Traducerea filmuletului motivational de pe TED.comAimee MullinsI. The opportunity of adversityVreau sa va mparta?esc o descoperire facuta acum cteva luni, n timp ce scriam un articol pentru Italian Wired. Cnd scriu, am ntotdeauna dic?ionarul la ndemna. Dar deja terminasem de scris articolul ?i mi-am dat seama ca niciodata nu am cautat cuvntul ''dizabilitate'' n dic?ionar.0:34Sa va citesc defini?ia. ''Dizabilitate'', substantiv: ''infirm, neajutorat, nefolositor, distrus, stagnat, mutilat, ranit, schilodit, olog, epuizat, extenuat, slabit, impotent, castrat, paralizat, handicapat, senil, ramolit, imobilizat, zdrobit, distrus, obosit, surmenat, exclus. Vezi ?i ranit, inutil ?i slab. Antonime: sanatos, puternic, capabil. Am citit lista unui prieten ?i la nceput am rs. Era absurda. Dupa ce am trecut de ''schilodit'', m-a lasat vocea ?i a trebuit sa ma opresc ca sa-mi revin din ?ocul emo?ional produs de aceste cuvinte.1:46Era dic?ionarul meu vechi. M-am gndit ca, poate, a fost tiparit mai demult. Dar a ie?it din tipar la nceputul anilor '80, cnd ncepeam ?coala primara ?i ncepeam sa n?eleg unde ma ncadrez n afara familiei ?i cum ma raportez la ceilal?i copii ?i la lumea din jurul meu. Slava Domnului ca pe atunci nu foloseam un dic?ionar. Dupa aceasta defini?ie, se pare ca m-am nascut ntr-o lume care credea ca cineva ca mine nu are nicio trasatura pozitiva. Dar astazi, sunt recunoscatoare pentru oportunita?ile ?i aventurile pe care mi le-a procurat via?a.2:32A?a ca, am cautat imediat n edi?ia online din 2009, spernd sa gasesc o modificare majora. Iata versiunea noua a defini?iei. Din pacate, nu e cu nimic mai buna. Ultimele 2 cuvinte, de sub ''Aproape antonime'', sunt tulburatoare: ''ntreg'' ?i ''viguros''.2:58Nu doar cuvintele sunt problema. Conteaza ce credem despre oamenii pe care-i numim n acest fel. E vorba de valorile din spatele cuvintelor ?i cum le construim. Limba noastra ne afecteaza gndirea ?i felul n care vedem lumea ?i pe ceilal?i oameni. De fapt, multe societa?i antice, inclusiv grecii ?i romanii, credeau ca un blestem emis pe cale orala era foarte puternic, deoarece atunci cnd l spuneai cu voce tare, l faceai sa existe. Deci ce realitate vrem sa cream? O persoana care are limitari sau o persoana puternica? Prin simplul fapt ca numim un om, un copil, s-ar putea sa stopam puterea pe care o are. Nu ar fi mai bine sa-i deschidem o u?a?3:59Un asemenea om care mi-a deschis o u?a a fost doctorul meu din copilarie, de la Institutul A.I.Dupont, din Wilmington, Delaware. Numele lui e Dr.Pizzutillo. American de origine italiana, al carui nume se pare ca e prea dificil de pronun?at de americani. A?a ca ?i spunea Dr.P. Dr.P. purta ntotdeauna papioane colorate ?i avea nclina?ia necesara pentru a lucra cu copiii.4:26Iubeam timpul petrecut la spital, cu excep?ia ?edin?elor de terapie fizica. Trebuia sa fac nenumarate exerci?ii cu aceste benzi elastice groase, de diferite culori, ca sa-mi ntre?in mu?chii de la picioare. Uram din tot sufletul acele benzi. Le uram. De?i aveam 5 ani, deja ncercam sa-l conving pe Dr.P. sa ma lase sa renun? la acele exerci?ii, binen?eles, fara niciun succes. ntr-o zi, a venit la ?edin?a mea... ...erau ni?te ?edin?e dure ?i epuizante... ?i mi-a spus: ''Aimee, e?ti o feti?a att de puternica,'' ''nct cred ca o sa rupi una din aceste benzi.'' ''Cnd o s-o rupi, o sa-?i dau 100 de dolari.''5:22Acesta era ?iretlicul doctorului Pizzutillo ca sa ma convinga sa fac exerci?iile care nu-mi placeau, spernd ca voi fi cea mai bogata feti?a de 5 ani de la etajul doi al spitalului. Dar ceea ce a facut el a fost sa transforme o obliga?ie zilnica ntr-o experien?a noua ?i promi?atoare. ?i ma ntreb ?i astazi n ce masura faptul ca mi-a zis ca sunt o feti?a puternica a influen?at felul n care ma vad astazi, ca o persoana puternica ?i atletica.6:04Acesta e un exemplu al felului n care adul?ii care de?in puterea pot declan?a puterea unui copil. Dar prin acele defini?ii ale dic?ionarului, limba noastra nu ne permite sa cream realitatea pe care cu to?ii o vrem, posibilitatea ca un individ sa se considere capabil. Limba noastra nu e la curent cu schimbarile societa?ii, multe dintre ele fiind produse de tehnologie. Binen?eles ca, dintr-un punct de vedere medical, picioarele mele, opera?ia cu laser pentru deficien?a de vedere, protezele de titan pentru genunchi ?i ?old, care le permit oamenilor sa-?i puna n valoare abilita?ile ?i sa depa?easca limitele impuse de natura asupra lor, ca sa nu mai vorbim de platformele de socializare online, care le permit oamenilor sa se autodefineasca, astfel nct sa se poata alatura unor grupuri pe care ei le aleg. Poate ca tehnologia ne dezvaluie acum mai clar ceea ce a fost ntotdeauna adevarat. Faptul ca fiecare om are ceva rar ?i puternic de oferit societa?ii ?i ca abilitatea omului de a se adapta e cel mai mare c?tig al nostru.7:29Capacitatea omului de a se adapta e un lucru interesant, pentru ca oamenii vor mereu sa le vorbesc despre depa?irea adversita?ilor ?i va voi face o marturisire. Nu mi-a placut niciodata aceasta expresie ?i am raspuns cu ezitare la ntrebarile oamenilor despre ea. Cred ca am nceput sa n?eleg de ce. Implicita n problema depa?irii adversita?ii e ?i ideea ca succesul sau fericirea nseamna depa?irea cu succes a unei experien?e grele, fara sa fii ramas marcat de aceasta, ca ?i cum succesele mele din via?a provin din capacitatea de a ocoli presupusele dificulta?i ale unei vie?i cu proteze, sau ceea ce al?ii vad ca dizabilitatea mea. Dar, de fapt, ne schimbam. Suntem binen?eles marca?i de o provocare fizica sau emo?ionala. Vreau sa sugerez ca acesta e un lucru bun. Adversitatea nu e un obstacol pe care trebuie sa-l depa?im, ca sa ne putem trai via?a n continuare. Face parte din via?a noastra. Cred ca e un fel de umbra a mea. Uneori, o vad destul de mult, alteori mai pu?in, dar e ntotdeauna cu mine. Nu ncerc sa diminuez impactul luptei unei persoane cu adversitatea.8:56n via?a exista adversitate ?i provocari pentru fiecare dintre noi, dar ntrebarea nu e daca vei ntlni aceasta adversitate, ci felul n care vei reac?iona la ea. A?a ca datoria noastra nu e numai sa-i protejam de adversitate pe cei pe care-i iubim, ci ?i sa-i pregatim sa se lupte cu ea. Le facem un deserviciu copiilor, cnd i facem sa se simta incapabili de a se adapta. Exista o diferen?a importanta ntre faptul medical ca am suferit o amputare ?i opinia subiectiva a societa?ii, daca am sau nu o dizabilitate. ?i ca sa fiu sincera, singura dizabilitate reala cu care m-am confruntat a fost faptul ca lumea crede ca pot fi descrisa prin acele defini?ii.9:55Din dorin?a noastra de a-i proteja pe cei pe care-i iubim, spunndu-le adevarul despre diagnostic, sau diagnosticul despre calitatea viitoare a vie?ii lor, trebuie sa avem grija sa nu fim primii care facem pe cineva sa se simta inferior. Faptul ca vezi doar ce e n neregula cu tine poate fi mult mai daunator dect patologia nsa?i.10:27Deoarece nu tratam persoana n totalitatea ei ?i nu i recunoa?tem rezisten?a, i transmitem un alt rau peste celelalte probleme pe care le are. Practic evaluam importan?a acelui om n societate. A?a ca trebuie sa vedem prin patologie lucrurile de care este capabil un om. ?i, mai ales, se formeaza un parteneriat ntre acele deficien?e percepute ?i cea mai mare abilitate creatoare a noastra. Nu trebuie sa devalorizam sau sa negam aceste momente dificile, sa le evitam sau sa le trecem cu vederea, ci sa gasim oportunita?ile pe care le prezinta adversita?ile. Ideea pe care vreau s-o subliniez este nu numai sa depa?im adversitatea, dar ?i sa ne deschidem la ea, sa o mbra?i?am, sa o facem knock-out, ca sa folosesc un termen sportiv, poate chiar sa dansam cu ea. ?i poate ca vom vedea adversitatea ca pe ceva natural, consistent ?i util, ceva care nu ne mai trage n jos.11:53n acest an, Charles Darwin mpline?te 200 de ani, iar acum 150 de ani, cnd scria despre evolu?ie, Darwin a ilustrat un adevar despre caracterul uman. Ca sa parafrazez, nu cea mai puternica specie supravie?uie?te ?i nici cea mai inteligenta, ci aceea care se poate adapta la schimbare. Conflictul genereaza crea?ie. Din lucrarile lui Darwin, printre altele, putem sa vedem ca abilitatea omului de a supravie?ui ?i de a nflori este impulsionata de lupta spiritului uman, de la conflict la transformare. nca o data, transformarea, adaptarea este cel mai mare atribut al omului. ?i poate ca, pna cnd suntem testa?i, nu ?tim de ce suntem capabili. Poate ca asta ne da adversitatea: un sim? al sinelui, cunoa?terea propriei noastre puteri. A?a ca ne putem face singuri un cadou. Putem redefini adversitatea ca ceva mai mult dect ni?te vremuri grele. O putem vedea ca pe o schimbare. Adversitatea e schimbarea la care nca nu ne-am adaptat.13:15Cred ca cea mai mare adversitate pe care am creat-o este ideea de normalitate. Cine este normal? Nu exista normalitate. Exista trasaturi comune, tipice, dar nu ?i normale. ?i chiar a?i vrea sa cunoa?te?i o asemenea persoana banala? (Rsete n sala) Nu cred. Daca putem sa schimbam aceasta paradigma din aspira?ia spre normalitate la posibilitate sau for?a, ca sa spunem un pic mai mult, putem elibera for?a a multor copii ?i i putem ndemna sa-?i foloseasca abilita?ile valoroase n comunitate.13:56Antropologii ne spun ca singurul lucru pe care noi, oamenii, l-am cerut de la membrii comunita?ii a fost sa fie de folos, sa poata contribui. S-a descoperit ca oamenii de Neanderthal, n urma cu 60.000 de ani, i carau pe cei batrni ?i pe cei cu deficien?e fizice ?i poate pentru ca experien?a lor de a supravie?ui s-a dovedit a fi valoroasa pentru comunitate. Ei nu-i vedeau pe ace?ti oameni ca fiind infirmi sau nefolositori. Erau considera?i rari ?i valoro?i.14:32Cu c?iva ani n urma, eram ntr-o pia?a din ora?ul meu natal, n acea zona ro?ie din NE statului Pennsylvania, ?i ma uitam la o cutie de ro?ii. Era vara. Eram n pantaloni scur?i. Am auzit vocea unui barbat n spatele meu: ''Mai sa fie, daca nu e chiar Aimee Mullins.'' M-am ntors ?i am vazut un batrn pe care nu-l cuno?team.14:52I-am spus: ''Ma scuza?i. Ne cunoa?tem? Nu-mi amintesc.''14:58Mi-a spus: ''N-ai cum sa ma fii ?inut minte''. ''Cnd ne-am cunoscut, tocmai o ajutam pe mama ta sa nasca''. (Rsete n sala) Deci el era. ?i mi-am adus aminte.15:10Acel barbat era Dr.Kean, un om pe care-l ?tiam doar din pove?tile mamei mele, deoarece, ca de obicei, am venit pe lume cu o ntrziere de doua saptamni. ?i doctorul mamei mele plecase n vacan?a. A?a ca cel care a ajutat la aducerea mea pe lume era un strain pentru parin?ii mei. ?i pentru ca m-am nascut fara tibii ?i pentru ca aveam picioarele rasucite ?i doar cteva degete la picioare, el a trebuit sa le dea ve?tile proaste.15:43Mi-a spus: ''A trebuit sa le zic parin?ilor tai'' ''ca nu vei merge niciodata'' ''?i ca nu vei avea niciodata mobilitatea pe care o au al?i copii,'' ''sau o via?a independenta''. ''Dar tu mi-ai demonstrat ca m-am n?elat.'' (Rsete n sala) (Aplauze)16:05Ce e mai extraordinar e faptul ca a pastrat articolele din ziar n care am aparut, nca din copilarie. Cnd am c?tigat concursul de ortografie n clasa a doua, cnd am fost cu ceilal?i cerceta?i n parada de Halloween, cnd am luat bursa la facultate sau victoriile mele sportive. El le dadea exemplu studen?ilor reziden?i, studen?ilor de medicina de la ?colile Hahnemann ?i Hershey. ?i numea acest curs ''Factorul X'', poten?ialul voin?ei umane. Niciun diagnostic nu putea sta n calea puterii voin?ei, ca determinant n calitatea vie?ii cuiva. ?i Dr.Kean mi-a mai spus: ''Din experien?a mea, daca nu i se spune contrariul,'' ''?i daca i se ofera ?i cel mai mic sprijin,'' ''daca este lasat sa faca ce vrea, un copil va face performan?a''.17:08Dr.Kean a facut acea schimbare n mentalitate. El a n?eles ca exista o diferen?a ntre diagnosticul medicului ?i felul n care cineva reac?ioneaza la el. ?i mentalitatea mea s-a schimbat de-a lungul timpului. Daca m-ai fi ntrebat la 15 ani daca a? da protezele n schimbul unor picioare din carne ?i os, nu a? fi ezitat nicio secunda. Pe vremea aceea, aspiram la acel tip de normalitate. Daca ma ntrebi azi, nu sunt att de sigura. ?i asta ''mul?umita'' experien?elor pe care le-am avut cu ele ?i nu ''n ciuda lor''. Poate ca aceasta schimbare din mine s-a produs pentru ca am fost expusa la mai mul?i oameni care mi-au deschis u?i dect cei care mi le-au nchis n fa?a.18:07A?a ca, vede?i, nu ave?i nevoie dect de o persoana ca sa ave?i revela?ia propriei puteri, ?i sunte?i pe drumul cel bun. Daca i po?i oferi cuiva cheia propriei sale puteri, spiritul uman este att de receptiv... Daca po?i face asta ?i i deschizi cuiva o u?a la un moment crucial, l educi a?a cum trebuie. l nve?i sa-?i deschida singur u?ile. De fapt, cuvntul ''a educa'' are radacina ''educe''. nseamna sa pui n prim-plan ce e n interior, sa sco?i n valoare poten?ialul. A?a ca, repet, ce poten?ial vrem sa scoatem n eviden?a?18:51S-a facut un studiu de caz n Marea Britanie, n anii '60, cnd au trecut de la ?colile clasice la cele cu clase diferen?iate. E vorba de categorisirea elevilor. Sunt separa?i elevii cu A, cu B, cu C, cu D etc. Elevii cu A aveau o programa mai grea, cei mai buni profesori etc. Timp de trei luni, studen?ii cu note de D au primit A, li s-a spus ca sunt de A, li s-a spus ca sunt de?tep?i. Dupa aceasta perioada de trei luni, aveau performan?e de nota A.19:25Reversul medaliei a fost ca studen?ilor cu A li s-a spus ca sunt de nota D. ?i asta s-a ntmplat dupa cele trei luni. Unii mai erau n ?coala. Al?ii renun?asera la studii. Partea cruciala a acestui studiu e ca ?i profesorii au fost pacali?i. Ei nu ?tiau ca s-a schimbat ceva. Li s-a spus care studen?i au A ?i care au D. ?i i-au tratat corespunzator.20:03Cred ca singurul handicap este un spirit zdrobit, care nu mai are speran?a. Nu mai vede frumuse?ea. Nu mai are curiozitatea naturala a copilului ?i capacitatea nnascuta de a-?i imagina. Daca, n schimb, putem determina spiritul unui om sa-?i pastreze speran?a, sa vada frumuse?ea din sine ?i din al?ii, sa fie curios ?i plin de imagina?ie, nseamna ca ne folosim puterea a?a cum trebuie. Cnd un spirit are acele calita?i, putem sa cream noi realita?i ?i noi moduri de a fi.20:53Vreau sa va las cu o poezie, scrisa de un poet persan din sec.14, pe nume Hafiz, pe care mi-a spus-o prietenul meu Jacques Dembois. Poezia se nume?te ''Dumnezeul care ?tie doar patru cuvinte''. ''Fiecare copil l-a cunoscut pe Dumnezeu.'' ''Nu Dumnezeu al cuvintelor,'' ''nu Dumnezeu al interdic?iilor,'' ''ci un Dumnezeu care ?tie doar patru cuvinte ?i le tot repeta,'' ''spunnd: vino, danseaza cu mine''. ''Vino ?i danseaza cu mine.''21:31Va mul?umesc. (Aplauze)Vreau sa va mparta?esc o descoperire facuta acum cteva luni, n timp ce scriam un articol pentru Italian Wired. Cnd scriu, am ntotdeauna dic?ionarul la ndemna. Dar deja terminasem de scris articolul ?i mi-am dat seama ca niciodata nu am cautat cuvntul ''dizabilitate'' n dic?ionar.0:34Sa va citesc defini?ia. ''Dizabilitate'', substantiv: ''infirm, neajutorat, nefolositor, distrus, stagnat, mutilat, ranit, schilodit, olog, epuizat, extenuat, slabit, impotent, castrat, paralizat, handicapat, senil, ramolit, imobilizat, zdrobit, distrus, obosit, surmenat, exclus. Vezi ?i ranit, inutil ?i slab. Antonime: sanatos, puternic, capabil. Am citit lista unui prieten ?i la nceput am rs. Era absurda. Dupa ce am trecut de ''schilodit'', m-a lasat vocea ?i a trebuit sa ma opresc ca sa-mi revin din ?ocul emo?ional produs de aceste cuvinte.1:46Era dic?ionarul meu vechi. M-am gndit ca, poate, a fost tiparit mai demult. Dar a ie?it din tipar la nceputul anilor '80, cnd ncepeam ?coala primara ?i ncepeam sa n?eleg unde ma ncadrez n afara familiei ?i cum ma raportez la ceilal?i copii ?i la lumea din jurul meu. Slava Domnului ca pe atunci nu foloseam un dic?ionar. Dupa aceasta defini?ie, se pare ca m-am nascut ntr-o lume care credea ca cineva ca mine nu are nicio trasatura pozitiva. Dar astazi, sunt recunoscatoare pentru oportunita?ile ?i aventurile pe care mi le-a procurat via?a.2:32A?a ca, am cautat imediat n edi?ia online din 2009, spernd sa gasesc o modificare majora. Iata versiunea noua a defini?iei. Din pacate, nu e cu nimic mai buna. Ultimele 2 cuvinte, de sub ''Aproape antonime'', sunt tulburatoare: ''ntreg'' ?i ''viguros''.2:58Nu doar cuvintele sunt problema. Conteaza ce credem despre oamenii pe care-i numim n acest fel. E vorba de valorile din spatele cuvintelor ?i cum le construim. Limba noastra ne afecteaza gndirea ?i felul n care vedem lumea ?i pe ceilal?i oameni. De fapt, multe societa?i antice, inclusiv grecii ?i romanii, credeau ca un blestem emis pe cale orala era foarte puternic, deoarece atunci cnd l spuneai cu voce tare, l faceai sa existe. Deci ce realitate vrem sa cream? O persoana care are limitari sau o persoana puternica? Prin simplul fapt ca numim un om, un copil, s-ar putea sa stopam puterea pe care o are. Nu ar fi mai bine sa-i deschidem o u?a?3:59Un asemenea om care mi-a deschis o u?a a fost doctorul meu din copilarie, de la Institutul A.I.Dupont, din Wilmington, Delaware. Numele lui e Dr.Pizzutillo. American de origine italiana, al carui nume se pare ca e prea dificil de pronun?at de americani. A?a ca ?i spunea Dr.P. Dr.P. purta ntotdeauna papioane colorate ?i avea nclina?ia necesara pentru a lucra cu copiii.4:26Iubeam timpul petrecut la spital, cu excep?ia ?edin?elor de terapie fizica. Trebuia sa fac nenumarate exerci?ii cu aceste benzi elastice groase, de diferite culori, ca sa-mi ntre?in mu?chii de la picioare. Uram din tot sufletul acele benzi. Le uram. De?i aveam 5 ani, deja ncercam sa-l conving pe Dr.P. sa ma lase sa renun? la acele exerci?ii, binen?eles, fara niciun succes. ntr-o zi, a venit la ?edin?a mea... ...erau ni?te ?edin?e dure ?i epuizante... ?i mi-a spus: ''Aimee, e?ti o feti?a att de puternica,'' ''nct cred ca o sa rupi una din aceste benzi.'' ''Cnd o s-o rupi, o sa-?i dau 100 de dolari.''5:22Acesta era ?iretlicul doctorului Pizzutillo ca sa ma convinga sa fac exerci?iile care nu-mi placeau, spernd ca voi fi cea mai bogata feti?a de 5 ani de la etajul doi al spitalului. Dar ceea ce a facut el a fost sa transforme o obliga?ie zilnica ntr-o experien?a noua ?i promi?atoare. ?i ma ntreb ?i astazi n ce masura faptul ca mi-a zis ca sunt o feti?a puternica a influen?at felul n care ma vad astazi, ca o persoana puternica ?i atletica.6:04Acesta e un exemplu al felului n care adul?ii care de?in puterea pot declan?a puterea unui copil. Dar prin acele defini?ii ale dic?ionarului, limba noastra nu ne permite sa cream realitatea pe care cu to?ii o vrem, posibilitatea ca un individ sa se considere capabil. Limba noastra nu e la curent cu schimbarile societa?ii, multe dintre ele fiind produse de tehnologie. Binen?eles ca, dintr-un punct de vedere medical, picioarele mele, opera?ia cu laser pentru deficien?a de vedere, protezele de titan pentru genunchi ?i ?old, care le permit oamenilor sa-?i puna n valoare abilita?ile ?i sa depa?easca limitele impuse de natura asupra lor, ca sa nu mai vorbim de platformele de socializare online, care le permit oamenilor sa se autodefineasca, astfel nct sa se poata alatura unor grupuri pe care ei le aleg. Poate ca tehnologia ne dezvaluie acum mai clar ceea ce a fost ntotdeauna adevarat. Faptul ca fiecare om are ceva rar ?i puternic de oferit societa?ii ?i ca abilitatea omului de a se adapta e cel mai mare c?tig al nostru.7:29Capacitatea omului de a se adapta e un lucru interesant, pentru ca oamenii vor mereu sa le vorbesc despre depa?irea adversita?ilor ?i va voi face o marturisire. Nu mi-a placut niciodata aceasta expresie ?i am raspuns cu ezitare la ntrebarile oamenilor despre ea. Cred ca am nceput sa n?eleg de ce. Implicita n problema depa?irii adversita?ii e ?i ideea ca succesul sau fericirea nseamna depa?irea cu succes a unei experien?e grele, fara sa fii ramas marcat de aceasta, ca ?i cum succesele mele din via?a provin din capacitatea de a ocoli presupusele dificulta?i ale unei vie?i cu proteze, sau ceea ce al?ii vad ca dizabilitatea mea. Dar, de fapt, ne schimbam. Suntem binen?eles marca?i de o provocare fizica sau emo?ionala. Vreau sa sugerez ca acesta e un lucru bun. Adversitatea nu e un obstacol pe care trebuie sa-l depa?im, ca sa ne putem trai via?a n continuare. Face parte din via?a noastra. Cred ca e un fel de umbra a mea. Uneori, o vad destul de mult, alteori mai pu?in, dar e ntotdeauna cu mine. Nu ncerc sa diminuez impactul luptei unei persoane cu adversitatea.8:56n via?a exista adversitate ?i provocari pentru fiecare dintre noi, dar ntrebarea nu e daca vei ntlni aceasta adversitate, ci felul n care vei reac?iona la ea. A?a ca datoria noastra nu e numai sa-i protejam de adversitate pe cei pe care-i iubim, ci ?i sa-i pregatim sa se lupte cu ea. Le facem un deserviciu copiilor, cnd i facem sa se simta incapabili de a se adapta. Exista o diferen?a importanta ntre faptul medical ca am suferit o amputare ?i opinia subiectiva a societa?ii, daca am sau nu o dizabilitate. ?i ca sa fiu sincera, singura dizabilitate reala cu care m-am confruntat a fost faptul ca lumea crede ca pot fi descrisa prin acele defini?ii.9:55Din dorin?a noastra de a-i proteja pe cei pe care-i iubim, spunndu-le adevarul despre diagnostic, sau diagnosticul despre calitatea viitoare a vie?ii lor, trebuie sa avem grija sa nu fim primii care facem pe cineva sa se simta inferior. Faptul ca vezi doar ce e n neregula cu tine poate fi mult mai daunator dect patologia nsa?i.10:27Deoarece nu tratam persoana n totalitatea ei ?i nu i recunoa?tem rezisten?a, i transmitem un alt rau peste celelalte probleme pe care le are. Practic evaluam importan?a acelui om n societate. A?a ca trebuie sa vedem prin patologie lucrurile de care este capabil un om. ?i, mai ales, se formeaza un parteneriat ntre acele deficien?e percepute ?i cea mai mare abilitate creatoare a noastra. Nu trebuie sa devalorizam sau sa negam aceste momente dificile, sa le evitam sau sa le trecem cu vederea, ci sa gasim oportunita?ile pe care le prezinta adversita?ile. Ideea pe care vreau s-o subliniez este nu numai sa depa?im adversitatea, dar ?i sa ne deschidem la ea, sa o mbra?i?am, sa o facem knock-out, ca sa folosesc un termen sportiv, poate chiar sa dansam cu ea. ?i poate ca vom vedea adversitatea ca pe ceva natural, consistent ?i util, ceva care nu ne mai trage n jos.11:53n acest an, Charles Darwin mpline?te 200 de ani, iar acum 150 de ani, cnd scria despre evolu?ie, Darwin a ilustrat un adevar despre caracterul uman. Ca sa parafrazez, nu cea mai puternica specie supravie?uie?te ?i nici cea mai inteligenta, ci aceea care se poate adapta la schimbare. Conflictul genereaza crea?ie. Din lucrarile lui Darwin, printre altele, putem sa vedem ca abilitatea omului de a supravie?ui ?i de a nflori este impulsionata de lupta spiritului uman, de la conflict la transformare. nca o data, transformarea, adaptarea este cel mai mare atribut al omului. ?i poate ca, pna cnd suntem testa?i, nu ?tim de ce suntem capabili. Poate ca asta ne da adversitatea: un sim? al sinelui, cunoa?terea propriei noastre puteri. A?a ca ne putem face singuri un cadou. Putem redefini adversitatea ca ceva mai mult dect ni?te vremuri grele. O putem vedea ca pe o schimbare. Adversitatea e schimbarea la care nca nu ne-am adaptat.13:15Cred ca cea mai mare adversitate pe care am creat-o este ideea de normalitate. Cine este normal? Nu exista normalitate. Exista trasaturi comune, tipice, dar nu ?i normale. ?i chiar a?i vrea sa cunoa?te?i o asemenea persoana banala? (Rsete n sala) Nu cred. Daca putem sa schimbam aceasta paradigma din aspira?ia spre normalitate la posibilitate sau for?a, ca sa spunem un pic mai mult, putem elibera for?a a multor copii ?i i putem ndemna sa-?i foloseasca abilita?ile valoroase n comunitate.13:56Antropologii ne spun ca singurul lucru pe care noi, oamenii, l-am cerut de la membrii comunita?ii a fost sa fie de folos, sa poata contribui. S-a descoperit ca oamenii de Neanderthal, n urma cu 60.000 de ani, i carau pe cei batrni ?i pe cei cu deficien?e fizice ?i poate pentru ca experien?a lor de a supravie?ui s-a dovedit a fi valoroasa pentru comunitate. Ei nu-i vedeau pe ace?ti oameni ca fiind infirmi sau nefolositori. Erau considera?i rari ?i valoro?i.14:32Cu c?iva ani n urma, eram ntr-o pia?a din ora?ul meu natal, n acea zona ro?ie din NE statului Pennsylvania, ?i ma uitam la o cutie de ro?ii. Era vara. Eram n pantaloni scur?i. Am auzit vocea unui barbat n spatele meu: ''Mai sa fie, daca nu e chiar Aimee Mullins.'' M-am ntors ?i am vazut un batrn pe care nu-l cuno?team.14:52I-am spus: ''Ma scuza?i. Ne cunoa?tem? Nu-mi amintesc.''14:58Mi-a spus: ''N-ai cum sa ma fii ?inut minte''. ''Cnd ne-am cunoscut, tocmai o ajutam pe mama ta sa nasca''. (Rsete n sala) Deci el era. ?i mi-am adus aminte.15:10Acel barbat era Dr.Kean, un om pe care-l ?tiam doar din pove?tile mamei mele, deoarece, ca de obicei, am venit pe lume cu o ntrziere de doua saptamni. ?i doctorul mamei mele plecase n vacan?a. A?a ca cel care a ajutat la aducerea mea pe lume era un strain pentru parin?ii mei. ?i pentru ca m-am nascut fara tibii ?i pentru ca aveam picioarele rasucite ?i doar cteva degete la picioare, el a trebuit sa le dea ve?tile proaste.15:43Mi-a spus: ''A trebuit sa le zic parin?ilor tai'' ''ca nu vei merge niciodata'' ''?i ca nu vei avea niciodata mobilitatea pe care o au al?i copii,'' ''sau o via?a independenta''. ''Dar tu mi-ai demonstrat ca m-am n?elat.'' (Rsete n sala) (Aplauze)16:05Ce e mai extraordinar e faptul ca a pastrat articolele din ziar n care am aparut, nca din copilarie. Cnd am c?tigat concursul de ortografie n clasa a doua, cnd am fost cu ceilal?i cerceta?i n parada de Halloween, cnd am luat bursa la facultate sau victoriile mele sportive. El le dadea exemplu studen?ilor reziden?i, studen?ilor de medicina de la ?colile Hahnemann ?i Hershey. ?i numea acest curs ''Factorul X'', poten?ialul voin?ei umane. Niciun diagnostic nu putea sta n calea puterii voin?ei, ca determinant n calitatea vie?ii cuiva. ?i Dr.Kean mi-a mai spus: ''Din experien?a mea, daca nu i se spune contrariul,'' ''?i daca i se ofera ?i cel mai mic sprijin,'' ''daca este lasat sa faca ce vrea, un copil va face performan?a''.17:08Dr.Kean a facut acea schimbare n mentalitate. El a n?eles ca exista o diferen?a ntre diagnosticul medicului ?i felul n care cineva reac?ioneaza la el. ?i mentalitatea mea s-a schimbat de-a lungul timpului. Daca m-ai fi ntrebat la 15 ani daca a? da protezele n schimbul unor picioare din carne ?i os, nu a? fi ezitat nicio secunda. Pe vremea aceea, aspiram la acel tip de normalitate. Daca ma ntrebi azi, nu sunt att de sigura. ?i asta ''mul?umita'' experien?elor pe care le-am avut cu ele ?i nu ''n ciuda lor''. Poate ca aceasta schimbare din mine s-a produs pentru ca am fost expusa la mai mul?i oameni care mi-au deschis u?i dect cei care mi le-au nchis n fa?a.18:07A?a ca, vede?i, nu ave?i nevoie dect de o persoana ca sa ave?i revela?ia propriei puteri, ?i sunte?i pe drumul cel bun. Daca i po?i oferi cuiva cheia propriei sale puteri, spiritul uman este att de receptiv... Daca po?i face asta ?i i deschizi cuiva o u?a la un moment crucial, l educi a?a cum trebuie. l nve?i sa-?i deschida singur u?ile. De fapt, cuvntul ''a educa'' are radacina ''educe''. nseamna sa pui n prim-plan ce e n interior, sa sco?i n valoare poten?ialul. A?a ca, repet, ce poten?ial vrem sa scoatem n eviden?a?18:51S-a facut un studiu de caz n Marea Britanie, n anii '60, cnd au trecut de la ?colile clasice la cele cu clase diferen?iate. E vorba de categorisirea elevilor. Sunt separa?i elevii cu A, cu B, cu C, cu D etc. Elevii cu A aveau o programa mai grea, cei mai buni profesori etc. Timp de trei luni, studen?ii cu note de D au primit A, li s-a spus ca sunt de A, li s-a spus ca sunt de?tep?i. Dupa aceasta perioada de trei luni, aveau performan?e de nota A.19:25Reversul medaliei a fost ca studen?ilor cu A li s-a spus ca sunt de nota D. ?i asta s-a ntmplat dupa cele trei luni. Unii mai erau n ?coala. Al?ii renun?asera la studii. Partea cruciala a acestui studiu e ca ?i profesorii au fost pacali?i. Ei nu ?tiau ca s-a schimbat ceva. Li s-a spus care studen?i au A ?i care au D. ?i i-au tratat corespunzator.20:03Cred ca singurul handicap este un spirit zdrobit, care nu mai are speran?a. Nu mai vede frumuse?ea. Nu mai are curiozitatea naturala a copilului ?i capacitatea nnascuta de a-?i imagina. Daca, n schimb, putem determina spiritul unui om sa-?i pastreze speran?a, sa vada frumuse?ea din sine ?i din al?ii, sa fie curios ?i plin de imagina?ie, nseamna ca ne folosim puterea a?a cum trebuie. Cnd un spirit are acele calita?i, putem sa cream noi realita?i ?i noi moduri de a fi.20:53Vreau sa va las cu o poezie, scrisa de un poet persan din sec.14, pe nume Hafiz, pe care mi-a spus-o prietenul meu Jacques Dembois. Poezia se nume?te ''Dumnezeul care ?tie doar patru cuvinte''. ''Fiecare copil l-a cunoscut pe Dumnezeu.'' ''Nu Dumnezeu al cuvintelor,'' ''nu Dumnezeu al interdic?iilor,'' ''ci un Dumnezeu care ?tie doar patru cuvinte ?i le tot repeta,'' ''spunnd: vino, danseaza cu mine''. ''Vino ?i danseaza cu mine.''21:31Va mul?umesc. (Aplauze)II. Traducerea filmuletului de pe TED.com cu Aimee Mullins, "My 12 pairs of legs"http://www.ted.com/talks/aimee_mullins_prosthetic_aesthetics/transcriptVorbeam unui grup de aproximativ 300 de copii, cu vrste de la 6 la 8 ani, la un muzeu dedicat copiilor, si am adus cu mine o sacosa plins de picioare, similare cu cele pe care le vedeti aici, si le-am ntins pe o masa, pentru copii. Si, din propria experienta, stiti, copiii sunt din fire curiosi cu privire la ceea ce nu stiu sau nu nteleg, si ceea ce le este strain. Ei nvata doar sa se teama de acele diferente atunci cnd un adult i influenteaza sa reactioneze n acest fel, si cenzureaza poate aceea curiozitate naturala, sau, stiti, nfrneaza dorinta de pune ntrebari n speranta de a-i face pe copii sa fie politicosi. Astfel, mi-am imaginat un invatator de clasa nti afara pe hol cu acesti copii nestaviliti, spunnd, "Acum, orice ati face, nu va holbati la picioare."0:54Dar, binenteles, tocmai acesta este scopul. Acesta era motivul pentru care ma aflam acolo, vroiam sa i invit sa se uite si sa exploreze. Astfel am facut o ntelegere cu adultii sa lase copiii sa intre singuri, fara niciun adult, pentru doua minute, pe cont propriu. Usa se deschide si copiii vin lnga aceasta masa cu picioare, se nghiontesc si se mboldesc si mpung cu degetele, si ncearca sa se lase cu toata greutatea pe piciorul de sprint sa vada ce se ntmpla cu acesta. Si am spus, "Copii, foarte pe scurt -- m-am trezit de dimineata, si am decis ca vreau sa fiu n stare sa sar peste o casa -- nu prea mare, doua sau trei etaje -- dar, daca v-ati gndi la vreun animal, vreun super-erou, sau vreun personaj de desene animate, orice va trece prin cap chiar acum, ce fel de picioare mi-ati face?"1:36Si imediat cineva a strigat, "De cangur!" "Nu, nu, nu! Ar trebui sa fie de broasca!" "Nu. Ar trebui sa fie Go Go Gadget!" "Nu, nu, nu! Ar trebui sa fie Incredibilii." Si alte lucruri cu care nu sunt familiara. Si apoi, un copil de 8 ani a spus, "Hei, nu ai vrea si sa zbori?" Si toata camera, inclusiv eu, am exclamat, "Da." (Rsete) Si uite-asa, m-am transformat dintr-o femeie pe care acesti copii au fost nvatati sa o vada ca fiind "invalida" n cineva care putea face lucruri de care corpurile lor nu erau n stare. Cineva care putea fi super-valida. Interesant.2:16Ctiva dintre voi m-au vazut de fapt la TED, acum 11 ani, si au fost discutii despre cum ti poate schimba viata aceasta conferinta att vorbitorilor ct si audientei, iar eu nu sunt o exceptie. TED a fost literalmente rampa mea de lansare pentru explorarile din deceniul ce a urmat. La acel moment, picioarele pe care le-am prezentat erau prototipuri n prostetica. Am avut picioare din fibra de carbon pentru alergare modelate dupa picioarele posterioare ale unui ghepard, pe care poate le-ati vazut pe scena ieri. Si acestea de zi cu zi, picioare de silicon vopsite intrisec.2:52La acel moment, a fost o oportunitate ca sa lansez un apel inovatorilor din afara comunitatii medicale traditionale de prostetica sa-si exercite talentul n domeniul stiintei si artei fabricarii de picioare. Astfel nct sa nu ne concentram doar pe forma, functie si estetica, ci sa le atribuim diferite valori. Astfel, din fericire pentru mine, o multime de persoane au raspuns apelului meu. Iar calatoria a nceput, amuzant, cu o participanta la conferinta TED -- Chee Pearlman, care sper sa fie undeva n public azi. Atunci ea era editorul unei reviste numite ID, si mi-a acordat un articol pe prima pagina.3:31Acest lucru a nceput o calatorie fantastica. Am avut ntlniri interesante la acel moment; am acceptat numeroase invitatii sa vorbesc n diferite locuri din lume despre designul picioarelor de ghepard. Oamenii veneau la mine dupa conferinta, dupa discursul meu, barbati si femei. Si conversatia se derula ceva de genul, "Stii Aime, esti foarte atragatoare. Nu pari invalida." (Rsete) Ma gndeam, "Ei bine, asta e interesant, pentru ca nu ma simt invalida." Si acest lucru mi-a deschis ochii despre aceasta conversatie care putea fi explorata, despre frumusete. Cum trebuie sa arate o femeie frumoasa? Cu arata un corp sexy? Si, interesant, din punctul de vedere al identitatii, ce nseamna sa fii invalid? Ma refer la oameni -- Pamela Anderson are mai multe elemente prostetice n corpul ei dect mine. Nimeni nu spune ca e invalida. (Rsete)4:28Iar aceasta revista, cu ajutorul desigerului grafic Peter Saville, a ajuns la designerul de moda Alexander McQueen, si la fotograful Nick Knight, care erau de asemenea interesati de explorarea acelei conversatii. Astfel, la trei luni dupa TED eram n avion spre Londra, pentru prima mea sedinta foto de moda, care a avut ca rezultat aceasta coperta -- Fashion-able? La trei luni dupa aceasta, am facut primul spectacol pentru Alexander McQueen pe o pereche de picioare de lemn lucrate de mna din cenusa solida. Nimeni nu a stiut -- toata lumea a crezut ca sunt cizme de lemn. De fapt, le am pe scena cu mine: Vita-de-vie, magnolia, ntr-adevar uimitor. Expresivitatea conteaza. Expresivitatea este cea care ridica obiectul banal si neglijat la nivel de arta. Transforma lucrul care ar fi putut face oamenii tematori n ceva care te invita sa l privesti, sa te uiti la el mai mult, si poate chiar sa-l ntelegi.5:34A fost primul lucru pe care l-am nteles n urmatoarea mea aventura. Artistul Matthew Barney, n filmul sau poetic numit "The Cremaster Cycle." Atunci am realizat -- picioarele mele puteau fi sculpturi mobile. Si chiar la acest moment, am nceput sa ma ndepartez de nevoia de a replica umanitatea ca singur ideal estetic. Astfel am facut ceea ce oamenii numesc cu afectiune picioare de sticla desi sunt de fapt poliuretan transparent optic, cunoscut si sub denumirea de material pentru bilele de bowling. Greu! Apoi am facut aceste picioare turnate cu o radacina de cartof care crestea n ele, si sfecle deasupra, si deget de bronz foarte dragut. Acesta este un cadru. Apoi un alt personaj a fost jumatate femeie, jumatate ghepard -- un mic omagiu adus vietii mele de atleta. 14 ore de machiaj prostetic pentru a intra n pielea unei creaturi cu labe articulate, gheare si o coada ca un bici, ca un gecko. (Rsete) Si o alta pereche de picioare la care am colaborat ... care arata ca niste picioare de meduza. De asemenea, din poliuretan. Si singurul scop al acestor picioare, n afara contextului filmului, este sa provoace simturile si sa strneasca imaginatia. Capriciile conteaza.6:56Astazi am peste o duzina de perechi de picioare prostetice pe care diferiti oameni le-au facut pentru mine, si cu ele duc diferite negocieri cu pamntul de sub picioarele mele. Si mi pot schimba inaltimea -- pot avea pna la cinci naltimi diferite. (Rsete) Astazi am 1.85. Mi-am facut aceste picioare acum un an la Ortopedia Dorset n Anglia si cnd le-am adus acasa n Manhattan, prima noapte n oras, m-am dus la o petrecere cu pretentii. Si era acolo o fata care ma cunostea de ctiva ani la naltimea mea normala de 1.78. I-a picat fata cnd m-a vazut, si a spus, "Dar esti att de nalta!" Si i-am zis, "Stiu. Nu e amuzant?" Vreau sa spun, e putin ca si cnd ai purta picioroange peste picioroange, dar am o relatie complet noua cu aglomeratia pe care nu am crezut niciodata ca o voi avea. Si ma amuzam de asta. Si ea s-a uitat la mine, si a spus, "Dar Aimee, nu e corect." (Rsete) (Aplauze) Si ceea ce este incredibil este ca a spus-o sincer. Nu este corect sa ti poti schimba naltimea, dupa bunul plac.8:04Si atunci am stiut -- atunci am stiut ca discutia cu societatea s-a schimbat profund n ultimul deceniu. Nu mai este vorba despre o discutie despre cum sa depasim deficientele. Este o discutie despre imbunatatire. Este o conversatie despre potential. Un membru prostetic nu mai nseamna nevoia de a nlocui o pierdere. Sunt simbolul viu ca purtatorul are puterea de a crea orice si doreste sa creeze n acel loc. Astfel, persoanele pe care societatea i considera cndva invalizi pot deveni arhitectii propriilor identitati si pot ntr-adevar sa continue sa schimbe acele identitati proiectndu-si propriul corp pentru a cstiga putere. Si ceea ce ma ncnta pe mine foarte mult acum este faptul ca prin combinarea ultimelor tehnologii -- robotica, bionica -- cu expresivitatea straveche, ne mutam mai aproape de ntelegerea umanitatii colective. Cred ca daca vrem sa descoperim adevaratul potential al umanitatii, trebuie sa celebram acele puteri sfsietoare si acele dizabilitati grozave pe care le avem cu totii. Ma gndesc la Shylock al lui Shakespeare: "Daca ne ntepi, nu sngeram, si daca ne gdili, nu rdem?" Este natura umana, si tot potentialul ei, cea care ne face frumosi. Multumesc. (Aplauze)