“TRAUMATISMELEVERTEBRO-MEDULARE”

Proiect la chirurgie

Motto:

• Sănătatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevărată ideea de valoarea sa, până când o vom pierde.

(Josh Billings)

Scopul proiectului:

• Este crearea unui sistem inovat de educație în ce privește prevenirea apariției traumelor vertebro - medulare

Obiectivele:• Promovarea unui mod sănătos de viață în comunitate;

• Prevenirea traumelor vertebro – medulare;

• Profilaxia traumatismelor coloanei vertebrale

Argumentarea proiectului: Cunoașterea consecințelor

negative care acționează asupra sănătății comunității în aparițiea traumelor vertebro – medulare.

Grupele țintă:

• Studenții din CNMF gr.302 – 303 ;• Bolnavii secției de

Traumatologie din Spitalul Clinic Republican

Durata proiectului:

•10.10.2012 – 01.11.2012

Calendarul activităților metodice:

• 23.10.2012 – studenții din CNMF gr.302 – 303;• 17.10.2012 – Spitalul Clinic Republican

Resurse informaționale:

•Calculator•DVD• Pleante•Mass – media

Traumatismele vertebro - medulare

Definiție:• Traumatismele vertebro-medulare

(TVM) sunt traumatismele coloanei vertebrale care sesoldează cu lezarea măduvei spinării.

 Leziunea medulară reprezintă rezultatul unei agresiuni asupra măduvei spinării, care compromite total sau parţial funcţiile acesteia (motorie, senzitivă, vegetativă, reflexă)

Epidemiologie:

• Frecvența maximă este înregistrată la bărbați între 15-35 de ani, iar cele mai frecvent lezate segmente sunt C5-C6 și T12 – L1. Leziunile vertebrale sunt însoțite și de leziuni neurologice care se încadrează în următoarele frecvențe: 40% cervicale, 10% toracale, 35% toraco-lombare. Numai 5% dintre traumatismele vertebrale afectează copiii , iar sub vârsta de 9 ani aceste leziuni au localizare predilectă la nivelul coloanei cervicale C1-C3. Gravitatea leziunilor cervicale este mult mai mare la copii față de adulți.

Etiopatogenie

Accidenterutiere

Violenţă Căderi Accidentesportive

Alte cauze

Clasificarea:

• anatomopatalogic se împart în închise şi deschise în raport cu existenţa unei comunicări a leziunii cu exteriorul.

• din punct de vedere neurologic se împart în: mielice şi amielice.

• din punct de vedere topografic se împart în cervicale, dorsale, lombare, sacrate şi foarte rar coccigiene.

Manifestările clinice:• Traumatismele vertebrale sun însoțite de: durere

regională, tulburări motorii și senzitive și după caz, tulburări sfincteriene. Localizarea clinică probabilă a leziunii este definită de nivelul osos și neurologic, adică de nivelul senzitiv și motor.Nivelul osos se identifică cu certitudine numai după examinare radiologică.

• Nivelul senzitiv este reprezentat de segmentul cel mai caudal al măduvei la care

• funcția senzitivă este normală pentru ambele părți ale corpului.

• Nivelul motor este reprezentat de segmentul cel mai caudal pentru care funcția motorie este normală bilateral.

La examenul local al pacientului se evidențiază:

• durere rahidiană accentuată de mobilitate, presiune locală, tuse

• contractura musculaturii paravertebrale• rigiditate și impotență funcțională a

segmentului vertebral• deformarea coloanei: scolioza, gibozitate,

ștergerea lordozei• discontinuitatea șirului apofizelor spinoase• atitudini particulare: torticolis, susținerea

bărbiei cu mâna (în leziuni cu nivel C1-C2).

Mecanisme de producere:

• Indirect - Hiperflexia- Hiperextensia - Rotaţia coloanei- Compresiunea verticală (în ax)-  Înclinarea laterală -  Forfecarea

•  Direct 

Mecanismele traumatice care duc la constituirea TVM

• Mecanisme traumatice primare , reprezentate de vectorii forţei traumatice , care acţionează:

Asupra aparatului osteo-disco-ligamentar, unde se produc fracturi, tasări, luxaţii, leziuni discale.

Asupra măduvei spinării, prin natura lor mecanică, constituindu-se compresiuni acute, inclusiv secţionări sau compresiuni cronice, datorate modificărilor canalului vertebral, când măduva suferă o traumălentă, insidioasă.

• Mecanisme traumatice secundare, care acţionează la distanţă din momentul traumei iniţiale şi care duc la agravarea tabloului patologic. Printre acestea se numără ischemia, modificările metabolismului neuronal cu activarea glicolizei anaerobe şi acumulare de metaboliţiacizi în exces , modificări ale membranei celulare cu modificarea activităţii pompei Na/K dependente, a potenţialului de membrană şi cu acumularea de ioni de calciu intracelular. 

Diagnosticul clinic:

• Leziuni medulare complete în care sub nivelul leziunii nu mai este păstrată nici o funcţie.

  Leziuni medulare incomplete care sunt definite ambiguu, însă în practică sunt suspectate atunci când sub nivelul leziunii se poate decela, chiar la un nivel minim,activitate motorie sau senzitivă

Leziuni incomplete sindromul cervical antero –

medular Se datorează comprimării porţiunii anterioare a măduvei. Aceast cauzează leziuni la nivelul tracturilor corticospinale (piramidale) şi spinotalamice, cu paralizie şi pierderea sensibilităţii dureroase, termice şi tactile protopatice sub nivelul leziunii, dar cu prezervarea parţială asensibilităţii tactile epicritice şi proprioceptive, care este transmisă prin cordoanele posterioare

Leziuni incomplete Sindromul centro – medular

În leziunile cervicale survenite pe un teren degenerativ, în prezenţa unui canal vertebral îngustat. Leziunea medulară este localizată central, cu severitatea maximă la nivelul tracturilor situate mai sprecentru, care inervează membrelesuperioare. Există o disproporţieîntre deficitul motor la nivelul membrelor superioare, care estemai pronunţat, şi cel de la nivelulmembrelor inferioare. Deficitul senzitiv este de obicei minim, deşi pot să apară frecvent modificări nesistematizate..

Diagnosticul topografic:

C1-C4 (plexul cervical): muşchii profunzi ai regiunii cervicale, diafragm (prin nervulfrenic). C5-T1 (plexul brahial): muşchii centurilor scapulare şi ai membrelor superioare. T2-T12: distribuţie metamerică prin nervii intercostali şi subcostali, inerveazămusculatura trunchiului. T7-L1: muşchii peretelui abdominal. L1-L4 (plexul lombar, alături de o ramurădinS3) şi L5S3 (plexul sacrat, alături de oramură din L4): muşchii bazinului şi ai membrelor inferioare. Rădăcinile lombo-sacrate L2-S5 (coada decal): musculatura membrelor inferioare;inervaţia vegetativă a rectului, veziciiurinare, organelor genitale

Diagnosticul imagistic

• Radiografia simplă• Computer tomografia• Rezonanţa magnetică• Mielografia

Radiografia simplă

Computer tomografia

Rezonanţa magnetică

• executată prin examen radiologic în diferite incidenţe după introducerea de substanţă de contrast hidrosolubilă în spaţiul subarahnoidian, pe masabasculantă; • este o explorare invazivă •evidenţiază cu marea curateţe sediul şi caracterul morfologic al unui potenţialagent compresi

Mielografia

Tratamentul la locul accidentului

• În fazele iniţiale, tratamentul TVM constă într-o serie de măsuricare trebuie luate la locul accidentului, care au o importanţă esenţială în evoluţia ulterioară a cazului şi care trebuie să fie dusela îndeplinire de personal sanitar calificat. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că TVM poate fi asociat cu traumatism toracic , abdominal, cerebral sau al membrelor, într-un context politraumatic, traumatisme care pot prezenta la rândul lor pericolvital şi care trebuie rezolvate.

• În prezenţa unui traumatism sever, primele măsuri luate trebuie săvizeze îndepărtarea factorilor cu risc vital şi stabilizarea funcţiilor  vitale. Ţinând cont de principiul care susţine că “orice traumatizatare o leziune vertebrală până la proba contrarie”, aceste măsuri ar fi necesare în toate situaţiile.

Tratamentul la locul accidentului

• Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie să se facă cu maximă atenţie pentru a evita producerea unor noi leziuni.

• Flexia coloanei trebuie evitată.• Trebuie de asemenea aplicat un

guler temporar (Schantz) dacă leziunea estesituată la nivel cervical

Tratamentul medical:• Tratamentul medical se instituie din

primele minute:- corticoterapia (solumedrol);- vitaminoterapia;- se administrează oxigen;- gimnastică respiratorie;- sondaj vezical şi se previne infecţia

urinară prin controale bacteriologice. Se combate meteorismul, constipaţia prin

regim alimentar, clisme, prevenirea sau tratarea escarelor .

Tratamentul neurochirurgical și ortopedic:

• Tratamentul neurochirurgical şi ortopedic au ca şi scop următoarele:

1.reducerea fracturilor ; 2.recalibrarea canalului rahidian ; 3.îndepărtarea factorilor de

compresiune ; 4.asigurarea consolidării prin fixare

vertebrala în fracturile instabile.

• Tratamentul ortopedic se aplică în fracturile stabile fără semne neurologice, cu fenomene neurologice minore sau în regresie. Pentru coloana cervicală se pune o minervă gipsată cu sprjin pe frunte, ceafă şi stern pentru 3-4 luni. Fracturile de odontoidă se imobilizează pentru 4 luni sau se operează prin diferite tehnici. Coloana dorsolombară şi lombară se imobilizează în corset gipsat pentru 2 luni în funcţie de evoluţia radiologică avindecării.

• Fracturile-luxaţie cervicale se operează. La fel se procedează şi în fracturile cominutive de corpi vertebrali instabile şi compresive. Stabilitatea coloanei se obţine prin operaţii de osteosinteză cu plăci metalice de diverse tipuri. Gimnastica medicală, electroterapia, masajul se aplică periodic. Reeducarea poate dura 3-5 ani

Luxaţie C5-C6, instabilă, fixată prin abord anterior cu

şuruburi şi plăcuţă

Fixare transpediculară a coloanei lombare.

Evaluarea proiectului

• Prin intermediul acestui proiect am convins categoriile de oameni cu care am discutat că este foarte ușor de a preveni o boală și mult mai greu ca să o tratezi;

• Am realizat succes în privința modului sănătos de viață, care poate preveni aparițiea unor traumatisme.

Bibliografie:

• Manualul de chirurgie;• Internet;• Reviste de sănătate.