c11_designuri motivationale

Cogniție și motivație în învățareCogniție și motivație în învățare

Perspective de abordare a motivației

1. Considerații generale – rolul componentelor motivaționale în învățare

2. Teoria auto-eficienței – A. Bandura3. Teoria atribuirii – B. Weiner 4. Teoria obiectivelor de realizare5. Modele de design-uri motivaționale 6. Motivație și angajament


Teoria expectanței – Vroom = intensitatea efortului depus de o persoană într-o activitate, depinde de valoarea recompensei pe care persoana se aşteaptă să o primească în schimb;Elemente:(1) așteptarea – relația dintre efort și performanță (”Cât de greu trebuie să muncesc pentru a atinge obiectivul?”); (2) instrumentalitatea – relația dintre performanță și rezultat (”Vor observa ceilalți efortul pe care l-am depus?”);(3) valența – valoarea pe care rezultatele o au pentru persoană – adică atractivitatea anticipată a rezultatului (”Care este recompensa primită pentru efort și performanță?”).


Teoria echității – Adams= compararea efortului pe care o persoană îl depune cu efortul depus de ceilalți, respectiv a recompenselor pe care le obține cu recompensele pe care le obțin ceilalți;- poate trăi o stare de echitate sau inechitate – interesat nu doar de valoarea recompenselor primite şi de obţinerea acestora, ci şi de justeţea acordării lor în comparaţie cu ceea ce li se oferă altora;Restabilire echitate:: modificarea efortului depus (muncește mai mult sau mai puțin), modificarea recompenselor obținute (ridică alte pretenții fără a modifica efortul), distorsiunea cognitivă asupra efortului și a recompenselor (lucrează asupra percepției propriului efort sau recompense), acționarea asupra celorlalți etc.


5. Modele de design-uri motivaționale

Design-ul motivațional (proiectarea motivațională) = procesul sistematic de organizare a resurselor și a procedurilor în așa fel încât să fie obținute schimbări la nivel de motivație.

- are la bază teorii ale motivației umane, vizează principii și procese replicabile și caută explicații și predictibilitate;


Tipuri de modele de design motivațional

(a) modele centrate pe persoană – care au ca punct de plecare ideea că oamenii sunt animați de dorințe, potențialități, valori și motive care le influențează motivația personală și dezvoltarea, impulsul fundamental spre creștere și dezvoltare psihologică venind din interiorul individului (auto-actualizarea, auto-eficiența); (b) modele centrate pe mediu – consideră că un comportament poate fi explicat în termenii influenței pe care factorii din mediu o au asupra voinței umane, motivația putând fii modificată prin intermediul manipulării deprivării și satisfacției;


(c) modele centrate pe interacțiune – în care valorile umane și abilitățile înnăscute influențează și sunt influențate de factorii din mediu, adică un comportament este rezultatul interacțiunii dintre caracteristicile individuale și influențele din mediu (determinismul reciproc);(d) modele omnibus – care nu sunt design-uri motivaționale, dar care exemplifică strategii motivaționale prezente în toate modelele (stimularea interesului, monitorizarea progresului, recompensarea realizărilor etc.); este vorba, de fapt, despre modele de predare adaptate principalelor scopuri urmărite: interacțiunea socială, procesarea informațiilor, dezvoltarea personală sau modificarea comportamentului.


Adevărata motivație are loc la trei nivele: motivația de a învăța, motivația de a muncii și auto-motivația (plasând responsabilitatea asupra persoanei);- profesorul poate să acționeze asupra mediului și a factorilor motivatori extrinseci pentru a crește posibilitățile de auto-motivare.


Modelul ARCS (J. Keller) și descrie patru componente esenţiale pentru stimularea învăţării:(1)Captarea şi menţinerea atenţiei şi interesului elevului pentru subiectul propus (Attention);(2)Accentuarea relevanţei temei în raport cu nevoile şi interesele persoanei (Relevance);(3)Dezvoltarea unor expectanţe pozitive, de încredere în capacitatea de a atinge obiectivele stabilite (Confidence) ;(4)Trăirea sentimentului de satisfacţie raportat la efortul depus şi realizările obţinute în procesul de învăţare (Satisfaction).


Exercițiu!!!

Modelul ARCS pentru un studiu de caz.


6. Motivație și angajament

Angajament = implicarea activă în sarcinile de învățare, sau ”energia în acțiune”;

Este un construct multidimensional:

(1) Finn (1989): comportamentală – participarea la cursuri și la școală; afectivă – identificarea cu școala, sentimentul de apartenență la acea comunitate și de valorificare a învățării;


(2) Fredricks, Blumenfeld și Paris (2004): comportamentală – efortul investit, participarea la cursuri, realizarea temelor pentru acasă, participare în activități extra-curriculare etc.; cognitivă – investirea în învățare, utilizarea strategiile metacognitive de planificare, monitorizare și evaluare a propriei cogniții sau stabilirea obiectivelor de învățare; afectivă – atitudinea pozitivă față de învățare, interesul manifestat, sentimentul de apartenență etc.

(3) Appleton, Christenson, Kim și Reschly (2006): academic, comportamental, cognitiv și psihologic.


Exercițiu:

Chestionar pentru identificarea angajamentului școlar

c11_designuri motivationale

Documents