PROIECT DE AN 2012-2013

Maşini de ridicat şi transportat în industria alimentară

Student: GORGOS IONUŢ

Indrumator: prof. univ. doctor ing. Gheorghe BRATUCU

Temă de proiect

Să se întocmească studiul de fezambilitate pentru un transportor cu cupe folosit la deplasarea cerealelor într-o fabrica nutrețuri concentrate (FNC), cu următoarele caracteristicii:

înalțimea, h=30m; capacitatea de transport: 10dNa/h, m3/h; viteza de deplasare, v=0,3 m/s; unghiul de înclinare....verticală

Cuprins :

1. Stadiul actual şi tendinţe în construcţia de transportoare…………………..............1.1. Generalităţi despre nutreţurile combinate şi a fabriciilor pentru prelucrarea

acestora………………………………………………………………………..........1.1.1. Prelucrarea nutrețurilor combinate………………………………………………1.1.2. Materii prime necesare preparării nutreţurilor combinate.............................1.1.3. Caracterizarea şi clasificarea nutreţurilor combinate………………………1.1.4. Fabrici pentru prelucrarea nutreţurilor combinate (FNC)………………….....

1.1.1.1 Consideraţii generale (FNC)…………………………………………………….1.1.1.2 Scheme tehnologice şi soluţii constructive (FNC)……………………………

1.2 .Stadiul actual în domeniu construcţiilor transportoarelor…………………………….1.2.1 Generalități……………………………………………………………………

1.3 .Alegerea schemei constructive a transportorului……………………………………..2. Calculul si proiectarea transportorului……………………………………………….. 3. Calculul de dimensionare……………………………………………………………….4. Elementele de calcul economic al transportorului…………………………………….5. N.T.S.M şi P.S.I………………………………………………………………………...

1. STADIUL ACTUAL ȘI TENDINȚE ÎN CONSTRUCȚIA TRANSPORTOARELOR

1.1. Generalități despre nutrețurile combinate și a fabricilor pentru producerea acestora

1.1.1. NUTREŢURILE. PRELUCRAREA NUTRŢURILOR COMBINATENutreţurile sunt toate produsele de origine vegetală, animală, minerală şi de sinteză care

folosite în hrana animalelor, determină asigurarea funcţiilor vitale şi punerea în valoare a potenţialului productiv al acestora.

În funcţie de caracteristici şi de provenienţă, nutreţurile se clasifica astfel:

nutreţuri fibroase (făinuri, făina de fân, granule şi brichete din plante verzi deshidratate);

nutreţuri suculente (nutreţuri verzi, nutrţuri însilozate, semisiloz, rădăcinoase, tuberculifere, bostanoase, resturi culinare);

nutreţuri grosiere (paie de cereale, coceni si ciocălăi de porumb, plevuri, vreji de cartofi);

nutreţuri concentrate (cereale boabe, cencentrate industrializate, făinuri proteice de origin vegetală şi animală, spărturi de cereale);

substanţe energetice (grăsimi vegetale şi animale de uz furajer, zahăr furajer, glucoză, amidon, melasă);

substanţe minerale; aditivi furajeri (vitamine, aminoacizi, antibiotice furajere, substanţe enzimatice,

coloranţi, antioxidanţi); preparatele furajere (nutreţuri combinate, substituenţi, etc);

Înainte de administrarea în hrana animalelor, majoritatea nutreţurilor trebuie să fie supuse unor procedee de preparare prin care:

se îmbunătăţesc însuşirilegustative sporind comestibilitatea (cu 25 - 50%); se reduce energia cheltuită pentru masticaţie; sporeşte digestibilitatea substanţelor

nutritive (uneori până la 100%); sporeşte valoarea nutritivă (cu 5-35%); creşte conţinutul în proteine valoroase, în

vitamine şi altesubstanţe biologic active (cu 30 – 100%); creşte nivelul proteic al grosierelor şi tăiţeilor de sfeclă prin adaos de uree sau

amoniac; se echilibrează nutreţurile în factori nutritivi prin amestecarea mai multor

componente; se lărgeşte baza furajeră prin valorificarea ca nutreţuri a unor produse secundare,

chiar şi a dejecţiilor de animale; se asigură o mai uşoară manipulare şi reducere a risipei.

1.1.2 Materii prime necesare preparării nutreţurilor combinate

Consideraţii generale

La prelucrarea nutreţurilor combinate se folosesc peste 390 de materii prime. Sortimentul

de nutreţuri şi ponderea acestora în structura generală a nutreţurilor combinate, variază de la o

ţară la alta. Valoarea nutritivă a uneia şi aceleaşi materii prime variază de la o ţară la alta în

funcţie de soi, sol, climă, tehnologie de cultură şi conservare.

Nutreţurile folosite pot fi: energetice, proteice, bogate în aminoacizi, minerale, etc

a. Materii prime energetice

Principalele nutreţuri energetice sunt: porumbul, orzul, ovăzul, grâul, sorgul la care se

adaugă ocazional melasă, tăiţeii de sfeclă, grăsimile tehnice şi zahărul.

Seminţele de cereale au un conţinut mare de glucide (amidon), moderat de proteine, mic de

grăsimi şi foarte mic de substanţe minerale (din care fosforul ocupă 50%). Vitaminele sunt

reprezentate prin cele din complexul B, E, iar în cazul porumbului şi prin provitamina A.

Proteinele, substanţele minerale şi vitaminele din complexul B se găsesc mai ales în

învelişuri, iar grăsimile în embrion (24 – 25 %). Producţia şi compoziţia chimică a seminţelor pot

fi modificate de sol, climă şi mai ales de îngrăşăminte.

Porumbul reprezintă în industria de nutreţuri combinate 60% din valoarea energetică şi

între 25 – 40 % din valoarea proteică. Această cereală este bogată în glucide uşor digestibile, cu

un nivel energetic ridicat, puţină celuloză şi cantităţi reduse de proteină. Sunt de menţionat

coeficienţii ridicaţi de digestibilitate ai componentelor porumbului.

Orzul reprezintă 10% din materiile prime. Se foloseşte întreaga plantă în diferite faze de

vegetaţie. Conţine 10 – 11% proteine, 64 – 65 % extractive neazotate, 4 – 5% celuloză şi 2 - 3 %

substanţe minerale. Deşi are o bună digestibilitate, datorită conţinutului mai scăzut în grăsimi şi

mai mare în celuloză are valoare energetică mai mică decât a porumbului. Înbunătăţind calitatea

cărnii, orezul se include în nutreţurile combinate de finisare a porcilor.

Ovăzul este foarte bogat în hidraţi de carbon, substanţe grase, săruri, B1, B2 şi P. Ajută la

accelerarea schimburilor organice, tonifierea musculară, are calităţi diuretice şi tonice şi are

efecte stimulatoare asupra tiroidei.

Grîul se foloseşte în cantităţi reduse în nutriţia animalelor, circa 5 – 10 % pe ansamblul

producţiei de nutreţuri combinate. Poate fi folosit ca materie primă energetică, unică, în reţetele

de nutreţuri combinate pentru porcii de îngrăşat, tineret taurin supus îngrăşării şi puicuţe de

înlocuire. La găini şi pui de carne poate substitui parţial porumbul.

Sorgul are o compoziţie chimică apropiată de a porumbului şi o valoare energetică mare

(95% din cea a porumbului ). Substituie în condiţii bune, pînă la 50 % din porumb.

Tăiţeii deshidrataţi de sfeclă au o concentraţie energetică mare ( 75% din cea a

porumbului). Se folosesc în primul rând ca suport de substanţe azotice sintetice neproteice

(uree).

Grăsimile reprezintă o materie primă de mare importanţă în tehnologiile de reducere a

consumurilor specifice şi de folosire superioară a făinurilor proteice. Efectul participării

grăsimilor în nutreţuri combinate se exprimă prin: creşterea poftei de mâncare, a sporului mediu

zilnic, scurtarea perioadei de creştere şi îngrăşare. Se folosesc grăsimile de origine animală

(untură de porc, porumb, floarea soarelui). Proporţia optimă de grăsime încorporată în nutreţurile

combinate este de 4 - 5% la viţei, miei şi găini respectiv 10 – 12% la purcei şi pui de carne.

Melasa şi zahărul. Melasa reprezintă 4% din sfecla prelucrată în industria zahărului. Se

foloseşte în asociaţie cu ureea sau ca liant şi corector energetic în nutreţurile granulate. Zahărul

se foloseşte în nutreţurile combinate în perioada de înţărcare a sugarilor pentru creşterea

consumului zilnic de hrană.

b. Materii prime proteice

De modul de asigurare a proteinelor, cantitativ şi calitativ depinde sănătatea animalelor,

mărimea şi calitatea producţiilor realizate precum şi costul acestora.

Şroturile de soia sunt cele mai valoroase. Nivelul proteic mare şi valoarea biologică fac

ca acestea să aibă pondere mare în structura materiilor prime proteice. În structura de nutrţuri

combinate pentru păsări şi porci, ocupă între 10 - 20% în funcţie de proteină şi lizină.

Se mai folosesc şroturile de floarea-soarelui în cânepă, rapiţă, germeni de porumb, etc.

Mazărea, bobul, lintea şi lupinul. Mazărea boabe conţine 23% proteină, 1.2 % grăsimi,

63 % extractive neazotate, 6% celuloză şi 2.5 – 3 % substanţe minerale. Valoarea biologică a

proteinei poate fi ridicată de 10 – 25 %. Bobul este mai bogat în proteine ca mazărea şi poate

intra în nutreţurile combinate în proporţie de 15 – 25 % îndeosebi la păsări. Lupinul se poate

încorpora în nutrţurile combinate în proporţii de 10 – 15 %.

Făina de lucernă verde deshidratată are un conţinut de 21 % proteină, bogată în

aminoacizi esenţiali şi cu o valoare biologică bună. Constituie în acelaşi timp sursă de vitamine

şi substanţe minerale. Se include în nutreţurile combinate în proporţie de 5 – 10 % la păsări şi

porci, respectiv 20 – 35 % la rumegătoare.

Tărâţele rezultă din tegumentele boabelor de grâu, orz, porumb, ovăz şi orez. Conţine 15

– 16 % proteine, 4 – 5 % grăsimi, 51 – 52 % extractive neazotate, 9 – 10 % celuloză şi 6 – 7 %

substanţe minerale.

Drojdiile furajere conţin 48 % proteină brută, cantităţi importante de vitamine

dincomplexul B, microelemente şi factori activi. Ele pot substitui până la 15 % din nutreţurile

proteice de origine animală putându-se include în proporţie de până la 20 % din nutreţurile

combinate.

Făina din carne-oase este o materie primă realizată pe seama deşeurilor de la abatoare,

resturilor de la tranşare etc. Conţine în medie 52 % proteină şi 10 % grăsime. În nutreţurile

combinate se poate include în proporţie de 3 – 10 %. Se mai foloseşte făina de sânge, făina de

peşte şi făina de pene.

Laptele smântânit praf conţine 24 – 25 % proteină, 4 – 4.6 % grăsime, 53.4 %

extractive neazotate şi 5.5 % substanţe minerale.

c. Aminoacizi

Aminoacizii reprezintă unitatea fundamentală din care este alcătuită proteina. Unii

aminoacizi pot fi sintetizaţi în organism motiv care se numesc neesenţiali (alanină, tirozină,

glutamină, etc.) iar alţii nu pot fi sintetizaţi, trebuind să fie asiguraţi pri hrană, numindu-se

esenţiali (lizina, metionina, triptofanul, valina, leucina, izoleucina, treonina, fenilalanina şi

histidina). Lipsa unuia sau a mai multor aminoacizi esenţiali, după cum şi asigurarea lor în

proporţie necorespunzătoare în hraă faţă de cerinţele animalelor, limitează sinteza proteinelor

corporale având rol negativ asupra producţiei.

d. Substanţe minerale

În materiile prime furajere folosite în industria nutreţurilor combinate se găsesc

urmatoarele substanţe minerale: calciul, fosforul, clorul, zincul, potasiul, fierul, cuprul,

manganul, cobaltul, iodul, zincul, seleniu, sulful, fluorul, molibdenul, arsenul, bromul, plumbul.

e.

f. 1.1.6. Vitamine

Vitaminele sunt o grupă de substanţe organice, cu funcţii specifice înorganism. Ele sunt

cataliztori biologici, intervenind în reglarea şi stimularea proceselor metabolice. După modul de

solvire, vitaminele se clasifică în liposolubile (A, D, E, F şi K) li hidrosolubile (B1, B2, B3, B4,

B5, B6, B7, B8, B10, B12, H1, C, P şi C2). Carenţele influenţează creşterea, reproducţia şi

sănătatea animalelor.

g. Substanţe auxiliare

Substanţele auxiliare intră în mod obişnuit în compoziţia nutreţurilor combinate fiind

caracterizate printr-o acţiune de stimulare a funcţiilor legate de producţiile animale: creştere,

îngrăşare, producţia de ouă, lapte, lină, etc

Antibioticele sunt substanţe bacteriostatice sau bactericide care, folosite în doze de 100 de

ori mai mici decât cele terapeutice, contribuie la menţinerea sănătăţii animalelor, la realizarea

unor sporuri în greutate sau alte forme de producţie, cu 10 – 12 % mai mari şi la reducerea

consumului de nutreţuri pe unitatea de produs cu 10 – 15 %. Nu sunt admise pentru uz furajer

antibioticele utilizate în profilaxia sau terapeutica umană şi veterinară. Antibioticele pentru uz

furajer sunt: flavomicina, virginimicina, zinebacitracina.

Hormonii sunt substanţe cu influenţă asupra proceselor fiziologice în organism, putându-

se folosi pe cale dirijată pentru stimularea unor funcţii sau producţii animale.

Compuşii arsenici sunt folosiţi ca urmare a acţiunii de stimulare a metabolismului şi

creşterii. Au rol inhibator asupra florei intestinale, intervin în funcţiile enzimatice frânând

procesele de oxidare şi recucere; au influenţă şi asupra precocităţii, ouatului, dezvoltării

penajului.

Substanţele antioxidante sunt folosite pentru strabilizarea unor componenţi: vitamine

liposolubile, grăsimi. Substanţele antioxidante fac parte din grupa fenolilor aromaţi.

Substanţe tensio-active folosite pentru dispersia unor componenţi nutritivi precum şi ca

stimulenţi ai absorbţiei intestinale.

Preparatele enzimatice au acţiune biocatalizatoare, cu efect favorabil asupra valorificării

substanţelor nutritive din furaje, stimulează ritmul de creştere, sporesc producţia animalieră şi

diminuează consumul specific pe unitatea de produs.

1.1.3 Caracterizarea şi clasificarea nutreţurilor combinate

Pentru toate speciile şi categoriile de animale se produc 130 de feluri de nutreţuri

combinate, iar dacă la acestea se adaugă şi preparatele finite de intervenţie, medicaţie sau

completare, se ajunge la cifra de 800.

Din punct de vedere al gradului de satisfacere al cerinţelor nutritive pentru animale se

deosebesc:

nutreţuri combinate care se administrează ca hrană unică, satisfăcând integral toate

cerinţele nutritive (nutreţuri combinate complete, substituenţi de palte);

nutreţuri combinate care nu satisfac toate cerinţele animalelor, având doar rol de a

completa hrana de bază în nutrienţi deficitari (suplimentele de completare,

concentratele proteino-vitamino-minerale, substanţe active stabilizate etc.)

a. Nutreţuri combinate complete

Nutreţurile combinate complete se produc pentru păsări, porcine şi pentru unele categorii

de tineret taurin şi ovin (viţei, miei şi sugari sau tineret la îngrăşat) în funcţie de scopul urmărit,

vârstă, faza de creştere sau îngrăşare. Structura acestora este prezentată în tabelul 1.1.

Tab. 1.1 Limitele de participare a diverselor materii prime în nutreţurile combinate pentru

porci şi găini

Denumirea acestor nutreţuri arată scopul şi faza de creştere sau îngrăşare: prestarter (de

prepornire) , starter (de pornire), grower (de continuare a creşterii), finisher (de finisaj). Pentru

animalele adulte de reproducţie, nutreţurile combinate complete sunt elaborate şi denumite după

fazele fiziologice: găini de reproducţie ouă-consum, scroafe gestante, scroafe lactante, vieri, etc.

Nutreţul combinat prestarter este produs pentru a satisface cerinţele ritmului mare de

creştere şi cele ale acomodării la noul mediu de viaţăşi hrană a tineretului imediat după naştere.

Se administrează ca hrană în primele 5 – 6 zile la puii de găină, in primele 14 zile la puii de

curcă, până la greutatea de 10 kg la purcei, miei şi pânp la vârsta de 40 – 60 zile la viţei..

Caracteristicile principale ale acestui nutreţ sunt: nivel energetic, proteic şi de proteine cu

valoare biologică mare, foarte ridicat. Nivelul proteic este de 30 % la puii de curcă, 23 – 25 % la

puii de găină şi de 20 – 22 % la purcei, miei şi viţei.

Nutreţurile combinate starter se administrează în hrană, până la vârsta de 7 săptămâni la

puii destinaţi producţiei de ouă, până la 5 săptămâni la puii de carne şi de curcă, între 10 – 15 kg

greutate la miei şi între 2 – 6 luni la viţei. Nivelul proteic este de 25 % la puii de curcă, 21 – 23

% la puii de carne, 19 – 20 % la puii de înlocuire, 18 – 19 % la purcei şi 16 – 17 % la viţei şi

miei.

Nutreţul combinat grower se administrează între 16 – 17 săptămâni la puii de înlocuire, 5

– 6 săptămâni la puii de curcă, 5 – 6 săptămâni la puii de carne, 56 – 58 zile (21 – 30 kg) la

purcei şi 15 – 30 kg la miei. Nivelul proteic este de 18 – 22 % la puii de curcă, 19 – 20 % la puii

de carne şi 16 – 16.5 % la purcei şi miei.

Nutreţul combinat finisher se foloseşte uneori cu 2 săptămâni înaintea sacrificării puilor

de carne, pentru îmbunătăţirea calităţilor gustative ale cărnii. Are un nivel proteic mai scăzut 18

% şi un conţinut ridicat de pigmenţi.

Nutreţurile combinate pentru animale adulte conţin un procent mic de nutreţuri

animale, iar nivelul proteic este redus: 15 – 17 % la găinile de reproducţie şi ouă consum, 15 –

16 % la scroafe gestante, 16 – 17 % la scroafe care alăptează şi vieri.

b. Nutreţuri combinate de completare

Suplimentele de completare se fabrică pentru rumegătoare, avănd rolul de a completa carenţele

din raţiile de bază ale acestora (compuse din făinuri grosiere, suculente şi concentrate). Suplimentele de

completare se realizează pe un suport (tărâţe, tăiţei de sfeclă uscaţi, făină de ştiuleţi sau cereale) în care se

includ nutrienţi deficitari. Ele se introduc în hrana de bază, în cadrul bucătăriilor furajere sau în remorcile

tehnologice. În tabelul 1.2 se indică un model de structură medie a suplimentului de completare pentru

echilibrarea nutriţiei la 1000 vaci de lapte.

Nr.

crt.

Sortimentul de materii prime

Participare

% în Necesarul anual

structură U.M cantitate

1 Tărâţe de cereale 40,01 tone 380,4

2 Concentrat extrudat 41 tone 390

3 Fosfat dicalcic 11 tone 105

4 Carbonat de calciu 1,6 tone 15

5 Clorură de sodiu 3,8 tone 36

6 Sulf sublimat 0,78 tone 7,5

7 Carbonat de magneziu 1,78 tone 17

8 Oxid de zinc 0,02 kg 243

9 Sulfat de cupru 0,01 kg 150

10 Clorură de cupru – kg 2,6

11 Iodură de potasiu – kg 6,5

12 Selenit de sodiu – kg 1,2

13 Microvit A (500.000 U.I/g – kg 42

14 Microvit D (250.000 U.I/g – kg 5

Tab.1.2.

Concentratele proteino-vitamino-minerale sunt produse de fabricaţie intermediară,

foarte concentrate în proteine, aminoacizi, vitamine şi substanţe minerale, uneori şi în grăsimi,

antioxidanţi, biostimulatori, antibiotice, etc. Suportul îl constituie nutreţurile proteice. Se

folosesc în prepararea nutreţurilor combinate complete prin încorporarea lor în cereale în

proporţii de 5 – 35 %.

Premixurile (vamixuri, supernuclee, zooforturi) sunt amestecuri concentrate în

microcomponente (vitamine sintetice , aminoacizi sintetici, biostimulatori, antioxidanţi, etc). Se

prepară prin trecerea microcomponentelor pe un suport (lapte praf, şroturi, tărâţe) în concentraţii

de 3 – 20 %. Proporţia de participare a premixurilor în nutreţurile combinate variază după

concentraţia în microcomponente fiind de 1 – 0.25 %.

1.1.4 FABRICI PENTRU PRODUCEREA NUTREŢURILOR COMBINATE

1.11.1. Consideraţii generale

Fabricile pentru nutreţuri combinate (F.N.C.-urile) se disting după capacitatea de producţie

care variază între 5 – 30 t/h (30.000 – 100.000 t/an). Aceste întreprinderi lucrează în sistem

industrial în 2 – 3 schimburi. Principalele secţii sunt: silozul, corpul de fabricaţie, magazia de

făinuri industriale, magazia de produse finite, sectorul de recepţie materii prime, cooperarea cu

silozul. Modelul de organizare tehnologică a unui F.N.C. cu o capacitate de 180.000 t/an este

prezentat în figura 2.1.

Schemele (diagramele) tehnologice ale fabricilor pentru producerea nutreţurilor combinate

cuprind în general următoarele operaţii: recepţia şi depozitarea materiilor prime, măcinarea

cerealelor, dozarea şi omogenizarea componentelor, integrarea fazelor lichide, granularea

nutreţului combinat, însăcuirea şi depozitarea nutreţurilor, livrarea.

Principalele operaţii tehnologice ale fabricilor pentru producerea nutreţurilor

combinate

Recepţia materiilor prime (porumb sub formă de ştiuleţi sau boabe) se poate face fie pe

cale auto (de la camioanele cu benă basculantă) fie pe cale ferată. Recepţia materiilor prime de la

mijloacele de transport auto sau vagoane de cale ferată se realizează, în general, cu ajutorul

elevatoarelor şi transportoarelor cu lanţ prevăzute cu descărcătoare de saci. Sub calea ferată,

respectiv sub podurile basculă se găsesc buncăre de recepţie cu transportoare extractoare care

transportă produsul la sorbul elevatorului. Concomitent cu descărcarea se face şi cântărirea şi

recepţia materiei prime cu ajutorul podurilor basculă sau basculele C.F. cu cap automat.

Depozitarea materiilor prime recepţionate se face în buncăre metalice, respectiv

microsilozuri. În cazul porumbului depozitat în ştiuleţi, lăţimea pătulului sau cotărcii este bine să

nu depăşească 2 m. În cazul în care sunt mai late, trebuiesc lăsate canale de aerare (confecţionate

din panouri din stinghii de lemn). Umiditatea boabelor de pe ştiuleţi este bine să nu fie mai mare

de 27%. Trebuie avut în vedere faptul că nu se introduc în pătul ştiuleţii afectaţi de dăunători

(molii) sau boli (mucegaiuri, fusarium).

Odată introduse în depozit, umiditatea produselor agricole suferă modificări permanente.

Aceste modificări sunt dorite în cazul în care umiditatea trebuie să scadă. Numai că umiditatea

poate să şi crească în funcţie de umiditatea relativă a aerului, până ajunge la o umiditate de

echilibru. Fenomenul este mai evident la produsele depozitate în spaţii deschise.

Umiditatea

porumbului (%)

Înălţimea stratului de depozitare (m) în magazii fără

aerare activă

sub 15% la rezistenţa pereţilor magaziei

15,1 - 16 1,5

16,1 - 17 1

peste 17 sub 1 (se usucă de urgenţă)

Tabelul 2.1 Umiditatea porumbului boabe

Măcinarea cerealelor este operaţia de sfărâmare şi mărunţire a boabelor de cereale în

particule cu diferite dimensiuni având ca scop final obţinerea făinii, germenilor şi tărâţelor.

Operaţia se bazează pe acţiunea mecanică a tăvălugilor măcinători ai valţului asupra boabelor de

cereale, operaţie repetată până ce întregul miez ajunge în stare de făină.

Secţia de măciniş sau moara propriu-zisă este locul unde cerealele se transformă în făini,

germeni, tărâţă şi în procent redus griş comestibil.

Măcinarea sau mărunţirea fină şi defibrarea constituie operaţiile de bază ale tehnologiilor

de prelucrare a nutreţurilor concentrate respectiv fibroase sau grosiere.

Scopul acestei operaţii constă, în primul rând, în mărirea vitezei de prelucrare a nutreţurilor

de către sucul gastric, ştiut fiind faptul că viteza de prelucrare este direct proporţională cu

suprafaţa nutreţului, şi în al doilea rând, în scopul preparării diverselor amestecuri furajere care

să conţină totalitatea substanţelor nutritive şi auxiliare de care are nevoie organismul animalelor.

Cerinţele zootehnice se referă la mărimea dimensiunilor măcinişului pentru diverse specii

şi vârste şi la puritatea măcinişului. În ceea ce priveşte dimensiunile medii ale măcinişului (d –

dimensiunea medie a particulelor), se fac următoarele recomanări: pentru bovine adulte d 3 mm

(măciniş grosier); pentru porcine d 1 mm, în cazul nutreţului uscat şi d 1 mm, în cazul

nutreţului umed.

Totodată, nu se admite măciniş sub formă de praf, deoarece acesta se umectează greu cu

suc gastric formând bulgări greu digerabili.

Nutreţul sub formă de măciniş administrat animalelor trebuie să fie curat. Nu se admit

impurităţi metalice sau organice în mă ciniş. Din aceste motive nutreţurile în general şi cele

concentrate în special se supun în prealabil operaţiilor de curăţire cu ajutorul maşinilor de

selectat şi a dispozitivelor de curăţire cu magneţi şi electromagneţi.

În cazul nutreţurilor fibroase şi în special al grosierelor (tulpinii de porumb, paie, etc) este

necesară nu numai tocarea (fragmentarea) ci şi defibrarea acestor particule, adică dezmembrarea

lor în particule de aceeaşi lungime (egală cu cea a particulei iniţiale), dar de grosimi mai mici.

Corespunzător acestor cerinţe zootehnice impuse procesului de măcinare şi defibrare

rezultă o serie de cerinţe tehnice pentru morile cu ciocane: să fie cât mai universale pentru a

permite atât măcinarea diverselor tipuri de nutreţuri, cât şi defibrarea nutreţurilor fibroase şi

grosiere; să permită măcinarea nutreţurilor cu o umiditate de până la 20%; să nu producă

încalzirea măcinişului, să permită obţinerea unor măcinişuri cu o granulaţie cuprinsă între 0,2 si

3m; organele de lucru să fie rezistente la uzură; să permită o acţionare cât mai simplă.

Mărunţirea nutreţurilor concentrate se poate realiza cu ajutorul morilor cu pietre, în cazul

cerealelor boabe uscate, a morilor cu valţuri riflate, în cazul cerealelor boabe uscate sau umede

(pentru obţinerea fulgilor de cereale), a zdrobitoarelor cu discuri stelate, în cazul turtelor

oleaginoase şi brichetelor, a zdrobitoarelor du degete, în cazul ştiuleţilor de porumb şi a morilor

cu ciocane în toate cazurile.

Cea mai largă utilizare în cadrul fermelor zootehnice o au morile cu ciocane, datorită

multiplelor avantaje pe care le prezintă:

au un character universal putând prelucra nutreţuri concentrate sub formă de boabe de

cereale sau sub formă de bucăţi (ştiuleţi de porumb, ciocălăi de porumb, turte oleaginoase, etc);

permit obţinerea de măcinişuri cu granulaţii diferite;

nu produc încălzirea măcinişului;

permit măcinarea nutreţului cu umiditate până la 20%;

cu adaptări simple, permit defibrarea nutreţurilor fibroase şi grosiere;

au o construcţie simplă şi se pot acţiona direct de la electromotoare;

prezintă comoditate în exploatare;

Dozarea diferitelor componente ale amestecului furajer, respectiv ale reţetei reprezintă una

din operaţiile deosebit de importante în producţia nutreţurilor în general şi în cea de nutreţuri

combinate în special. Această operaţie este constituită dinntr-un ansamblu de lucrări prin care

componentele amestecului sunt măsurate cu precizie şi debitate parţial sau în flux continuu la

organele de omogenizare (amestecătoarele). Precizia ridicată cerută acestei operaţii urmăreşte

evitarea subdozării sau supradozării unor componente ce ar putea fi dăunătoare sănătăţii şi

dezvoltării normale a animalelor.

Operaţiunea de dozare impune următoarele cerinţe:

1. precizia dozării să fie invers proporţională cu procentul de participare în reţetă

(amestec) a diverselor componente;

2. granulaţia componentelor trebuie să fie cu atât mai fină cu cât procentul de

participare în reţetă este mai mic şi cu cât valoarea biologică a acestuia este mai mare;

Componentele care participă în amestec cu o pondere mai mică de 1%, poartă denumirea

de microcomponente; iar cele cu o participare mai amre de 1% - macrocomponente. Sistemul de

dozare este determinat de mai mulţi factori şi anume: capacitatea orară de fabricaţie, gradul de

mecanizare şi automatizare, tipul de nutreţ care se amestecă şi starea acestuia, specia de animale

pentru cere este destinat nutreţul, exigenţa cerută la dozare.

Asfel, în secţiile de pregătire a hranei (bucătăriile furajere), se aplică cele mai simple

metode şi mijloace de dozare. În acest caz, se prepară de obicei amestecuri furajere simple, cu un

număr redus de componente destinate, în general, taurinelor şi ovinelor.

În altă variantă, prepararea nutreţului finit se face pe baza unui preamestec proteino-

vitamino-mineral, furnizat de către o altă instalaţie specializată, în cadrul secţiei, efectuându-se

numai operaţia de integrare a acesteia în anumite proporţii (10-20%) în restul componentelor,

concentrate, fibroase, grosiere, rădăcinoase.

În fabricile de nutreţuri combinate de capacitate mică (5-10t/h), operaţia de dozare pune

probleme mai complicate şi sunt necesare instalaţii semiautomate. La fabricile mari, cu capacităţi

de circa 20t/h şi mai mari, operaţiile de dozare sunt mecanizate şi automatizate. În ambele cazuri,

numărul componentelor care participă în amestec este mare (20-25). În majoritatea cazurilor,

operaţiile de dozare sunt comandate electronic.

În funcţie de metoda de dozare (după volum sau greutate), dozatoarele se împart în trei

categorii: volumetrice, gravimetrice şi mixte. Dozatoarele volumetrice sunt simple din punct de

vedere constructiv, dar precizia lor este scăzută (eroare 10-15%), în timp ce dozatoarele

gravimetrice sunt mai complicate, dar asigură o precizie ridicată (eroare aproximativ 1-3%).

Dozatoarele mixte folosesc ambele metode: volumetrică şi gravimetrică.

Din punct de vedere al procesului tehnologic, se disting dozatoare cu acţiune discontinuă

(procesul de dozare se efectueză în şarje) şi cu acţiune continuă. Mărimea capacităţii de lucru a

dozatoarelor cu acţiune discontinuă se realizează prin mărirea porţiei debitate, fie prin mărirea

numărului de porţii debitate în unitatea de timp. În cazul dozatorului cu acţiune continuă, debitul

acestuia se măreşte fie prin mărirea încărcării specifice (pe metru liniar) a transportorului

respectiv, fie prin mărirea vitezei organului de lucru al acestuia.

Din punct de vedere al nivelului de automatizare, se disting următoarele tipuri de

dozatoare: cu comandă manuală, semiautomate şi automate. În primul caz, operaţiile de dozare

sunt executate de mecanisme, dispozitive şi aparate, operatorul executând doar comenzile, în

timp ce dozatoarele automate lucrează fără intervenţia omului, executând totodată şi operaţiile de

control a procesului, afiăarea şi înregistrarea datelor. Aceste dozatoare sunt de două tipuri: cu

ciclu deschis şi cu ciclu închis.

În cazul funcţionării cu ciclu deschis, dozatorul lucrează cu un mecanism de execuţie,

asigurând debitarea cantităţii de furaj impusă independent de schimbarea proprietăţilor acestuia.

Reglarea debitului se realizează atât direct, cât şi de la distanţă. În cazul funcţionării în ciclu

închis, debitul de furaj variază în funcţie de comanda dispozitivului de semnalizare al sistemului

de reglare automată (S.R.A.)

Metodele de măsurat pot fi: directe, când cantitatea măsurată se determină direct prin citire

şi metode de măsurare prin compensare, când se efectuează o comparaţie între masa măsurată şi

unitatea de măsură. Operaţia de cântărire (operaţia principală în procesul de dozare) se poate face

static, cnstând în cântărirea unor obiecte singulare ( de exemplu saci sau baloturi de furaje), sau

dinamice constând în cântărirea continuă a produselor în deplasare.

Omogenizarea (amestecarea) componentelor reţetei furajere, în prealabil dozate, se face în

scopul omogenizării amestecului din punct de vedere al conţinutului. Totodată amestecarea

furajelor are şi scopul de a permite introducerea în reţetă a unor componente care nu pot fi

administrate separat în hrana animalelor cum ar fi, substanţele medicamentoase, unele substanţe

minerale, etc. Prin amestecare are loc distribuirea uniformă a particulelor fiecărui component în

masa amestecului sub acţiunea unor forţe exterioare. Amestecarea se mai foloseşte şi în cazul

intensificării procesului de schimb de căldură în cazul tratării termice a furajelor

Amestecurile furajere, cu excepţia celor lichide, reprezintă sisteme mecanice din materiale

friabile (granulare sau fibroase). Cel mai uşor se pot amesteca nutreţurile cu granulaţie mică cum

sunt de exemplu nutreţurile combinate. Nutreţurile fibroase tocate la lungime mare practic nu se

pot amesteca. Formarea unor amestecuri omogene care să conţină şi astfel de nutreţuri se poate

realiza prin formarea de straturi suprapuse cu diverse tipuri de nutreţuri “system pateu”.

În practica amestecării nutreţurilor nu se poate obţine un amestec ideal cu o omogenitate

perfectă, în schimb se poate obţine o astfel de omogenizare a amestecului la care probabilitatea

găsirii aceluiaşi număr de particule a unui component în orice volum infinit mic al amestecului

să fie constantă şi egală cu participarea componentului respectiv în amestec. În principiu, se va

aprecia că s-a realizat o omogenitate bună dacă se constată un echilibru proporţional cu cel

prescris între componentele existente în structura celei mai mici raţii zilnice consumate.

Granularea nutreţurilor combinate respectiv brichetarea amestecurilor furajere se face în

primul rînd în scopul menţinerii omogenităţii şi păstrării în condiţii mai bune a substanţelor

nutritive şi biostimulatorilor care-i conţin. Totodată ăn acest mod se prelungeşte durata de

conservare a nutreţurilor şi se uşurează lucrările de manipulare şi transport. Prin granulare,

densitatea nutreţurilor combinate pratic se dublează, iar prin brichetare desistatea amestecurilor

furajere creşte şi mai mult .În felul acesta volumul lucrărilor de transport şi manipulare şi spaţiile

necesare pentru depozitare se reduc considerabil.

Furajarea animalelor cu nutreţuri granulate sau brichetate în compoziţie cu nutreţuri sub

formă de făină mai prezintă în plus următoarele avantaje:

o reducere a risipei de furaje cu minimum 2-3%;

valorificarea superioară a nutreţurilor, materializată prin 1-2% sporuri de producţie;

reducerea consumului specific de nutreţuri cu 3-5% pe unitatea de produs;

împiedică probabilitatea alegerii (trierii) furajului de către animale (în special la păsări),

astfel că acestea sunt obligate să consume în totalitate raţia administrată;

distrugerea aproape în totalitate a mucegaiurilor şi formelor sporulente.

Prin granulare, volumul nutreţurilor combinate se reduce cu 20-30% iar pentru scurgerea

gravitaţională este nevoie de o pantă de numai 25° faţă de 45° în cazul făinilor. Nutreţurile

combinate sub formă de făină prezintă inconvenientul unei durate de conservare limitată,

deoarece sunt constituite aproape în totalitate din substanţe organice sub influenţa oxigenului,

umidităţii, căldurii şi luminii, grăsimile din nutreţuri râncezesc, vitaminele se oxidează, si aşa

mai departe.

Prin granulare se sustrage o cantitate importantă de nutreţ de sub influenţa acestor agenţi,

se elimină aerul din spaţiile dintre particule şi se formează la suprafaţa acestora o peliculă

protectoare. În felul acesta durata de conservare creşte de 3-4 ori. La rumegătoare nutreţul sub

formă de granule sau brichete favorizează rumegarea, în timp ce nutreţul sub formă de făină este

asimilat cu dificultate.

Mecanizarea şi automatizarea lucrărilor de distribuire a nutreţurilor la animale este mult

uşurată în cazul folosirii nutreţurilor sub formă de granule sau brichete. Granularea şi brichetarea

nutreţurilor prezintă totuşi unele dificultăţi tehnologice şi cheltuieli suplimentare, legate de costul

utilajelor respective şi consumul de energie relativ ridicat. Cu toate acestea, avantajele

menţionate mai sus compensează cheltuielile suplimentare necesare. În cazul granulării

amestecurilor furajere de bază (de paie) aceste avantaje sunt deosebit de evidente; 1kg de granule

poate înlocui 4kg siloz sau 1kg fân şi permite obţinerea unui kg de lapte.

Aşadar, fluxul tehnologic într-o fabrică de nutreţuri combinate se dispune pe 3 – 9 nivele.

Morile cu ciocane se plasează pe sol (ultimul nivel inferior). Pe măsura măcinărilor, măcinişul

este aspirat cu ajutorul ventilatoarelor centrifugale la ultimul nivel în cicloane şi de aici prin

curgere liberă ajunge în buncăre. Făinurile industriale şi cele de tip P.V.M sunt ridicate în

buncăre cu ajutorul elevatoarelor. Sub buncăre se plasează cântarele dozatoare şi sub acestea (la

parter), omogenizatoarele. Buncărele de produse finite sunt astfel dispuse încât descărcarea în

mijloacele de transport auto se poate face prin cădere liberă. Vagoanele de cale ferată se încarcă

pe la partea superioară cu ajutorul transportoarelor.

Fig. 2.1

1.1.1.2. Scheme tehnologice şi soluţii constructive de fabrici pentru producerea

nutreţurilor combinate

a. Fabrică SIMPLĂ pentru producerea nutreţurilor combinate (capacitate < 10 t/h)

În cazul fabricării nutreţurilor combinate numai sub formă simplă, negranulată şi a unor

fabrici de capacitate mai mică, până la 10 t/h (60.000 t/an), schema tehnologică a instalaţiei este

mai simplă şi cuprinde un număr minim de operaţii

Porumbul sub formă de ştiuleţi sau boabe este adus în camioane cu benă basculantă şi

descărcaţ în buncărele zdrobitoarelor de ştiuleţi (1) de unde ajunge pe un transportor cu lanţ

pentru cereale (2) care-l introduce in sorbul elevatorului de primire (3). Acesta, prin intermediul

altor două transportoare cu lanţ (4) şi (5) îl introduce în buncărele metalice ale microsilozului (6).

Produsele de tip P.V.M. (făinuri proteice, vitamine, săruri minerale) sunt aduse în saci şi cu

ajutorul decărcătorului (7) sunt descărcate, apoi sunt ridicate de elevatorul (8) şi depozitate în

buncărele special destinate (9) din sectia de dozare-omogenizare.

Pregătirea pentru fabricaţie începe cu trecerea cerealelor boabe din microsiloz în secţia

măciniş, în buncărele de cereale (10) şi măcinarea acestora cu ajutorul morilor cu ciocane MCF –

5 (11), urmată de depozitarea făinurilor de cereale în secţia de dozare-omogenizare în bunărele

(12).

Fabricarea nutreţului combinat constă în dozarea gravimetrică a tuturor componentelor cu

ajutorul dozatoarelor (13) şi omogenizarea lor cu ajutorul omogenizatoarelor orizontale (14).

Datorită diferenţelor mari de participare în reţetă a diferitelor componente pentru a asigura

o precizie de dozare corespunzătoare şi un înalt grad de omogenizare, microelementele (P.V.M.-

urile) se dozează şi omogenizează separat. Nutreţul combinat complet se depozitează în secţia de

însăcuire şi livrare în buncărele de produs finit (15).

În funcţie de modul de livrare, produsul finit este însăcuit cu ajutorul maşinilor de însăcuit

(16) şi depozitat în magazia de produse finite sau în buncărele pentru livrarea auto.

b.Fabrică de nutreţuri combinate de mare capacitate (25 – 30 t/h)

La F.N.C.-urile sau întreprinderile pentru nutreţuri combinate de mare capacitate (fig 2.3)

silozul pentru cereale dispune de mai multe celule de beton şi este separat de corpul de fabricaţie.

Recepţia materiilor prime şi livrarea produselor finite se face atât pe cale auto cât si pe cale

ferată.

Întreprinderea mai dispune de o magazie pentru făinuri industriale, floarea soarelui, soia,

etc. Corpul de fabricaţie mai cuprinde secţia de integrat faze lichide şi granulare.

Cerealele boabe sunt aduse de la siloz şi introduse în buncărele microsilozului ( 2 ) cu

ajutorul transportoarelor cu lanţ pentru cereale (1). Făinurile industriale şi de tip P.V.M. sunt

puse în saci şi descărcate cu ajutorul descărcătoarelor de saci şi apoi transportate şi depozitate în

buncărele (3).

Pregătirea pentru fabricaţie începe cu măcinarea cerealelor cu morile cu ciocane (6),

transportul şi depozitarea făinii în secţia de dozare-omogenizare în buncărele (9). În cazul

depozitării făinurilor industriale în microsiloz se trec şi acestea în cantităţile stabilite în secţia de

dozare-omogenizare.

Fabricarea nutreţului combinat se face în două faze: în prima fază se prepară nutreţul

combinat sub formă de făină, iar în a doua cel sub formă de granule. Mai întâi se prepară

P.V.M.-urile care se dozează şi omogenizează, după care sunt aduse şi depozitate în secţia de

făinuri industriale ca macrocomponente. În continuare, făinurile de cereale şi cele industriale

împreună cu amestecul P.V.M. se dozează în cantităţile prescrise de reţetă, se introduc în

amestecătorul orizontal (14), se omogenizează, după care se transportă şi se depozitează în

buncărele pentru nutreţ combinat sub formă de făină (17).

În cazul obţinerii nutreţului combinat sub formă granulată, nutreţul combinat sub formă de

făină omogenizată se introduce în amestecătorul de faze lichide (25) unde este umectat prin

pulverizare cu amestec de faze lichide (untură, ulei de floarea-soarelui, etc) după care urmează o

nouă omogenizare urmată de depozitarea într-un buncăr special. Granularea cu ajutorul preselor

GM-500 (21) este precedată de o separare a impurităţilor feroase şi o nouă umectare cu abur.

Granulele sunt trecute prin răcitorul (20), zdrobitorul (22), sita de separare a fracţiunilormici (23)

care sunt readuse în nutreţurile combinate sub formă de făină în timp ce fracţiile mari sunt

depozitate în buncărele de granule (27).

Fazele lichide primare ( untură, ulei de floarea-soarelui, lecitină, colină ) sunt depozitate în

rezervoarele speciale (29), (30), (31) şi (32) prevăzute cu ventilatoarele (34). Pentru formarea

amestecului de faze lichide aceste componente sunt trecute în nişte rezervoare tampon (33) de

unde se debitează cantităţile necesare în rezervorul de omogenizare a fazelor lichide. Amestecul

se trece apoi într-un vas gradat cu ajutorul căruia se stabileşte cantitatea necesară pentru o şarjă.

Cu ajutorul grupului atomizor acest amestec se pulverizează în malaxor unde concomitent sunt

debitate şi nutreţurile.

Produsele finite, simple sau granulate, ambalate în saci sau depozitate în buncăre pot fi

livrate cu mijloace auto sau pe cale ferată. Corpul de fabricaţie este prevazut, in plus, cu o

instalaţie de desprăfuire formată din ventilatoarele centrifugale (37), cicloane (38), filtre de praf

şi guri de captare a prafului în toate punctele unde se fac manipulări de furaje. Instalaţia dispune

de un înalt grad de mecanizare şi automatizare a operaţiilor.

combinate sub formă de făină.

c. Microfabrica pentru nutreţuri combinate

Microfabrica pentru nutreţuri combinate este destinată preparării diferitelor reţete de furaje

combinate, necesare complexelor de creştere a porcilor şi taurinelor. Se instalează în apropierea

complexului de creştere a animalelor pe care-l deserveşte, utilizând cereale ce se macină în

cadrul staţiei şi P.V.M., preparate în cadrul altor fabrici de nutreţuri combinate. Este fabrica de

I.M.A.I.A – Arad.

Caracteristici funcţionale:

Cantitatea maximă de furaj produs într-o oră......3 t

Distanţa maximă de refulare a furajelor pe verticală....10 m

Puterea instalată...........................................................60 kW

Debitul de aer al ventilatorului....................................3600 m3/h

Turaţia rotorului morii şi al ventilatorului...................3000 rot/min

Domeniul de dozare al dozatorului cu reglare continuă 100-3000 kg/h

Domeniul de reglaj al turaţiei rotoarelor dozatorului... 4-40 rot/min

Capacitatea de transport a elevatorului de primire.....25-30 t/h

Turaţia transp. extractor al buncărelor produs finit.... 407 rot/min

Capacitatea transportorului extractor.........................15 t/h

Capacitatea de lucru al transportatorului elicoidal special...3 t/h

Turaţia spirei transportorului elicoidal spiral..... 407 rot/min

Capacitatea buncărului de primire a elevatorului.....1,7 m3

Puterea motorului electric al morii cu ciocane...........37 kW

Puterea motorului electric al elevatorului...........4 kW

Turaţia motorului electric al elevatorului...........750 rot/min

Puterea motorului electric ecluzelor...........0,55 kW

Turaţia motorului electric al ecluzelor...........1000 rot/min

Puterea motorului transportorului elicoidal încărcător........2,2 kW

Turaţia motorului transportorului elicoidal încărcător........750 rot/min

Puterea motorului transportorului elicoidal spiral........3 kW

Turaţia motorului transportorului elicoidal spiral........1500 rot/min

Puterea motorului electric al transport. descărcător........3 kW

Turaţia motorului electric al transport. descărcător........1500 rot/min

Modul de funcţionare:

Schema fluxului tehnologic de lucru a MICRO-FNC-ului este prezentată în fig. 2.4.

materia primă ce se va deversa în buncărul de primire al elevatorului este preluată de către

elevatorul (1) şi deversată în transportorul elicoidal superior (2). Umplerea buncărelor (3) până la

nivelul maxim este semnalizată optic şi sonor. Primele patru buncăre se umplu cu cereale, iar

celelalte cu P.V.M.-uri. Cerealele şi P.V.M.-urile care vor deţine ponderea cea mai mare în reteţă

se vor pune în bunăcrele de lângă moară.

Dozarea elementelor componente se face cu dozatoarele cu reglare continuă (5) prin

reglarea turaţiei în funcţie de debitul de materie primă necesară obţinerii reţetei de furaj dorite.

Datorită depresiunii create în carcasa morii, cerealele dozate sunt transportate pneumatic şi

pătrund în moara cu ciocane (4) prin gura centrală de absorbţie. Măcinişul este aspirat de rotorul

ventilatorului amplasat în carcasa morii. Prin orificiul de aspiraţie practicat în carcasa morii în

zona ventilatorului sunt aspirate P.V.M.-urile din buncăre, în cantităţi dozate. În acest fel, în

carcasa morii, sub efectul produs de rotorul ventilatorului se realizează amestecarea măcinişului

cu componente de tip P.V.M., iar amestecul de furaj obţinut este refulat prin reţeaua de transport

pneumatic în cicloanele (6) unde se produce separarea aerului de furajul transportat.

Descărcarea cicloanelor se face cu ajutorul ecluzelor (7) care asigură alimentarea

transportorului elicoidal spiral (8) şi care transportă furajul în unul din cele patru buncăre de

produs finit (9).

Extragerea furajului din buncărul de produs finit şi încărcarea înn mijloacele de transport

se execută prin pornnirea transportoarelor elicoidale ataşate la fiecare buncăr şi deschiderea

sibarelor de la gura de golire a buncărelor. În anexa 1 şi anexa 2 se prezintă proiecţia principală,

respectiv laterală, a microfabricii de nutreţuri combinate.

d. Fabrica pentru nutreţuri combinate de 5 tone/oră

Fabrica de nutreţuri combinate de 5 t/h este destinată pentru producerea nutreţurilor

combinate, atât sub formă de făinuri, cât şi sub formă de granule, pe bază de reţete furajere bine

stabilite în funcţie de categoria de animale, de vârstă şi de destinaţia acestora. Poate lucra în 1, 2

sau 3 schimburi/zi în funcţie de necesităţi şi asigură o producţie anuală maximă de 30.000 tone.

Ea cuprinde depozitele pentru stocarea cerealelor şi făinurilor industriale în vrac, depozitul

pentru înmagazinarea făinurilor proteice şi a produselor finite în saci, precum şi corpul de

fabricaţie în care se execută curăţirea şi măcinarea cerealelor, măcinarea produselor industriale,

dozarea, granulaream ambalarea în saci şi livrarea nutreţurilor combinate.

Caracteristici tehnologice:

Cantitatea maximă de nutreţ combinat într-o oră..... 5 t

Capacitatea depozitului de cereale şi făinuri industriale.... 5000 t

Capacitatea depozitului de făinuri proteice în saci... 350 t

Capacitatea depozitului de produse finite în saci.... 660 t

Capacitatea bunăcrelor de stocare.........................120 t

Capacitatea bunăcrului de nutreţ combinat pentru granulare...20 t

Capacitatea buncărului de stocare a produselor finite....50 t

Capacitatea de recepţie a cerealelor în vrac.........40 t/h

Capacitatea de recepţie a făinurilor industriale....20 t/h

Capacitatea de separare a cerealelor.....20 t/h

Capacitatea de dozare-omogenizare......5 t/h

Capacitatea de ambalare în saci......15 t/h

Capacitatea de lucru a morii cu ciocane........5 t/h

Tipul elevatoarelor cu cupe folosite: EL 200C; EL 200F; EL 160; EL 26CF

Tipul omogenizatorului de făinuri furajere........OFF-1000

Tipul morii cu ciocane pentru măcinare......MCF-S

Ventilatoare centrifugale monoaspirante de: 5600; 1000; 6300 m3/h

Cicloane utilizate......................1040 m3/h; 4*11850 m3/h

Tipul balanţelor semi-automate utilizate..........de 20 şi 50 kg

Modul de funcţionare

Schema fluxului tehnologic de lucru a fabricii de nutreţuri combinate cu capacitatea de 5

t/h este prezentată în fig. 2.5.

Cerealele şi făinurile industriale primite în vrac sunt descărcate în buncărul de recepţie (2)

al depozitului de produse industriale (7) prin bascularea vehiculelor cu ajutorul unui cric

hidraulic (1).

Transportul şi recepţia produselor în diversele compartimente ale depozitului sunt

efectuate de o linie de transport de 20 t/h formată din două transportoare redler, transportorul

elicoidal (3) prevăzut cu suberul (4) şi elevatorul cu cupe (5).

Evacuarea cerealelor şi făinurilor industriale din sepozit se face cu ajutorul unor

transportoare cu bandă.

P.V.M.-urile primite în saci sunt duse la locul de depozitare cu ajutorul unor vagonete (29)

şi al toboganului (30), sacii fiind descărcaţi în coşul elevatorului cu cupe (27). De aici, P.V.M.-

urile sunt ridicate li depozitate în buncărele (20), fiind repartizate cu ajutorul transportorului

elicoidal (28) şi al unor deviatoare cu două sau trei căi.

Curăţirea cerealelor pentru a elimina corpurile străine se face cu ajutorul unui tarar-

aspirator (9), produsul epurat fiind trimis apoi în buncărul (12) al morilor cu ciocane, iar

corpurile străine pot fi descărcate într-un buncăr tampon (10) sau pot fi trimise direct spre un

dispozitiv de însăcuire (11).

Măcinarea cerealelor este realizată de două mmori cu ciocane (14) atât pentru a asigura

securitatea exploatării, cât şi pentru dezaglomerarea unei singure mori şi pentru măcinarea

făinurilor industriale. Alimentatoarele care asigură debitul necesar al cerealelor sunt adaptate

pentru aceste mori şi sunt prevăzute cu separatoare cu magneţi (13).

Făinurile obţinute sunt transportate pneumatic spre cicloanele (15) şi (17) cu ajutorul unui

curent de aer creat de ventilatorul (16), de unde sunt descărcate cu transportorul elicoidal (18) şi

a deviatorului cu patru căi (6) în buncărele de stocare a măcinişului (19)..

Dozarea componentelor, conform reţelelor, se face cu ajutorul unei bascule de 1000 kg

pentru macrocomponente (22) şi a două cântare de 20, respectiv 50 kg (23) pentru

microcomponente.

Omogenizarea finală se efectuează într-un amestecător orizontal (25) în şarje de 1000 kg,

după ce omogenizarea componentelor a căror participaţie în şarje este redusă, s-a efectuat într-un

alt amestecător de 50 litri.

Granularea poate fi realizată de o linie continuă de granulare formată dintr-un granulator, o

coloană de răcire, un zdrobitor de granule şi o sită vibratoare.

Produsul finit, sub formă de făină sau granule, este stocat în buncărele (31), fiind adus aici

fie prin transport pneumatic, fie cu ajutorul transportorului elicoidal (26), a elevatorului cu cupe

(27) şi a deviatorului cu patru căi.

Livrarea produsului finit se poate face fie în vrac, cu extragerea lui din buncăre cu

extractoarele (40) şi transportul la autobuncăre prin intermediul unui dispozitiv de evacuare, fie

în saci.

În anexa 3 este prezentată secţia de dozare, amestecare, depozitare şi livrare în vrac a

produselor finite, a fabricii de nutreţuri combinate de 5 t/h, iar în anexa 4 este prezentată secţia

de depozitate, ccurăţire şi măcinare a cerealelor.

Secţie de pregătire a nutreţului combinat granulat T.N.K.-2P

Această secţie este destinată pentru pregătirea nutreţurilor combinate şi granularea lor (fig.

2.6.). Are o suprafaţă de 50 m2 şi o capacitate de lucru maximă de 2 t/h, la o putere instalată de

162 kW. Materiile prime (concentratele şi produsele industriale) sunt mai întâi cântărite, apoi

sunt supuse curăţirii de corpuri metalice cu ajutorul unui separator cu magneţi (23) şi sunt

mărunţite corespunzător în mara cu ciocane (4), trec prin ciclonul de liniştire (6), aduse de

curentul de aer creat de ventilatorul (5), fiind descărcate prin ecluza (9) în amestecătorul (3).

Microcomponentele (premixuri, P.M.V.-uri etc.), sunt, de asemenea, cântărite, în funcţie de

participarea în reţetă, preluate de un elevator cu cupe (22) şi descărcate printr-un schimbător cu

dpuă direcţii (15) în acelaşi amestecător cu făinurile de concentrate şi făinurile industriale.

După omogenizare, nutreţurile combinate sunt preluate de elevatorul cu cupe (22) şi sunt

transportate fie la dispozitivul de însăcuire (16), fie în buncărul de stocare (21), de unde pot fi

introduse cu ajutorul unui sistem de alimentare cu vibrator (20) în granulatorul cu matriţă (11).

Pentru umectarea nutreţurilor combinate în vederea granulării există un integrator de faze

lichide (14), cu ajutorul căruia se adaugă la făinurile uscate grăsimi, melasă şi alte faze lichide în

proporţiea stabilită de reţetă, la o temperaturp ridicată.

Granulele sunt preluate de un elevator cu cupe şi introduse într-un uscător de granule (12),

prevăzut cu ventilator, apoi sunt răcite într-o coloană de răcire (7), putând fu însăcuite cu ajutorul

dispozitivului (13).

Produsul finit astfel obţinut, fie că este sub formă de făină, fie sub formă de granule, este

livrat fermelor sau complexelor zootehnice în cantitatea dorită.

Fabrica de nutreţuri combinate T.K.I.-3

Este destinată pentru pregătirea amestecurilor furajere pe bază de concentrate (cereale

boabe), în special pentru porcine.

Concentratele sunt aduse cu diferite mijloace de transport şi depozitate în depozitul

(silozul) germei zootehnice, de unde sunt preluate de transportorul elicoidal (1) (fig. 2.7.), care le

introduce în coşul de alimentare al elevatorului cu cupe (2) fiind ridicate şi descărcate în

buncărul special de boabe (4). De aici, ele sunt introduse în bateria de mori cu ciocane (7), sunt

măcinate la granulaţia dorită, iar măcinişul este preluat de acelaşi elevator cu cupe (4) şi cu

ajutorul dispozitivului de dirijare (3), comutat pe altă poziţie, descărcat în transportorul elicoidal

(8), care îl descarcă în buncărele de stocare (10). Pentru reglarea debitului de alimentare a

morilor cu ciocane, buncărul (4) este prevăzut cu clapetele reglabile (5) şi (6). De asemenea,

pentru o umplere mai rapidă a buncărelor de stocare (10) este prevăzut un alt transportor

elicoidal distribuitor (9).

Din buncărele (10), în funcţie de reţetă, măcinişul este dozat cu ajutorul dozatorului

gravimetric (17), preluat mai întâi de transportorul elicoidal (18), apoi de elevatorul cu cupe (14)

şi descărcat printr-un dispozitiv de dirijare (15) în preamestecătorul (19), în care au fost afuse şi

alte componente ale reţelei, de asemenea mărunţite şi dozate corespunzător.

Există posibilitatea ca măcinişul de la morile cu ciocane să treacă printr-o baterie de

ciocane (27), prevăzut cu ecluze, cu ajutorul unui curent de aer creat de ventilatorul (26) şi să fie

descărcat direct în preamestecătorul (19).

De aici, prin două guri de descărcare prevăzute cu obturatoare (20), componentele sunt

introduse în amestecătorul (12), amestecate şi apoi amestecul este preluat de elevatorul cu cupe

(22) şi descărcate cu ajutorul transportoarelor elicoidale (23) şi (24) în buncărele de depozitate

(25). Nutreţul este extras, în funcţie de necesităţi, pentru hrana animalelor fiind transportat cu

remorci tehnologice la punctele de hrănire.

Capacitatea de lucru a instalaţiei poate varia, în funcţie de reţeta furajeră, între 2,5 şi 3,5

t/h.

1.2 Studiul soluţiilor constructive similare ale elevatorului cu cupe

1.2.1 - Consideraţii generale

Elevatoarele sunt instalaţii de transport continuu cu organ flexibil de tracţine ce permit deplasarea

materialelor în vrac, pe verticală sau pe o direcţie apropiată de verticală (65- . Organul de tracţiune

este banda sau lanţul, iar ca organe purtătoare de sarcină sânt folosite nişte cupe fixate de organul de tracţiune.

Construcţia unui elevator cu cupe este prezentată în figura 1. Elevatorul constă din organul flexibil de tracţiune (5) pe care sunt fixate cupele (6), tamburul de antrenare (7) montat la partea superioară, tamburul de întindere (2) montat la partea inferioară, totul fiind închis la partea inferioară (1), carcasa intermediară (4) şi carcasa superioară (8). Alimentarea cu material se face prin cosul de alimentare (3) iar evacuarea prin fereastra de evacuare (9).

Figura 1 Construcţia elevatorului cu cupe1-carcasa inferioară 5-lanţ 2-tambur de întindere 6-tambur de alimentare3-coş de alimentare 8-carcasa superioară4-carcasă intermediară 9-fereastră de evacuare

Corpul elevatorului este format din mai multe tronsoane cu lungimea de 2-3m, ansamblate prin flanşe cu şuruburi şi sânt executate din tablă de grosime 2-4 mm. Carcasa inferioară cuprinde dispozitivul de întindere şi sistemul de alimentare cu material. Carcasa superioară trebuie să aibă o formă corespunzătoare modului de descărcare a cupelor, astfel încât să fie asigurată scurgerea materialului prin fereastra de evacuare, fără posibilitatea de cădere de-a lungul ramurii încărcate a benzii cu cupe.

Clasificare

Elevatoarele cu cupe se pot clasifica după mai multe criterii: După direcţia de transport:

- elevatoare înclinate;- elevatoare verticale.

După modul de utilizare:- staţionare;- deplasabile.

După tipul organului flexibil de tracţiune:- elevatoare cu bandă;- elevatoare cu lanţ.

După regimul de funcţionare:- rapide (cu viteza mai mare de 1 m/s);- lente (cu viteza mai mică de 1 m/s).

După modul de descărcare a materialului:- cu descărcare centrifugă (elevatoare rapide);- cu descărcare gravitaţională (elevatoare lente);- cu descărcare centrifugă-gravitaţională.

Avantajele utilizării elevatoarelor cu cupe sânt:- gabaritul transversal minim şi înălţimea de ridicare mare;- secţiune transversală mică;- viteză de ridicare mică.

Dezavantajele utilizării elevatoarelor cu cupe sânt:- încărcare liniară mică;- consum de energie

1.2.2 - Contrucţia principalelor părţi componente ale elevatoarelor cu cupe

Construcţia cupelor

Cupele se execută din tablă de oţel cu grosimea de 2-8 mm. Din punct de vedere al formei se deosebesc două tipuri de cupe:

- cu fundul rotunjit- cu fundul ascuţit.

Cupele cu fundul rotunjit se execută în două variante:

- în execuţie adâncă cu unghiul la vârf de 65

- cu adâncime redusă cu unghiul la vârf de 45 .

Primele se folosesc la transportul materialelor cu granulaţie fină şi care curg uşor, iar cele pentru materiale care curg greu şi au tendinţa da a adera la pereţii cupei.

Cupele cu fundul ascuţit sunt prevăzute cu faţa anterioară sub formă de jgheab ce uşurează descărcarea cupei. Se folosesc la transportul materialelor cu granulaţie mijlocie şi mare.

Cupele cu fundul rotunjit se fixează pe organul de tracţiune la un pas p=(2-3)h iar cele cu fundul ascuţit la un pas p h. Dimensiunile principale ale elevatorului din figura 1 sânt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1- Dimensiunile principale ale elevatorului cu cupe

Simbol Dimensiunea, mmB 400 500 630 800 1000 1250E 1600 1750 1920 2100 2150 2260F 816 950 1100 1300 1540 1850G 1650 1850 2030 2200 2350 2350

H 850 900 1000 1120 1250 1400

I 1200 1250 1420 1560 1700 1700J 650 750 780 840 900 900K 300 300 350 375 430 430L 1270 1450 1500 1800 1900 1960M 1092 1250 1442 1642 1898 2208H 1250 1500 1800 1950 2300 3000T 1500U 912 1062 1212 1412 1776 1986V 720 790 880 940 900 830P 830 925 1010 1100 1135 1190Y 895 1050 1140 1315 - -d 105 115 125 140 - -

Figura 2. Cupe din plastic

Tabelul 2

Figura 3 Cupe din metal

Tabelul 3

Figura 4 - Soluţii de montare a cupelor

Figura 5 - Soluţii de cupe, bolţuri şi accesorii

Soluţii constructive de cupe, bolţuri şi accesorii de elevator cu cupe

Figura 7 - Soluţii constructive de bolţuri utilizaţi la fixarea cupelor pe organul de tracţiune, bandă sau lanţ

Construcţia benzii Elevatoarele cu bandă au un mers mai liniştit, ceea ce permite viteze mari, până la 2 m/s.

În schimb banda se uzează repede, iar în atmosferă umedă scade coeficientul de frecare dintre bandă şi tamburul de antrenare. Se folosesc numai pentru materialele cu granulaţie mică, uscate şi care nu au componenţi ce se lipesc de bandă, când înălţimea de ridicare nu depăşeşte 40-50 m şi când cupele nu au capacitate mai mare de 15 l. Banda trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa reziste la tractiune, sa se alungeasca putin in timpul functionarii si sa se poate inadi usor, in cazul ruperii ei.

Organul de tracţiune este banda sau lanţul de acelaşi tip folosit cu cel folosit la transportoarele cu bandă sau cu raclete. Lăţimea benzii este cu 30-40 mm mai mare decât lăţimea cupei. Banda utilizată la transportoare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie rezistentă la tracţiune şi elastică;- să se alungească relativ puţin în timpul funcţionării;- să reziste la acţiunea abrazivă a materialului transportat;- să fie puţin hidrostatică (să nu ia umezeala din atmosferă pentru că forţa de frecare cu

organele de rulare va scădea);- să se înădească.

Figura 8 Soluţii constructive de benzi (C1)

523 12 41

1

2 1

6

1 3 13

a b

c d

e f

1 – cauciuc2 – insertii de protectoare3 – insertii din material textil4 – cord 5 – cablu de poliamida

6 – cablu de otelAntrenarea benzilor se face, in general, cu ajutorul unui tambur, mai rar cu doua tambure

de antrenare. Pentru marirea aderentei dintre tambur si banda, suprafata tamburului se acopera cu

un strat de cauciuc de 15-20 mm grosime fixat cu suruburi cu cap inecat prin vulcanizare. Un

exemplu de constructiv de tambur este prezentat in anexa 6,7. Tamburul din figura urmatoare s-a

construit dublu conic pentru a asigura centrarea benzii.

Tamburele libere pot fi utilizate ca tambure de intoarcere a benzii de transport, tambure

de deviere in scopul maririi unghiului de infasurare a benzii pe tamburul de antrenare sau

tambure de intindere a benzii de transport . Aceste tambure se rotesc liber pe ax si nu sunt

prevazute cu start abraziv.

Rotile de lant:

Rotile de antrenare si intindere precum si rotile de ghiadre se executa din fonta cenusie

Fc20 si Fc 30. Suprafata de lucru a dintilor trebuie sa aiba o duritate HB360 ceea ce se obtine

printr-un tratament termic de calire si revenire. Un exemplu de constructie al arborelui de

antrenare este prezentat in figura urmatoare.

Construcţia lanţului

Elevatoarele cu lanţuri fac zgomot, iar pentru reducerea eforturilor dinamice şi a uzurii lanţurilor au viteza mică, de 0,3-0,6 m/s. Ele pot lucra în atmosferăcu umiditate ridicată şi când materialele sânt tari şi în bucăţi mari, iar cupele pot avea capacitate până la 130 l. Aceste elevatoare pot ridica materialul până la înălţimea de 75 m. Pentru cupele cu înăţime mică (până la 350 mm) se uitilizează un singur lanţ iar pentru cele mari două lanţuri. Prinderea cupelor cu bandă se face cu 2-8 şuruburi M6 sau M8 cu capul înecat dispuse pe unul sau două rânduri.

Dispozitivul de întindere este în majoritatea cazurilor cu şurub şi are o cursă de 200-500 mm, respectiv de 1-2 paşi de lanţ. Tamburul de întindere are, uneori, diametrul mai mic decât tamburul de antrenare.

Elevatoarele cu lanţuri sânt prevăzute în mai multe puncte cu clicheţi, care intră n acţiune, oprind lanţul, în cazul în care se produce ruperea lanţului.

Se folosesc lanţuri cu eclise, bucşe şi role (Fig. 9) ai căror parametrii constructivi şi functionali sunt sunt daţi în tabelul 5

Figura 9 - Lanţuri cu eclise, bucşe şi role

a,c construcţie simetrică cu dezaxare mică, respectiv mare; b,d construcţie asimetrică cu dezaxare mică, respectiv mare

Eclisele se execută prin ştanţare din tablă de oţel OL 60 sau OLC 45. Bolţurile sunt executate din OL 45 cu capetele nituite. Bucşele şi rolele se execută din OLC 15, OLC 20 şi se cementează. Eclisele şi bolţurile se călesc astfel ca densitatea lor să ajungă la 40-50 HRC. Lanţurile cu eclise, bucşe şi roleasigură o forţă de tracţiunefoarte mare în comparaţie cu celelalte tipuri de lanţuri.

Tabelul 5 Parametrii constructivi şi funcţionali ai lanţurilor cu eclise, bucşe şi role:

Parametri mm

Construcţie simetică Construcţie asimetrică

Cu dezaxare

mică

Cu dezaxare

mare

Cu dezaxare

mică

Cu dezaxare mare

t 19,05 38 38 38

d 12 16 16 16

d 7 6,5 6,5 7

c 12,9 22 22 22

c 20 52 26 26

c - 30 - 32

l 8 8 8,5 10

l 15 - 18 -

l - 8 - 4

b 18,5 21,5 21,5 23

b 16 - 17 -

e 2,5 3 3 3

h - 20 - 50

F ,kN 17,5 30 50 35

,kg/m 1,9 2 2 2

Figura 10 – Soluţii construcţie de lanţ

Tabelul 6

Specification

Average Breaking Load

Charge de capture

Effective Case Depth

Chain Ref

Ref Maillon

P

Mm

H

mm

W1

mm

W2

mm

T

mm

L

mm

D

mm

kg kn kg Lbs mm

GB0102NA 102 36 27 12 6,5 34 14 0,35 150 15300 33700 0,4

GB0142NC 142 50 42 20 11 46 25 1,26 200 20400 45000 0,45

GB0142NA 142 50 42 19 11 47 25 1,26 350 35700 78700 0,6

GB0142HA 142 50 62 29 15,5 54 25 2 525 53500 118000 0,6

GB0142HAD 142 50 62 29 15,5 54 25 2 600 61200 134900 -

GB216NA 216 72 58 25 18 60 35 4,6 600 61200 134900 0,5

GB260NA 260 75 70 31 20 79 32 5,65 700 71400 157500 0,5

1.2.3 Încărcarea şi descărcarea materialului la elevatoarele cu cupe

Forma carcasei superioare a elevatorului depinde de modul în care se realizează descărcarea cupelor, astfel încât să fie asigurată scurgerea materialului prin fereastra de evacuare.

După umplerea cupei asupra fiecărei particule de material acţionează forţa de greutate mg

şi forţa centrifugă F . Rezultanta acestei forţe este R şi suportul ei intersectează axa verticală în

punctul P numit pol al mişcării. Dostanţa h este distanţa polară figura 5.

Poziţia polului depinde de viteza de rotaţie a benzii pe tambur. În funcţie de mărimea distanţei polare se disting trei regimuri de descărcare:

- descărcare centrifugă (elevatoare rapide);- descărcare gravitaţională (elevatoare lente);- descărcare centrifugă-gravitaţională.

a) Descărcare centrifugă, este caracterizată printr-o distanţă polară mică h < . În acest

caz procesul de descărcare a cupelor este influenţat de forţa centrifugă. Materialul transportat se

dispune de peretele exterior al cupei şi după un unghu de înfăşurare a benzii , datorită

componentelor tangenţiale a rezultantei care depăşeşte forţa de frecare dintre material şi aceasta părăseşte cupa.

Figura 11 Schema de calcul a distanţei polare şi a gradului de umplere al cupei cu material

Forma carcasei superioare va trebui să corespundă înfăşurătoarei acestei familii de parabole, figura 6. Trasarea înfăşurătoarei se poate face determinând parametrii principali ai unor traiectorii careacteristice. Traiectoria cu bătaia maximă corespunde parabolei cu originea în punctul C ,

x = , y =

Descărcarea centrifugă se foloseşte pentru transportul seminţelor de cereale cu umiditate

sub 15% (h =0.33-0.75)r .

Figura 12 Construcţia înfăşurătoarei traiectoriilor descries de particulele de material

b) Descărcarea gravitaţională, este caracterizată prin h > , efectul gravitaţional este

preponderentşi pentru orice punct rezultanta R este orientată în jos.Materialul va căuta să ocupe o poziţie apropiată de peretele interior al cupei şi nu va părăsi cupa decît la unghiul

. La acest tip de descărcare cupele ar trebui să fie foarte distanţate una de alta,

pentru a evita întâlnirea curentului de material cu cupa premergătoare de pe ramura descendentă. Se montează o rotă de abatere a ramurii descendente în cre scop este necesar ca organul flexibil de tracţiune să fie format din două lanţuri fixate de peraţii laterali ai cupelor. Se utilizează la

transportulmaterialelor ce curg greu (cu umidităţi mai mari de 25%). h = (1,25-1,75) r .

c) Descărcare centrifugă-gravitaţională, este caracterizată prin <h < r . înainte de a

ajunge cupa în poziţie superioară maximă, rezultanta R este orientată spre fundul cupei, ceea ce face ca materialul să fie presat pe fundul acesta, iar după ce a depăşit această poziţie, forţa este orientată spre deschiderea cupei ceea ce face ca materialul să părăsească cupa. Se pot folosi cupe cu fundul ascuţit şi cu bolduri laterale, montate în sir neîntrrupt care, la trecerea pe ramura descendentă, formează cu partea lor exterioară jgheaburi care dirijează materialul în cădere spre fereastra de evacuare = descărcare centrifugă-gravitaţională. Se foloseşte la transportul

materialelor granulare sau pulverulente cu umiditate de 15-25%. În acest caz h = (0,75-1,25) r .

1.3 Soluţii constructive de elevatoare cu cupe

ELEVATOARE CU LANŢURI ŞI CUPE TIP ELcA-M; ELcR-M; ELcT-M

Utilizare-Elevatoarele cu lanţ sunt utilaje destinate transportului pe verticala a diverselor materiale, având variate întrebuinţări în diferite ramuri industriale: industria metalurgică, industria minieră, industria chimică, industria materialelor de construcţii, etc.

Funcţie de tipul cupei elevatoarele se clasifica:- ELcA-M - elevatoare cu cupe adânci- ELcR-M - elevatoare cu cupe semiadânci- ELcT-M - elevatoare cu cupe ascuţite

Elevatoarele cu lanţ minier şi cupe tip A sunt destinate la transportul diverselor materiale uscate, semiabrazive sau granuloase. Materiale uscate: fosforita măcinată, pirita, sulfat, creta, soda, ciment. Materiale semiabrazive mai mari de 60 mm. Materiale granuloase mai mici de 60 mm (piatra concasată, minereuri, calcar, piatra de var).

Elevatoarele cu lanţ minier si cupe T sevesc la transportul materialelor abrazive (zgura, prundis, minereu) materialelor fragile care nu trebuie să se sfărâme (cocs, mangal) materiale abrazive si semiabrazive cu granulaţie de 60 mm sau peste 60 mm. Temperatura materialului până la 60°C.

Elevatoarele cu lanţ minier si cupe tip R sunt destinate la transportul materialelor umede care se varsă greu (pământ, nisip umed, creta umedă, materiale chimice umede, turba) şi a materialelor semiabrazive cu granulaţie mai mare de 60 mm. Temperatura materialelor transportate până la 60°C.

Elevatoarele cu lanţuri şi cupe

Descriere şi funcţionare Elevatoarele se compun din: cap antrenare, cap întindere, tronsoane simple de egalizare, tronsoane cu uşi, pâlnie de alimentare, organul de transport (lanţ cu cupe) şi ghidaje. Alimentarea elevatorului se face prin pâlnia de alimentare montată în partea inferioara pe capul de întindere de unde materialul este preluat de cupe şi transportat pe verticală, descărcarea făcându-se centrifugo-gravitaţional la elevatoarele de tip A şi tip R şi gravitaţional dirijată la cupele tip T în pâlnia de evacuare montată în capul de antrenare.

Elevatoarele cu cupe Cimbria sunt ideale pentru transportul pe verticala al produselor vrac (granulare, fainoase etc.) Se distinge prin gradul ridicat de durabilitate, siguranța, și consumul de energie scăzut comparativ cu capacitatea de transport. Sunt disponibile in 10 marimi avand capacitate de la 40 la 1300 m³/h. Rezistenta materialelor din care sunt confectionate le permit montarea atat in interior cat si in exterior

Figura 13 TIP ELcA-M; ELcR-M; ElcT-

Elevatorul cu cupe AWILA

Figura14

Tabelul 7 – Dimensiunile principale ale elevatorului cu cupe AWILA