18.09.2015 Treci cu adevarat de un om, devenind tu un om nou | Sofia Dumitriu. ArtDeVivreSofia Dumitriu. ArtDeVivre

http://www.artdevivre.ro/treci-cu-adevarat-de-un-om-devenind-tu-un-om-nou/ 1/3

Treci cu adevarat de un om, devenind tu un om nouBY SOFIA DUMITRIU, ON MARC H 16TH, 2015

Sunt oameni care ni se insinueaza in minte si in suflet ca un ecou al propriei fiinte, o impletirehalucinanta de sens, de dorinta, de regasire. Amprentati in fiecare celula si in fiecare gand, umbre ce nuse dezlipesc de noi chiar daca privim tot timpul spre un alt rasarit de viata.

Oameni esentiali pe care odata ce i-am cunoscut si i-am investit cu dragoste ne devin conditii sine quanon ale fiintarii noastre. Si ce sfarsit de lume vine peste noi atunci cand ei refuza sa mai participe ladansul cosmic al sufletelor noastre ce se tineau candva de mana… Si ce tarziu se face intre noi candminunea se sfarama in cioburi in care ne oglindim dezintegrarea.

Ce importanta are ce trauma nestiuta ne repeta acesti oameni?! Ce folos au explicatiile psihanalitice carene soptesc justificari mentale pentru a ne usura acceptarea atunci cand ei ne refuza dragostea?! La ceajuta sa intelegi ca te afli intr-un mecanism sisific de a reitera esecul primordial in a cuceri dragostea unuiparinte care te-a respins?! Se reduce absurdul daca iti hranesti mintea cu explicatii sofisticate menite a-ldezintegra pe celalalt spre a te reconstrui pe tine?

Da, ajuta. Pentru ca mintea are nevoie sa gaseasca sens in fata absurdului. Si sunt oameni care dispardin viata noastra fara a spune de ce, fara argumente valide, oameni carora desi le-ai simtit dorinta sidragostea, vor refuza si sa te lase sa traiesti si sa te lase sa mori.

Orice explicatie e mai buna decat niciuna. Pentru ca de multe ori confundam o lectie drept sufletulpereche. Pentru ca atunci cand esti bolnav, si dragostea ta va fi una bolnava. Pentru ca atunci cand esticoplesit de dor si de neinteles, ai nevoie de o explicatie logica la care sa te intorci pentru a-ti invingeemotia.

Multe iubiri sunt refugii de fapt din fata propriei vieti, una cu care nu stim ce sa facem, o viata careasteapta sa iei decizii importante ce nu au treaba cu dragostea. Astfel, evitand viata, ne refugiem inoameni care ne vor iubi tristetile si depresiile. Alaturi de ei ne traim ranile, cu nostalgii si dorurinestiute. In tandretea acceptarii lor vom putea noi insine sa ne iubim in ciuda noastra.

Dar avem nevoie sa ne iubim prin altul mai ales pentru ceea ce respingem in noi. Si cand ei ne resping,ne suntem lasati noua insine, in propria noastra continuare. Aceasta este durerea reala de fapt – nurespingerea lor, ci faptul ca suntem lasati cu restul propriei vieti pe care tot amanam sa o punem in

18.09.2015 Treci cu adevarat de un om, devenind tu un om nou | Sofia Dumitriu. ArtDeVivreSofia Dumitriu. ArtDeVivre

http://www.artdevivre.ro/treci-cu-adevarat-de-un-om-devenind-tu-un-om-nou/ 2/3

ordine.

Este absurd sa credem insa ca anumite intalniri sunt scrise in stele, desi e atat de usor sa dam vina pedestin. Unii oameni ne sunt inevitabili, dar mai presus de ei, noi insine ne suntem inevitabili. Preocupareacu celalalt ne da pretextul suprem de a fugi de propria viata in lumea plina de promisuni a celuilalt.

Fatalismul romantic ne face sa credem ca suntem sortiti sa iubim pe cineva anume, desi in realitatesuntem sortiti sa avem nevoie de dragoste. Iar prima dragoste chiar este dragostea de sine. Unprincipiu despre care toata lumea vorbeste dar nimeni nu stie cum se face.

Romantismul fata de propria fiinta e posibil doar daca nu ne mai dam motive sa ne uram si sa ne simtimvinovati. A te iubi pe tine insuti nu e o fortare abstracta, un gand pe care trebuie sa-l declami ipocrit infiecare zi in oglinda. A te iubi pe tine insuti nu inseamna a-ti insulta inteligenta repetand mecanic „maiubesc pe mine insami”.

Sentimentul autotandretii mentale vine ca si consecinta a actiunilor pe care le facem pentru a nu ne maisimti vinovati si incongruenti. Dragostea, si de sine, si de celalalt, e un verb activ, sentiment ce il traim inactiune si nu in cuvinte abstracte.

Supravietuiesti sfarsitului unei iubiri atunci cand nu te opui dezintegrarii ei. Chiar daca mintea tanu a reusit sa explice indubitabil esecul, e doar un act logic sa accepti sa traiesti cu misterul, chiar sidupa ce ti-ai gasit explicatiile. Inteligenta unui om evolueaza in intelepciune prin prisma incertitudinilor simisterelor pe care le poate tolera. Si de multe ori, raspunsul la intrebarea de ce nu a fost sa fie nu veiavea.

Adevarul, explicatia eliberatoare, este de multe ori ingropat in sinapsele celuilalt. In caz ca si-lrecunoaste siesi. Si daca tie nu ti-a fost spus, logica e iarasi foarte simpla: ori adevarul e prea meschincu privire la celalalt ori prea dureros cu privire la tine. Oamenii nu vor sa spuna adevarul pentru ca vorsa ramana cu o imagine intacta in ochii celuilalt, pentru ca au iubit rolul pe care l-au jucat in fata ta simodul in care tu i-ai vazut. Sau adevarul ti-a fost spus dar refuzi sa-l accepti ca motiv valid.

Cel mai dureros nu este sa-l pierzi pe cel crezut special, ci sa te pierzi pe tine, tentat sa raspunzi lauratenie cu urat, tentat sa distrugi benevol tot ceea ce ai cladit frumos in sufletul tau. Daca reusim safacem ca iubirea sa coexiste cu dezamagirea nu ne vom distruge pe noi insine in procesul de epurare adezamagirii.

E o arta sa lasi oamenii sa plece, sa le respecti alegerile, chiar daca pentru tine nu au nici un sens. Darpoti forta un om sa se ridice la inaltimea potentialului pe care tu l-ai vazut?! Singura ta arma esteiertarea – pentru micimea si neintelesul celuilalt. Dragostea va veni din nou daca nu ramai cu sufletulciuruit in dezamagire si in lupta cu neintelesul.

Cu sau fara adevar trebuiesc inchise usile a ceea ce a fost, asa cum a fost. Nu cu resentimente, nu curegrete, ci pentru ca nu mai duc nicaieri. Nu-ti ramane decat sa faci rai din ceea ce ai. Si avem o mintefascinanta, in ea salasluiesc si iadul si raiul.

In iad ne prabusim cand nu acceptem pierderea, desi la tot pasul viata si-a facut o vocatie din a neinvata sa pierdem. Sentimente, sperante, planuri, oameni, iluzii. Cu cat ne luptam cu pierderea cu atatintarziem reconstructia.

Raiul se inventeaza cand decidem ca azi e o zi buna pentru un nou inceput. Azi putem schimba ceva sisa pastram schimbarea. A te lasa de trecut e greu pentru ca ne folosim gresit imaginatia. Evadam mentalin trecut gandindu-ne la ce ar fi putut fi, sau in viitor, la ce ar fi putut fi, pastrand insa imaginea fosteiiubiri, icoana in fata careia ne inchinam de parca numai acea dragoste ar fi pe pamant.

Cand ne vom dori un alt fel de iubire decat ceea ce am avut, atunci vom fi lasat cu adevarat

18.09.2015 Treci cu adevarat de un om, devenind tu un om nou | Sofia Dumitriu. ArtDeVivreSofia Dumitriu. ArtDeVivre

http://www.artdevivre.ro/treci-cu-adevarat-de-un-om-devenind-tu-un-om-nou/ 3/3

trecutul in urma. Doar cand vom imagina un alt fel de iubire, mai matura, cu lectiile trecutului invatate,vom depasi ceea ce a fost.

Imaginatia e cea mai buna forma de cercetare. De ce sa ne traim istoria in loc de a ne trai, innebuniti defrumusetea descoperirii, imaginatia? Putem avea doar fericirea pe care ne-o putem imagina, oricealtceva ne e prea strain pentru a o putea recunoaste.

Acesta este liberul arbitru – putem alege, in fiecare zi, care ne este calatoria! Nimeni altcineva nu alege inlocul nostru – avem de ales intre povara libertatii sau sclavia dependentei emotionale.

Treci cu adevarat de un om, devenind tu un om nou. Fiecare esec emotional trebuie luat dreptmotivatie pentru a te reinventa. Astfel iti vei avea si „razbunarea” – care nu este data de orgoliu sau degelozie, ele duc doar la actiuni mediocre, pe orizontala. Ci de cresterea personala in toate directiile,ascendent si vertical, pe toate planurile.

Cand devii un om nou, moare si dezamagirea si tristetea trecutului. Si intr-un final, le vei multumituturor celor care te-au dezamagit. Pentru ca ei nu au fost, tu vei fi tot ceea ce poti fi. Si astfel, acceptica ceea ce azi pare un dezastru ar putea fi binecuvantarea zilei de maine. Timpul este un mare vrajitor,are acest dar… de a preface o suferinta in cel mai bun lucru ce ti se putea intampla.

Trimite unui prieten!