tribuna 157

TRIBUNA 157

PANTONE 5569 UU vverde

PANTONE 5569 UU vverde 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 6 - 33 1 mm a r t i e 2 0 0 9 3 lei

Metam

orfozele tiranu

lui

Judeþul Cluj

Interviu cu

Ioana AvãdaniDespre creºtinismºi modernitateGirard vs. Vattimo

Ilustraþia nnumãrului: MMarcel LLupºe

Proza

RareºMoldovan

Horia L

azãr

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Fotografii de Stefan Socaciu

22 TRIBUNA • NR. 157 • 16-31 martie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


agendaTRIBUNA

Director fondator:Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

INFO culturalPe 13 martie, vineri, se va fi redeschis deja

Librãria „„Humanitas”, în noul ºi cochetul sediu depe Str. Universitãþii nr. 4 (peste drum decinematograful Arta): o recunoaºteþi dupã porticulalb, proaspãt renovat, respectînd arhitectura acestuicolþ al Clujului de altãdatã. De altfel, noua librãriefoloseºte din plin trucurile „ambientale”: înãuntrumobilierul va sugera confortul ºi relaxarea unei caseprimitoare, la subsol – într-o pivniþã imensã – va fiamenajatã o ceainãrie sau cafenea. „Humanitas”-ulde azi mizeazã pe interactivitate (lansãri de carte,invitaþi de marcã din lumea culturalã, expoziþii etc.)Meritã vizitat!

Continuã eexerciþiile dde „„thoreaurism” lliterar,seducþia & distrucþia apaticilor concitadini. Înatmosfera boemã a cafenelei „Insomnia”, de la ora18.00, în a doua ºi a patra miercuri a fiecãrei luni.Clubul de Lecturã „Nepotu’lui Thoreau” e deja unreper pentru new wave-ul literar clujean, aliindu-ºi –în ultimii ani – scriitorii cei mai diverºi,experimentele înnoitoare. E suficientã enumerarea,

fãrã ifose, a ultimelor trei întîlniri: pe 28 ianuarieau citit din noile cãrþi scriitorii bistriþeni MarinMãlaicu-Hondrari (a doua ediþie a Cãrþii tuturorintenþiilor, pe care revista noastrã a comentat-o pelarg) ºi Ana Dragu (din volumul Pãpuºa de cearã, orevelaþie în poezia lui 2008); pe 11 februarie a fostrîndul prozatorilor Mihai Mateiu ºi Bogdan Lipcanusã ºocheze audienþa într-un soi de freestyle; în fine,pe 25 martie, poetul ºi traducãtorul RareºMoldovan a citit trei capitole dintr-un rafinatexperiment narativ, anunþîndu-se de pe acuma caun viitor important prozator/ romancier (douãcapitole pot fi citite în numãrul de faþã). Credeþi cãnu au existat ºi critici? Criticii noºtri îºi exerseazãdantura chiar ºi pe broderiile nabokoviene. Pe 11martie, dupã ce revista a plecat la tipar, are locîntîlnirea cu poetul (ºi poezia lui) ConstantinAcosmei, rãsfãþatul publicului de gen al ultimuluian. Sper cã va fi fumegat, atunci, din nou Jucãriamortului.

Agentul dde rrazã

Librãria Cãrtureºti din Cluj revine pe piaþaofertei de evenimente culturale cu o serie delecturi publice: din douã în douã sãptãmîni,

joia de la ora 18, într-o ceainãrie cochetã dinsubteranele cumplitului Mall, poeþi ºi prozatoricontemporani îºi citesc textele ºi satisfaccuriozitatea celor prezenþi rãspunzîndu-le laîntrebãri – fãrã-ndoialã o acþiune subversivã laadresa shoppingului ridicat la rang de modusvivendi cu un nivel (social) mai sus.

Învitatul primei întîlniri (5 martie) a fost DanComan, celebrul autor al volumelor anul cîrtiþeigalbene ºi ghinga (celebritate confirmatã în 2007de apariþia antologiei d great coman). A adunatlume ºi, ceea ce conteazã cu adevãrat, le-a oferitcelor prezenþi o searã de poezie memorabilã – înafara unei avanpremiere (autorul citind exclusivtexte din volumul care-i va apare luna aceasta laeditura Cartier), publicul a avut parte dedezvãluiri care-au uimit prin sinceritatea,naturaleþea ºi umorul lor: „ºocul afectiv,emoþional ºi cultural” al bãrbatului care devinetatã ºi felul în care iubirea pentru un copil sepoate topi în materia unui volum superb(dicþionarul mara), amintiri din propria copilãrieºi povestiri despre „maeºtri” (Ion Mureºan, MarinMãlaicu-Hondrari), felul în care dragostea pentruliteraturã îþi poate îmbogãþi ºi însenina viaþa.Atmosfera a fost destinsã, caldã, încãrcatã doar de„tensiune” poeticã. În final Cãrtureºtiul s-a ales cuun slogan al cãrui copyright i-a fost cedat cugenerozitate de tînãrul poet: „cafea, carte, ceai,muzicã, dichis, cafea”.

Dan Coman s-a dovedit a fi alegerea perfectãpentru startul acestei serii de evenimente,înþelegînd foarte bine provocarea care i se lansase:

aceea de a susþine singur o lecturã publicã carenu e nici apendicele unei lansãri de carte ºi niciun ritual al unui club exclusivist de literaþi. Avenit într-un spaþiu public, în faþa unui public largpregãtit sã facã spectacol ºi a reuºit uluitor debine. ªtacheta a fost înãlþatã foarte sus, oprovocare în plus pentru urmãtorii invitaþi –primul dintre aceºtia va fi poetul Vasile Leac dinArad, care va citi pe 19 martie de la ora 18.

Lecturile publice de la Cãrtureºti au fostprogramate alternativ cu întîlnirile clubului delecturã Nepotu’ lui Thoreau din cafeneauaInsomnia. Departe de a fi concurente, cele douãmanifestãri îºi unesc puterile în efortul comun dea lãrgi niºa iubitorilor de carte, de a face un pasînspre un viitor în care lectura publicã va þine defirescul vieþii culturale iar scriitorii vor putea fiîntîlniþi ºi ascultaþi nu doar în universitãþi, ateliereºi tîrguri de carte ci ºi în librãrii, cafenele saucluburi.

Mihai Mateiu

Lecturi publice la Cãrtureºti

33



TRIBUNA • NR. 157 • 16-31 martie 2009 33

editorial

Pe 15 februarie, clujenii au fost chemaþi la votpentru a-ºi alege un nou primar, dupã ce EmilBoc ºi-a încãlcat promisiunea fãcutã dupã

alegerile de pe 1 iunie 2008 ºi a pãrãsit Primãriaclujeanã pentru postul de prim-ministru. Alegerilepãreau câºtigate dinainte ºi în bunã mãsurã aºa a ºifost. Din acest motiv, nici nu are rost sã ne aplecãmprea mult asupra lor din perspectiva candidaþilor, apartidelor implicate, a campaniei electorale sauasupra rezultatelor. Ceea ce meritã mai multã atenþieeste prezenþa redusã la vot, de doar 29,94%.Reprezintã aceasta un semnal de alarmã? Ne spuneea ceva despre clujeni, despre simþul lor civic, despredorinþa lor de a se implica în viaþa comunitãþii? ºi,mai ales, la ce ne putem aºtepta de la clujeni cuocazia alegerilor europarlamentare de la începutullunii iunie ºi care ar fi soluþiile pentru creºtereaparticipãrii la vot a clujenilor, a românilor ºi aeuropenilor în general?

PPrroobblleemmaa:: nneegglliijjaarreeaa uunnoorr pprroobblleemmee ggrraavvee……

Prezenþa la vot în Cluj la alegeri locale,parlamentare, prezidenþiale sau europarlamentare ascãzut continuu dupã 1990, la fel cum s-a întâmplatla nivelul întregii þãri. Mai mult, Clujul s-a situat maimereu în a doua jumãtate a clasamentelor naþionaleale prezenþelor la vot, ca mai toate judeþele dinArdeal. Totuºi, prezenþa scãzutã la votul din 15 februarie a surprins. Nici mãcar unul din treiclujeni nu a venit sã îºi aleagã noul primar. Mulþi auacuzat lipsã unei mize reale pentru alegeri saucampania electoralã scurtã ºi atipicã. Pe de altã parte,însã, clujenii au infirmat din nou o parte din aura pecare singuri ºi-au creat-o ºi ºi-au asumat-o în relaþie curomânii din alte zone ale þãrii. Clujul e considerat,mai ales în ochii propriilor locuitori, un vârf alcivismului în România, un oraº în care oamenii auun grad superior de educaþie (chiar de civilizaþie),predispus la dezvoltare. Cu toate acestea, clujenii auarãtat cã nu sunt interesaþi de cine se aflã în frunteaoraºului lor. Nici pe 1 iunie 2008 prezenþa la vot nua fost cu mult mai mare: atunci doar aproximativ37% dintre clujenii cu drept la vot au venit sã voteze.Desigur, prezenþa redusã la vot la alegerile locale suntdoar un argument secundar, care apare periodic. Lanivelul oraºului existã probleme de civism mult maiserioase, cunoscute de comunitate ºi de administraþialocalã de ani întregi, dar ignorate cu desãvârºire. Aºaminti doar ghetoul de la Pata Rât sau cel de pestrada Cantonului, din cartierul Someºeni. Acesteasunt chestiuni mai serioase, dar sunt tratate declujeni ºi de liderii lor ca un soi de mizerie caretrebuie împinsã sub preº, pentru a nu strica imagineaoraºului.

……nnuu pprreezzeennþþaa rreedduussãã îînn ssiinnee

Privitã în afara contextului local, prezenþa la votde pe 15 februarie nu reprezintã în sine un semnalde alarmã. E un lucru bine cunoscut cã înmajoritatea democraþiilor consolidate, precum celedin Vestul Europei, ºi în care prezenþa la vot nu esteobligatorie prin lege, prezenþa la vot este consideratãmulþumitoare dacã trece de 40%. În acelaºi timpînsã, alegerile locale se bucurã de regulã de o

participare mai bunã la vot a alegãtorilor, tocmai dincauzã cã primarul este factorul de decizie cel maiapropiat de comunitate. Totuºi, procentul celor carereprezintã la vot trebuie luat ca atare ºi interpretatdrept o trãsãturã a comunitãþii la acest moment întimp, pentru cã se poate argumenta cã ºi o prezenþãprea mare la vot denotã un posibil spirit de turmã,nociv la nivelul unei comunitãþi, mai ales dacãvoturile s-ar îndrepta într-o proporþie mare cãtre unsingur candidat, cum s-a întâmplat în ultimii ani laCluj. Într-un articol publicat de revista Tribuna pe 16 mai 2008, cu douã sãptãmâni înaintea alegerilorlocale, argumentam cã cei care nu se prezintã la votnu trebuie blamaþi, deoarece opþiunea de a nu alegeeste ºi ea un drept al fiecãrui cetãþean. Într-un altarticol din aceeaºi revistã, de pe 16 octombrie 2008,afirmam cã respingerea supunerii faþã de politic ºiasumarea unei culturi politice parohiale reprezintã însine o formã de participare.

PPrreemmiissee ssuummbbrree ppeennttrruu ppaarrttiicciippaarreeaa llaaeeuurrooppaarrllaammeennttaarree

Prezenþa la vot de sub 30% de la ultimele alegerilocale parþiale de la Cluj poate fi analizatã înperspectiva alegerilor europarlamentare de laînceputul lunii iunie, al doilea scrutin european dupãcel de pe 25 noiembrie 2007. Întrebarea care se punee simplã: dacã clujenilor nu le-a pãsat cine le va fiprimar, le va pãsa lor de cine îi va reprezenta înParlamentul European? În statele central europenecare au aderat la Uniunea Europeanã în 2004 ºi 2007,prezenþa la vot la primele alegeri europarlamentare s-a situat aproape în toate sub 30%, recordul fiindatins de Slovacia, cu o prezenþã de doar 16,96%. ÎnCluj, prezenþa la vot s-a situat în jurul cifrei de 25%,aºadar mai scãzutã decât cea de la alegerile de pe 15februarie. Alegerile europarlamentare sunt predispusela o prezenþã scãzutã la vot, care este într-o scãderecontinuã de la primele alegeri europene, din 1979.Acest lucru nu e dificil de explicat. ParlamentulEuropean este forul legislativ cel mai îndepãrtat, întermeni de influenþã legislativã, de alegãtorii dinstatele europene, chiar dacã puterile acestuia aucrescut semnificativ dupã Tratatul de la Amsterdamºi ar deveni ºi mai substanþiale dacã Tratatul de laLisabona ar intra în vigoare. Totuºi, campaniileelectorale pentru Parlamentul European suntdominate de obicei de subiecte naþionale, iarnemulþumirea faþã de politicienii locali se rãsfrângeasupra prezenþei la vot.

Aºadar, în lumina elementelor expuse mai sus,existã toate premisele pentru o participare scãzutã lavot a clujenilor la alegerile europarlamentare de pestetrei luni. Ce s-ar putea face, însã, pentru a creºteinteresul clujenilor ºi al românilor pentruproblematica europeanã ºi pentru a mãri, astfel,participarea la vot? Contextul în care s-ar desfãºuraalegerile s-ar modifica semnificativ dacã Tratatul de laLisabona ar intra în vigoare pânã atunci, pentru cãpoliticienii ºi societatea civilã care urmãreºteimplicarea cetãþenilor în alegeri ar putea prezentaaltfel, mai substanþial, modul în care ParlamentulEuropean influenþeazã vieþile de zi cu zi aleeuropenilor. Însã acest lucru este puþin probabil.Aºadar, singurul lucru care va diferenþia semnificativ

contextul viitoarelor alegeri europarlamentare de celetrecute este faptul cã acestea vor avea loc la aceeaºidatã cu cele din celelalte 26 de state membre aleUniunii. Ne putem aºtepta deci ca românii sã fieintroduºi într-o atmosferã de pregãtire ºi de aºteptarea alegerilor, mai ales prin intermediul mass-media ºial unor vizite din partea unor importanþi oficialieuropeni ºi lideri ai partidelor politice europene.Aceste elemente ar putea însãnãtoºi climatulpremergãtor alegerilor europarlamentare ºi i-ar puteaface pe români sã înþeleagã sensul votului lor. Altfel,ne putem aºtepta din nou la o campanie electoralãtipicã pentru România, o confruntare pe problemeinterne între partide, care vor cãuta ca în acest an sãtransmitã mesaje în perspectiva alegerilorprezidenþiale de la finalul anului.

Pentru clujeni, alegerile europarlamentare ar puteaavea o mizã mai mare dacã filialele locale alepartidelor vor reuºi sã impunã candidaþi clujeni înpoziþii fruntaºe (eligibile) pe listele electorale. Dupãalegerile din 2007, Clujul a avut un singurreprezentant în Parlamentul European, pe democratulRareº Niculescu, devenit celebru recent nu pentruactivitatea sa de eurodeputat, ci din cauzascandalului care l-a costat funcþia de purtãtor decuvânt al Guvernului. Pânã acum, doar PNL ºi PD-LCluj au propus candidaþi pentru alegerile din iunie,aceºtia din urmã tot pe Niculescu.

PPoossiibbiillee ssoolluuþþiiii ppee tteerrmmeenn lluunngg

O soluþie care trebuie luatã în calcul pentru viitor(pentru cã nu mai este timp pentru a introducemodificãri valabile începând de la alegerile din acestan) este modificarea sistemului electoral la nivelulîntregii Uniuni. Deºi fiecare stat are posibilitatea de aalege modalitatea în care sunt aleºi europarlamentariicare îi revin în baza tratatelor europene, modalitateade distribuire a stabilirii de europarlamentari,proporþionalã cu populaþia fiecãrui stat, face casistemul electoral implementat la nivelul tuturorstatelor sã fie unul de vot proporþional pe liste departid închise la nivelul unei singure circumscripþiinaþionale. O excepþia o reprezintã Germania, carefoloseºte acest sistem, dar la nivelul fiecãrui land înparte, nu la nivel federal. Un posibil element care sãcreascã vizibilitatea europarlamentarilor în statele dincare provin este introducerea votului în circumscripþiiuninominale, deºi cel puþin în România s-a vãzut laalegerile parlamentare trecute cã acestea au avut unimpact negativ asupra calitãþii competiþiei electorale,care oricum era destul de scãzutã. De asemenea,reapare întrebarea pusã mai sus, pentru cazulClujului: dacã pe oameni nu îi intereseazã cine le esteprimar, vor fi ei interesaþi de cine îi va reprezenta înParlamentul European? Un alt posibil element care arputea dinamiza alegerile europarlamentare la nivelulîntregii Europe, influenþând pozitiv ºi participarea lavot, ar putea fi utilizarea unor liste europene,propuse direct de partidele europene, trecând pestefiltrul partidelor naþionale. Astfel, candidaþii ar finevoiþi sã se familiarizeze cu problematica europeanãîn ansamblu, nu doar cu cea de la nivelul statelor dincare provin, iar alegãtorii vor lua contact ºi cupoliticieni noi, din alte state, cu alte mentalitãþi ºialte abordãri. Desigur, astfel de mãsuri ridicã o seriede probleme tehnice, care ar trebui reglementatepentru a asigura pãstrarea numãrului deeuroparlamentari care se cuvin fiecãrui stat, însã potreprezenta idei de pornire pentru o dezbatere care sãducã, în ultimã instanþã, la creºterea participãrii lavot a europenilor, poate ºi a clujenilor, la alegerileeuroparlamentare ºi poate la creºterea apetituluieuropenilor pentru implicare cetãþeneascã prinintermediul alegerilor.

George Jiglãu

Ce ne spun alegerile parþialede la Cluj despre alegerileeuroparlamentare din iunie?

Adela GreceanuMireasa cu ºosete roºiiIaºi, Editura Polirom, 2008

Cea mai recentã carte a Adelei Greceanurãmâne, fãrã doar ºi poate, una foarte greude etichetat, cãci se sustrage cu obstinaþie

oricãrei tentative de circumscriere în interiorulformulelor consacrate, prezentându-se ca un„hibrid” care este pe rând naraþiune oniricã,oratoriu burlesc, fiºã de auto-observaþie ºimemorial, poem himerist ºi autobiografie.

Este evident cã elaborarea unui asemenea textimplicã dinamitarea tuturor liniilor de demarcaþiedintre ficþiune ºi non-ficþiune, poezie ºi prozã,genuri ºi specii ºi, într-un final, depotenþareaconceptului forte de literaturã. Plecând de aici,defineam cu alte prilejuri, mai în glumã, mai înserios paginile Adelei Greceanu (ºi nu numai)drept „cvasiliteraturã” – noþiune, admit, destul denebuloasã, arogându-ºi (poate cu suficienþã)sarcina de a contura topografia unui soi de terraincognita, situatã la egalã distanþã atât de ceea ce– în conformitate cu canonul tradiþional – arputea fi taxat ca „literaturã”, cât ºi de furiaautenticistã a ultimelor promoþii, concretizatã întexte cu pretenþie de „anti” sau „non-literaturã”.Cãci cvasiliteratura pare sã implice o balansarenedecisã între „interiorul” ºi „exteriorul”literaturii, gãsindu-ºi esenþã într-o identitateincertã, „androginã”, ºi asumându-ºi înpermanenþã riscul (evitat mereu parcã în ultimaclipã) al cãderii fie în „literar”, fie în „non-literar”,adicã exact aºa cum se întâmplã în Mireasa cuºosete roºii, text ce pune faþã în faþã, ca într-unjoc de oglinzi, varianta „literarã” ºi cea „non-literarã” a autobiografismului.

Funcþionând aºadar dupã principiul oglinzilor„cu douã feþe”, care reflectã, fiecare în felul sãu,aceeaºi experienþã, cartea Adelei Greceanu esteexpresia unei perplexitãþi care e, simultan,existenþialã ºi scripturalã ºi se naºte dintr-o crizãde identitate, ce-i aparþine, în acelaºi timp,textului, dar ºi fiinþei care (se) textualizeazã,subiectului uman, dar ºi producþiei lui textuale.„Femeia din faþa oglinzii” va apãrea prin urmare

în paginile acestui (sã zicem) cvasiroman înipostaza unei fiinþe dedublate, care este personajliterar ºi fãpturã în carne ºi oase, aparþine stãriicivile ºi papirosferei, pe parcursul unui perpetuujoc de reflexe ºi transfer de identitãþi. Astfel încâta-þi manifesta preferinþa pentru una sau altadintre cele douã „pãrþi” ale cãrþii (aºa cum aufãcut unii comentatori) mi se pare perfectsuperfluu, de vreme ce noima lor e tocmai aceeade a sta faþã în faþã, acreditându-se ºidiscreditându-se reciproc, trasformând „faptuldivers” în „mit personal” ºi mitul în accidentbiografic.

Relatând, în felul sãu, povestea „femeii latreizeci de ani”, care ia aici ipostaza unui sufletanxios ºi retractil pânã la graniþa autismului, preabântuitã de fantasme ale „duhului geamãn”pentru a se putea fixa într-o relaþie stabilã cu unpartener real, cãci preferinþele sale mergtotdeauna în direcþia bãrbatului „visat” sau„scris”, cartea Adelei Greceanu împleteºte auto-biografia fabuloasã, în registru nocturn (primasecvenþã), cu notaþia jurnalierã, opunându-i euluiempiric un eu mitic ºi cotidianului anodin visulca formã de evaziune compensatorie. Pregãtirilede nuntã din prima secvenþã a cãrþii, marcate deprezenþa vocilor feminine care compun un alai demireasã cu accente fantaste ºi totodatã burleºti,þin, în felul acesta, de scenariul visului ºi alreveriei evazioniste, în spatele acestor scene deepitalam pândesc însã viziunile terifice care aducpremoniþia morþii, transformã aºteptarea mireluiîntr-o agonie fãrã sfârºit, astfel cã ceremoniaprenupþialã devine priveghi, iar „corul femeilor”capãtã accente de bocet grotesc. Este varianta„literarã” a istoriei personale, pe parcursul cãreiaagonia miresei se va confunda cu agonia literaturii(ºi este de remarcat, în aceastã ordine de idei, cã,la fel ca ºi literatura, personajul Adelei Greceanuare numai trecut) ºi este elaborat „eul mitic” aleroinei: mireasa ale cãrei ºosete roºii sunt „semnullui Cain”, adicã mãrcile unei alteritãþi esenþiale înraport cu oamenii ºi cu lumea, premisã a uneisolitudini fãrã remediu care posedã toatãgrandoarea unui destin. Dar autoareaDomniºoarei Cvasi nu mai aparþine vârstelor„naive” ale literaturii, ceea ce face ca „mitul

personal” sã se spulbere aproape instantaneu,fiind urmat de „cãderea” în realitate, astfel cãversiunea „literarã” a autobiografiei are dreptcorolar notaþia jurnalierã, onirismul ediscreditat/reacreditat prin transpunerea lui încheie autenticistã. „Jurnalul” miresei (a douasecvenþã a cãrþii) se va compune astfel dintranscrierea unor stãri autiste, marcate de lipsa deapetenþã pentru orice contact cu realul, dar maiales de obsesia spaþiului „privat” prin care serealizeazã despãrþirea orgolioasã de lume a uneifiinþe care are un sentiment precoce alneîmplinirii în plan ontologic ºi pentru careCelãlat nu mai e decât o sursã de ameninþãri ºianxietãþi. Dar, printr-o stranie alchimie a scrierii,garsoniera din Dristor, adevãratã carcerãexistenþialã, paradis ºi infern totodatã, seconverteºte, aproape cu fiecare nouã consemnarejurnalierã, într-un topos de mit, devine o bolgieaproape dantescã, e golul însuºi – al vieþii, dar ºial textului, odatã deposedat de splendoarea ºimizeriile literaturii, despre ale cãrei „morþi” ºi„renaºteri” mãrturiseºte cartea Adelei Greceanu.Cãci – în aceastã zonã de inter-regn acvasiliteraturii – literatura nu e discreditatã decîtpentru a cãpãta o nouã acreditare, mereu fragilã,e drept, mereu provizorie, mereu problematicã, eaextrãgându-ºi parcã fragilitatea din þesuturilesufleteºti ale unei feminitãþi neliniºtite în legãturãcu propria ei condiþie, cantonate în atipic, într-olume a ne-chipului ºi a ne-asemãnãrii, unde setrãieºte dupã principiul, drag odinioarã lui GelluNaum: „Sã nu vã amestecaþi”.

Se poate spune astfel cã, dupã viziunilecandid-paradisiace din volumele sale mai vechi, înMireasa cu ºosete roºii, Adela Greceanu nepropune o viziune, strict personalizatã, asupraInfernului, care poartã aici „ºosetele roºii” alesingurãtãþii. Dar ºi semnele unei gemelaritãþisufleteºti, din care se naºte „romanul dublu” almiresei ºi pe care o traduce perfect o imaginearuncatã în fugã pe una din foile de jurnal: „Peun scaun din metroul aglomerat se înghesuiau doigemeni. Unul dintre ei a spus, privindu-mã înochi: ºtii ce am visat azi noapte?”.

44




cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Doi gemeni înghesuiþi într-o carte

Felix NicolauTandru ºi receBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2007

Romanul lui Felix Nicolau, Tandru ºi rece, edinamic, captivant, foarte bine scris, înmare parte, ingenios ºi inteligent. Ce mai,

are toate datele unei cãrþi reuºite, chiar de succes.Din punct de vedere structural, romanul atrageatenþia încã de la început. Existã douã planurimari, fundamentate pe douã perspective foartediferite, uneori contrastante, asupra aceleiaºirealitãþi. Povestea lui Leo, conþinutã în capitoleleLI – LX, se întretaie cu cea a lui Cosmin, dincapitolele CI – CXLIV. Perspectiva L reprezintãcoordonata realistã a romanului ºi face dovadaclarã a talentului de prozator al lui Felix Nicolau.Aici autorul este ºi povestitor ºi resoneur al unorlumi sonore (transcrie vorbirea liberã a unorpersonaje foarte diferite din punct de vederelingvistic) ºi personaj al propriei istorii.Perspectiva C e latura experimentalã a romanuluiTandru ºi rece. L ºi C evolueazã în paralel, sedesconspirã în faþa cititorului alternativ ºi treptat,pentru ca, în final, sã se producã o fuziune, cuefecte surprinzãtoare.

Din punctul meu de vedere, partea realistã dinroman îl prinde mai bine pe autor, pentru cã-lsolicitã mai mult ºi-l obligã la o rigoare narativãce nu pare a-i fi totuºi pe plac, de vreme ce þinemorþiº sã o deconstruiascã. Perspectiva C e oantinaraþiune care aruncã în aer întreaga povesteºi spulberã toate iluziile ºi aºteptãrile cititorilor.Dacã asta intenþioneazã autorul, atunci putemvorbi despre o reuºitã. Dar ne întrebãm: chiar neintereseazã ce vrea Felix Nicolau? Ne încãlzeºtecu ceva faptul cã autorul zâmbeºte satisfãcutdupã ce nouã cititorilor ne-a fost refuzatã iluziaautenticitãþii, atât de corect construitã pânãatunci? La finalul lecturii rãmânem frustraþi ºineconsolaþi.

Sã înghiþim în sec ºi sã gândim dincolo deacest gest ucigaº sau sinucigaº. Scriitorul pune înact însãºi ideea deconstrucþiei. Aºadar, realitateaeste importantã în mãsura în care ea meritã, sepreteazã la a fi deconstruitã, anulatã auctorial.Foarte rar întâlnim în literaturã astfel de puneri înscenã. Realitatea face parte din comedialiteraturii. Dar comedia e stadiul final al tragediei,metastaza rãului împlinit. Autorul travestit înDemiurg a întors armele împotriva propriei salecreaþii, de dragul unui gest de o gratuitatesublimã. Dar ce este arta autenticã dacã nuaceastã sublimã gratuitate? Trebuie sã acceptãmPerspectiva C ca pe un dat al operei ºi sã privimromanul Tandru ºi rece ca rezultantã a douãfuncþii contrare, cum sunt de altfel ºi cele douãadjective din titlul.

Povestea lui Leo e destul de simplã, dar, cumam mai spus, îl obligã pe autor sã-ºi dovedeascãtalentul de prozator. Nu repet acest lucruîntâmplãtor. Experimentul este înºelãtor prinnatura lui. De foarte multe ori, în spatele ideii deartã experimantalã se ascunde lipsa talentului ºi avocaþiei. Aici nu poate fi vorba de aºa ceva, maiales cã, la un moment dat, putem citi: „ceºtile decafea din vitrina sufrageriei erau pline cu hârtiimototolite, clame de pãr, gumã de mestecatîntãritã. Ea zicea cã e artã modernã, happening-

uri. Arta modernã atrãgea teribil de mulþigândaci”. Aºadar, ca sã nu existe astfel desuspiciuni în ceea ce-l priveºte, Felix Nicolau scrieaproapte 300 de pagini, cãrora ulterior lesubmineazã sensul ºi le relativizeazã importanþa.Cu alte cuvinte, propune un antiroman dupã cedovedeºte cã e în stare sã scrie un roman. Acestfapt este cât se poate de lãudabil, mai ales cãvorbeºte printre rânduri ºi despre adevãratul sensal literaturii experimentale, care este acela de areconfirma periodic valabilitatea unor formulenarative, considerate la un moment dattradiþionale.

Tandru ºi rece e un roman scris ca sã intrige.Te convinge ºi te respinge în acelaºi timp.Oricum, nu te lasã indiferent. ªi asta e deja ocalitate, fie cã avem de a face doar cu un jocintelectual superior sau cu mult mai mult.

Fraza lui Felix Nicolau meritã examinatã.Fragmentul spune multe despre întreg sau, maibine zis, despre dinamica ansamblului. Iatã cumde deschide romanul: „Cosmin se încoloneazãperfect în valul de mulþime care se scurge dinmãruntaiele staþiei Piaþa Sudului. Scara rulantãscoate din abisul metroului zeci de oameni, îivarsã chiar lângã tarabele cu banane ºi ciuperci,chiar lângã florãria acoperitã de coroane funerareîmpletite din garoafe albe ºi negre. Urcânddisciplinat spre luminã, ochii blânzi, de cerb, ailui Cosmin privesc în gol. Mintea lui selecteazã,aranjeazã ºi aplicã ºtampile pe amintirile vagi dinultimii doi ani”. Se poate observa cum o banalãieºire din pasajul subteran al metroului pare oadevãratã evadare dintr-un underground alconºtiinþei. Ieºirea la luminã echivaleazã cu olimpezire, cu o reorganizare a memoriei.Personajul dã calificative propriilor amintiri, lesorteazã în funcþie de importanþa lor actualãpentru sine. Este anunþat astfel (chiar dacã nureiese limpede doar din acest fragment) subiectulromanului, un subiect-procedeu: deconstrucþia.Aceasta se realizeazã prin mijloace multiple.Unele þin de strategiile obiºnuite, utilizate îngeneral de scriitori pentru a dinamitaprevizibilitatea unor fraze sau desfãºurãri narative.Ironia, un procedeu ce necesitã mult spirit ºiflexibilitate, e prezentã la tot pasul, mai alesatunci când se încearcã o analizã subtilã ºiindirectã a societãþii româneºti postdecembriste, oanalizã minatã de modul auctorial de situare înraport cu evenimentele: „în ospiciu, omul aºteaptãtrecerea timpului. Prima oarã când m-a vãzut m-aîntrebat: tranziþia, a trecut tranziþia? Tot ce i-amputut spune a fost cã peste Prut s-au instalatpoduri de flori; multe dintre ele de plastic, cicã”sau, un alt exemplu, „stãteam cu ochii pironiþi peCasa Poporului ºi mã gândeam cã trãiesc însingura capitalã cu un cavou imens în centru. Uncavou public, luxos, în care ai fi putut înghesuiviii ºi morþii României ºi ai Coreii la un loc ºi totar mai fi rãmas spaþiu pentru un depou deautobuze”. ªi exemplificarea ar putea continua.

Ironia e secondatã de o autoironie pusã înpracticã destul de convingãtor. Atunci cândobiectul de invistigat este persoana proprie,lucrurile capãtã o dinamicã mai alertã, despectacol în miºcare pentru uz personal.Naratorul se pune în scenã doar pentru sine:„gata, ºtiu ce sã-i cer lui Dumnezeu: ori sã mã

facã pe mine punctual, ori sã-i ajute pe ºefii ºicolegii mei sã piardã întotdeauna autobuzul”.Aceasta e o voce interioarã. Înþelegem, aºadar, cãindividul se autoironizeazã în gând.

Tot de deconstrucþie þine ºi statutul ambiguuºi fluctuant al personajelor. Cititorului îi suntprezentate identitãþi ºi fapte de care nu are niciunmotiv sã se îndoiascã, tocmai din cauzaregristrului realist amintit mai sus.Deznodãmântul aduce cu sine întrerupereaconvenþiei verosimilitãþii, în favoarea misterului ºia senzaþionalului: „da, acum ai confirmarea, tueºti Sabina! Ca sã te protejez de tine însuþi ºi deLeo, þi-am modificat caracteristicile sexuale, þi-amspãlat creierul ºi te-am îndopat cu testosteron, sãþi se îngroaºe vocea ºi sã-þi aparã rudimente debarbã. Nenorocirea e cã eºti atât de profundfemeie, încât efectul pastilelor e diminuat”.

Perspectiva C anuleazã, într-o anumitã mãsurã,perspectiva L, de care pãrea, pânã la un mometdat, a fi dependentã. Lucrurile curg acum într-oaltã direcþie, imposibil de anticipat. Antiromanul eperfect camuflat în roman. Naraþiunea ºi-a atinsscopurile. Se cuvine a fi aruncatã în aer. Ce esteaceastã carte dacã nu o meditaþie implicitã asupralimitelor literaturii?

Oricum, deconstrucþia rãmâne subiectul-procedeu al romanului Tandru ºi rece, o scrierecãreia trebuie sã-i descoperi ºi sã-i înþelegi binelegile interne, pentru a o accepta ca atare, pentrua te lãsa pãtruns de sensul gratuitãþii sublime.

55



55TRIBUNA • NR. 157 • 16-31 martie 2009

Romanul antiromanului saudespre gratuitatea sublimã

ªerban Axinte

Maria-Magdalena DiaconuDiscursul corporalitãþii în romanul feminin contemporanCluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2008

Apãrut în colecþia “Biblioteca tânãruluiscriitor”, volumul câºtigãtor al concursuluide debut al filialei clujene a USR din acest

an este relevant din mai multe puncte de vedere.Ca iniþial proiect pentru masterat, cartea e,indubitabil, un succes, alãturându-se puþinelorcercetãri oneste ºi riguroase care sunt ulteriorvalorificate în volum. Însã, pe de altã parte estevizibil excesul “necesar” de teoretizare ºiistoricizare care dezechilibreazã prima parte acãrþii în raport cu a doua. De fapt, aceasta esteuna dintre carenþele cercetãrii ºtiinþifice dinRomânia actualã, care vrând-nevrând grefeazãaproape toate exegezele, inclusiv pe cea de faþã:lucrurile sunt luate de la Adam ºi Eva, setatoneazã terenul, se familiarizeaza cititorul etc.pentru a se trece de-abia în partea a doua, lasubiectul propriu-zis. Evident nu e vina autoarei,ci a sistemului comparatist în care s-aformat/formatat. Dintr-o perspectivã care punepreþ doar pe originalitate ºi pe gradul derelevanþã, primele trei capitole ale volumului,abundente în generalitãþi, nu neapãratplictisitoare, puteau fi reduse la maxim zecepagini cu adevãrat sintetice ºi introductive.

Revenind la demersul Magdalenei Diaconu,remarc totuºi cã partea a douã, dedicatã percepþi-ilor auto-referenþiale asupra corporalitãþii femininedin proza contemporanã este mult mai consisten-tã ºi interesantã pentru cã aici tânãra autoarerealizeazã o cercetare în premierã pentru spaþiulromânesc. Romanele analizate provin din literatu-ra românã ºi universalã a ultimului deceniu ºisunt scrise la persoana întâi, reprezentând “un tipde prozã asumatã”, undeva în vecinãtatea jurnalu-lui. Preferinþa pentru acest decupaj se obiectiveazãprin argumentul cã: “acest tip de scriiturã estemai direct, nu presupune mediere (nici pe cea apercepþiei masculine, nici pe cea a prozatoareiomnisciente, absentã din firul evenimenþial saudoar regizoare a epicului)”, ci se bazeazã pe pro-pria valorizare subiectivã ºi deci arbitrarã princare fiecare femeie-narator îºi filtreazã aventuracorporalitãþii.

Lectura pe care Magdalena Diaconu o aplicãromanelor “trupului feminin” este una de inven-tariere sistematicã pe mai multe planuri.Schimbarea la trup a Mariei Darrieussecq, Nouapornografie – Marie Nimier, Trauma – HélèneDuffau, Antichrista – Amélie Nothomb, De cefierbe copilul în mãmãligã – Aglaja Veteranyi,Dormi! – Annelis Verbeke, Legãturi bolnãvicioase– Cecilia ªtefãnescu, Tricephalos ºi Naºterea dor-inþelor lichide – Ruxandra Cesereanu, Bãgãu –Ioana Bradea, Pulsul lui Pan – Ioana Bãeþica,Sexagenara ºi tânãrul – Nora Iuga, Agata murind –Dora Pavel ºi Fata din casa vagon – Ana MariaSandu sunt, mai întâi, radiografiate din perspecti-va unui imaginar anatomico-morbid, privilegiat îndiscursul romancierelor. Boala psihicã,difromitãþile, moartea, sinuciderea, suferinþa auto-provocatã ºi experimentul erotic reprezintã totatâtea cãi eºuate prin care trupul a încercat sãtransgreseze limitele în cãutarea unei sperateîmpliniri totale, fãrã rest.

Din aceastã zbatere eroticã “decadentã” (înopinia autoarei) a trupului rezultã stãri maladive

precum excesul, oboseala, nevoia de somn, visul,narcoza, nebunia ºi spectralizarea/virtualizarealumii. În capitolul final, poate cel mai interesant,sunt trecute în revistã cu exemplificãrile derigoare, cele câteva imagini ale feminitãþii careapar cu recurenþã în romanele de mai sus: nimfe-ta (amestec de inocenþã ºi perversitate), femeiapromiscuã (prostituata), frigida, victima, bãtrâna(femeia care îºi pierde atuu-rile corporale) ºimama cumplitã, dominatoare.

Deºi produce o cercetare “cuminte”, ordonatãa unui subiect delicat pe care îl trateazã bine,Magdalena Diaconu nu reuºeºte sã se aplece cuobiectivitatea necesarã asupra textelor. În paginilecãrþii sale e perceptibilã – la un simplu exerciþiude hermeneuticã – o criticã perseverentã a deriveicontemporane cãtre trupesc. Exemplele sunt preamulte ca sã le mai citez, dar e mai mult decât evi-dentã o repudiere a corporalitãþii, decât o exegezãneutrã a ei. Autoarea pare de acord numai cu oprimã parte a emancipãrii femeii, “teritoriu colo-nizat care se elibereazã”, fãrã a vrea sã accepte ºicorolarul ei, “noua dezordine amoroasã”. Pe par-cursul analizei sale, Magdalena Diaconu, nu doarconstatã, ci ºi regretã – fãrã sã o enunþe întotdeau-na explicit – “felul cum identitatea femininã se

construieºte aproape exclusiv prin corporalitate:femeile, ele însele, adesea sub stindardul eliberãriisexuale, se rezumã la trupul lor ºi se definesc prinacesta”.

Finalul cãrþii este ºi el relevant din acest punctde vedere:

“Cu toatã încãrcãtura ei sexualã excedentarã,proza la care m-am oprit vorbeºte în fundaldespre izolare ºi despre suferinþa fãrã leac a fiinþeireduse la un corp supus erodãrii timpului, bolii ºimorþii. Trupul se dovedeºte în cele din urmã a fi,mai degrabã decât o marcã identitarã, «scena» pecare se regizeazã disoluþia subiectului”

Citite ca încununare a unei cercetãri ce a avutca grilã de lecturã mai mult sau mai puþindeclaratã, antropologia biblicã, rândurile de maisus par a fi un semnal de alarmã defazat faþã demodul “în care se perpetueazã ºi se cronicizeazãîn literatura contemporanã o serie de dualitãþimoºtenite încã din religiile pãgâne (astãzi, de alt-fel, resuscitate)”. Ostilitatea faþã de trup desorginte creºtinã a Magdalenei Diaconu nuafecteazã însã prea mult rezultatele cercetãrii,chiar dacã, la sfârºitul cãrþii, ne dãm seama cãintentio auctoris, intentio operis ºi intentio lec-toris sunt ireconciliabile în paginile ei. Ceea ceconferã volumului un plus de atractivitate, pentrucel pregãtit sã ia toate lucrurile cum grano salis.

66




Graþian Cormoº

Mai mult decât trupuri…

“… majoritatea celor cãrora ne încredinþãm copiiiîn învãþãmântul secundar, ºi de la care aºteptãmîndrumãri ºi exemplu personal în învãþãmântuluniversitar sunt niºte gropari mai mult sau mai

puþin afabili. Aceºti inºi trudesc pentru a-ºicoborî învãþãceii la propriul lor nivel de obosealãºi indiferenþã. Ei nu deschid oracolul de la Delfi,

ci îl închid.”(George Steiner, Maeºtri ºi discipoli, p. 30)

În mod cert ºi îngrijorãtor nu gãsim maeºtri petoate gardurile. ªi pentru ca gluma sã frizezemacabrul, situaþia este „compensatã” de

abundenþa profesorilor, impetuoºi prin sãlile declasã în ridicola lor suficienþã, volubili princancelarii ºi slobozi în gesturi ca niºte premianþivirgini, conviviali ºi asudaþi pe la banchete cuprivirile puhave rãsfirate peste reliefuri explicite deabsolvente – mãscãrici de-a binelea. De parcã unmagisteriu secret, limitat, ºi-ar exercita capriciosacþiunea educativã diluându-se pânã la denaturare,proporþional cu sporirea numericã a celor calificaþiprin diplome ºi studii universitare sã facã meseriade dascãl. Ecuaþia pare simplã, cu cât mai mulþiprofesori, cu atât mai slabi, adicã mai puþinimaeºtri; cu cât mai mulþi sunt cei lãsaþi sã exerciteactivitate pedagogicã, cu atât mai puþini sunt ceialeºi sã dezvolte talentele, predispoziþiile ºiabilitãþile copiilor ºi tinerilor, a celor în genereinteresaþi sã se instruiascã.

O carte a lui George Steiner, Maeºtri ºi discipoli(ed. Compania, 2005), în impecabila traducere aprofesorului Virgil Stanciu, care ar trebui sã intre înbibliografia obligatorie a oricãrui student, dar maicu seamã a profesorilor de orice grad, pune oproblemã vitalã pentru destinul oricãrei comunitãþi:cine sunt educatorii, ce legitimitate au ei ºi spre ceîi orienteazã pe cei educaþi? Nu este doar oproblemã a instituþiilor de învãþãmânt, deºi acesteaadministreazã în cea mai mare mãsurã actulpedagogic, iar consecinþele nu afecteazã doar nivelulde competenþã ºtiinþificã, ci chiar ordinea spiritualãºi moralã, care decide viabilitatea istoricã oricaducitatea unei societãþi. A ne angaja într-odezbatere pe aceastã temã poate constitui condiþialãmuririi în ce priveºte bazele culturale pe care stãlumea noastrã, cuprinsã într-o dinamicã dementã ce-i riscã aºezarea pe orbitã, ºi în acelaºi timp oexaminare severã a modelului de educaþie practicatde-a lungul istoriei regiunii noastre de lume.

Teza lui Steiner, simplu formulatã este cãinstituþia Maestrului a fost forma fundamentalã deeducaþie ºi relaþia Maestru-discipol principalaschemã de predare a valorilor majore, prezente laun moment istoric dat într-o comunitatecircumscrisã (fie ea religioasã, filosoficã, artisticã,ºtiinþificã, sportivã sau tehnic-meºteºugãreascã). Maimult chiar, ceea ce se numeºte „model culturaleuropean” ar consta în practica riguroasã ºi

performantã a instrucþiei de tip magisteriu,cunoscutã în rãsãritul Europei cel puþin începând cua doua parte mileniului I precreºtin, când, peteritoriul Greciei, Asiei Mici ºi Siciliei s-au închegatcomunitãþile filosofice în jurul unor figuri cvasi-mitice precum Empedocle, Pitagora, Parmenide,Heraclit, alãturi de care legendele ºi naraþiunilehagiografice îi aºeazã pe Anaximandru, Anaxagora,Xenofan sau Ion din Chios. Acestea constituiemodelul ºi baza a ceea ce este mai importantpentru viitoarea culturã occidentalã: „Într-ouimitoare mãsurã, procedurile ºi motivele carecontinuã sã anime educaþia noastrã, convenþiilenoastre pedagogice, imaginea noastrã despreMagistru ºi discipolii sãi, dimpreunã cu rivalitãþiledintre ºcoli sau doctrine, au rãmas neschimbate, înlinii mari, din secolul al VI-lea î.Hr (…) Aceastãcontinuitate milenarã s-ar putea sã fie principalanoastrã moºtenire ºi axã a ceea ce numim,întotdeauna în chip provizoriu «culturaoccidentalã».” (p. 19)

Pentru a ordona cât de cât materialul cãrþii luiSteiner, compuse dintr-o suitã de conferinþe þinutela Universitatea Harvard în anul universitar 2001-2002, ºi ca atare insuficient sistematizate, culegãturi uneori prea slabe între predicaþii ºiîntemeierea lor argumentativã, consider necesar unplan de lucru aºternut pe aceste trei direcþii: 1)locul de desfãºurare al actului pedagogic; 2)autoritatea actorului ce performeazã un gestpedagogic; 3) finalitatea actului pedagogic. Stabilireaacestor coordonate ne ajutã sã înþelegem felul încare apar instituþiile pedagogice, evoluþia tipului decunoaºtere ºi totodatã de valori predate prineducaþie, sã vedem modelarea în istorie a tipurilor

77




comentarii

Vianu Mureºan

Maeºtri, instructori ºi mãscãrici

Ozi perfectã din viaþa personajului fãrã numeal romanului lui Martin Page (colecþiaCartea de pe noptierã, Humanitas, 2007,

traducere Marina Vazaca) numãrã cel puþin cincitentative mãrturisite de automutilare. Eroul lui Pageîºi imagineazã moartea cu apetenþa suicidarã pecare o au ºi personajele din filmul lui Almodovar,Femei în pragul unei crize de nervi. Ritualul estecât se poate de banal: dimineaþa, înainte de ºtiri, pemarginea patului, cu un revolver Magnum 357;dupã duºul matinal, când îºi bea amesteculpantagruelic de analgezice, antidepresive, vitamine,lapte de munte ºi suc de portocale ecologice; în lift,spânzurat de tavanul ascensorului; la birou, înainteapauzei de masã, la 11:59, când bomba aºezatãlângã calculator explodeazã; la sfârºitul orelor deprogram, când se aruncã de la fereastra companieiunde lucreazã; seara, când îºi îmbibã corpul cubenzinã ºi apoi îºi dã foc, dupã plimbarea lamormintele prietenilor care, deºi încã în viaþã, aumurit în sufletul lui.

Romanul are toate ingredientele unei prozeabsurde de tip urmuzian, de la macabrul unorscene ºi grotescul personajelor, pânã la cinismulreflecþiei. Un bãtrân îºi plimbã „ulcerul în lesã”. Uncoleg „îl pune pe Stres sã facã pipi lângã masa desushi. Insomnie, al unui bãtrân, latrã la toatãlumea. Spaima-de-a-fi-Concediat, un animal imenscu pãr roºcat, aparþinând unei tinere stagiare, seînvârteºte în cerc dând din coadã”. Întors acasã, îl

întâmpinã vechiul companion, anxietatea: „Deschidfrigiderul ca sã-mi iau o bere. Nici urmã. Totuºi amfost ieri la cumpãrãturi. Aud un huup, mã întorc ºivãd Angoasa cum dã pe gât ultima mea bere.Râgâie ºi aruncã sticla într-un colþ, lângã surateleei.”.

Desfãºurându-se cu nerv, într-o singurã buclãnarativã, O perfectã zi perfectã rescrie câteva dintemele marii literaturi: solitudinea, plictisul, vidul,ipocrizia ºi superficialitatea relaþiilor umane. Totulcu o finã ºi ironicã autocompasiune. Personajulrefuzã un dialog cu un cerºetor aflat în faþa unuisupermarket pentru cã: „Nu aveam chef de discuþii.Mã grãbeam sã ajung acasã pentru a lua masa deCrãciun împreunã cu farfuria ºi tacâmurile mele,pentru a dansa toatã noaptea pe acoperiºulblocului, cu fulgii de zãpadã în braþe, cu stelele depe cer ºi cu luminile oraºului ºi pentru a sãrutaaerul poluat cu buzele-mi palide.” Munceºte într-unimobil înalt, în care uºile birourilor sunt deschise,deºi colegii nu îºi cunosc numele. Ia masa de prânzla cantina de la etajul ºaptezeci ºi doi împreunã cuo femeie. Convorbirea e un simulacru trist aldialogului: „Îmi vorbeºte. Îi vorbesc. Niciunul dinnoi nu ºtie ce spune. Nu e nevoie sã ne înþelegem,nici sã ne auzim, la drept vorbind este chiarconsiderat o pierdere de timp ºi de energie.” Pentrua-ºi completa biografia închiriazã actori cu care sãpozeze într-un fericit ºi convenþional cadru defamilie: „Am plãtit niºte actori ca sã pozeze alãturi

de mine. Fotografia a fost fãcutã într-o grãdinãînchiriatã. Nimic nu a fost lãsat la întâmplare.Familia mea este idealã.”

Aflat mereu într-un decalaj major faþã de lumeadin preajmã, autorul acestor imaginare sinucidericautã noi cãi de comunicare, conversând cufantomele. Descoperã apoi fiinþele ce lipsesc dinviaþa lui – antomii, spectrele fiinþelor materiale cucare s-ar putea întâlni – ºi eunomii, ipostazelevârstelor lui trecute.

Notaþia frustã ºi observaþia acidã a contextuluisocio-uman în care evolueazã ar putea contura înmintea cititorului grãbit imaginea unui anarhist.Nimic mai fals însã. În vidul existenþial, visceralresimþit de personajul fãrã nume, existã strategiisalvatoare. Asemeni eroinei din celãlalt romanpublicat de Humanitas în aceeaºi colecþie, Libelula,personajul din O perfectã zi perfectã gãseºte ºi elsubterfugii vitale. Dacã Fio îºi trãieºte existenþainspirându-se din zborul unei Libellule depressa ce ise aºazã pe mânã, rezistã stoic „caratelor ploii” ºi îºiia zborul în secunda urmãtoare, protagonistul celuide-al doilea roman publicat de Martin Pageinventeazã soluþii livreºti – cumpãrã volume depoezie ºi imagineazã atentate muzicale. Astfel,perfecþi în fiecare zi din viaþa lui neîndurãtoare suntdoar Emily Dickinson, Frank Black, Bach, Ludwigvan Beethoven, The Clash, Pet Shop Boys, Choo-Bear, Yann Tiersen & Neil Hannon, Billie Holiday,Rage against the Machine, Mano Negra, FrankieValli, Beatles, Cure, Supergrass, Gainsbourg, DivineComedy, Tom Waits, Pulp, Björk, Portishead.

Cristina Sãrãcuþ

O perfectã zi perfectãcartea strãinã

de Maestru, de autoritate ºi legitimitate în oricedomeniu ce presupune o formã de educaþie.

Locul de desfãºurare al actului pedagogic. Celmai simplu ºi general ar fi sã spunem cã ºcoala estecadrul iniþierii ºi educaþiei, numai cã prin asta n-amreuºi sã prindem specificul relativ la epocã ºiteritoriu al diverselor ºcoli. În plus primele ºcolicunoscute nu erau instituþii în sensul modern altermenului ºi educaþia nu viza obþinerea uneidiplome, a unui certificat de absolvire ci cu totulaltceva, anume cultivarea unor deprinderi, realizareaunei performanþe teoretice sau practice, în cele dinurmã dobândirea unei cunoaºteri avansate desprelume, formularea unei teorii sistematice care sãrivalizeze cu mitologia. Aºa-zisele ºcoli de filosofie,de pildã, nu erau mai mult decât perimetrul în caremaestrul se întâlnea cu discipolii pentru acomunica, situaþie în care se producea sau nu operformanþã de tip pedagogic, în funcþie ºi dedisciplina sau gradul de înþelegere al discipolilor. Nutoþi elevii învaþã esenþialul de la maestrul lor, iaracest fapt scapã talentului ºi puterii pedagogice amaestrului. Steiner remarcã ºi faptul cã nici în cazulcelor mai buni educatori nu existã o metodãperfectã care sã garanteze transformarea elevuluiîntr-atât, încât sã-l ridice la nivelul consideratpotrivit de maestrul sãu. Poate cã în esenþapersonalitãþii lui orice maestru rãmâne misterios, cãtransmite atât cât poate discipolul sã preia ºi nimicîn plus, cã performanþa educaþiei nu se rezumã laactul unilateral al transmisiei/predãrii ci devine oreciprocitate a modelãrii dinamice în relaþiamaestru-discipol. Important rãmâne modelul deºcoalã, loc al întâlnirii ºi antrenamentului spiritual,indiferent de tipul ºi temele discuþiilor. Disputele,dialogurile, analizele temelor sau a textelor pot avealoc într-un cadru închis, între pereþii unor clãdiri,dar la fel de bine pe stradã, în piaþa publicã, într-unatelier meºteºugãresc, la teatru, pe terasa unei vile,pe malul unui râu, într-o grãdinã, tot ºcoalã senumeºte. Socrate îºi schimba locul în funcþie deinterlocutori ºi de tema dialogului. Pentru el oriceloc putea fi învestit cu demnitatea spaþiuluipedagogic. Unde era el, acolo era ºcoala, aºa cum,în registrul religios, unde era Isus Christos eratemplul. La acest capitol, al locului unde se învaþãceva, George Steiner evidenþiazã ºi rolul templului,al bisericii ºi mãnãstirii, al sinagogii, al atelierelor decreaþie, sãlilor de curs ºi seminarii universitare,laboratoarelor ºi institutelor de cercetare, sãlilor desport chiar, întrucât educaþia ocupã toate domeniileactivitãþii umane semnificative (nu vãd de ce n-apomenit mãcar rolul bucãtãriei, seraiului, gineceului,unitãþii militare, cafenelei, cenaclului literar,salonului, clubului, campusului studenþesc undecred cã se consumã adesea acte pedagogicemarcante pentru evoluþia unora dintre noi. Dinaceastã perspectivã viziunea lui Steiner este destulde, ºi poate voit restrictivã). Pe mãsurã ce evoluãmîn modernitate locul ºi funcþiile ºcolii sunt tot maiclar definite, disciplinele ºi programele de studiu totmai riguros ºi pragmatic formulate, iar odatã cuasta figura maestrului începe sã fie înlocuitã de ceaa profesorului, a specialistului disciplinar. Aºa seface cã anumiþi maeºtri, fie artiºti, scriitori saufilosofi nu-ºi mai aflã locul în instituþiile deînvãþãmânt, spre binele lor poate. Între creatorii deculturã, cei care produc efectiv operele, ºi educatoriisocietãþii prin instituþii publice, profesorii, se petreceo rupturã. Cultura propriu-zisã se face din idei ºiopere, iar instrucþia publicã rãmâne fatalmentedecalatã prin faptul cã educatorii, cu rare excepþii,nu mai sunt ºi creatorii ideilor, operelor saustilurilor culturale, ci ariergarda destul de obositã aunor colportori de locuri comune, de folcloriºtii

epistemologici ºi instructori neajutoraþi ce înghesuieclãdirile ºcolilor ºi universitãþilor. ªi care sunt plãtiþitoatã viaþa pentru contribuþia lor nemijlocitã laratarea generaþiilor de elevi ºi, odatã cu ele, aviitorului înspre care defilãm ca niºte orbi veseli.

Autoritatea celui ce educã. Aici trebuie sãdisociem douã tipuri de autoritate: primul,autoritatea transcendentã, ºi, al doilea, autoritateaharului propriu. Între primii ºi, poate, cei maiprestigioºi maeºtri ai umanitãþii se aflã marile figurireligioase – profeþii, teologii, predicatorii. Autoritatealor derivã din autoritatea divinitãþii, ai cãrei delegaþise considerã ºi în numele cãreia se pronunþã.Beneficiind de autorizaþia transcendenþei, seconsiderã agenþi ai unui Adevãr suprem, imperativ,care trebuie transmis ºi asimilat în scopulcunoaºterii, desãvârºirii morale ºi mântuirii. Profeþiibiblici vorbesc în numele lui Dumnezeu. Teologiicreºtini se revendicã de la un Logos izomorf Fiuluilui Dumnezeu, revelat lumii ºi perpetuat printransmisiune directã, adicã prin Întrupare. Orice actpedagogic este mai mult sau mai puþin o formã derealizare interioarã a Logosului divin. Comentândanumite fragmente din scrierile lui Augustin, Steinerrezumã teoria acestuia astfel: „Întruparea lui Hristoscapãtã o funcþie absolut pedagogicã (…) Cuvântul,care este Hristos, locuieºte, în sens literal, psihiculuman, deºi acea locuire lãuntricã trebuie sã fieeliberatã prin harul sfânt. Resursele individuale –diferite – determinã aptitudinea pãtrunderiiinteligibile (…) Educaþia nu este decât capacitateanoastrã, dorinþa noastrã de a ne întoarce cãtre El.Dacã toate acestea lipsesc, doctrina ºi pedagogia nusunt decât sofisticã.” (p. 60-61). Cele trei mariculturi religioase monoteiste – iudaismul,creºtinismul, islamul – prin fondatorii lor, rezistã înbaza prezumþiei cã deþin o cunoaºtere superioarãrevelatã, deci nesupusã investigãrii critice ºi niciîndoielii. Predarea unei astfel de cunoºtinþereprezintã treapta cea mai înaltã a prestigiului unuimaestru. O treaptã imediat inferioarã, dar încãataºatã creditului nemijlocit al transcendenþei, oreprezintã acea autoritate pe care o dã inspiraþia,formã de graþie divinã, în care credeau artiºtii ºipoeþii de-a lungul întregii istorii culturale. Ion, dindialogul platonician cu acelaºi nume, acordãîncredere exclusivã ºi absolutã poeziei inspirate dezei, dincolo de care orice iniþiativã creatoare e purãfãcãturã ºi cârpealã de cuvinte. Conform acestuiconstruct, este maestru doar artistul inspirat ºinumai în momentele inspiraþiei – vorbim, adicã deo calificare magistralã donatã ºi contextualã,nicidecum permanentã sau electivã. Cealaltã formãde autoritate, contrapusã celei deja discutate, esteautoritatea harului propriu, prin care înþelegem cã opersoanã anume este recunoscutã ca maestru princeea ce ºtie, deþine ºi poate sã facã. Cei mai mulþidintre maeºtri cunoscuþi se înscriu în aceastãcategorie, fie cã e vorba de artiºti, filosofi, scriitori,sportivi sau inventatori. În modul cel mai limpede,cineva e maestru pentru cã a ajuns la o cunoaºteresuperioarã nouã sau este capabil de o performanþãextraordinarã într-un domeniu oarecare – Aristotel,Euclid, Ptolemeu, Galenus, Galilei, Copernic,Kepler, Tycho Brahe, Newton, Fermat, Einstein,Gödel, Wittgenstein, Popper, Vergiliu, Dante,Shakespeare, Milton, Goethe, Pessoa, Nietzsche,Heidegger, Bergson, Alain, Nadia Boulanger, KnuteRockne (antrenor de fotbal american) ºi încã mulþialþii sunt exemplele preferate ale lui Steiner.Indiferent care ar fi sursa autoritãþii, extrinsecã sauintrinsecã, un lucru este indiscutabil – maestru eacela prin care discipolii ajung la performanþe decunoaºtere ºi creativitate la care n-ar fi ajunsnicicum fãrã pedagogia lui, performanþe care, însituaþia idealã, le depãºesc pe cele ale maestrului:„Triumful autentic, deºi adesea nerecunoscut, al

Maestrului este acela de a fi negat ºi depãºit dedescoperirea discipolului. Ceea ce înseamnã cãMaestrul discerne în ucenicul sãu o forþã ºi operspectivã care le întrece pe ale sale” (p. 201).

Finalitatea actului pedagogic. În liniiaproximative, educaþia vizeazã transmiterea uneicunoaºteri sau cultivarea unor abilitãþi, are finalitateteoreticã sau tehnicã (practicã). Doar educaþiareligioasã are un scop mai înalt, desãvârºirea moralãºi mântuirea. Sofiºtii greci, filosofii, savanþii cautãdeopotrivã versiunea cea mai potrivitã ºi completã aunui Adevãr, posibil de cunoscut, formalizabil ºitransmisibil. Deconstrucþia postmodernã,semiologia, gramatologia derrideanã datoreazã mult,în opinia lui Steiner, acelor flecari huliþi de Platon,sofiºtii, care au înþeles nu numai polisemiacuvintelor, dar ºi incapacitatea unui control logictotal asupra enunþurilor noastre, ei fiind iniþiatoriiperspectivismului ºi relativismului epistemic. Darperformanþele acestora ºi cele ale unor maeºtri aihasidismului – precum Baal ªem Tov, Pinhas ªapirodin Koreþ, Iehiel Mihal din Zloczov, MenahemMendel din Vitebsk – nu existã niciun elementcomun, aceºtia din urmã fiind „cei mai adevãraþi”maeºtri cântãreþi ai sufletului omenesc în extazulîntâlnirii lui cu Dumnezeu. De asemenea, întresofiºti, hasidiºti, pictori, fizicieni ºi jucãtori de fotbaliarãºi nu pare a fi nicio asemãnare din perspectivaperformanþei obþinute. Totuºi rãmân maeºtri ºi uniiºi ceilalþi, pentru cã fiecare în domeniul lui a oferitun model singular de conºtiinþã, de atitudine ºiexpresie a ceea ce era sau putea face.

Odatã schiþat acest plan de lucru, ar fiimportant de sesizat rolul a ceea ce Steiner numeºteerotism pedagogic, precum ºi ilustrarea lui princâteva figuri exemplare. Din capul locului trebuieadmis cã „erotismul ºi educaþia sunt inseparabile”(p. 172). Problema este dacã poþi fi maestru fãrã sãiubeºti discipolul ºi dacã nu, atunci cum secomportã erotismul pedagogic inerent relaþiei.Exemplele nu sunt de naturã sã impunã o regulã,dar ele pot constitui o speþã dintre cele mailãmuritoare vizavi de actul pedagogic. Socrate ºiAlcibiade, Abélard ºi Héloïse, Heidegger ºi HannahArendt sunt numai câteva dintre cazurile de relaþiepedagogicã ce conþine un erotism clandestin,esenþial în economia gestului educativ, dincolo depura desfãtare ce-i este proprie prin naturã. Din celetrei situaþii se desprinde ideea cã un gest pedagogicse poate desãvârºi fie într-o relaþie homoeroticã, fieîntr-una heteroeroticã, având aceeaºi consistenþã castil de educaþie. Mult mai dificil e de înþeles dacãerotismul condiþioneazã în cele trei cazuriperformanþa educativã, ceea ce lezeazã imagineamaestrului, sau dacã existã ceva mai complicat,anume, ca pe fondul unei tensiuni erotice sã sepotenþeze calitatea de maestru – abia iubitul face sãse reveleze magistralitatea maestrului –,condiþionare care ar condamna la sterilitate toateiniþiativele pedagogice din care lipseºte fondulemoþional respectiv.

Fãrã a avea un rãspuns ferm, este totuºi denecontestat ceea ce susþine Steiner, el însuºi avândo vastã experienþã de profesor: „Erotismul ascunssau declarat, ca fantasmã sau act, se împleteºtestrâns cu didactica ºi cu întreaga fenomenologie arelaþiei Maestru-discipol (…) Procesul de seducþie,voit sau accidental, este inevitabil în cursulpersuadãrii, al solicitãrii, oricât ar fi ele de abstracteºi teoretice (…) Mintea ºi corpul participã integral.Un Maestru carismatic, un «prof» inspirat punstãpânire în chip de-a dreptul «totalitar»,psihosomatic pe spiritul viu al discipolilor saustudenþilor lor.” (p. 38-39) Negocierea acestuierotism imanent cu sarcina pedagogicã a relaþieimaestru-discipol constituie una dintre cele mai

88




Aflat la al doilea volum al sãu1, dupãGeometrii sentimentale, poetul PetruCovaci se înfãþiºeazã cititorului cu o

identitate artisticã limpede conturatã,convingãtoare ºi originalã, în liniile ei esenþiale.De altfel, o primã constatare care se desprinde întimpul lecturii ar fi aceea cã discursul liric alacestui autor nu se lasã prea lesne încadrat învreuna din formulele consacrate de istoria ºiteoria literarã. Modernã prin autoreflexivitate,decadentã prin prevestirile sumbre ale unui sfârºitce se apropie implacabil, cu înclinaþii postmo-derne spre biografic ºi spre feþele cotidianului ºi,în sfârºit, cu un discurs pândit adesea detentaþiile avangardei, este o poezie refractarã laambiþiile istoricului preocupat de afilieri ºi decanoane, dar generoasã cu criticul ce cautãsensuri posibile sub vãlul miºcãtor al textuluipoetic. Poemele adunate în acest volum dezvãluieaºadar prea puþin modele cultivate în moddeliberat, dar lasã, în schimb, sã se ghiceascãîndãrãtul lor un chip îngândurat, trudind solitarsã prindã în cuvinte crâmpeie de rãspunsuri laîntrebãrile ce-i întreþin neliniºtea.

Întrebãrile lui Petru Covaci privesc,deopotrivã, rostul lumii ºi al poeziei iarrãspunsurile întrezãrite sunt de naturã sã aducã,mai degrabã, umbre în privirile poetului: „nu,poezia aproape cã nu mai e/ poezie/ ci doar ostare între/ a fi ºi a rãtãci/ când pustia voastrã/se întinde peste pustia mea…” (Veniþi ºi luaþisoare). Câteva imagini metaforice cu oremarcabilã forþã de sugestie vorbesc despreameninþarea sumbrã a neputinþei de a rodi,despre neîncrederea poetului în cuvânt, încapacitatea spiritului de a oglindi esenþele ºi de a-ºi regãsi astfel vigoarea: „stau ºi mã întreb/ cumam urcat pe scara aceasta ºubredã/ înarmatã cuseminþele ce nu puteau încolþi/…/ parcã aº fifost/ oglinda dde llut a celei mai mari deziluzii”[subl. ns.] (Mica publicitate). Metafora de maisus, care demoleazã mitul în care un Ion Barbu ºialþii asemenea lui mai credeau cu tãrie, ecompletatã de aceea a „tainei despovãrate deîntrebãri”, pentru ca, mai încolo, sã întâlnim„vitralii” ce ºi-au pierdut de mult rostul originar,reîntorcând privirea spre mizeria terestrã: „opriþisuferinþa, demoniace rãspântii/ raþiunea vitraliilorîn care ne oglindim/ (vitraliile sunt supremamurdãrie cu clovni)” (În dimineaþa clipei). Însfârºit, poate cea mai grãitoare, imaginea dinpoemul Unde e zborul? aminteºte, deliberat saunu, pe Eugen Ionesco cu al sãu Bérenger dinPiéton de l’air ºi vine sã pecetluiascã, astfel,soarta artistului („uscat ºi bãrbos, debusolat,elitist”) resemnat sã se târascã dupã ce iluziazborului salvator i-a fost definitiv pulverizatã:„fãrã aripi n-am sens, striga pasãrea/transformatã-n reptilã:/ vezi, ca într-un fel derãzboi/ timpul nu mai are tandreþe ori milã”. Eun „rest de metaforã” cuvântul, un biet urmaº,degenerat, al cuvintelor originare în care zeii ºi-auturnat înþelepciunea.

Or, tragica degradare a cuvântului urmeazã,fãrã doar ºi poate, degradãrii omului, el însuºi-epigon liliputan al unor strãmoºi gigantici.Alcãtuirea lumii în care acesta e prizonier esugeratã, cu o tehnicã identificatã de HugoFriedrich, de alcãtuirea însãºi a poemelor. Dacãam vorbit de tentaþiile avangardei, justificarea loraici ar fi de cãutat: discursul incoerent (saumimând coerenþa), sintaxa perturbatã, disipareasensului sunt simptome ce trãdeazã, în fond,

maladii ale lumii ºi ale omului contemporan.Poemul care deschide volumul e un bun exempluaici, apãrând ca un fragment tãiat aleatoriu dinmonologul fãrã noimã al unui debusolat: „.../ sãasculþi prostiile altora/ sã stai cuminte la coadã/cum s-ar prelinge o lacrimã/ pe jumãtate uscatã/ca într-o cursã unde jucãtorul primeºte/ custrângeri de mânã un sicriu de medalii/ dacã/ / ºiiarãºi” (Dacã). Am putea înmulþi considerabilexemplele cãci în aceeaºi manierã sunt construitePrecum neliniºtea, Tipsia cu fructe, Uzi pânã lapiele ºi altele.

Dincolo de aceste aspecte localizate la nivelulexpresiei, poemele vorbesc prin imaginile adunate,parcã la întâmplare, în colaje a cãror înfãþiºarecenuºie mãrturiseºte obosealã cronicã,dezabuzare. Unele dintre acestea amintesc, cuoarecare întârziere, dar nu inutil totuºi, de totmai uitata perioadã neagrã a comunismului, cusugestia însã cã aceasta ar fi manifestarea acutã aunei grave afecþiuni, de mult cronicizate.„proletarii-ºi fãcuserã idoli/ îndemnând la visare/mogâldeþe de spirit.../.../ pe scena unui cãmincultural/ fetele unui preot de la þarã/ dansau,îmbujorate/ cazaciocul lor infernal/ încãlþate,sãrbãtoreºte, cu teniºi” (Glontele roºu). Sunt,apoi, alte versuri în care se aude, parcã, respiraþiagrea a lumii ce agonizeazã, suspinul resemnat alunei omeniri care îºi consumã rãmãºiþele de viaþãanostã, alunecând încet spre nicãieri: „o ruinãnepotolitã, ca o promisiune/ seminþe ucise, gunoiuniversal, zdrenþe de/ suflet/ ca un râs de copil/ca nuca-n perete!/ adicã/ un lung ºir de fiinþeînvinse/ mãrºãluind spre neputinþele unei zile derând” (Chipuri). Imaginea lumii, aºa cum eperceputã de privirea poetului, e pusã sub semnulmeschinului, al deºertãciunii ºi al epuizãrii... Dacãse mai aude câte un glas care vorbeºte, optimist,de o aºteptatã „insurecþie a spiritului” (Îndimineaþa clipei), acesta pare mai degrabã un glasstrigând în pustie, neizbutind decât, cel mult, sãevidenþieze mai puternic, tãcerea deznãdãjduitãpe care a tulburat-o... Chiar iubirea e nãscutã, vai!din deznãdejde, „din teamã ºi plictisealã” (Omulnormal), ºi nu ca altãdatã, în vremuri fericite, dinelanul spre înãlþimi al sufletului neîmpãcat cutemniþa de lut.

Ce rost ar mai putea gãsi poetul, oare, pentrusine ºi pentru îndeletnicirea sa?... Ce ºanse îirãmân poeziei într-o lume ca aceea descrisã pânãaici?... Trebuie spus, ca o prefigurare arãspunsului, cã, alãturi de cele reliefate mai sus, oaltã linie de forþã a volumului, o altã constantã, edatã de privirea mereu întoarsã spre trecut, înîncercarea obstinatã de regãsire a pierdutelororigini. În aceastã ordine de idei, este demenþionat întâi faptul cã, în marea lor majoritate,verbele din acest volum sunt la forme aletrecutului, fie ele de perfect compus, imperfectsau mai mult ca perfect. Dacã, în viziuneapoetului, rostirea e sinonimã cu cãderea, dacãpoemul, odatã întrupat, cade sub puterea nefastãa timpului, în rândul celor ce poartã stigmatulpãcatului (cãci - nu-i aºa? - „vinovat e totfãcutul”), îi rãmâne doar soluþia... uitãrii, care-lîndeamnã sã se desprindã de prezent ºi sã se re-întemeieze cãutând „dimineþile, printre lumineîncepute/ cu ferestrele lor nepãtate de timp”(Dimineþile), gãsind hranã în amintirea ne-fiinþei,a virtualitãþii pure din care s-a nãscut.

Dacã urmãm acest gând, avem sã constatãm

99




delicate chestiuni, cu atât mai mult cu cât dinpunct de vedere formal ºi în pofida reglementãrilorinstituþionale, aºa cum observa Foucault, esteposibil abuzul de putere sau chiar hãrþuirea. Daroricare ar fi aptitudinile ºi înclinaþiile unui maestru,esenþialã pentru eficacitatea acþiunii sale este chiarcapacitatea de-a fascina, a opera un act deîndrãgostire a discipolului de ceea ce el însuºiiubeºte, a crea pasiune, a-l transpune în acea starede disponibilitate sensibilã în care un conþinutneºtiut al lumii sã i se poatã oferi comprehensiunii.Sau, cu mult mai frumoasa expresie a lui Steiner, apreda înseamnã, pentru maestru, putinþa de-a creaîn conºtiinþa discipolului senzaþia „cã se crapã deziuã” (p. 221). Acela care nu asigurã decât untransfer de date, cunoºtinþe ºi deprinderi poate fiun instructor bun, dar încã nu e maestru. Acestadin urmã contribuie la transpunerea discipoluluiîntr-o nouã stare afectiv-intuitivã de la nivelul cãreialumea ºi sinele se reveleazã lãmuritor; el pãºeºteîmpreunã cu discipolul întovãrãºiþi într-o iubirecomunã spre ceva ce-i transcende ºi absolvã, unsens ultim, o valoare supremã. Maestrul nu livreazãdate ºi cunoºtinþe ci acþioneazã fundamental asupraconºtiinþei modificându-i nivelul decomprehensiune, astfel încât, scoasã din buimãcealãlumea capãtã strãlucirea primilor ei zori. Dacã nu estridentã aceastã comparaþie, cred cã maestrul esteun psihopomp antum, cãlãuza sufletului înspreluminile nevãzute din sine ºi din vastitatea lumii.

Din toatã aceastã lecþie magistralã desprepedagogie a lui George Steiner, rãmâne totuºineexplicat, dar nici mãcar chestionat faptul cel maiimportant. Sigur, ne preocupã cum reuºeºte unmaestru sã-ºi educe elevii, prin ce mãiestrie, prin cetehnici, trucuri ºi tertipuri îi ridicã la un nivel decunoaºtere ºi performanþã superioare. Darproblema mai serioasã e aceasta: cum apare unmaestru? Întrebarea e cu atât mai legitimã cu câtcei mai mulþi dintre cei pomeniþi între paginilecãrþii lui Steiner par ieºiþi direct din miracol,inexplicabili, misterioºi ca niºte figuri mitice. Cineîl învaþã pe Socrate, pe Empedocle, pe Pitagora, peIsus, pe Budha, pe Homer, pe Sofocle, pe Dante,pe Böhme, pe Abulafia, pe Shakespeare? Cine i-aajutat sã se formeze ca maeºtri? La o astfel deîntrebare eu, unul, nu am ºi nici nu risc vreunrãspuns. Îmi exprim totuºi convingerea cã apariþiaºi formarea unui maestru rãmâne fundamentalinexplicabilã. Oricât de bun ar fi un pedagog, elpoate educa premianþi ºi campioni, dar nu genii orimaeºtri. De asemenea, maestrul, oricât dedesãvârºit, poate la rândul lui sã exerseze oanumitã deprindere elevului, dar nu-ºi poatetransfera calitatea magistralã. Maestrul nu e ospecie, nu se poate multiplica prin disciplinã ºieducaþie, ci este o excepþie, un unicat. De aceeaprezenþa lui, pentru care recunoaºterea ºi admiraþianu constituie nici criteriu nici mizã, ar trebuiîntâmpinatã mai curând cu sfialã ºi secretãrecunoºtinþã decât cu aplauze ºi premii („Cum sãtreci vocaþia pe statul de platã? Cum sã stabileºtipreþul revelaþiei?” p. 31). Probabil cã înzestrarea luisingularã constituie plata în avans pentru tot ceeace va izbuti de-a lungul unei vieþi, în secret ghidatãde conºtiinþa unei meniri de nerefuzat, care-l faceimun atât la fervoarea mimeticã a mediocritãþii, câtºi la jocurile instituþiilor, forurilor de adjudecatmerite. Precum iluminatul nu poate fi înþeles deignorant ºi sfântul nu poate fi urmat de pãcãtos, lafel, maestrul nu poate fi identificat decât de cinevacare-i seamãnã. De un alt maestru. Ceea ce face ca,în bunã mãsurã, viaþa lui sã se petreacã însingurãtatea împãcatã a lipsei de înþelegere ori înapostolatul risipit al incognito-ului.

Cristian Radu

Sensul uitãrii

un aspect foarte semnificativ, ºi anume recurenþauitãrii în textele acestui volum, caracterul de lait-motiv de care se apropie astfel. (Motivulmenþionat apare, bunãoarã, la paginile 12, 13, 17,34, 42, 70 º. a.) Pentru a-i lãmuri conotaþiileposibile, se cuvine sã zãbovim un moment asuprapoemului Carul. Versurile sale trimit limpede spreritualul funerar, înþeles însã ca trecere ºi, implicit,redempþiune, regãsire a ne-timpului inaugural:„viori rãsunau, luminile se împreunau/ (bornaistoriei trebuia vãruitã)/ performanþele, trâmbiþatecu sârg/ deschideau spre olimp o nouã portiþã/(azi spre niciunde, ieri spre nicicând/ mâine…spre carele noastre de rând)”. Ar trebui, poate,sub imboldul acestor versuri ºi al altoraasemãnãtoare, sã redãm uitãrii înþelesul orfico-platonician (reamintit de Eliade), acela depurificare a sufletului în apele râului Lete înaintede reîntoarcerea în cerul de care s-a desprinsvremelnic.

Versurile poetului ne îndreptãþesc sã vedem înuitare o formã de regresie imaginarã spreînceputuri, o tentativã - pânditã mereu despectrul eºecului, ºi totuºi, prezentã mereu - deevadare de sub povara timpului nefast al asfinþi-tului, în cãutarea inefabilei clipe aurorale, cândplânsul neauzit al luminii abia nãscute acopereacu rouã întreaga fire. Ostenind spre amonte,împotriva timpului, versul îºi regãseºte vlaga,reamintindu-ºi cã-i desprins din cântec ºi cã,împreunã cu el, se numãrã printre acelea ce stausub pecetea eternei dimineþi. „Risipindu-miprivirea spre o patã de soare/ ascultamnesfârºirea cum respirã ºi doare/ lângã noidimineþi, sub aceleaºi peceþi/…/ e un timpnesfârºit chiar în timpul oprit/ rãtãcind casãmânþa încolþind sub pãmânt/ sã atingã esenþadevenitã cuvânt/ ca acum o vecie ºi ceva de ani/când treceam, împreunã, pe sub vechii castani…”(Pe sub vechii castani, un foarte frumos poem cear fi meritat sã fie reprodus în întregime).Întrebarea noastrã îºi gãseºte astfel un rãspunscãci, acum, putem privi poezia, împreunã cuPetru Covaci, ca pe un „râu al uitãrii”, asemeneabãtrânului Lete ce stãtea între noi ºi veºnicie,având darul de a ne face sã uitãm durerileexilului ºi iluziile menite sã le amorþeascã. Poeziae „ca râul ce curge în propriul izvor/ dupã taineledoar de el însuºi ºtiute” (Ca râul), ea reface,invers, drumul, dinspre amurg spre rãsãrit,oferind, celor ce încã mai cautã, o altã cale, cutotul alta decât cea pe care Timpul îºi poartãvalurile tulburi spre neant…

1 Roua clipei nimãnui, Oradea, Biblioteca RevisteiFamilia, 2008

1100




Una dintre temele ce revin periodic îndezbatere la noi este cea a traducerilor dinliteratura românã. Formula «prezenþelor

româneºti peste hotare» rãmâne în continuareinevitabil legatã de recunoaºterea producþiei noastreculturale, oricât de puþinã atenþie s-ar acorda, depildã, în mediul oamenilor politici ai momentului,acestei pãrþi din «economia» naþionalã. Fiind vorba deo «economie» a spiritului ºi întrucât tot ce nu aduceprofit imediat ºi masiv nu pare a mai conta pentrumulte minþi slab luminate ale momentului, s-ar zicecã se poate trece uºor peste asemenea futilitãþi. La cebun o carte de prozã, un volum de versuri, o piesãjucatã pe o scenã strãinã, o culegere de eseurifilosofice de provenienþã carpato-danubianã, devreme ce ele nu ajutã nici la umplerea stomacului,nici la umflarea buzunarelor. Întrebarea e deopotrivãvalabilã pentru «acasã» ºi «afarã». Câteva sute deexemplare tipãrite la câte-o micã editurã, fie earomâneascã, fie din Paris sau din New York, dinLisabona, Stockholm ori Moscova, nu fac sã secutremure lumea de emoþie ºi nu schimbã mai nimicdin buna sau reaua stare generalã a societãþii în caretrãim. Se poate munci în uzinã, în birou, ba, mainou, chiar în ºcoalã ºi Universitate, fãrã ca oameniisã-ºi batã capul cu prea multe lecturi. «Tot maiciteºti, maicã?!» - iatã mirarea, reînnoitã, a zilei...Apoi, nu vedeþi cã ºi Europa mare, în care ne-am strãduit atât de mult sã «intrãm», renunþã totmai nepãsãtoare la studiul «umanioarelor», alungãlimbile clasice din programe, reduce drastic fondurilepentru tot ceea ce þine de educaþia artisticã, împingecercetarea spre «producþia», dacã se poate tot maiprivatã, de bunuri materiale. Un zeu sau o nimfãgreceascã în minus, un înger cãzut, o aureolã stinsã, -ce mai conteazã faþã de creºterea mondialã deenergie atomicã, de show-bussiness, de electricitateetc.? La ce mai e nevoie de atâta vorbãrie, - pe scurt,«La ce bun poeþii în vremuri nevoiaºe?». E întrebareamereu repetatã pusã cândva de Hölderlin, la care totel rãspunde, splendid, într-un cunoscut (?) poem:«Dar ceea ce rãmâne, întemeiazã poeþii»... În spaþiulromânesc, la fel de frumos a rãspuns ºi Lucian Blaga,scriind, în ciuda tuturor «tristeþilor metafizice»: «cucuvinte simple ca ale noastre / s-au fãcut lumea,stihiile, ziua ºi focul. / Cu picioare ca ale noastre /Isus a umblat peste ape»...

ªi orice s-ar mai spune, pânã una-alta singurulprodus mai rezistent la diversele intemperii, încomparaþie cu oricare altul, rãmâne cel cultural. Cusemnificaþii ºi mesaje pentru ziua de astãzi, curesurse de edificare pentru cea de mâine. Pe untermen ceva mai lung, desigur, a cãrui duratã mailentã îi sperie pe distribuitorii de «joburi» aimomentului, pentru care universul întreg se reduce laobiecte de consum imediat, cu urmãri evidente înponderea trupului, fie ºi cu riscul obezitãþii. Celelalteproduse sunt, nu-i aºa, mult prea imponderabile...

Oricât am predica, noi, oamenii din plebeaidealistã, pe aceastã temã, elita economico-financiarã– în orice caz, cea de la noi – nu va da curând semnede tandrã înþelegere faþã de oamenii aceºtia cu capulîn nori, ce se hrãnesc cu câte-un fulger sau cu câte-oscânteie divine, numite ºi inspiraþie, ºi care n-au,evident, nevoie ºi de alte alimente mai prozaice,mãcar cã viziunea materialistã despre lume, pe caredestui o mai practicã deturnat, pentru bine propriu,le-ar spune cã saltul calitativ, cel înspre zonele eterateale spiritului, nu se poate produce, în genere, fãrã«acumulãri cantitative»... Deocamdatã numai cealaltã

sintagmã marxistã, a «acumulãrii primitive acapitalului», pare a fi însuºitã, fie ºi mecanic: ea sepoate imediat concretiza în euro sau în dolari, înuzine uriaºe, în latifundii ºi conace de modã nouã...

Nimeni nu ne interzice, însã, sã discutãm. Neîntâlnim în cercurile noastre tot mai restrânse,dezbatem, cãutãm soluþii de supravieþuire, cu oîncredere aproape absurdã în valorile «gratuite»,poate, hilarã, dar la care nu putem renunþa. Neintereseazã, de pildã, cum spuneam, ºi chestiuneaieºirii în lume ceva mai largã a literaturii române,atâta câtã e ea, dup ce i s-a demonstrat, s-ar zice, cunu puþinã investiþie de energie interpretativã,caracterul mai degrabã mitic ºi iluzoriu.

Aºadar, un numãr de oameni s-au putut întâlni,nu prea demult, la Institutul Cultural Romîn dinBucureºti, ca sã cugete pe tema «canonului» literarroimânesc ºi a ºanselor sale de recunoaºtere pestefrontiere. Poziþii mai sceptice, precum cea a luiNicolae Manolescu, care are de la o vreme ºiexperienþa directã a lumii franceze a cãrþii, tot maifragilizatã ca valoare ºi precarã sub raportul difuzãrii,s-au confruntat cu altele, ceva mai optimiste, sau purºi simplu au invitat la o întâmpinare criticã lucidã a«stãrii de fapt». Ea, starea, nu e prea strãlucitã – cumne tot plângem mai dintodeauna -, însã ceva se maipoate face, totuºi, nu-i aºa...

Câteva idei ºi linii de acþiune s-au ºi conturat.Practic, toþi participanþii la aceastã reuniune (adicãIon Simuþ, iniþiatorul dezbaterii, moderatorul FlorinBican, directorul Horia-Roman Patepievici, TaniaRadu, Carmen Muºat, Luminiþa Marcu, LiviuPapadima, Florin Manolescu, Teodora Stanciu, IonPop, au cãzut de acord cã lista noastrã de valorimajore, constitutivã pentru zisul «canon», nu arecum sã se potriveascã cu cea pe care o poate acceptaun alt spaþiu cultural. Ceea ce e foarte semnificativ ºiimportant pentru noi nu e obligatoriu «mare» ºipentru strãini, sau, mai exact, nu poate fi receptatoricând ºi oricum ca atare. Scriitori «clasici» pentruromâni, care, în absolut, ar putea fi comparaþi cuoricare alþii din spaþiul din afarã, nu pot avea ecou,din diverse pricini, pe un teren strãin, sau nu petoate terenurile strãine. Cum poþi sã-i faci gustaþi înexterior pe un Slavici, Caragiale, Eminescu sau, maiaproape de noi, Sadoveanu, nume de neocolit într-un«canon» românesc? ªi exemplele ar putea fi înmulþitecu nume ºi mai noi.

Rãspunsurile cele mai rezonabile pot veni, ºi auvenit în parte, în sensul cã cei întrebaþi ce «merge» ºice nu într-un anumit spaþiu cultural vizat detraduceri, trebuie sã fie în primul rând traducãtoriiînºiºi. Presupuânnd, desigur, cã sunt oameniinformaþi, prezenþi cu luciditate ºi spirit critic înpropria lor culturã. Orice încercare a noastrã, dinRomânia, de a impune o operã, oricât de valabilãestetic, e sortitã eºecului dacã nu avem un prim ecoude la sursã, dinspre cultura-þintã. Or, ºi contextele dereceptare ale acestor culturi sunt variabile. Interesulpentru propriile tradiþii se schimbã, sunt filoane desensibilitate ºi de limbaj care secãtuiesc mãcartemporar, altele care reînvie ºi se pot întâlni fertil cucele care vin din afarã. Apar momente când uneveniment de interes mai larg petrecut în Româniapoate trezi atenþia ºi faþã de cultura ei, – cum s-aîntâmplat cu revoluþia din decembrie 1989, cândcâteva cãrþi de autori români au fost bine primite înFranþa, de exemplu. S-a spus cã ºi Finlanda sauOlanda, ca sã nu mai vorbim de Germania, daubune semne de interes. ªi nu sunt singurele. Acum,

Ion Pop

Traducerile care fac, totuºi, o literaturã

ordinea din zi

1. Tiranul antic. Grecii au preluat cuvîntul„tiran” dintr-un dialect anatolian, în secolul al VII-lea î.e.n. (1). Conform tradiþiei, regele lidianGyges ar fi fost primul tiran din istorie, evocatîntr-un scenariu reluat relativ des în poezia tragicã(uciderea regelui legitim de cãtre viitorul tiran ºicãsãtoria acestuia cu soþia celui ucis, urmatã deconsacrarea pronunþatã de oracol). Pus în legãturãcu puterea absolutã a regilor ºi a zeilor, cuvîntulnu e folosit ca atare nici de Homer ºi nici deHesiod. El apare doar în scrierile tragicilor (regeleŒdip al lui Sofocle e un „tiran”), însã fãrãconotaþii depreciative. De altfel, înlãturarea de laputere a unui rege legitim prin uzurpare sau prinviolenþã nu e, pentru greci, un criteriu îndefinirea tiraniei. Anticipîndu-l pe Machiavel,anticii ºi-au dat foarte bine seama cã orice formãde guvernare se clãdeºte pe o violenþã originarã(instituirea sau preluarea puterii prin forþã).Evacuînd problematica legitimitãþii, ei au descristirania ca pe o derivã a regimului monarhic. Spredeosebire de un bun rege, ce-ºi guverneazã cetateaprin consimþãmîntul supuºilor, conform legilor ºiavînd în vedere binele comun, tiranul e un stãpînabuziv, ce domneºte de unul singur, prin actearbitrare ºi urmãrind interese strict personale. Încartea a opta a Republicii, Platon descrie tiraniaca pe o pervertire a regimului democratic, faþã decare avea mari rezerve, iar Aristotel aratã în modsimilar, în cartea a cincea a Politicii, cã prindefãimarea notabililor ºi flatarea mulþimilor, faþãde care nutresc de altfel o neîncredere constantã,tiranii se aseamãnã cu demagogii însetaþi deputere, produºi de guvernarea popularã,„democraticã”. Ca monarhie demagogicã, tiraniacumuleazã, dupã Aristotel, defectele democraþiei(denigrarea notabililor) ºi ale oligarhiei (goanadupã averi ºi teama faþã de supuºi, 2). Practicaguvernãrii tiranice, un ºir neîntrerupt dediversiuni, constã, printre altele, în supraveghereacetãþenilor ºi împiedicarea sub diferite pretexte aadunãrilor publice, în exaltarea „binefacerilor”vieþii private ºi a securitãþii domestice (pentru a-iconvinge sã stea în casele lor ºi sã nu seorganizeze politic), în dezbinarea ºi sãrãcireapopulaþiei, în înfiltrarea de iscoade ºi spioniprintre oamenii liberi, în politizarea rãzboaielorprin apeluri la „unitate patrioticã”. Din arsenaluldemocraþiei, tiranul va prelua îngãduinþa faþã desclavi, grija faþã de femei (pe care, asemenea luiHieron, le va folosi ca „iscoditoare” în spaþiulpublic); în sfîrºit, preferinþa pentru companiastrãinilor – pe care grecii îi socoteau „barbari” -în dauna cetãþenilor („cosmopolitism” prefãcut, caºi ura abil instrumentalizatã faþã de aceiaºi strãini,aflaþi, mai înainte, în postura de „duºmani aipatriei”). Desfãºurîndu-ºi argumentaþia în cadrulopoziþiei dintre libertatea publicã a cetãþenilor ºiinstituþia privatã a familiei (femei, copii, sclavi),Aristotel conchide cã tirania e „în cea mai micãmãsurã un regim politic”, 3) – o privatizareinsidioasã a spaþiului public, în care activitãþilemercantile (de exemplu vînzarea de bunuri ºiobiecte), încurajate de tirani, iau locul dezbateriiîn comun a problemelor cetãþii, cum se întîmplãîn despotismele orientale, în care piaþa publicã(„agora” greceascã) e o simplã piaþã de comerþ.

Contemporan cu Platon, Xenofon e autorulunui dialog intitulat Hieron sau tratatul despretiranie, împãrþit în douã secþiuni. Miza convorbirii

dintre Hieron, tiranul Siracuzei, ºi poetulSimonide din Keos – un om politic al locului,domnind însã departe de Atena, ºi un strãin cureputaþie de înþelept – e simultan politicã ºieducativã. Reluînd interogaþia asupra educaþieiregelui perfect expusã în Ciropedia - un elogiu alregelui persan Cirus, duºman al grecilor -,Xenofon, care nu intervine în text, puneproblema dificilã a raporturilor dintre politicã ºiînþelepciune, dintre putere ºi gîndire. Renunþîndsã analizeze specificul tiraniei faþã de alte formede guvernare, dialogul îi pune faþã în faþã petiranul neîncrezãtor în propria lui operã politicã ºipe înþeleptul ce încearcã sã precizeze condiþiile încare tirania poate fi un regim politic drept.Adevãratã ºcoalã a tiranilor ce anticipeazã manua-lele consacrate educaþiei principilor din Europamodernã, Hieron pune în luminã, cum a arãtatLeo Strauss în analiza pe care i-a consacrat-o,„elementele de dreptate care [...] depãºesc cadrullegalitãþii” (4). Dacã Hieron face procesul proprieilui guvernãri arãtînd cã tiranul e întotdeauna mainefericit decît orice persoanã privatã (5),Simonide aratã cã practicarea binefacerii îl poatetransforma într-un stãpîn drept. Virtuteabinefacerii, în care etica se intersecteazã cupolitica, îl va defini pe bunul tiran ca purtãtor alunei dreptãþi „translegale” – dispozitiv în careconducãtorul politic binefãcãtor se opune legii;impunînd pedepse, aceasta e perceputã uneori canedreaptã.

În retorica lui Simonide, fericirea supuºilorpoate fi asiguratã prin legi, în cadrul monarhieilegitime (ereditarã sau electivã), dar ºi pringuvernarea fãrã legi, idee reluatã în ecou, pesteveacuri, de Montesquieu, care vorbeºte, în Spiritullegilor, de fericirea orientalilor ce trãiau înregimuri despotice. Dupã el, nu tot ce e legal edrept (nerecunoºtinþa, de pildã, nu e contrarã legiidar e nedreaptã), fapt ce-l îndreptãþeºte sã afirmecã, prin exercitarea virtuþii de binefacere bunultiran e superior legii. Consilier al tiranului devenitaliat al acestuia în cãutarea prin dialog a buneitiranii, Simonide, persoanã particularã, îidemonstreazã interlocutorului cã viaþa tiranuluibinefãcãtor e preferabilã vieþii private ºi plãcerilorei. Substituind opoziþiei iniþiale dintre tiran ºiomul privat o a doua, între tiranul binefãcãtor înacþiunile lui suverane ºi omul înþelept, Hierondemonstreazã cã tiranul bun îi e superiorînþeleptului, deoarece înfãptuirile lui vor face sãînceteze invidia celorlalþi, care în felul acesta nuvor mai dori sã-i ia locul sau sã-l înlãture de laputere, în vreme ce înþeleptul va fi întotdeaunainvidiat de toatã lumea! (6) Tiranul lui Xenofonse defineºte astfel în raport cu virtutea – nu culibertatea sau cu dreptatea -, iar Hieron rezumã,de fapt, complexul înþeleptului „ce doreºte sã fiesuveran sau care-l invidiazã pe cel ce guverneazãbine” (7). Etica aristocraticã a lui Simonide,„suveranul suveranilor”, se opune eroticii politicea lui Hieron: dacã poetul cautã onorurile,admiraþia ºi laudele celor mai buni, tiranul cautãdragostea tuturor. Dorind sã fie admirat de toatãlumea dar iubit doar de propriii lui supuºi (nu ºide duºmani sau de strãini), Hieron solicitãdragostea cetãþenilor ca rãsplatã a unui serviciupolitic, nu ca recunoaºtere a perfecþiunii, ca încazul înþeleptului. Dreptatea politicã a tiranului,

1111




Horia Lazãr

Metamorfozele tiranuluiincidenþe

am sugerat cã s-ar putea profita de atenþia stârnitãmai peste tot de «noul val» al filmului nromânesc,pentru a o extinde ºi asupra literaturii recente dincare noua noastrã cinematografie se inspirã. O ideeamai larg susþinutã în timpul discuþiilor noastre a fostºi aceea a începerii «campaniei» de traduceri cuprecãdere din literatura noilor generaþii, mai legate deactualitate, deci cu posibilitãþi a strârni curiozitateafaþã de unul dintre membrii mai proaspeþi ai UniuniiEuropene...

În orice caz, ceea ce prozaic se numeºteprospectare a pieþei e de fãcut din primul moment,adicã de la întâiele contacte mai serioase cu traducã-torii. De fapt, chiar problema sporirii numãrului detraducãtori interesaþi de literatura românã e cea cen-tralã – ºi, din fericire, în ultimii câþiva ani, I.C.R.-ul aîncurajat un numãr destul de însemnat de tãlmãcitoriprin acordarea de burse, stagii de cercetare, invitaþiila diverse reuniuni specializate, în continuarea uneitradiþii inaugurate de mai vechea Fundaþie CulturalãRomânã, însã cu mijloace financiare sporite.-(«Tãierile» de ultimã orã din bugetul I.C.R. nu suntun semn bun, însã programul de finanþare, fie ºiceva mai redus, va continua, trebuie sã continue). S-aputut observa, cu ocazia întâlnirii bucureºtene amin-tite, cã existã destui tineri strãini pasionaþi de culturanoastrã, care au transpus deja în limbile lor, cãrþiromâneºti de valoare. ªi nu e deloc lipsitã de însem-nãtate posibilitatea mai recent legalizatã de a acordasubvenþii unor edituri strãine ºi traducãtorilor, însprijiul publicãrii de carte româneascã. Rezultatele auºi început sã se vadã.

Nu doar acum s-a reamintit cât de importantã einformarea editorilor strãini despre ceea ce se întâm-plã în producþia de carte de la noi. Cataloage editateperiodic în limbi strãine vor trebui permanentizate,conþinând date despre autori, prezentãri ºi extrasedin cãrþi. Am dat, în acest sens, exemplul InstitutuluiCultural din Varºovia, unde buna ºi consecventa in-formare de acest gen a dus la publicarea unor tradu-ceri din scriitorii români cei mai reprezentativi, într-operioadã relativ scurtã de timp. Din Lisabona, depildã, ne vin iarãºi, nu puþine ecouri pozitive, la Parisse colaboreazã bine cu Maison de la Poésie, la Ierusa-lim au loc periodic întâlniri cu un public interesat ºidatoritã prezenþei în peisajul cultural local a unorscriitori evrei de expresie româneascã. ªi aºa maideparte.

Nu în ultimul rând a reieºit cã au fost ºi trebuiecultivate în continuare contactele personale alescriitorilor, într-o acþiune de «autopromovare» care sãse asocieze cu cea «oficialã». Iar aceasta din urmã n-ar trebui sã considere inadecvatã nici încurajareapublicãrii de recenzii la cãrþile româneºti tipãrite dediverse edituri strãine. Toate þãrile fac la fel, maimult sau mai puþin mãrturisit...

Cu timpul ºi fiind mereu atenþi la tipul dereceptivitate ºi la sferele de posibil interes ale spaþiu-lui cultural-þintã, se vor putea introduce în circuitultraducerii ºi scriitori mai «clasici», ajungându-se – arfi, desigur, un ideal – chiar la mici «biblioteci», «seriide literaturã românã, publicate de o editurã sau rãs-pândite în mai multe, care ar simþi astfel mai puþinpovara angajãrii de una singurã într-o asemeneaîntreprindere. Mai vechea idee, încã nerealizatã, adeschiderii unor librãrii româneºti în strãinãtate (s-avorbit mult despre o asemenea librãrie la Paris) seizbeºte încã – preciza directorul I.C.R., Horia-RomanPatapievivci - de impedimente legale...

Ar mai fi, desigur, încã foarte multe de fãcut.Încurajator e, deocamdatã, faptul cã un numãr deautori, îndeosebi prozatori din generaþiile tinere,încep sã-ºi facã drum spre editurile ºi publicul strãin.E un semn bun. Numai cã asemenea semne ºisemnale vor trebui încurajate consecvent, susþinutede o politicã culturalã stabilã, care sã uite deobiceiurile locului, dupã care fiecare nouã «cârmuire»schimbã tot ce s-a fãcut înaintea ei, luând-o de laînceput, adicã de pe cele mai proaspete ruine.

sprijinitã pe distincþia dintre prieten ºi duºman, seopune astfel justiþiei „transpolitice” a înþeleptului,strãin printre ai lui, cum a fost Socrate,precursorul pãgîn al lui Isus, al cãrui simþ aldreptãþii, nedialogal ºi deschis spre transcendenþã(sã nu facem rãu nimãnui) se poate lipsi decelãlalt. Dreptãþii translegale a lui Hieron, înscrisãîn prelungirea virtuþilor rãzboinicului (plãcerea dea face rãu duºmanilor), îi rãspunde în oglindãdreptatea transpoliticã a înþeleptului, axatã pebucuriile prieteniei, pe indiferenþa faþã de valorilepatriotice ºi pe cosmopolitismul care l-a fãcut peXenofon sã-l idealizeze pe „barbarul” Cirus ºi sãsusþinã, prin gura lui Simonide, cã cea mai bunãcetate e inferioarã celui mai bun prieten. Prinjocul înþelepciunii ºi al retoricii, Simonide, poet ºi„tiran virtual” ce-i inspirã teamã celui real (8),pune în luminã caracterul problematic al legii ºi aldreptãþii (9).

2. Tirania papei. Sub pontificatul lui Ioan alXXII-lea (1316-1334), imaginea papei ca „Antecristmistic” sau ca „papã satanic” cultivatã în mediilefranciscane se îmbinã cu cea a tiranului însetat debunuri lumeºti ºi uzurpator al drepturilorsuveranilor laici - împãraþi ºi regi. Într-un Scurttratat despre puterea tiranicã (în latinãBreviloquium) publicat dupã 1334, WilliamOckham, franciscan apropiat de Mihail dinCesena, ministrul general al ordinului franciscanºi protejatul împãratului Ludovic al IV-lea deBavaria, care a instalat efemer pe tronul pontificalun antipapã (Nicolae al V-lea) alungîndu-l pe Ioanal XXII-lea, trateazã chestiunea tiraniei papilorprin prisma doctrinei sãrãciei evangheliceelaboratã la sfîrºitul secolului al XIII-lea, învremea pontificatului lui Nicolae al III-lea.Conform acestei doctrine, Isus ºi apostolii nu auposedat nimic în virtutea vreunui drept,mulþumindu-se sã foloseascã anumite lucruri; prinurmare, franciscanii aveau dreptul sã renunþe laorice proprietate, încredinþînd-o Bisericii. Precizînddoctrina, Mihail din Cesena va arãta, începînd cu1328, cã faptul folosinþei nu e expresia unui dreptla proprietate ci al permisiunii evanghelice (10).Interpretînd la rîndul lui Scripturile, Ioan al XXII-lea va identifica sãrãcia evanghelicã cu virtuteacaritãþii, opunînd-o abþinerii de a poseda bunurimateriale. Pentru el, Adam a fost primulproprietar iar folosirea bunurilor de cãtre Isus einseparabilã de posedarea lor. Utilizarea fiind defapt o proprietate (nu existã folosinþã în comun),

trecerea prin lume a lui Isus apare ca periplu alunui împãrat ce cãlãtoresºte incognito ºi ale cãruibogãþii sînt ascunse, în vreme ce misiuneaapostolilor nu ar fi fost vocaþia sãrãciei ci imitarealui Cristos.

Cu o formaþie completã de teolog ºi jurist,Ockham va încerca sã demonstreze, pragmatic,teza conform cãreia Isus nu i-a încredinþat luiPetru gestionarea afacerilor lumeºti ºi nici putereatemporalã, ci doar îndemnul de a predicaEvanghelia ºi de a rãspîndi credinþa. Ca urmare,papa nu poate avea o putere absolutã asupratreburilor lumeºti, pacificarea comunitãþii creºtinerevenindu-i împãratului ºi guvernãrii lui seculare.

Plecînd de la concepþia creºtinã a puterii caserviciu adus credincioºilor ºi nu ca tehnicã dedominare, Ockham susþine cã Biserica are puterea„ocazionalã” de a dispune de bunurile temporale,nu însã ºi pe cea obiºnuitã, „regulatã”. Fãcînd încontinuare distincþia între regulã ºi drept (11) iarîn interiorul acesteia între dreptul canonic ºi celdivin (12), teologul franciscan aratã cã putereaapostolicã nu urmãreºte supunerea credincioºilorci crearea ºi pãstrarea credinþei; cã Isus nu s-aîntrupat pentru a diminua puterea temporalã ºijurisdicþia regilor ci pentru a-i converti pe bogaþisãdind în sufletul lor, prin propriu-i exemplu,dispreþul faþã de bogãþii – singura modalitate, dealtfel, de a-i aduce la credinþã, deoarece încercareade le lua bunurile în folosul Bisericii i-ar fi fãcutsã se simtã jefuiþi ºi le-ar fi întãrit convingerilepãgîne.

Dacã papa are deplinãtatea puterilor(plenitudo potestatis) poate impune orice, inclusivinovaþii în domeniul sacramental: poate introducenoi sacramente ºi ceremonii; le poate luaprincipilor imperiile dîndu-le altora; poate impunesuplicii sau pedeapsa cu moartea cui doreºte –chiar ºi nevinovaþilor -, uzurpînd astfelprerogativele divine, ca în cazul sacrificiului luiAbraham. Prin aceasta ar fi superior apostolilor, ºichiar lui Isus care, aratã Ockham, nu a beneficiatde puteri absolute în calitatea lui de om; altfelspus s-ar face vinovat de apostazie.

Reflectînd asupra sensurilor legii, Ockhamdistinge, pe urmele lui Augustin, legea spiritului,bazatã pe consimþãmînt, care nu ne obligã sãfacem binele, de obiceiurile impuse credincioºilor,adevãrate „poveri” (13) – de exemplu posturi ºipenitenþe exagerate care „fac sã ni se parã greu cee uºor” ºi care iau aspectul unor „sentinþesîngeroase”. Descriindu-l pe adevãratul papã ca pedeþinãtorul funcþiei sacerdotale, de preot,

intermediar în legãtura creºtinilor cu Dumnezeu,ce are ca sarcini obligaþia de a sluji, a sfãtui, aservi interesele sufleteºti ale enoriaºilor ºi a aveagrijã de ei, Ockham îl opune judecãtoruluiveterotestamentar, dispreþuit de Pavel ca duºmanal Bisericii, ale cãrui îndatoriri publice se limiteazãla repartizarea bunurilor materiale.

Vicar al lui Isus, însã supus greºelii; preot cese vrea judecãtor; pãstor al credincioºilor dar nuºi al drepþilor, ce-l depãºesc în demnitate; aservitpãcatului ºi înclinat spre nedreptate – iatãportretul-robot al papei, personaj întunecat ce-ºiarogã, socoteºte Ockham, o infailibilitate ceaparþine doar Bisericii, cãreia îi uzurpã autoritateaîn mod tiranic, fapt ce face din el un eretic (14).Dacã acuzaþia de erezie îl plaseazã pe pontif înafara Bisericii, cea de tiranie îl instituie ca pe unprincipe ce încearcã sã anexeze abuziv imperiulBisericii.

Plecînd de la doctrina celor douã cetãþi ºi acelor doi împãraþi, Ockham aratã cã imperiul ºistãpînirea lucrurilor sortite pieirii nu se aflã subjurisdicþie ecleziasticã. Tributul ce trebuie plãtitCezarului îi revine acestuia în mod legitim, ca ºefpolitic veritabil; solda plãtitã soldaþilor romani elegalã, întrucît rãzboiul drept nu e un pãcat;drepturile succesorale sînt drepturi naturale, fie cãe vorba de cele ale pãgînilor (al cãror patrimoniunu poate fi confiscat de Bisericã în numelecredinþei) sau ale copiilor încã nebotezaþi ai unorcreºtini (care nu devin proprietari ai bunurilorpãrinteºti prin botez. Botezul înlãturã pãcatul, darnu conferã ºi nici nu ia dreptul de proprietate);deºi eretic ºi apostat, împãratul Iulian a fost unconducãtor politic legitim, ale cãrui legi au fostrespectate de creºtini în mãsura în care nu seopuneau poruncilor divine; la fel, credincioºii cetrãiesc în þãri cu orînduiri necreºtine datoreazãascultare legilor acestora. De aici rezultã cãdreptul de a poseda bunuri ºi de a guverna statea fost dat de Dumnezeu, în mod direct, atîtcredincioºilor cît ºi necredincioºilor, ºi cãstãpînirea lucrurilor proprii ºi însuºirea altora princumpãrare, primire sau prin ocuparea terenuluinimãnui sînt instituiri umane de drept natural,strãin de jurisdicþia Bisericii. Puterea temporalãaparþine astfel legitim principilor, chiar dacã sîntpãgîni sau, în cazul celor creºtini, mari pãcãtoºi(15). Conform aceleiaºi logici, primii vor fi excluºide la viaþa veºnicã, fãrã însã ca toate acþiunile lorsã reprezinte pãcate, în sens creºtin.

Exterioarã Bisericii, puterea temporalã,ordonatã ºi admisã de Dumnezeu, funcþioneazãautonom. Isus nu a abolit imperiul ci a adusmîntuirea; în mod simetric, Constantin cel Mare,autorul pretinsei donaþii fãcutã papei Silvestru, nuputea sã-i dea acestuia un lucru pe care papa nu-lputea accepta ca ºef spiritual al creºtinilor. Însfîrºit, împãratul, a cãrui stãpînire nu a fostiniþiatã ci confirmatã de Isus, nu poate fi vasalulpapei: ungerea lui, posterioarã accesului lacoroanã, care are loc în virtutea dreptului lasuccesiune, nu-l aºeazã în poziþie de inferioritatefaþã de pontif (16). Iar dacã e necredincios cutitlu personal, succesiunea lui rãmîne legitimã,fiind hotãrîtã de însuºi Dumnezeu în virtuteaexistenþei celor douã cetãþi.

Într-o perioadã istoricã agitatã, în care exploziaspiritualitãþii franciscane ºi avîntul misticiifeminine însoþesc tresãriri de autoritate alepapilor, instalaþi temporar la Avignon, în sudulFranþei, Ockham se pronunþã hotãrît pentrusepararea puterii spirituale de cea temporalã,atrãgînd atenþia, polemic, asupra derivelor celeidintîi, adesea tentatã sã ºi-o aserveascã „tiranic”pe a doua.

1122




(continuare în pagina 21)

De altminteri, autorul nici nu ºi-a propus sãtraseze linii stridente de demarcaþie întrediverºii scriitori pe care îi analizeazã.

Poziþia lui seamãnã mai degrabã cu aceeaadoptatã la bãtrîneþe de I.L. Caragiale care,privind îndãrãt, îi îmbrãþiºa pe toþi eroii nãscuþidin mintea sa, oricît erau de diferiþi, bucurîndu-sece frumoºi sînt. Tot astfel, creaþiile artistice devinpersonaje în Istoria criticã..., fiind contemplatetoate laolaltã.

Poate cã acestei poziþionãri au-dessus de lamêlée i se datoreazã ºi consternanta opþiunerecentã a lui Nicolae Manolescu, în calitate depreºedinte al U.S.R., cînd s-a strãduit sã blochezetentativele de deconspirare a scriitorilor turnãtori.Mai-marele peste literaþi a preferat, în acea ocazie,sã se zbatã pentru a prelungi pãguboasele ambigu-itãþi ºi pentru a menþine un regretabil statu quo(i)moral. A fãcut-o, inventînd cele mai nãstruºnicesubterfugii de salvare a propriei sale imagini publice.

E totuºi surprinzãtor sã recunoaºtem laNicolae Manolescu mai multe semne de verticali-tate ºi demnitate, înainte de 1989, decît dupãaceea! Cãci, pe vremea dictaturii comuniste, croni-carul României literare avea suficiente resursepentru a se delimita (fie ºi doar implicit, dincauza cenzurii) de diversele tentaþii ale doctrineioficiale. Printre ele, la loc de cinste: protocronis-mul. Dar acum, în condiþiile turbulentelor liber-tãþi postcomuniste, el încearcã un lifting de înfru-museþare chiar ºi pentru pãrintele acelei aberaþii:“Este întructva nedrept ca personalitatea lui EdgarPapu (...) sã rãmînã legatã de nefericita idee pro-tocronistã. Asta cu atît mai mult cu cît nu sîntemdeloc siguri de intenþia adevãratã a autoruluieseurilor adunate în 1977 sub titlul DDin cclassiciinoººtri, de la care a pornit toatã tevatura” (p. 898).Numai cã tevatura a pornit ceva mai devreme, dela articolele programatice publicate de acelaºiEdgar Papu, anterior, în revista Secolul 20. Carteamenþionatã nu venea decît sã “umple de carne” oteorie teleghidatã. Iar tevatura, cu Edgar Papu,izbucnise chiar mai înainte, cînd delicatul esteti-cian ºi fostul puºcãriaº politic se simþise obligat sãpescuiascã dovezi de fericire ºi optimism prin lit-eratura românã, inclusiv la Eminescu, în bazapreþioaselor indicaþii ale Secretarului General(dupã cum a remarcat deja Monica Lovinescu).Tevatura a continuat, chiar ºi dupã cãderea comu-nismului, cînd lilialul Edgar Papu a devenit opanã de nãdejde pe basca revistei România Mare,care l-a recompensat cu premii ºi pe ai cãreinedemni conducãtori (Eugen Barbu, C.V. Tudor) i-a linguºit de jos în sus. Atunci cînd NicolaeManolescu pune “orbirea” lui E. Papu pe seamaunui singur titlu bibliografic, el minte, fireºte,prin omisiune. Iar cosmetizarea figurii protocro-nistului ºef nu impunea elogiul cultural imprecis:traducãtorul E. Papu n-a dat “singura noastrã ver-siune integralã” din Don Quijote, ci – ca-n banculcu Pobeda care, de fapt, era o bicicletã, ºi care nu

i s-a dat, ci i s-a luat – a fost doar coautorul uneiversiuni româneºti, alãturi de Ion Frunzetti. Oaltã traducere a lui Don Quijote, apãrutã laaceeaºi editurã în care ºi-a publicat ºi NicolaeManolescu Istoria criticã..., e semnatã de SorinMãrculescu.

Caracteristic rãmîne, pe linia bivalentã a expre-siei, modul de operare al autorului. Judecata sa,referitoare la caracteristicile unei opere, nu e mainiciodatã unilateralã, criticul urmãrind o certãechilibrare a discursului, prin alternanþa de plusuriºi minusuri scoase în evidenþã. Atunci cînd neagã,el e sec, definitiv, în fraze succinte. Nu simtenevoia de demonstraþii suplimentare, sau de citateelocvente. Contestaþia lui Manolescu pare astfelobiectivã, peremptorie ºi fatalã. În schimb, atuncicînd afirmã, analistul produce argumente, citate ºiexemplificãri, în limitele unui ton ponderat,asertiv. Astfel încît, la o rigoare, Istoria criticã...poate fi parcursã ºi ca o antologie a celor maibune pagini de literaturã românã, de la originipînã în prezent.

Consecvent cu o metodã de lucru aplicatã dejaîn perimetrul cronicilor, N. Manolescu tinde sãconstituie imagini esenþializate, care sînt astfelmai uºor de comunicat ºi de impus în conºtiinþapublicã. El se pronunþã, cu insistenþã, împotrivaarborescenþelor de interpretare. Merge direct laobiect, îi clasificã elementele componente, îi înde-pãrteazã înveliºul zgrunþuros: “În sens strict, nuexistã în toatã istoria decît trei lecturi critice alelui Eminescu deschizãtoare de drumuri: a luiMaiorescu, a lui Cãlinescu ºi a lui Negoiþescu” (p. 379). Sau: “trei concepte ordoneazã impre-sionismul lovinescian: autonomia esteticului,moºtenitã de la Maiorescu, sincronismul ºimutaþia valorilor estetice. Sincronismul ºi mutaþiase traduc în practica revizuirilor” (p. 562).Istoricul literar se proclamã, cu toatã deter-minarea, în favoarea receptãrii estetice a textului,precum ºi împotriva tentativelor de exploataresavantã a unei opere, sau a sanctificãrii unuiautor: “zecile de mii de pagini consacrate luiEminescu în secolul XX þin rareori de critica pro-priu-zisã ºi mai mult de exegeza savantã, deerudiþie sau de comparatism. Reevaluarea poeziei,a prozei ori a gazetãriei n-a mai fost simþitã caimperios necesarã” (p. 378). Sau: “Nici un poetromân, nici chiar Eminescu, n-a avut parte de atîtde multe exegeze savante ºi atît de puþine analizecritice propriu-zise ca Ion Barbu. (...) Criticii post-belici s-au conformat, spre deosebire de contem-poranii poetului, cu mult mai mult entuziasmrecomandãrilor orgoliosului poet, dezvoltînd pemarginea poeziilor o pletorã de comentariimatematice, alchimice, esoterice, filosofice saulingvistice în stare a face din autorul JJoculuissecund un anticipator al textualismului ºi al post-modernismului. Despre frumuseþea unor poeziisau despre defectele, uneori bãtãtoare la ochi, aleunei lirici foarte originale, dar ºi bizare, pealocuri, nu s-a mai vorbit” (p. 687). Asemenea

lecturi lucide nu pot sã nu ne cîºtige consensul.Iar autorul nu þine sã fie neapãrat, în toate

detaliile, un deschizãtor de drumuri. Atunci cîndgãseºte, în textele critice care l-au precedat, intuiþiisau pasaje acceptabile, se mulþumeºte sã le super-vizeze, preluîndu-le ºi abia nuanþîndu-le. Pealocuri, lecturile de “criticã a criticii” sau aluziileintertextuale sînt atît de numeroase încît, pusecap la cap, creeazã un slalom de referinþe greu deurmãrit sau digerat. “Tabletele ddin ÞÞara dde KKuty[G. Cãlinescu] le analizeazã ca pe niºte pamflete,deºi admite înrudirea cu Swift (declaratã chiar deArghezi). Prejudecata în epocã, dar ºi mai tîrziu,este cã romanul este realist ºi obiectiv sau nu estedeloc. Modelul îl oferã Rebreanu. ªi MateiuCaragiale, ºi Blecher s-au lovit de ea. Tot ce seaccepta erau intruziunile fantastice. PompiliuConstantinescu n-a ezitat, în cronica lui...” etc.(p. 630). Bietul cititor este dat cu capul de toþipereþii, între Cãlinescu, Swift, Arghezi, Rebreanu,Mateiu Caragiale, Blecher, PompiliuConstantinescu, pe parcursul a douã-trei fraze, casã se-nveþe minte.

Pasaje prolixe, absurde, apar doar rareori, însãatunci ne umplu de nemulþumire: “Într-o schemãpropusã în monografia lui despre Faulkner, SorinAlexandrescu distinge sarcinile Naratorului de celeale Autorului în felul urmãtor: primului i-ar reveniabordarea ºi relatarea evenimentelor; celui dinurmã, relatarea ºi organizarea lor” (pp. 665-666).Mai aþipeºte ºi bunul Homer.

Alteori s-ar fi impus poate segmentarea supli-mentarã a discursului critic, pe aliniate mainumeroase, pe subcapitole, cu subtitluri orienta-tive etc. Textul exsanguu se prezintã pe alocurifastidios, plictisitor, invitînd parcã nu la o lecturãliniarã, ci la o superficialã consultare. Fiind vorbade-o operã atît de amplã, ea este neunitarã stilisticºi cu o retoricã eteroclitã, reflectînd numeroaselesale origini de coagulare (Arca lui Noe, Desprepoezie, cronicile sãptãmînale etc.). Rezultatulînsuºi e, prin forþa lucrurilor, inegal.

Din fericire, “gheara leului” se recunoaºte înnumeroase pasaje. Nicolae Manolescu îºiregãseºte, cu intermitenþe, mãreþia de odinioarã ºiforþa de-a înfrunta poncifele. Curajul lui de acombate uneori le pie bugie îi transformã ici ºicolo sinteza într-o lucrare incomodã, pe fundaluladevãrurilor contemporane cãlduþe. Atitudinea sa

1133




În dezbatereIstoria literaturii române, de la origini pînã la Nicolae Manolescu (III)

Laszlo Alexandru

lucidã, legatã de sinuozitãþile postbelice ale lui G. Cãlinescu, meritã subliniatã: “articolele politiceale lui Cãlinescu de imediat dupã 1944 sînt, fãrãexcepþie, lamentabile” (p. 701). Sau: “Criticul ºi-amarcat posteritatea într-o mãsurã mai mare decîttoþi ceilalþi. Cu toate compromisurile sale, venitedintr-un oportunism probabil congenital, ºi care-lîmpiedicã sã fie exemplar, G. Cãlinescu rãmîneuna dintre acele personalitãþi excepþionale care senasc la un secol o datã” (p. 738). Rezerva eticã,deºi învelitã în staniolul relativizant, e totuºi per-ceptibilã. Pentru a pricepe mai limpede pasulînainte, e destul sã privim, comparativ, pasajulcorespondent din Istoria literaturii române con-temporane, de Alex. ªtefãnescu. Fostul discipol ºicolegul de redacþie, consemnînd aceleaºi sinuozi-tãþi oportuniste cãlinesciene, sfîrºea prin a lescuza pe ºleau, în numele... geniului: “de la unmoment dat, cînd instaurarea comunismuluidevine inevitabilã, G. Cãlinescu aderã în moddeclarat la noul regim. S-ar putea sã nu fie vorbade un oportunism vulgar, ci de o formã deresponsabilitate faþã de propria sa creaþie, careare, într-adevãr, o valoare imensã ºi meritãapãratã chiar ºi prin compromisuri” (p. 55).Diferenþa de calibru sare-n ochi!

Cu o limpezime justificatã prin evidenþafaptelor istorice se pronunþã Nicolae Manolescuîn privinþa simpatiilor fasciste ale lui MirceaEliade, azvîrlindu-i în derizoriu pe fanaticii eli-adologi de azi: “Aici nu mai este discreþie, ci min-ciunã. Articolele din publicaþiile de extremã-dreap-tã sau legionare n-au cum fi fãcute, ele, uitate.Admiraþia faþã de Codreanu sau faþã de alte cãpe-tenii ale Gãrzii este evidentã. Ea nu va fi ascunsãnici în Memorii. Ceea ce Eliade preþuieºte laCodreanu ori la ceilalþi este spiritul lor profundreligios ºi vocaþia jertfei. Moþa ar fi înþeles printreprimii cã «misiunea generaþiei tinere este sãîmpace România cu Dumnezeu». Ideile nu erauexprimate în 1937-1938 pentru prima oarã. Zeceani mai devreme, în IItinerariu, Eliade gîndea la felºi fãrã legãturã cu legionarismul politic, pe atunciinexistent. «Cel care intrã în Legiune îmbracã pen-tru totdeauna cãmaºa morþii», scrie el acum înrevista IIconar, elogiind jurãmîntul legionar ca peo probã de «viziune asceticã» a unor «cãlugãri»convinºi cã sacrificiul lor va da naºtere unui «omnou». «Destinul României cu acest om nouîncepe», scrie Eliade în ziarul Bunavesstire. Aceleaºiopinii se aflã în rãspunsul la o anchetã din acelaºioficios legionar, intitulat DDe cce ccred îîn bbiruinþa

Miººcãrii LLegionare, despre care Eliade îi va spunelui Mac Linscott Rickert [sic! – L.A.], biograful sãuamerican, cã nu-i aparþine. De aici pînã la asusþine cã «antisemiþii (nemþi) s-au mulþumit sãaplice legi riguroase împotriva evreilor, fãrã sã sededea la acte de sãlbãticie» nu mai era decît unsingur pas” (p. 857). Asemenea fraze pregnantedevin reconfortante într-o situaþie care, pînã înzilele noastre, mai stîrneºte concerte de rea-cred-inþã ºi ipocrizie. Cît priveºte eforturile lui N. Manolescu de-a mai “îndulci” pastila, con-testînd totuºi antisemitismul lui Mircea Eliade (înpofida probelor furnizate în detaliata monografiea lui Florin Þurcanu, pe care altminteri o laudã),sînt neconcludente.

Se cuvine punctatã consecvenþa cu care N. Manolescu îºi urmãreºte demonstraþiile critice,apãrîndu-le de riscul rãstãlmãcirilor. Tentativele deestetizare forþatã a tinereþii eliadeºti sînt blamateferm: “Întreaga patimã pusã de [Cornel]Ungureanu în apãrarea lui Eliade, vinovatã ºi deatîtea pierderi colaterale, face astãzi, cînd ºtimadevãrul, o foarte proastã impresie” (p. 1284).

Cuvinte fãrã echivoc scrie Nicolae Manolescudespre fostul sãu coleg, de mai multe decenii, dincoloanele revistei România literarã: “ValeriuCristea a stãruit pînã la sfîrºit în convingerea cãîn literaturã paradisul e superior infernului ºi cãmãreþia e totdeauna legatã, la cei mai mari dintreartiºti, de iubire ºi de compasiune. La ce rãtãciri

l-a condus aceastã gîndire «pozitivã», s-a vãzutcînd a þinut partea guvernanþilor imediat dupã1989, în cîteva articole scandaloase, acuzîndu-i înbloc pe opozanþi cã se fac sclavii unor porniritenebroase ºi ai unei uri fãrã motiv faþã de bunelelor intenþii. (...) Curios e cã Valeriu Cristea n-aremarcat cã purtãtorii de cuvînt ai noii ordinierau aceiaºi care o reprezentaserã pe cea dinainteºi cã tocmai ei ilustrau atît slugãrnicia, cît ºicorupþia postcomunistã. (...) Un semn al deruteilui morale va fi fost ºi faptul cã a încetat practicdupã 1989 sã mai scrie criticã...” etc. (p. 1249). Înasemenea pasaje, criteriul exclusiv estetic, de eval-uare a operelor, a fost uitat în favoarea unorrãfuieli (oricît de îndreptãþite vor fi fost acestea).

Fãrã a-ºi ancora Istoria criticã... în realitãþilesocial-politice româneºti, iatã cã NicolaeManolescu n-a uitat sã înþepe totuºi alunecãrileunor cunoscuþi scriitori: spre fascism, spre comu-nism sau spre neocomunism. E lucru ºtiut cã,îndeobºte, ceea ce respingem constituie un impor-tant indiciu pentru ceea ce nu sîntem. Iar peansamblu, din interstiþiile sale, sinteza manoles-cianã promoveazã, incontestabil, valorile unui“centru” politic democratic, de esenþã liberalã.Aspectul dezavantajant, pentru el, al întregii situ-aþii este cã, acum, autorul are de suportat incrimi-nãri ºi invective din toate azimuturile. Din dreap-ta, din stînga, dinspre urmaºii literaþilor “încon-deiaþi”, sau chiar din partea titularilor. N-a întîrzi-at sã se audã vocea lui Daniel Cristea-Enache, celcare întreprindea un straniu recensãmînt alnumãrului de pagini scrise în toatã istoria litera-turii române, respectiv al numãrului de ani, luni,sãptãmîni, zile, ore, minute ºi secunde de lecturãaflate la dispoziþia intelectualului NicolaeManolescu, pentru a “dovedi” cã acesta n-a pututciti efectiv totul. Bizareriile revanºarde depãºescuneori limitele oricãrei imaginaþii.

Dupã cum nu ne surprinde nici reacþia publi-cisticã veninoasã a unui Dan C. Mihãilescu, caracterizat cu mare precizie în Istoria criticã...:“Este mai degrabã un ideolog decît un critic degust. Cronicile au mai toate substrat politic” (p. 1380). Fostul propagandist comunist de larevista Luceafãrul ºi actualul partizan înverºunatal tinerilor fasciºti Eliade, Cioran, Noica º.a.m.d.nu putea accepta în liniºte ca altcineva sã-i ia dinbraþe jucãriile ºi sã-l lase fãrã obiectul muncii.

( va urma)

1144




Omare problemã cu care pare sã seconfrunte autorul Istoriei critice aliteraturii române. 5 secole de literaturã

(Piteºti, Ed. Paralela 45, 2008, 1528 p.) este aceeaa informãrii adecvate abordãrilor monografice,adicã a unei puneri la curent cu materialulanalizat într-o manierã mai degrabã frizândexhaustivul. Din pãcate, deºi la prima vedere nus-ar zice, documentarea se vãdeºte carenþialã; ºinu este de mirare, þinând cont de anverguraproiectului. La urma urmei, între apariþiapredecesoarei directe a lucrãrii de faþã – referinþaobligatorie, standardul avut în vedere de NicolaeManolescu însuºi: istoria literarã cãlinescianã – ºimomentul actual s-au scurs aproape ºaptezeci deani (1941 - 2008) la mai multe paliere, materialulcrescând ºi diversificându-se masiv în acestrãstimp în care s-a produs nu doar o dublãrãsturnare socialã, ci ºi o amplã acþiune dealfabetizare ºi ºcolarizare în masã, care a fãcut sãsporeascã numãrul consumatorilor de literaturã,cel al producãtorilor ºi, pânã în 1989, a însemnatºi o accesibilitate pecuniarã în faþa produsuluicultural. Oricât de selectiv s-ar dovedi istoriculliterar din fruntea Uniunii Scriitorilor, faþã devolumul lui Cãlinescu – de 948 p. in quarto, celmanolescian aduce încã 570 în aproape acelaºiformat, devenind, în ordine cantitativã, „unCãlinescu ºi jumãtate” (sic!). ªi totuºi: deºiNicolae Manolescu a citit enorm, fapt este cã elnu a citit suficient. ªi asta, din varii motive, nutoate cãzând în responsabilitatea lui.

Cel mai superficial este, desigur, accesul lafondul literar românesc aºa cum s-a constituit eldin cele mai vechi timpuri documentate ºi pânãastãzi. Deja G. Cãlinescu recurgea la artificiimenite sã îi înlesneascã travaliul, expediindproducþia mai veche decât marii cronicarii ai sec.al XVII-lea în pagini bine scrise, salvate de vervã,intuiþie ºi frugalitate, dar care nu se recomandau,dintr-atâta, mai puþin drept ceea ce erau cuadevãrat: niºte sondaje ºampanizate într-o materiepe care numai Nicolae Iorga – poate ºi P.P.Panaitescu – o cunoºteau cu adevãrat la nivelulzilei. Aceastã cunoaºtere însemna, pe atunci, înmare mãsurã, familiaritatea cu marile fonduri aleBibliotecii Academiei, ale bibliotecilor universitaredin þarã, ale Arhivelor Statului ºi cele din câtevamari biblioteci strãine, mai ales europene (Oxford,Biblioteca Naþionalã Francezã, biblioteci ºi arhiveveneþiene, germane). Dar N. Manolescu scriedespre literatura românã veche dupã incursiunilelui Virgil Cândea prin fondurile de carte vechetrecute în posesia universitãþilor americane ºidupã ce Gabriel ªtrempel a inventariat judicios, înmai multe volume, codicele manuscrise pãstoritede domnia sa judicios ºi parcimonios în Bibliotecainstituþiei unde criticul ºi istoricul literar discutataici rãmâne, pe moment, membru corespondent.Adaug cã la dispoziþia celui interesat suntnumeroase instrumente de lucru, de laBibliografia istoricã a României, în mai multevolume, lãmuritoare pentru aporturile cercetãriiistorice în domeniul trecutului nostru cultural dinultimele decenii, la indicii bibliografici airevuisticii româneºti, la bilanþurile anuale alepublicaþiilor institutelor specializate etc. Desigur,pentru a le investiga sistematic nu este nevoiedoar de o perseverenþã de benedictin, ci ºi defrecventarea asiduã, mai multe ore pe zi, dupã un

program riguros, a instituþiilor cu pricina, a sãlilorlor de lecturã. Nu mã îndoiesc cã NicolaeManolescu citeºte enorm. Sunt însã aproape sigurcã activitatea publicã freneticã a ultimilordouãzeci de ani din viaþa domniei sale – editarearevistei România literarã, inclusiv cãutareaperiodicã a unor soluþii de sponsorizare,implicarea în politicã, turneele electorale ale anilor’90 cu Partidul Alianþei Civice, implicareaulterioarã în activitatea politicã liberalã, accedereala conducerea Uniunii Scriitorilor ºi gestionareaacesteia, apoi dobândirea calitãþii de ambasador alRomâniei la UNESCO – au aglomerat în aºamãsurã cu mondenitãþi ºi administraþie orarulcotidian al scriitorului, încât a te aºtepta cadomnia sa sã mai fi petrecut un numãr de ore ºiprin instituþiile destinate consumului de cartepentru cercetãtori ar fi prea mult.

Chestiunea aceasta Nicolae Manolescu arezolvat-o însã printr-o decizie... gordianã. Luânddrept bun volumul publicat în 1990, el nu a maiintervenit în structura lui în mod radical,mulþumindu-se cu ajustãri minore ºi reluândtravaliul de unde îl întrerupsese. Sã spunem cã, înfaþa sarcinii enorme pe care ºi-o luase, criticul aprocedat cu prudenþã de înþeles. La urma urmei,citind literatura eminamente din unghi estetic,criticul putea sacrifica destule odoare ºigiuvaieruri care altora le pot pãrea inestimabile,dar pentru pana autorului nu înseamnã cine ºtiece. Rãmâne însã versantul strict contemporan,unde informarea se dovedeºte deficitarã dintruînceput, pentru oricine se apucã sã trateze

subiectul, datoritã dezarticulãrii circuituluinaþional de carte în decembrie 1989. Câtã vremeediturile erau câteva, iar librãriile se subordonauunei singure cãpitãnii, cât timp cenzura supervizatot ce se publica în România, riscurile de a scãpaceva semnificativ atenþiei unui critic la curent cunoutãþile din domeniu erau reduse. Odatã cuexplozia editorialã a anului 1990 – precarã subraportul aspectului produselor, dar nestãpânitã ºinezãgãzuitã de vreo autoritate de stat, de partid,bisericeascã sau de altã naturã -, lucrurile auînceput sã scape oricãrei estimãri, editurile ºilibrãriile private, ca ºi distribuitorii particulariconcurând tot mai convingãtor intituþiileomoloage patronate pe mai departe de sistemulodinioarã de stat, greoi ºi neadaptat la fluiditateanoii situaþii. De douã decenii nu mai existã,aºadar, nici mãcar certitudinea cã toate apariþiiledin România ajung în depozitul legal, necum cãun critic din Iaºi ar putea afla sistematic, întocmaiºi la timp (vorba caporalilor din armatã), ce aapãrut într-o perioadã datã la Cluj sau laTimiºoara (ºi reciproc). În aceste condiþii, luiNicolae Manolescu – ºi oricui s-ar apuca de unproiect similar, cu ambiþia de a-l aduce la zi – i-arscãpa, în mod imposibil de evitat, „garantat100%” bunã parte din ceea ce apare în fluxulfiecãrei zile, al fiecãrei luni sau an. Esteinteresantã, de astã datã, soluþia la care a recursistoricul literar în situaþia datã. Depinzând deoferta de carte a librãriilor, de trierea darurilorprimite de la autori pe adresa revistei sau acasã,orientându-se dupã premii, dezbaterile critice dinpresã ºi scandalurile mediatice legate de apariþiilivreºti, dar ascultând mai cu seamã voceainterioarã care îl sfãtuia sã îºi urmeze instinctul ºiexperienþa – autorii despre care nu auzi nu existã,cine e bun publicã ºi este comentat la Bucureºti,capitala adãposteºte, prin forþa lucrurilor, talentemai multe ºi mai realizate decât provincia etc. -,Manolescu a decis în virtutea unor principii-slogan subînþelese, nu neapãrat ºi articulate fãþiº.Iar ceea ce a rezultat, se vede. Autori de opereimpunãtoare ca Adrian Marino lipsesc cu totul,alþii sunt împinºi în zona-alibi a enumerãrii învederea unei posibile selecþii de dicþionar, iar alþii(împreunã cu curente, tendinþe, reviste etc.) nuexistã. Dai, în schimb, de oameni din peisajulproxim frecventat zi dupã zi de critic. Colegii dela revistã, cei de la Uniune, ºeful restaurantuluiînvecinat ºi prieten cu scriitorimea legitimatã(acesta din urmã remarcabil autor al unei singureplachete de versuri, publicate acum treizeci deani, dar care nu l-a consacrat, din pãcate) sunttoþi prezenþi. Mai sunt apoi oameni de pe larevistele aliate, câþiva scriitori buni, dar cãrora lise aratã degetul – nu neapãrat pentru operã, cifiindcã trebuie sã îºi aproximeze mai limpedelocul în hãþiºul relaþiilor sociale curente, „sã nu lise urce la cap” (înþelegi, Norman?), boieri veliþi ºicãftãniþi, oºteni, plebe, glogozealã de strânsurã; oadevãratã curte a miracolelor al cãrei efect, nu odatã – deºi fãrã a deveni dominant, el survine,totuºi – poate friza senzaþia produsã de CenaclulFlacãra sau de apoteoticele Cântãri ale României,unde cei mici îi flancau pe cei mari, adeseoriprintr-o inversare a planurilor ºi a scãrii de valori.

Citind enorm, dar necitind, într-un anumesens, bine Nicolae Manolescu dã un spectacol dezile mari, monstruos, repulsiv ºi atractiv, totodatã.

1155




Ovidiu Pecican

Documentarea în stil...capriccioso

Prietenul Arbustu Nost, cel cu cîte o mînã pefiecare clanþã a fiecãrei uºi din oraº, mãviziteazã într-o dupã-amiazã. Îmi aduce

portocale ºi un nou manuscris mîzgãlit pe o nouãagendã telefonicã. Pe clanþa uºii mele, mîna lui euºor verzuie, iar amprentele se schimbã o datã lacîteva secunde. Mîna lasã o peliculã de sudoarepe bulbul de alamã, iar celelate douã mîini – caretrebuie sã pãrãseascã pentru o clipã douã clanþe,una a vãduvei Palade, care nu observã întrucîttocmai îºi piaptãnã pãrul în oglindã cu gesturi ºipieptene belle epoque, ºi cealaltã, un adevãratsacrificiu, a poºtãºiþei de care Arbuthnot eîndrãgostit sãptãmîna asta ºi care îi mîngîienoaptea falangele cu sînii, dupã care se închide înbaie ºi scoate sunete încîntãtoare – poartã pungade hîrtie în care se aflã portocalele, ºi agenda. Undeget prelung ºi fãrã amprentã e introdus la literaA.

Arbustu Nost se prelinge pe uºã, ºi privirea ise opreºte asuprã-mi, în vreme ce eu frec unlighean cu sodã. Mã întreabã dacã deranjeazã,aºteptînd sã-i rãspund, ca întotdeauna, cel puþinîntotdeauna cînd primesc portocale ori vreo altãagendã telefonicã, cã nu. Admirînd salcîmii dincurte, ºi frecînd ligheanul – soda zgrunþuroasãscîrþîie ºi scîrþîie – spun nu. „Ce bine”, ofteazãArbustu Nost, mîngîie zeci de clanþe din oraº,unele din acestea îi rãspund, alama se unduieºtesub palme, inoxul vibreazã în cãuºuri. „Pentrunimic în lume n-aº vrea sã deranjez”.

E un lord. Îmi întinde agenda ºi începe sãdecojeascã o portocalã. Îi arãt mîinile mînjite cusodã ºi dau din umeri. E un lord, dar va trebui sãmai aºtepte sã termin cu ligheanul. Privind tristcãtre mormanul de agende telefonice dintr-un colþal încãperii, Arbustu Nost mã întreabã: „Ai maicitit?”. Aºteaptã sã-i rãspund, ca întotdeauna, cãda. Limpezind ligheanul, îl privesc în ochi, apoimã uit din nou la salcîmi ºi îi spun cã da. „Epublicabil?” întreabã Arbustu Nost, aºezîndportocala pe o farfurioarã. Regret sã-l dezamãgesc,cu tot cu portocalele lui, însã niciunul dintremanuscrise nu e publicabil. Prietene. Îlîmbãrbãtez trecîndu-i o mînã pe dupã umeri, ºicîrpa cu care am frecat ligheanul îi ºterge o clipãumãrul. „ªtiam”, ºuierã el blînd, ºi începe sãdecojeascã a doua portocalã.

Lord John Cecil Arbuthnot, al cãrui prenumeîi provocase tatãlui sãu – aflat într-o dispoziþieîndeajuns de bahicã în clipa aceea în care noulvlãstar ieºit din pîntecele rotunjor al doamneiIsabel aºtepta învelit în pãturi un nume care sã-istîrneascã urletele ori gînguritul – o vorbã despirit care-i îngrozise consoarta. „Da”, tunasebãrbatul izbind de masã sfeºnicul cu ajutorulcãruia luminase faþa copilului, „orice s-ar spune,te aºteaptã un destin spect-ocular”. Se smuciseapoi spre Isabel, ca sã vadã dacã-i pricepusespiritul, iar consternarea ei faþã de sentinþa acesteiursitoare mirosind usturãtor a tavernã i se zbãtuîn gîtlej ca o pasãre micã, ºi ieºi un tremolo care-iîncreþi o clipã feþiºoara ºi-i fluturã scurt pepleoape. „Te-am mirosit eu”, horcãi Arbuthnotsenior, apropiindu-ºi mîna de urechea ei fierbinteîntr-un gest de tandreþe. Deºi în opinia doamneiIsabel lucrurile stãteau taman pe dos, rãbdãdegetele bãrbatului care-i trecurã o ºuviþã pe dupãureche, ºi nu rosti acel „dar” care i se învîrteaprin gurã împreunã cu vocalele unui hohot de

plîns. „De mult”, continuã lordul, cãutînd înzadar o altã ºuviþã. „Ce-ai fi vrut pentru vlãstarulnostru, vreun nume franþuzit de fãtãlãu care se-nvîrte prin lupanare? Ce-þi umbla þie prinminte, vreun Rodolphe dezlipit din paginilemucezite ale romanþurilor? Vreun Maurice?”. Defapt doamna Isabel se gîndise la Edouard, înamintirea unor cãmãºi ude care o înfioraserãodatã, lipite de un trup la a cãrui cunoaºtere maiamãnunþitã tînjise atunci ºi fantaza acum în lungiclipe de penumbrã ºi abandon, dar era pregãtitãsã se mulþumeascã ºi cu un Edward. ªi în timp cesoþul ei scuipa alte nume – Alphonse? – demne dedispreþ – Justin? – ea îºi strînsese cu o mînã pãrul– André?– ºi cu cealaltã mângâie obrãjorulcopilului, pe care-l luã apoi în braþe – Gerard? – ºiieºi demnã din încãpere în cãutarea doicii.

„La flamme a dévoré ces reliques d’amour etde mort, qui se renouaient aux fibres les plusdouloureuses de mon coeur”.

Arbustu Nost a întors încet filele, privirea luia alunecat peste hãrþile colorate ale Europei ºipeste harta rutierã a þãrii, pe care drumurile sepierd ca viniºoare într-o carne prea grasã.Urmeazã traseul pe care el însuºi l-a strãbãtut cuatîþia ani în urmã, ºi care l-a adus aici, unde, dupãcum singur mãrturiseºte, „s-a împotmolit de bunãvoie”. A trecut de listele cu numere utile, ºiretrãgîndu-ºi degetul de pe filã a început sãciteascã.

Franceza lui e acceptabilã, întîrzie abiapoticnitã printre nenumãratele vocale ale unuiverb, zvîcnind în jeturi împrejurul fibrelor durerosîndurerate. Îl ºi vãd gîngurind în jurul numelui, laA, acolo unde degetul scormonea adineaori,subþia hîrtia.

Afarã se însereazã cu nori zvelþi ºi luminãnepãsãtoare.

Nãluca doamnei Isabel ºi spectrelevolumaºelor grãmãdite funest în coºuri de iutã(„pe foc!”, rãcnea ades Arbuthnot père, îndesîndvrafuri de pamflete în cãmin – arderiiîntîmplãtoare a Caracteristicilor lui Shaftesbury,precum ºi salvãrii misterioase a unei ediþiiilustrate din Justine – The Risus Press, New York,1931 – se datoreazã, dupã mãrturisirea ArbustuluiNost constituþia sa moralã, iar ilustraþiilor, înopinia tatãlui sãu, sãnãtatea plãpîndã din timpuladolescenþei), trãiesc o a doua viaþã la mine înbucãtãrie.

Cu timpul, agendele telefonice s-au umplut depraf. Cu timpul, cineva le-a aranjat astfel încît sãformeze un soi de iglu, acoperit cu un cartonîngãlbenit, o gravurã veche, care stãtuse ani bunide zile la colþ, rezematã de un perete, aºteptînd oramã.

Arbuthnot e un mimetic. Aº putea sã jur: ascris numele, a copiat propoziþia – mereu încãutare de potriviri providenþiale, aceasta trebuiesã-i fi pãrut un miracol – ºi s-a dus la plimbare.Preferã traseul format de latura de nord aparcului, Strada Vãduvelor, aleea halelor ºi stradanoastrã, pentru cã aici nu întîlneºte de obicei penimeni, iar mormãielile, suspinele, exclamaþiile, ºischimonoselile iluminãrilor subite care-l copleºescard singure. Degetele lui ating în trecere ici unarbust, colo barele îndoite ale gardului roºietic, sepitesc printre crãpãturile dintre cãrãmizi,zgîndãresc pe dinãuntru o scorburã plinã deresturi de cheratinã, ori altceva, substanþe ºi mai

vechi, pietrificate, într-un acompaniament alfrazelor din agendã, pe care ochiul minþii lui leciteºte necontenit ºi vocea internã le scandeazã, ºimîinile lui încremenite pe toate clanþele seodihnesc în vibraþii îndepãrtate.

Din iglu se aude un foºnet.Cînd Arbuthnot desface o portocalã, una

dintre mîinile sale – e greu de spus care, deºiodatã mi-a oferit o agendã telefonicã în careschiþase o taxonomie a primelor ºaptesprezece,cele mai importante – apucã delicat un briceagSwiss Army, a cãrui lamã licãritoare ºi perfectascuþitã (am vãzut-o odatã secþionînd capaculunei conserve ca ºi cum ar fi fost o foaie dehîrtie) traseazã fãrã niciun sunet, ºase arcuri decerc. Degetele altei mîini – va trebui într-o bunã zisã caut agenda respectivã, de dragul rigorii – apasãuºor vîrful fructului. ªase petale identice se desfacprecum cele ale unui lotus.

Arbuthnot þine în mînã acum douã farfurioarecu doi lotuºi, fiecare avînd în mijloc cîte o sferãportocalie, cu aderenþe albe. Ridicîndu-se de pescaun, ºi strecurîndu-ºi în buzunar briceagul, seîndreaptã încet cãtre iglu. Aºazã una dintrefarfurioare în faþa intrãrii.

Nimic nu se distinge înãuntru ºi totuºi parcã ovietate indiferentã rãsuflã acolo, cu pupilelemãrite ºi degetele nãclãite de o pastã care a fostcîndva un biscuit.

O subteranã vagã, luminatã puþin cîte puþin,în care se desprind din umbrã ºi noapte... artrebui sã i-o spun în francezã. Poate ºi-ar nota-o.Într-un fel, se potriveºte. În schimb, iau oala depe foc ºi torn apa fierbinte în ligheanul curãþat.Lentilele ochelarilor mi se aburesc. Aºez ligheanulpe scaunul de bucãtãrie. Alãturi, pe masã,aºteaptã un pieptene de os, cu dinþii lungi ºisubþiri.

L-am ºterpelit acum douã sãptãmîni.Mai e o sticluþã pe care încã n-am deschis-o,

de teamã ca mirosul ei înþepãtor sã nu-mi sperievietatea. Nu va trece mult timp ºi lotusul îºi vaface efectul. Torn ºi apã rece în lighean, verifictemperatura cu cotul. Pe fereastrã nu se mai vedeniciun nor, ºi aºteptãm aºa, eu ºi Arbustu Nost, elcu cealaltã farfurioarã încã într-o mînã, apoilotusul îºi face efectul, ºi în curînd miºcãrile melese domolesc, ºi în braþe vietatea se lasã moale,pentru o clipã cu tîmpla pe pieptul meu, aromapãrului ei fãcîndu-mã aproape sã mã înec, ºi

1166




Arbustu Nostproza

Rareº Moldovan

Rareº Moldovan

1177




degetele albãstrii ale Arbustului Nost se strecoarãpe tãblia mesei, iau pieptenele ºi mi-l strecoarã înmîna stîngã, în vreme ce dreapta, fãcutã cãuº, iaapã din lighean ºi începe sã umezeascã pãrularãmiu.

Aici mi se pare cã toatã lumea mã priveºte.În cîrlionþii Maiei, lindinile sclipesc ca ouã de

diamant.

Strada vvãduvelor

Perdelele de hîrtie tremurã în ferestrele înalte,nici acum nu mã pot opri sã nu trag cu ochiul,doar o fi ceva de ajutor printre peticele lorsubþiri. Hotãrît sã-l refuz de acum de fiecare datã,încercãrile de împotrivire s-au ordonat într-un micantrenament al trecerilor zilnice cu privireaaþintitã în jos. Parchet, linoleum, carpete, micigranule de var desprinse de pe pereþi, scurse desub canaturile putrede, ºi peste tot întretãierileumbrei, care la rîndul lor ajutã, aþin privirea, oprovoacã sã se dedea unei uºurele artecombinatorii.

Nu e uºor, doar e vorba de voinþã. Masa îºitremura, la atingerile genunchilor de sub tãbliesticlele goale, paharele precare. Arbuthnot, obosit,întindea brusc mîinile ca sã potoleascã cîte-ovibraþie care ameninþa sã devinã periculoasã, mi-asalvat Pinot-ul de mai multe ori, apoi l-a lãsat sãse verse pe faþa de masã, plimbîndu-ºi buriceledegetelor peste pînza umedã, nelãsînd nicio urmã.Domnul Palade respira abdominal ºi cãmaºa lui încarouri avea mari semicercuri de sudoare lasubsuori. Mîna bondoacã învîrtea un pahar încare tocmai îºi turnase din sticla de whisky pecare tot el o adusese. Verigheta lui radia ocoroanã pe pielea grasã a inelarului. DomnulDima fîsîia rapid printre dinþi ca un hîrciog,învîrtea piesele de fildeº pe masã. De îndatã ceconversaþia se îndepãrta de cele douã subiecte decãpãtîi – Omul ºi Camioanele – care-i dãduserãprilejul sã se avînte în glose, analogii, ºi panseuri,faþa lui devenea o mascã absentã. Atenþia i seîndrepta asupra pieselor de joc, pe care le mîngîiaºi strîngea în pumn, ºi care, aliniate pe tãbliþã,erau poate pentru el reprezentãri ale camioanelorsale rãtãcite prin Europa.

Doamna Vlãdescu, fosta camerã 8, în al cãreiºifonier mîinile lui Arbuthnot încã mîngîie

blãnurile, ºi-n buzunarele lor fãrîmã pastile denaftalinã, doamna Vlãdescu n-a rãspuns.Necrologul ei – în oraºul ãsta toþi morþii au partede ferpar – foºneºte ºi el pe undeva prin perdelelede hîrtie cusute cu aþã coloratã ºi atâta grijã dedoamna Kovacs. O perdea de ferpare, ºi nunumai. „Decesele” îºi rãsucesc chenarele negrelîngã pozele alb-negru cu sportivi, lîngãeditorialele scrise pe rînd de directorul teatrului,directorul bibliotecii, ºi vinerea de directorulbãncii. Dupã o lungã suferinþã, familia îndureratã,iubitã sorã ºi mamã, „sorã” ar trebuie sã fie unsemnal de alarmã pentru domnul Dima, cu încã obãtrînicã s-ar descurca, dar cu fiicele e mai greu.

Dupã douã pãhãrele de viºinatã, în înghiþiturilungi, însoþite de miºcãri neregulate ale ochilor, cuvîrful limbii ieºindu-i printre buze, doamnaPalade, hipertensivã ºi uºor istericã, îºi luasecockerul la piept, ºi-l azvîrlise pe umãr ca pe oblanã de vulpe, ºi se dusese la culcare. Pufniseindignatã – „Pfah, ºpiritism, ce sã spun, maidegrabã ºpirtism” – o cãutãturã rece aruncatãînspre chelia plecatã a soþului ei. În timp ce seîndepãrta, þesãtura de luminã portocalie de afarã,toatã numai tãiºuri printre peticele perdelelor, sepierdea aiurea pe cãpºorul cockerului care seclãtina nedumerit pe umãrul doamnei.

Jocurile de societate stîrnesc voinþa.Încercaserãm mai multe în seara asta, ca în toateserile în care ne întîlneam într-una din camereleimobilului de pe strada Vãduvelor (nu eu i-am datnumele), ai cãrui pereþi interiori domnul Dimaîncepuse de curînd sã-i demoleze, în vederearealizãrii Galeriei. Toanele sale dicteazãdestinaþiile viitoare ale spaþiului care seprelungeºte de la sãptãmînã la sãptãmînã cu încãpatru, cinci metri. Galerie comercialã, spaþiu deexpoziþii, salã de popice, hotel; nãlucile vii alevizitatorilor din viitor se evitã pe parchetul ros,printre gleznele lor alunecã bilele de bowlingectoplasmice, mirosurile de lemn ºi mãtase ºicafea ale buticurilor aºteptînd sã se dezlãnþuie,aºteptînd poate agãþate ca niºte lilieci de grinzilepodului, sã iasã prin pereþii acum putrezi, atuncicu siguranþã proaspeþi, sã inunde stradaVãduvelor, care se va numi fãrã îndoialã altfel.

Dupã ce doamna Vlãdescu n-a binevoit sãrãspundã, am lãsat baltã ºpiritismul ºi domnulPalade a sugerat resemnat un remmy. A scos

carneþelul ºi pixul, a rãspîndit piesele pe masã,printre pahare. Doar eu, cu un zîmbet, l-amobservat pe Arbuthnot dînd ºi el mai multe mîinide ajutor.

Jocurile de societate stîrnesc voinþa, darhrãnesc pe ascuns lehamitea. Pixul domnuluiPalade înºira coloanele strîmbe de cifre încarneþel, cu salturile de cîte 100-150 de puncte peturã ºi cãderile imprevizibile. Nimic nu ne maisusþinea cheful. În dexteritãþile care îmbuneazãvoinþa, ºovãielile care o îmboldesc, în clinchetelefildeºului pe fildeº, ale paharelor pe gîtul sticlei,jocul devenea o maºinãrie stricatã, iar Omul, ar fispus poate domnul Dima, doar un apendice, osumã de priviri aþintite pe tãbliþã, degete frecîndu-se de piese, unghii urmãrind o clipãºanþurile roºii sau galbene sau albastre sau negreale cifrelor, ca ºi cum jocul s-ar fi jucat singur,ºotânc ºotânc pe patru picioare, împleticindu-secãtre 1000.

Buricele degetelor invizibile ale lui Arbuthnotîmi dau de ºtire cã domnului Dima îi mai trebuieun 13 roºu ca sã coboare de pe tablã în vreme ce,desigur, domnul Palade ºi-a aranjat aiurea piesele,în prea multe seturi de câte douã-trei ºi n-are nicio ºansã tura asta. Domnul Dima lasã un cincinegru pe stiva din dreapta tabliþei, apoi înºiruiepe tãblia mesei piesele pe patru rînduri, cu unJoker zîmbind în locul 13-lui roºu. 75 de puncte.Arbuthnot, trãdãtorule, la cîte mîini joci? m-amîntrebat.

– Valer are 987, spune peste o clipã domnulPalade, trecîndu-ºi dosul mîinii peste buze, ºiadaugã trecîndu-ºi privirea de la unul la altul perînd, mai are rost?

Arbuthnot îºi toarnã un pahar de Jack Daniels,se lasã pe spate ºi priveºte în lungul Galeriei, odãilargi, acum legate între ele, în care bãtrîneleicnesc în somn, cutremurate de vise, în timp cebilele de bowling din viitor trec pe lângã oalelelor de noapte, prin praful strîns în pufuri, pe subarcurile care crâcnesc sub greutatea lor, ºtiind cãnu peste multã vreme nimic nu le va mai apãsa.O galerie de vãduve cãrora domnul Dima ledoreºte, suav, în adâncul sufletului, moartea.

În faþa mea, focul arde în ºemineu. În spatelemeu perdelele de hîrtie foºnesc. N-am de unde sãºtiu, însã era derutei tocmai a început.

Incipitul unui roman: Pe masã, nu era decât onasolniþã pe jumãtate goalã/plinã (cu sare,bineînþeles), când se deschise tiptiluºa, iar ea mãîntrebã din prag (acþiunea avea loc la Praga!):„Dacã poarta e mãtuºa uºii, a cui mãtuºã esteuºa?”

Incipitul unei fabule: O raþã tristã, plinã dehumor...

Cu P (de la Proust): Le Temps réprouvé.Sã deþinã, oare, romancierul Jean-Marie

Gustave Le Clézio vreo „cheie” pentru Les Ziaux,volum de poezii al lui Queneau? – Forse che si,forse che no!

Paparazzi-vã de fotografi!Par anormale, însã-s doar paranormale.– Sunteþi reacþionar?

– Nu, acþionar.Noch eine, noch eine, noch Heinecken!I se reproºa stilul încâlcit. „Scrie mai aerat!”

i se spunea. Se hotãrî sã scrie aerat. Primul lucruce-l avea de scris, se întâmplã sã fie o eratã.Aceasta-i ieºi mult prea aeratã, ca sã mai aducã aeratã...

Verweile doch, du bist so Schönbrunn! Un meloman: Verweile doch, du bist so

Schönberg!Scamatoria e o artã, pe lângã care aºa-ziºii

scamatori ai cuvântului sunt niºte amatori.Considerând cãrþile niºte conserve (ceea ce ele

sunt de fapt), nu le þinea în frigider, ca pecolecþia lui de foi volante manuscrise.

Când te gândeºti câþi foºti avangardiºti

(autohtoni ºi de aiurea) aveau sã accepteînregimentarea în canonul stalinisto-jdanovist,cred cã avangardei ar fi mai just, tovarãºi (!), sã-ispunem... avanzgardã!

În timp ce struþii continuau, dintotdeauna, sã-ºiurmeze popolitica ºtiutã, poneii deciserã,-ntr-odoarã, sã se preschimbe-n poponei rozé. Condiþia:pe una din trandafiriile lor fese sã poarte, dreptpecete (sau, mai curând, stigmat) o zvasticãdextrorsã... (Doamne, ce-a mai ieºit din asta! Erachiar sã înceapã al III-lea Rãzboi Mondial.)

Irlanda–Islanda; Rusia–Prusia; Japonia–Laponia;Libia–Liban; Irak–Iran; Turcia–Turkestan;Austria–Australia; Slovenia–Slovacia,Uruguay–Paraguay, º. cl. – Rime & asonanþe saulipsã de imaginaþie. (Luaþi-o cum vã place!)

Culmea politeþii. – Mi-e teamã, Sir; cã, mai’nainte sã daþi colþul, se cade a vã da silinþa,-nfine, sã nu trageþi la cântar mult peste sutã, –uºurând, astfel, sarcina ingratã a indispensabililorciocli.

Aveau 66 de ani, mai fiecare. Jucau, ca sã-ºiomoare timpul, de ºase ore, ºaize’ºase... Atunci seauzi un glas din slavã: „Ãia cu ºaize’ºase, – ºase,cã vine 666!”

ªerban Foarþã

emoticon

Talcioc

1188




Adrian MM. PPopa: – Este presa localã maipredispusã la derapaje deontologice decât ceacentralã?

Ioana AAvãdani: – Nu prin natura ei. Jurnaliºtiinu sunt mai prost, mai slab pregãtiþi sau maineatenþi la deontologie. Presiunile, însã, sunt maimari. Atât cele de ordin politic, cât ºi de ordineconomic.

– Pentru cã bugetele sunt mult mai mici decâtla centru?

– Da, ºi pentru cã grupurile de interese suntmai puternice pe plan local decât pe plan central,pentru cã media centralã sunt mai vizibile ºiacolo astfel de derapaje se vãd mai repede ºi sesancþioneazã, teoretic, mai repede.

– De unde ar veni salvarea? De la un Becali,un Paszkany, un Patriciu care sã investeascãserios, sau din „interior”?

– Nu existã soluþie unicã ºi nu existã soluþiepe termen scurt. Atacul trebuie sã fie pe maimulte paliere. În primul rând trebuie asiguratãsãnãtatea economicã a presei asta nu înseamnãneapãrat investiþii, cât investiþii pe bazã sãnãtoasã:business de presã, nu sã þii un organ de presã înfuncþiune, doar ca sã îl ai „la o adicã”. Atâta timpcât raþiunea de a avea presã este coruptã, altadecât de a servi interesul public ºi de a face ooperaþiune profitabilã, nu te poþi gândi ladeontologie. Este nerealist sã te gândeºti cã poþisã faci presã de bunã calitate ºi eticã în condiþiileîn care business-ul este lipsit de eticã.

– Sunt ziare care vând 100 de exemplare pe zi.

– Acestea nu sunt construite pe bazãeconomicã, nu ca business-uri de presã. Sunt niºte„trompeþele”. Nu te poþi aºtepta ca acestetrompeþele sã practice un jurnalism etic.

– Sunt, totuºi locuri de muncã. ªi sunt osumedenie de studenþi, de proaspãt practicanþi depresã care, cãutându-ºi un loc de muncã, seangajeazã în astfel de locuri.

– Soluþia este multiplã, o spuneam anterior. Înprimul rând, patronul de presã trebuie sã vadã înpresã un business care sã creascã organic, sãnãtos,natural. În al doilea, sistemul economic trebuie sãfie de aºa naturã, încât sã îi permitã patronului depresã de bunã credinþã sã construiascã o afacerecorectã. Sã nu existe o intervenþie arbitrarã aautoritãþilor publice - vezi publicitatea publicã, pecare þi-o dau þie pentru cã îmi eºti prieten ºi nuceluilalt care îmi reprezintã de fapt publicul þintã.În al treilea rând, e o chestiune care þine defiecare. Etica este o opþiune personalã aindividului. Nu te poate obliga nimeni sã fi ne-etic. Nu-þi convine? Pleci!

– Nu pleci aºa uºor când trãieºti din baniicâºtigaþi acolo...

– De-asta spun cã este o opþiune personalã.

Unii au rate, alþii nu, unii au familie, alþii nu, uniipun sãnãtatea în faþa probitãþii profesionale. Esteclar o chestiune de opþiune profesionalã. Nu amsã pot niciodatã ieºi în piaþa publicã sã le spunziariºtilor: „Daþi-vã demisia ºi rãmâneþi sfinþi,flãmânzi ºi traºi la faþã, dar curaþi ca lacrima”.Aºa ceva nu poate face nimeni. De cele maimulte ori, în discuþiile cu jurnaliºtii, mã întreabãunde este limita. Limita apare atunci când te scolidimineaþa, te uiþi în oglindã ºi nu-þi mai place cevezi. Dacã nu eºti mulþumit tu, de tine însuþi, eclar cã faci o treabã „naºpa”. ªi atunci îþi fixezilimitele. Pentru unii, limitele deontologice nuexistã. Asta e.

Despre „„verticalitatea” ppresei

– Existã în România un mediu, un judeþ sau olocalitate, în care presa sã fie cât de câtsãnãtoasã?

– „Gazeta de Sud”, „Ziarul de Iaºi”. Pentruprima oarã, acum trei ani, un investitor strãin acumpãrat presã localã. Presã localã se face înRomânia din ’90 ºi pânã de curând nu a stârnitinteres.

– De ce este ãsta un semn de sãnãtate ?

– Investitorul german nu îºi bagã banul într-unact de caritate, ci într-o acþiune care i se pare, înurma unei analize, cã va aduce profit. Dacã omul,compania, a bãgat banul în presa localã înseamnãcã presa localã are potenþial de profit lastandardele germane. În Germania o sã vezifoarte rar directori care sã îºi bage nasul în ziarultãu.

– La un oraº de dimensiunile reºedinþelor dejudeþ, câte ziare înseamnã „sãnãtos”?

– Câte poate duce piaþa. Nu existã altãaritmeticã decât linia de profit. Dacã eu am opopulaþie de 200.000 de locuitori, de cititori deziare, care mai degrabã renunþã la ciocolatã, cafeaºi þigãri ca sã îºi cumpere un ziar, piaþa aceea esteo piaþã de ziar. Dacã oamenii din localitatearespectivã navigheazã mai degrabã pe internet sause uitã la televizor, ei, atunci mã întreb dacã amce cãuta acolo. Nu dimensiunile pieþei conteazã,cât disponibilitatea pieþei de a cumpãra. ºidisponibilitatea pieþei diferã de la regiune laregiune în România.

– În 2006, CJI publica un studiu desprecorupþia în presã. De atunci nimic. A dispãrutcorupþia?

– Rolul meu, de ONG este sã identific oproblemã, sã o documentez ºi sã o pun peagenda publicã.

– Cum ar fi trebuit abordat procesul „Gazeta”de cãtre presã?

– Existã o comunitate de presã... De fapt eanu existã, existã o masã de jurnaliºti, dar nu

existã o comunitate. Oamenii nu sunt adunaþi, nuexistã mecanisme, instrumente care sã vã aducãîmpreunã, chiar dacã punctual. Ce am putut sãfac eu, ca ONG, a fost sã pun problema peagenda publicã. Mecanismele care ar fi trebuit sãpreia aceastã problemã, sã o dezvolte, sã îigãseascã soluþii, sã o dezbatã - poate cã problemape care am identificat-o eu nu este realã - acelemecanisme nu s-au mai miºcat, din cauza asta, adispãrut...

– Corupþie existã cu siguranþã...

– Conform definiþiei din legislaþia româneascã,este asociatã funcþiei publice. Corupþie în presãnu existã. Presa nu are funcþie publicã conformlegii. Acesta a fost ºi exerciþiul nostru deconstrucþie. Dacã presa acceptã noþiunea decorupþie fãrã sã protesteze, înseamnã cã implicitîºi asumã natura de serviciu public pe care îlpresteazã.

– ªantaj?

– ªantajul care se practicã este act penal, ºieste vina celui care se lasã ºantajat ºi consimte laºantaj. Sunt o mulþime, mai mult de unul,oameni care au venit sã îmi spunã cã sunt supuºiºantajului de cãtre presã. ªi? Traseul e:procuraturã, poliþie, tribunal. Dar spun cã nu aude gând, „cã îmi stric brandul”.

– S-au schimbat lucrurile dupã „Gazeta”?

– Nu am avut sentimentul cã s-a schimbatîngrozitor, doar cã nu s-a mai vorbit atât de multdespre „Gazeta” ºi despre ºantaj. Cred cã oameniiau devenit puþintel mai rafinaþi. ªi nu maipracticã ºantajul direct, ci se lucreazã altfel,inclusiv prin agenþii de publicitate.

– Se poate ºi viceversa...

– Da, sigur cã da. ªi nici mãcar ºantaj nu i sepoate spune, dar e la fel de nociv. ªantajul este lanivelul percepþiei. Discuþii de genul „eu amsponsorizat concertul cutare, tu ai scris «naºpa»despre concertul sponsorizat de mine, ce-ar fi sã-þitai io contractul de publicitate?”, lucruri caremerg dincolo de atacul direct la firmã. Nu amscris despre firma ta cã este coruptã, sau cã face,sau cã drege. Am scris cã, pur ºi simplu,concertul pe care l-ai finanþat nu este bineorganizat. Asta e raþiune de ameninþare cususpendare a publicitãþii. Inclusiv la nivelulcomentariilor de pe site. „Ia scoate tu comentariulãla de pe forum, cã mã zice de rãu”. Cum sã îlscot? Forumul, platforma de feed-back nu e amea, e a cititorilor!

– ªi cu articolele plãtite? Poate te cheamã sã

interviu

Presa centralã, o presã localãde Bucureºti

De vorbã cu Ioana Avãdani

Ioana Avãdani

1199




scrii un articol despre concertul ãla, chiar dacã tunu te-ai fi gândit sã mergi...

– Este decizia ta. Cã scrii sau nu scrii.

– Dacã te trimite „ºefu”?

– Este rãu când te trimite „ºeful”. El este celcare îþi stricã þie cadrul deontologic. Îþi impune sãfaci niºte lucruri împotriva principiilor tale. Dar ºiatunci ai de ales. Îi spui: „eu nu fac aºa ceva” – ºiai clauzã de conºtiinþã în contractul colectiv demuncã, pe ramura mass-media. Existã aceastãclauzã, care te protejeazã pe tine, ca ziarist,împotriva unor astfel de comenzi. ªeful tãu nu tepoate obliga sã scrii împotriva propriei conºtiinþe.Evident, cã existã ºi partea cealaltã. O faci o datã,o faci de douã ori, de trei, a patra se desfacecontractul colectiv de muncã pe raþiuni care poatenu au aparent nicio legãturã cu refuzurile tale.Este o situaþie de opþiune personalã. Nu existã unsistem care sã te protejeze de „treaba” asta. Îþiconvine dacã vine ºefu’ ºi îþi zice „scrie aia, aiasau aialaltã”, bine, nu-þi convine, acþionezi.Acþionând, îþi asumi rãspunderea pentruconsecinþele acþiunii.

– Publicitatea electoralã mascatã. Candidaþiiprea puþin cer sã cumpere un articol în ziar înafara campaniei, ei o fac în campanie.

– Publicitatea mascatã este act penal. Poþi sã odovedeºti, bine, nu poþi, asta e...

– Cum se poate dovedi cã un articol nu a fostscris din raþiuni editoriale?

– Faci rost de contractul prin care se plãteºte.Mai greu de dovedit sunt cazurile în care nuexistã un astfel de contract ºi se plãteºte prinfirme, cumnaþi, whatever. Intrã celebrele cumetrii.

– Existã vreo instituþie care sã se auto-sesizeze?

– Nu se poate sesiza nimeni. Eu ca poliþist,procuraturã, vãd un articol în ziar. Nu am niciundrept sã mã duc sã îi spun, „alo, aratã-mi uncontract”. Aº primi rãspuns cum cã nu existãniciun contract, cã l-a scris „reporterul lui”. Dininteriorul instituþiei trebuie sã vinã „pâra”, înastfel de cauzã. E foarte greu de documentat dinafarã ºi foarte greu de instrumentat.

– Totuºi, sunt uºor de depistat astfel dearticole...

– Da, dar nu ai instrumentele legale. Cine sãse sesizeze? Asta ar însemna ca pentru fiecareinterviu pozitiv din ziar, sã mã trezesc cã Poliþiacautã un contract în spatele interviului. Nu vremasta. Cinstit este sã pui un chenar, sau sã scrii uneditorial prin care sã spui: „eu îmi asum aceastãlinie politicã. Eu sprijin candidatul x sau y”. Atâtatimp cât lucrurile sunt declarate ºi deschise, suntacceptabile. Ce este inacceptabil este sã-mi vinzipropagandã politicã cu titlul de informaþie. Astaeste minciunã. Atunci o sã se termine cuinterviurile plãtite, când breasla e suficient deputernicã ºi nu va mai permite altora sã îi încalcestandardele.

– ªi ce sã se facã un boboc, trimis la uninterviu plãtit?

– În primul rând, trebuie luat de-o parte deceilalþi, mai vechi: „nu-i normal ce faci, alegerea ea ta. Oportunitãþile tale sunt astea, problemelecare pot apãrea sunt astea”. Sau sã iasã public

asociaþiile de jurnaliºti sã zicã, „protestãmîmpotriva ziarului cutãricã pentru ceea ce face”.Dar, în momentul în care asociaþia face asta,trebuie sã fie prefect argumentatã, sã existedovada. Într-adevãr, e foarte grav. Vin 10 tinereicare cred cã aºa e normal, care cresc cu acest gende presã, pentru cã în redacþie li se spune cã „aºae normal”. Acel om, acel ziarist, nu mai arestandarde! Din pãcate e un lucru care seperpetueazã în redacþie. Problema porneºte de laredactorul ºef, director, editor, care promoveazãnonvaloarea ºi comportamentul ne-deontologic înredacþie. Nu existã o singurã soluþie. Trebuiesãnãtate economicã, trebuie gândire strategicã înredacþie ºi trebuie „bãrbãþie” din partea presei. Nutoatã lumea poate sã fie verticalã.

– Riºti sã rãmâi fãrã publicitate cu o atitudineverticalã.

– E un mit. Dacã eºti un ziar cu autoritate pepiaþã, „ei” nu pot sã trãiascã fãrã tine. Au nevoiede presã în egalã mãsurã cum are presa nevoie debanii lor. E un business.

Presa ccentralã eeste oo ppresã llocalã dde BBucureºti

– Existã o ierarhie între presa localã ºi presacentralã? Care ar trebui sã fie raportul de forþe?

– Nu. Ceea ce numim noi presã centralã estede fapt o presã localã de Bucureºti. Pentru cãpresa noastrã centralã (...) este o presã care scriedespre administraþia publicã centralã. Nu scriedespre problemele din teritoriu, astfel încât ceeace scriu eu la Bucureºti sã te intereseze ºi pe tinela Cluj. Cã pe tine te intereseazã ce se petrece laBucureºti, e în regulã, dar eu de la Bucureºti nupot afla ce se petrece la Cluj decât dacã citesc unziar local. Presa centralã este o presã localã deBucureºti

– Dar existã o presã localã la Bucureºti?

- Nu exitã o presã localã la Bucureºti. (Râde)Acesta este un al doilea paradox. Eu nu pot sãaflu ce se întâmplã în primãria din sectorul 6decât dacã citesc un cotidian central. Dar de cete-ar interesa pe tine, la Cluj, care este traseul lui366? În ceea ce priveºte calitatea ziariºtilor, nueste fundamental o diferenþã, am mai spus-o. Ceide la Bucureºti sunt mai vizibili. Dar muncescmai puþin ca reporteri comparativ cu jurnaliºtiidin provincie. Jurnalistul de provincie este mai„hãrþuit” pentru cã face ºi „poliþie”, ºi „ºcoli”, ºi„sãnãtate”. El munceºte mai mult pentruinformaþia lui, pentru cã sursele lui de informaþievizeazã cu precãdere aºa numita „presã centralã”.Ceea ce este un bluf. Presa localã are un tiraj maimare decât presa centralã. Mai mulþi oamenicitesc presa localã decât presa centralã. „Ziarul deIaºi” vinde 7.000-10.000 de exemplare în Iaºi.„Evenimentul Zilei” vinde 500-1.000 de bucãþi înIaºi. Cu 500 de exemplare într-un oraº de taliaIaºiului nu te poþi numi „publicaþie”. Eºti la fel debun ca „trompeþica” cu 100 de exemplare. Ce seîntâmplã, însã, este cã la un moment dat, dupã ceîþi construieºti o carierã de jurnalist în provincie,simþi cã nu îþi mai ajunge. Deja zona localã numai reprezintã o provocare suficient de puternicãpentru tine ca ziarist. Atunci simþi nevoia sã plecila Bucureºti.

– E normal?

– Din punct de vedere al provocãriiprofesionale. E benefic. Alimenteazã presa deBucureºti cu oameni care vin cu percepþia

provinciei. Se vorbeºte constant despre cele douãRomânii. Bucureºtiul ar fi una, Provincia cealaltã.Foarte adevãrat. Noi trãim în Bucureºti fãrã sãsimþim real pulsul întregii þãri. În România se maiarã încã pãmântul cu calul ºi cu plugul. ªi poatepoþi ºtii treaba asta, dar pânã când nu vezi cuochii tãi nu realizezi.

– Se dã foarte mult vina cã proasta calitate aziarelor þine foarte mult de vârsta scãzutã aredacþiei.

– Este un anumit grad de adevãr. Ca sã vezisocietatea în toatã complexitatea ei trebuie sã aiun anumit grad de maturitate. Înþelepciunea vinecu vârsta. Problema nu e cã reporterii sunt tinerici cã nu existã un sistem de mentorat îninteriorul redacþiei. Tu poþi avea 22 de ani, dar euam 15-20 de ani de presã în spate, ºi te pot sfãtui,„mãi bãiete, aici sunt nuanþe, aici se poate faceaºa, aºa”. Iar în timp, înþelepciunea asta setransmite, se aºeazã. La noi acest sistem dementorat nu existã. Tu ai terminat textul, îmitrimiþi mie articolul pe mail, eu îl corectez, lalitere la cifre, îi dau drumul. Îþi mai vezi articolula doua zi în ziar, ºi, poate, te enervezi cã þi-amschimbat titlul. Atunci îmi ceri sau nu îmi cerilãmuriri, ºi gata povestea.

– E lipsa deontologiei sau cea de principiideontologice cea mai mare problemã a presei înmomentul de faþã?

– Este una dintre cele mai mari. Nu neapãratpentru situaþia de acum, cât pentru dispariþiastandardelor pentru ziariºtii de mâine, care intrãîn redacþii cu sentimentul cã aºa se face presã.Care nu au termen de comparaþie. Standardele pecare încercãm noi sã le promovãm ºi sã le bãgãm„pe gânt” presei, ºtiind cã ele nu pot fi respectateîn litera lor, în momentul de faþã, au rolul de apune un orizont de aºteptare: „Mãi bãieþi, aici arfi trebuit sã fim”. Pentru cã altfel ne obiºnuim custilul prezent de a face presã ºi ajungem sãcredem cã, de fapt, chiar aºa e normal.

– ªi celelalte probleme?

– Financiarul ºi lipsa de viziune a manageruluide presã român. Mai mult, sistemul de educaþiedin România nu te formeazã sã gândeºti vizionar.La asta se adaugã problemele globale, precumdiluþia lui „mass” din „mass-media”. Existã oschimbare de comportament vizavi de consumulmediatic.

PS: O parte a discuþiei (purtate în data de 8februarie, în urma unui curs susþinut de cãtredoamna Avãdani la Iaºi pe tema „Dreptul la BunaGuvernare”, destinat jurnaliºtilor din presa localã)a fost publicatã deja în ediþia din 10 februarie a.c.a ziarului Monitorul de Cluj.

Interviu realizat deAdrian MM. PPopa

2200




Petiþia on-line „Salvaþi Canalul Morii” s-amutat în stradã, miercuri, 4 martie, la oreleamiezii, vizavi de Poºtã. La protest au

participat vreo 30-40 de copii, profesori, tineri ºivreo 20-25 de jurnaliºti, ceea ce e o proporþie tarebunã. „Apelul pentru Salvarea Canalului Moriidin Cluj Napoca, de la dezastrul ecologic actual”s-a difuzat pe net de la sfârºitul lunii ianuarie ºi acules pe on-line ºi pe suport real peste 1.500 desemnãturi ale clujenilor. Textul e scurt, la obiect,empatic, ºi de aceea a atras atenþia nu doar aoamenilor de rând, ci ºi a presei ºi a autoritãþilor:„Canalul Morii, care strãbate de sute de anicentrul istoric al oraºului Cluj-Napoca, este înprezent într-o avansatã stare de degradareecologicã. Noi, locuitorii Clujului, suntem puºi însituaþia de a evita acest canal, din cauza mirosuluiºi aspectului respingãtor. Dorim sã ne solidarizãmºi sã cerem Primãriei reamenajarea canalului ºivalorificarea lui ca zonã pietonalã, cu apã curatã,vegetaþie, aer respirabil. Dorim ca acest canal sãdevinã o zonã de dezvoltare ºi de atracþie, îninteresul clujenilor. Fiþi alãturi de noi!”.Semnãtura autorului colectiv aparþine „grupuluide elevi ºi cadre didactice de la Grupul ªcolar deChimie Terapia Cluj-Napoca”.

Mã gândeam sã fac un interviu în legãturã cupetiþia pentru Radio Cluj, unde colaborez, însãrealizam cã e de mic impact gestul. Am ajuns lapetiþie pornind de la ziare, care îl anunþau iniþialpe câte un colþ de paginã. Prea puþin pentru oproblemã importantã care ar fi meritat sã fie pusãde societatea civilã, presã ºi autoritãþi pe agendapublicã, mai ales în campania electoralã. Aºa cãm-am întâlnit cu profesoarele care au iniþiat,alãturi de elevi, petiþia. Profesoarele cunoºteaubine problema pentru cã au dezvoltat cu eleviiproiecte de reamenajare în 3D a Canalului, aumãsurat calitatea apei, au participat la sesiuni decomunicãri etc. Le-am lãudat pentru iniþiativã ºile-am propus sã iasã efectiv în stradã pentru caacþiunea lor sã aibã un mai mare impact! Nu egreu, le-am zis, e nevoie doar de câþiva copii,

niºte bannere, fluturaºe, lista de semnãturi, câtevapersonalitãþi, un anunþ prealabil, iar presa va veni.Au fost de acord. Problemele au survenit zileleurmãtoare. Profesoarele vorbesc pentru aprobãricu directorul, directorul cu inspectorul judeþeanºi, hehe, mã aºteptam ca inspectorul sã cearãaprobarea primarului... ca sã facem o manifestarecare ar putea aduce atingere imaginii Primãriei.Inspectorul le spune profesoarelor cã o astfel deacþiune e neavenitã în campania electoralã, cã arputea fi interpretatã ca o „chestie politicã”. Ceeace ºi e, la o adicã! Dar o chestie politicã înþeleasãca o chestie comunitarã, socialã etc. Problema ecã politicul e perceput la noi, asemenea CanaluluiMorii, ca un domeniu murdar, un loc almachiaverlâcurilor, intrigilor ºi intereseloreconomice „ascunse”. Majoritatea nu are opercepþie neutrã a politicului, ca administrare aunui polis, de aici ºi lipsa de participare politicã aspiritelor intelectuale mai fine, care nu vor sã îºimurdãreascã mâinile. Adicã, voi care mã citiþiacuma!

Þin minte cã povesteam într-o emisiune, pecând petiþia circula pe net, cu decanul Literelor,Corin Braga. Îl întrebam care ar fi cauzele pentrucare ar ieºi în stradã la un protest sau la omanifestare socialã. Spunea cã a ieºit în Sibiu laRevoluþie, dupã ce au ieºit ºi ceilalþi manifestanþi,ºi cã ar ieºi eventual, dacã în România ar existapericolul escaladãrii unor pericole interetnice pemodelul scandalului de la Târgu Mureº din 1990.Respectabilã opþiunea sa pentru un echilibrumultietnic, însã îmi dãdeam seama cã e puþinprobabil ca asemenea pericole sã reaparã înviitorul apropiat. În consecinþã, d-l Braga e relativfericit, întrucât în jurul sãu nu mai existã pericolesociale atât de stringente, încât sã necesite acþiuniatât de radicale precum protestul în stradã. Apoi,are la dispoziþie clase cu zeci de studenþi ºi poatescrie pentru reviste culturale cu sute de cititoridacã doreºte sã îºi exprime indignarea civicã... Dece ar mai avea nevoie de un suport mass-media?

Din punctul meu de vedere, un intelectual

este un om bun nu doar în stricta sa specializareprofesionalã, ci ºi în chestiuni de ordin general, ceprivesc administrarea unui polis. Cel mai bunexemplu actual de performer intelectual ar fiNoam Chomsky, specializat în lingvisticã, dar ºiun critic de anvergurã al politicii externeamericane. Chomsky a fost închis, ca ºi NormanMailer, de altfel, pentru cã a participat la marºuriîmpotriva Rãzboiului din Vietnam. Un altexemplu din trecut care îmi vine rapid în cap escriitorul Emile Zola. Francezul acuza, în celebrascrisoare deschisã „J’accuse”, adresatãpreºedintelui Franþei, injusteþea ºi antisemitismulsentinþei la care a fost supus cãpitanul de artilerieAlfred Dreyfus, învinuit pe nedrept de spionaj ºiînchis pe viaþã. Acestea pot fi pilde epatante,când vorbesc de simple exerciþii de civism,precum Canalul Morii. Ca sã închei parantezaasta, îl „acuz” pe Corin Braga ºi pe alþiintelectuali destoinici ca el (marea majoritate dinRomânia) de strabism civic, de instalarea comodãîn propria (inter)disciplinã.

Am fost surprins când, dupã campaniaelectoralã, Leonora Barbu, una dintre profesoare,mã sunã cu o zi înainte de eveniment ºi îmispune cã vrea sã facã ieºirea în stradã. Trimitmailul la presã, la fel procedeazã ºi cei de laInspectoratul Judeþean. Cu atât mai bine, pentrucã un mail trimis de oficialitãþi are o credibilitatemai mare decât cel de la un simplu jurnalist. Amtrimis mailul la vreo 500 de persoane ºi am datun mass pe messenger la vreo 250. Noroc cãexista pâlcul elevilor ºi profilor de la ºcoalã,pentru cã în urma apelului meu au venit doar 6-7cunoºtinþe! Cel mai marcant dintre ei, singuruldintre manifestanþi cu o pregãtire temeinicã, eprofesorul universitar de arhitecturã, VasileMitrea. A mai venit o arhitectã - prietena meaIoana Mica, doi literaþi - Mihai Mateiu ºi FranciscBaja, ºi un ecologist - Tudor Brãdãþan, fost activistla Roºia Montanã.

Acþiunea a fost publicizatã cu succes, deºimanifestarea era, aºa cum preconizasem, niþeltardivã. Partea bunã a petiþiei e cã a atras atenþiaPrimãriei. Astfel, la momentul desfãºurãrii acþiuniide stradã, o firmã de arhitecturã câºtigase deja unproiect de reabilitare a Canalului pe o porþiune devreo 200 de metri în centrul oraºului. Parteaproastã e cã a câºtigat cel mai ieftin proiect ºi nucel mai imaginativ. La licitaþie exista un singurcriteriu, surprinzãtor pentru un oraº cu pretenþiiprecum Clujul: proiectul cel mai ieftin câºtigã! Purºi simplu, nu existau alte criterii. Iar eleviivorbeau în proiectele lor de peºti, canoe,vegetaþie, terase etc. Pânã la un astfel de imaginarelveþian, la care putem ajunge doar datoritãpresiunilor societãþii civile, suntem nevoiþi sãlevitãm, asemenea lui ªtefan Manasia, deasupraunui imaginar românesc, purulent, luxuriant înPET ºi, conserve ºi mocirlã, o junglã deexcrescenþe umane (din poemul Levitaþia):

„alegînd vidul ºi paraginile paradisiace,Canalul Morii unde acum construiesc un ansamblu rezidenþial. de cîte ori ceva era în neregulã, de cîte ori ceva în mine scheuna trist, alegeam sfoara potecii depe Canal strãjuitã de peturi ºi de cãcaþii beþivilor

de aurolacii cu ochi mari, cu ochi mari cît ailibelulelor, adormiþi.”

Adi Dohotaru

De la jurnalism la activism civic

atitudini


Împotriva tendinþei unor papi de a institui omonarhie pontificalã menitã sã controlezetotalitatea imperiului, teologul franciscan, înacord cu experþii imperiali ºi cu legiºtii francezi aivremii sale, a denunþat ingerinþele pontificale înpolitica principilor europeni, vãzînd în ele un nouchip al puterii arbitrare.

3. Regele-tiran. În Franþa Renaºterii, doctrinaregelui-tiran apare pe fundalul rãspîndiriimachiavelismului ºi a Reformei, al tulburãrilorcivile, al rãzboaielor religioase ºi al progreselor înbirocratizarea statului. E dezvoltatã de elitelearistocratice ºi protestante, ostile în acelaºi timpcentralizãrii monarhice ºi hegemonieicatolicismului.

Cu puþin timp dupã masacrarea calviniºtilor înnoaptea sfîntului Bartolomeu (24 august 1572),un jurist protestant, François Hotman, publica laGeneva, în 1573, un opuscul de istorie redactat întermeni de pamflet, Franco-Gallia. Textul, înlatinã, voia sã impunã în Franþa doctrina„guvernãrii mixte”, în care nobilimea, mediatorîntre rege ºi aspiraþiile populare, ar fi urmat sãjoace un rol politic esenþial.

Reluînd elemente ale „legendei galice”promovatã de istorici oficiali ai monarhiei,conform cãreia galii, popor civilizator ºicolonizator al lumii antice, ar fi transmis celordin vechime – grecilor ºi romanilor – ºtiinþele,artele ºi cultura, Hotman combinã naþionalismulcultural cu o perspectivã etnicistã asupra istoriei,care face din francezi descendenþii direcþi aifrancilor, populaþie germanicã instalatã în nordulFranþei în secolul al V-lea, la cãderea Imperiuluiroman de Apus. Juristul vede în componentagermanicã a poporului francez un nucleu etnicpur ce se exprimã prin spiritul rãzboinic ºi prinexaltarea libertãþii ºefului militar devenit liderpolitic prin consensul celor egali cu el ºi prinvoinþa popularã. Excelenþa egalilor în timp depace va fi astfel opusã tentativelor de centralizareale regilor catolici Capeþieni, desemnaþi ca tiraniabuzivi ºi corupþi, aserviþi Romei (17).

Reperul politic al lui Hotman e, simultan,guvernarea popularã a „cetãþilor-republici” dinGalia ºi modelul imperial al celor trei „stãri”(împãratul, principii ºi deputaþii oraºelor) reuniteîn for deliberativ. Anticul „parlament” al galilor,adunare a notabililor aleºi de popor, e înzestratcu o „autoritate sacrã ºi inviolabilã” (18), avînd înacelaºi timp rolul unui tampon între rege ºi popor- dispozitiv ce creeazã o „consonanþã” armonicãîntre stãri. Metaforele politice ºi muzicale convergîntr-un discurs cu obiectiv dublu: glorificarealibertãþii ºi eliberarea de dominaþia tiranului regal.

Dupã Hotman, francezii sînt o populaþiegermanicã care ºi-a pãrãsit þara de origine pentrua sãdi gustul libertãþii în Galia ºi în Italia.Proiectul politic aristocratic al lui Hotman îºigãseºte astfel ca teren de aplicare imperiul, fapt ceexplicã referirile lui favorabile la epocacarolingianã. Pledoaria sa anti-tiranicã se clãdeºtepe definirea monarhiei ereditare ca un cazparticular sau ca un accident consacrat prinobiºnuinþã al monarhiei elective: regii ereditari aufost, la origine, fiii antecesorilor, aleºi de adunareanotabililor. Codificarea juridicã a succesiuniiereditare a apãrut tîrziu (dupã moartea lui Filipcel Frumos, în 1328), din raþiuni politice, cîndFilip al VI-lea, fiul fratelui regelui decedat ºiprimul monarh din ramura Valois, a invocat

principiul masculinitãþii din „legea salicã”împotriva regelui Eduard al Angliei, care, înabsenþa acestei legi, ar fi devenit rege al Franþeiprin succesiune femininã. Dimensiunea„patrioticã” a dinastiei capeþiene îi apare luiHotman, partizan al unui universalism laic, ca oabilã manipulare a opiniei: Hugues Capet,fondatorul dinastiei în 987, a solicitat alegerea saîmpotriva lui Charles de Lorraine, unchiul cudrept la tron al lui Ludovic al V-lea, ultimul regecarolingian, prezentîndu-ºi concurentul,simpatizant al imperiului, ca pe un „strãin” (19).

În repetate rînduri, Hotman evocã, interesat,practicile de destituire a regilor aleºi (tãiereapãrului, raderea capului, închiderea într-omînãstire). Aceasta, în scopul de a demonstra cãregalitatea trebuie „decernatã” celui mai demn carãsplatã a virtuþilor, ºi nu moºtenitã prin drept desuccesiune. Regatul devine astfel o comunitatelaicã „a cetãþenilor ºi a supuºilor” ce poate „sãexiste [ºi] fãrã rege” (20). Contestarea principiuluicontinuitãþii neîntrerupte a dinastiei se leagã, prinaceasta, de nuanþarea doctrinei „celor douãcorpuri ale regelui” (fizic ºi politico-mistic). PentruHotman, regii muritori sînt personaje ce ocupã, înintermitenþele istoriei, tronul unui regat a cãruiperpetuitate („nemurire”) nu mai conþine nicioreferire la transcendenþã.

Încununarea doctrinei regelui-tiran ejustificarea îndepãrtãrii lui prin forþã. Fãrã sãinsiste, Hotman aratã cã revoltele împotrivatiranului sînt „uneori juste [...] ºi aproapenecesare” (21). Prin aceasta, teoretizarea polemicãa tiraniei îºi gãseºte împlinirea în apelul voalat latiranicid.

Dacã Xenofon îl privea pe tiran ca pe uninterlocutor politic, încercînd sã salvezeguvernarea monarhicã ºi anticipîndu-l peMachiavel, care vede în tiran primul chip alconducãtorului politic eficient, juriºtiiantimonarhici ai Renaºterii l-au asimilat pe regetiranului, a cãrui putere „absolutã, excesivã ºiinfinitã” (formulã favoritã a lui Hotman) e oameninþare la adresa libertãþii. Între cele douãtendinþe, unii teologi medievali precursori aipartizanilor secularizãrii au reperat elemente detiranie în revendicãrile papilor la hegemoniatemporalã. În ciuda focalizãrilor diverse, acesteabordãri au în comun definirea actului tiranic ca

abandonare a ordinii de drept ºi ca subvertire alegii.

Note

(1) Pentru etimologia cuvîntului v. Mario Turchetti,Tirania ºi tiranicidul. Forme ale opresiunii ºi dreptul larezistenþã din Antichitate pînã în zilele noastre, [2001].Traducere de Em. Galaicu-Pãun, Chiºinãu, Cartier,2003, p. 33 ºi urm.

(2) Ca formã de guvernare, tirania („monarhiadespoticã”) poate fi oligarhicã (degradarea aristocraþiei,definitã prin virtute, în dominarea de cãtre bogaþi,clãditã pe avere) sau democraticã (puterea sãracilor).Cf. Aristotel, Politica III, 8. Traducere de RalucaGrigoriu, Bucureºti Paideia, Colecþia cãrþilor de seamã,2001, p. 99. Aceatsã distribuþie nu presupuneidentitatea bogaþi/minoritari ºi sãraci/majoritarideoarece bogaþii pot fi numeroºi iar sãracii puþini(ibid.). Prin aceastã observaþie, Aristotel sugereazãposibilitatea dizolvãrii clienteliste a aristocraþiei prinmasificare. Democratizarea bogãþiei (sau, în zilelenoastre, democraþia majoritãþilor prospere) apare astfelca unul dintre izvoarele tiraniei maselor.

(3) Politica, IV, 8. (4) Léo Strauss, De la tyrannie. Traduit de l’anglais

par Hélène Kern, précédé de Hiéron de Xénophon etsuivi de Tyrannie et sagesse par Alexandre Kojève,Paris, Gallimard, col. «Tel», 1999, p. 146.

(5) Tiranul nu se poate deplasa departe de propriu-ipalat pentru a gusta plãcerile spectacolelor publice,deoarece riscã sã facã obiectul unor atentate – pericol lacare e expus ºi la el acasã, unde gãrzile, plãtite sã-lapere, îl pot asasina în orice clipã; prin poziþia luisocialã e condamnat sã se cãsãtoreascã cu o femeie decondiþie inferioarã, alternativa – nepotrivitã – fiindcãsãtoria cu o prinþesã strãinã; eliminarea duºmanilorpolitici îl expune la conspiraþii; asasinarea lui nu epedepsitã de lege ci glorificatã de memoria colectivã;întreaga lui viaþã se petrece între teama de mulþimi ºiteama de singurãtate.

(6) L. Strauss, De la tyrannie, op. cit., p. 163. (7) Ibid., p. 164. (8) Convergenþa dintre tirani ºi poeþi e insistent

subliniatã de Platon, care face din poeþii tragici, pentrucare recomandã exilarea, „panegiriºti ai tiraniei” plãtiþide tirani. Pe de altã parte, tiranul e descris prin epitetecare trimit la delirul poetico-erotic („beþiv, îndrãgostit,dement”. V. Republica, cartea a noua, 573 c). Într-ointerpretare platonizantã, lipsa de mãsurã a luiSimonide, gurmand ce exaltã plãcerea solitarã de amînca (Hieron preferã plãcerile împãrþite ale dragostei),prefigureazã machiavelismul, în care înþelepciuneapoliticã, ilustratã de virtuþile rãzboinice alecuceritorului, nu se sprijinã pe cumpãtare ci pe exces.

(9) L. Strauss, op. cit., p. 201. (10) V. introducerea lui Jean-Fabien Spitz la

Guillaume d’Ockham, Court traité du pouvoirtyrannique. Traduction du latin et introduction par J.-F.Spitz, Paris, PUF, col. «Fondements de la politique», p. 6 ºi urm.

(11) Court traité [...], op. cit., II, 14. (12) Ibid., II, 16. (13) Ibid., II, 17. (14) Ibid., III, 2. (15) Ibid., III, 12. (16) Ibid., V, 7. (17) Hotman îi numeºte „regi mici” (fr. roitelets) ce

încearcã sã-ºi prelungeascã nedefinit mandatulîncredinþat de popor (La Gaule françoise de FrançoisHotman, jurisconsulte. Nouvellement traduite de latinen françois. Édition première. À Cologne, par HieromeBertuphle, 1574, reed. 1991, Paris, Fayard, cap. I).Manipulînd abil citatele din autori antici, Hotman lefoloseºte pentru a denigra monarhia francezã de laînceputul Evului Mediu. Pentru el, primii regi Capeþienisînt deja monarhi absoluþi.

(18) La Gaule françoise, op. cit., cap. X. (19) Ibid., cap. XVI. (20) Ibid., cap. XV. (21) Ibid., cap. XVIII.

Metamorfozeletiranului(urmare din pagina 12)

2222




Dialogul reprodus în aceastã carte,Christianisme et modernité (EditionsFlammarion, Paris, 2009) nu se reduce

doar la întâlnirea faþã cãtre faþã a douã persoaneimportante ale culturii contemporane ce îºiexprimã pãrerile despre problemele lumii, ci, încea mai bunã tradiþie filosoficã, reprezintãîntâlnirea realã a douã perspective diferite cemãrturisesc parcursul gândirii lor.

Cartea reuneºte câteva dezbateri desfãºurateîntre René Girard ºi Gianni Vattimo, primuldialog numit „Creºtinism ºi modernitate” avândloc la Pordenone în 25 septembrie 2004. A douaîntâlnire, cu titlul „Credinþã ºi relativism”, s-adesfãºurat la Falconara în 10 martie 2006 încadrul congresului Identitate ºi dorinþã, în ziuadedicatã studiilor despre René Girard între ºtiinþesociale ºi teorie literarã. Cel de-al treilea dialog cepoartã titlul „Hermeneuticã, autoritate, tradiþie” aavut loc la Humanities Center de la StanfordUniversity în data de 12 ºi 13 aprilie 2006. Acestdialog se referã explicit la textul lui GianniVattimo Girard ºi Heidegger: kénosis ºi sfârºitulmetafizicii. Al patrulea capitol este textul publicatde cãtre Vattimo la care se face referire în dialogulde la Stanford University. Ultimul capitol îlreprezintã un text publicat de Girard in anul 2000cu titlul: Nu sunt doar interpretãri, existã ºi fapte.

Întreg dialogul porneºte de la ideea comunãcelor doi, idee ce deschide o dezbatere întreperspectiva laicã ºi cea religioasã. Un fapt foarterar întâlnit în zilele noastre este prezenþa uneidezbateri competente ºi extrem de critic fãcuteîntre necesitatea pluralismului confesional ºicultural cerut de cãtre statul democrat ºi culturaautoritarã presupusã de religie, dialog ce seprezintã ca o necesitate a zilelor noastre. Ideeacomunã este aceea conform cãreia secularizarea,modernitatea ºi, prin urmare, laicitatea cu toateurmãrile sale (democraþie, drepturi civile,libertatea individualã) nu este un fapt strãincreºtinismului, acestea nu au fost inventate, ci dincontrã, creºtinismul este cel care oferãposibilitatea secularizãrii, ea fiind realizareaefectivã a creºtinismului ca religie ne-sacrificialã,fapt ce îl determinã pe Vattimo sã afirme:„Datoritã lui Dumnezeu sunt ateu” (p.68); larândul sãu Girard afirmã cã „ateismul, în sensulmodern al termenului, este o invenþie creºtinã”(p. 27). Perspectiva comunã acestora sefundamenteazã pe conºtientizarea faptului cãcreºtinismul nu este o religie în termenul cel maipropriu al cuvântului, ci cã el este principiuldestructurãrii tuturor culturilor arhaice ºi mitice.Astfel, creºtinismul nu a fãcut altceva decât sãîmprumute limbajul ºi simbolica acestora, dardemistificând violenþa pe care s-a clãdit întreagaculturã.

Girard priveºte creºtinismul dintr-o perspectivãantropologicã, iar pentru el demistificareaviolenþei culturilor arhaice ºi a miturilor seproduce prin intermediul revelaþiei iudeo-creºtine.Creºtinismul se prezintã ca o rupturã în decursulistoriei violenþei mimetice. Moartea lui Hristos ºi

repovestirea ei din Evanghelii nu fac decât sãprezinte religia creºtinã ca un scandal, dezvãluindrealitatea crudã, pe care se instauraserã culturilearhaice, prin intermediul unei conºtientizãriprogresive a poziþiei de persecutori asumatã decãtre oamenii ºi societãþile acestora de-a lungulveacurilor. Evangheliile devin cheia hermeneuticãce permit recitirea mitologiilor, astfel prinintermediul acestora se produc: conºtientizareaoriginii violente a ordinii culturale arhaice ºi seînþelege sacrificiul lui Hristos ca fiind un momentde rupturã a echilibrului care asigura stabilitatea;dezvãluirea caracterului mitic ca fiind unmecanism simbolic ºi religios fondator alsocietãþilor arhaice. Mai mult creºtinismuldezvãluie arbitrarietatea mecanismului violent alþapului ispãºitor prin revelarea inocenþei victimei:„În Patimile lui Hristos, recunoaºtem în modimediat în Isus o victimã inocentã, un þapispãºitor” (p. 134). Faptul cã societãþile creºtine sefundamenteazã în jurul unei victime arbitrare, aunui þap ispãºitor, pentru a nu se lupta între elepânã la nimicire, nu înseamnã cã acestea suntunele extrem de violente sau agresive. Girarddefineºte mecanismul þapului ispãºitor ca fiind unmecanism de rezolvare a conflictelor. Oameniisocietãþilor arhaice acceptã mecanismul deoarecesunt captivi iluziei þapului ispãºitor ºi astfel suntstrãini faþã de fenomenele persecuþiilor asupravictimelor. Dacã în cazul religiilor arhaice indiviziise coalizeazã împotriva victimelor alese arbitrar,creºtinismul inverseazã perspectiva ºi aratã cãaceste victime sunt tot timpul inocente ºi cãmulþimea se înºealã, condamnându-le injust:„Dacã comparãm modelul biblic ºi modelul mitic,putem observa cã credinþele maselor ºi violenþalor sunt identice, dar cã interpretarea acestoraeste diferitã” (p. 131).

Vattimo nu face altceva decât sã adaptezeteoria lui Girard unei meditaþii heideggerienedespre sfârºitul metafizicii ºi depãºirii acesteia,uitarea diferenþei ontologice ºi necesitatea uneinoi modalitãþi de a concepe Fiinþa, ca Fiinþã-eveniment, aceasta fiind expresia filosoficã aprimirii mesajului iudeo-creºtin: „Vreau de fapt sãarãt cum munca lui Girard m-a ajutat sã-l«completez» pe Heidegger, sã clarific sensulgândirii sale ºi poate sã restabilesc comunicareaîntre (unele aspecte ale) filosofiei contemporanepost-metafizice ºi tradiþia iudeo-creºtinã” (pp. 103-104). Mai mult, el afirmã cã trebuie sã înþelegemteoria heideggerianã privitoare la sfârºitulmetafizicii ca un progres cãtre diminuareaviolenþei. Din perspectiva lui Vattimo ’moartea luiDumnezeu’ este încarnare, slãbire a puteriitranscendentale a lui Dumnezeu, ce începe cuperspectiva desacralizantã a creºtinismului ºi îºiatinge punctul culminant în kénosis, acesta fiindrezultatul destructurãrii tuturor adevãrurilorontologice care au caracterizat istoria gândiriiumane: „kénosis-ul paulin, […] încarnarea ºiumilirea, mi se par a fi în mod fundamental unpunct de plecate cãtre ideea cã Dumnezeu nu arfi conþinutul unei propoziþii adevãrate, ci mai

precis cineva întrupat în Isus Hristos, care este unexemplu de caritate” (pp. 61-62). Acest concept pecare ei îl împrumutã de la Nietzsche (moartea luiDumnezeu) Girard îl percepe în alt mod,privindu-l din perspectiva sa antropologicã. Pentruel ’moartea lui Dumnezeu’ reprezintã moartearealã a unei victime inocente, care este sacrificatãprin intermediul mecanismului violenþeimimetice. Aceastã victimã inocentã, aleasã arbitrareste chiar Hristos care hotãrãºte sã se sacrificepentru a revela, prin intermediul morþii propriioriginea fundamentãrii lumii, acea origine violentãde care se fac vinovate toate societãþile arhaice.Antropologul francez considerã cã Nietzsche estecel mai mare teolog dupã Sfântul Pavel pentru cãacesta aratã diferenþa intervenitã între mituri ºireligia creºtinã. Prin intermediul ’morþii luiDumnezeu’ se creeazã o societate slabã care,tocmai datoritã revelaþiei, nu mai poate producevictime, iar o asemenea societate este destinatãpieirii, idee care atrage atenþia asupra originiiviolenþelor contemporane.

Creºtinismul aduce cu sine o lume nouã încare posibilitãþile umane au crescut constant, darcu repercusiuni diferite. Girad afirmã cã epocaluminilor a reprezentat un moment istoric foarteimportant în care prin intermediul desacralizãrii,ce a oferit o mare libertate de acþiune, a fostposibilã conºtientizarea libertãþii indivizilor. Doarcreºtinismului i se datoreazã un asemeneaeveniment. Dar, dupã cum afirmã Girard, aceºtiaau crezut cã pot face totul singuri, cã pot aveaîncredere în totalitate în geniul lor individual, iaraceastã credinþã falsã s-a dezvoltat în aºa fel încâtoamenii au devenit tot mai liberi ºi în acelaºitimp tot mai inconºtienþi, rezultatul fiind creareaunei societãþi care este capabilã sã seautodistrugã. Din aceastã cauzã, Girard considerãcã, ar trebui sã ne întrebãm ce rol are religia înviaþa omului. Dupã pãrerea sa, modul în caremass-media analizeazã fenomenul religios, cafiind ceva strãin omului, este total eronat. Elajunge sã afirme chiar cã mass-media considerãreligia ca ºi când aceasta „ar fi dãunat omului,precum tabacul” (p. 37). Aceste tipuri dediscursuri neglijeazã faptul cã omul este în modesenþial o fiinþã religioasã care are nevoie de oastfel de credinþã. Girard accentueazã foarte multrolul important pe care autoritatea religiei îl joacãin viaþa omului, ca adevãr unic ce limiteazã omul

filosofia

Andrei-Victor Ancheº

Despre creºtinism ºi modernitate: o întâlnire întrecredinþã ºi relativism

În istoriografia româneascã, problematicaraporturilor dintre români ºi cãlãtorii strãini (saurezidenþi temporar) în unele zone ale spaþiului

românesc, a reþinut atenþia a numeroºi cercetãtori,interesaþi de reflectarea în operele lor a unor fapteºi situaþii concret istorice, ilustrative pentru viaþasocialã, politicã, religioasã, culturalã a epocii.

Asemenea elemente sunt reflectate, când inextenso, când doar pasager, ºi în corespondenþaunor misionari catolici care s-au învrednicit sãajungã în Þãrile Române ºi au relatat cele vãzute înmisive cãtre Sfântul Scaun, cãtre Propaganda Fide(fondatã în 1622), sau nunþilor apostolici ori altorpersonalitãþi din cadrul Bisericii Romano-Catolicede-a lungul mai multor secole. Textele lor, pãstrateîn arhive strãine ºi repuse în circulaþie pe totcuprinsul secolului trecut, intereseazã nu doaristoricii, filologii, lingviºtii, ci ºi alte categorii deintelectuali care pot gãsi multiple teme de realinteres pentru domeniul lor de activitate.

O reamarcabilã culegere de asemenea scrisori opoate avea acum la îndemânã cititorul interesatprin intermediul volumului Marco Bandini - Letterealla Santa Sede * Epistole cãtre Sfântul Scaun,apãrut recent sub sigla Editurii Ars Longa din Iaºi.Este un volum bilingv, italian-român (douã scrisorisunt în latinã), oferindu-i, deci, cititorului,posibilitatea confruntãrii originalului, integral, cutraducerea lui în româneºte.

În Cuvântul înainte, studiu sintetic remarcabilpe problemã, semnat de Ioan - Aurel Pop ºi înStrategia argumentãrii în scrisorile lui MarcoBandini cãtre Sfântul Scaun aparþinând lui TraianDiaconescu, cel care deconspirã tipul de discursepistolar al autorului ºi semneazã ºi Nota asupraediþiei, postfaþa ºi traducerea (a celor douã scrisoridin latinã, în timp ce epistolele din italianã sunttraduse de Giuseppe Munarini ºi Cristian Tãmaº),sunt subliniate multiple aspecte care pun în valoareaserþiunile lui Bandini, ori îi lãmuresc cititoruluiaspecte ºi momente de culise ale vieþii dinMoldovea veacului al XVII-lea, cu întreaga ºiminuþioasa ei þesãturã de intrigi, violenþe, proiecþiiºi dorinþe.

Volumul reproduce ediþia Andrei Veress, cel careîn 1901, a reuºit sã culeagã “treizeci ºi trei descrisori inedite ale lui Bandini, scrise din Moldova,pe care le prezint acum istoriografiei române spre afi folosite dupã valoarea lor de toþi cei care seocupã cu istoria cultului catolic din ÞãrileRomâne”, dupã cum suntem informaþi de Veress,care le-a publicat în 1926 la Bucureºti, sub titlul deScrisorile misionarului Bandini din Moldova (1644-1650), la Editura Cultura Naþionalã, ºi pe careTraian Diaconescu îl citeazã.

Din Cuvântul înainte aflãm cã încã de lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi pe întreg parcursulcelui urmãtor, numeroºi cercetãtori români (V. A. Urechia, Romul Cândea, George Cãlinescu,Andrei Veress, Francisc Pall, B. Morariu, LucianPeriº) ºi strãini (Carlo Tagliavini, Giuseppe Piccillo,ºi, mult mai recent, regretata profesoarã ºiadmirabilã specialistã în domeniu, Teresa Ferro, alecãrei proiecte referitoare la aceste argumente aurãmas incomplete, aºteptând pe cineva sã lecontinue) au fost interesaþi de scrierile misionarilor,conþinutul lor fiind abordat din multiple unghiuri,acoperind o largã sferã de interese ºi oferind

numeroase argumente pentru reconstituireaaspectelor sociale, culturale, religioase specificeMoldovei, dar ºi elemente care pot da o imaginecomplexã a vieþii de la curtea “hospodarului” VasileLupu, interesele marii boierimi, raporturile dintreputerea politicã ºi cea religioasã, dintre diferitelecredinþe, dintre membri ierarhiilor religioase, araporturilor de forþe din zona Europei de Rãsãrit aepocii º.a. Dar nu numai Europa rãsãriteanã (cudezastrele provocate de oºtile tãtare, epidemiile,risipirile localitãþilor din diferite pricini) estereflectatã în aceste epistole, fiindcã fundalul lortemporal este tocmai perioada rãzboiului dintrecatolici ºi protestanþi (1618-1648), deci a unei faliicare a divizat continentul în funcþie ºi în numelecredinþei. Tocmai credinþa ºi situaþia în care se aflacatolicismul la acel moment îl împinge pe Bandini,“arhiepiscopul mitropolit de Marcianopol ºiadministrator apostolic al Moldovei ºi alTransilvaniei” sã se deplaseze în Moldova ºi sãaºtepte scrisorile de confirmare din partea SfântuluiScaun, pentru a-ºi putea reglementa situaþia ºi a seprezenta în lumina adevãrului în faþa ambiþiosuluiVasile Lupu ºi dregãtorilor sãi, în speranþa de aputea reconstitui biserica catolicã, atunci, ca ºi altedãþi, într-o situaþie dificilã: numãrul credincioºilor,în loc sã creascã, scãzuse foarte mult, sacerdoþiiaveau situaþii neclare, unii dintre ei erau cãsãtoriþi,sãrbãtorile nu mai erau respectate, dimpotrivã, leadoptaserã pe cele ale ortodocºilor cu careconvieþuiau, lipsurile materiale îi puneau pe prelaþiîn imposibilitatea de a oficia sfânta liturghie º.a.Îndreptarea acestor nereguli ºi neajunsuri aveanevoie nu doar de prezenþa la faþa locului apreoþilor ºi diecilor, ci ºi a unei ierarhii ecleziasticeenergice, capabile sã se implice pentru rezolvareagravelor probleme cu care se confruntaucredincioºii, sã aplaneze certurile ºi rivalitãþile dintremembri ai ordinelor religioase prezenþi, din când încând, la faþa locului, sã observe ºi sã ia mãsuripentru aducerea celor mai potriviþi sacerdoþi, caresã cunoascã limba locuitorilor. Tocmai problemalimbii a fost una determinantã. Bandini, ca ºi alþireprezentanþi ai Propagandei Fide a constatat cãlimba românã era de primarã importanþã, cã lumeaînþelegea aceastã limbã (mai puþin maghiara, pentruemigranþii catolici mai recenþi provenind dintr-oTransilvanie calvinã) ºi cã era nevoie nu doar deprelaþi, ci ºi de cãrþile sfinte pentru a-i asista religiospe aceºti nevoiaºi, lipsiþi de lãcaºuri, de odãjdii ºi deobiectele de cult minime necesare serviciuluireligios.

Viaþa lui Marco Bandini, odatã ajuns înMoldova, s-a lovit de numeroase obstacole,determinate nu doar de realitãþile moldoveneºti, ciºi de ceea ce aºtepta de la superiorii rãmaºi laRoma sau de la nunþiul papal, care întârzia sã îitrimitã cele solicitate în mai multe rânduri ºi, deaceea, era nevoit sã insiste: ”Dar vã spun cã, dacãaº fi avut asupra mea, pentru principe, scrisorile dinpartea Sfântului Pãrinte, nimic din toate acestenecazuri nu s-ar fi întâmplat. De aceea, imediat ceam fost confirmat, am stãruit extrem de mult pelângã Signor Giovanni, servitorul, ca sã mi letrimitã la timp ºi în veci nu a fost posibil sã leobþin, fiindcã principelui nu-i pasã deloc de bulele,

ºi îl opreºte de la riscul dezlãnþuirii unei violenþede dimensiuni apocaliptice.

Spre deosebire de el, Vattimo vrea sã arate cãrevelaþia creºtinã a adus eliberarea totalã aomului, cã odatã cu moartea lui Hristos, prindemascarea violenþei mimetice, omului nu i s-adezvãluit adevãrata cale a naturii umane, ci dincontrã, schimbarea, rãscumpãrarea sa: „Datoritãlui Dumnezeu, nu sunt idolatru; datoritã luiDumnezeu, nu cred cã existã legi ale naturii,limite de netrecut. Cred doar cã trebuie sã-Liubesc pe Dumnezeu mai presus de toate ºi peaproapele la fel ca pe mine însumi” (p. 41). Isuseste astfel cel care oferã cheia pentru a înþelege ºidescrie cel mai bine natura umanã. Elinterpreteazã la fel ºi spusele lui Hristos „Fiþidesãvârºiþi precum Tatãl vostru din ceruri este”din perspectiva heideggerianã a golirii puteriitranscendentale a lui Dumnezeu, care nu poatesã cearã ceva absolut imposibil omului, dorindu-lla fel de perfect precum sieºi.

Dezbaterea dezvãluie legãtura existentã întrecredinþa creºtinã ºi relativism. Relativismulcontemporan nu este decât rezultatulcreºtinismului, doar o credinþã desacralizantã caaceasta poate duce la o astfel de societate.Filosoful italian observã cã relativismul nureprezintã o problemã a indivizilor, afirmând cãel nu a vãzut indivizi care sã afirme cã suntrelativiºti, dar cã existã o problemã ºi aceastaaparþine societãþilor în care trãim. Vattimo îºifundamenteazã soluþia acestei crize pe conceptulde caritas pe care îl preia din teologia creºtinã ºipe care încearcã sã-l adapteze teorie sale. Dupãcum observã acesta, adevãrurile absolute nu maiexistã, categoria de adevãr aparþinând comunitãþii:pentru cã nu ne punem de acord atunci cândgãsim adevãrul, ci din contrã, gãsim adevãrulpentru cã ne putem pune de acord. Astfelmodelul iubirii ºi cel al comunitãþii creºtine devincheile de rezolvare ale problemelor societãþiiactuale. Pentru a acorda creºtinismul cu concepþiasa filosoficã, acesta afirmã cã, importanþa pe carecomunitatea o are în zilele noastre este dovadasãrãcirii fiinþei. Girard este de acord cu Vattimoîn privinþa faptului cã relativismul este o crizã asocietãþilor ºi nu una a indivizilor. Dar acesta îºifundamenteazã concepþia pe adevãrul creºtin, peputerea salvatoare a revelaþiei adevãrului: Hristoss-a sacrificat pentru a dezveli adevãrul violent alsocietãþii.

Cartea de faþã ar putea fi rezumatã prin douãîntrebãri: Este creºtinismul cu adevãrat universalîncât sã cuprindã întreaga lume? Dacã Hristoseste revelaþia universalã atunci cum putem sã nesalvãm? Pentru René Girard creºtinismul este înprimul rând adevãr, un adevãr ce reveleazãinocenþa victimei. Gianni Vattimo perceperevelaþia ca moarte pe cruce ce deschide caleaeliberãrii omului. Dacã pentru unul creºtinismuleste conºtientizare de sine prin limitare ºi astfeleliminare a tuturor acþiunilor distrugãtoare,pentru celãlalt conºtientizarea constã în eliberareade toate îngrãdirile acumulate de-a lungul istoriei.Acum rãmâne aceastã ultimã întrebare: Nesalvãm limitându-ne acþiunile sau eliberându-nede toate limitele?

2233




Scrisorile din Moldova alemisionarului Marco Bandini

ªtefan Damian

istoria

Întoarcerea lui Dumnezeu are în lumeacontemporanã trãsãturi care acoperã întreagapanoplie a posibilitãþilor. Asistãm astãzi atât la

o revenire în forþã a religiilor tradiþionale, cum seîntâmplã, de pildã, în cazul Islamului imigrant alEuropei ºi în cazul Ortodoxiei þãrilor din Est, câtºi la o sporire a exegezelor diferite alecreºtinismului, fapt care duce la ivirea a noidenominaþiuni ºi secte. De asemenea, seevidenþiazã ºi o religiozitate difuzã, atât de dragãpostmodernismului, în baza cãreia din ofertareligioasã se poate alege orice, într-un sincretismfãrã probleme dogmatice ºi fãrã spaima singularãa adevãrului. Integrismul ºi relativismul sincretistpar a sta alãturi în aceeaºi galerie, reprezentândgrade sporite de libertate socialã, dar ºi depericulozitate.

Climatul actual face posibilã reluareadiscuþiilor despre Dumnezeu. Dupã ce moarteametafizicii a fost declaratã de gânditoriipostmoderni, teologiile revin în acest câmpdeschis, preluându-i teme ºi discursuri pe care letrateazã dupã cum dicteazã grila hermeneuticãaleasã ori denominaþiunea proprie. Gândireapostmodernã, la rândul ei, propune soluþiireligioase care depãºesc dialectica secular –religios, gãsind resurse tocmai acolo unde elestãteau sã moarã. Valorile muribunde suntpreferate celor vii ºi declarate astfel viabile, pebaza unor temeiuri nonmetafizice, ci doar demetodã, oferite de filosofia hermeneuticã.Teologíi ale morþii lui Dumnezeu, religii fãrãBisericã, fãrã adevãr ºi fãrã revelaþie, credinþenihiliste sau creºtinisme fãrã prezenþaDumnezeului-Om sunt tot atâtea teorii careîmbogãþesc, orizontal, peisajul. În ciuda dialecticiiuneori dure a extremismelor religioase,pluralismul legiferat face cu putinþã, cel puþinteoretic, supravieþuirea fãrã conflicte majore,atunci când fanatismul nu ignorã orice raportfiresc cu viaþa, asumându-ºi violenþa ultimã.

Probabil cã una dintre problemele cele maivizibile în contextul de faþã se iveºte tocmai dindiscuþiile asupra adevãrului. Dincolo de celecâteva tipuri de adevãr cu care gândirea modernãne-a obiºnuit ºi cãrora le suntem tributari ori decâte ori ne recunoaºtem drept beneficiarii tehniciimoderne, adevãrul religiei creºtine rãmâne oprovocare. Adevãrul-Hristos din „Eu sunt Calea,Adevãrul ºi Viaþa” (In. 14, 6), dezvãluie ocomponentã maximalã care, ignorândrelativismele ºi sincretismele zilei, se distanþeazã,totodatã, de orice fanatism. În pofida acestui fapt,credinþa rãmâne dificil de asumat, fiind pânditã latot pasul de pericolul etichetãrilor radicale.

Trasate în tuºe puternice, împãrþirile sunt deobicei simple ºi clare: din punct de vederereligios, lumea de azi se împarte în cei care credîn acord cu o Tradiþie (consideraþifundamentaliºti), cei care acceptã pluralitateaadevãrului ºi a cãilor de acces (consideraþirelativiºti) ºi cei care cred într-un adevãr unic, darneepuizabil într-o formulã istoricã dejaconstituitã. Acest adevãr e revendicat cusuperioritate umanistã de cei care, considerându-se deasupra celor douã extreme, cred într-un felde suprareligie niciodatã închegatã definitiv, dar

foarte bine glazuratã intelectual. Unde sã plasãmatunci un credincios, de pildã, al BisericiiOrtodoxe, care are conºtiinþa ºi faptele proprieicredinþe? Sã presupunem cã un asemenea om nueste o himerã, cã în Bisericile pline ale Românieide astãzi el existã cu adevãrat. El nu iese cunimic în evidenþã, fiindcã nu e prezent peinternet pentru a-ºi clama Ortodoxia ºi a searunca pasional în ultimele blogo-lupte, dar poatesã poarte lupta cu patimile ºi cu gândurileproprii, dupã cum a învãþat de la Pãrinþiifilocalici; nefiind o persoanã publicã, nu fluturãstindarde apocaliptice de la tribuna credinþei sale,de aceea cei cu adevãrat fundamentaliºti, dacã l-arcunoaºte, nu l-ar considera de-al lor; deºi nu eîntotdeauna la curent cu módele ideologice alemomentului, el cunoaºte ºi încearcã sã punã înpracticã învãþãturile unor Sfinþi Pãrinþi de careideologii zilei n-au auzit; prin urmare, el e atentºi tolerant cu ceilalþi, pentru cã în fiecare omrecunoaºte chipul lui Dumnezeu (în acest punct,ar putea fi confundat cu un relativist, deºi nueste); la limitã, pentru cã nu e cãldicel, cirãspunde la chemarea maximalã a Evangheliei, arputea chiar sã-ºi dea viaþa pentru un om de altãcredinþã decât a lui, fãrã a se considera sfânt saumartir – prin aceasta nefiind defel nici un fanatic,nici un ecumenist (în sensul peiorativ altermenului); dacã ar fi întrebat despre adevãr, arsusþine, zâmbind, existenþa unui Adevãr singur,întrupat ºi înviat, fãrã a trage consecinþe belicoasedin aceastã credinþã; chestionat despre nebuniilelumii ºi despre pãcatele evidente alecontemporanilor, ar prefera sã se gândeascã la alesale, care i s-ar pãrea mai mari decât ale celorlalþiºi aceasta nu în baza unei comparaþii matematiceîntre el ºi ceilalþi, ci în virtutea apropierii deDumnezeul în lumina Cãruia toate faptele bunepe care le-a fãcut nu cântãresc mai nimic; iar dacãar ºti ce înseamnã relativismul ºifundamentalismul s-ar declara ferm împotrivaamândurora, însã fãrã a renunþa la vreo cirtã sauvreo iotã (Mt. 5, 18) din credinþa pe care aprimit-o, riscând astfel ca pe lângã etichetele defundamentalist sau relativist (depinde din ce partear fi privit) sã primeascã ºi atributul de„ignorant”; el însã n-ar fi nici aºa, nici altminteri,preocupat sã rãmânã în comuniune cu învãþãturileºi Sfinþii Tradiþiei Bisericii. Fiind de acord cã listadiferenþierilor ar putea continua, cum ar putea finumit atunci acest om, altfel decât cu termenulfad ºi demonetizat de „credincios”?

Ne place sã credem cã un asemenea portretreprezintã normalitatea. Nu ºtim dacã eminoritarã sau nu, atâta timp cât nu revendicãdrepturi speciale, nu iese la rampã ºi nurãspândeºte jerbe de lumini în larma discuþiilor.Indiferentã la jocurile de imagine, refuzând sã-ºifacã reclamã pentru cã ºtie cã, în logica uneilocuiri divine, nu conteazã decât ceea ce e fãcut„întru ascuns”, aceastã normalitate rãmâneinvizibilã. Iar dacã lumea nu are categorii pentrua o putea recepta, dacã nu are ochi de vãzut ºiurechi de auzit, a cui sã fie vina?

2244




religia

Invizibila normalitateNicolae Turcan

philosophia christianabrevele, decretele ºi împuternicirile mele, ci numaide scrisorile Sfântului Pãrinte, pentru a fi preþuit,ºi, în aceastã privinþã, se mândreºte destul cândeste preþuit de oameni mari, mai ales când e vorbade Sfântul Pãrinte al Romei, fiind principele aprigºi foarte trufaº din fire, aºa cã, dacã nu vrea, nuînþelege nici un fel de motive” (p.136-137). Aºadar,“servitorul” Giovanni (poate cã un alt termen ar fifost mai potrivit, ca ºi mai popularul “cu putinþã”în locul neologismului “posibil”) întârzie, în vremece principele Vasile, “aprig ºi foarte trufaº din fire”aºtepta o misivã a Sfântului Pãrinte cu care sã semândreascã ºi sã le dovedeascã celorlalþi preþuireade care se bucura la Vatican. ªi într-adevãr, când vaveni breva mult doritã, principele Vasile “a ascultat-o cu atenþie, deoarece îi era foarte pe plac” (p.165);în plus, la întrebarea lui Vasile Lupu dacã tuturorprincipilor papa le scrie pe hârtie regalã i serãspunde cã Sanctitatea Sa nu le trimite asemeneamisive tuturor, ci doar “regilor ºi principilor desânge regal”, ceea ce pe orgoliosul grec ajuns petronul moldav îl face sã fie binevoitor faþã decatolici.

Interesele transversale, poloneze (monseniorulZamoyski), maghiare (Paul Beke), orientale, locale,dar ºi ale unui cler nu întotdeauna animat decredinþã, îl pun pe Marco Bandini într-o situaþiedificilã, ºi îl obligã sã ia mãsuri, adeseori riscante.Lipsa paliului îl împiedica sã sfinþeascã preoþi ºi lise plângea de acest lucru cardinalilor Capponi ºiMatthia în 3 mai (stil vechi) 1645, rugându-i sã-itrimitã ºi necesarele ajutoare materiale pentru el ºipentru animale. La Propaganda Fide situaþia eracunoscutã, iar meritul misionarilor era apreciat cumse cuvine, chiar dacã mãsurile luate nu erau întot-deauna la nivelul dorinþelor formulate. Dar eraapreciatã activitatea minorului conventual, pãrinteleFalco, cel care “a întors tot oraºul Campolongo dela luteranism”, cunoscãtor al limbii române, care,aºadar, a putut predica ºi convorbi cu poporenii înlimba lor, limbã pe care “alþii o învaþã deja. ªi pã-rintele Raimondo o cunoºtea, dar a murit” (p.147).

Într-un sfârºit, Roma i-a auzit solicitãrile,polonezul Zamoyski a intervenit, situaþia pãrea a seîmbunãtãþi prin venirea secuiului Paul Beke (p.193),apoi se va deteriora tocmai datoritã intrigiloracestuia ºi Bandini cerea sã fie rechemat: “Am scrisde mai multe ori Sfintei Congregaþii în favoareapãrintelui Paul Beke din Compania lui Isus,vãzându-l foarte sfânt, foarte plin de zel, foartemilostiv faþã de suflete ºi întru totul ascultãtor demai marii sãi. Dar, dupã ce am fãcut sã fie demnde crezare la Sfânta Congregaþie, el se poartã foarteurât, stârnindu-i pe credincioºii unguri împotrivanoastrã, dat fiindcã ºi el e ungur, vizitând fãrãºtirea noastrã provincia, numind parohi ºi numind,dupã capul lui, diaconi”.

Când “arhiepiscopul” credea în valoarea cuiva,cerea de la Roma sã-i fie acordat titlul pe care îlmerita (este cazul fratelui Simone Apolloni), sau sãfie ajutat sã-ºi continuie studiile în Polonia (doi fraþimai tineri) º.a.

Epistolarul de încheie destul de brusc, dar nuînainte de a i se fi oferit “fratelui Marco Bandini,bosniacul, Arhiepiscop de Marcianopol, VicarApostolic ºi Administrator în Moldova” prilejul dea solicita preaeminenþilor domni ºi stãpâni de laPropaganda Fide sã nu îºi plece “urechea la intrigiºi viclenii diavoleºti, ci, dupã exemplul lui Cristos”,sã îi ocroteascã “pe cei drepþi, alungându-i pe ceirãi, lãsându-i încurcaþi ºi mortificaþi împreunã cufaptele lor înºelãtoare” (p. 253-254).

Este o urmare logicã, în conformitate custrategia argumentãrii de tip epistolar ºi religios dinsecolele trecute, al cãrui exponent pe pãmântromânesc a fost ºi Marco Bandini.

Remarca lui Pavese, cum cã oamenii caresuferã sunt trataþi la fel precum beþivii mise pare aplicabilã ºi în cazul sinucigaºilor

(fie ei suferinzi sau nu). Totuºi, meritã sã-þiexprimi dorinþa de a te sinucide într-oconversaþie ºi numai de dragul de a vedea cumtuturor comesenilor tãi - care pânã atunci seplânseserã de „greutãþile vieþii” -, aceeaºi viaþã(în special a ta) le va apãrea frumoasã, plinã deînþeles, translucidã, ca un borcan de miere. N-aidecât sã te foloseºti de el ºi sã încetezi cujocurile copilãreºti în care laºi sã se scurgã de pelinguriþã semilichidul auriu doar pentru a tedesfãta cu priveliºtea unor spirale îngropate lin,la vedere, fãrã complicaþii. Borcanul e fãcutpentru a fi consumat ºi nu pentru a-l privifascinat pânã când de la a fi singur cu sineajungi singur. „Realizãrile” tale de pânã atunci ºiun viitor mai dulce decât în visurile uneiadolescente ieºite la prima întâlnire te vorcopleºi, ieºind cu viteza unei viituri de fericiredin gura celorlalþi. ªi nu þi-ai putea explica nici þie de ce, dar parcãdorinþa de a te sinucide creºte ºi mai abitir:fericirea asta acþioneazã ca o drojdie ºi în faþavieþii tale gonflate þi-ar veni sã strigi: „Am eunevoie de posibilitãþile mele? Gândul la ele mi-aprovocat întotdeauna crize de astm. Sunt atâtde imense, mã strivesc... ºi totuºi, mi-e imposibilsã mai trãiesc doar cu peisajul. Valuri de energieinutilã ºi sporadicã, inutilã pentru cã esporadicã, mã fac sã realizez cã între posibilitãþiºi peisaj bântui ca o insectã prinsã între sticleleunui geam dublu, perfect lustruit, care nu-miîngãduie sã cad pradã tentaþiei poetice de a facedin mizerie o aventurã, ºi nici tentaþiei practicede a face din aventurã o mizerie, o viaþãvânjoasã ºi plinã de avânt. Între douã geamuriperfect lustruite uit sã-mi mai descopãr revolteºi sã le îndes la rubrica azi. Zgomotelerecogniscibile se înfulecã una pe alta ºi mi seoferã într-o formã gata tocatã, extralingvisticã,excluzând posibilitatea, nevoia ºi obligaþia de aidentifica familii de sunete, familii de cuvinte ºifamilii în general. Pierd capacitatea de a fiafectat, de a crede panteist în lucruri, ºipancorporal în cuvinte… nu mai posed uninconºtient îndeajuns de mare încât ocazional sãdevinã înþelept. Moleºeala trece drept levitaþie ºiîntrebãrile care mã chinuiau zac acum greoaie ºidescompuse ca bucãþile templelor unei civilizaþiidispãrute. Dupã mãrimea lor s-ar putea deducecã fãceau parte dintr-o «construcþiemonumentalã». De bunã voie ºi nesilit denimeni devin frate de sânge cu scaunul, masa ºipatul.”

Privind „din afarã” acest tip (potenþial) desinucigaº, n-am putea sã-l încadrãm nici încelebrele categorii ale lui Durkheim (poate încategoria sinucigaºilor „melancolici”?) ºi nici încategoria falºilor sinucigaºi, cerºetori de viaþã(sau de societate?), ci ne-ar apãrea mai degrabãun soi de „ucigaº” cuprins în acelaºi timp de unoarecare calm, dar ºi de o oarecare patimã… am

putea spune chiar de patima de a fi calm,semãnând uºor cu personajul lui Camus dinStrãinul (dar desigur, aplicându-se asupra lui, caasupra unei alteritãþi, tocmai prin aceastadevenind din sinucigaº, ucigaº). Dacã totuºi nueste încã un „ucigaº din indiferenþã”, estepentru cã e mãcinat de un necunoscut în faþacãruia, întrebarea – întotdeauna mascând unimpuls ºtiinþific ? nu mai are nici mãcar efectulunei lopãþele de jucãrie în mâna unui copilpierdut pe plajã. Întrebarea e ajustatã pe mãsuralumii, iar nihiliºtii ºi ironiºtii „practicanþi” suntcei care au pierdut-o odatã cu lumea. În faþaacestui necunoscut care nu suscitã cunoaºterea,ci o îndepãrteazã ca pe o nepriceputã,nedumerirea, sau, ca sã preluãm un termenfolosit de Kierkegaard, „disperarea” ia loculîntrebãrii. Astfel, spre exemplu, „cine sunt eu?”nu mai devine, în buna tradiþie a literaturiifranceze, un început, o pornire dornicã sãenumere toate mobilele, toþi ciucurii uneiinterioritãþi obiºnuitã sã sune clopoþelul pentru a-ºi artificializa „estetic” prin intermediul uneilumi „servite” cele mai naturale activitãþi, cireprezintã mai degrabã un mod de a extragesubiectul din eco(ego)sistemul sãu. (La o privireretrospectivã e interesant de urmãrit cum„interioritatea” a devenit la modã concomitentcu procesul de artificializare industrialã a lumii,rãspunzând la rândul ei printr-o artificializareesteticã. Edgar Allan Poe pare sã fie printrepuþinii scriitori care printr-o sensibilitate asinistrului reuºeºte sã depãºeascã întrebareamascat „ºtiinþificã” din literaturã). Întrebarea„cine sunt eu”, asemenea întrebãrilor ironistuluidescris de Kierkegaard este una „vidã deconþinut” ºi care videazã de conþinut, prin însãºiexistenþa ei, orice rãspuns posibil. „În ironiesubiectul e liber la modul negativ, întrucâtrealitatea care trebuie sã-i dea conþinut nu este;e liber de constrângerea în care realitatea datãþine subiectul, dar e liber în mod negativ ºi deaceea pluteºte, din cauzã cã nu e nimic care sã-lþinã. Dar tocmai aceastã libertate, aceastãplutire, îi dau subiectului ironic un anumitentuziasm, întrucât acesta parcã s-ar îmbãta deinfinitatea posibilitãþilor, deoarece, având nevoiede o consolare pentru tot ce piere, îºi poatecãuta refugiul în imensul fond de rezervã alposibilitãþii. Dar ironistul nu se dãruieºte acestuientuziasm, acesta doar înflãcãreazã ºi hrãneºteentuziasmul distrugerii din el”.

(Sin)ucigaºul pe care încercãm sã-l creionãmva sta între ceea ce se poate cunoaºte în modobiectiv ºi ceea ce se poate spera în modsubiectiv, prins ca într-o aporie kantianã. Se vasinucide sau nu pentru cã în acelaºi timp totulare ºi nu are sens. La orice întrebare ar putearãspunde, din nou asemenea Strãinului luiCamus: „Am spus cã da/nu, dar în fond îmieste totuna.” În mod evident acest tip desinucigaº nu mai poate sã treacã de punctulmort (imposibilitatea trecerii fiind de altfel

raþiunea de „a fi” a punctului mort) în care seaflã printr-o iubire de înþelepciune: probabil întinereþe se chinuise sã-ºi depãºeascã credinþeleprintr-o sforþare intelectualã, ratând astfel„timpul pentru a râde ºi timpul pentru aplânge”, „cursul natural al lucrurilor” ºi„împroprietãrirea”. Saltul peste ele a fost atât deuriaº încât viaþa îi apare exclusã chiar ºi prinposibilitatea remuºcãrii. Astfel o celebrãcontroversã anticã preluatã de creºtinism cum cãnu te-ai putea sinucide pentru cã nu-þi aparþii(fie pentru cã eºti arondat societãþii sau luiDumnezeu sau drumului spre sufletul frumos,adicã abstract) l-ar lãsa impasibil. „Cine sunt(eu)” a vidat deja de conþinut chestiunea lui a-þiaparþine sau nu. Oricum, un rãspuns clar ºidistinct n-ar ajuta la nimic, cãci sinucigaºulnostru suferã de mic de meteahna modernã dea nu crede în ceea ce ºtie. Astfel, e din nouscãpat de corvoada moºtenitã tot de la antici dea stabili condiþiile în care sinuciderea e„admisã”: onoare, boli, pentru a scãpa de opasiune. Unii (neoplatoncii), din contrã, aususþinut cã virtutea poate supravieþuii bolilor,tiranilor, lumii în general ºi într-o oarecaremãsurã chiar ºi onoarei, astfel încât dupãMacrobius mai rãmâne o singurã cale care sãîngãduie sinuciderea: faptul de a fi ajuns deja înposesia unui „suflet pur”. Dar cum acest DonQuijote pe dos, care nu mai poate exclama „aºaeste pentru cã aºa cred eu”, în mod evident nuse aflã nici în stãpânirea creierului care l-ar ajutasa-ºi evalueze sufeltul ca fiind pur sau nu,indiferenþa faþã de chiar o astfel de analizãneputându-l duce nici mãcar la concluzia cã unsuflet animat doar de posibilitatea proprieiinexistenþe ar fi poate cu desãvârºire pur.

Dulcinea ar fi ºi ea abandonatã ca o unghiemoartã, asemeni Strãinului care putea scrie pevremea civilizaþiei dispãrute care-l populasecândva: „M-am sãturat sã sufãr. M-am sãturat sãmã simt vinovat cã nu sufãr. M-am sãturat dezilele în care te vãd numai pe screen-saver,traversând ca un submarin o mare întunecatã decristale lichide. Pentru cã eu urãsc, sau ca sãfolosesc un cuvânt aristocrat cu aromãîmbietoare de falsitate, dispreþuiesc pânã lasânge „bucuriile mici ale vieþii”. Pentru cã dacãmã bucur de ceva „mic”, mã bucur cutotalitatea mea confuzã care întâlneºte o altãtotalitate mai confuzã ºi mai mare care s-aordonat într-un haos delicios pentru a-mi serviaºa zisa „bucurie micã”. ªi tu prin screen savernu o sã fi niciodatã o „bucurie micã” pentru cãîn imaginea ta zace o totalitate falsã, plãnuitã,pusã la cale de mine începând în fiecare zi de la4 dimineaþa… Tu de pe screen-saver nu o sã-mismulgi decât câteva lacrimi înciudate… ºigândurile astea inumane care nici mãcar nu-miaparþin ºi pe care naivii ºi le închipuiedumnezeieºti: M-am sãturat sã sufãr. M-amsãturat sã mã simt vinovat cã nu sufãr.”

2255




Oana Pughineanu

Portretul unei crime anunþatela tinereþeParcurs sinucigaº

dezbateri & idei

2266




Rezultatul aºteptat al ultimei viguroase ºarjea lui H.-R. Patapievici împotriva cohortei defantome a marxismului autohton1, este,

fãrã îndoialã, reintrarea marxiºtilor în ilegalitate. Ce dezamãgire, însã! Nu e vorba nici de o

formã de lustraþie, nici vreo „ilegalizare” stipulatãlegislativ ºi impusã poliþieneºte de a vehiculapublic elemente doctrinare aparþinãtoare vechiiideologii comuniste, ci de una adusã cu sine deoprobriul public, la care îndeamnã senatorul EVZ.Pe scurt, dl. Patapievici îºi propune (ºi reuºeºte,fãrã îndoialã) sã „sugereze raþiunile pentru careadepþii români ai marxismului meritã dispreþuiþi”.

Care ar fi aceste raþiuni? Sunt aceleaºi vechi,bune argumente, a cãror reluare aici e utilã nudoar pentru a profita de excelenta sumarizare pecare ne-o oferã autorul, ci ºi pentru a confirma,încã o datã, ca sã zicem aºa, cã repetiþia e mamaprostiei - dupã cum afirmau deja Adorno ºiHorkheimer - iar nu a învãþãturii, cum ne-auminþit zeci de ani comuniºtii. Pe scurt,„marxismul stã sau cade împreunã cu anumiteopþiuni care sunt dezgustãtoare (suprimarealibertãþii, domnia violenþei, tirania birocraticãetc.)”. Aceste opþiuni, urmate metodic ºisistematic în forma marxismului real românesc(comunismul), au adus cu sine o asemeneacatastrofã, încît „sã te declari în România marxist(sau, mai ºic, „marxist critic”) poate fi explicatnumai prin: ignoranþã (faþã de ce este marxismulîn sine); complicitate (cu ce a fãcut marxismuloriunde), vinovãþie (pentru participare la crimeleºi fãrãdelegile marxiste), conformism servil (cumodele stângiste occidentale)”.

Din cele arãtate rezultã cel puþin faptul cãidentificarea declarativã „sunt marxist (critic)” –cu sau fãrã degetul mic despãrþit, mitocãneºte, deceaºca de cafea – s-ar dori urmatã de dispreþulopiniei publice, ca sancþionare a uneia din celepatru mecanisme de identificare (falacioasã)pomenite2. Persoanele care vor persista, în pofidaacestor evidenþe atît de limpede semnalate, în„convingerile lor marxiste”, se vor vedea nevoiþi,treptat, sub blînda pedeapsã a izolãrii în cadrulcorpului social ºi în spaþiul public, sã renunþemãcar la exhibarea publicã a acestei convingeri.

Întrebarea pe care aº adresa-o autorului, dacã

aº avea vreodatã ocazia, ar fi aceea dacã,personal, s-ar declara satisfãcut cu dispariþiamarxiºtilor de paradã (cei care uzeazã de acesteautodefiniri), aºa cum pare a o sugera textul sãu –cãci mie mi se pare mult mai periculos marxismulsub acoperire, cel tãcut, cel care eventual chiarînfiereazã declarativ convingerile marxiste doarpentru a putea sã le aplice în fiecare moment almãruntei lor existenþe. Aceºti marxiºti „acoperiþi”,îmi par a fi mai abili ºi mai periculoºi decîtrãtãciþii care se deconspirã benevol prin cafenele.Ei nu vor purta în jurul gîtului fulare albe, nicitricouri cu Guevara, care sã-i facã recognoscibili ºide pe cealaltã parte a strãzii, indiferent deanotimp, nici nu vor cultiva bãrbi a la Marx, ºi eposibil sã aibã niºte maniere atît de ireproºabileprin restaurantele pe care le frecventeazã, încîtnimeni nu ar putea recunoaºte în ei niºte indivizide dispreþuit. Ce ne facem, aºadar, cu aceºtia?

Mai mult: ce ne facem cu cei care nici mãcarnu ºtiu cã sunt marxiºti? Dl. Patapievici porneºtede la premisa implicitã cã orice marxist este uncripto-comunist. Dacã aceastã identificare(rezultatul unui sorit cu mai multe neclaritãþidecît ar fi de aºteptat din partea unui gînditor atîtde riguros ca H.-R. Patapievici) poate încã sã fiesusþinutã, rãmîne de discutat în altã parte, cu altemijloace. Mã întreb însã dacã, la schimb cuacceptarea acestei teze, autorul ar fi de acord cãnu orice cripto-comunist este marxist. Ar fi deluat în discuþie, aºadar, acei criptocomuniºtipentru care referinþa marxistã e absolutinoperantã (fie din ignoranþã, fie din comoditateade a se conforma unor precepte ºi reprezentãricurente asupra realitãþii sociale care n-au legãturãcu doctrina marxistã). Cum ajung ei sã fie supuºijudecãþii opiniei publice (mai ales acolo unde ar ficazul)? Evident, aici nu sunt în vedere unmarxism vocal, niºte biete delicte de opinie carenici mãcar, cum singur o spune editorialistulnostru, nu ar trebui urmãrite juridic. Suntfenomene ce þin de substanþa facticã, acþionalã, aunor existenþe individuale, care ar putea cãdeasub atributele de care depinde comunismul, carezultat vãzut necesar al marxismului. E vorba deacele persoane care fac sã perdureze, prin manieralor de a proceda, racilele vechiului regim. Ca sã

înþeleagã ºi caloriferiºtii: ce treabã are cu Marx oasistentã care ºtie cã dacã nu face programãri ºinu distribuie numere pacienþilor veniþi laconsultaþie urmeazã sã-ºi umple buzunarele?

Formulînd aceastã a doua întrebare, trebuie sãamintesc faptul cã, la o privire mai atentã,criptocomunismul conþine mai multe elementedecît cele pe care le are în vedere dl. Patapieviciîn definirea succintã a trãsãturilor specificedoctrinei politice asociate marxismului. Pentru ada doar un exemplu, Ioan Neacºu face o trecereîn revistã a acestora3 ºi indicã, în contradicþie faþãde cele spuse de autorul nostru, cã nucolectivismul ar fi cel mai periculos element alacestuia, ci, mai degrabã, paternalismul4, care arreprezenta, ca sã spunem aºa, produsul secundarcel mai rezistent al osificãrii unor structuri socialecaracterizate prin „sãlbãticie birocraticã”, lanivelul mentalului colectiv ºi al reprezentãrilorindivizilor. Am dubii cã cineva ar putea trasaoriginea paternalismului înrãdãcinat în societatearomâneascã direct pînã la Marx, cînd el pare maidegrabã rezultatul (îngãduiþi formulareaimprecisã) unor metamorfoze succesive ale vechiialianþe dintre puterea laicã ºi autoritateareligioasã, în contextul proceselor diverse alemodernizãrii.

Sã acceptãm însã cã interesul textului luiPatapievici este doar acela, mult mai modest, de areacþiona faþã de reîntoarcerea modei marxiste,din care n-a rãmas (ºi nu poate sã rãmînã) decîtemfaza declarativã, golitã însã de orice conþinut,ºi, de ce nu, chiar de orice convingere. Sã ne fieînsã îngãduit sã nu-i împãrtãºim îngrijorarea.Aceste declaraþii la modã acuzate sunt benigne. Epuþin eficient ca, în încercarea de a lovicomunismul în inima lui neagrã, adicã în filosofiasa a istoriei, sã-i urmezi logica (fie ºi doar pentrua arãta cã ea e invalidatã factic). Elementulmesianic cuprins în orice modã, deci ºi în aceasta,a marxismului, nu-i decît podoaba unei lumi care,supravieþuind sfîrºitului ei, s-a obiºnuit sã spere ºisã dispere casnic, prin interpuºi. Ar fi cazul sãluãm poziþie doar dacã ne însufleþeºte teama cã,lipsiþi de cunoaºterea istoriei, noii marxiºti ar fipe cale sã o repete de-a dreptul, nu în manieraaceasta prosteascã (ce-ºi are îndreptãþirea sa prinaceea cã, iatã, perdanþii s-au întors - în modã).

ªi-apoi, cantonatã în stupiditatea repetiþieiorbeºti, neputincioase, a unor conflictefantasmate, societatea româneascã capitalistã ºidemocraticã nu înþelege oricum frumuseþeadispreþului metodic, ºtiut pe dinafarã. Aºa încîtacesta rãmîne sã facã stocuri în spiritele maiînalte. Nu pot decît sã sper ca „antimarxiºtii” sãgãseascã un Marx mai viguros de agãþat în furcilemîniei lor, înainte ca aceasta sã-i consume.

6.03.09

Note:

1 H.-R. Patapievici, „Marxismul ºi românii”,Evenimentul zilei, Nr. 5454 / 26 februarie 2009.2 Dl. Patapievici este prea îngãduitor cînd preferã sãnu-l numeascã pe cel de-al cincilea: pura stupiditate. 3 Într-un material disponibil pe site-ul procesulcomunis-mului.com4 Pentru dl. Neacºu, poziþia lui Patapievici n-ar fi, ast-fel, deosebitã de cea a lui Cãtãlin Zamfir, pe care o dis-cutã ºi o criticã în cuprinsul articolului sãu.

Lorin Ghiman

Iarãºi despre Marx ºi româniIntervenþii din post-istorie

2277




Recent a fost datã publicitãþii „lista scurtã”pentru Booker-ul arab, un premiu menit sã atragãatenþia lumii asupra prozei, fãrã îndoialã exoticãdar ºi deosebit de interesantã, scrisã de autori dinþãrile în care se vorbeºte aceastã limbã. JohanthanTaylor, preºedintele consiliului de administraþie, adeclarat pentru The Guardian: „Existã o cantitateconsiderabilã de naraþiune arabã contemporanã defoarte bunã calitate, scrisã an dupã an, în partede cãtre femei, la care trebuie sã aibã acces unpublic cititor mai numeros. Scopul premiuluinostru este sã consacre ºi sã rãsplãteascã prozaarabã de înaltã þinutã ºi sã-i mãreascã audienþaprin asigurarea traducerilor. Primul Booker arab afost câºtigat anul trecut de egipteanul BahaaTaher, pentru Sunset Oasis (Oaza asfinþitului), unroman oarecum asemãnãtor cu Deºertul tãtarilor,cu acþiunea situatã în Egiptul sfârºitului de secolXIX, al cãrui protagonist este un tânãr ofiþerpostat într-o oazã îndepãrtatã. Suma de £ 40.000,cât reprezintã premiul de anul acesta, estedisputatã de urmãtorii romancieri: irakianulInaam Kachachi, cu The American Granddaughter(Nepoþica din America), despre o americancã deobârºie irakianã revenitã la Baghdad ca interpretpentru armata americanã de ocupaþie; egipteanulMohamed Al-Bisatie pentru Hunger (Foamea), orelatare despre modul cum îºi duc viaþa de azi pemâine locuitorii mahalalelor paupere ale Cairo-ului; tunisianul Al-Habib Al-Salmi, cu The Scentsof Marie Claire (Parfumurile lui Marie Claire), opoveste de amor dintre o franþuzoaicã ºi un arab;sirianul Fawwhaz Haddad, cu The UnfaithfulTranslator (Traducãtorul infidel), despre uninterpret acuzat de trãdare din cauza opiniilorsale dizidente; egipteanul Yusuf Zaydan cuBeelzebub, un roman care se petrece în secolulpatru ºi se ocupã de creºtinarea unor regiuni aleImperiului Roman. Acestora li se adaugãiordanianul Ibrahim Nasrallah, un scriitor care aavut probleme frecvente cu cenzura þãrii sale,autor al romanului Time of White Horses(Timpul cailor albi), istoria a trei generaþii aleunei familii palestiniene, din vremea ImperiuluiOtoman pânã în prezent. Taylor mai sperã capremiul sã dovedeascã lumii cã scriitorii arabi nu

sunt în primul rând fundamentaliºti islamici, cireprezentanþi ai unei civilizaþii onorabile, cu oistorie multisecularã. Premiul, finanþat de BookerPrize Foundation ºi Emirates Foundation, va fidecernat la Abu Dhabi în cea de a doua jumãtatea lunii martie.

Asterix, simpaticul personaj de benzidesenate, va împlini cincizeci de ani în octombrie.Creatorul sãu, Albert Uderzo, l-a nãscocit în1959, împreunã cu un partener între timpdecedat, René Goscinny. Volumele cu Asterixgalezul s-au vândut în toatã lumea în 327milioane de exemplare, ca sã nu mai vorbim defilmele ºi parcurile tematice care îi sunt dedicate.Ajuns la o vârstã ceva mai înaintatã decât copilulimaginaþiei sale (82 de ani), Uderzo, informeazãhebdomadarul L’Express, s-a hotãrât sã vândãeditura proprie, Albert René, care publicã din1979 aventurile lui Asterix, gigantului editorialHachette. Conform contractului, Hachette deþinedrepturile asupra albumelor, filmelor (MissionCléopâtre a fost vãzut de 14 milioane despectatori) ºi parcurilor tematice timp deºaptezeci de ani de la moartea desenatorului.Albert Uderzo îºi justificã în felul urmãtor gestul:„Împlinesc 82 de ani în aprilie ºi nu suntnemuritor. Am dorit sã asigur perenitateapersonajelor mele, încredinþându-le unui grupeditorial solid, care ne difuzeazã deja albumele demulþi ani.” „Consider cã Asterix aparþinecititorilor, nu autorilor sãi. Este un fel deemblemã naþionalã, chiar dacã René ºi cu mine n-am intenþionat sã facem din el un erou cucocardã.” Uderzo mãrturiseºte cã, în urmareceptãrii nefavorabile a celui mai recent album,Le ciel lui tombe sur la tête – în care a dorit sãscrie o parabolã despre invadarea culturii benziidesenate franceze de cãtre comicsurile americaneºi manga japoneze (þãri în care Asterix n-a prinsdefel) – se gândise sã renunþe definitiv lapersonaj, care, oricum, l-a stors de imaginaþie:„ªtiþi, când am creat cu René aceastã serie, nu eravorba decât de un personaj modest, Asterix, ºi deprietenul lui, Obelix. Visul nostru nu era sãdevenim Walt Disney. Singura noastrã dorinþã erasã amuzãm lumea.” Fiica lui Albert Underzo,

Sylvie, deþinãtoarea a 40 % din acþiunile de laAlbert René, nu a fost de acord cu preluareabrandului de cãtre Hachette.

Biografia definitivã a dramaturguluiamerican Arthur Miller a fost scrisã de cunoscutulliterat britanic Christopher Bigsby, director alArthur Miller Centre for American Studies de laUniversity of East Anglia. Volumul de 750 depagini se ºi intituleazã Arthur Miller: TheDefinitive Biography. Ciudat este cã Bigsby punepunct reconstituirii vieþii lui Miller în anul 1962,când scriitorul american s-a cãsãtorit pentru atreia oarã, dupã divorþul de Marylin Monroe.Cronicarul lui Sunday Times, Brian Appleyard,considerã judicioasã aceastã opþiune, argumentândcã a doua jumãtate a vieþii dramaturgului (Millera murit în 2005) a fost mult prea anostã, încomparaþie cu prima. În prima etapã existaseMarylin, dar ºi eforturile de afirmare ca artist ºipersecuþiile la ca fusese supus dramaturgul decãtre House Un-American Activities Committee,ca suspect de simpatii comuniste. Biografia luiBigsby se concentreazã în special asupra relaþieiMiller-Monroe, cel mai bizar cuplu al Hollywood-ului anilor cincizeci. Ni se pare, totuºi, straniu cao „biografie definitivã” sã nu se ocupe deloc depatruzeci de ani (fie ei ºi terni) din viaþa celuiinvestigat, deºi recenzentul ne asigurã cã din eaafli mult mai mult despre Miller decât din propriasa autobiografie, Timebends.

Un premiu mult râvnit în lumea anglo-americanã a literelor, dar mai puþin comentat,este PEN/Faulkner Award, înfiinþat cu baniidonaþi de William Faulkner din al sãu PremiuNobel ºi câºtigat, printre alþii, de John Updike ºiPhilip Roth. Anul acesta, PEN/Faulkner Award i-arevenit unui romancier care a figurat ºi pe listalungã a Premiului Man Booker, Joseph O’Neill,nãscut în Irlanda, dar emigrat din Londra înManhattan în 1998. Romanul laureat, Netherland,este cel de al treilea al autorului ºi se petrece înNew York City dupã atentatele din 11 septembrie2001 de la World Trade Center. Naratorul, unfuncþionar de bancã olandez, îºi relateazã propriaviaþã la New York ºi prietenia cu ChuckRamkisson, un personaj asemãnãtor cu JayGatsby al lui Fitzgerald, cu mari ambiþii în lumeasportivã (cricket) a Manhattanului. Ziarul TheNew York Times considerã acest roman „cea maispiritualã, mai furioasã ºi mai autenticã operã deficþiune despre viaþa la New York ºi Londra dupãprãbuºirea „Turnurilor Gemene”.

Primul roman scris de Jack Kerouac, TheSea Is My Brother (Marea este fratele meu) arãmas pânã acum nepublicat, un manuscris de158 de pagini nãscut pe vremea când autorullucra în marina comercialã. Kerouac susþinea cãeste o carte despre revolta simplã a omului liberîmpotriva societãþii, cu frustrãrile, inechitãþile ºiagoniile ei liber asumate. Protagonistul, WesleyMartin, este un ultim reprezenmtant al stirpeipionierilor, care fuge de obligaþiile sociale,gãsindu-ºi refugiul pe mare. The Sea Is MyBrother, informeazã The Guardian, e parte dintr-un proiect de a publica operele inedite alemarelui guru al miºcãrii hippy, început anul trecutprin editarea unui text scris împreunã cu WilliamBurroughs, And the Hippos Were Boiled in TheirTanks ºi a biografiei fondatorului buddhismului,Wake Up, scrisã de Kerouac în 1955. Casaeditorialã Harper’s intenþioneazã sã publice deasemenea corespondenþa ineditã a scriitorului cuprietenul sãu, poetul Sebastian Sampas.

Booker-ul arabilorIng. Licu Stavri

flash-meridian

2288




În ultimele zile din octombrie, la clubul-café-baral Muzeului Þãranului Român – prima ediþie aFestivalului internaþional de literaturã de la

Bucureºti, organizat de un trio de tineri de la filialaPolirom-ului: Oana Boca, Vasile Ernu ºi Bogdan-Alexandru Stãnescu. Oana, coordonatoarea depromovare a editurii, venitã de la Iaºi, de la sediulediturii, în urmã cu cîþiva ani, e cãsãtoritã cuBogdan. Sînt de curînd fericiþii pãrinþi ai unuibãieþel care – fireºte – va trece ºi el pe la festival!

De fapt, nu existã un program complet, de-alungul celor trei zile, de dimineaþa ºi pînã noaptea,ci doar cîte o sesiune de lecturi ºi discuþii în fiecaresearã, cu acelaºi scenariu: unu sau doi scriitoristrãini, alþi cîþiva români, cu toþii din portofoliulPolirom-ului, ºi doi moderatori constanþi, Bogdan,director editorial al filialei bucureºtene, ºi GeorgeOnofrei, redactorul-ºef al Suplimentului de culturã,sãptãmînalul editat de asemenea de Polirom, la Iaºi.Circulã prin salã comentarii maliþioase despreformula prea „de casã” a festivalului. Trio-ulorganizatorilor contracareazã, susþinînd cã la ediþiaa doua vor extinde cadrul.

La runda de deschidere, pe 29 octombrie, n-amajuns. Invitat strãin a fost irlandezul Philip ÓCeallaigh (bucureºtean – de fapt – de cîþiva ani),debutat de Polirom în traducere româneascã, iar de-ai noºtri – T.O. Bobe, Mitos Micleuºanu ºi CostiRogozanu. Pe 30 – nemþoaica Juli Zeh, polonezulWojciech Kuczok ºi Cezar Paul-Bãdescu, ElenaVlãdãreanu ºi Simona. Pe 31 – maghiarii AttilaBartis ºi György Dragomán (tîrgu-mureºeni, deci tot„de-ai noºtri”, stabiliþi din copilãrie-adolescenþã,împreunã cu familiile, la Budapesta) ºi Filip Florian,Florin Lãzãrescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu,Lucian Dan Teodorovici. Traduceri fac AncaBãicoianu (tot de la Polirom) pentru englezã,Gabriella Eftimie pentru germanã ºi profesorulpolonist Constantin Geambaºu. Atmosferã plãcutã,de cafenea literarã, cu – în plus – tuºa intelectual-mondenã caracteristicã evenimentelor culturale„ºic”. Aglomeraþie zgomotoasã la început (într-osalã – însã – cu mese, în care cîteva zeci depersoane fac deja o „full house”), apoi atenþiereceptivã, public pus pe delectare ºi amuzament.Citesc pagini proprii doar strãinii, apoi „panel”-uriledezbat cîte o temã: Eastern Promises, My StrangePast/My Stranger Present ºi Go West, totul în circadouã ore pe searã. Lecturile – interesante. Discuþiile– la fel, uneori, deºi pe ansamblu sînt camimprovizate, pe alocuri de-a dreptul dezlînate, dîndsenzaþia cã parte dintre combatanþi nu prea au cesã spunã, încît se refugiazã în banalitãþi despre„promovarea literaturii române în strãinãtate” etc.etc. etc. Totuºi, lumea pare mulþumitã: întîlnirilescriitori-public sînt oricum binevenite, iar festivalul,meritoriu ca proiect, poate creºte. Pe lîngã cei de pescenã, mai sînt ºi alþi colegi în salã, literatori,ziariºti. Din seriile „mijlocii”, pe lîngã dl Geambaºu,îi mai vãd pe Adriana Babeþi, pe Costi Stan ºi pevechea mea prietenã ºi fostã colegã de facultateOana Gruenwald, de mulþi ani directoare aCentrului de Carte Germanã, reprezentanþa laBucureºti a Tîrgului de la Frankfurt. În rest – micã„lume literarã” tînãrã ºi foarte tînãrã, cuingenuitãþile de rigoare. Va creºte – fireºte – odatã

cu festivalul, dacã Oana (B.-St.), Vasile ºi Bogdanvor reuºi sã-l continue.

Tot pe 31 octombrie, dar mai devreme, întimpul zilei – alt grup literar-intelectual, la lansareaunui nou volum al revistei Secolul 21, consacratCapitalelor europene ale culturii, numãr (7-12/2008) de tranziþie dinspre Sibiu ºi Luxembourg,„Capitalele culturale europene” din 2007, cãrora le-au fost dedicate anterior dosare speciale (înnumerele 1-6, respectiv 7-12/2007), cãtre urbelesuccesoare: norvegianul Stavanger ºi britaniculLiverpool. Din echipa Secolului 21 – Alina Ledeanu,Carmen Diaconescu ºi minunata, venerabila artistãGeta Brãtescu, unul dintre cele mai „vecinic tinere”spirite experimentale de pe meleagurile noastre. Omai remarc în salã pe doamna Zorina Regman,soþia regretatului critic „cerchist”. Diplomaþi,reprezentanþi ai unor institute culturale strãine dinBucureºti ºi directoarea adjunctã a Institutului„Pierre Werner”, cu care Secolul 21 a colaborat ºicu ocazia anului Sibiu-Luxembourg (institutul e de-acolo, din Ducat). Altfel, lume puþinã, la o orã nufoarte bine aleasã (4 dupã-amiaza); însã anunþul aapãrut în ziare, o echipã de la TVR Culturalfilmeazã pentru ºtirile de searã, deci partea cea maiimportantã, „mediatizarea” noului numãr al revistei,e rezolvatã...

Sîmbãtã 1 noiembrie – la un Colocviuinternaþional de psihanalizã la care am fost rugat sãparticip într-una din secþiunile mai culturale: desprexenofobie. Culmea, cei trei vorbitori de aici, unulinvitat ca profesor de psihologie, altul cu oprezentare a imaginarului epocilor vechi în materiede monºtri ºi alte fiinþe stranii, al treilea cu ocontribuþiune din unghi politic, ideologic, sînt defapt literatori: Gheorghe Schwartz, Corin Braga ºicu mine. Pe holuri i-am mai întîlnit pe ValentinProtopopescu (singurul dintre noi specializat ºi înpsihanalizã; în rest – cum se ºtie – e eseist ºicomentator cultural, traducãtor etc.), pe AlexandruMatei, iar în program sînt trecute ºi Marta Petreu ºiRuxandra Cesereanu. Ce mai!, un mic „comandoliterar” între cele cîteva sute (douã? trei?) depsihanaliºti adunaþi în sesiunea în plen la care asistînaintea rundei de „ateliere”. Locaþia: într-o zonã aPalatului Cotroceni, în sãlile splendide pe care leºtiu din alte împrejurãri, politico-jurnalistice: unavastã pentru toþii participanþii, somptuoasã, ca ºiholurile din jur, îndeajuns de largi spre a permiteamplasarea de standuri cu informaþii ºi tipãrituri ladispoziþia „colocvialilor”, ca ºi, în prelungire, demese cu gustãri, rãcoritoare ºi cafele pentru pauze;apoi, pentru dezbaterile pe secþiuni, ne risipim, lacapãtul unor lungi coridoare, în sãli mai mici; anoastrã – decoratã cu cãrãmidã aparentã, ceea ce dãun aspect de pivniþã medievalã, ca sã nu zic, mai înton cu tema generalã a colocviului (Provocãrilepsihanalizei în secolul 21: A gîndi ura ºi violenþa),de... salã de torturã!

Seara-noaptea – împreunã cu Simona la Ploieºti,la nunta Ilenei ºi a lui Dan Gulea. În Crama Berbecde la Hotelul Central, alãturi de nuntaºi, vin ºiMagda Rãduþã ºi Alin Croitoru, ºi ei foºtistudenþi/masteranzi, astãzi colegã de catedrã (ea),

doctoranzi ºi autori de articole, studii º.a.m.d.(amîndoi): alt mic „grup literar”, nu?!

Pe 5 noiembrie, la facultate – un soi de lansarecolegialã, neconvenþionalã a Rubik-ului, romanulcolectiv scris de aproape treizeci de juni autori„coordonaþi” de Simona. Sîntem prea mulþi, nuîncãpem în sala 314, unde „conspiratorii” s-auîntîlnit de-a lungul cîtorva ani, drept care ne mutãmcu toþii în mai generoasa 305. În afara autorilor,mai vorbesc despre roman Ovidiu Verdeº ºi IonManolescu, invitaþi speciali. Cu acelaºi profil„ambigen” scriitori-profesori, mai sîntem cîþiva însalã, veniþi din simpatie faþã de proiect: GeorgeArdeleanu, Iulian Bãicuº, eu. Sînt ºi douã doamnede la Catedra de clasice. Atmosferã foarte„studenþeascã”, plinã de entuziasm, colegii din salãsusþinînd cu solidaritate voioasã apariþia romanului,amuzîndu-se ori chiar emoþionîndu-se ºi ei deemoþiile autorilor; care sînt – totuºi, totuºi! – deja-scriitori, mãcar timp de-o carte!; unii – putem fisiguri – ºi pentru o mai îndelungatã carierã. Numelelor: Bogdan Boureanu, Dragoº Carciga, AnaChiriþoiu, Raluca Ciochinã, Dan Dãncescu,Brânduºa Dragomir, Gruia Dragomir, CristinaFoarfã, Mãdãlina Georgescu, Anca Ionescu, MarievaIonescu, Radu Leca, Sonia Lodi, Radu Nedelcuþ,Igor Mocanu, Dominika Ogrodnik, Eva Pervolovici,Ovidiu Pop, Alina Purcaru, Laura Sandu, ElenaStancu, Simona Vasilache, plus cîþiva „ocazionali”,români ºi strãini: Ehren Schimmel ºi Alexis(americani), Florin Vasile, Mihai Armânul, J.B.(francez), Peter Rösch (neamþ). Iatã o altã „lumeliterarã”, româno-transoceanicã, în formare!

10 noiembrie. Dupã opþionalul pe care-l þin laanul II, rãmîn în facultate, într-o salã liberã,împreunã cu Eugen Lucan, colegul nostru de laRadio România Cultural, reportofonul porneºte ºi-levoc pe Mircea Nedelciu, de la a cãrui naºtere seîmplinesc pe 12 noiembrie 58 de ani. Vara viitoarevor fi 10 de cînd s-a stins, la nici 49. Vorbescdespre bietul Mircea, prietenul ºi marele,extraordinarul prozator; despre el ºi – de fapt –despre o întreagã „lume literarã”, cea acomunismului tîrziu ºi a postmodernismuluiincipient, prelungit pînã astãzi, prin noile „noivaluri” de juni autori, ca ºi – mai mult ca sigur –încã multã vreme-nainte...

Alte mici „lumi/grupuri literare”

Ion Bogdan Lefter

structuri în miºcare

2299




Ne mirãm uneori ºi ne întrebãm retoric dece atâta violenþã pe stadioane, undejucãtorii par sã-ºi rupã unii altora

picioarele cu vãditã plãcere (se mai ºi moare dincâte o loviturã aplicatã cu sete, regretatã ulteriorde toatã lumea, inclusiv de fãptaº), iar spectatoriise înjurã temeinic ºi dau nãvalã peste garduriledespãrþitoare ca sã se încaiere cu galeriaadversarilor. La box, îmi pare cã meciul nu poateîncepe pânã când competitorii nu-ºi aruncãreciproc lungi priviri ucigaºe, bãlãcãrindu-semeticulos, ca preludiu al unei dezlãnþuiri depumni terminate adesea cu trimiterea unuiadintre ei în lumea viselor negre, la podea. Furaþide ritmul alert al „mãcelului”, descoperim fãrãprea multã jenã cã violenþa ne place, fie înilustrãrile ei sportive, fie în scenele dure (jafuri,violuri, crime atroce sau calamitãþi naturale) cucare ne rãsfaþã jurnalele de televiziune searã desearã.

Unii sunt tentaþi sã lege toate aceste plãceriviolente de efemer ºi întâmplãtor, bunãoarã detulburãrile sociale frecvente, aproape generalizateîn viaþa noastrã modernã (ori postmodernã?), înlumea globalizatã economic ºi conectatã aproapeinstantaneu la toate ºtirile ºi întâmplãrile rele depe Pãmânt. Ar fi vorba, prin urmare, de efecteleunei perioade agitate, stresante, violenþa fiind oformã de rãspuns la solicitãrile ieºite din comunale momentului ºi, poate, o soluþie de acomodarepsihologicã la un mod de existenþã care neofenseazã, dar devine inevitabil ºi copleºitor.Fiindcã nimic nu e veºnic, am putea fi tentaþi sãcredem cã treptat lucrurile se vor schimba, se voraºeza într-o matcã mai liniºtitã, încât ºi reacþiilenoastre la noile solicitãri sã fie mai calme ºi maidominate de spirit inteligent. Aºa cred toþi cei cemai sperã sã vadã instauratã în lume o utopiemoralã, cu efecte benefice ºi în plan social.

Din pãcate, niºte cercetãri recente vin sãdescurajeze asemenea frumoase speranþe, aducândargumente pentru faptul cã violenþa este sãditãadânc în om. Ea nu þine nici de educaþie sau lipsãde educaþie, ºi nici de vreo anumitã perioadã maidificilã a societãþii, ci de însãºi natura specieiumane ºi a majoritãþii speciilor animale de pePãmânt. E vorba, se pare, de o determinaregeneticã: un dat fundamental al vieþii, detectabilla toate vertebratele, iar la mamifere în modspecial. Lupta e vãzutã, prin urmare, ca un motor

al evoluþiei ºi în societatea umanã, iar sporturilecare o imitã ºi o însceneazã n-ar putea fi altfeldecât brutale. ªi nu neapãrat din cauzã cã omuleste o brutã notorie, ci fiindcã e în firea lucrurilorsã-ºi doreascã lupta aºa cum îºi doreºte hrana,vreun drog excitant, sau partidele de sex. Faptdezamãgitor pentru pedagogi ºi, presupun, pentrumulþi dintre cei ce iau cunoºtinþã de aceastãconstatare atestatã ºtiinþific: natura omului esteviolentã.

Ca sã se ajungã la o asemenea concluzie,cercetãrile au plecat tot de la studiul proceselorcerebrale ale ºoarecilor, specie uºor manipulabilã,la care s-a putut pune în evidenþã nu numai uncomportament agresiv, ci ºi faptul cã violenþa esterecunoscutã ºi apreciatã ca o recompensã. Altfelzis: brutalitãþile produc plãcere, sunt dorite ºicãutate, rãsplãtesc pe plan mental eforturilepresupuse de luptã. Stau pe acelaºi plan cudelicatesa culinarã ce însoþeºte finalul unuiexerciþiu bine executat.

Sã vedem acum experimentul. O pereche deºoareci, mascul ºi femelã, au fost plasaþi într-ocuºcã, dându-li-se rãgazul (nu prea lung, fireºte)de a se obiºnui cu aceastã situaþie plãcutã. La unmoment dat, femela a fost scoasã din habitatulprovizoriu ºi înlocuitã cu un mascul cu rol deintrus. Aºa cum era de aºteptat, cuºca a devenitimediat o arenã de luptã, în ºoarecele frustrattrezindu-se subit instinctele agresive. Lupta laºoareci implicã intimidãri de felul bãtãiloravertizatoare din coadã, poziþii agresive, urmatede un veritabil box agrementat cu muºcãturi. Oîncãierare în toatã legea, pornitã din determinãriancestrale, fiindcã animalele, mari sau mici, îºiapãrã din instinct teritoriul, hrana ºi dreptul lapartenerã/partenere. Partea mai interesantã aexperimentului vine însã dupã aceastã fireascãpartidã de violenþã. ªoarecele „rezident” a fostînvãþat sã atingã cu botul o tastã care deschidea„intrusului” calea de acces spre cuºcã,permiþându-i sã se întoarcã. Pentru o nouãîncãierare, fireºte. Iar faptul cã fãcea lucrul acestadestul de des le-a permis cercetãtorilor de laUniversitatea Vanderbilt din Tennessee sã tragãconcluzia cã lupta respectivã era perceputã în sineca o recompensã. Nu mai e vorba, deci, de reacþiaagresivã stârnitã de încãlcarea incidentalã a unuiteritoriu, ci de transformarea ei într-o manifestare„deliberatã”, dacã pot spune aºa, pornitã din

instinctul luptei ºi din recunoaºterea propriuluicomportament agresiv drept o sursã de plãcere.

Ca sã-ºi verifice ºtiinþific ipoteza,experimentatorii nu s-au dat înapoi de la unelemanipulãri chimice menite sã blocheze accesuldopaminei în anumite zone ale creierului,cunoscute pentru rolul lor în recunoaºterea hraneiºi a excitantelor ca recompense. Rezultatul a fostrevelator: ºoarecii astfel trataþi nu mai manifestaudorinþa irepresibilã de a-ºi rechema continuuadversarul la partidele de muºcãturi reciproce, deunde ºi concluzia privitoare la rolul esenþial jucatde dopaminã în motivarea comportamentuluiagresiv al subiecþilor experimentului.

Dacã e sã-i dãm crezare lui Craig Kennedy,profesor la amintita universitate americanã,mecanismele recompensei din creierul uman suntasemãnãtoare celor ce funcþioneazã în creierulºoarecilor, iar prezenþa sau absenþa dopamineiproduc ºi la om reacþiile puse în evidenþã deexperiment. Violenþa, manifestatã ca rãspuns la oacþiune agresivã, pare sã fie aºadar înscrisã adâncîn comportamentul uman, la fel ca în geneletuturor animalelor, iar plãcerea imensã a luptei deasemenea. Înainte de a trata agresiunile dreptdeficienþe de comportament, suntem invitaþiimplicit sã le privim ca acte determinate chimic ºibiochimic, de care se fac responsabile evoluþiilenaturale concentrate în mãnunchiurile de neuronidin creier.

Cu asemenea argumente, închisorile lumii artrebui sã fie în permanenþã goale, întrucât destulecrime sãvârºite cu bestialitate pot fi puse înlegãturã cu mecanismele de bazã ale creieruluiuman. Ele s-ar explica prin agresiunea fireascã aspeciei, combinatã cu motivaþiile venite pesubtilele cãi ale recompensei, care ºi ele existã ºifuncþioneazã în zone deja precis determinate dincreier. Violenþei i se poate gãsi astfel un rolimportant în evoluþia lumii vii, fiindcã apãrareahabitatului, a partenerilor de sex ºi adescendenþilor a constituit dintotdeauna unobiectiv fundamental al vieþii, inclusiv însocietãþile omeneºti. Iatã însã cã tocmai societateaumanã modernã, care evidenþiazã la modulºtiinþific mecanismele subtile ale agresivitãþii, aretot interesul ca aceasta din urmã sã nu devinã oproblemã insurmontabilã pentru însãºi evoluþia ei.Poate cã ºi aici e ceva pervers: pe de-o parte neoferã „pâinea ºi circul” violenþei, iar pe de alta nefluturã pe dinaintea ochilor cãtuºele.

Sporturi brutaleMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

3300




Îl vãd întins pe iarba deasã ºi tãiatãaproximativ, a unui parc pentru copii, lîngã omare ladã de nisip ºi cu o... mare de copii în

jurul sãu. Prichindeii se caþãrã pe el, precum ofãceau oamenii din poveste pe Guliver cînd acestadormea. Dar Cristi Cheºuþ (cãci despre el estevorba, nu are rost sã prelungesc momentuldezvãluirii...) nu doarme, din contrã, e extrem deactiv, copleºit de-o febrilitate jovialã. Mîinile salenu au astîmpãr, construiesc locomotive ºi vagoaneºi maºini ºi cãruþe ºi avioane ºi case din bucãþi delemn colorate. ªi pãpuºi din cîrpe, din os, dinºtiuleþi de porumb, din frunze de stejar, dindovleci ºi paie, din cearã ºi din tulpinile plantelorrãsucite ºi din conuri de brad, din vreascuri ºi dinrafie împletitã. Un adevãrat vrãjitor, aºa-l numesccei mici încîntaþi iar Cristi e la rîndul sãu încîntatºi are, constant, un zîmbet lipit de buze. El esteunul dintre cei rari care ºtiu sã se bucure debucuria altora. E mulþumit cînd îi mulþumeºte pealþii. Iar zîmbetul, pentru el, are semnificaþiiprofunde.

În Indonezia, tribul Tongas avea, pînã nudemult (...pînã-n fatidica zi cînd li s-au aruncat,pe gratis, din avioane sticle din plastic cu Cola ºipungi cu cipsuri...) un obicei nãucitor: organiza omare sãrbãtoare atunci cînd un copil zîmbeapentru întîia oarã!! O întreagã comunitate sãsãrbãtoreascã, grandios, primul zîmbet nãscut pebuzele unui copil, mi se pare uluitor. Conotaþiilesînt multiple, profunde, pline de semnificaþii. Sepoate scrie un eseu cu aceastã temã, ori o prozãpe care aº intitula-o Sãrbãtoarea primului zîmbet.

Cred cã Cristi Cheºuþ are un strãstrãbun din...Indonezia. Poate nu chiar un strãstrãbunic dar,precis, mãcar un... strãstrãveriºor...

Dupã ce le-a mai ºi desenat în nisipul din ladãdiverse figuri geometrice, Cristi simte cã a venittimpul unei þigãri. Cãci doar învãluit în fumulstrãveziu de þigare, se poate odihni, poate pluticãtre alte spaþii, alte universuri. Prin urmare, seridicã în picioare, ceea ce produce, în rîndulcopiilor sunete de exclamaþie. Brusc sînt convinºicã nenea Cristi, constructorul lor de jucãrii ºijocuri, s-a transformat în însuºi Pãsãrilã Lungilã.Zîmbindu-le, Cristi îi pãrãseºte, deschizînd ocopertã.

Pentru Cristian Cheºuþ, uºile cãtre alteuniversuri (cãtre alte realitãþi paralele) sînt coperþide cãrþi. Avantajul sãu este cã tot el ºi ledeseneazã, el le concepe. De cîte ori are chef sãtreacã într-o altã dimensiune, deseneazã, rapid, ocopertã... Deci, deschide uºa ºi se trînteºte într-unºezlong (desenat tot de el) unde-ºi bea þigara cunedisimulatã satisfacþie. Apoi devine ceva maisobru dar nu rigid, îºi mai scurteazã zîmbetul,fãrã sã renunþe definitiv la el ºi deschide o nouãuºã. Dincolo de ea îl aºteaptã alþi copii, aceºtiamai mari, trecuþi de epoca lãzii cu nisip, dornicisã pãtrundã în hãþiºul, aparent lejer, al arteidesignului. Profesorul Cheºuþ îi ajutã s-oporneascã la drum. Pentru asta, cu o sobrietategarnisitã de-un zîmbet vag, le construieºte...untrenuleþ din bucãþi de lemne colorate în care vorîncãpea cu toþii. ªi uite aºa se vor scurge orele, înritmul roþilor (din lemn) de tren...ºi, obligatoriu,

la intervale egale, pauza fumului de þigare...Halte speciale se fac ºi pentru designul grafic,

cel care exercitã o magie stranie ºi continuãasupra destinatarilor produselor sale, deveninddintr-un rãu necesar formula totalã ºi complexã aimaginarului uman. Profesorul Cheºuþ le maispune copiilor ajunºi studenþi, cã designul graficare în arealul preocupãrilor sale, printre multealtele (afiº, ambalaj, personalizare de obiecteºi/sau de corportaþii, coperte de carte sau CDetc.) ºi ilustraþia de carte. Iar ilustraþia de cartepentru copii (mici ori mari...) este iluzia ridicatãla rang de virtute a scriitorului, respectiv,ilustratorului... Cãci fantasmele colecþionateformeazã un unic muzeu adunat între coperteleunei cãrþi.

Dupã ce s-a parcurs traseul, cu haltele derigoare, Cristi deschide o nouã uºã ºi pãtrunde înbiblioteca sa, în biroul sãu capitonat cu cãrþi, cusute de coperte pe care el le-a conceput („marcaCheºuþ...”), se aºeazã la birou, aprinde o (nouã)þigare ºi... scrie! A publicat, pînã acuma, douãcãrþi, care constituie premiere absolute încercetarea de specialitate din România. Unadespre jocuri ºi pãpuºi ºi alta despre designulgrafic ºi literatura pentru copii. Sînt sigur cãdemersurile sale într-ale scrisului nu se vor opriaici...

Cristian Cheºuþ, un personaj „discret, modest,de un bun simþ uriaº”, aºa-l caracterizeazã poetulMircea Petean... fãrã sã „poetizeze” niciun strop.

Un copil care a crescut mare mare, sprebucuria iubitorilor (ºi a consumatorilor) de artã ºispre folosul celor care intenþioneazã, cu mai multori mai puþin talent, sã o producã...

Îngrijorarea parlamentarilor europeni nu eaceeaºi cu a aleºilor dâmboviþeni. Ce setrâmbiþeazã în centru abia dacã se aude la

periferie. ªi când se aude, se raporteazã doar dinvârful limbii, fãrã a întreprinde mare lucru. Înciuda insistenþelor repetate venite din foruleuropean de la Bruxelles, reformele din justiþiaromânã sunt încã ºubrede, iar Direcþia NaþionalãAnticorupþie, înfiinþatã anume pentru a aruncapraf în ochii euroscepticilor, bate pasul pe loc.Mai nou, obezitatea infantilã a început sãpreocupe la modul cel mai serios comunitateaeuropeanã, aºa încât Parlamentul European nu s-asfiit sã facã recomandãri în aceastã priviþã: orarulelevilor europeni (deci ºi al ºcolarilor noºtri) artrebui sã includã cel puþin trei ore de educaþiefizicã pe sãptãmânã.

E drept, calculatorul ºi televizorul au devenitstãpânii înþepenirii muºchilor tinerilor noºtri.Miºcarea ºi sportul devin din zi în zi activitãþi totmai mult marginalizate. Elevul de azi merge laºcoalã cu maºina, stã în bancã, stã în faþacalculatorului ºi la cei mai mulþi le stã ºi minteaîn loc. ªcoala ar trebui sã suplineascã aceastãdeficienþã motorie care începe sã-ºi aratenedoritele rezultate prin depunerea kilogramelorîn plus. În programa ºcolarã de la noi suntprevãzute douã ore de educaþie fizicã pesãptãmânã. Ar trebui sã ne raliem la propunerea

venitã de la centru, incluzând a treia orã deeducaþie fizicã pe sãptãmânã. Cum?! În plinproces de reduceri, diminuãri, amputãri ºimasacrãri bugetare?! Nu, aºa ceva nu e posibil!Criza e pe noi ºi mãsurile sunt altele. Parcã înrestul Europei n-ar fi crizã. ªi MinisterulEducaþiei, Cercetãrii ºi Inovaþiei se pune la treabãºi... inoveazã anacronic. De la douã ore pesãptãmânã, la o singurã orã! Mãsura urmãreºte,chipurile, sã reducã orele petrecute de elevi înºcoalã. Cu trei ore pe sãptãmânã mai puþin.Acum se are în vedere micºorarea catedrelor,tãierea sporurilor ºi a decontãrii navetei,eliminarea premiilor ºi a salariului de merit, dupãce numai cu un an mai devreme, în plin dezmãþfinanciar, orele de educaþie fizicã dinînvãþãmântul primar erau plãtite de douã ori: odatã pentru cã intrau în catedra învãþãtorului ºi adoua oarã pentru cã acestea erau þinute de unprofesor de specialitate. În judeþul Gorj,bunãoarã, în urma unor procese, se pare cã erauplãtite chiar de trei ori (ca ore suplimentarepentru învãþãtorii cu peste 25 de ani vechime).Aºa ceva nu se mai poate. Premierul a strâns bine„cureaua latã”, silind-o pe Ecaterina Andronescusã revizuiascã problema. Astfel cã toate orele deeducaþie fizicã din învãþãmântul primar vor intradin nou în norma didacticã a învãþãtorilor sauinstitutorilor. Se vor scoate ºi câteva ore de limbi

strãine pentru a ajuta guvernul aflat la ananghiesã respire uºurat, se vor scoate tezele unice ca sãnu mai fie plãtiþi cei din afara catedrei care lecorecteazã ºi aºa mai departe... Mereu inventivulMinister al Inovãrii, mereu în febra reformelorpãguboase, a ajuns la performanþa ironizatã înpresã de a prezenta ca pe o reuºitã remarcabilã„majorarea salarialã cu reducere de 50% inclusã”.

La aceste aberaþii înscrise sub deviza olimpicã(devenitã ºi a cadrelor didactice prinse în chingilerecesiunii mondiale) Altius, fortius, citius!, seadaugã nemulþumirile urmaºilor unor scriitoricelebri care ºtiu ridica ºtacheta pretenþiilorfinanciare când e vorba de încasarea drepturilorde autor de pe urma unor texte literare reproduseîn manuale. În capul listei este pusã MitzuraArghezi. Dacã editurile (care au câºtigat banifrumoºi de pe urma manualelor alternative) nuvor plãti drepturi de autor consistente, poeziile luiTudor Arghezi nu vor mai fi reproduse înmanuale. La fel se poate întâmpla cu poeziile luiOctavia Goga, Vasile Voiculescu sau Lucian Blaga.Asta e posibil pentru cã legea drepturilor de autoreste prost fãcutã. Tot nu se deplaseazã labiblioteci elevii comozi ºi dezinteresaþi. Acum nuse vor întâlni nici în manuale cu textele originale.Se vor rezuma sã copieze comentarii literare depe internet. Acesta este progresul învãþãmântuluiromânesc. Nu aduce reforma ºi planificareajudicioasã ce aduce CRIZA!

Anacronisme de sezonzapp-media

Adrian Þion

Cheºuþ portrete ritmate

Radu Þuculescu

3311




Târziu, foarte târziu a ajuns la Cluj vesteaîncetãrii din viaþã, pe 19 noiembrie 2008, lavârsta de aproape 95 de ani, a lui Kurt Mild.

Dar nu este niciodatã prea târziu sã aprindem olumânare în memoria aceluia care a fost ºi pentruurbea noastrã un muzician providenþial.

Nãscut pe 24 ianuarie 1914 în Nocrich, elev alGimnaziului Brukenthal din Sibiu, bacalaureat alLiceului German din Sighiºoara (1932), tânãrul Milds-a bucurat de îndrumarea unor personalitãþimarcante ale vieþii muzicale sibiene, ca pianista MitziKlein-Hintz ºi organistul Franz Xaver Dressler. Între1933 ºi 1936, el ºi-a continuat studiile muzicale laLipsca, apoi, între 1936 ºi 1939, la Berlin, unde a foststudentul organistului Fritz Heitmann ºi unde adevenit el însuºi un organist concertist deosebit deapreciat atât de public, cât ºi de presã. În 1940, Milds-a întors la Sibiu pentru a prelua postul de directorartistic al Reuniunii de Muzicã „Hermania”, oprestigioasã instituþie întemeiatã în 1839, dupãmodelul „Musikverein”-ului vienez, unde a fost activpânã la desfiinþarea acesteia în 1948, cu mai multeîntreruperi, dintre care cea mai importantã a fostreîntoarcerea sa la Berlin (1942) pentru a înregistra pedisc integrala creaþiei de orgã a lui Bach, proiectzãdãrnicit de evenimentele Rãzboiului Mondial. Totîn 1940 a instituit ºi stagiunile de concerte cameraledin Muzeul Brukenthal, pentru care a ºtiut sã aducãla Sibiu colaboratori excelenþi, atât din Berlin, cât ºidin Bucureºti. În ianuarie 1945, a scãpat dedeportarea saºilor în URSS refugiindu-se în munþi.Dupã ce a fost prins ºi arestat, autoritãþile româneºtinu l-au mai expediat în URSS, ci s-au mulþumit cuîntemniþarea lui. Eliberat, ºi-a câºtigat existenþa,vremelnic, ca dirijor al unor coruri din Sibiu,Cisnãdie ºi Arad (Corul Filarmonicii, 1951-1955).Anul 1955 a inaugurat pentru Kurt Mild o nouãperioadã de viaþã. Dupã un memorabil recital deorgã, dat în biserica reformatã de pe stradaKogãlniceanu, el a fost numit maestru de cor laOpera Românã din Cluj, post pe care l-a pãstrat pânãîn anul 1970, când a emigrat în Germania. În aceºticincisprezece ani, Mild a fost o personalitate de vazãa vieþii muzicale clujene. Paralel cu îndeplinireaexemplarã a obligaþiilor sale de serviciu de la Operã,el a desfãºurat o fructuoasã activitate didacticã laConservatorul „Gheorghe Dima”, unde a revitalizatdisciplina orgã ºi a introdus predarea clavecinului.Împreunã cu flautistul Dumitru Pop ºi gambistulGeorge Iarosevici, profesori ai Conservatorului, a dat

numeroase concerte de muzicã barocã, acest triodovedindu-se a fi plãmada formaþiei CollegiumMusicum Academicum de mai târziu. Subconducerea lui Mild, Orchestra Medicilor a trãit ceamai înfloritoare perioadã a existenþei sale, dândnumeroase concerte de un nivel apropiat de acela alorchestrelor profesioniste. El a condus vremelnic ºicorul de oratorii al studenþilor germani din Cluj,înfiinþat cu ani în urmã de Erich Bergel. În 1957,autoritãþile i-au interzis – dupã repetiþia generalã dinpreziua concertului – prezentarea publicã aoratoriului Johannes-Passion de Bach cu acest cor, cusoliºtii pregãtiþi de el timp de luni de zile ºi cu oorchestrã voluntarã alcãtuitã în mare parte dinmembrii Filarmonicii. ªocul produs de aceastãinterdicþie trebuie sã fi fost pentru el experienþa ceamai dureroasã a perioadei clujene, altminteri deosebitde fructuoasã. (Am asistat la mai multe corepetiþii alelui Mild cu Alexandru Racolþa în rolulEvanghelistului ºi pot sã mãrturisesc cã tenorulOperei Române a „creat” superb acest rol bachianextrem de pretenþios, pe care nu a apucat sã-l cânteîn public!) Cea mai valoroasã operã a lui Mild camisionar al muzicii barocului în România a fost, credºi afirm, descoperirea epocalei noastre soprane deoratorii, Emilia Petrescu, solistã a Filarmonicii dinBucureºti, care a fost destul de inteligentã pentru a sesupune disciplinei stilistice pe care el i-a impus-o.Discul lor Electrecord cu cantata Lucrezia de Händelface parte dintre cele mai strãlucite performanþe aleistoriei artei interpretative româneºti. Dupã ce Clujull-a pierdut, Mild a trãit la Koblenz. Cunosc preapuþine date ale activitãþii sale de acolo pentru a puteaface bilanþul ei, dar îndrãznesc sã afirm cã perioada-vârf a carierei sale a fost aceea de cincisprezece anide la Cluj.

Care este locul lui Kurt Mild în istoria vieþiimuzicale din România?

Când s-a impus ºi la noi curentul interpretãriiistorice a muzicii vechi, în special aceleia a creaþiei luiBach, el a fost unicul nostru muzician influent care acunoscut ºi a putut sã impunã în sfera lui deinfluenþã „tainele” ºi normele acesteia din Germania,de la începutul anilor 1940. În anii ’50 ºi ’60, izolaþitotal de pulsul vieþii muzicale europene, experienþelesale acumulate în anii 1933-1942 au constituit pentrunoi, pe atunci tânãra generaþie de interpreþi ai muziciibaroce, un îndreptar de o hotãrâtoare valoareinformativã ºi formativã. Învãþãturile sale stau la bazaîntregii miºcãri actuale de muzicã veche din

Transilvania, indirect chiar din toatã România. Cea mai frumoasã noapte de revelion a vieþii

mele am petrecut-o la el, în modestul sãu apartamentde pe strada Vulcan numãrul 49. Nu mai ºtiu, lacumpãna cãror ani din perioada 1955-1970, împreunãcu soþia sa, distinsa doamnã Erika, a invitat-o pesoþia mea ºi pe mine (ea gambistã, eu flautist) pentrua sãrbãtori la ei trecerea din anul vechi în cel nou.De pe la ora zece seara pânã pe la ºapte dimineaþa,am cântat împreunã sonate ºi trio-sonate baroce, cudânsul la clavecin. Din când în când am luat ºi dinbucatele ºi bãuturile servite de stãpâna casei, daraceste pauze nu au fost lungi. Copilul lor, minorîncã, isteþul ºi simpaticul Volker, dormea buºtean.Noi, cei patru adulþi, nu aveam impresia cã amobosi. La plecare, soþia mea ºi cu mine nu simþeamcã am fi mai osteniþi decât fusesem la începutulmaratonului nostru muzical.

Am cântat în destul de multe concerte alãturi deel sau sub conducerea sa. Am învãþat suficient demult din aceste colaborãri pentru a mã putea socoti,pe drept cuvânt, printre elevii sãi. Cea mai preþioasãamintire, în ceea ce mã priveºte, rãmâne, totuºi, acelrevelion în patru, cu doamnele noastre Erika ºi Ilse,în compania lui Bach, Händel, Telemann ºi a altornemuritori ai barocului german.

Dumnezeu sã-l odihneascã, iar noi sã nu-l uitãm!

Francisc László

muzica

Kurt Mild

Kurt Mild

ªapte nominalizãri UNITER pentru Trei surori

Spectacolul Trei surori de Cehov, regizat de Tompa Gábor la Teatrul Maghiar din Cluj, a obþinut ºapte nominalizãri la Premiile UNITER pe anul 2008. Listanominalizãrilor a fost fãcutã publicã în 10 martie de juriul format din criticii de teatru Magdalena Boiangiu, Victor Scoradeþ ºi Ionuþ Sociu.

Trei surori este nominalizat la titlul de cel mai bun spectacol, alãturi de Omul-pernã al Teatrului „Maria Filotti” din Brãila ºi Ivona, principesa Burgundiei dela Teatrul „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe. Realizatorii celor trei montãri, Tompa Gábor, Radu Afrim ºi Lászlo Bocsárdi, vor concura ºi la premiul pentru celmai bun regizor.

Patru actori ai Teatrului Maghiar au fost nominalizaþi la premii de interpretare: Bogdán Zsolt ºi Imola Kézdi (rol principal), Hatházi András ºi Tünde Skovran(rol secundar). De asemenea, scenograful Andrei Both concureazã la distincþia pentru cea mai bunã scenografie.

Printre nominalizaþii Premiilor UNITER pe 2008 se mai numãrã actorii Victor Rebengiuc, Mariana Mihuþ, Dorina Chiriac (rol principal), Valeria Seciu ºi SorinLeoveanu (rol secundar).

Senatul UNITER a decis sã acorde Premiul de excelenþã actriþei Olga Tudorache ºi premii pentru întreaga activitate actorilor Margareta Pogonat ºi MiticãPopescu, scenografului Dan Nemþeanu, regizorului Gelu Colceag ºi criticului Alice Georgescu. Compozitorul Vlaicu Golcea ºi coregraful Pãstorel Ionescu auprimit premii speciale.

Este pentru a doua oarã consecutiv când o producþie a Teatrului Maghiar din Cluj are atât de multe nominalizãri la Premiile UNITER. Anul trecut, spectacolul„Unchiul Vania” de Cehov, regizat de Andrei ªerban, a avut cinci nominalizãri, primind trei premii, pentru cel mai bun spectacol, cel mai bun regizor ºi cel maibun actor în rol principal – Hatházi András, aflat acum la a patra nominalizare consecutivã.

Spectacolul Trei surori a avut premiera în septembrie 2008, fiind prima piesã de Cehov montatã de Tompa Gábor în România. Premiile UNITER vor fidecernate de cãtre un juriu alcãtuit din actori, regizori, critici ºi scenografi. Gala UNITER va avea loc în 13 aprilie, la Teatrul Naþional din Bucureºti. (Cl.G.)

Douã poveºti neîmplinite de dragoste, însubtextul cãrora se insinueazã, ca elementpivotant, drama creatorului, sau creaþia ce

dominã ºi distruge viaþa, se întretaie în Când noi,morþi, înviem, ultima piesã a lui Henrik Ibsen,montatã la Teatrul Naþional din Cluj de CãtãlinaBuzoianu ºi jucatã în premierã naþionalã în 10martie.

Opþiunea faimoasei regizoare pentru un autorclasic ale cãrui subiecte nu mai sunt acum tocmai„digerabile” pentru marele public s-a doveditambiþioasã, dar ºi riscantã. Este un pariu doarparþial câºtigat, vom vedea de ce.

Când noi, morþi, înviem a fost scrisã în 1899ºi face parte din aºa-numitele „drame ale morþii ºiartistului”, în care Ibsen sondeazã condiþia umanãîn raport cu sacrificul impus de creaþie. Ceva degenul „Meºterului Manole”, o situaþie în careviaþa aduce o jertfã artei. Este aceastã jertfãnecesarã, suficientã, permisã? Serveºte, în cele dinurmã, la ceva? Acestea ar fi întrebãrile subtextualeale dramei ibseniene.

Rezumatã, „povestea” piesei îl are în centru pefaimosul sculptor Arnold Rubek, autor al uneicelebre lucrãri, „Ziua Învierii”, care l-a transformatîn personalitate, dar a dus ºi la sacrificarea, prinnebunie, a Irenei, femeia care l-a inspirat. Devenito „vedetã”, Rubek face doar busturi de comandã,incapabil sã mai creeze ceva autentic. Adunãaveri, proprietãþi, îºi gãseºte alinarea în cãlãtorii ºitrai îmbelºugat, alãturi de a doua lui soþie, Maja,o tânãrã plinã de viaþã. Ajuns la un sanatoriuretras din Norvegia, Rubek o va regãsi pe Irene,pacientã pe cale de vindecare. Golul interior alsculptorului va duce rapid la deteriorarea relaþieisale cu Maja, cuceritã de vitalitatea bãdãran-grosierã, dar autenticã, a unui vânãtor de urºi,Ulfhejm. Maja refuzã croaziera pe mare propusãde Rubek ºi pleacã pe munte cu nãvalniculvânãtor. Sculptorul rãmâne la sanatoriu ºi oredescoperã pe Irene, dar ca femeie acum, nu camuzã, ca odinioarã. În rãstimp, Maja face faþãunei tentative de viol a lui Ulfhejm, aflând apoicã cinismul ºi ura sa faþã de femei provin dintr-oiubire neîmpãrtãºitã. Cei patru se regãsesc pemunte, Rubek ºi Maja având convingerea cã auieºit la liman, el recuperându-ºi viaþa pierdutã, earecâºtigându-ºi libertatea. Cântecul victorios alMajei va provoca însã o avalanºã în care Irene ºiRubek vor pieri.

Aparent, piesa ar fi o poveste de dragoste. Înea existã însã un filon ce sondeazã dramaartistului, confruntarea intimã dintre viaþã ºi artã.Irene e femeia sacrificatã pe altarul artei, în timpce Maja e sacrificatã pe altarul unei vieþi pe careRubek, uscat, n-o mai simte. Eliberarea Majei ºi aIrenei este doar aparentã. Una moare, alta va trãiprobabil cu trauma unei crime-accident. Nicimãcar vitalul Ulfhejm nu trãieºte cu adevãrat.Morþii nu învie niciodatã, oricât de liberi ar fi.

Piesa lui Ibsen pare mai accesibilã în rezumatdecât în litera ei efectivã. De fapt, interminabileledialoguri ca de telenovelã, în care eroii povestescîntruna despre viaþa netrãitã ºi arta lacomã, suntcumplit de obositoare. Nici mãcar un regizor detalia Cãtãlinei Buzoianu n-a putut salva textul depraful aºternut peste el în peste o sutã de ani,astfel cã existã secvenþe plictisitoare de-a dreptul

ºi în spectacolul de la Naþional.Montarea are loc în spaþiul montan figurat de

o structurã turnantã, în spiralã, imaginând potecade acces pe vârful unui munte. În prim-plan, „lapoale”, se gãseºte sanatoriul populat de bolnavi-nebuni, un soi de balamuc plin de figuri bizare,femei isterice, tineri stranii, bãrbaþi dezaxaþi, oîntreagã galerie de „morþi vii” ce ies uneori dinsaloanele-cripte pentru a executa „terapii de grup”din cele mai nãbãdãioase. E oglinda deformantã a„vieþii” pe care o trãiesc acum Rubek ºi Maja.Secvenþele acestea, gândite de regizoare,inexistente în piesã, au menirea de a dinamizadialogurile scenice, dar ºi de a oferi „cealaltã faþã”a unei realitãþi morbide. O parte din ele suntacceptabile în economia acþiunii scenice, alteleînsã cad în exces. „Vedeta” Rubek dã autografenebunilor ºi se fotografiazã cu nebunele –„calibrul” sãu social cade astfel în derizoriu. Unsoi de orgie pãgânã, unul din momentele de„terapie”, prevesteºte oarecum momentul de pemunte, confruntarea Majei cu Ulfheim. Sunt douãepisoade bine integrate în economia dramei. Însãdialogurile din ce în ce mai obositoare ale actuluidoi duc la o îngroºare uneori rizibilã a„interludiilor” – precum cel al cabaretului dinsprefinal, prea strident, ori cel al „defilãrii” uneituriste care citeºte dintr-o carte „incantaþii” aleiubirii pierdute. Finalul, în care Irene ºi Rubekurcã pe munte – în moarte – în chip de miri, nuse poate salva de o notã ridicolã, mai ales pentrucã e precedat de niºte „hãulituri” ce însoþesc oultimã crizã a Irenei. Aceste stridenþe, pliate pesituaþia dramaticã la care prea puþini spectatoricontemporani pot reacþiona – „dezbaterea” uneirelaþii de dragoste ratatã de dragul artei –estompeazã finalul, descãrcându-l de mare partedin tensiunea scontatã. Publicul premierei areacþionat entuziast la final, rãsplãtind ointerpretare actoriceascã onestã ºi momente deculoare ale spectacolului, însã au existat ºi clipede „obosealã” evidente, în care spectatorii se foiaudiscret, cãscau ori priveau la ceas/telefon. Edovada cea mai limpede a riscului montãrii unuitext destul de solicitant, chiar pentru niºtespectatori „de premierã”. Montarea acestei piese eun gest de recuperare culturalã, un gest „deprestigiu” al Naþionalului clujean, dar poate cãtalentata regizoare Cãtãlina Buzoianu a mizatprea mult pe impactul renumelui lui Ibsen, în locsã reconfigureze mai viguros – cum ar fi putut,fãrã îndoialã – textul acestuia.

Echipa de actori a fãcut faþã cu brio provocãriiibseniene, deºi scãderi au existat, inevitabile încontextul dezvoltãrii scenice.

Pivotul spectacolului a fost Cornel Rãileanu,un Rubek flegmatic, plictisit de viaþã, resemnat,„uscat”, capabil însã de mici ironii ori ghiduºii, caºi de o „reînviere” la descoperirea Irenei.Echilibrat, stãpân perfect pe rol, Rãileanu a„condus” intriga, cu succes chiar în dialogurileprea puþin dinamice. De acelaºi remarcabilechilibru a dat dovadã ºi Ramona Dumitrean(Maja), femeia voluntarã, dornicã de viaþã,aventuroasã chiar, empaticã, în ciuda confruntãrii-limitã, cu Ulfhejm, cãruia i se confeseazã. RolulIrenei a fost interpretat în cheie extrem-femininãde Elena Ivanca, cu creºteri cinic-nebuneºti în

„mãrturisirea” unor crime ori în evocarea cariereisale de dansatoare de varieteu, ºi cu drãgãlãºeniicopilãresc-nebuneºti în momentele de abandonafectiv. Elena Ivanca a pus foarte bine în valoare„deriva” personajului sãu, însã va trebui sã fieatentã la posibile glisaje de nuanþã în rol,respectiv alunecarea spre melodramã. În fine,dintre eroii principali, Ulfhejm (Ovidiu Criºan) afost contrapunctul acestui univers morbid. De ovitalitate gãlãgioasã, „groasã”, el pãrea, pânã lamomentul confesiunii sale montane cãtre Maja,semnul vieþii adevãrate. Nu va fi însã decât încãun „mort viu”, în cele din urmã. Rolul i s-apotrivit excelent lui Ovidiu Criºan, care a trecutimpecabil de la registrul „dur” la cel „fin”, de la„rãcnirea” personalitãþii la plângerea sa.

Ceilalþi interpreþi – directorul sanatoriului(Paul Basarab), infirmiera Irenei (Irina Wintze),Lars, „asistentul lui Ulfhejm” (ªerban Ursachi),„pacienþii” ºi turiºtii (Adriana Bãilescu, AngelicaNicoarã, Anca Hanu, Patricia Boaru, RominaMerei, Cristian Grosu, Silvius Iorga, CãtãlinCodreanu, Bogdan Rãdulescu) – s-au achitat onestde partiturile avute, unii mai „vizibili”, alþii maitimizi, în scene de grup colorate, dar uneori, nudin vina lor, prea „deºucheate” teatral.

De remarcat scenografia – descrisã mai sus – aAdrianei Grand, muzica lui ªerban Ursachi – cecombinã note grave, tenebroase, cu melodii decabaret, într-un ansamblu nu mereu unitar, e-adevãrat – ºi coregrafia Liviei Gunã, careordoneazã profesionist „entropia” grupurilorscenice.

Când noi, morþi, înviem e un spectacol devãzut, însã de spectatori preveniþi. El punepublicului de azi o singurã problemã, cea care dãºi riscul montãrii de la Cluj: ne (mai) place Ibsen?

3322




teatru

Ne (mai) place Ibsen? sau Imposibila înviere din morþi

Claudiu Groza

Foto: Nicu Cherciu/REEL

Avorbi despre „miracolul” filmului românesceste deja un loc comun. Nu este însã delocbanalã, adicã frecventã, nuanþarea tematicii

ºi stilisticii aestuia în deceniului în curs [dacãluãm ca reper – ºi nu avem cum altfel – anul2001, când Cristi Puiu a debutat cu Marfa ºibanii, practic momentul (re)lansãriicinematografiei româneºti], atât din perspectivarealizatorilor, cât ºi a receptorilor – critici ºi publicdeopotrivã. Minimalismul, defel orginal (estesuficient a se vedea doar Neorealismul italian),ameninþa sã provoace o implozie – criticiicultivându-l îndeosebi, cu o acribie demnã decauze mai nobile. Victima acestui „canon” absurda fost Nae Caranfil, al cãrui splendid Restul etãcere a fost minimalizat cu înverºunare de cãtrecritici rafinaþi care încã se mai extaziazã în faþa(dintru început) prãfuitului Balanþa al lui LucianPintilie, (co)scenarizeazã aberaþii gen Poveste decartier sau susþin cu o seninãtate dezarmantã cãTerminator 3 este o capodoperã a genului. Sã maicrezi cã gusturile nu se discutã...

Aparent minimalist – personaje puþine, locaþiica ºi inexistente, buget de crizã avant-la-lettre –Pescuit sportiv al lui Adrian Sitaru, realizat pe unscenariu propriu, prima premierã româneascã aanului, este în fapt un film împotriva curentului.În primul rând, deºi acþiunea este plasatã „înzilele noastre”, Pescuit sportiv nu este (doar) unfilm de actualitate. În al doilea rând, austeritateanu este defel „la vedere”, precum în Marfa ºibanii sau 4 luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile – unde esteperfect justificatã dramaturgic, de altfel. În altreilea rând, deºi povestea este extrem de realistã(parcã am trãit ºi noi, cei puþin mai în vârstã, oasemenea situaþie, ori dacã nu mãcar cunoºtinþelesau cineva dintre cunoºtinþele cunoºtinþelornoastre), filmul are o tentã metaforicã evidentã,din fericire nu didacticistã chiar dacã suficient deexplicitã pentru a o putea pricepe ºi spectatoruldin ultimul rând.

Pe scurt povestea sunã cam aºa: un cuplu deamanþi – ea (Ioana Flora) cãsãtoritã, el (AdrianTitieni) „becher” – porneºte sã petreacã o ziundeva la iarbã verde, la margine de Bucureºti. Pedrum accidenteazã o prostituatã (extraordinarãMaria Dinulescu), care se insinueazã în viaþa lor,aparent distructiv, în fapt obligându-i pe cei doisã-ºi lãmureascã relaþia, sã-ºi conºtientizeze

sentimentele ºi sã-ºi revizuiascã atitudinea. Finaluleste clar metaforic: prostituata, echivalent aldestinului, abandonatã în moarte de cei doi iubiþi,pândeºte o nouã „victimã”. Mai preþios/pretenþiosvorbind, sacrul se relevã de multe ori prin profan,miracolul este la îndemâna fiecãruia, atâta doarcã omul de azi nu-l mai observã, nu mai areaceastã capacitate de a percepe miracolul cotidian.

Sã fi vrut oare cu adevãrat Adrian Sitaru sã neofere o parabolã? Sau ne-a servit pur ºi simplu opoveste al cãrei potenþia metaforic doar l-a intuit(ori nici mãcar atât)? Sã se fi raliat curentuluiminimalist ºi sã fi ratat cu dezinvolturã? Însãºiaceste retorice întrebãri denotã faptul cã nimic nueste întâmplãtor în Pescuit sportiv, cã AdrianSitaru ar fi putut la fel de bine sã facã un film deepocã, cu zeci de personaje (de ce nu a alesaceastã formulã este iarãºi o întrebare retoricã),miza moralã ºi esteticã rãmânând aceeaºi. Pentrua confirma aceste supoziþii este absolut necesar caAdrian Sitaru sã mai facã (cel puþin) încã un film.Iar noi sã-l vedem. (I.-P.A.)

Pescuit sportiv mi-a plãcut. O întîmplare dinviaþã, cîteva ore, portrete interesante ºi opropunere esteticã remarcabilã. Un film narat lapersoana I, în care vedem totul în timp real (înrealitatea acþiunii), din perspectiva fiecãruipersonaj implicat în poveste. Aceastã vedere nu erepetitivã, nu e o alternanþã prin care urmãrimdetaliile aceluiaºi moment prin ochii altui ºi altuicaracter, ci e o traversare cronologicã a unei dupã-amieze, aºa cum o privesc cei de pe ecran ºi înaºa fel încît prin parcurgerea diferitelor unghiurisubiective din poveste, noi, spectatorii, sã avemun ansamblu de date dinspre care (ºi pe care) sã(le) putem judeca. Astfel, deºi povestea parvineprin subiectivitatea caracterelor de pe ecran,faptul cã unghiul de vedere e multiplu îl aºeazãpe spectator într-o poziþie omniscientã, ceea cedin punct de vedere moral e foarte antrenant.Spectatorul poate judeca – ºi chiar asta e mizafilmului - momentele poveºtii în cunoºtinþã decauzã, fiecare replicã a fiecãrui personaj adãugãcîte un plus ori un minus la portretul lorpsihologic. Jocul interesant dintre personaje edublat de jocul filmului cu spectatorul, astfel ecreat un orizont de aºteptare intens: pe de oparte e opinia spectatorului faþã de personaj,

încercarea de a-i ghici urmãtoarea mutareconform cu ceea ce el, privitorul, are deja schiþatca portret al celui de pe ecran, pe de altã parte emutarea propriu-zisã a personajului, care poate dapeste cap sau poate întregi ceea ce spectatorul a(pre)simþit.

Actorii îºi joacã bine partiturile, un lucru fãrãde care scheletul estetic al lui Adrian Sitaru s-ar fiprãbuºit destul de rapid. Ioana Flora e Mihaela, otipã cãsãtoritã care e angajatã ºi într-o relaþieparalelã. Eu m-am întrebat multã vreme cumtrebuie sã fie sau sã fi fost relaþia Mihaelei cusoþul ei dacã povestea pe care o trãieºte alãturi deMihai (Adrian Titieni) e preferabilã. În laturileacestea - limitele iubirii, clipa în care discuþiaamabilã devine flirt sau avans, negocierea maturãa unor situaþii de viaþã, greutatea principiilor ºiºtiinþa de a face compromisuri, violenþa în cuplu,neîncrederea, importanþa sexului – filmul esteextrem de ofertant. La aceste subiecte(numeroase!) ajungem natural în poveste odatã ceacceptãm cã într-o ieºire în doi la picnic e posibilsã dai peste o gagicã fîºneaþã, care e pusã pe ºotiicu bãtaie foarte serioasã ºi care are chef sã sejoace cu cei doi precum Behemoth (motanul dinMaestrul ºi Margareta lui Bulgakov) se juca pestrãzile Moscovei cu trecãtorii.

Ana/Violeta e un catalizator care scoate dinfiecare gîndurile ascunse. Iar Maria Dinulescu oface suficient de credibilã pe Ana/Violeta încîtfilmul sã funcþioneze relaxat. Identitateapersonajului sãu rãmîne suspendatã, la fel ºidatele existenþei sale. Cazul ei nu e elucidat.Putem presupune cã e prostituatã (ea îºi asumãaceastã practicã) – dar la fel de bine ar putea fialtceva, cãci viaþa ºi interesele ei nu devin mailimpezi în urma curselor pe care le tot întindecelor doi amanþi; dimpotrivã, misterul e adîncit.Diferenþa de vîrstã dintre personajul ei ºi cei pecare îi prinde în cîrlig, presupusa experienþã deviaþã pe care ei ar avea-o înaintea fetei, acestea sepierd în grijile ºi frãmîntãrile în care deja se aflãcuplul M&M. Aceºtia sînt suficient de încordaþiîncît sã-ºi piardã cumpãtul iniþial, cînd o lovesc pefatã cu maºina (dacã într-adevãr o lovesc!), apoise simt suficient de responsabili faþã de ea încît sãnu o alunge atunci cînd începe sã îi provoace.Plus cã sînt clipe cheie – planul de a abandonatrupul Anei în pãdure, de exemplu – în careintervin terþi în poveste (vînãtorul), aceste apariþiizãdãrnicesc înþelegerile prealabile ale celor doi M,astfel cã deruta lor creºte.

Spuneam cã iniþiativa esteticã a lui AdrianSitaru mi-a cãzut foarte bine ºi am sã spun de ceîn paragraful urmãtor. Pînã atunci aº dori sãsubliniez ceva ce este asumat de autor (elementulla care mã voi referi acum este des utilizat înredarea poveºtii, astfel cã nu poate fi o scãpare),dar mie mi-a pãrut derutant ºi prea puþin necesar.E vorba despre aducerea unuia din personaje îngros-plan, mult mai aproape decît ar sugeradistanþa dintre cei aflaþi pe ecran (am observatacest lucru mai ales în ce-l priveºte pe Mihai, îndiscuþiile sale cu Maria, la buza apei, cînd elpescuia). Pe de o parte atrage atenþia asupraformulei narative (produce derutã, realizezi cãpersonajul ar vedea aºa de la distanþa la care seaflã doar dacã ar avea lentile cu zoom în loc deochi), pe de altã parte rupe obiectivismul general,e ca o marcã auctorialã care indicã anumitelucruri (expresia feþei, o replicã anume) ca fiindmai importante decît altele. Per total, însã, AdrianSitaru ºi Adi Siliºteanu au realizat un filmremarcabil. (L.M.)

3333




film

Pescuit sportivIoan-Pavel Azap & Lucian Maier

Maria Dinulescu ºi Ioana Flora în Pescuit sportiv

Dacã aº ºti sã scriu în note, aº cînta temamuzicalã a filmului Fiddler on the Roof (r.Norman Jewison, sc. Joseph Stein, 1971).

Dar pentru cã muzica mea e cuvîntul, voi încercasã scriu ce am simþit vizionînd acest film. Pentru cãla urma urmei cînd vezi un film, la fel ca în oriceprivitor la artã, totul se reduce la ce simþi tu, cecrezi tu, ce gîndeºti tu atunci.

Atunci ºi acum. Atunci, fiindcã prima datã amvãzut filmul cînd vizitam America. Era în 2000.Sincer sã fiu, eram tentat sã rãmîn acolo. Chiardacã eram strãin într-o þarã strãinã, m-am simþit caacasã. Altfel arãta SUA atunci. Filmul, însã, a rãmasneschimbat.

Este vorba despre popoare ºi despre convieþuire.Este vorba despre speranþa pe care am avut-o laînceputul filmului cã viaþa poate fi trãitã împreunãîn pace. “Live together in peace” sunã un vers pecare îl cîntã evreii din Anatevka împreunã cu ruºii.Scena este memorabilã: în cîrciuma în caresãrbãtoreau evreii, dansînd ºi cîntînd, intervin ruºiicu cîntul ºi dansul lor. Apoi, întind o mînã evreilorºi danseazã ºi cîntã împreunã. ªi beau, în principalpentru viaþã. To life!

Este vorba despre tradiþie. Fãrã de care viaþa lor,a evreilor în particular, dar putem extrapola ºispune cã a tuturor în general, ar fi într-un echilibruatît de instabil cum ar fi acela al unui scripcar cecîntã pe un acoperiº.

ªi este vorba despre lumea în schimbare.Schimbare care aduce cu ea, picãturã cu picãturã,disoluþia tradiþiei, veche de sute de ani. Schimbarecare trebuie de fapt sã se manifeste mai întîi înplanul gîndirii. Tevye încearcã pe cît posbil sã seadapteze noii lumi în schimbare: renunþã mai întîila “tîrgul” de mãritiº fãcut pentru fata cea mare, aºacum cere tradiþia, pentru a o lãsa sã se cãsãtoreascãcu croitorul din sat, pe care aceasta îl iubea; o lasãapoi ºi pe urmãtoarea sã-ºi urmeze drumul ales, îna-l urma pe tînãrul revoluþionar ajuns la ei în sattocmai din Kiev, chiar dacã aceºtia nici mãcar nu-imai cer permisiunea, ci doar binecuvîntarea. Dar numai poate accepta ca ºi cea de a treia fatã sã semãrite de capul ei, pentru cã dorea sã o facã cu unrus. Viaþa împreunã nu mai poate continua: estevorba de douã lumi diferite.

Douã lumi care ajung pînã la urmã sã seciocneascã. Fireºte, evreii nu aveau cum cîºtiga,

fiindcã atunci, ca ºi de atîtea ori în istorie, erau lacheremul mai-marilor vremii. Finalul nãruie oricesperanþã avutã la început cã pacea va fi posibilã:evreii vor fi alungaþi din satul lor. Deºi nu aveauprea multe acolo, acestea însemnau totul. Melodiade rãmas bun, cu ritm de marº funebru, este atît detristã ºi contrasteazã cu toate temele vesele de peparcursul filmului.

Fiecare porneºte pe un alt drum, unii rãmîn înRusia, alþii pleacã peste hotare. Tevye împreunã cuce i-a mai rãmas din familie va porni spre America,unde avea un frate. Tema din final este din nouveselã, pentru cã exista speranþã. America... (cîndspunem cuvîntul, sã clãtinãm uºor din cap). Ce maiputem crede despre ea, ce mai putem spune despreea, dupã cîte s-au petrecut? ªi nu de la plecarea luiTevye într-acolo, ci doar de la plecarea mea deacolo. Alte rãzboaie, alte crize. Schimbãri care neafecteazã ºi pe noi, care modificã întreaga faþã alumii. O fi drumul cãtre New World Order,proferatã de Bush Jr.? Orice ar fi ea însemnînd?Dacã este aºa, vã spun eu ce înseamnã: cã nu e debine. Pentru cã nimic nu e mai departe de aceastadecît living life in peace! ªi fãrã pace, cum va maiputea exista fericire?

Joseph merge la cinema. Alãturi de pânzamagicã, realitatea o ia razna. Joseph stã lângã ofemeie. Îi simte respiraþia abordabilã. Soþul ei

doarme alãturi, cu gura deschisã. Suntem la pagina243 din romanul Un barrage contre le Pacifique deMarguerite Duras. Ficþiuni paralele, naraþiunitãvãlite în languroase mise en abîme-uri, amintiristârnite duios, evocarea de tip Cinema Paradiso alui Tornatore (1989), dar – mai ales – fuga spreorigini, spre copilãria cinefilã de la Dârja, cândconsãtenii mei mâncau seminþe în cãminul culturalºubred, povestindu-ºi dramele, privind cu celãlaltochi spre ecranul nãscãtor de poveºti…

În 1958 René Clément adapteazã pentru mareleecran romanul Stãvilar la Pacific (apãrut în 1950).În rolurile principale: Silvana Mangano ºi AnthonyPerkins. Suntem în sudul Indochinei franceze, prinanul 1920, când o vãduvã insistã sã-ºi pãstrezepãmântul, dar ºi copiii: Suzanne (17 ani) ºi Joseph(20 de ani). Mama îºi duce lupta într-un bungalowizolat în câmpia mlãºtinoasã Kam. Doreºte sã-ºimãrite fiica – pe Suzanne – cu Jo, un bogat urât.Acesta vrea s-o cumpere pe fatã, oferindu-i diversecadouri, printre care faimosul fonograf ºi inelul cudiamante. Ideea încãpãþânatã a mamei se cerne din-spre speranþa de tip Zorba (sã construiascã un barajla Pacific, sã salveze orezãria). Încetul cu încetul,Marguerite Duras picteazã cu duritate faþa ascunsãa prosperitãþii din Indochina.

Scriitoarea n-a fost mulþumitã de filmul luiClément, acuzându-l cã i-a trãdat romanul într-unmod iremediabil, deoarece – în film – dupã moarteamamei, cei doi copii nu abandoneazã colonia, cirãmân acolo, aºa cum ar fi procedat americanii dinMiddle West. Dintr-o reacþie promptã Duras a scrispiesa Eden-Cinéma. Sã nu uitãm cã scriitoarea s-abucurat de drepturile financiare ale filmului,cumpãrându-ºi casa din Neauphle-le-Château, acãrei solitudine era propice creaþiei.

Eden-Cinéma este semnul fascinaþiei celor doi

copii pentru a ºaptea artã (încã mutã în aniidouãzeci, când mama lor cânta la pian ca sã acom-panieze imaginile filmului). Setea de cinema a luiJoseph ºi a Suzannei se alimenteazã din frustrareamamei, care n-a putut merge la cinema timp dezece ani. Cei doi fraþi se culcau alãturi de pianul lacare cânta mama, scãldându-se într-un univers cine-fil insolit.

Acum în ianuarie, la Paris fiind, am vãzut filmullui Rithy Panh – Un barrage contre le Pacifique,producþie 2009, cu Isabelle Huppert (mama),Gaspard Ulliel (Joseph), Astrid Bergès-Frisbey(Suzanne), Randal Douc (Jo). Duras, nefiind înviaþã, n-a mai putut avea vreo reacþie, însã publicula fost circumspect ºi nemulþumit. Rithy Panh –cineast cambodgian – a început cu documentarereuºite, apoi a trecut la lungmetraj, realizândOamenii orezãriei. Regizorul a fost fascinat deHiroºima, mon amour, dar ºi de faptul cã Duras atrãit Barajul, construind mai apoi în ficþional, ca sãdea o tentã universalã elementelor autohtone(nedreptatea fãcutã mamei, violenþa familialã, tarelesocietãþii coloniale). Rithy a filmat în Cambodgia,exact în locurile reale care au inspirat-o pe Duras,încercând sã înalþe o odã vieþii, dincolo de mizeriilecotidiene. Neavând mijloace financiare suficiente,regizorul a evitat scenele petrecute în oraº (ar fi fostcostisitoare o reconstituire istoricã). Îi reuºescscenele intime pe terasã, imaginile cu marea,pãmântul, orezãria, lupta cu oamenii cadastrului,care vor sã fure pãmântul. Poate cã insistã preamult asupra unui discurs îndreptat spre adminis-traþia colonialã coruptã. Zice vãduva: “O sã se aflela cadastru cã mi-am achitat toate dobânzile. ªtiuprea bine cã n-au chef sã-mi dea casa ºi pãmântulde la deal în deplinã proprietate ºi sã împartã con-cesiunea în douã, dar fie cã le place sau nu, e drep-tul meu.” (am citat din traducerea în româneºterealizatã de Alexandru Baciu în 1993 la EdituraHumanitas din Bucureºti).

Mai întâi regizorul s-a gândit la Binoche, apoi s-a oprit la Huppert (care, la 55 de ani, va prezidaacum, în mai, juriul de la Cannes). Actriþa nu eprea rusticã, dar e… durasianã. În fond, e o propu-nere ineditã. Mama devine aici, în acestã inter-pretare, mult mai fragilã. Exact ceea ce declaraactriþa în interviuri: “Mi-a fost teamã cã voi insuflafragilitate acelei mame vulnerabile, maladive,disperate”. În altã ordine de idei: Ulliel are un corpprea… perfect pentru proteicul ºi nonconformistulJoseph. Ce îi reproºez lui Rithy Panh? Finalul lipit(vedem orezãria îmbelºugatã din anul 2007, dinacele locuri, ca un penibil… “lupta n-a fost înzadar!”). Pluteºte ceva edulcorat, iar personajelesunt prea bine îmbrãcate ºi machiate. Ce mailipseºte? Veninul Margueritei Duras, suspansul, exo-tismul ºi – mai ales – suflul epic. Într-un stil banal,regizorul nu o trãdeazã pe Duras, dar – sclav con-templaþiei – nu face un film de autor, ci omagiazãcorect o operã.

3344




colaþionãri

Fragilitate fãrã veninAlexandru Jurcan

Forºpan Dorin David

Marguerite Duras

(Continuare din numãrul trecut)

Pe plaja observaþiilor lui Jerzy Plazewski ºianume aceea a naºterii ºcolii poloneze defilm pe filiaþia literaturã-istorie (tendinþã

aproape generalã recognoscibilã în cele patruvaluri de cineaºti polonezi), nu putem a ocolipredilecþia, aproape obsesivã, a lui Andrzej Wajdacãtre literatura polonezã ºi nu numai. De altfel, înparantezã fie spus, influenþa literaturii poloneze s-a fãcut simþitã în întreaga existenþã a ºcoliipoloneze de la Lodz chiar dacã nu toþi istoriciitimpului recunosc valoarea moºtenirii lãsatã deWajda generaþiilor de tineri cineaºti.1

Din cele cele trei filme realizate de Wajda petimpul studiilor fãcute în Facultatea de film de laLodz, primele douã pelicule (În timp ce dormi ºiBãieþaºul rãu), scurtmetraje, au ca punct deplecare, primul, un poem de Tadeusz Kubiak, iaral doilea se inspirã dintr-o povestire de AntonPavlovici Cehov.2 Urmãtoarele filme, aproapetoate, sunt ecranizãri mai mult sau mai puþinfidele ale unor opere literare scrise atât descriitori polonezi importanþi cât ºi de scriitoriaparþinând altor literaturi.3

Considerat regizor de facturã barocã pedescendenþã mai degrabã buñuelianã AndrzejWajda a fost mai întotdeauna asimilatcinematografului populat cu personaje romantice:„Romantismul eroilor lui Wajda îºi are, deci,sorgintea în cel mai pur patriotism”4. De altfelfactura literaturii la care apeleazã Wajda – unStefan Zeromski, Stanislaw Wyspianski sau AdamMickiewicz, scriitori romantici iubiþi ºi studiaþi deWajda încã de pe bãncile facultãþii – a nãscut înfiinþa interioarã a operei wajdiene un imens suflu,o profeticã meditaþie asupra istoriei polonezeplinã de poezie, vis ºi, mai ales, emoþieromanticã. Vorbind despre filmul Nunta,ecranizarea dramei în versuri a lui Wyspianski,Andrzej Wajda va concluziona: „Important nueste faptul cã un tânãr poet de familie bunã secãsãtoreºte cu o þãrancã, nici cã se adunã cu acestprilej un grup de intelectuali ºi artiºti, importanteste cã aceste personaje se aflã la o rãscruce aistoriei, cã se simt responsabili de destinulpoporului lor ºi cã vor sã facã un act patriotic.Dar nu ºtiu sub ce formã. De aceea, aºteaptã,ascultã ºi viseazã”5.

Pentru a înþelege, pe de o parte calea deschisãde Wajda, amprenta stilisticã inconfundabilã aacestui uluitor creator de filme al cinematografieicontemporane6, iar pe de altã parte covârºitoareaimportanþã a apariþiei ºi influenþei pe care a avut-o asupra întregii cinematografii polonezecapodopera Cenuºã ºi diamant, vom punctacâteva dintre problemele literaturii romanticepoloneze care se regãsesc într-o formã sau alta înopera lui Wajda. Vorbim de specificulpatriotismului polonez dar ºi de ceea ce senumeºte problema polonezã – concept de naturãspiritualã care stã la baza înþelegerii culturiipoloneze din ultimele douã veacuri, concept fãrãde care nu poate fi înþeleasã, pânã la urmã, forþaexplozivã de conþinut ºi de expresie acinematografului polonez.

Amintind de scriitorii romantici: CyprianKamil Norwid, Adam Mickiewicz ºi JuliusSlowaski vom puncta câteva dintre ideile literaro-filosofice ale acestora.

În anul 1842, la Paris, poetul AdamMickiewicz, susþinea cursuri dedicate literaturilorslave în care încerca sã defineascã în afara stãriipasionale – ca o componentã distictivã a ºcoliiliterare poloneze – ºi alte concepte propriiromantismului. Punctul de plecare în limpezireaacestor concepte se gãseºte – susþine Mickiewicz –în destinul lui Napoleon, în cultul personalitãþiide geniu, care se ridica prin propria forþã,subordonându-ºi familiile ºi popoarele. „Pasulfãcut pânã la investitura mesianicã a fost înfãptuitlesne pe fundal religios. Însuºirea fundamentalã aliteraturii poloneze este mesianismul. Trei suntideile care argumenteazã istoric ºi cultural aceastãconvingere: necesitatea sacrificiului, misiuneacreºtinã a poporului polonez ºi universalitateaconcepþiei mesianice.”7 Dacã, conform credinþeilui Mickiewicz, schimbãrile sociale din Apus suntdeterminate de progresul ºtiinþei, în Poloniaschimbarea înseamnã apariþia unor personalitãþimarcante, a unor lideri de opinie, a acelor geniiconducãtoare care sunt capabile sã învingã inerþiasemenilor ºi sã îndemne acele popoare mai leneºecãtre acþiune. Astfel, odatã cu Napoleon, s-apetrecut „cãsnicia celui mai mare stãpânitor cu celmai nefericit popor”8 – se înþelege aici cã estevorba de Polonia. Astfel legiunile poloneze se vorsimþi obligate sã lupte alãturi de împãratpretutindeni pentru eliberarea tuturor popoarelorcu riscul sacrificiului suprem, al dãruirii totale,asemeni unui Crist ocrotitor al întregii umanitãþii.

Un pas mai departe în înþelegerea conceptuluiproblemei poloneze o va face Julius Slowaski –autorul celebrului poem culpabilizator Kordian.Dacã Mickiewicz vedea în mesianismul poporuluipolonez o normã obligatorie pentru rezistenþaacestuia în limitele geografiei ºi biologiei salenaturale prin intermediul Geniului, Slowaski vedeceea ce se poate întâmpla în spatele liniilorinamice, în rândurile celor care din laºitate,spaimã sau pur ºi simplu din convingerepactizeazã cu duºmanul. Este vorba de aceitrãdãtori ºi, prin urmare dezertori, ademeniþi,mulþi dintre ei, de promisiuni înveºmântate înaur. În puþine dintre literaturile lumii trãdarea depatrie – ca tragedie a opþiunii – a solicitat dinpartea scriitorilor o atenþie atât de mare precum oface literatura polonezã (Slowaski, Mickiewicz,Sienkiewicz, Reymont sau Zeromski).

Ultimul de care dorim a aminti, dar pe otraiectorie spiritualã diferitã, este Cyprian KamilNorwid. Acesta preluând doctrina spiritistuluiAndrzej Towianski gãseºte în explicareafenomenelor stranii, misterioase, nevãzute alevieþii trei direcþii fundamentale. Prima crede cumcã spiritele întrupate sunt în legãturã cu cele fãrãformã fizicã. A doua, completând-o pe cea de sus,merge mai departe ºi susþine cã perfecþionareaacestor spirite are loc prin întrupãri ascendente pepãmânt sau în jurul acestuia. Iar, într-o finalitate,eliberarea spiritului trebuia sã ducã la victoriaasupra trupului ºi a minþii. Ca unitãþi socialespiritele sunt grupate în coloane-trepte, toatetinzând spre contopirea cu divinitatea din care auemanat. Trecerea de la o ipostazã la alta serealizeazã prin metempsihozã, pânã când spiritulpurificat se poate desprinde de materie. Lumea,aglomerare de forme-lãcaºe, este condusã deasemenea spirite superioare care sãlãºluiesc acumîn câteva popoare alese. Acestea sunt în numãr de

trei: poporul evreu, poporul francez ºi cel slav –adicã ºi cel polonez. Cu alte cuvinte, ºi prinaceastã doctrinã, avem de-a face tot cu o tezãmesianicã dar vãzutã nu atât pe orizontalacuceririi armate cât pe aceea a verticalei spirituale.

(Urmare în numãrul viitor)

Note:1 Dacã generaþia lui Wajda vorbise despre rãzboi,

generaþia urmãtoare – cea a lui Roman Polanski ºi JerzySkolimowski, a lui Jaroslaw Has ºi Stanislaw Rozewicz– discutã despre absenþa rãzboiului, despre prezenþaunui cotidian inert în care tinerii nu-ºi mai gãsesc loculºi doar mimeazã, ironic, gesturile eroice ale pãrinþilorlor. „Aspectul exterior al acestor filme pare a fi contem-poran dar structura psihicã a protagoniºtilor, atmosferaîn care trãiesc, conflictele de care se lovesc nu sunttotuºi contemporane; legãtura lor cu prezentul esteslabã, dacã nu chiar inexistentã. Aceste filme nudescriu o existenþã contemporanã – cu toate cã acþiunease plaseazã în prezent – ci se referã doar la urmele ºirãnile pe care rãzboiul, cu toate implicaþiile sale morale,le-a gravat în spiritul lor. Este vorba de personaje dinCanalul ºi Cenuºã ºi diamant mai mari cu douãzeci deani. Tot ceea ce este adevãrat ºi emoþionant în apariþialor nu rezultã din realitatea în care trãiesc, ci din aceaexistenþã anterioarã care i-a format. Ei trãiesc cu toþiiîntr-o stare de imobilizare care paralizeazã aspiraþiilelor, dragostea lor, revolta lor. Acest cinematografreprezintã umbra cinematografului anterior. Reprezintãmai curând sfârºitul emoþionant al unui curent preexis-tent decât deschiderea unui nou capitol.” (BoleslawMichalek, Cinema, 1968, nr. 123, p. 14)

2 Cea de a treia peliculã, conform programeianalitice a ºcolii de film de la Lodz din acei ani, esteun documentar realizat ºi el, ca ºi celelalte douã filmede care am amintit, în peliculã 35 mm, Ceramica deIlza.

3 Generaþie, primul film al trilogiei rezistenþei, arela bazã romanul lui Bohdan Czeszko, scriitor caresemneazã ºi scenariul. Canalul pleacã de la o povestirea lui Jerzy Stefan Stawinski, autor ºi al scenariului.Cenuºã ºi diamant are la bazã romanul cu acelaºi titlula lui Jerzy Andrzejewski. De aici încolo, deci dupãanul 1958 urmeazã o serie de adaptãri ale unor lucrãriliterare complexe: Lotna (Wojciech Zukrowski), Samson(Kazimierz Brandys), Lady Macbeth în Siberia (NikolayLeskov), Cenuºã (Stefan Zeromski), Porþile Paradisului(bazat pe nuvela Bramy Raju scrisã de J. Andrzejwki),Vãnãtoarea de muºte (Janusz Glowacki), Peisaj dupãbãtãlie (bazat pe mai multe povestiri scrise de TadeuszBorowski), Pãdurea de mesteceni (JaroslawIwaszkiewicz), Pilat ºi ceilalþi (bazat pe romanulMaestrul ºi Margareta de Mihail Bulgakov), Nunta(Stanislaw Wyspianski), Pãmântul fãgãduinþei(Wladislaw Reymont), Linia umbrei (Joseph Conrad),Domniºoarele din Wilko (Jaroslaw Iwaszkiewicz),Danton (bazat pe piesa Afacerea Danton de StanislawaPrzybyszewska), O iubire în Germania (Rolf Hochuth),Cronica unor întâmplãri de dragoste / Cronicaadolescenþei (Tadeusz Konwicki), Inelul cu vulturulîncoronat (Alexander Scibor-Rylski), Nastasia (F.M.Dostoievski), Sãptãmâna Mare (Jerzy Andrzejewki),Domniºoara Nimeni (Tomek Trzyna), Pan Tadeusz(Adam Mickiewicz), Katyn (Andrzej Mularczyk),Dulcea grabã (Jaroslaw Iwaszkiewicz) – acesta fiind ºiultimul film realizat de Wajda în anul 2009.

4 Vâjeu, Titus, Andrzej Wajda. Omul de celuloid,Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2005, p. 19.

5 Idem, p. 18.6 În acelaºi timp Wajda, asemeni unui Polanski sau

Bergman, a lãsat în urma sa o valoroasã creaþieregizoralã în teatru.

7 Velea, Stan, Istoria literaturii poloneze, vol. 2, Ed.Univers, Bucureºti, 1978, p. 254.

8 Caiet de documentare cinematograficã, nr. 12 /1971, p. 43.


81. Cenuºã ºi diamantMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

În tradiþia eonului medieval creºtin, tradiþieneîncetat verificatã de experienþa asceticã ºispiritualã, lumea sensibilã nu are în ea însãºi

decât un sens aluziv. Dacã considerãm cã naturaîºi e suficientã, cã e un ansamblu de proceseoarbe pur imanente, ea nu semnificã nimic, iarultimul cuvânt îl are moartea. Omul însuºi cafiinþã doar “naturalã” nu are niciun sens, niciprofunzime: fragment infinitezimal al naturii, eleste condiþionat de aceasta, conºtiinþa sa esteabandonatã contingenþei. De aceea, într-unanumit sens, nu putem crede decât cã Mitulbunului sãlbatic n-a fãcut decât sã reia ºi sãprelungeascã mitul Vârstei de Aur, adicã mitulperfecþiunii începuturilor. Starea de inocenþã, debeatitudine spiritualã, de leac ºi puritateinterioarã, de dinainte de cãderea din mitulparadisiac, devine – în mitul bunului sãlbatic –starea de puritate, de libertate ºi beatitudine aomului exemplar în mijlocul Naturii materne,ocrotitoare, vindecãtoare ºi generoase. Dar, iatã,trebuie sã recunoaºtem în aceastã imagine aNaturii primordiale caracteristicile unui peisajparadisiac. De aceea – chiar în densitatealucrurilor, a florilor, a cerurilor, în umila ºiextraordinara lor “phanie”, a formei lor – trebuie

sã presimþim Înþelepciunea ºi Armonia divinã.Ceea ce îndeobºte numim naturã, nu esterealitate în sine, ci simbol, expresie simbolicã asãnãtãþii cãilor vieþii spirituale. Pictorul, un iubitoral Naturii ar putea spune: “- Trec prin lume cuprivirea îndreptatã spre profunzimile ei... Întâl-nesc pretutindeni misterul ºi vãd reflectându-sealte lumi. Nimic nu este închis, nimic nu ste fixatdefinitiv... Lumea este diafanã, graniþele ei semodificã fãrã încetare, ea pãtrunde în alte lumi ºialte lumi pãtrund în ea. E o continuã meta-ferenþã. Dacã sunt întrebat ce este Lumea,Natura, Fiinþa, nu ºtiu, ºi dacã nu sunt întrebat...– Atunci ºtiu...!”. Îmi este clar cã pentru Pictor,Natura, Sãnãtatea, Leacul, Pravila oricãrei zile nuare nevoie de demonstraþie. Ele sunt o evidenþãbine camuflatã de o transparenþã despre care nuse poate diserta. De aceea îmi sunt suficientecâteva vorbe ale lui Claudel ºi Klee. Primul scrie:“Doar un suflet purificat va înþelege mireasmaflorilor” ºi celãlalt observã: “Inima noastrã batepentru a ne purta cãtre profunzimile,insondabilele profunzimi ale Suflului primordial”.Asta e!

3366

Black PANTONE 5569 UU vverde

Black PANTONE 5569 UU vverde

plasticaagenda

INFO cultural 2Mihai Mateiu Lecturi publice la Cãrtureºti 2

editorialGeorge Jiglãu Ce ne spun alegerile parþiale de la Clujdespre alegerile europarlamentare din iunie? 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Doi gemeni înghesuiþi într-o carte 4ªerban Axinte Romanul antiromanului sau despre gratu-itatea sublimã 5Graþian Cormoº Mai mult decât trupuri… 6

cartea strãinãCristina Sãrãcuþ O perfectã zi perfectã 7

comentariiVianu Mureºan Farmecul trist al povestirii... 7Cristian Radu Sensul uitãrii 9

ordinea din ziIon Pop Traducerile care fac, totuºi, o literaturã 10

incidenþeHoria Lazãr Metamorfozele tiranului 11

În dezbatere

Laszlo Alexandru Istoria literaturii române, de la origi-ni pînã la Nicolae Manolescu (III) 13Ovidiu Pecican Documentarea în stil... capriccioso 15

prozaRareº Moldovan Arbustu Nost 16

emoticonªerban Foarþã Talcioc 17

interviuDe vorbã cu Ioana Avãdani Presa centralã, o presã localã de Bucureºti 18

atitudiniAdi Dohotaru De la jurnalism la activism civic 20

filosofiaAndrei-Victor Ancheº Despre creºtinism ºi modernitate:o întâlnire între credinþã ºi relativism 22

istoriaªtefan Damian Scrisorile din Moldova ale misionaruluiMarco Bandini 23

religiaphilosophia christianaNicolae Turcan Invizibila normalitate 24

dezbateri & ideiOana Pughineanu Portretul unei crime anunþate latinereþe. Parcurs sinucigaº 25Lorin Ghiman Iarãºi despre Marx ºi româniIntervenþii din post-istorie 26

flash-meridianIng. Licu Stavri Booker-ul arabilor 27

structuri în miºcareIon Bogdan Lefter Alte mici "lumi/grupuri literare" 28

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Sporturi brutale 29

zapp-mediaAdrian Þion Anacronisme de sezon 30

portrete ritmateRadu Þuculescu Cheºuþ 30

muzicaFrancisc László Kurt Mild 31

teatruClaudiu Groza Ne (mai) place Ibsen? sauImposibila înviere din morþi 32

filmIoan-Pavel Azap & Lucian Maier Pescuit sportiv 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Fragilitate fãrã venin 34

forºpanDorin David 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 81. Cenuºã ºi diamant 35

plasticaMircea Oliv Floarea de foc 36

sumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Floarea de focExpoziþie Marcel Lupºe la Muzeul de Artã Cluj

Mircea Oliv

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –

trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

tribuna 157

Documents