9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

2 (280) / 2011

2(2

80

)/

20

11

Tot despre modelulgrec în cultura

română ( I)Ide Eugen Simion

Marin Sorescusau Nimeni

nu-i profet în ara luiţ

Le surrealismeen Roumanie (I)

de Serge Fauchereau

Sorescu şi stareade urgenţă

de Lucian Chişu

Intelect i democra ieş ţde Caius T. Dragomir

2/2011

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Tot despre modelul grec în cultura românã: parabole mitologice,

comedii de moravuri. Belphegor în lumea balcanicã (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Dumitru MICU: Cea mai nouã Blandiana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

George NEAGOE: 2010. Discuþii despre poezie (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Irina GEORGESCU: Opiaceele - între fascinaþie ºi interdicþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Anca BUCUR: Poezia de proximitate. Sibiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

Nicoleta SIMIONESCU: O viziune politicã asupra istoriei literaturii . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

SORESCU 75

Marin Sorescu sau Nimeni nu-i profet în þara lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Lucian CHIªU: Marin Sorescu sau starea de urgenþã a scrisului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Marian BARBU: Efectul Sorescu în ciclul La Lilieci - ochire retrospectivã . . . . . . . . . . . . . 47

DOCUMENT

Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (VII) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51

NEGRU PE ALB

ªtefan COLCERIU: Manifest realist pentru recuperarea studiilor clasice. . . . . . . . . . . . . . 56

COMENTARII

Caius T. DRAGOMIR: Intelect ºi democraþie. Triunghiul relevant:

Pitagora, Socrate, Platon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

1

CUPRINS

Bogdan CREÞU: Un reper estetic ºi moral: Ileana Mãlãncioiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: "Franceza te-mpiedicã sã-þi pierzi minþile" ...................................................67

on-lineDan Petru CRISTEA: Evoluþia limbajului. Poate fi ea descifratã de roboþi? .........................70

ARTÃ ªI SPECTACOLESerge FAUCHEREAU: Le surrealisme en Roumanie (I) ..........................................................74

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri cu care artistul plastic Alina Roºca

a ilustrat volumele de poezie ale lui Marin Sorescu.

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMIONTot despre modelul grec în cultura

românã: parabole mitologice,comedii de moravuri.

Belphegor în lumea balcanicã (II)

The author discusses the Neo-Greek model in Romanian culture, pointing out the themes thatmight have influenced our writers, such as I. L. Caragiale. The employed themes circulated widelyfrom the Orient to Western Europe. It is interesting to reveal that the main genres which succeed-ed in our space were mythological parables and the comedy of mores. The favourite hero of thesestories is the devil, who is deceived and horrified by the human character. Another series of char-acter is represented by the pushers, who want to buy titles and functions at any cost.

Keywords: Neo-Greek model, Romanian culture, influence, C. Faca, anti-Phanariot rules, come-dy of mores.

Abstract

Comedia Alexandru-Vodã cel fãrã sinidis,din 1785, cu o puternicã notã antifanariotãeste opera lui Georgache ªuþu, cunoscut subnumele de Dragomanache, autor de versuri,traducãtor din Guarini (Pastor fidi)1. Gândi-rea dramaticã este elementarã ºi personajelepiesei, de un maniheism brutal, nu au veri-dicitate. Toate sunt fãþarnice, comploteazã,linguºesc, femeile bagã intrigã ºi trãdeazãfãrã remuºcãri, iar când este cazul (ºi cazuleste mereu) sunt crude ºi rãzbunãtoare. Lafel bãrbaþii. Alexandru, care ºi-a cumpãratde curând tronul de voievod al Bogdaniei(Moldova), este bolnav de putere ºi arghiro-fil. Ca sã ajungã la tron, a omorât o nevastãºi se pregãteºte, acum, sã scape de a doua –Zafira. Are o þiitoare, Tarsi, acaparatoare debunuri, duplicitarã ºi care se þine cu pãzi-torul ei, omul de încredere al domnitorului.Alexandru-Vodã este un Trahanache în carese agitã un duh rãu ºi mediocru, copiat stân-gaci din teatrul lui Shakespeare ºi fixat înlumea fanariotã. El nu crede în Dumnezeuºi nu cunoaºte decât un instrument de a-ºinetezi calea spre domnie: otrava. Dumne-

zeul lui este plãcerea ºi morala lui nucunoaºte nicio constrângere. A fost în Rusiaºi acolo s-a lecuit, spune el, de superstiþii. Sepregãteºte acum (la Avazchioi) sã plece spreMoldova, cu convingerea cã „cine nu ºtiemachiaverlâcuri, nu ºtie sã trãiascã”:„Dumnezeu, Rai ºi Iad sunt cuvinte gãsitede oamenii politici ca sã opreascã pornireafireascã, de nestãvilit, a supuºilor lor. Dacãn-ar fi fost frica de aceste cuvinte închipuite,ar fi peste tot neorânduialã ºi zbucium. Ãstaeste un frâu care îl împiedicã pe om sã facãce firea le iartã oricui, dar totul merge maideparte ºi naþiile se leagã între ele, caobiecte cu aºa de minunatã ordine. Scoposulnu e altul decât pãstrarea a toate cele. Cu totfrâul ãsta, lumea e plinã de netrebnici, dacãn-ar fi deloc ce s-ar petrece? ªi pe urmã, învreme ce dreptatea este una din înlesnirilece dau firea dumnezeirii, nouã ne sunt datevorbe false cã adicã de ce rãii sã aibã toateuºurinþele, iar cei buni sã se chinuie ºi sã seîntristeze? Lipon, sau nu este Dumnezeusau, dacã este, trebuie sã i se închine numaicei rãi. Eu m-am pomenit bun, aºa cã nici

1 Vezi Lia Brad Chisacof, ed. cit.

Dumnezeu nu am, ºi nici nu vreau sã am.Ajunge cã sunt om cinstit. Restul suntpoveºti fãcute de babe. Dumnezeul meu eplãcerea. Pe lumea asta cei ce se dedau laplãceri sunt în câºtig. Când avem vreme, sãn-o pierdem, vremea pierdutã nu mai vineînapoi, ºi pe ce trece ni se apropie coneþul ºine ajunge din urmã moartea ºt atuncinegreºit nu facem nimic, din care nimic am

ºi venit. În astã atmosferã nu te poþi bucurade viaþã dupã pofta inimii. Eu sã-mi facdatoria, sã scot ºi þie bãniºori ºi pe urmã numai stau nici un ceas. Europa ºi iar Europa.Acolo ºtie lumea sã se bucure de viaþã.”

În jurul acestui Machbet din suburbiileStambului se aflã o familie cu moravuri cru-de, dornicã de înavuþire: Domniþa Roxan-dra, sora domnitorului, intrigantã, inteli-

4

Eugen Simion

gentã, Domniþa Sultana – altã sorã, SpãterulMisoglu – soþul Roxandrei, DragomanulManolache-capuchehaie etc. Surori, cum-naþi, ibovnici, domniþe, þiitoare, capu-chehaie, spãtari, toþi completeazã ºi aºteap-tã ceva, plângându-se, în acelaºi timp, demoravurile fanariote. Roxandra, soaþa spã-tarului Misoglu, iubeºte pe grãmãticulHristodul Vlahuþi, Zafira urãºte de moartepe Tarsi ºi crede cã Roxandra este codoaºã,iar cumnatul pezevenghi... DragomanulManolache este un Pristanda niþel maiinstruit („acolo unde mãnânc o pâine amdatoria sã muncesc cu credinþã ºi sã nuascund nimic”). Pãrerea lui despre femeiace se amestecã în politicã este catastrofalã:„ªi sora, femeie fãrã duh pentru politichie ºifãrã însuºiri; aici nu de femei avem ne-voie”... Roxandra vorbeºte ca personajelelui Caragiale („Þãþico, sã mã-n gropi”) ºi-iplac cârnaþii ºi pastrama. HatmanulMisoglu se plânge de fanarioþi („nu facdecât sã batjocoreascã) ºi de francmasoni(„cine-ºi face de lucru cu un boier fragma-son ºi fãrã Dumnezeu pãþeºte totul pe dos”),iar altul de „pidosnicii” care se fac fete...

*Generalul Ghica (intitulatã astfel de edi-

tori) este o comedie (datatã 1818-1819) loca-lizatã la Bucureºti ºi aparþine, dupã opinialui Andrei Pippidi, lui Costache Faca,autorul Franþuzitelor. Personajele sunt luatedin lumea boierimii valahe. Cele trei fete alegeneralului Ghica – Mariþa, Sultana ºiCleopatra – se duc la teatru, fac cumpãrã-turi pe Lipscani ca sã se „elegãnþeascã” ºisunt, bineînþeles, îndrãgostite, iar când suntsurprinse de pãrintele auster, îºi ascundiubiþii în cabinet pânã trece primejdia:„Intrã, phi mu, în cabinet ºi când tuºesc poþisã ieºi” – zice conspirativ una dintre ele,Cleopatra. Mariþa, a doua sorã, are ºi ea omoralã adaptatã vremurilor: „Ai dreptate,soro, dacã nu linguºeºti în stânga ºi îndreapta, mori de foame”. Cleopatra iubeºtepe Herescu care este însurat cu Elenco, ceeace nu constituie o frânã moralã pentrutânãra emancipatã, dornicã de amor.Herescu îi trimite, ca Ricã Venturiano,

scrisorele simþitoare ºi Cleopatra leºinã caZiþa de plãcere când le citeºte: „Îþi sãrut,ochiºorii, phi mu, scrie-mi repede, dacã sepoate, tremur, sãrmanul de mine ºi-þi ducgrija, ºtiu cã eºti simþitoare. Dacã pot vindisearã sã te iau cu caleºca ºi iar sufletele osã ni se risipeascã”.

Sultana – a treia sorã – e îndrãgostitãmortal de Alecu Filipescu ºi suspinã ºilãcrãmeazã în faþa unui souvenir scos dinbesahtea: „Ah, Sultana, eºti pierdutã”.Cleopatra este doritã ºi de Iancu Vãcãrescucare, ascuns într-un tufiº, suportã inde-cenþele câinelui Soltan. Acelaºi Soltan udãcastraveþii din grãdina generalului Ghica.Când îi mãnâncã, generalul îi gãseºte gus-toºi ºi-i laudã... Scene uºoare, comic grosier,rãspândit în acest teatru de început. Îl vomregãsi, puþin mai stilizat, ºi în piesele luiAlecsandri. Eroii înamoraþi se ascund, s-aobservat, în cabinet sau sub scarã, îºirisipesc moºiile ºi umblã dupã slujbe, înfine, femeile bagã intrigã, babaca plãteºte,iar posturile publice (în speþã isprãvnicia) secâºtigã prin pile. Este prefiguratã, aici,lumea lui Caragiale ºi, în parte, tipologialui. Junele Herescu, un Ricã Venturianoafanisit, cunoaºte deja stilul romanþios. „Ah,sufletul meu – zice el vãzând-o pe Cleo-patra. De când te iubesc mã chinui. Când m-ascund pe scarã când pe poduri ºi pe temiri unde. Cu toate astea, mi se pare maimicã nefericirea pe care dragostea asta mi-adat-o pe lângã fericirea pe care mi-a scos-oîn cale norocul. De aceea mai bine oricenefericire decât cea mai micã fericire, deaceea m-am hotãrât sã petrec noaptea aici, ºinu mã plâng, ºtiu cã iubita e aproape.”Lipseºte aici doar geniul lui Caragiale.

*Se bãnuie cã Firea Valahiei, datatã tot la

începutul secolului al XIX-lea, ar fi operaaceluiaºi autor, Faca. Oricum, tipologia (câteste ºi de o slabã expresivitate) ºi substanþadin interiorul comediei de moravuri suntasemãnãtoare. Eroii se cheamã aici Dovle-cescu, Ciupercescu, Coteþescu – nume ceanunþã onomastica din teatrul lui Alecsan-dri. Umblã ºi ei dupã isprãvnicii rentabile

5

Belphegor în lumea balcanicã (II)

pentru a-ºi spori avutul ºi pentru a-ºi facenume bun într-o lume în schimbare. Þelullui Ciupercescu, Coteþescu etc. este sã intreîn rândurile boierimii, de aceea împrumutãbani de la cãmãtari, amaneteazã inelele ºicerceii nevestelor, vâneazã, cum am zis,posturi de la stat ºi, când apare o anaforãdomneascã privitoare la construcþia de dru-muri în Valahia, ei se precipitã sã câºtige,cum s-ar putea spune în limbaj actual, lici-taþia de a administra lucrarea. Sunã familiaraceastã dorinþã. Femeile vor sã þinã pasul cumoda, nu vor sã fie mai prejos de beiza-dele.... Uþica (nume frumos!), soaþa lui Ciu-percescu, este ambiþioasã ºi mândrã („ºtiesã-ºi poarte firea în toate”) ºi, sincronizatãcu gustul timpului, nu mai poartã giuvaeri-cale, ci lucruri care sã se vadã, cum ar fi oscurteicã îmblãnitã cu samur. Ciupercescu,soþul supus, rezumã noua moralã a lumiivalahe: „Ce sã faci? Nu poþi sã le laºi maiprejos de alþii. Din nimeni, s-au fãcut boieri.Trãim din mândrie pe lumea asta ºi dacãFilip ºi-a fãcut case ca astea, pe mine nu mãlasã mândria sã-mi fac biniº ca el beizadeleiºi neveste-mi ºal ca al postelnicesei celeimari”.

Din aceastã comedioasã, modestã estetic,se reþine schiþa unui personaj, mai susnumita Uþica, tipul femeii cu firea înaltã,obsedatã sã nu rãmânã în urma lumii bune,cel puþin în ceea ce priveºte vestimentaþia.Un personaj pe care îl vom reîntâlni încomedia româneascã.

*Noua comedie a Valahiei, compusã se pre-

supune de un medic bucureºtean supãrat pecolegii sãi, ne duce din nou în împãrãþia luiHades, acolo unde sufletele pacienþilorrãposaþi se plâng de ºarlatania iatrofilosofilor(doctorii filosofi sau filosofii-doctori!), mag-netiºtilor ºi magicienilor din Valahia... Suntchemaþi la judecatã doctorii în cauzã ºi, caexperþi, miticii Asclepios ºi Hippocrate,maeºtrii profesiunii... O ºedinþã de judecatã,care va sã zicã, în infern, mai întâi sub pre-ºedinþia lui Hades, apoi a lui Zeus, pentru adeconspira impostura medicalã. Un medicmegnetician bucureºtean recomandã unuipacient o curã de varzã muratã timp de o

lunã de zile ºi limonadã din oþet amar.Efectul este sigur: pacientul dã ortul popii.Ian Marcos, consulul prusac în capitala Va-lahiei, rãceºte la un bal ºi doctorii bucureº-teni îl trateazã cu purgative ºi afumãturã desoc, apoi cu o sutã de dramuri de ulei lafiecare orã. Consulul moare cu zile ºi, ajunsla Hades, se plânge de incompetenþa ter-apeuþilor sãi. Atanase, în vârstã de 21 deani, rãceºte la un bal dat de coana CatinaBalº ºi, îngrijorat, se adreseazã reputatuluidoctor Hristaris ºi altor vestiþi iatrofilosoficare-i prescriu purgative ºi luare de sânge.ªtiinþa lor l-a dus pe tânãr în lumea de din-colo. La fel pãþeºte Zoiþa, fiica Banului Ghi-ca ºi nevasta boierului Filipescu. Rãcind înbisericã, i se recomandã de acelaºi Hristarisºi de alte celebritãþi medicale purgative ºi,dupã ce urmeazã sfaturile lor, coana Zoiþaajunge o umbrã în locul de unde nimeni nuse mai întoarce... Imparþial, Zeus vrea sãasculte ºi opinia doctorilor curanþi de la Co-lentina ºi, aduºi de Hermes la înfricoºã-toarea judecatã, aceºtia încearcã sã se aperecu „un sofism metodic”, fãrã sã convingã.Lãmurit, Zeus decide sã li se ia diplomele ºisã fie mutaþi la þarã pânã repetã studiile laAcademia de medicinã.

O jucãrea în stil mitologizant, o operãsatiricã, desigur cu cheie, dar cum cheia s-apierdut (nu ºtim cine se ascunde subnumele acestor iatrofilosofi ºarlatani ºiîncotro se îndreaptã sãgeþile satirei), o citimazi ca un document de epocã. Într-o notãintroductivã (Iubitori de citit!), autorulnecunoscut (presupus, repet, a fi el însuºimedic) justificã faptul cã n-a folosit „întor-sãturi ritoriceºti” ca sã-ºi înfrumuseþezescrierea pentru cã, zice el, nu l-a preocupatefectul artistic, ci adevãrul... Iar celor care,citind-o, se vor supãra, le recomandã umo-ristic sã bea oþet... Umorul este modest, darpiesa, în sine, raportatã la datele epocii, areoarecare haz. Lia Brad Chisocof dovedeºtecã douã dintre personajele evocate înaceastã Nouã comedie a Valahiei (a mai existatalta pe care n-o ºtim?), ºi anume ConradReiter, cu studii la Leipzig, ºi Mihail Hrista-ris, au existat în realitate. Cel din urmã, iro-nizat pentru neºtiinþa lui doftoriceascã, tra-

6

Eugen Simion

dusese în greceºte Brutus de Voltaire ºi tipã-rise, în 1831, un Catehism al principalelor în-datoriri sociale. Acelaºi Hristaris ar fi fost înfruntea tribunalului care l-a judecat pe Tu-dor Vladimirescu2. Întrebarea este cum unom erudit ajunge un personaj ridicol (spe-cialist în purgative!) într-o comedioarã...

*Cornelia Papacostea Danielogolu a des-

coperit cã Tragedia Menandru, regele Sicilieieste o dramatizare dupã romanul Argenis,scris în latinã ºi publicat la Roma, în 1622,de John Barclay, autor franco-scoþian. LiaBrad Chisacof presupune cã acela care afãcut adaptarea este Rigas Fereos, citat demai multe ori pânã acum. Tot el dramati-zase o traducere din proza lui Restif de laBretonne, ªcoala amanþilor delicaþi... Adapta-rea este, în fapt, o prelucrare cu multe ele-mente originale, încât specialiºtii considerãcã ea poate fi revendicatã de literatura neo-greacã. Piesa are scenariul unei tragedii dinepoca helenisticã. Un rege bun, urgisit desoartã ºi atacat de duºmani pentru a-i luatronul ºi fiica (Argentina), un prinþ moº-tenitor al Galiei (Polyarh) izgonit din þaralui, viteaz ºi onest, travestit în femeie subnumele Theageni, doi tineri rãzboinici(Ariovazan ºi Arhovrot) – unul duce de Sa-voia, altul prinþ moºtenitor al Numidiei – oservitoare duplicitarã (Xantippa), în fine, oreginã numidianã (Kleniki) mama lui Arho-vrot ºi vechea, credincioasa iubitã a regeluiMenandru, regele Siciliei... Ca sã-ºi salvezeregatul ameninþat de Lycogen, Menandrupromite pe frumoasa lui fiicã, Argentina,celui care va apãra Sicilia ºi pe regele ei...Arhovrot ºi Ariovazan ºi-o disputã, dar nusunt singurii peþitori. Moºtenitorul zis alGaliei o vrea ºi el ºi, travestit ºi cu o biogra-fie imaginarã, câºtigã mai întâi prietenia,apoi, dupã ce mãºtile cad, iubirea Argen-tinei. Numai cã iubirea ei trebuie sã aleagãîntre datorie (faþã de rege ºi faþã de Sicilia) ºipasiune. Lucrurile se simplificã atunci cândse dovedeºte cã ducele de Savoia (Ariova-zan), este un trãdãtor ºi un miºel, iar vitea-

zul, fidelul Arhovrot, fiul reginei Numidiei,este fiul lui Menandru, rod al unei iubiri dintinereþe. Loviturã de teatru. Argentinarevine, atunci, lui Polyarh (Theageni) carese dovedeºte a fi fiul reginei Kleoniki, fra-tele vitreg, deci, al lui Ariovazan... Compli-caþii, soluþii neaºteptate, identitãþi secrete,firi nobile ºi firi joase, înºelãtoare.

Tragedia iese din ciocnirea dintre firilenobile urgisite de destin. Menandru seplânge, ca un personaj din Shakespeare, denenorocul de a fi rege: „Ce fãrã de norocmai suntem ºi noi regii. N-avem nici baremo singurã clipitã sã ne bucurãm de libertateavieþii ºi de fericirea domniei ce purtãm. Mã-nconjurã atâtea rele, de peste tot suntizgonit, chiar biruit ºi tulburat. Slugile-misunt duºmani de moarte, prietenii intere-saþi, oastea parte-a pierit ºi parte s-a dus lavrãjmaºi. Golaº de toate am rãmas, n-amdecât viaþa, ºi chiar de asta nu sunt sigurpân-la noapte!).” Arihovrot, africanul, estemândru ºi nu vrea sã fie mai prejos în prie-tenie decât europenii. Când din gelozie vreasã-l ucidã pe Polyarh, neºtiind cã-i frate,înþeleapta Kleoniki îi þine o lecþie de moralãscoasã din tragicii greci, apãrând onoarea ºidreptul la iubire.

Rãmase în manuscris, douã secole ºi maibine, aceste scrieri greceºti n-au înrãurit cul-tura românã ºi, în consecinþã, nu pot firevendicate de istoriografia noastrã. Elemeritã, totuºi, a fi cunoscute ºi comentatedin motivele pe care le-am semnalat maiînainte. Le reformulez: 1) sunt scrise înspaþiul românesc ºi se referã, într-o oarecaremãsurã, la realitatea lumii moldo-valah-bizantine ºi 2) indicã gustul (îndeosebi pen-tru comedia de moravuri) a acestor intelec-tuali din diaspora greceascã intraþi, uniidintre ei, în familiile româneºti. Surseleacestor scrieri de o valoare artisticã dis-cutabilã sunt, s-a putut observa, parodiamitologicã, moravurile unei lumi valahe ameste-cate ºi fanariotismul pe care Rigas Fereos ºiceilalþi autori (mulþi anonimi) îl detestã ºi-lfixeazã în culori tari în aceste imperfectetablouri de epocã.

7

Belphegor în lumea balcanicã (II)

2 Op. cit., p. XXVIII.

8

Înverºunatã, în câteva poeme scrise în ul-timii ani ceauºiþi, incluse în Arhitectura valo-rilor, în 1990, primul sãu volum de dupãrevoluþie, împotriva cãlãilor ce nu mai mu-reau, dezgustatã de moliciunea victimelorcomplice ºi de laºitatea martorilor tembeli,Ana Blandiana considera libertatea, dreptdoar iluzie (,,Este liberã floarea / Cãreia i s-a stabilit cu precizie / data când se va des-chide/ ªi data când se va ofili...?“). În Soarelede apoi (2000) ºi Refluxul sensurilor (2004),determinismul universal este exemplificatprin menþionarea unor realitãþi de feluriabsolut diferite, ca funcþionarea orologiului,cãruia ,,nu-i stã în putere sã-ºi aleagã orele“,obligat fiind ,,sã le spunã cum vin la rând, /Ceas rãu, ceas bun“, ºi zbuciumul mãrii,care, în veºnica luptã cu ea însãºi, ,,Se azvâr-le, se ciocneºte de þãrm,/ Se sparge, se în-toarce asuprã-ºi,/ Se loveºte pe sine, pulver-izându-se“. Un nu mai puþin atroce deter-minism, se specificã, în mai multe poeme,acþioneazã în organismul uman. În fenome-nologia vieþii interioare, el genereazã senti-mentul declinului, al involuþiei. Sentimentcare, ºi în aceste volume, ca în cele prece-dente, se exprimã în accente lirice dintrecele mai vibrante: „Timpul scrie pe trupulmeu versuri/ Atât de complicate încât/Aproape de necitit,/ κi noteazã pe pieleamea ideile/ Fãrã sã mã întrebe“.

Surdinizatã, vibraþia se comunicã ºi ale-goric, cu o tentã autoironicã. Poeta îºireprezintã propria biografie ca o cavalcadãpe un animal din care a rãmas, fãrã ca ea sãconºtientizeze faptul, doar un schelet. Dez-membrându-se, scheletul a trecut, demateri-alizat, în alt secol: „ªi eu continuu sãcãlãresc/ Un cal tânãr de aer/ Într-un secolcare nu mai era al meu“. Schelete au devenitºi realele exterioare eului, de la scaieþi la zei:„Scaieþi ºi zei uscaþi de soare,/ Scheletelungi, subþiri, de temple/ Rãmase albe înpicioare:/ Iremediabile exemple/ Alenemorþii ca povarã“. Tot alegoric e figuratãbãtaia de ceas funebru pentru o ,,frumoasãstãpânã (...) cu pãrul pudrat ºi înalt“.Aceasta e vizitatã de un ,,amant“ fercheº înaparenþã, în realitate ,,bãtrân ºi macabru“,înarmat cu altceva decât un baston elegant:„Are chilotul bufant,/ Tricornul cu pene ºipânã/ ªi ochii îi sunt de brabant,/ Dar þine ocoasã în mânã“. Posibilitatea mistificãriieste explicatã... gramatical: „În limba ger-manã, cum ºtim,/ Moartea-i de sex mas-culin“. Bântuitã de asemenea fantasme, efatal ca poeta sã traverseze stãri de spiritprielnice descurajãrii, resemnãrii depri-mante, scepticismului cinic. Privirea ºi toatesimþurile ei reþin din spaþiul ambiant imagi-ni ale decrepitudinii ale devitalizãrii, aledispariþiei. Totul îi pare strãin ºi duºmãnos,

Cronici literare

Dumitru MICU

Cea mai nouãBlandiana

The author speaks about Ana Blandiana's poems, insisting on the recent "Patria mea A4" ("MyHomeland A4"). There are discussed the style, themes and vision. We can notice the poetess's con-sternation and reckoning with a desecrated world, which is deaf at the divine call. In addition tothis, Ana Blandiana invokes many questions regarding the sense of universe.

Keywords: Ana Blandiana, "Patria mea A4" ("My Homeland A4"), desecrated world, sense ofuniverse, interrogations.

Abstract

totul ,,e pus sã omoare“ în ea ,,copilul careera“. Dispare naturalul. Timpul ,,lasã înurmã,/ Încarcerându-le/ În propriile auro-re“, fiinþe precum ,,caii ºi poeþii,/ Frumuseþea unei lumi,/ Învinse de tehnicã“. Poeþii seîmbarcã precipitat pe o corabie identificatãcu nemurirea, pe o ,,corabie de piatrã“, încare aºteaptã cu naivitate ,,ceva ce nu se vaîntâmpla niciodatã“. Înstrãinatã de lume, ºitotuºi – ,,dependentã de toate ºi toþi,/Dependentã de soare, de umbrã, de nori,/Dependentã de frunze ºi flori,/ De vântulrãzgândindu-se/ ºi suflând mereu din altãdirecþie/ în arborii care se zbat rãuprevesti-tori,/ De venirea ºi plecarea cârdurilor decocori,” – autoarea Refluxului sensurilor nugãseºte sens în nimic ºi are sentimentul dea-ºi fi strãinã ºi sine însãºi. Singurãtatea oapasã, prezenþa altora îi este insuportabilã(,,Mi-e greu cu mine, / Cu ceilalþi omor“;,,Singur mi-e greu, dar ºi mai greu mul-þime“); nu-ºi gãseºte locul niciunde: „O,Doamne, spune-mi unde sã m-aºez,/ Cândtoate vârstele îmi sunt strãine/ Încearcã,pare-se, tentaþia de a renunþa chiar ºi lasacru, dar.../ mi-e fricã ºi mi-e greu/ Sã-l cer’napoi în cer/ Pe Dumnezeu“.

Ceva, totuºi, opreºte eºuarea în maras-mul desperãrii definitive. Ceva salveazãsufletul, inocenþa, copilãria. Natura! Sensi-bilitatea zdruncinatã recepteazã un mesajde bunã-vestire în ,,dangãtul fructelor dinlivezi“. Întoarcerea la ceea ce a mai rãmasdin natural, din simplu, din miraculosulcotidian face posibilã recuperarea unorfãrâme neputrezite de paradis interior: „Dece nu ne-am întoarce în livezi,/ În liniºtea-ntreruptã doar de poame,” – se întreabãautoarea Soarelui de apoi, în unul dintre celemai frumoase poeme pe care le-a scris vreo-datã, ºi îºi argumenteazã invitaþia astfel: „ ªiorice grindini ar aduce norii/ Din tulburateceruri megieºe,/ Ca-n cele mai de multistorii,/ Cireºii murmurã cireºte;/ Legilebasmelor se schimbã/ Adesea printre para-dise,/ În doar de ei ºtiuta limbã,/ Caiºii spunmereu caise“.

Dispãrut din cetate, sacrul nu poate fiizgonit din naturã, cãci pomii posedã cutoþii atributul sfinþeniei: „Un pom este unsfânt/ Care nu poate fi umilit“. Pomii cresc

9

Cea mai nouã Blandiana

din pãmânt, ºi pãmântul, într-un mit româ-nesc virtual, intuit de Blaga, e trupul luiHristos. Gândit mitic ºi de Ana Blandiana,Isus doarme ,,atât de greul / Somn al semi-nþei în pãmânt“, dar El se va trezi, ca semi-nþele, ,,cu moartea pre moarte cãlcând“,procurând ºansa învierii ºi celor încã aflaþiîn morminte: „ªi-atunci când peste iarnaveºniciei/ Te vei trezi în soarele de-apoi,/Ridicã-te din braþele Mariei/ ªi-nvie-ne,Isuse, ºi pe noi“. Motivele predominante în(mai ales) Soarele de apoi ºi Refluxul sensurilorrevin, în Patria mea A4, în expresii noi. Bizarermeticul titlu al acestui volum vrea, proba-bil, sã spunã, pur ºi simplu, cã poeta îºi înte-meiazã în el cea de a patra patrie de vis, alã-turi de acelea din precedentele trei cãrþi depoezie ineditã ale ei, ulterioare cotiturii

istorice din decembrie 1989. Un poem,ultimul, ne previne cã e vorba de o ,,patrie aneliniºtii“. Dar tot neliniºtea genereazãlirism ºi în culegerile anterioare. Diferenþaacestei celei mai noi patrii poetice constãîntr-o ºi mai accentuatã intelectualizare.Intelectualizare, trebuie precizat, a unui li-rism de adesea incontestabilã autenticitate...Poeta gândeºte, ca pânã acum, temeliileexistenþei, ºi tot nu abstract, ci în imagini, înpilde, în parabole. Inefabilul, de exemplu,nu este pentru ea noþiune, ci înger. Fãpturã,adicã. Fãpturã a cãrei nematerialitate sevãdeºte doar dacã omul încearcã sã o con-tacteze fizic. ,,Ce greu e sã mângâi un îngerpe aripi!“ Spre deosebire de înger, ce parepalpabil (în vis), însã rãmâne intangibil, tim-pul, abstract fiind, exercitã o acþiune înfiorã-tor de materialã: ,,Doar dupã ani, dupãdecenii/ Începi sã-i descoperi / Urmele /Întipãrite în carne, / Adânci / Ca niºte urmede ghiare“. Timpul, specificã poeta, acþio-neazã paradoxal. El ,,se grãbeºte / Sprelocul/ Unde înceteazã sã fie“. Nu e singurulparadox semnalat în Patria mea A4. Aidomatimpului, ºi omul se autonimiceºte, cu tena-citate. ,,Spune drept, – o chestioneazã poetape mamã-sa – þi-era fricã de mine? / De felulameninþãtor în care creºteam / În adâncultãu, înlocuindu-te?“ ªi tot ca timpul, ca totce existã, viaþa omului urmeazã un cursprestabilit, reglementat la fel de riguros casuccesiunea zilelor ºi a nopþilor, ca miºcãrileaºtrilor. Mamele nasc fãrã sã-ºi întrebe copi-ii dacã vor sã fie nãscuþi ºi fãrã ca ele înselesã fie întrebate dacã vor sã-ºi perpetuezespecia: „Încã nu eram,/ Numai tu ºtiai cã voifi/ ªi totuºi ai fixat Bunãvestirea/ Fãrã sã mãîntrebi./ Sau, poate, n-ai fost nici tu între-batã? “

De la meditaþia asupra condiþiei umaneindividuale, poeta ajunge la o interogaþiesacrilegã, privind sensul – sau lipsa de sens– metafizic a ordinii din univers. Ea cereCreatorului socotealã pentru felul amoralinexplicabil în care a distribuit binele ºi rãul.,,Dumnezeu al libelulelor, al fluturilor denoapte, / Al ciocârliilor ºi al bufniþelor, / (...)al râmelor, al scorpionilor / ªi al gândacilorde bucãtãrie“, fãcãtorul a toate e, pentruautoarea Rugãciunii din Patria mea A4, ca

10

Dumtru Micu

pentru Emil Cioran, un ,,mauvais démi-urge“, un pãrinte cãruia fiul sãu rãstignit..nu-i seamãnã“. Duhul uman neliniºtit nupoate pricepe de ce Domnul, având pre-ºtiinþa a tot ce avea sã fie, ,,a aºezat într-uncioc cântecul / ªi în altul croncãnitul“, ,,într-un suflet crima ºi în altul extazul“, de ce ,,peunii i-a fãcut victime ºi pe alþii cãlãi“, de ce,într-un cuvânt, a croit fãpturile aºa cumsunt fãrã a le fi consultat în prealabil.Rugãtoarea îl gãseºte pe Dumnezeu vinovatde a ne fi pus pe toþi ,,în faþa faptuluiîmplinit“, de a fi ,,hotãrât singur /Raportulîntre bine ºi rãu“. Culpabilizarea divinitãþiie un motiv nou în poezia Anei Blandiana.Operã a unui ,,demiurg rãu“, lumea e, înviziunea din câteva poeme ale ei, ca înfilosofia lui Schopenhauer, un tãrâm al cru-zimii. Încântãtorii, inocenþii copii, cu care nejucãm, asemenea dresorilor de fiare cu ,,puiide lei sau de tigri“, vor vrea, ca aceºtia, sã nesfâºie, când vor deveni adulþi. În reprezen-tãrile celor vechi, divinitatea apare multipli-catã în individualitãþi egoiste, cupide ºifiecare zeu ,,trebuia invocat, implorat,linguºit“, îmbunat prin jertfe – ,,un fel demitã metafizicã“ – pentru a-ºi face datoria.

Acum, lumea e desacralizatã. Rãul numai este proiectat în transcendent, dar aupierit ºi zeii buni. În jurul bisericilor închise,,,oraºul / Roteºte tramvaie ºi biciclete, /Claxoane, reclame“. Opriþi ,,sã bea o cafea /La o mãsuþã pe trotuarul / De lângã o cate-dralã din secolul XI“, turiºtii ,,o privesc fãrãsã o vadã, / Pentru cã vorbesc la telefon“. Înmunþi, cureaua rucsacului ,,roade (...) pemarginea omoplaþilor / (...) cioturile curãmãºiþe de pene“; de pene ale aripilorîngereºti, evident. Spre a putea mântui untineret frivol, reificat, Dumnezeu coboarãdin slãvi ,,ºi învaþã sã meargã pe role“.

Consternarea provocatã de feluriteleaspecte ale desacralizãrii ºi dezumanizãriinu sufocã în fiinþa poeticã nevoia de sacru.Rãfuiala cu ,,demiurgul rãu“ nu atingedorul de divinitate. Antidotul uscãciuniisufleteºti rãmâne natura: „Afarã pe coline,sufletul/ κi regãseºte respiraþia,/ Verdeleierbii îi face bine,/ Rostogolit prin otava/Jumãtate iarbã, jumãtate mireasmã. Mer-gând prin iarbã, cu picioarele goale, poeta

îºi recupereazã sinele: „Electricitatea sescurge prin mine/ ªi intrã-n pãmânt/ Aºacum diavolul/ Intrã-n pãmânt,/ Obligat sãpãrãseascã/ Trupul celui posedat,/ Laporunca exorcizatorului“. Prin roua ce îiscaldã tãlpile, urcã în poetã un ,,tu“ care înrealitate e propriul eu autentic, recuperat.Purificatã, poeta îºi redobândeºte sensibili-tatea metafizicã, ºi acesta i-l aduce în vis peApollo. Cine e în stare sã intuiascã divinulpoate reactualiza în fiinþa sa ºi omenesculprofund. E ceea ce Ana Blandiana reali-zeazã, în micul ciclu Recviem, închinatmamei decedate, replicã la mai scurtul, darnu mai puþin vibrantul Recviem din volumulA treia tainã, în care este evocat ,,bãrbatul cunumele Gheorghe, copilul cu numele tatã".

11

Cea mai nouã Blandiana

12

Toate nouã ºi vechi toate

Imposibil de ales grâul de neghinã în re-centa carte semnatã de Ana Blandiana1. Poe-zia ei nu ºi-a ieºit din matcã nici acum. Arãmas egalã cu sine însãºi, tributarã unuiblagianism desuet. Chiar ºi în ultimul dece-niu al comunismului, când a optat pentru oformulã subversivã, antitotalitarã ºi anti-ceauºistã, scriitoarea a întrebuinþat retoricafragil-metaforizatã. „Poemele noi” surprindnumai prin detaliul cã alcãtuiesc o colecþiede inedite.

Reproºul principal pe care îl aduc volu-mului este cã nu conþine niciun efort decreaþie. Versurile n-au pic de meºteºug.Lipsa respectivã este o problemã de viziuneasupra literaturii. Ana Blandiana crede învaloarea sacrã a acesteia. În ceea ce mãpriveºte, consider cã tehnica prevaleazã –ceea nu înseamnã cã mã numãr printre par-tizanii manieriºtilor –, dar scriitura supe-rioarã necesitã o gândire aºezatã într-un stilcare sã nu trãdeze exclusiv filozofare ºiînclinaþie cãtre metafizicã. Altminteri, lec-tura se transformã într-un proces univoc deînþelegere. Odatã ce am captat ideea, textulnu ne mai creeazã nici plãcere, nici ne-plãcere. Ne devine indiferent. Tocmai aici segãseºte partea deficitarã a volumului Patriamea A4. Selectez, ca exemplu, secvenþa 7 dinciclul Recviem. Poeta recurge la prozã despeculaþie, cãutând o soluþie a veºniceiprobleme legate de imposibilitatea de amerge în trecut: „Dacã timpul ar fi viaþasufletului,/ Cum spune Plotin,/ Eu am acummai puþin suflet decât acum zece ani/ Iar tuaproape deloc./ Dar nu./ Nu se pierde ni-mic;/ Timpul se strânge în suflet/ Ca-ntr-oclepsidrã curgând/ Fir de nisip din idei, dinscântei,/ Pe care tu/ Îl torci/ În continuare,/O clepsidrã pe care/ Nu trebuie, decât, dacãvrei,/ S-o întorci” (p. 123).

Orice observaþie nu necesitã efort inter-pretativ. Toate þin de domeniul evidenþei.Formula artisticã a lui Lucian Blaga trans-pare din poetizarea discursului sterp, dintendinþa de a abstractiza imaginile concrete,din spaima de a trãi alãturi de o transcen-denþã goalã, din concepþia lumii ca paradisîn destrãmare, din trãirea aproape misticã avidului existenþial. Caracteristicile ante-rioare le întâlnim concentrate în primulpoem: „Ctitori purtându-ºi în braþe cu greu/Mãnãstirile,/ Ca pe un capital convenabil/La change-office-ul vieþii de apoi;/ Cãlugãritineri/ Cu doctorate la Cambridge/ ªi odãj-dii sãrutate/ De þãrãncile bãtrâne/ Târându-se pe genunchi/ Pe lespezile cu inscripþiichirilice;/ Megafoanele/ Transmiþând sluj-ba/ Pânã în curtea plinã de corturi,/ Pânã în

George NEAGOE

2010. Discuþii despre

poezie (II)

The author continues the disscusions aboutthe volumes of poetry that appeared in 2010.He analyzes Ana Blandiana's "Patria meaA4" ("My Homeland A4"), Traian T.Coºovei's "Aerostate plângând" ("Aerostateis Crying"). It is interesting to notice thatAna Blandiana, one of the main poets from the60's generation, did not change her style andthematic and that Traian T. Coºovei, amongthe important poets from the 80's generation,shifted his career. Nicolae Avram made a sortof new debut with an impressive book.

Keywords: Ana Blandiana, "Patria mea A4"("My Homeland A4"), Traian T. Cosovei,"Aerostate plângând" ("Aerostate isCrying").

Abstract

1 Ana Blandiana, Patria mea A4: poeme noi, Bucureºti, Editura Humanitas, 2010, 152 p.

13

2010. Discuþii despre poezie (II)

ºoseaua pe marginea cãreia/ Sunt parcatemaºinile/ Aºteptându-ºi sfinþirea;/ În timpce credinþa/ Asemenea rândunelelor/ Carepãtrund sub cupolã/ Zburãtãcite de clopote–/ Se roteºte speriatã,/ Se loveºte de pereþiipictaþi,/ De Pantocrator,/ Coboarã/ ªi seaºazã cuminte în frescã” (În frescã, p. 5). Lu-mea contemporanã trece printr-o crizã spi-ritualã. Tonul sibilinic, cu tentã pamfletarã,indicã degradarea întregii umanitãþi. Sen-timentul religios a devenit ºubred. Mercan-tilismul ºi spectacolul au acaparat comuni-tatea bisericeascã. Fericirea eternã se tranza-cþioneazã în schimbul zidirii lãcaºurilor decult. Iar sfinþenia se conservã doar în pic-turã, fiindcã nimeni nu mai urmeazã sacrifi-ciul hristic. Or, asemenea interpretãri suntlesnicioase, dat fiind cã poeta alege un lim-baj aproape tranzitiv. Ca sã aibã forþã decaptare, poeziei liturgice îi trebuie metaforeîncifrate, comparaþii hiperbolice, „urlet înpustie”, iar aºa ceva nu aflãm în scrisul AneiBlandiana.

Degringolada spiritualã a semenilor seasociazã cu o dramã personalã. Vocii poeteiîi lipseºte vehemenþa din pricina faptului cãi se refuzã revelaþia, deºi pare singuraconºtientã cã societatea l-a abandonat peCreator. Aici, perspectiva se asociazã sesitueazã la intersecþia a douã modele. Unulîi aparþine autorului Poemelor luminii, care,într-unul dintre puþinii sãi psalmi, eraîngrozit cã nu mai reuºeºte, la fel ca încopilãrie, sã demonteze divinitatea pe ojucãrie. Celãlalt, lui Arghezi, care cereasemn un „pui de înger”, ca sã-i ajute necred-inþei. Cuvintele au ajuns incapabile sãreifice: „Ce handicap al credinþei:/ Sã nu ºtiidacã eºti auzit, nici dacã auzi/ ªi din toatesimþurile sã rãmânã doar visul tactil/ De-almângâia, fãrã sã-l sperii, un înger pearipi...” (Ce greu e sã mângâi, p. 7). Nimeninu e absolvit de culpa majoritãþii. Compli-citatea reprezintã starea dominantã dinPatria mea A4. Simþurile ºi lipsa de reacþieîmpotriva transformãrii vieþii într-un bâlci,gratuit ºi transmis prin satelit, al abrutizãriitrezesc conºtiinþa cã toþi indivizii sunt prinºiîn maºinãria distrugerii: „Mai nevinovatã,dar nu nevinovatã,/ În acest univers în care/Înseºi legile firii hotãrãsc/ Cine trebuie sãucidã pe cine/ ªi cel ce ucide mai mult esterege:/ Cu ce admiraþie este filmat/ Leulplacid ºi feroce sfârtecând cãprioara,/ Iar eu,închizând ochii sau televizorul,/ Am senza-þia cã particip la crimã mai puþin” (AnimalPlanet, p. 9). Finalul dobândeºte efectul uneiparticule de þãrânã, intrate sub pleoapã.Versurile capteazã rãfuiala arghezianã cuunele idei despre Dumnezeu. Cea mai fru-moasã dintre lumile posibile nu se bazeazã pebunãtate, ci pe supunere în faþa rãului ºi acruzimii: „Mai nevinovatã, dar nu nevino-vatã,/ Totuºi mai nevinovatã decât tine,/Autorul acestei perfecþiuni fãrã milã,/ Careai hotãrât totul/ ªi apoi m-ai învãþat sãîntorc ºi celãlalt obraz” (p. 11). Marele Ano-nim îºi pãstreazã ipostaza fundamentalã aunui deus absconditus, însã umanitatearefuzã sã nu ºi-l mai închipuie, ci îi atribuieun rol burlesc într-o comedie regizatã cutuºe stridente. Deus otiosus este împins înafara casei sale ºi obligat sã locuiascã într-un teatru al bufoneriilor: „Iar el, cel ce le

14

George Neagoe

travestise/ Ca sã le omoare/ Rãmâne singurºi colorat ca o paiaþã/ În lumea deodatã maimare/ Între catedralã ºi piaþã,/ Singur ºi fãrãsã ºtie muri,/ Deºi ºtie sã zboare” (Carnaval,p. 15). Locurile divine intrã în paraginã.Depãrtarea de virtuþile religioase n-are niciolegãturã cu ateismul, deoarece liber-cugetã-torii neagã ceea ce alþii afirmã. Omenireadin cartea Anei Blandiana aratã cã nu li s-a

adus la cunoºtinþã cã ar fi cineva deasuprauniversului. Indiferenþa lor nu-ºi are cauzaîn nihilism, ci în zeificarea standardelor decivilizaþie. Confortul le-a ºters din mintenevoia unei rãscumpãrãri dincolo. Persoa-nele se supun zgomotului confundat cumuzica, ascultându-l ca pe o slujbã exaltan-tã. Trec pe lângã tainele naturii. κi consumãpuþinul timp în hãrmãlaia reclamelor. ªi-aupierdut sentimentele, ajungând asemeneaunor stafii care bântuie dintr-o parte într-alta a oraºului. Fiecare ajunge propriul idol.Citez poemul meu favorit, poate cel maiexpresiv: „Ei trec pe role/ Cu cãºtile bubu-ind la urechi,/ Cu ochii fixaþi pe monitoare/Fãrã sã observe frunzele care cad,/ Pãsãrilecare pleacã,/ Ei trec pe role/ ªi peste ei trecrulând anotimpurile/ Vieþile lor/ ªi anii, ºiveacurile,/ Fãrã sã înþeleagã despre ce estevorba./ Ei trec pe role/ Printre umbre alerealitãþii/ Despre care cred cã existã/ ªiprintre personaje care li se pare oameni,/Mecanisme/ Create de alte mecanisme/Dupã chipul ºi asemãnarea acestora,/ Întimp ce Dumnezeu/ Coboarã printre ei,/ ªiînvaþã sã meargã pe role/ Ca sã îi poatãsalva” (Pe role, p. 35).

Alãturi de retorica vetustã, pastiºelediminueazã valoarea volumului. Mã refer,pe de o parte, la reluarea talle quale a prede-cesorilor consacraþi (Blaga ºi Arghezi), iar,pe de altã parte, la autopastiºare. Pe lângãaceste defecte, semnalate de la început, seadaugã variaþiunea banalã ºi neinteresantãpe teme consacrate, precum vanitas vanita-tum et omnia vanitas sau ubi sunt, reunite înpoezia Trepte: „Ierihon, Summer,/ Ur, Uruk,Ugarit/ Babilon, Tir, Sidon/ Memphis, Teba,Cnossos,/ Atena, Cartagina, Roma,/ Bizanþ,Constantinopole, Istanbul/ Valuri de mo-loz,/ Trepte,/ Spre poarta,/ Inexistentã, dealtfel,/ A eternitãþii” (p. 73). La aceastãînºiruire, am replica urmãtoare: FrançoisVillon, Victor Hugo, M. Eminescu. Neplã-cute ºi de neînþeles sunt pastiºele dupã co-legi de generaþie. În Aglomeraþie, NichitaStãnescu (Elegia a doua, getica) o înlocuieºtepe Ana Blandiana. Nu doar abordarea ecomunã, anume cã, în vechime, orice faptãemana de la o forþã sacrã, dar ºi lexicul eaproape identic. Trucuri posmoderne pro-

15

2010. Discuþii despre poezie (II)

babil...: „Ce palpitant trãiau! Ce tulburã-toare emoþii,/ Când fiecare întâmplare erapãstoritã de un zeu/ Care trebuia invocat,implorat, linguºit,/ Care aºtepta jertfa – unfel de mitã metafizicã –/ Ca sã îºi facã dato-ria” (p. 23).

Ce rãmâne din Patria mea A4: poeme noi ?În primul rând, îndoiala cã poezia AneiBlandiana se va schimba vreodatã. În aldoilea rând, un crez artistic, influenþat destãruinþa lui Lucian Blaga de a adânci mis-terele. „Aici este patria neliniºtii:/ Voi reuºivreodatã/ Sã descifrez urmele care nu sevãd,/ Dar eu ºtiu cã existã ºi aºteaptã/ Sã letrec pe curat/ În patria mea A4?” (Patrianeliniºtii, p. 145). E prea puþin totuºi.

În marea trecereÎn cadrul optzecismului (postmodernis-

mului) de prim rang, poate doar Ion Mu-reºan ilustreazã mai elocvent decât Traian T.Coºovei o trãsãturã blamatã deseori de crit-ici – „inegalitatea“. Simplu spus, aceastapoate fi definitã prin neglijenþã editorialã.Se cuvine sã nu dãm la tipar orice. Sigur,cam toþi scriitorii sunt urmaºii lui Arghezi(„un nume adunat pe-o carte“), dar tãcereapublicisticã se dovedeºte salubrã pentruoperã. Prea multe cãrþi implicã riscul secã-tuirii creativitãþii. Autopastiºarea pândeºtedupã fiecare poem. Mã tem cã, în cazul luiTraian T. Coºovei, literatura valoroasã s-aîncheiat în deceniul al optulea din secolulprecedent. N-ar fi deloc hazardat sã consi-derãm cã versurile incluse în Aer cu dia-mante sunt ºi cele reprezentative. Mai grav,mi se pare cã autorul n-a brevetat o formulãpersonalã. Sau, dacã a fãcut-o, n-a lãsat osintezã, ci un melanj de stiluri. Cãci parteaimportantã a poeziei celui care a debutat cuNinsoarea electricã rãmâne o combinaþieamorfã între doi beatnici (Ginsberg ºiKerouac) ºi doi trubaduri moderni (RaduStanca ºi Constant Tonegaru).

Totuºi, recentul volum2 aduce schimbãrimajore. Nu în sensul cã am întâlni versurimemorabile. Din contrã. Existã o tendinþã

didactic-moralizatoare, dacã luãm în con-siderare faptul cã drumul spre lumea cealaltãînseamnã o pedagogie. Lirismul se mani-festã sub forma presimþirilor. Calea neîn-toarsã impune pregãtiri: înþelegerea calen-darului ciclic ºi a hieroglifelor. Corpul îºitrãdeazã vlãguirea, iar o mânã nevãzutã sepregãteºte sã-i consemneze, cu cernealã ro-ºie, numele în cartea lumii. Tonul se apropieenorm de Bacovia ºi de Blaga. De la unul,derivã obsesia universului maladiv, în des-compunere. De la celãlalt, provine pregã-tirea pentru „marea trecere“. Poezia emanão atmosferã sepulcralã, purtând indiciiledispariþiei iminente. Nu se produce niciotragedie la nivel fizic sau psihic. Aerostate,un fel de alter ego, obþinut din conjugareaamintirilor despre doi prieteni apropiaþi –Ioan Flora ºi Ion Statan –, învaþã cã viaþa i sesfârºeºte. Senzaþia e cã moartea sãlãºuieºteîn orice. Iar vecinãtatea ei sunã ca scârþâitul

2 Traian T. Coºovei, Aerostate plângând, Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2010, 112 p.

16

George Neagoe

unui sicriu care se închide: „Bãtrânul Ae-rostate îºi cheltuieºte tutunul pe rotocoale/de amintiri/ în timp ce lemnul uºii scârþâieîn vântul lui decembrie.../ Acelaºi lemn dincare sunt ridicate crucile de pe deal“ (Ae-rostate plângând, p. 7). Crucea, relicvã a exis-tenþei umane ºi alegorie a greutãþilor iner-ente, reprezintã simbolul funerar atotcu-prinzãtor, dar ºi hotarul între douã dimensi-uni ontologice incompatibile. Cimitirul nudevine spaþiu al odihnei eterne, ci al trans-formãrii. Intrarea în mormânt este urmatãde o descindere ad inferos. Numai cã, pentrua avea acces în lift, pasagerul are obligaþiade a-i achita custodelui o taxã modicã –faptele sale: „Trebuie sã cãlãtoreºti cu multmãrunþiº la tine în ziua de azi,/ ca sã plãteºtiduhurile care au bãut laptele subteran/ – îºispuse“ (ibidem).

Despãrþirea de lumea materialã se des-fãºoarã în câteva etape. Vizita rudelorpierite are valenþã premonitorie, cu rol edi-ficator, spre deosebire de cuvintele înºirateîn cãrþile sapienþiale. Scrisul se descompuneîn faþa legilor firii. Înþeleptul îºi pierde toatãºtiinþa dupã ciocnirea cu adevãrul simplu:„Asta în timp ce soarele asfinþeºte ºi bã-trânul Aerostate/ plânge din vechime culetopiseþe ºi didahii./ În nebuniile semnelornu mai disting nimic, în nebuniile/ crucilorde pe deal poþi doar sã-l revezi pe fratele

mort/ întors de pe front“ (Rãsplata, p. 28).Literatura intrã în disoluþie. ªi-a încetat mi-siunea ordonatoare. Niciun vers nu poate sãamâne somnul de veci. Scriitorul bolbo-roseºte lucruri ininteligibile. Într-o clipã deluciditate, renunþã la culturã. Se reapropriede sãlbãticia primordialã, singura în stare sãanihileze fragilitatea fiinþei. Persistã impre-sia rostirii unor formule oraculare, generalvalabile. Cadenþa apocalipticã, aleasãdinadins pentru lipsa de originalitate,semãnã cu un îndemn la sãrãcia duhului:„La maºina de scris, literele au început sã seºteargã./ Pe malul pustiu, marea ºi-a retrasambasadele de valuri/ în semn de solidari-tate cu alte mãri ºi oceane./ Pânã ºi cuvin-tele au fugit de înþelesuri./ Cãsuþa melculuia devenit cel mai potrivit adãpost/ pentruvremurile acestea înfrigurate.../ ca ºi scor-bura/ veveriþei/ ori vizuina micului hâr-ciog// Nu mai învãþãm nimic de la zgomo-tul maºinii de scris,/ e mai prudent sã neîntoarcem la animale/ ºi la viclenia lor caformã de supravieþuire“ (Cimitirul din port,p. 23). Împãrtãºirea ultimei dorinþe coincidecu respectarea rânduielii de dupã înmor-mântare. Trebuie scoase din casã toateobiectele aflate în proprietarea defunctului.Altminteri, sufletul nu-ºi gãseºte liniºtea.Tragismul momentului sporeºte din cauzaagoniei. Muribundul înºirã o colecþie hao-ticã de gânduri ºi de imagini, ca ºi cum, prinfaþa ochilor, i s-ar perinda filmul anilor.Spasmele premergãtoare decesului îi întu-necã raþiunea, influenþându-l sã se com-porte ca Hagi Tudose, scoþându-ºi lucrurilela vânzare: „E noapte/ ºi vreau sã recu-perez/ mãruntele strategii ale tandreþii./ Cebine cã nu mai e timp!// ªtiþi ceva?/ Daþi unanunþ la mica publicitate! Vindeþi ºi bicicle-ta!“ (Mica publicitate, p. 84).

Poezia lui Traian T. Coºovei din Aerostateplângând are câteva puncte forte în viziuneadespre drumul cãtre dincolo. Lirismul ne-cruþãtor, meditativ, curãþã de ruginã o temãveche, dar niciodatã perimatã. Nu mãîmpac totuºi cu includerea unor poeme cuînclinaþie patrioticã. Oricum, ele nu influ-enþeazã calitatea cãrþii, iar prezenþa lor þinetot de hulita inegalitate.

Andrada Fãtu-Tutoveanu a debutat în2005, cu volumul Literaturã ºi extaz artificial(Cluj, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã). Lucra-rea pe care o recenzez în numãrul curent1,publicatã la Editura Institutul European dinIaºi, continuã demersul iniþial al autoarei,decupând dintr-o arie geo-culturalã precisãnu doar o problemã socialã, dar ºi un su-biect de investigaþie pentru istoria mentali-tãþilor: atracþia exercitatã de opiu ºi de de-rivatele sale asupra scriitorilor ºi a artiºtilor.Folosind instrumentarul literaturii compa-rate pentru a descrie ºi analiza o temã con-sideratã tabu pentru multã vreme, cercetã-toarea se intereseazã de experienþa creaþieiculturale ºi de receptarea literaturii, ca pro-cese de constituire a intimitãþii creatoare.Demersul se articuleazã diacronic, punândaccentul pe istoria curentelor literare ºi pemetoda comparatistã, dar ºi sincronic, prindiscutarea unor opere ºi autori contempo-

rani ºi a unor fenomene succesive, între carese stabilesc filiaþii ºi relaþii de influenþã.Autoarea propune analize tematice, pentrucare simbolistica opiului constituie cana-vaua pe care se brodeazã imaginarul unorscriitori în spaþiul anglo-saxon, OscarWilde, odatã cu fascinaþia înveninãrii opi-acee ori în spaþiul francez, de la CharlesBaudelaire, prin „oglindirea narcisiacã” ºifascinaþia infinitului, pânã la „halucinaþiasistematicã” a lui Arthur Rimbaud, posibilãprin dereglarea simþurilor). Având o dimen-siune interdisciplinarã, studiul AndradeiFãtu-Tutoveanu ipostaziazã beatitudineaartistului în faþa „paradisurilor artificiale”,vrãjit de puterea vulcanicã a substanþelorhalucinogene, dar ºi de progresele ºtiinþi-fice, pentru cã, odatã cu evoluþia medicinei,a chimiei ºi a toxicologiei, cu influenþe înmediile artistice ori mondene, se va schim-ba ºi reprezentarea spaþiului cultural occi-dental ºi perspectiva asupra artelor.

Plecând de la observaþia cã „secolul alXIX-lea reprezintã spaþiul unei confruntãricu sinele la nivelul cel mai profund al fasci-naþiei ºi angoasei: pe rând, pharmakon,toxikon ºi halucinogen – remediu magic,simbol al destrucþiei ºi subtil inspirator alfantasmelor eliberate de cenuºiul cotidian,opiul se propune ca o provocare ambivalen-tã, un spaþiu dual în care individul se vedeameninþat de propria libertate în raport cusubstanþa magicã” (p. 15), domeniul de in-teres al cercetãtoarei vizeazã nu doar inter-dicþiile, cât mai ales maniera de sustragerede la acestea, prin uzul opiului ºi al deri-vatelor sale. Un studiu similar, interesat dehalucinogene în spaþiul românesc, este sem-nat de Andrei Oiºteanu, Narcotice în culturaromânã. Istorie, religie ºi literaturã (EdituraPolirom, 2010). Rezultatele celor doi cercetã-tori vizeazã teritorii distincte ºi, deºi îºi de-cupeazã zone de interes ambivalente, reu-ºesc sã neutralizeze prejudecãþile legate detoxicomanie.

Oscilând între stãri radicale, de trezieviolentã ºi de reverie nãucitoare, între fasci-naþie ºi interdicþie, „atracþia pentru opiu se

17

Irina GEORGESCU

Opiaceele - între fascinaþie

ºi interdicþie

The authoress comments Andrada Fãtu-Tutoveanu's study about the opium in the19th centrury's British and French literatures,concerning cultural mutation from an "infer-nal chemistry" to the development of moderntoxicology. When the Romantic canon wasimposed the interdiction became a stereotype.

Keywords: Andrada Fãtu-Tutoveanu, opium/ opiates, 19th century, Romanticism, CharlesBaudelaire, Arthur Rimbaud, Oscar Wilde,exoticism, cocoa, Sigmund Freud.

Abstract

1 Andrada Fãtu-Tutoveanu, Un secol intoxicat. Imaginarul opiaceelor în literatura britanicã ºi francezã a seco-lului al XIX-lea, prefaþã de Caius Dobrescu, postfaþã de Vasile Voia, Iaºi, Editura Institutul European,2010, 346 pag.

dezvoltã in nuce în contextul aceleia pentrustranietate, pentru experienþa orientalã, cuevaziunile sale cãtre un teribil ºi fascinantnecunoscut, preocupãri pliate perfect pestespiritul romantic ce izbucneºte ºi marcheazãînceputul de secol” (p. 17). Noutatea studiu-lui dedicat imaginarului opiaceelor derivãºi din bibliografia strãinã actualizatã, în ge-neral necunoscutã în spaþiul românesc, pen-tru o temã actualã ºi ofertantã, cãreia i s-audedicat în ultima vreme articole, numeretematice sau volume individuale, mai alesîn spaþiul occidental. Uneori, sunt surprinsedecalaje de percepþie, mai ales în abordãrilede critica criticii. Autoarea propune concep-tul de „prezenþã scindatã”, „în directã rela-þie cu extazul artificial ºi cu formula poeticãa evaziunii, stabilind un contrast întreailleurs ºi spaþiu cotidian, limitativ” (p. 20).Ambiguitatea secolului al XIX-lea constã înconfigurarea unui spaþiu de tranziþie înabordarea halucinogenelor între douã tipuride paradigme epistemice: cea „magicã”,„paradigma vrãjitoriei”, un concept propusde autoare, „înþelegând aici ºi mitul, ocul-tismul, vrãjitoria ºi care aºazã drogul întreDivine Drogue ºi Noire Idole” (p. 19) ºi pers-pectiva ºtiinþificã, pentru care drogul este„pharmakon, remediu ºi chiar panaceu uni-versal ºi toxikon, substanþã nefastã, letalã”(ibidem). Narcoticele fac apel la mitul Sufle-tului, al visului ºi al Poeziei, antrenând fas-cinaþia romanticilor pentru vise, mai cu sea-mã pentru cã „omul romantic este mai multun exilat, un inadaptat, este o fiinþã pe careascensiunea inconºtientului în aria sa decunoaºtere raþionalã o scindeazã ºi o ambi-guizeazã” (p. 42).

Datorãm apariþia morfinei în 1805 ger-manului Friedrich Sertürner, devenind înscurtã vreme un derivat opiaceu puternic,injectabil, odatã cu invenþia seringii hipo-dermice, folosit nu doar în medicamentaþie,dar ºi de artiºti încã de la mijlocul secoluluial XIX-lea (în 1853). Alte produse narcoticefrecvent utilizate în epocã sunt laudanumulºi heroina, „un compus semi-sintetic maipur ºi prin urmare mai puternic (atât înefecte principale, cât ºi în cele secundare)decât celelalte predecesoare ale sale” (p. 34).Mai târziu, cocaina se bucurã de o rãspân-dire surprinzãtoare, „lumea de moravuriuºoare (identificabilã ca spaþiu simbolic cu

Montmartre) adoptã repede, datoritã facili-tãþii uzului sãu, dar ºi datoritã efectelor sti-mulant-halucinogene, cocaina ca drog pre-dilect, devenind sinonim unei ultime bolgiia secolului al XIX-lea” (p. 260). Cocainapãtrunde în toate mediile, având caracteris-tici stimulante, ºi cãpãtând rapid reputaþiade afrodisiac (Marcel Proust aminteºte de„la neige” în La recherche du temps perdu) sauîntreþinând diverse reflexe literare (romanulDr. Jekyll ºi mister Hyde a fost scris în 3 zile,când R. L. Stevenson fãcea un tratament pebazã de cocainã). Totodatã, epoca fin de siè-cle îºi permite în „consumul de cocainã oultimã libertate periculoasã” (p. 261). Chiarºi Freud, tânãr medic vienez neurolog (care,în 1883, avea 27 de ani), va încerca trata-mentul cu cocainã, „confruntându-se el în-suºi cu simptome nevrotice datorate obo-selii prelungite ºi precaritãþii materiale, pen-tru care cocaina era o soluþie” (p. 272). κi vapublica observaþiile într-un studiu intitulatÜber Coca (1884), în care prezintã acþiuneaalcaloidului în tratarea depresiilor nervoasegrave. Odatã cu Interpretarea viselor (1900),se depãrteazã de „chimia infernalã”.

Baudelaire este tentat sã descopere „zoneobscure ale inconºtientului, pentru stãri abi-sale, în acea inspiraþie a neantului, a «genu-nii», în acea fascinaþie pentru stãri parado-xale de conºtiinþã, pentru abisuri ºi infinit”(p. 126), în vreme ce „arta lui Rimbaud senaºte tocmai din recunoaºterea identitãþii di-vine a poetului, din teoretizarea programa-ticã a halucinaþiei, sub semnul cãreia se naº-te prometeicului poet vizionar.” (p. 167).Contaminarea indiscretã a douã tipuri desensibilitãþi ºi încercarea de a amâna moar-tea prin îngheþarea câtorva clipe fac posibilãîncãlcarea canonului romantic ºi întreþinereaunui alt raport cu arta. De aceea, momentulfin de siècle corespunde „unei tensiuni între otradiþie culturalã conformistã ºi rigidizatã ºiun program estetic extrem de inovator,reprezentat de o generaþie care trãieºte senti-mentul unei crize identitare” (p. 265).

Interdicþia consumului de opiacee atrageindiscutabil abolirea stãrilor extreme presu-puse de „chimia infernalã”, de la sevraj ladelirium tremens, odatã cu senzaþia intensã deplutire în gol ºi cu accesul la tinereþe veºnicãprin acceptarea genunii („le gouffre”).

18

Irina Georgescu

19

Despre criteriile care au dus la inclu-derea celor cinci poeþi sibieni (Rita Chirian,Mihai Curtean, Dan Herciu, Daniela Popa ºiRadu Vancu) în antologia Am sã te sufoc,dragã oraº1 nu se pot spune prea multe,întrucât faptul cã toþi trãiesc în acelaºi oraºpare a elimina orice nevoie de clarificare aunor relaþii de înrudire. Totuºi, discrepan-þele calitative dintre aceºtia se observã încãde la un prim nivel al lecturii. Recuzitelestilistice, tratarea limbii sau nuanþareaimagisticã sunt puncte referenþiale întrasarea unor linii de demarcaj între ceicinci. Prin urmare, nu se poate vorbi aici

despre construirea unui soi de puzzle poe-tic, ci mai degrabã despre un colaj careîncearcã sã ofere, prin asamblarea unor ele-mente eterogene, o imagine a poeziei con-temporane sibiene. Într-adevãr, încã dinprefaþã suntem avertizaþi sã nu cãutãmsimilitudini de ordin tematic sau tehnicîntre autori, pentru cã ei ,,nu au, practic, încomun, decât acest detaliu local ºi calitateasuperlativã a poeziei lor” (p. 11) În ceea cepriveºte însã aceastã ultimã trãsãturã colec-tivã, lucrurile stau cu totul altfel, deoareceierarhizarea ni se impune aproape incon-ºtient în urma lecturii ºi, apoi, folosirea ter-menului superlativ ca semn particular pen-tru fiecare poet în parte constituie o exager-are. Nu numai cã cei cinci antologaþi îºi con-struiesc textul prin apelul la unelte ligvisticediferite, dar totodatã realitatea asupracãreia opereazã ºi pe care în ultimã instanþãajung sã o transpunã poetic nu este aceeaºi,sistemele proprii de gândire existând para-lel ºi nu simultan. Astfel, aceastã „quintãroialã” (cum o numeºte prefaþatorul DragoºVarga) a poeziei sibiene contemporane nuconstituie o monadã, ci mai curând un con-struct neomogen în interiorul cãruia valo-rile fluctueazã.

Rita Chirian, cea care deschide ºirul, îºialcãtuieºte discursul prin montãri ºi de-montãri imagistice. Nu asistãm deci la oexpresie verbalã a gândirii, ci mai degrabãla una al cãrei instrument principal esteimaginea percutantã, uneori rizibil de inci-sivã (,,inima mea e un crematoriu de seringiinfectate”, ,,în spatele ochilor ziua dimi-neaþa lumina/ pãmântul catodic al oraºuluiaspirând regurgitând/ flegma tuberculoasãîn care se reflectã cablurile de înaltã/ tensi-une”, ,,acele fericite în venã ºi spermã a cin-cizeci de bãrbaþi/ în mãruntaie ca soda caus-ticã.”). Astfel, visceralitatea excesivã ºiuzitarea unei ,,recuzite de tip hard” daunaºtere edulcorãrilor sentimentale, cãci, toc-mai aici unde revolta ºi vehemenþa aparpredominante ca sentimente, lamentaþia îºi

Anca BUCUR*

Poezia deproximitate.

Sibiu

The authoress makes a review about an anthol-ogy of poetry "Am sã te sufoc, dragã oraº.Poeþi tineri din Sibiu" ("I Shall Suffocate You,Dear Town. Young Poets from Sibiu"), inwhich there are gathered Rita Chirian, MihaiCurtean, Dan Herciu, Daniela Popa and RaduVancu. One can notice there are many aesthet-ic inequalities between the selected writers. Wetried to spot the deficiencies, but also thestrengths.

Keywords: anthology, "Am sã te sufoc, dragãoraº. Poeþi tineri din Sibiu" ("I Shall SuffocateYou, Dear Town. Young Poets from Sibiu"),Rita Chirian, Mihai Curtean, Dan Herciu,Daniela Popa, Radu Vancu.

Abstract

* Studentã în anul al III-lea, la Facultatea de Litere, Univesitatea din Bucureºti1 Am sã te sufoc, dragã oraº. Poeþi tineri din Sibiu, prefaþã de Dragoº Varga, Editura InfoArt Media, Sibiu,

2010, 240 p.

20

Anca Bucur

face loc. Totuºi, acolo unde corporalitateanu este sondatã abuziv obiectul/ subiectultransfigurat câºtigã la nivel estetic (,,toþi auieºit în geamuri cu þigãrile aprinse/ ºi toþicâinii din cartier îºi fluturau cozile/ aºa/dupã o-ndelungatã obiºnuinþã”, ,,ºi alcoo-lurile/ cãscându-ºi/ în tine/ tandru/ fisura”).Tonul confesiv, angoasa, constanta senzaþiede claustrare sunt productele unei poeziinevrotic-intimiste. Astfel, analogiile cu Olgaªtefan sau Miruna Vlada sunt inevitabile,toate trei fiind descendentele AngeleiMarinescu. Bineînþeles asemãnãrile mergpânã la un anumit punct, întrucât fiecarescriitor are propriul laborator pe care îlexploateazã diferit.

Poezia lui Mihai Curtean se construieºteîn genere prin malaxarea unor componentepertinente fie eroticului, fie socialului,primul constituind însã elementul propul-

sator al textelor (,,o dimineaþã în care mân-cam amândoi,/ deºi suntem despãrþiþi decâteva sãptãmâni”, ,,când eºti hystericã ºisari pe mine/ ºi te-nvârþi, strigi cu braþelerãsturnate-n aer,/ vrând, pentru-a nu ºtiucâta oarã, sã fii pescãruº.”, ,,singurãtateadin camerele de hotel/ care-aratã toate lafel,/ oraºele de blocuri,/ oraºele de carton,/oamenii de carton,”). Adoptarea sinceritãþii(necontrolate) ca unealtã de „croºetare”poeticã, folosirea repetitivã (ºi uneori osten-tativã) a ardelenismului ,,io”, deseori core-lat cu acel vag conturat „ea”, nu reprezintãîntotdeauna atuuri, întrucât versurile îºipierd din forþã, iar pericolul unor con-strucþii naive creºte (,,eram acolo în «raiulnostru iadesc», cum zicea ea atât de bine”,,,ar trebui sã mã opresc. ar trebui sã te dez-grop,/ sã-þi iau braþele ºi sã le duc de-acolo./pentru cã o iubesc, pentru cã îmi aparþin”,,,io nu-s decât un fiu rãtãcitor,/ m-am vân-dut ieftin pe mine mie”). În aceste situaþiinici mãcar folosirea unor imagini percu-tante sau a unui limbaj abraziv nu salveazãtextul de la cãderea în zona sentimentalis-melor redundante. Singurãtatea, frica, iubi-rea sau moartea devin astfel teme care dese-ori nu mai reuºesc sã emoþioneze, iar acesteºec nu se poate ascunde în spatele (auto)-ironiei sau al sarcasmului. Muzicalitatea,ritmul intrinsec ºi rima ne îndeamnã spredefinirea poeziilor lui Mihai Curtean dreptlyrics-uri ale unor melodii. De altfel, referin-þele muzicale (Cesaria Evora, Jimi Hendrix)ºi unele titluri (scherzo, sonata, melodie)sunt indici clari care susþin intenþia auctori-alã.

Dan Herciu este un poet al mundanului,al gesturilor mãrunte ºi al întâmplãrilorrepetitive, monotone. Discursul poetic re-fuzã încãrcãtura stilisticã, decoraþiunile stri-dente, metaforizarea excesivã, scriitoruloptând în ultimã instanþã pentru simplitate,pentru cã, potrivit acestuia, „cititorul numai are nici timpul necesar ºi nici rãbdareade a sta ºi de a înþelege simbolistica trans-misã” (interviu apãrut în revista on-line„Aºii Români”2). Totuºi, riscul unei astfel de

2 http://www.asiiromani.com/exclusiv/5702-poetul-dan-herciu-interviu.html.

21

Poezia de proximitate. Sibiu

poezii este cãderea în prozaic ºi în banali-tate, risc pe care poetul nu reuºeºte sã-l evitede fiecare datã (,,gânduri vândute en-gros/împreunã cu toate frunzele/ din toamnaasta”, ,,nimeni nu ºtie/ cum naiba funcþio-neazã viitorul/ aºa cã dau pe net/ googlesearch: gândurile lui herciu/ nimic.”). Ca ºila Mihai Curtean, universul erotic dirijeazãconstrucþia textualã, însã aici ironia ºi persi-flarea constituie pioni esenþiali în desfã-ºurarea „poveºtilor” de dragoste (îmi paretare rãu/ dar nu cred/ în prietenie afterde-spãrþire/ sistemul meu de valori/ de altfeldestul de rezonabil/ refuzã constant/ încer-cãrile tale de compromis.”). Deseori umorul(involuntar) devine un complement al sar-casmului ºi al bagatelizãrii („nerãbdãtor te-am aºteptat/ sã ieºi din mine/ întrebându-mã panicat/ dacã ai gãsit/ undeva în gât/cererea de cãsãtorie”). Cu toate acestea,experienþa comicului ºi cea a ludicului nuexclud întrebuinþarea unui registru grav ºi aunor tonalitãþi scãzute („douã iubiri/ un ºirobositor de/ nevoi complementare/ câtevafire albe ºi un impecabil control al tristeþii”).De cele mai multe ori însã poezia lui DanHerciu este lipsitã de consistenþã, mult preararefiatã ºi mult prea apropiatã de zonaburlescului cotidian ºi a superficialitãþii.

Daniela Popa îºi construieºte poemele pespaþii ample, uzând o ornamentaþie înexces, care, în loc sã expliciteze, creeazã sen-zaþia de artificialitate („ºi pentru cã vrei(ºtiu eu) sã fii mai mulþi/ când e sã se-ntâm-ple – vezi icrele în burta peºtoaicei/ oilecând dã lupul-/ furnicile mele degetele melefurnici/ separã grâul de neghinã la fiecarepornire a ta spre gesturi”). Preþiozitateastilisticã, tonul afectat reprezintã de aseme-nea dezavantaje care îngreuneazã procesulde comprehensiune, care tocesc ºi erodeazãconþinutul, mesajul trecând pe un plansecund („sã se fi pierdut odatã cu pãpuºaminionã cu pãr nisipiu/ în spitalul copi-lãriei/ imprimându-ºi obrazul cu mânuþebolnave/ ºi-apoi pe chipuri tot mai îndesate– se rostogolesc/ în oglindã/ ca bulgãripeste vrafuri de renunþãri ºi/ mâzgãlituri înjurnale de naufragiu”). Daniela Popa nu ºi-a gãsit încã vocea, fapt dovedit de

repetatele stângãcii ºi infantilisme gratuite.Pe alocuri însã poezia ei promite („am sãritc-aºa am vrut/ cu fiecare clipã cei din adâncdeveneau o specie de animale/ semivii încare ne aciuaserãm de-o bucatã de vreme”).

Radu Vancu se deosebeºte net de ceilalþipatru antologaþi, poezia sa folosind instru-mente variate, chiar dacã tematica rãmânede fiecare datã aceeaºi, fie sinucidereatatãlui, fie iubirea pentru Cami. Intertex-tualitatea, multiplele referinþele livreºti, cul-turale, intercalarea unor construcþii latineºtisau a unor sintagme proprii limbilor ger-manã ºi englezã, rar autoironia asociatãtonalitãþilor joase, grave, reprezintã carac-teristici fundamentale ale acestei poezii carene duce cu gândul la cea a lui Mircea Ivã-nescu, pentru cã ºi aici, ca ºi la cel din urmã,amintirea se dezvoltã ca o obsesie fecundã.Radu Vancu adoptã stilul confesional prac-ticat în America aniilor ’50-’60, înrudirea cuJohn Berryman fiind un fapt admis chiar depoetul de origine sibianã („straniu cum uncopil nedorit ca mine, ca cei din generaþia/de decreþei/ poate sã iubeascã, desperat, tar-div ºi obsesional,/ ºi sã facã din asta, à laberryman, poezie de confesional”). Ceea cereuºeºte însã sã creeze scriitorul prinexploatarea acestor date cu puternic carac-ter biografic este un „roman analitic în ver-suri”, a cãrui coordonatã intrinsecã o consti-tuie fluxul controlat al amintirii, retro-specþia având mai tot timpul o funcþieproiectivã („ºi eu am umblat odatã cu oamintire,/ precum tu cu amintirea morþiitale viitoare, cu care ne tot ameninþai”).Cotidianul sau prezentul nu-ºi sunt aproapeniciodatã autosufieciente, în sensul cã tra-ducerea lor se face mai tot timpul prin core-larea cu trecutul, iar în acest caz nu putemvorbi despre succesiune, ci mai curânddespre fertila simultaneitate temporalã, faptobservabil în poezii ca adevãratele amintiri ºidespre iubire ºi alþi demoni.

Dacã antologia Am sã te sufoc, dragã oraºreprezintã o imagine a poeziei actuale sibi-ene, atunci aceasta nu este una unitarã dinpunct de vedere valoric, carenþele fiind, dinpãcate, preponderente.

22

Volumul Literatura ºi politicul cuprindecomunicãrile prezentate la Colocviul Naþio-nal al Asociaþiei de Literaturã Generalã ºiComparatã din România (ALGCR), desfã-ºurat la Iaºi, în august 2010, sub egidaUniversitãþii „Alexandru Ioan Cuza”.Cartea, apãrutã sub redacþia lui MirceaAnghelescu (cel care deþine, din 2009,funcþia de preºedinte al asociaþiei ºi cel carea propus aceastã temã de discuþie), reuneºtelucrãri ce urmãresc relaþia dintre literaturãºi politicã, propunând atât direcþii noi deanalizã, cât ºi rãspunsuri la întrebãri

inevitabile în contextul actual: ce putere areliteratura în diverse contexte sociale ºipolitice? Cum se influenþeazã cele douãnoþiuni dezbãtute?

Mircea Anghelescu pleacã de la ideeaunui nonsens al scrierii istoriei literaturii cao simplã înºiruire de impresii asupra sis-temului de texte, fãrã a lua în consideraþierelaþiile pe care literatura le instituie cu pu-blicul, cu viaþa ºi cu mediul acestora.Autorul susþine cã istoria literaturii nu tre-buie sã ignore factorii sociali ºi mediul încare scriitorii au activat, nici poziþiile salepolitice sau culturale, care întregesc ºidefinesc domeniul. Chiar dacã relaþia nueste una directã ºi implicitã, scriitorulinclude în operã fapte mai mult sau maipuþin sociale sau experienþe care derivã dinsocial, precum ºi „nuanþe sau convingeripolitice” (p. 7). Literatura ºi politica suntinterdependente, aºa cum subliniazã MirceaAnghelescu în „Introducere”: „Literatura ºipolitica sunt pânã la urmã cele douã feþe aleparticipãrii noastre la viaþa comunã, unaorientatã spre realitate, spre prezent, cea-laltã spre idealitate, spre virtual, spre viitor”(ibidem). Criticul îºi susþine teoria, dând caexemple scriitori români ºi internaþionali,care au ajucat un rol deosebit de importantatât în domeniul literaturii, cât ºi în politicã:Heliade-Rãdulescu, Vargas Llosa, WinstonChurchill etc. Exegetul subliniazã cã nudoar cititorul, dar ºi scriitorul contemporansunt intim legaþi prin acelaºi context social,cultural, politic, economic, care îºi lasã am-prenta pe fiecare operã în parte în diversefeluri. Riscul este ca mulþi cititori sã nu maidescifreze aluziile la epoca în care un anu-mit autor a trãit ºi a scris. Influenþa politicãeste vizibilã mai ales la nivel tematic. Tot-odatã, criticul identificã o altã conexiuneîntre literaturã ºi politic, instituitã de cititor:acesta nu traseazã o graniþã definitã întrecele douã lumi: cea politicã, realã, actualã ºicotidianã ºi cea ficþionalã, construitã în inte-riorul cãrþii pe care o parcurge. Astfel, citi-torul se raporteazã, alternativ, la fiecare din-tre acestea: în timpul lecturii face analogii

NicoletaSIMIONESCU*O viziune

politicãasupra istoriei

literaturii

In a present still affected by a troubled past, aconnection between literature and politics isunavoidable. The volume entitled "Literatureand politics" ("Literatura ºi politicul") is com-prised of 28 articles, edited by ProfessorMircea Anghelescu and written by variousauthors who try to establish the premises of theon-going relationship between these two sub-jects and the influence they have upon eachother. More importantly they discuss aboutwhat possible future outcomes are there insight for this new, different and interestingpolitical view upon literary history.

Keywords: literature, politics, culture, sociallife, influences, communism.

Abstract

* Debut. Studentã în anul al III-lea la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureºti.

23

O viziune politicã asupra istoriei literaturii

cu lumea realã, îºi comparã propriile expe-rienþe, iar în viaþa realã tânjeºte, de multeori, dupã ficþiunea întâlnitã în diverse cãrþi.

Cele 28 de articole conexe din volum seraporteazã la urmãtoarele piste de cercetare:„Literatura ºi politica: ce putere are (încã)literatura?”, „Reprezentãri ale politicului înliteraturã” ºi „Literaturã, ideologie, poli-ticã”.

Cartea permite o revizitare a exilului ro-mânesc ºi a activitãþii întreprinse de intelec-tualii aflaþi în exil ca urmare a respingeriipoliticii totalitariste din þarã. Printre cei carese preocupã de perioada exilului, MihaelaAlbu, în „Literaturã ºi politicã în presa lite-rarã din exil”, surprinde mijloacele prin careintelectualii din exil reînnoadã legãturileculturale cu spaþiul românesc ºi luptãîmpotriva comunismului. Autoarea, alãturide Dan Anghelescu („Ziarul Lumea Liberãdin New York – o publicaþie politicã ºi lite-rarã a exilului românesc”) ºi de MãdãlinaVatcu („Pledoarie pentru estetic ºi constrân-geri impuse de istorie: cazul revistei Cahiersde l’Est”) subliniazã faptul cã intelectualiiromâni din afara graniþelor þãrii au folositcuvântul ca armã de lucru ºi au încercat

restabilirea identitãþii naþionale, prin înfiin-þarea unor publicaþii, în paginile cãrora s-aureflectat rezultatele luptei pentru culturã ºilibertate. În general, comunicãrile despreexilul românesc evidenþiazã mijloacele în-trebuinþate de intelectuali în lupta împotri-va sistemului: sublinierea consecinþelor cen-zurii ºi ale acþiunilor de sovietizare, ale de-vastãrii tradiþiilor autohtone; încercarea dea-i promova pe scriitorii care nu au aderat la„ideologia comunistã”. Astfel, în paginileLuceafãrului (Paris), Lumea Liberã (NewYork), Apoziþia (Munchen), Cahiers de l’Est(Paris), Destin (Madrid) etc. se vor reflectareacþiile intelectualilor români la toate aces-te devastãri morale, individuale ºi socialefãcute de sistemul comunist al epocii încauzã, faþã de raportul de adversitate insti-tuit între culturã ºi politicã. Articoleleurmãresc munca asiduã a intelectualilor exi-laþi, reflectatã în paginile revistelor de pestegraniþe: Dorin Tudoran în Agora, MirceaEliade ºi Virgil Ierunca în Luceafãrul, AndreiBardescu, Monica Lovinescu, Ion PetruCulianu, Paul Goma, Vladimir Tismãneanuîn Lumea Liberã, Dumitru Þepeneag, care înpaginile revistei sale, Cahiers de l’Est, a pub-licat atât români exilaþi ca Eugen Ionescu,Matei Cãlinescu, Mircea Eliade, Ilina Gre-gori, Sebastian Reichmann etc., cât ºi ro-mâni aflaþi încã în þarã: Miron Radu Paras-chivescu, Leonid Dimov, Paul Goma etc.

ªerban Axinte face o demonstraþie a cri-zei survenite în gândirea teoreticã ºi practi-ca romanescã în perioada „obsedantului de-ceniu”, crizã apãrutã ca urmare a impuneriitiparului omului nou (omul fãrã moralã,aplatizat, uniformizat) în creaþiile romaneºtiale realismului socialist. În discursurile teo-retizante ale ideologiei comuniste, artareprezenta un mijloc de propagandã, iarrealismul socialist a rãspuns acestor pre-tenþii, cerând epicii sã zugrãveascã viaþasocialã, în lumina adeziunii la partid a scri-itorilor ºi sub presiunea respectãrii unuitipar de gândire ºi de scriere. Subliniez fap-tul cã cititorul trebuie sã þinã cont ºi dereuºitele în prozã. I-aº aminti pe MarinPreda ºi pe G. Cãlinescu.

Andrei Bodiu prezintã un studiu despre„Cenzura comunistã ºi poezia opzecistã”,

24

Nicoleta Simionescu

punctând diverse direcþii de analizã a poe-ziei optzeciste. Crina Bud identificã anu-mite coduri ale revoltei morale ºi esteticeopuse codului ideologic totalitar întemeiat,aºa cum susþine autoarea, pe golirea de sensa creºtinismului ºi înlocuirea acestuia cu undiscurs profetic, ce se referã la un viitor altuturor promisiunilor. În articolul „Marelecod totalitar ºi codurile revoltei morale ºiestetice” autoarea ilustreazã acþiunea codu-lui totalitar în transformarea unei culturiprin referire la cazul lui Ion Negoiþescu ºi allui A. E. Baconsky, ambii persecutaþi de sis-tem ºi obligaþi sã contribuie la „realizareadicþionarului-enciclopedie al noii ºi uniceirealitãþi” (p. 43). Codurile culturale semna-late sunt modalitãþi de rezistenþã, atât mo-ralã, cât ºi intelectualã, manifestate printransmiterea unui mesaj subversiv prinintermediul „câmpurilor de semnificaþieopusã” (p. 39).

De convenþii literare prin care se poateieºi din modelul impus se ocupã ºi AdinaDiniþoiu, în „Subminarea politicului printext la Mircea Nedelciu”, punând în valoareexperimente ale unor convenþii literare sor-tite sã submineze politicul ce duc la un radi-calism estetic menit sã obþinã „cel mai liberdiscurs cu putinþã” (p. 81), adicã un discursce depãºeºte atât convenþiile sociale, cât ºiconstrângerile de gen. Din aceste experi-mente se vor naºte conceptele de „textuare”(definitã de Gh. Iova), „ingineria textualã”(Nedelciu), precum ºi raportul trup-literã(Gh. Crãciun), concept ce vor consolida„poetica textualistã”.

În articolul „Recurenþa aluziilor politicela Alexandru Muºina ºi Florin Iaru”, IrinaGeorgescu identificã diverse metode princare se poate atinge libertatea discursivã încazul celor doi poeþi, pornind de la limbajulde avanscenã al generaþiei ’80, prin inserþiaunor aluzii politice ºi prin discutareamecanismelor limbii de lemn.

O lucrare originalã, care exprimã unpunct de vedere valid este „Critica literarãºi revizionismul est-etic în România postco-munistã” de Paul Cernat. Comunicarea per-mite o analizã retrospectivã a criticii defront, un revizionism postdecembrist, care,indiferent de statutul politic al scriitorului

în perioada comunistã, nu necesitã sepa-rarea literaturii de politicã pentru a subliniavaloarea realã a operei. În viziunea criticu-lui, revizionismul etic este dispus sã recu-pereze ºi sã acorde credit doar acelor opereale cãror autori nu au fãcut compromisuri înfaþa regimului; se procedeazã la o deval-orizare a operei literare prin impunerea pri-matului imoralitãþii biografice a autorilor,altfel spus: se „condiþioneazã evaluarea lite-rarã de criterii etico-politice” (p. 53). PaulCernat surprinde necesitatea unei revizuiricorespunzãtoare a operelor apãrute subregimul comunist, fãcându-se o evaluareliterarã corectã, nu supra sau sublicitatã,pentru a nu se produce (din nou) un „mal-praxis critic”: „Când Márquez, bunãoarã, etaxat drept mediocru ºi «plat» (MonicaLovinescu, în mai multe intervenþii publi-cistice ºi consemnãri diaristice) sau chiar«grafoman fãrã orizont» (Sorin Lavric, înLuceafãrul nr. 27/2009) pentru cã e un sim-patizant al lui Fidel Castro, ne aflãm în faþaunui malpraxis critic” (p. 55). Chiar dacã lit-eratura este uneori condiþionatã de criteriibiografice sau sociale, evaluarea ei criticã artrebui sã fie liberã de criterii exterioare tex-tului ºi evaluatã din punct de vedere estetic.În plus, autorul se raporteazã la scriitoriicare au crezut cu adevãrat în regim ºi îndoctrina lui (Labiº), dar ºi despre scriitoricare au adoptat o identitate duplicitarã,folosind „strategii oblice” în modelul im-pus, neuitându-i pe acei scriitori care aucedat, într-o parte a operelor, comenzilorprimite. Dacã operele unor scriitori precumMihail Sadoveanu, G. Cãlinescu, Tudor Ar-ghezi, Marin Preda etc. nu au putut fi privi-te ca lipsite de valoare, receptarea operei luiMihail Ralea sau Edgar Papu a fost lipsitãde obiectivitatea necesarã unui proces decriticã literarã validã, deoarece orientãrilepolitice ale autorilor au împiedicat ºi dupã1989 receptarea corectã a scrierilor.

Gabriela Chirilã analizeazã riscurile peri-odizãrii istoriei literare pe regimuri politice,un lucru just, pânã la punctul în careoperele literare sunt strâns legate de acelregim ºi sunt într-o relaþie bilateralã cusocialul epocii. Autoarea face studiu de cazpe istoria manolescianã unde surprinde,

25

O viziune politicã asupra istoriei literaturii

pornind de la limitele impuse unei perio-dizãri pentru a fi validã, o „instrumenta-lizare afectivã” a periodizãrii fãcute de Ni-colae Manolescu: „Mai ales atunci când înspatele Generaþiei ’40 nu gãsim temeiurilenecesare solidarizãrii, ci ghicim doar sem-nele compromisului dintre politic ºi liter-aturã; atunci când ºtim cã generaþia ’60reuneºte autori care au debutat, întrucâtcontextul politic le-a permis acest lucru” (p.65). Gabriela Chirilã subliniazã faptul cãNicolae Manolescu transformã conceptul de„generaþie” în cheia analizei literaturii post-

belice, instrumentalizându-l.Atât Puiu Ioniþã, cât ºi Ovidiu Morar

vorbesc de interferenþele avangardei cu po-liticul. Primul subliniazã asemãnãrile evi-dente între textele lui Lenin ºi manifesteleavangardiste, încercând sã demonstreze cãavangarda româneascã s-a aflat în sprijinulcomunismului, fapt care a împiedicat împli-nirea unor mari realizãri artistice sau adezideratelor exprimate în programe. TotPuiu Ioniþã afirmã faptul cã „din întâlnireacu ideologia, literatura nu a avut decât depierdut” (p. 137). Acest lucru nu este com-

26

Nicoleta Simionescu

plet adevãrat, aºa cum subliniazã ºi PaulCernat în articolul sãu, unde identificã anu-mite „câºtiguri” în producþia literarã dinanii comunismului: „cultul «operei» ample,complexe, seriozitatea laborioasã din dome-niul criticii ºi istoriei literare, o «înflorire»spectaculoasã a poeziei, dar ºi a prozei ceuza de strategii «oblice» (parabole istorice,metaficþiune parodicã, realism magic, ambi-guitãþi ludice ºi ironice º.a.m.d.), ba chiar ºia literaturii de aventuri” (p. 57). ªi OvidiuMorar vorbeºte de angajarea politicã directãa avangardei româneºti în sprijinul revolu-þiei sociale, dupã model francez ºi de dezi-deratul avangardiºtilor pentru o poezie so-cialã a „timpului nostru” (Geo Bogza, Ghe-rasim Luca, Paul Pãun ºi S. Perahim în man-ifestul colectiv Poezia pe care vrem sã o facem,în decembrie 1933). Autorul subliniazã fap-tul cã scriitorii avangardiºti resping poeziapurã, pe motiv cã nu se pliazã pe dateleistorice ºi cã aceºtia doresc o literaturã anga-jatã, caracterizatã de funcþionalitate.

În comunicarea „Între geopoliticã ºi lite-raturã”, Cornel Ungureanu considerã nece-sarã geografia literarã, alãturi de geopoli-ticã, pentru studiul literaturii ultimelordouã secole. Autorul vorbeºte de miºcarealui Konrad Gyorgy, cu Antipolitica sa, care s-a sprijinit atât pe scriitori, cât ºi pe filozofi,sociologi ºi geopoliticieni pentru a realiza odizidenþã anticomunistã, de încercarea luiWolfgang Kraus de a recupera culturaEuropei Centrale ºi de Sud-Est, precum ºide dorinþa lui Ivar Ivask de a descoperi înEuropa Rãsãriteanã, un numãr de þãri cares-ar despãrþi de Uniunea Sovieticã pentru aregãsi culturile odinioarã ale EuropeiCentrale.

Pe lângã articolele menþionate, în acestvolum remarcãm studii de caz ce meritãanalizate, precum cel al lui Caius Dobrescu,ce discutã despre „cele douã cãi ale repre-zentãrii experienþei democratice”, cel al luiAndrei Terian, ce analizeazã interferenþeledintre „Politic ºi estetic în critica britanicãactualã”, cel al lui Ion Pop, care face unstudiu asupra „Elegiilor politice” ale lui IonGheorghe. De asemenea, sunt fãcute analizeale imixtiunilor politice, pe mai multepaliere tematice, în operele unor scriitori

precum: Herta Müler (autor Catrinel Popa),Dimitrie Cantemir (Bogdan Creþu), ErnstJünger (Roxana Eichel), Aureliu Busuioc(Aliona Grati), Andrei Vizanti (EmanuelaIlie), Ion Petru Culianu (Anca RamonaMatei), Eugen Lovinescu (Antonio Patraº),Vl. Sorokin (Iuliana Savu). Alexandru Mateipropune un studiu despre biografismul subcomunism, iar Andeea Olivia Matei anali-zeazã „Elementele de mitologie comunistãîn proza istoricã româneascã”. Mai putemciti un articol despre „Reprezentãrilepoliticului în literaturã” (Georgiana Panait)ºi unul despre „Poetici ale comunitãþilor ºicomunalitãþilor la început de secol 21”(Chris Tãnãsescu). Aceste lucrãri au reuºitsã contureze un punct de vedere complexasupra relaþiilor ce se construiesc între liter-aturã ºi politic.

Consider cã demersul din Literatura ºipoliticul este deosebit de important în con-textul actual, cu atât mai mult cu cât operelescrise în perioada comunistã trebuie revi-zuite corespunzãtor. Literatura nu esteniciodatã purã, fãrã influenþe ºi imixtiunibiografice ºi fãrã a fi condiþionatã de social.O istorie a literaturii care sã cuprindã ºi oanalizã a relaþiilor cu politicul este necesarãpentru cã poate aduce perspective noi, datede valorificarea factorilor externi ce au legã-turã cu intimitatea operei. Însã analiza cri-ticã a operelor trebuie fãcutã dupã criteriulestetic, fãrã a fi subminatã de alegerilepolitice ale scriitorilor.

Problemele ridicate de autori, precum ºistudiile de caz fãcute de aceºtia sunt actualeºi valide. Acestea ar trebui sã fie urmate dealte studii ºi lucrãri care sã urmãreascãaceeaºi temã aplicatã pe operele altor scri-itori. Prin urmare, ipoteza înaintatã deMircea Anghelescu de a evidenþia modul încare literatura se raporteazã la tendinþeleepocilor (în care a fost scrisã ºi receptatã)este una legitimã, pentru a putea descifracorespunzãtor mesajul intim al unui text,care de multe ori face referiri la contextesociale. Aceastã ipotezã este îndreptãþitãîntr-un context în care majoritatea operelorscrise în perioada comunistã fie nu au fostrecuperate, fie au fost revizuite fãrã a þinecont de aceste aspecte.

27

Marin Sorescu: ,,E timpul ca izvoarele

sã izbucneascã impetuos” interviu de Ion Butnaru

,,Libertatea”, an II, nr. 55, 26 febr. 1990,

– Vã propunem o discuþie despre arta rev-oluþiei sau revoluþia în artã.

– Cred cã e bine sã începem discuþiaaceasta spre a se vedea cã Revoluþia a fostfãcutã ºi în favoarea artei. Arta este lacrimasufletului. Revoluþia a fost lacrima noastrã,pur ºi simplu. Purã ºi simplã. E vorba defapt de douã lacrimi care se rãsfrâng una înalta. Aºtept prin urmare cu încredere marileopere pe care spiritul creator al poporuluinostru le poate da.

– Sã înþelegem cã arta revoluþiei este prinexcelenþã sau prin excludere o artã a viitorului?Operele acestea sã fie doar...virtuale?

– Ele au existat, dintotdeauna, ca o marepromisiune. Unele s-au realizat chiar ºi înanii ei mai grei, ca o dovadã a continuitãþiiºi a ,,complotului” pe dedesubt al izvoare-lor. Ele þâºnesc de te miri unde, când nu te

aºtepþi. Au þâºnit ºi înainte. Acum este tim-pul sã izbucneascã impetuos.

– Ca ,,scriitor total”(poet, prozator, dra-maturg, eseist ºi critic literar) cum vedeþi prob-lemele cu care se confruntã astãzi asemenea cat-egorii de slujitori ai artei?

– Fie cã e poet, prozator sau dramaturg,scriitorul trebuie sã facã faþã azi documen-tului ºi concertului. Fie sã le transfigureze înopere de artã, fie sã le încerce asumarea lorpublicisticã. E de dorit ºi una ºi alta. Artacere o oarecare distanþare: publicistica nece-sitã o oarecare apropiere. Un ritm care esteal încordãrii ºi al relaxãrii arcului. Dar n-osã-i învãþãm noi acum pe alþii cum sã-ºi facãdatoria.

– Dvs. cum v-o faceþi?– Nici pe mine n-aº vrea sã mã învãþ– Bãnuim cã viaþa însãºi v-a învãþat...– Am încredere în spontaneitatea mea.

Mai am încredere încã. Aº dori, pentru ovreme, sã mã implic mai mult în vãlmã-ºagul faptelor, ºi am început sã scriu o seriede articole politice, eu, care am fugit o viaþãîntreagã de politicã! Scriind, mã lãmuresc ºi

Sorescu 75

The following texts are related to Marin Sorescu's demission from Romania's Union of Writersin 1991 and its echoes in that period's publications. There are several interviews with the poet andwith some of his supporters, including Fãnuº Neagu, Mircea Micu and Gh. Tomozei. In additionto this, we present the document composed by Sorescu to exclude himself from that institution,because of a scandal arranged by some redactors from the "Ramuri" ("The Boughs") publicationsfrom Craiova, whose editor in chief Sorescu was. The denigrators were sustained by MirceaDinescu and ªtefan Aug. Doinaº, president and honorific president of Romania's Union ofWriters.

Keywords: Marin Sorescu, demission, Romania's Union of Writers, arranged scandal,"Ramuri" ("The Boughs"), Mircea Dinescu, ªtefan Aug. Doinaº.

Marin Sorescu sau Nimeni nu-iprofet în þara lui

Abstract

28

Marin Sorescu ‘75

29

Nimeni nu-i profet în þara lui

eu despre ce este vorba ºi învãþ din mers.Articolele mi le datez.

– De ce?– Pentru cã s-ar putea ca spusele de

astãzi sã nu mai fie valabile mîine.Evenimentele se desfãºoarã cu o rapiditatedemnã de cauza Revoluþiei Române, careîncã nu s-a terminat. Oala minune aRevoluþiei este încã sub presiune, aºa cumspuneam într-un articol datat. Importanteste tot acest proces complex ºi contradicto-riu, uneori dezlânat, alteori mai înghesuitde noduri conflictuale, ca observatorul-artist sã fie cinstit cu sine însuºi ºi sã încercesã aducã o contribuþie durutã la înþelegereafaptelor. Chiar în aceste zile se întâmplãniºte seisme sociale.

– Cum le priviþi, cum le definiþi?– Sunt cutremure de grad mai mic, ce

însoþesc cutremurul cel mare; ,,replicile” saucum s-or fi numind aceste zguduituri. Înacest context eu încerc sã iau seama ºi sãvãd...cu cine votez.

– Când ºi cine va scrie cronica acestei mirac-uloase revoluþii?

– N-aº vrea sã par lipsit de modestie darcred cã tot noi trebuie sã o scriem. Acum ºimai târziu. Cinstit vorbind, puþini citescastãzi literaturã.

– Astãzi, ca timp sau ca anotimp?– Suntem aproape drogaþi de imaginile

pe care ni le oferã televiziunea în acestanotimp, de ºtirile ce explodeazã dincoloanele presei. Un Tolstoi român dacã arscoate acum un Rãzboi ºi pace, capodoperãelaboratã rãbdãtor în douã decenii, ea artrece aproape neobservatã! Acest necunos-cut Tolstoi român, faþã de slaba receptare aoperei sale, ar trebui sã se lase de scris, dis-perat!

– Cum noi nu suntem Tolstoi...– Cum noi nu suntem Tolstoi (pluralul

modestiei), n-o sã ne lãsãm! Lucrãm la,,rãzboiul” nostru ºi la ,,pacea” noastrã încontinuare, în ciuda opoziþiei...

– Opoziþia aceasta vã deruteazã sau vã stim-uleazã?

– Slavã Domnului, de acum încolo vomavea toþi opoziþie. În asta va sta ºi libertateaºi democraþia noastrã. Nu însã ºi talentul,bineînþeles!

– Care dintre scrierile lui Marin Sorescu arputea fi integrate într-un fel de ,,bibliotecã” arevoluþiei?

– Cred cã poeziile, teatrul, romanele,eseurile ºi critica mea ar trebui reeditatespre a se vedea cum rezistã la acest examenal timpului. Consider cã a venit vremea cascriitorul român în viaþã sã-ºi vadã operele(re)tipãrite chiar în timpul vieþii sale.Cititorul român va citi mai mult ºi va fi maiexigent de acum încolo. ªi va face o scarã avalorilor dupã criterii nemistificate. DacãRevoluþia Românã a fost aproape unfenomen de inspiraþie, de colosalã inspiraþiecolectivã, sper sã funcþioneze acum ºi inspi-raþia individualã. ªi, dacã se poate, sã fie ºi

30

Marin Sorescu ‘75

ea tot colosalã.Dupã ce a trecut pe la Uniunea Scriitorilor,

pentru a-ºi depune demisia, domnul Marin So-

rescu ne-a vizitat la redacþie, înmânându-ne ocopie a documentului. Iatã deci cã nu noi ambãtut câmpii.

Domnului Mircea Dinescu, preºedintele Uniunii Scriitoriolor

Subsemnatul, Marin Sorescu, îmi dau demisia:

din funcþia de redactor ºef al revistei ,,Ramuri“

din Uniunea Scriitorilor.

Mã simt în plus, uluit de ceea ce se întâmplã, umilit. Plecând la cerere de la revista ,,Ramuri“,aº preciza cã înlãturarea mea de la aceastã publicaþie era o veche obsesie a fostului pcr. Încer-cãrile energice în acest sens au început încã din 1981, cu ocazia ,,complotului“ Meditaþia tran-scendentalã ºi au continuat, cu puseuri, mai tot timpul, pânã în anul de groazã 1989, când, prinoctombrie, fusesem practic înlocuit cu Romulus Diaconescu.

ªedinþa Comitetului director din 21 februarie 1991 m-a descumpãnit. Dacã o fi existând ºi pelumea cealaltã pcr. are acum (acolo sus sau acolo jos) un bun prilej de-a se bucura.

Mãrturisesc, îmi vine greu sã mã despart de vechi prieteni, de Uniunea noastrã de creaþie, care,chiar în condiþiile îngrozitoare din trecut, a apãrat, atât cât se putea, profesionalitatea ºi statu-tul de scriitor. ªedinþa amintitã mi s-a pãrut cã rimeazã prea bine cu un fenomen periculos, carese petrece astãzi în toatã þara ºi anume înlocuirea specialiºtilor cu petiþionari. Consecinþele auºi început sã se vadã peste tot ºi ne bântuie ritmic precum cicloanele. Refuz sã cred cã democraþiaeste mai rea decât dictatura. Cea dintâi trebuie sã aibã pe undeva – ascunse, ºi nu le gãsim noi,deocamdatã – acele mecanisme care stopeazã incompetenþa, veleitarismul. Astfel, la ce bunRevoluþia ºi atâta tam-tam?

Desigur, nu intenþionam sã rãmân o vecie la ,,Ramuri“. Sunt foarte nemulþumit ºi de mine. Cuo încãpãþânare aproape masochistã, care m-a costat nervi, sãnãtate ºi mii de ore de navetã, fas-cinat de utopia creãrii unor noi valori, am fabricat ºi eu, vai, la Craiova, niºte mici monºtri veni-noºi. Cu Gabriel Chifu, Constantin Barbu, Marius Ghiþã nu-i bine sã înnoptezi pe drum, sausã treci ziua printr-o pãdure. Le urez în continuare o creºtere frumoasã.

Comitetul director a luat în serios, cu o grabã suspectã, un memoriu aberant. Eu nu cred, dom-nule ªtefan Augustin Doinaº, cã e democratic sã fiu pus la colþ, fiindcã nu stau chiar tot tim-pul la Craiova, de redactori care sunt de peste cinci luni ºi pentru mai mult timp, la Lyon.(Marius Ghica fost Ghiþã, când l-am adus de la Calafat în redacþie ºi Ion Buzerea). L-aº întreba ºi pe prietenul meu, criticul ºi istoricul literar Nicolae Manolescu: ºtie câte rânduride literaturã a scris Valentin Bazãverde?

E drept, n-am fãcut ºcoala de disidenþi de câteva luni, care sã-mi dea acum noian de drepturi.Disidenþa mea a început cu vreo 25 de ani în urmã ºi se aflã în cãrþile mele.

Plec de la Uniunea Scriitorilor ºi pentru cã am înþeles cã orice pretext e bun pentru înlãturareaunui redactor ºef, care, acum ca ºi în trecut, refuzã sã se alinieze ºi tocmai declarase la TV cãpublicaþia ,,Ramuri“ va face imposibilul pentru a se menþine exclusiv în sfera esteticului.

A fi scriitor pur ºi simplu îmi este de ajuns.

Marin SORESCU

Text apãrut în ziarul ,,Adevãrul“, II, nr. 350, 4 martie 1991

31

Nimeni nu-i profet în þara lui

Adevãr grãia Iona: totul e invers!

(semnat ,,Observator”),,Exact în ziua în care împlinea 55 de ani,

Marin Sorescu a fost poftit la UniuneaScriitorilor. Credeþi cã pentru a fi sãrbãtorit,aºa cum se întâmplã cu scriitori de talia lui,cu ocazia unor astfel de aniversãri, în toateþãrile civilizate, care au intrat de mult înEuropa, Asia, America sau Africa? Nu. Afost somat pur ºi simplu sã-ºi dea demisiadin funcþia de redactor ºef al revistei,,Ramuri”. Comitetul director, strâns în pãr– ªtefan Augustin Doinaº, preºedintele deonoare al Uniunii Scriitorilor, Mircea Dines-cu, preºedintele U. S., Nicolae Manolescu(Alianþa Civicã), Ana Blandiana (PiaþaUniversitãþii) ºi ceilalþi, comitetul director,deci, a înscenat cu acest prilej o penibilãpunere faþã în faþã a lui Sorescu cu patruveleitari din Craiova (unul singur membrual Uniunii Scriitorilor), constituiþi acum înhaitã postrevoluþionarã, care s-au decis sãpractice terorismul cultural începând chiarcu cel care i-a angajat, culegându-i în vre-muri grele de pe drumuri ºi fãcându-iredactori la revista ,,Ramuri”. Mai mult n-aputut. Aceºtia sunt: Gabriel Chifu, GeorgePopescu, Ion Lascu ºi Valentin Bazãverde –cunoscuþi scriitori, nu-i aºa? Autorul luiIona a fost invitat cu insistenþã iezuitã dediafanul cu colþi de argint ªtefan AugustinDoinaº sã-ºi dea demisia ºi sã cedeze, pen-tru Dumnezeu, locul favoritului sãu GabrielChifu, care nu se poate dezvolta altfel. În-cercãrile timide de apãrare (Laurenþiu Ulici.Zigu Ornea, Mircea Cãrtãrescu), precum ºiunele apeluri la discernãmânt care s-au fã-cut auzite în rândul participanþilor (cudeosebire cei reprezentând minoritãþile na-þionale) au fost sistematic retezate de Doi-naº, Manolescu ºi Blandiana. Aºa încât poe-tul ,,sãrbãtorit” a privit lung adunarea, a ce-rut o foaie de hârtie ºi a spus cã e gata sã lefacã un cadou ºi mai mare: îºi dã demisia dela revista ,,Ramuri” ºi din Uniunea Scriito-rilor.

Iatã modul ingenios în care UniuneaScriitorilor a gãsit cu cale sã economiseascã

o cupã de ºampanie! ªi unii o mai criticãtembel cã ar fi mânã spartã! Toatã acþiuneaîmpotriva lui Marin Sorescu poate fi consi-deratã ca încã una dintre mãsurile energiceºi bine chibzuite prin care comitetul directorvrea sã cureþe, o datã pentru totdeauna,Uniunea Scriitorilor de scriitori.”

,,Adevãrul”, an II, nr. 344, 23-24 februarie 1991

Uniunea Scriitorilor s-a autodes-fiinþat!

de Cristian Tudor Popescu

,,Am trãit s-o vãd ºi p-asta! Încerc totuºio puternicã senzaþie de irealitate scriindaceste rânduri. Marin Sorescu, dramaturgulde talie mondialã, Till Buhoglindã al poezieiromâneºti, eseistul ascuþit ºi acid, posesor alunei coloane verticale înþepenite la verti-calã, de-a lungul anilor, este mãtrãºit, puspe liber, îmbrâncit pe scara de serviciu, caultimul scribãlãu. Deunãzi, mi-am manifes-tat indignarea faþã de agresarea lui PetruCreþia. Acum ce sã-mi mai manifest? Încazul Creþia era vorba de niºte mardeiaºinecunoscuþi, care puteau fi oricine, aiciteroriºtii sunt nimeni alþii decât ªtefanAugustin Doinaº, Mircea Dinescu, NicolaeManolescu, Ana Blandiana ºi acoliþii lor, câþior mai fi. Este vorba de o întreagã instituþiecare prin acest gest a încetat sã mai existe înmintea ºi sufletul oricãrui om de bun simþ

32

Marin Sorescu ‘75

din aceastã þarã ºi nu numai. Urmãrindmanifestãrile publice din ultimul an aledomnilor scriitori afiliaþi aºa zisei opoziþiiextraparlamentare, mã întrebam de multeori: oare nu greºesc eu? Poate cã ei au drep-tate sã procedeze aºa, sunt intelectuali deelitã, pur ºi simplu nu mã pot ridica lanivelul lor de înþelegere a situaþiei.

Acum vreau sã le mulþumesc: mi-au luatun zbucium de pe creier. Nu, domnilor, nusunteþi niºte apostoli ai dreptãþii, niºte vaj-nici luptãtori anticomuniºti, niºte Iisuºi aineamului românesc. Sunteþi rãi ºi urâþi. Sun-teþi ruºinea meseriei de scriitor român, oricâtde bine aþi scrie. Pentru mine, ºi sunt sigurcã nu numai pentru mine, nu mai existaþi.”

,,Adevãrul”, nr. 345, 26 februarie 1991

Primim la redacþie (comunicat al Conducerii

Uniunii Scriitorilor),,În legãturã cu articolul Adevãr grãia

Iona, semnat ,,Observator” ºi UniuneaScriitorilor s-a autodesfiinþat, semnat Cris-tian Tudor Popescu, apãrute în ,,Adevãrul”nr. 344 din 23-24 februarie 1991, conducereaUniunii Scriitorilor comunicã urmãtoarele:

În ziua de 21 februarie a.c. Comitetul Di-rector al Uniunii Scriitorilor, întrunit în ºe-dinþã ordinarã de lucru, l-a invitat pe scrii-torul Marin Sorescu, redactor ºef al revistei,,Ramuri” din Craiova împreunã cu 8 mem-bri ai colectivului de redactori, semnatari aiunui memoriu adresat Uniunii, în carecereau schimbarea redactorului ºef al revis-tei. Argumentul lor principal era lipsa deactivitate a lui Marin Sorescu în cadrul re-dacþiei. Dupã audierea celor 2 pãrþi, cei pre-zenþi au cãutat o soluþie pentru rezolvareaconflictului, precizând cã niciunul dinmembrii Comitetului Director, ºi nici acestorgan ca atare nu are dreptul statutar de ahotãrî infirmarea sau confirmarea pe maideparte a redactorului ºef, acest drept reve-nind exclusiv Consiliului Uniunii Scrii-torilor. Drept urmare, s-a sugerat pãrþilor sãgãseascã o soluþie de conciliere.

În primul moment Marin Sorescu a de-clarat cã se retrage de la conducerea revistei

ºi pentru o clipã conflictul pãrea rezolvat.Apoi Marin Sorescu a revenit asupra demi-siei sale, declarând cã va da afarã toatã re-dacþia. În aceastã situaþie Comitetul Direc-tor a fãcut un nou apel la conciliere, urmândca în caz cã nu se va ajunge la un acord,chestiunea sã fie transferatã proximuluiConsiliu al Uniunii. La acestea, Marin So-rescu a declarat cã dacã demisioneazã de larevistã va demisiona ºi din Uniunea Scrii-torilor, ºi a început sã-ºi scrie demisia.

Dupã un nou moment de reflecþie M S arenunþat totuºi sã demisioneze.

În concluzie, rezolvarea litigiului a fostamânatã pânã la întrunirea din 7 martie1991 a Consiliului Uniunii Scriitorilor. Caatare, nici vorbã de o ,,terorizare” a scrii-torului Marin Sorescu, nici vorbã despredemiterea sa din funcþia de redactor ºef, nicivorbã despre ,,curãþirea” Uniunii Scriitori-lor de scriitori. În schimb, din pãcate, nuputem spune nici vorbã despre intenþiiledezinformatoare ºi denigratoare ale curajo-sului anonim ,,Observator” de la ,,Ade-vãrul”. Regretãm cã un ziar care poartã unasemenea nume ºi pe de-asupra este condusde un scriitor membru în Consiliul UniuniiScriitorilor, acceptã publicarea unor infor-maþii necontrolate, contrare adevãrului.”

,,Libertatea”, an 3, nr. 359, 25-26 februarie 1991

Prima þeapã a lui Marin Sorescu– azi: varianta Dinescu

(articol nesemnat),,Între gestul ministrului Stoica ºi cel al

lui Marin Sorescu al doilea þine capul de afiºal stagiunii de demisii în acest an. Alarmatrasã de ,,Adevãrul”, cum cã în acest felUniunea Scriitorilor este ca ºi desfiinþatã, afost bine temperatã de cãtre M. Dinescu.Varianta sa asupra demisiei este, în liniimari, urmãtoarea: ,,Pe noi ne intereseazãadevãrul ºi nu ,,Adevãrul”. Chestia asta cuSorescu e mai mult un caz particular. Numor caii când vor câinii...E o problemã debucãtãrie scriitoriceascã. Eu ºi Sorescu amputea exista ºi fãrã Uniune. Sorescu aredouã funcþii la Craiova ºi un domiciliu la

33

Nimeni nu-i profet în þara lui

Bucureºti. Revista ,,Ramuri” are pierderi depeste un milion de lei. Am primit o scrisoarede la cei ºase redactori care-l acuzã peSorescu cã e mai mult plecat în strãinãtate ºicã publicã doar ce vrea el. ASTA-I DEMO-CRAÞIA! L-am chemat acum zece zile ºi i-am arãtat scrisoarea. ,,Eu i-am adus peãºtia”, a zis. Nu ºtiu când e nãscut Sorescu.Îmi uit ºi ziua mea de naºtere. S-au certat laei în judeþ sau cum dracu’se cheamã acum,plasã. PLASA DE LA CRAIOVA. A fost apoio ºedinþã cu ei, faþã în faþã. Le-am spus: ,,Seceartã prieteni cu prieteni ºi duºmani cuduºmani. Poate vã împãcaþi pe drum”. Ba,Marin ºi-a dat demisia de la revistã ºi, pen-tru cã tot era în mânã, ºi-a dat-o ºi dinUniune. Asta este! Eu unul preferam sã nuexiste un caz Marin Sorescu”.

,,Libertatea”, nr. 360, 27 februarie 1991

În Senat - Interpelare pe adresa...Uniunii Scriitorilor

interviu de N. Luchian

Cazul revistei ,,Ramuri”a depãºit gra-niþele domeniului cultural. În Senat, RaduHomescu (FSN Arad) a formulat o virulen-tã luare de poziþie în ,,litigiul” Dinescu con-tra Sorescu. Am solicitat câteva precizãri.

Sen. Homescu: - Am aflat despre aceastãsituaþie de la TV. ªi pentru cã îl cunosc, îlrespect ºi îl admir pe scriitorul MarinSorescu, pe acest om cu o structurã sensibilãºi delicatã, am încercat sã mã documentezsingur. Din informaþiile pe care le-am obþin-ut rezultã cã adevãrata cauzã a contestãrii aconstituit-o refuzul acestuia de a admitepublicarea în paginile revistei ,,Ramuri” aunor texte ce nu-ºi au locul într-o publicaþieliterarã. De altfel, contrar celor afirmate laTV, revista a avut anul trecut un beneficiude 500 000 de lei.

– Vã aduc aminte cã altele au fost acuzeleaduse redactorului ºef al ,,Ramurilor” .

– ªtiu. În Reclamaþia celor nemulþumiþide dl.Sorescu se menþioneazã activitateanulã a acestuia, faptul cã nu e prezent laCraiova (ca ºi cum dl.Hãulicã, plecat laParis, ar trebui contestat de ,,Secolul 20”!),cã îi denigreazã pe ªt.Aug.Doinaº, M. Di-

nescu, A.Blandiana, cã nu promoveazã scri-itorii români de peste hotare, cã se poartãdictatorial, cã a transformat redacþia ºi...Oltenia într-o moºie proprie. Sunt convinscã omul de culturã care e Marin Sorescu atransformat Oltenia într-o moºie, dar într-una a literelor româneºti.

– Sã revenim la dialogul avut de comba-tanþi în cadrul Biroului Uniunii.

– Cel mai violent dintre ,,inchizitori”fiind Nicolae Manolescu, Sorescu a fost silitsã-ºi scrie demisia ºi culmea cinismului,dupã aceasta a venit replica: Ne ºantajeazã?În privinþa contestatarilor scriitorului MarinSorescu, laureatul Herder pe 1991, nu credcã respectivele persoane erau cele mai înmãsurã sã se pronunþe asupra valorii redac-torului ºef al revistei. Dintre semnatariipetiþiei numai dl. Chifu, inginer, este mem-bru al U.S. Dl. Bazãverde este contabil, dl.Lascu – corector, Gh. Popescu – redactor.Aceºti patru domni sunt de fapt singuriicare îºi susþin semnãturile puse pe ,,actul deincriminare”. În mod suspect, celelalte sem-nãturi aflate pe memoriul în cauzã aparþinunor persoane plecate de peste un an înFranþa (douã persoane) ºi unui om internatîn spital. Relevant pentru probitatea demer-sului, luat cu atâta rapiditate în serios deBiroul Uniunii, este ºi faptul cã unul dintreaºa ziºii semnatari ai reclamaþiei a afirmatulterior cã a fost semnat în fals.

,,Viaþa Capitalei”,an II, nr. 8, 28 februarie 1991,

un grupaj realizat de Mircea Micu,Gh. Tomozei, Fãnuº Neagu

ºi Oana MicuMircea Micu - Sorescu,,Am ascultat stupefiat justificarea agita-

tã a tânãrului Dinescu, odinioarã drag ini-mii mele, îl priveam cum se mirã inutil ºiaruncã panseuri ºi proverbe rizibile. Dedata aceasta, preºedintele nostru nu maisprijinea platanul. Era sprijinit din spate deo impunãtoare bibliotecã ce-i trãdeazãapetitul pentru lectura volumelor tipãrite înlimba lui Cehov...Ce-a vrut sã spunã, Dum-

34

Marin Sorescu ‘75

nezeu ºtie. Ideile îl copleºeau ºi-i ghilotinaucuvintele. Sau invers. Ceva despre ,,bucã-tãria” scriitorilor (îmi sunt cunoscute toatetalentele culinare ale junelui poet ºi i-am datcâteva reþete pentru care mi-a mulþumit).Preferam sã vorbeascã despre modul depreparare a gulaºului. Mai stupefiantã mi s-a pãrut însã scrisoarea poetesei Ana Blan-diana, publicatã în cotidianul ,,RomâniaLiberã”. Este o probã absolutã de fãþãrnicieºi de escamotare a adevãrului. Blandiana seîntreabã, fluturând genele cu o naivitatejucatã: Ce se întâmplã? Chiar, ce se întâm-plã? De ce nu-ºi vede Ana Blandiana de

masa de scris, aºa cum declara imediatdupã Revoluþie, de hârtia care o cheamã,care o seduce, care... Blandiana declarã cãnu are ,,talente administrative” dar dove-deºte din plin contrariul. Blandiana susþinecã (atenþie!) Sorescu ºi-a mototolit hârtia,cererea de demisie, adicã. Chiar aºa sã fifost? Deci, Sorescu, speriat (de cine?) dupãce ºi-a scris demisia a...mototolit hârtia.Ardelean neîncrezãtor, m-am interesat ºi amaflat cã cererea a fost ,,smulsã” de cãtrechiar nevinovata Ana Blandiana, care stãteaaproape de Sorescu, dovedind un talent,,administrativ” de invidiat. Ce-a fãcut sau

35

Nimeni nu-i profet în þara lui

ce s-a fãcut cu respectiva cerere suntemcurioºi sã aflãm. De altfel, n-am crezut nici-un rând din cele relatate de suava poetã,pentru simplul motiv cã ,,scrisoarea” ei aapãrut într-un cotidian profilat pe dezmin-þiri. Apropo de adevãrul pe care-l invocãBlandiana: Cine falsificã lucrurile? Ce seîntâmplã?”

Gh. Tomozei - Bazã verde? Bazã roºie?,,Patru olteni obijduiþi de arendaºul mo-

ºiei literare «Ramuri», pre numele lui MarinSorescu, au bãtut drum lung, de iarnã, spreBucurescii tuturor speranþelor spre a-ºi afladreptate la Divan. Ei n-au mers la Cotro-ceni, la Gubern sau, pânã mai ieri, la Agie cichiar la Uniunea Scriitorilor, la mai mariiComitetului Politic Executiv (fost ComitetDirector, fost Birou etc...). Numele jãlbarilor:Gabriel Chifu, George Popescu, Ion Lascuºi, credeþi ori nu, Valentin Bazãverde. Nuintru în detalii, junii au avut oarece plângeriîmpotriva celui ce a condus Ramuri-le învremuri de restriºte ºi n-au gãsit altã cale deatac decât spectaculara venire minereascã laBucureºti. Vor fi având talent literar (peChifu mi l-a lãudat chiar Sorescu), vor fiavând ºi ,,dreptãþile” lor, nu sunt tentat sã lejudec gestul, dar sã-mi dea domniile lorvoie sã nu-i cred ºi sã-mi îngãduie dirigui-torii U.S. mãcar sã mã nedumeresc de pohtalor pohtitã, Nurenbergul. Apãrut la televi-zor (ah, televizia ºi Dinescu!), preºedinteleobºtei, cãruia îi recunosc multe hotãrâripline de chibzuinþã semn cã sunt...semne degrabnicã îmbãtrânire, în afara strãlucituluisãu meºteºug liricesc ne-a cam lãmuritbuºtean, narând cu mutrã acrã un episod pecare îl crede ,,de bucãtãrie” ºi ferindu-se cadracu’ de tãmâie sã recunoascã evidenþa înciuda aparenþelor (de numai un an Uniuneaîºi sponsorizeazã revista din Craiova).Conflictul nu trebuia rezolvat în casa pic-tatã. Democrat era sã-i lase pe redactori sã-ºi judece ºeful, decapitându-l graþios orifiritisindu-l. Logic era ca fiind în joc, chiar,,cazul” celui ce e un mare scriitor înainte dea fi funcþionar, sã transfere ,,procesul”Consiliului de conducere. S-a provocat ast-fel un nou scandal, ce întunecã imginea scri-

itorului, faþã cu naþia. Marele humor dines-cian sã fi fost în eclipsã? Sã fie puterea chiaratât de vrãjitoresc-perversã încât sã-l fi con-dus la gafa cea proaspãtã? Totul nu e decâto convenþie, o ºtim, poþi fi amiral sau rigãdar ºef al scriitorilor ba. Ne jucãm cumvade-a subordonaþii ºi stãpânirea (care joc îlºtim pînã dincolo de Belu), conºtienþi cãnumai cãrþile conteazã în viaþa (moartea)noastrã ºi abuzul de titluri ºi ceremonii nuadaugã nimic gloriei, dacã e, ºi nu ne asigu-rã vreun rând în plus în lexicoane. Actorulcomunicatului militar televizat a ,,uitat” cãSorescu nu e un oarecare, cã opera luiimpune, cã avem faþã de el admiraþii ºiobligaþii, la urmã rezervele, cã ºi-a cuceritdreptul de a merita, el, cel cintâi, ascultare,prestigiul sãu naþional ºi mai ales inter-naþional fãcând imposibilã, o ,,punere înfaþã”, cu, deocamdatã, D-l Nimeni recoman-dat de (pseudonim?) acel savuros Bazã-verde. Cred mai degrabã cã se repetã uluitorde repede fenomenele de dinainte de 22decembrie, cã se întemeiazã o nouã... burtã-verde în ograda scriitorilor, proliferând dik-tate din cea mai elegantã ,,bucãtãrie” pictatãdin Evropia (Casa Vernescu), cã lipsa derespect pentru valoare conduce iar la nive-lãrile trecutului, cã intoleranþa parodic jus-tiþiarã înlocuieºte misia sindicatului nostruincapabil de greve dar gata sã patroneze ne-putincios împingerea în mizerie a scriito-rilor români, sincronã cu alungarea din ti-pografii a cãrþilor noastre. Scandalul So-rescu e un lux barbar. Marele scriitor, exas-perându-ºi adversarii cu nãucitoarea luihãrnicie ºi fãcând servicii culturii româneºti(deci ºi lui) mai mult decât cinci miniºtri deexterne la un loc, e ,,vinovat” cã în politichiee un sceptic, un rezervat. Cel puþin pânãacum, cã nu ºi-a confecþionat obligatoriaaurã de disident. Cã în 22 n-a cãlãrit che-soane ºi n-a cucerit Poºta sau Telefoanele.Cã pentru el a face politicã înseamnã a scriepiese, poeme, romane, traducþii, eseuri(prefeþe la cãrþile necunoscuþilor craioveni),cã el nu cunoaºte aroganþa ºi intoleranþa, el,humoristul de mare clasã, ºi, când vrea,nimicitorul pamfletar. Propun sã-i acceptãmtoate demisiile! Sã-l batem la talpe! ChiarPremiul Herder sã-i fie luat ºi conferit

36

Marin Sorescu ‘75

oricãruia dintre turbulenþii ce vor s-ajungãscriitori prin fraudã, prin delaþiune, prin,,revoluþie” de palat. ,,Pe ce bazã?” ar fi zisMarin Întâiul de i se zicea Preda (ºi el înju-rat, ºi el ucis, ºi el fãcut hoþ ºi pleºcar, abiaacum la dobândirea ,,libertãþii”). Pe… Bazã-verde, deocamdatã. Fiindcã episodul e, prinviolenþa lui, extrem de uºor, verde. Iar bazae, dacã privim bine, roºie. Când vrurã sã tejugãneascã în chestia cu ,,transcendentalii”,cinstitul tãu nume te apãrã, Marine, ºibazaroºie dãdu înapoi. Acu’ sã te vãz cumte descuri, faþã de bazaverdea...

Fãnuº Neagu - Gaga, Gaga, GagaPARIS (cine urmeazã?),,Vestea cã un al doilea Premiu Herder

s-ar putea desprinde de Uniunea Scriitorilor– e vorba de Marin Sorescu - a ºocat pemulþi scriitori ºi pe nenumãraþi admiratoriai marelui poet ºi dramaturg. Pe mine, nu;eu mã aºteptam ca Sorescu sã fie pedepsitsau mãcar silit sã producã un gest deextremã nervozitate. Sorescu nu convine demultã vreme Comitetului director al Uni-unii Scriitorilor, pentru cã, spre deosebire demembrii acestuia, el n-a optat (ºi mi se parecã era dreptul lui) pentru Alianþa Civicã, ba,mai mult, militeazã deschis pentru depoliti-zarea literaturii, s-a ridicat deschis împotri-va ierarhiilor artificiale, cumplit de aproapede tiparele impuse de comunism imediatdupã Rãzboi, care se practicã azi la Uniuneºi-i socoteºte criminali (vedeþi cã nu-i e fricãde cuvinte) pe toþi aceia care, dorind desta-bilizarea þãrii, îi noteazã pe studenþii dinamfiteatre, mânându-i în stradã ca sã ridicebaricade aiurea, sfinþite de un popã con-damnat pentru viol ºi furt, ºi îndeamnãnecontenit la greve muncitorii cu lozinci defelul ,,strângeþi cureaua ºi veþi câºtiga”.Scriitorii, filosofii ºi profesorii universitaridin Alianþa Civicã (formaþiune nepoliticã,sã ne intre bine în cap), care ºi-a ales capreºedinte un student repetent, gângav ºidovedit cu acte în regulã cã a fost informa-tor plãtit al Securitãþii, ar fi închis probabilochii la declaraþiile insolente ale lui Sorescu,pentru cã nu-i deloc uºor sã smulgi din sti-ma publicului un scriitor de talia lui. Înain-

tez supoziþia cã pânã la urmã n-au mai avutîncotro, cã, presaþi de comandanþii supremi,atât cei din þarã dar mai cu seamã dinstrãinãtate, au fost nevoiþi sã se punã înmiºcare. Aºezându-se pe brânci, poziþia loridealã de a cugeta, câþiva domni ºi o doam-nã din Comitetul Director ºi-au adus bruscaminte de Ceauºescu (acest Ceauºescu nu i-a fost chiar rãu prieten doamnei, având învedere cele douã scrisori în care ea îºi cerescuze pentru cã motanul care-i toarce înodaie a fost luat drept disident). Cum pro-ceda odiosul când vroia sã distrugã unautor ºi o carte? Foarte simplu, punea cãþeiisã convoace o ºedinþã ad-hoc într-o fabricãsau uzinã, scotea din mânecã mai mulþi,,muncitori revoltaþi ºi foarte conºtienþi demenirea literaturii române” ºi aceºtia –firavi premiaþi de Sindicat – îl înfierau, înnumele moralei proletare pe autorul inde-zirabil ºi operele lui duºmãnoase. Frumoaseºi folositoare ne sunt amintirile ºi-au zis ceivreo patru inºi din Comitetul Director alU.S. (nu confundaþi iniþialele) ºi imediat auhotãrât formarea unui comando care sãaplice ºi sancþiuni recentului premiantHerder.

S-au prezentat ca voluntari, biniºor re-muneraþi, îmi închipui, doi scriitori tineri detalent (nici fãrã talent nu se poate), GabrielChifu ºi Marius Ghiþã (Ghica), plus vreodouã ciozvârte de ziariºti de ocazie, rãspun-zând la numele Ion Buzerea, George Po-pescu, Ion Lascu ºi Valentin Bazãverde.Coincidenþã, toþi fac parte din redacþiarevistei ,,Ramuri”, condusã de Sorescu. El i-a strâns din judeþ, el i-a angajat la redacþie,el le-a îndrumat primii paºi. Neºtiind prie-tenul meu Sorescu cã facerea de bine...(ºi eum-am potcovit cu asemenea ucenici-vrãji-tori; pe unul îl voi numi întâmplãtor, puþinmai jos). Comandoul ºi-a luat ºi reluat rolulîn serios ºi s-a prezentat la Comitetul direc-tor al Uniunii Scriitorilor, unde a fostchemat ºi Sorescu (altã coincidenþã bizarã,în ziua aceea marele poet împlinea 55 deani). S-a dat lecturã memoriului înaintat deredacþia ,,Ramuri” în care Sorescu era pussub acuzare pentru cã:

- lipseºte perioade lungi de la redacþie,fiind plecat în strãinãtate

37

Nimeni nu-i profet în þara lui

- citat autentic: ,,a devenit o piedicã îndezvoltarea spiritualã a regiunii”

- denigreazã Uniunea scriitorilor, în spe-cial pe scriitorii Mircea Dinescu, ªtefan Au-gustin Doinaº, Ana Blandiana, NicolaeManolescu

- a denigrat pe marii scriitori români deexpresie francezã Emil Cioran ºi EugenIonescu

- revista Ramuri pierde un milion anual. Demisia din Uniunea Scriitorilor a unui

scriitor de talia lui Sorescu nu putea sã nustârneascã furtunã. TVR fãcându-se ecouladmiratorilor poetului, i-a solicitat, dumi-

nicã seara, un interviu preºedintelui MirceaDinescu, cu privire la acest caz. PreºedinteleUniunii Scriitorilor a trecut sub tãcere toateadevãratele motive ale conflictului, mini-malizând, viclean ºi cu foarte bunã ºtiinþã,ticãloºia. Vã asigur, stimaþi cititori, cã aproa-pe toate rãspunsurile sale ºi gestica de unpitoresc desuet, precum ºi amnezia, mimatãsau autenticã, privitoare la firma edituriidin Craiova, care poartã numele de ,,Scrisulromânesc” sunt niºte mici valuri tulburicare vor sã ascundã situaþia deplorabilã dinUniunea Scriitorilor. Dacã Marin Sorescu arfi fost preºedintele Uniunii (ºi o merita din

38

Marin Sorescu ‘75

plin, datoritã valorii sale artistice), el nu ºi-ar fi permis în niciun caz sã azvârle rãspun-suri tãvãlite prin mujdei de Slobozia. Îmiiau permisiunea sã rãspund eu la acuzaþiileaduse lui Marin Sorescu:

– doi din comandoul celor ºase, care-lacuzã pe Sorescu de faptul cã nu dã pe laredacþie, se aflã în Franþa, pentru un an, tri-miºi cu ajutorul poetului. Îi întreb: nu vã eruºine obrazului?

– dacã Sorescu, unul din cei mai mariartiºti pe care i-a dat Oltenia vreodatã, înrând cu Macedonski, Titu Maiorescu, ElenaFarago º.a. este o piedicã în calea dezvoltãriispirituale a regiunii, mã întreb ce poate fitov. Bazãverde decât o bazã furajerã pentruviþei?!

– nu cunosc ca Marin Sorescu sã fi deni-grat Uniunea scriitorilor. De criticat, suntconvins, a criticat-o, asemenea multor cole-gi, dar a fãcut acest lucru pentru bunul eimers. Pe urmã, rog sã mi se arte o singurãpaginã în care el sã nu-i fi lãudat pe Doinaº,Blandiana, Manolescu ºi Dinescu. Preatânãr comandoul ºi prea multe mârºãvii îºiasumã

– în perioada de pânã în Revoluþie, cândfoarte mulþi membri ai Comitetului directorse menþineau într-o împotrivire tãcutã laadresa ceauºismului, Marin Sorescu a scrispagini de o excepþionalã frumuseþe laadresa lui Emil Cioran ºi Eugen Ionescu

– e adevãrat, revista Ramuri pierde unmilion de lei, anual. Eu doream ca MirceaDinescu, preºedintele Uniunii Scriitorilor sãspunã publicului cât pierd ºi revistele cele-lalte ale Uniunii. ªi mai ales câþi bani a chel-tuit Uniunea scriitorilor de când e la putereactualul Comitet director.

Marin Sorescu e un simbol care trebuiapedepsit. Al scriitorului care-ºi iubeºte nes-pus meseria, nu confundã democraþia cudelaþiunea, asemeni delegaþiei Ana Blan-diana, Mircea Dinescu etc., etc. etc., care, laChiºinãu, i-au povãþuit pe scriitorii basara-beni sã nu primeascã alte delegaþii de scri-itori decât pe cele trimise de Comitetuldirector. Vin ºi întreb: bãligoºii VirgilIerunca ºi Monica Lovinescu, care au deni-grat toatã marea literaturã românã postbe-

licã, n-ar trebui numiþi ºi înscãunaþi ca mi-nuni tuberculoase, literar ºi moral, alãturide Dinescu?! Mi-e ºi ruºine cã i-am cunoscutpe cei doi gaga, gaga, gaga – Paris. Ga – ga– ga – ga – da’ lãsaþi dracului raþele-n pace!”

Oana Micu - ,,Cazul” Sorescu?,,Sâmbãtã dimineaþã aflu dintr-o convor-

bire telefonicã ceea ce nu apucasem sã aflude pe prima paginã a cotidianului ,,Ade-vãrul”: Marin Sorescu a fost…silit sã demi-sioneze din funcþia de redactor ºef al revis-tei ,,Ramuri”, demisie pe care prestigiosulscriitor ºi-o însoþeºte cu retragerea din U.S.Drept urmare, stupefiatã ºi de discursultelevizat al preºedintelui Dinescu, în ,,tim-pul” cãruia s-au înregistrat (dupã cuno-ºtinþa noastrã) cele mai multe, mai ,,rãsunã-toare” plecãri din Uniune ºi în timp record,mã hotãrãsc sã aflu pãrerile câtorva dintremembrii acestei bresle. Sarcinã grea.

,,Viaþa Capitalei”, nr. 9, 7 martie 1991,

Demisia lui Sorescu (ºtire, nesemnatã),,Rompres transmite o declaraþie a scrii-

torului Marin Sorescu în legãturã cu hotã-rârea sa de a demisiona din funcþia de re-dactor ºef al revistei Ramuri ºi din UniuneaScriitorilor: ,,Am recurs la aceastã mãsurãextremã ca urmare a presiunilor exercitateasupra mea în vederea alinierii la tendinþelede politizare forþatã a revistei literare, fiindîn dezacord cu excesele extremiste ale unorlideri din Comitetul Director al UniuniiScriitorilor – ªt. Aug. Doinaº, M. Dinescu,A. Blandiana, N. Manolescu, excese amin-tind de perioada proletcutistã...”. Iatã deci oparte din motivele demisiei lui MarinSorescu.

,,Libertatea”, an 3, nr. 369, 8-9 martie 1991,

Trei scriitori acuzã: ,,Uniunea Scriitorilor s-a transformat într-un sultanat discreþionar!(Cãtre comitetul de conducere al U.S., sem-neazã: Valeriu Cristea, Fãnuº Neagu, EugenSimion)

39

Nimeni nu-i profet în þara lui

,,Subsemnaþii, membri ai Uniunii Scrii-torilor din România am luat cunoºtinþã, cuºi fãrã surprindere, de demisia d-lui MarinSorescu din funcþia de redactor ºef al revis-tei ,,Ramuri” precum ºi din Uniunea Scriito-rilor. Cu mare surprindere, deoarece d-l Ma-rin Sorescu, o personalitate cu adevãrat in-confundabilã a literaturii române din toatetimpurile, este unul dintre cei mai impor-tanþi ºi mai cunoscuþi, în þarã ºi peste hotare,scriitori ai perioadei postbelice – poet, dra-maturg, critic, eseist, prozator, traducãtor,distins cu numeroase premii, interne ºiinternaþionale, ultimul dintre acestea nefi-ind decât prestigiosul Herder, recent acor-dat compatriotului nostru, chiar în ajunuldeclanºãrii evenimentelor ce au dus la situ-aþia de faþã. Cum se spune, una caldã, unarece... Fãrã mare surprindere, deoarece de la ovreme în Uniunea noastrã ºi mai ales lanivelul conducerii ei superioare se petreclucruri care nu pot sã nu îngrijoreze. Amplecat de la Adunarea generalã a scriitorilordin aprilie 1990 cu convingerea cã U.S. nuva face politicã, nu se va subordona unuipartid, grup, forum, lãsând în acest timpmembrilor ei deplina libertate de a optapentru un partid sau altul, pentru un grupsau altul etc, de a avea convingeri politice,de a ºi le manifesta ºi chiar de a milita pen-tru ele. Scriitorii sã rãmânã însã în primulrând scriitori ºi sã-i priveascã pe colegii lorîn primul rând ca scriitori. A trecut de atun-ci un an. Politicul ºi politica au invadat ºimutilat viaþa noastrã literarã. Dihonia aintrat printre scriitorii aflaþi înainte deRevoluþie în aceeaºi tabãrã. Una dupã alta,aproape toate revistele U.S. au devenit, dinliterare...mai mult politice. Ca ºi cum suteleºi chiar miile de publicaþii politice n-ar fifost de ajuns. Este cât se poate de evident cãse repetã în momentul de faþã grave, fataleerori ale Trecutului, mai mult sau mai puþinapropiat, ºi totuºi aproape nimeni nu parealarmat de acest lucru. Scriitorii sunt dinnou împãrþiþi în ,,buni” ºi ,,rãi„ , dupã crite-rii extraliterare. Marginal, chiar ºi pedepsi-rea celor politic neagreaþi de o revistã saualta se practicã la lumina zilei ºi fãrã ezitãri(nu mai vorbim de remuºcãri). Au reapãrut

deþinãtori ai ,,adevãrului absolut” ºi fanaticidispuºi sã-i ,,elimine” pe cei care gândescaltfel decât ei. ,,Cadrismul” e în floare ºi cre-dem cã nu suntem departe de un jdanovisminvers. Formatã dintr-un mic grup politicmonocolor, conducerea ,,operativã” actualãa U.S. procedeazã samavolnic. Un fel debeþie a puterii pare sã-i fi cuprins pe cei maiactivi membri ai Comitetului Director. Neputem întreba: de unde atâta putere? Oricâtde generoºi am fi, oricâtã valoare literarã le-am recunoaºte unora dintre ei, valoareasingurã nu poate explica transformarea U.S.într-un sultanat discreþionar. În acesteîmprejurãri s-a produs dubla demisie a d-lui Marin Sorescu. Din douã, una: ori d-l Marin Sorescu este un ,,provocator”care, inspirat de forþe mai mult sau mai pu-þin oculte, încearcã sã ,,destabilizeze” U.S.,creând în chip voit, artificial, un ,,scandal” –ipotezã ce ni se pare fantezistã ºi pe care, celpuþin noi, mai jos iscãliþii, nu o putem înniciun caz lua în considerare, ori d-l MarinSorescu a fost pus de unii dintre membriiComitetului Director într-o situaþie intolera-bilã ºi silit sã acþioneze cum a acþionat.Credem cã tocmai aºa s-au petrecut lucru-rile. Pe cine ºi de ce ,,deranjeazã” MarinSorescu? Nu vrem sã fim maliþioºi; nu vominsista, de aceea, asupra unor foarte proba-bile impulsuri ,,colegiale”, provocate deeterna ºi fireasca, la urma urmei, competiþiede breaslã. Credem cã cei mai intransigenþimembri ai Comitetului Director s-au hotãrâtsã cearã ,,capul” lui Marin Sorescu din mo-mentul în care, la una din întrunirile ,,Gru-pului Interdisciplinar de Reflecþie” scriito-rul, pledând masiv pentru întoarcerea laculturã, s-a referit cu o anumitã vehemenþãla responsabilitatea (iresponsabilitatea) ce-lor care scot oameni pe strãzi ºi a mai zisceva ºi de pericolul de dreapta (Cuvântulsãu a fost reprodus parþial în ,,Adevãrul”).Nu suntem naivi, nici noi nici dvs., ºi nu arerost sã ne prefacem naivi. Marin Sorescuderanjeazã prin faptul cã – citãm din textuldemisiei sale, publicatã în ,,Adevãrul” din 5martie, a.c. - ,,acum ca ºi în trecut refuzã sãse alinieze”. Mai ºi declarase, nu demult, laTV – citãm din textul mai sus menþionat –

40

Marin Sorescu ‘75

cã publicaþia ,,Ramuri” ,,va face imposibilulpentru a se menþine exclusiv în sfera esteti-cului”. Se vede însã cã era neapãrat necesarca încã o revistã a U.S sã devinã politicã! Înacest moment, nefericit pentru obºtea noas-trã scriitoriceascã ºi deosebit de trist, degreu, pentru d-l Marin Sorescu – ne decla-rãm solidari cu marele scriitor. Cerem con-ducerii Uniunii Scriitorilor, cea care ºi-aasumat comunicatul plin de omisiuni ºi fal-suri publicat la cerere în ,,Adevãrul” din 26februarie a.c. sã prezinte în cel mai scurttimp posibil scuze publice în scris d-lui Ma-rin Sorescu, pentru modul premeditat ina-mical, lipsit de cel mai elementar respectcolegial (ca sã nu mai vorbim de cel al valo-rilor) în care a fost tratat. În caz contrar, ne

rezervãm dreptul de a acþiona aºa cum nedicteazã conºtiinþa, mergând pânã la demi-sia – ºi a noastrã - din Uniunea Scriitorilor.Cerem de asemenea Conducerii UniuniiScriitorilor sã facã tot ce depinde de ea pen-tru normalizarea vieþii noastre literare, pen-tru depolitizarea revistelor pe care le edi-teazã, ºi care, aºa ni se pare nouã cel puþinlogic, ar trebui sã fie literare ºi nicidecumpolitice, pentru alungarea demonilor dinobºtea scriitoriceascã, atât de greu încercatãîn deceniile de totalitarism ºi dictaturã”.

Micii corbi ai lui Tradem(februarie 1991)

Cãtreªt.Aug. Doinaº, preºedintele de onoare a U.S.

Mircea Dinescu, preºedinte al U.S.

Având în vedere cã activitatea lui MarinSorescu în cadrul revistei ,,Ramuri“ esteaproape nulã;

Având în vedere cã Marin Sorescu deni-greazã marii scriitori de azi (ªt.Aug. Doinaº,Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Mano-lescu), refuzând sistematic sã-i publice;

Având în vedere cã denigreazã mariiscriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cio-ran (,,E. Cioran a ajuns ca Ceauºescu pe toa-te gardurile“) ºi denigreazã U.S. (,,UniuneaScriitorilor se va desfiinþa; s-o ajutãm sã seprãbuºeascã“);

Având în vedere cã în redacþie se poartãdictatorial, socotind redacþia ºi Oltenia ca peo moºie proprie, devenind o piedicã în dez-voltarea spiritualã a acestei regiuni;

Îl recuzãm pe Marin Sorescu din funcþiade redactor ºef al revistei ,,Ramuri“

Menþionãm cã laureatul Premiului Her-der nici nu primeºte salariu de la revistanoastrã, fiind salariat la edit. ,,Scrisul Româ-nesc“. Menþionãm, de asemenea, cã prezen-tul memoriu n-a fost semnat de dactilo-grafã, de tehnoredactorul Alina Roºca ºi defemeia de serviciu.

Ion Buzera, Valentin Bazãverde, GabrielChifu, Romulus Diaconescu, Marius GhicaSabin Gherman, Ion Lascu, George Popes-cu, Constantin Barbu

41

Nimeni nu-i profet în þara lui

Scriem rândurile de mai jos în comuna CorbiiMari despre corbii mici (situatã deasupraunei gãri cu mãrãcini) despre corbii mici de larevista ,,Ramuri“. Corbi negri pe aripi, albi peburta rotofee, surzi ºi fãrã nici un pic de creierîn golul capului. Ei e pãsãri rãpitoare. Iau rã-pit multe zile din viaþa lui Marin Sorescu(genial poet, genial eseist, genial prozator ºidramaturg, un necunoscãtor fãrã pereche laoameni), dar cel mai mult au vrut ºi au reuºitsã-i rãpeascã tipografia, postul de redactor ºef,speranþele ºi încrederea în oameni. Desãvâr-ºita lor nimicnicie a fãrã nici un strop debunã-cuviinþã. Detaliem, nu vorbim pentrucã lichelele sunt geniale numai în exerciþiullichelismului ºi al crimei.

Publicãm în aceastã paginã ºi în pagina 4 câ-teva documente – unele semnate de personal-itãþi de înaltã þinutã ºi enigmã: profesorulDumitru Stãniloaie ºi Aurel Cioran, fratelemarelui filosof, altele simple turnãtorii dinredacþia actualei reviste ,,Ramuri“ care dove-desc cã subnutriþii intelectuali care-l defãi-meazã pe Marin Sorescu sunt debili total ºi lacreier ºi la tãlpi.

Pe când Marin Sorescu era dat afarã de la,,Ramuri (vezi textul din chenarul introduc-tiv), un grup de scriitori coloumbieni înfiin-þau o bibliotecã popularã intitulatã ,,MarinSorescu“ (facsimilul 1). Vulturii zboarã întrevulturi, gãinile de la Craiova se cautã depãduchi.

,,COLOMBIA 2000“,,Sólo es libre ques be roto las cadenes de la

ignorascta“ F.F.,,VILLA CULTURAL MARIN SORESCU“Poeta MARIN SORESCUCiudadAPRECIADO POETA: Buenos sean sus

diaz, para benefizio de Rumania, las letras ylshuzznidad. Para acrecenter la solidarided, lasolidarided y la paz y aunar estucrzos en procu-ra de ontener un mondo mejor.

POETA: El tiempo y sus horas de poesia enesten tierraz fueros bellas y productivas. Susideas y pensemientos llenos de esperanza. De ahique una prôxima y futura ,,VILLA CULTUR-AL“ sera ILAMADA ,,MARIN SORESCU“, Y

SERA INSTALADA en la hidelga ciuded deMonda.Ye vienen funcionando otras en homena-je a ,,León de greiff“, Pablo Neruda“ y otros lite-ratos yhumores de penssaiento. Es una idea sen-cilla que consiste envisiter cárceles y pueblos Ile-váando alegria, muzica, poesas y ,,un mundo delibroz“. Se abre un local... y asi van surgiendopor todo el territorio nacional epicentros de cul-tura.

POETA: Al. gán dia le ilegará la invitaciónpara la inauguración de la ,,BIBLIOTECA POP-ULAR MARIN SORESCU“, FY HOMENAJEA Rumania y en consideración a la infatigable yfructifera labor desarrallada en Colombia y enAmérica Latina par el Ilustre Embajedor PaulStanciu. Mientraz tanto le enviamos cate menza-je de zur amigos poetas y escritores colambianos:

Luis BIAZ-CifuentesCoordianador

O tipografie a fost trimisã din Franþa lui Ma-rin Sorescu pentru editarea revistei ,,Ramuri“ ºia cãrþilor de la ,,Scrisul românesc“ .

42

Marin Sorescu ‘75

Imprimerie Cartonnage fernand JUETYPO OFFSET La 26 septembrieMonsieur Marin SORESCUStrada Grigore Alexandrescu 23Sector I – 71128 BUCUREªTI1992 ROMANIA

Monsieur’,Suite a votre courrier, nous vous confir-

mone svoir fait; dou en Karz 1990 de:– une machine marque OFFET MARI-

NONI– une machine marque LAMBZRT, typoCez machinez ont été achetés on

FRANCE ol y a tres longteupe, les maiooseu’existent plus. Pour les pieooz cétechées ettous rancoignenento complémentarez, vouspouver vous adresser é:

S.S.M.I.O.Z.I. du Sous-Binoain 60340VIII.ERS-SOUS-ST-LET-FranceEn ce qui nauo concerrt nous n’avont

plus aucm document les ayent jointe avecles machines.

Nous vous prions d’agrér, noz ainceresrezutations.

Guguloaiele de balegã ºi spãlãtorii de morþiajunºi prin efracþie ,,proprietari“ ai revistei,,Ramuri“ ºi ai Editurii ,,Scrisul Românesc“(strigoii unei fundaþii fantomã), câºtigã zeci demilioane din darul acoperit de frumuseþe priete-neascã al francezilor. Sã nu credeþi cã în aceastãtipografie se tipãreºte revista ,,Ramuri“. Nu!Aici se tipãresc etichete, chitanþiere etc. ºi baniiintrã în buzunarele escrocilor. Pentru revista,,Ramuri“ se plãtesc bani grei în altã parte.Bãnuim cã Garda Financiarã din Craiova varãmâne bujbe auzind în premierã aceste lucruri.

Scrisoarea lui Dumitru Stãniloaie ºi cea a luiAurel Cioran întind pielea detractorilor luiMarin Sorescu pe gardul Istoriei.

Bucureºti, 9. IX. 81Mult Preþuite ºi iubiteDomnule Sorescu,Îndemnat de Dvs. vã mai trimet patru

,,Ramuri“ gândurile mele asupra uneia dintemele ce mã preocupã.

Dupã publicarea lor, voi mai cuteza sãtrimit ºi altele.

Cu deosebitã preþuire ºi afecþiune.D. Stãniloae

Domnule Sorescu,Mã veþi ierta, desigur, cã numai în urma

telefonului fratelui meu Emil am aflat dearticolele Dvs. despre el. Apar prea multereviste ºi n-am mai urmãrit nici una, – dacãaceasta ar putea fi o scuzã...

N-am citit nimic mai tulburãtor ca revãr-sarea gândurilor dvs. pentru a descifraweltanschaung-ul lui.

V-aº rãmâne îndatorat dacã aþi putea sã-mi trimiteþi 2-3 exemplare pentru niºte pri-eteni din afarã.

Un cald salutRelu Cioran

„Luceafãrul Român”magazin al românilor din strãinãtate,

anul III, nr. 35, noiembrie 1993, p. 19, Canada

Alina Roºca – artist de înaltã expresivitateAm primit la redacþie o scrisoare din

partea vechiului colaborator al ziarului,inginerul Mircea Cioroiu, împreunã cu unalbum al pictoriþei craiovene Alina Roºca,un tânãr talent, ce reuºise sã se impunã înviaþa artisticã a þãrii noastre, ...

........................................................................Nãscutã în anul 1960 la Craiova, din pã-

rinþi originari din Gorj, dintr-un sat nu de-parte de Hobiþa lui Brâncuºi, simte de tânãrãimboldul spre desen, spre gravurã, calitãþipe care le adânceºte prin studii serioase,pline de avânt, la Liceul de Artã din Craiova.

La numai 19 ani, elevã de liceu încã fiind,obþine premiul Uniunii Artiºtilor Plastici ºiMenþiunea Specialã a Juriului, pentru pic-turã ºi graficã. Admisã în 1980 la Institutulde Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucu-reºti, nu se „astâmpãrã” nici în timpul stu-denþiei: prezintã în fiecare an lucrãri origi-nale, din care unele sunt premiate la Con-cursul Anual de Creaþie din 1982, la SalonulRepublican de Graficã de la Sala Dalles ºi laCenaclul „ªtefan Luchian” din Bucureºti.

Dupã terminarea studiilor lucreazã febrilºi participã la expoziþiile ºi saloanele degravurã din þarã ºi din strãinãtate, dinOlanda ºi Franþa.

.......................................................................Dar la ultima invitaþie, din iunie 1991, la

„Rassegna d’Arte, Musica e Spettacoli Fieradello Salute” din provincia Bologna, Italia,cele 60 de lucrãri pregãtite cu dãruirea ce ocaracteriza aveau sã fie prezentate decomitetul de organizare, ea nemaiputândveni; dramaticul accident din 13 iunie 1991,în care au pierit ea, soþul ºi copilul lor, a puscapãt unei vieþi atât de luminos începutã.

Câteva cuvinte despre opera AlineiRoºca

- Ilustraþii de carte pentru Codin al luiPanait Istrati

........................................................................- Ilustraþii de carte pentru poeziile lui

Marin Sorescu. Sunt adevãrate poemegrafice ce întregesc aidoma poeziile pe carele reprezintã. Despre ele, poetul avea sãscrie: „Gravurile ei fãceau o fericitã atingerecu poezia; ele traduceau de minune ideea însimbol plastic”.

- Amintiri din casa bunicii. Sunt o suitãde lucrãri gingaºe, izvorâte din amintirile ei,din copilãria ei trãitã în vacanþele de varãacolo, în munþii Gorjului strãmoºesc.

Cred cã nu aº putea încheia mai convin-gãtor aceastã prezentare decât citând dinpropriile-i reflecþii notate în carnetul ei:„Meseria cea mai frumoasã din lume e ceaîn care îþi pui tot sufletul”.

Referitor la conºtiinciozitatea, dãruireacu care lucra, acest citat din Paul Valéry:„Cea mai mare libertate se naºte din cea maimare rigoare”.

Paul Diaconescu

43

Nimeni nu-i profet în þara lui

44

Dacã, ipotetic, Marin Sorescu s-ar fi aflatprintre noi la împlinirea vârstei de 75 de ani,momentul ar fi constituit un bine-venitprilej de sãrbãtoare culturalã. Însã, ca unreflex al mentalitãþilor de azi, în loculomagiilor aduse de instituþii ale statului ºiredacþii literare, s-a instalat amnezia ºi, oda-tã cu tãcerea grea ºi apãsãtoare, vinovãþialui Marin Sorescu de a nu fi în viaþã.

În pofida acestei inexplicabile situaþii,opera sorescianã continuã sã exercite ofascinaþie de tip aparte, consemnatã de cri-tica ºi exegeza literarã încã de la debut. Cuaceeaºi constanþã atracþia operei s-a rãsfrântºi asupra cititorilor, raþiune în numele cãreiaafirm cã „absentul” de la propria-i aniver-sare trebuie, totuºi, considerat unul dintrecei mai importanþi scriitori români contem-porani. Ideea se înscrie în genul parado-xurilor înfãºurate în ironie, aºa cum le culti-va Marin Sorescu.

Tocmai de aceea, voi evoca ºi alte aspectesurprinzãtoare ale vieþii celui care merita, laa 75-a aniversare, mai mult de la contempo-rani.

Aºa cum a intrat în amintirile celor maimulþi, imaginea omului Sorescu era aceea aunei persoane extrem de retrase, a unui insîngândurat, care prefera vorbei tãcerea. Seexprima greoi, aproape cãznit, însoþindu-ºicuvintele de repetiþii, cu o încetinealã retrac-tilã, de þestoasã care se simte bine în cara-pacea gândurilor ei. Nu era, cum se spune,un personaj comunicativ.

Faptul devenise pe cât de notoriu, pe atâtde fals. Tãcerii din afarã a lui Marin Sorescu,catalogatã ferm lipsã de comunicare, îi ialocul formidabilul spectacol de idei deschisîncã de la primele rânduri ale oricãreia din-tre cãrþile sale, de o rarã vivacitate ºi sucu-lenþã a umorului, pe cât de incitant, pe atâtde inefabil.

Diferenþa dintre omul Sorescu ºi textulSorescu este atât de copleºitoare încât, chiarºi posedând o bunã logicã deductivã, mar-torii celor douã ipostaze nu pot gãsi punteade legãturã între ele. Numai cei care i-au fostîn apropiere ar fi în stare sã punã capãt aces-tei stranii situaþii, care constã în transferulenergiilor vitale dinspre omul public sprecreator. Altfel spus, fiinþa placidã care, în locsã rosteascã, mai degrabã îngãima cuvintele,defensivã ºi subþire ca un fum în ultimii anide viaþã, devenea în atelierul ei de lucru, înbiroul de acasã, întruparea altei imagini, cutotul contrastantã: autorul lucra neîntrerupt,intermitent, febril, într-o stare de surescitarediametral opusã prezenþei ...oficiale. Cine nui-a vãzut, de pildã, manuscrisele nu va puteaînþelege acest lucru. Marin Sorescu scrianãvalnic, impetuos, cu o vitezã incredibilã,sugerând ceea ce aº numi starea de perma-nentã urgenþã a scrisului. Manuscrisele pãs-trate au puternic imprimatã în ele efigia uni-catului: o grafie care încearcã sã prindãiuþeala gândului, alertatã de imposibilitateamânii de a urma rapidul traseu. Odatã cuimaginea frãmântãrilor interne, ºirurile decuvinte prescurtate redau un fel de cifru,cãruia numai autorul îi cunoaºte înþelesurile.În schimb, aceleaºi manuscrise atât de puþinlizibile conservã explicit natura incendiarã a

Lucian CHISUMarin Sorescu

sau starea de urgenþã a scrisului

Written for Marin Sorescu's 75th anniversary,the text tries to focus on the writer's relationwith his creation. The main idea is that theauthor perceived his activity as a "state ofemergency", as if he felt running out of time.Sorescu gave the impression that his work wasspontaneous. In addition to this, being aremarkable poet, novelist, dramatist and critic,one can state that he was a "total writer".

Keywords: Marin Sorescu, 75th anniversary,"state of emergency", "total writer", spon-taneity.

Abstract

,

45

Marin Sorescu sau starea de urgenþã a scrisului

gândirii sale: foaia de hârtie nu pare scrisã, cifulgeratã de cernealã; impresia e a unei fur-tuni care tocmai s-a dezlãnþuit. Am senti-mentul cã acest exerciþiu permanent deextremã concentrare îi atrofiase lui MarinSorescu, dacã nu organul vorbirii, cel puþinobiºnuinþa de a se manifesta în public. Estesigur cã, tãcutul (în exterior) Marin Sorescuducea în fiinþa-i etericã, oriunde s-ar fi aflat,in statu nascendi, lumea de gânduri ºifrãmântãri a operei sale. Sorescu îºi era de-ajuns sieºi, luase hotãrârea de a trãi numaipentru scris, realmente într-o unicã ipostazã,aceea de autor, ºi în faþa altor servituþi aleexistenþei, mai ales a celor sociale, scrisuldevenise o prioritate.

Despre scriitori se spune cã sunt persona-litãþi accentuate. Forþa scrisului e datã însã ºide alte calitãþi. Ca sã fii scriitor, trebuie sã tenaºti talentat, sã posezi o inteligenþã cu multpeste medie, apoi sa ai intuiþie ºi spirit critic.Cred cã enumerarea acestor calitãþi forma-tive ale structurii auctoriale, au fost, de laînceput, evidente în scrisul lui Marin So-rescu. De obicei, autorii conºtienþi de posesiaacestor date, unele native, altele dobânditeprin exerciþiu, se consacrã genului conside-rat de ei înºiºi ilustrativ pentru personali-tatea lor artisticã. Devin autoritãþi ale genu-lui abordat, îºi cultivã propriul stil, propriaexpresie inconfundabilã, fiind uºor de recu-noscut în masa operelor de aceeaºi facturã.Poeþii îºi urmeazã menirea, prozatorii ºi dra-maturgii procedeazã la fel. Excepþiile de laregula amintitã sunt foarte puþine, iar subacest aspect Marin Sorescu este demn de oatenþie specialã, fiindcã este un scriitor total.Fãrã a-ºi face concurenþã, poetul, dramatur-gul, criticul literar ºi eseistul coexistã subsemnul excepþiei. În ecuaþia de mai suspoate fi inclus ºi prozatorul din Viziuneavizunii, un text avangardist, cu abateri spreliteratura absurdã ºi resimþit foarte aproapede Urmuz.

Leg aceastã situaþie – Marin Sorescu,scriitor total – de existenþa unui elementsupra-ordonator, care nu e propriu-zisstilul, element esenþial în arta literarã ci, încazul lui Marin Sorescu, modul sãu cu totulinedit de a gândi. A debutat cu un volum deparodii originale în care întoarce, ca pe o

mãnuºã, poeziile confraþilor dându-le unaer mai proaspãt. Autorul scrie cel puþin înmaniera acestora, dar mai ales în aceea ma-nierã proprie, care reprezintã o contribuþieindiscutabilã de originalitate. Critica a ob-servat cã „parodiaþii” nu sunt pe mãsuracelor ºarjaþi de un alt muntean stabilizat, caºi studentul autor de parodii, în Iaºi. Aºspune cã nu este vina parodistului cã mod-ele nu se ridicã la înãlþimea sa ºi a timpului.Cu un acut sentiment al predestinãrii, înmomentul debutului editorial, Marin So-rescu s-a autointitulat Singur printre poeþi.Ceea ce a urmat, se cunoaºte: o creaþie poet-icã într-adevãr singularã, extrem de inven-tivã comparativ cu „datele” epocii, incisivãºi producând în mai multe rânduri efecteleparadoxale.

Faptul a fost observat încã de la debut.Salutul adresat de G. Cãlinescu poetuluieste plin de promisiuni: „Fundamental,Marin Sorescu are o capacitate excepþionalãde a surprinde fantasticul lucrurilor mãrun-te ºi latura imensã a temelor comune. Esteentuziast ºi beat de univers, copilãros, sen-sibil ºi plin de gânduri pânã la margineaspaimei de ineditul existenþei, romantic înaccepþia largã a cuvântului”. Având învedere cã marele critic se referea la versuriledin poema Trebuiau sã poarte un nume, îmiplace sã cred cã, în momentul când îºi scriaarticolul, G. Cãlinescu gândea, subliminal,în spiritul ideilor cu care Titu Maiorescu îlprimea in universul liricii româneºti pe tâ-nãrul Eminescu. Sau, poate, este vorba de opremeditare. Enunþurile despre capacitateaexcepþionalã a surprinderii fantasticului,despre o sensibilitate plinã de gânduri ºimai ales încadrarea poetului printre roman-tici „în accepþia largã a cuvântului”, ne aratãcã Marin Sorescu a avut parte, odatã cuprivilegiul unei primiri augurale, de intuiþiaunui critic de geniu.

De altfel, ulterior, scriind despre poezie,Marin Sorescu precizeazã: „Funcþia poezieie mai degrabã una de cunoaºtere. Ea trebuiesã includã filosofia. Poetul ori e gânditor, orinu e nimic (...) Poetul autentic e un filosof ºimai mult decât atât: el posedã în plus intu-iþia. Gândurile lui, spaimele lui sunt trans-formate într-un instrument de cercetare (...)Cred cã un poet genial poate descoperi

46

Lucian Chiºu

numai prin intuiþie poeticã o nouã stea, caremai apoi sã fie confirmatã de savanþi, princalcule de parametri. E tot ce poate dapoezia”.

Spiritul lui critic ºi capacitatea de inven-þie remarcabilã, manifestãri ale spectacolu-lui lumii lãuntrice, l-au ajutat sã gândeascãinefabil, dar totodatã într-o manierã extremde colocvialã (exact aceea care îi lipseºte înviaþa de zi cu zi), cu acces direct la marelepublic. ªi Eugen Simion observa ºi deduceasuccesul formulei soresciene ca rezultat alunei abordãri aparte: „Sorescu este un inte-lectual serios care mediteazã la ceea ce scrieºi scrie învãluind tragicul, sublimul, grotes-cul în plasa finã a ironiei. A pune aceste noþi-uni în raporturi insolite este tehnica lui.”

Structurile dinamice ale gândirii sale,transpuse artistic, au reprezentat o auten-ticã formã de seducþie printre contemporanistârnind o modã ºi imitaþia ei, care nu s-aridicat mai sus de nivelul pastiºei.

ªi-a schimbat apoi maniera liricã princiclul La Lilieci, ajuns la ºase volume. Efectula fost unul de totalã surprizã, critica nefiindpregãtitã sã-l asimileze. Ceea ce pãrea laînceput de neînþeles, greu descifrabil, va ficonsiderat ulterior un demers poetic post-modern. Utilizând un limbaj reductibil laidiolect, Marin Sorescu fãcea o nouã incursi-une în zona resurselor expresive, de aceastãdatã ale graiului, punând în evidenþã unadevãr care nu prezintã interes pentrudialectologi, dar este revelator pentrupoezie: în totalitatea sa, limbajul este unproces de comunicare în cadrul cãruia vor-bitorii schimbã permanent, nediferenþiatidei ºi sentimente. O bunã parte din aceastãpoezie sondeazã lumea de dincolo, poetuldemonstrând, în felul sãu inconfundabil,existenþa ei.

În fine, în Ultimele, la propriu, deci nu lafigurat, Marin Sorescu dialogheazã cumoartea, nu cu ideea de moarte, ci cu pro-pria sa moarte. Aceastã „aventurã” artisticãnu aparþine ficþiunii, ci adevãrului. Aici, ur-genþa scrisului devine act suprem. Cele 47de poeme sunt rezultatul final al unei con-centrãri uriaºe, fiind victorii preþioase înlupta vieþii cu timpul, redus la ore, minuteºi secunde scurse implacabil odatã cuînaintarea secundarului pe cadranul nemi-

losului ceasornic al vieþii, pe care stã scrisomnes vulnerat, ultima necat. Mesajul sãu liricni-l aduce în prim planul marilor conºtiinþedin toate timpurile.

Lucrurile s-au petrecut la fel ºi în dra-maturgie ºi în eseul critic, în ambele MarinSorescu oferind marilor iniþiaþi ai literaturiisau cititorilor obiºnuiþi un spectacol de ideisublimate artistic, apreciate aºadar unanim.Piesele sale de teatru, ca gen social, au evi-denþiat mai clar resorturile gândirii saleartistice. Iona, de pildã, a fãcut o carierãmondialã fiind jucatã pe marile scene de pemai multe continente fiindcã teatrul luiMarin Sorescu se împãrtãºeºte din lumea degânduri ºi idei a umanitãþii. „Îmi vine pelimbã sã spun cã Iona sunt eu... Cel caretrãieºte în Þara de Foc este tot Iona, ome-nirea întreagã este Iona, dacã-mi permite.Ioana este omul în condiþia lui umanã, înfaþa vieþii ºi în faþa morþii”, spune undevaMarin Sorescu. ªi tot Marin Sorescu, spune:„E o dozã mare de neliniºte în teatrul pecare-l scriu, de anxietate chiar, un vuiet deîntrebãri puse ºi nerezolvate. I se pot aplicamulte etichete, etichetele pot fi întoarse ºi pedos, dupã un timp, dupã ce se mai ºtergescrisul de pe ele.”

Într-una din poeziile sale de tinereþe,poetul are un distih în care spune: „ªi-i deteo palmã/ de-i umplu þeasta de gânduri” Înacest mod insolit, dar pãrãsind cauza înfavoarea efectului, s-ar putea spune cãîntreaga operã a lui Marin Sorescu este oprovocare, al cãrei impact a fost în stare sã„umple þeasta de gânduri” a cititorilor ei.

Tentaþia de a stabili între Marin Sorescuºi creaþia sa o determinare secretã, fie apri-oricã, fie implacabilã, legatã deci de destin,devine din ce în ce mai mare. Absentul de lasãrbãtoarea celor 75 de ani a fost considerat,în sens înalt valoric, fãrã derogãri subiec-tive, poet, critic, dramaturg, romancier. Si-tuaþia descrisã implicã rejudecarea scriito-rului dintr-o perspectivã care, în opiniamea, premerge situãrii sale în oricare dintregenurile în care, cum se spune astãzi, a per-format.

Îmi pun întrebarea ce este Marin Sorescuînainte de a fi, sã zicem, poet, critic, dra-maturg? Rãspunsul trebuie cãutat în naturagândirii sale transpusã în texte.

47

Într-o discuþie de tainã cu Marin Sorescu,din data de 16 iulie 1988, purtatã în casa depe Str. Criºului 10, din Craiova, dupã ofertaunor autografe generoase ºi a unor portretefãcute gazdei, am adus vorba de genezapoemelor din ciclul La Lilieci. La data aceea,se afla în lecturã Cartea a IV-a a ciclului, careva primi „bun de tipar“ pe 26 august,urmând sã aparã în acelaºi an. Înainte,apãruserã – Cartea I, în 1973, cu 48 depoeme, Cartea a doua, în 1977, cu 91 depoeme, ºi Cartea a III-a, în 1980, cu 65 depoeme. În total, 252 de poeme. Ulterioarelevor cuprinde 134 de poeme, dispuse astfel:Cartea a V-a – 53, Cartea a VI-a – 81. Totalgeneral – 386 de titluri.

De reþinut, deloc în trecere, cã în 1986, laEditura „Cartea Româneascã“, SorinMãrculescu dãdea „bun de tipar“ pentruprimele trei volume ale ciclului poetic,

reunite într-o singurã carte. Dedicatãpãrinþilor – Nicoliþa ºi ªtefan Sorescu –,volumul are o extrem de ingenioasã graficãa autorului, plasatã semnificativ (înalb/negru) în zone nodale ale comentariuluiliric. Deoarece Marin Sorescu urmeazã caleamemoriei, a activãrii ei la cele trei nivelefreudiene ale eului personalizat. Chiar aºa s-a ºi întâmplat, fiindcã, departe de þarã,poate la New York, într-una din însin-gurãrile de noapte, aflat într-un zgârie-nori,gândul l-a chemat înapoi. Adicã sprezariºtea satului unde veºnicia îl înconjuracândva la tot pasul. Rememorarea a începutde la strãmutarea satului în fel ºi chip,lãsând în bãtaia aºteptãrilor fãrã noimãBiserica ºi cimitirul, pâlcurile de arbuºti aleliliecilor. Ca-ntr-o artezianã (dezgheþatã)dupã ce a fost opritã din cauza anotim-purilor reci, memoria s-a dezlãnþuit nãval-nic, iar cuvintele au început sã vinã la strun-ga gândului de poet.

Marin Sorescu era, ºi atunci, un nume, nunumai pentru cei din România. Filologul îºisedimentase lecturile, traducãtorul extrãs-ese esenþe, idei ºi limbaje, încât „facereapoemului“ devenea o Moarã a lui Cãlifar încare comparaþia, infuzia de legendã searmonizau cu tehnica personalizatã. Orices-ar spune, dincolo de câþi negatori saudetractori – Doamne ºi câþi au fost înainte de…transcendenþã, dar mai ales dupã! –, scriituracelor ºase Cãrþi din ciclul La Lilieci este unicãîn limba românã. Poate cã ºi în Europa! Dar,prin miile de versuri conþinute, MarinSorescu a dat o saga autenticã a zonei Bul-zeºtiului, iar prin extrapolare, a celeiolteneºti, trãdatã prin sutele de regio-nalisme. Mai încolo, într-o camerã circularã,întãresc specificitatea lexicului, cu peceþi à laIon Creangã, Sadoveanu, Panait Istrati,Marin Preda.

În aceastã privinþã, o discuþie cumva spe-cializatã s-ar putea iniþia la nivelul interfer-enþelor, conexiunilor sau separãrii sen-surilor dintre autentic ºi original. Este ceea cemoderniºtii din perioada interbelicã aususþinut cu argumente pro ºi contra.Exemplul lui Camil Petrescu se cuvine invo-cat, fiindcã el a teoretizat în epocã valenþelede credibilitate ale acelui eu confesiv, cu

Marian BARBU

Efectul Sorescuîn ciclul

La Lilieci- ochire retrospectivã -

The author discusses about Marin Sorescu'scycle of poems "La Lilieci" ("At Lilacs", I-VI),insisting of its tendency to recover the disap-peared world of the poet's native village. Thetitle represents the name of the location'scemetery, where people live like in a museum.In our point of view, the volumes begin froman autobiographical point, but reach a univer-sal grade of culture.

Keywords: Marin Sorescu, "La Lilieci" ("AtLilacs"), the cemetery as a museum, autobiog-raphy, cultural universality.

Abstract

48

Marian Barbu

toate derivatele lui de acþiune în forme ver-bale. A demonstrat-o în proza ºi teatrul sãude idei. Modelul suprem, tutelar, l-a consti-tuit Marcel Proust (romanul În cãutarea tim-pului pierdut). Deocamdatã, este mai puþinimportant cã biruinþa teoriei sale, din stu-diul Noua structurã ºi opera lui Marcel Proust,nu face dovada unei parcurgeri cât de cât atextelor unor moderni ca J. Joyce, V. Woolfsau Kafka. Important cã teoreticianul lãr-geºte câmpul de investigaþie a matriceiinspiratoare – nu numai din realitatea trãitã,ci ºi din cea mediatã în plan raþional, afectivºi conceptual. Aci îºi gãsesc rostul ecouriledin descoperirile ºtiinþifice – filosofie ºi psi-hologie, cu precãdere, discipline nu numaitangente cu plaja textului literar, ci chiarsecante. Aºa încât sferele semantice ale ter-menilor autentic ºi original sã nu fie nicio-datã sinonimice, doar concepute într-un nexcauzal, când efectele comunicãrii lor se potdescifra mai apropiat.

Este cazul lui Marin Sorescu din întregulciclu La Lilieci. Nu teoretizãm de dragulteoriei în sine, deoarece faliile celor doi ter-meni depãºesc cu mult nivelul formelor desuprafaþã. Cuvintele sunt doar lumina între-pãtrunderii sensurilor primare, gândite înetimologiile lor, pe când erau slobode înspaþiul sãtesc. Scriitorul doar le-a ademenitîn plasa de sensuri, aºezându-le ca pe mãr-gelele colorate (nu ca la Hermann Hesse) întipare vocaþionale, prin care a trecut firulroºu al unui epic cu finalitate. Cum nici unpoem nu se poate „povesti“, deoarece scri-itorul îi esenþializeazã întregul demers dintitlu, ca pe un sâmbure de ghindã, deducemcã ºirul relatãrii are ceva din celebrul ciclu Omie ºi una de nopþi.

Autorul ne apare deopotrivã ca povesti-tor detaºat, dar ºi implicat prin cercurile devârstã ale spaþiului sãtesc. Este când Hali-ma, când califul Harun-Al-Raºid. Breºele înamintirile sedimentate au cele mai diversesecþionãri – de la cele pur reale, care, pestetimp, devin sucite ca la Nicolae Velea sauªtefan Bãnulescu, pânã la cele fantastice,supranaturale, în neconcordanþã cu gustulcomun. Paradoxul tocmai de aci începe.Simplitatea cuvintelor folosite, risipite ca unmozaic zdrobit în vorbirea sãtenilor, reunite

de Marin Sorescu parcã urcã spre o pânzãþesutã în piatrã. Fãurarul le adulmecã sen-suri ºi le dã semnificaþii în funcþie de efectulurmãrit sau programat. Iau la întâmplareun poem. Se intituleazã Pâinea ca toaca, dinCartea a II-a (p. 118).

ªocul începe de la titlu. Cei doi termeni,în aparenþã, diametral opuºi ca sens, con-vieþuiesc fãrã prigoanã în poemul sorescianamintit. O tânãrã, cam zãrghitã, un fel deIpu feminin, are în pazã oi ºi capre. Primeºtetain de la consãteni pentru grija animalelor.Doarme însã la o moarã, mai mult pãrãsitã.Întârzie în insomniile ei, deoarece guzganiimiºunã soldãþeºte. „Cu ãi mici, nichitarii, emai greu/ ªi-ncepea sã se scarpine, pe sub plato-ºa imoasã/ Degeaba mã ung cu gaz,/ Cã se-mpu-iazã ºi-n gaz/ Mirosea a motorinã ca fusulmorii./ – Fato, sã nu-þi dea foc, se-ngrijora Bãla,/Cã arzi ca o lumânare/ – Mã, dracilor – niºtecopii se fãceau cã scapãrã pe lângã/ Ea – mã, nuvã jucaþi cu focul, mã, puþã!“.

Pânã aici, textul ar arãta ca o relatare oa-recare, puþin teatralizatã, în care se aflã patru

49

Efectul Sorescu în ciclul La Lilieci

actanþi – Mariþa, autorul, Bãla, copiii. Rela-xant, se reînvie formele imediate ale râsului,prin care se bãnuieºte jocul de scenã. Totulsunã burlesc, a farsã, a bunã dispoziþie pecare ºi-o asumã doar trei personaje. Autorulîºi continuã filmul documentar, cu prim-pla-nuri, ba despre mersul împopoþonat alfemeii, care însoþeºte animalele la pãscut; baîi descrie în detaliu costumaþia, asemãnã-toare cu a sperietorii din proza lui D. R.Popescu. Din punctul ei de vedere, Mariþa secrede înnobilatã, supraestimându-ºi îmbrã-cãmintea. Fandoseala pe care ºi-a creat-o areceva rizibil, visãtor, ca la un Don Quijotevalah. Pentru sat, ea este o intrusã, Sorescuprecizând: „Venise din colo, de la deal“.

Þanþoºã, cu privirea agerã, ca un Argusmisionar, nu scapã din ochi rumegãtoareleluate în pazã. Ajunsã la câmp, o ceatã decopii se înveselesc vãzând-o, amintindu-nede prietenii lui Harap Alb. Ea este judecatãaspru de aceºtia pentru tulburarea liniºtiidin puterea nopþii. Renunþã la ameninþareacu chibritul ºi-i dezvelesc… aura imperialã.

Pe aproape – memoria ca zestre, nu?! –scriitorul de azi se-nfiripã în timp ºi descrieviaþa de noapte a femeii. Dormind în podulunei mori pãrãsite, ea este mereu vizitatã deguzgani. Ca sã-i sperie, ºi-a atârnat de ogrindã niºte fiare de plug în care bate cuciocãnelele în auzul musafirilor nedoriþi.Cum de grindã a atârnat ºi o sfoarã trecutãprin pâinea uscatã, rãmasã de mult timp,mai scapã bãtãile, din fiarele de plug înpâinea fãcutã bocnã.

De acum, titlul poemului se explicã de lasine. Pentru cei care îºi pot explica tale-qualeo asemenea enormitate, titlul pare o biza-rerie. Numai cã Poetul a inculcat aci câtevameritorii semnificaþii, venite de departe dinliteratura lumii, pânã la Arghezi ºi Blaga.

Sesizând ipotetica neînþelegere, Sorescucoboarã ºi el în scenã, scriind la persoana atreia. Stau mãrturie formele verbale caredau enunþurilor o anume neutralitate, ve-cinã cu obiectivitatea, cu distanþa faþã deobiectul contemplat. Intervine cu notaþiiproprii: „Era nãroadã, cum nu bãgase de seamãasta, înainte de a-l lua?!“.

Substituire, suplinire, completare pentruîntregirea portretului?

Pe acelaºi recitativ, al amestecului cu ex-plicaþii, mai desprindem: „Cum sã se coacãturta pe sape, cã alea imediat s-au rãcit“; „κipieptãna pãrul ºi, care cãdea, îl torcea ºi-l fãceacu cârligul cãciulã./ Dar ºi aºa, în zale, îi erafricã de ºobolani“.

Retorica textului este persuasivã, deoa-rece autoreferenþialitatea vine dintr-un timptrãit, retransmis scriitorului de acum, care îlaºazã în sistem. Viziunea poate fi globalã,purtând ideea în sine, dar textul rãmâne omarcã parþialã. ªi nu numai acesta!

Riscând o comparaþie, în multe privinþeneforþatã, aº observa cã toate cuvintele epo-peii rurale sunt bine ticluite în sensuriunitare, dar cã se pot despãrþi prin zeci desubînþelesuri cãrturãreºti. Antrenarea lor înefectul de tip Coandã aratã ca jetul lumi-nescent care le pune în propulsia comu-nicãrii. În consecinþã, presiunea staticã de-vine mai mare la suprafaþa jetului, opusã cumult faþã de direcþia iniþialã. Aceste cuvintesunt neaoºele regionalisme încãrcate desevã polisemanticã: „valantoace“, „gâldan“,„hardughie“, „nichitarii“ (purici, pãdu-chi!!), „imoasã“, „mã, puþã“, „þoale“, „noa-tine“, sau apelativele: „Turi, turi ! Se rãstea eala oi. Bece!/ Aliga-aliga! Liga-liga-li!“.

Dar ºi formule populare: „n-avea de niciunele“, „nãroadã“, „turtã“, „cocoloaºe“,„pãzealã“, „aþipea“, „le dãdea gurã/ sãfugã, ca la lupi, dãdea chiot“, „pândea cepândea“.

Dupã cum, aceeaºi încãrcãturã semanticão produce poetul, tot prin deviaþii. Iatã:„Cum i-o fi ros vântul numele,/ Ori apa, cândsapã ea în malul ãl bun,/Cum s-a transformat dinMaria în Mariþa,/ Dumnezeu ºtie!/ O chemaMarioara/ Pânã când odatã s-a pomenit cã i sespune Mariþa –/ ªi aºa i-a rãmas numele:/ Ma-riþa de la moarã“, „Guzganii erau foarte sãritorila toacã“, „Mirosea a motorinã ca fusul morii“.

Un survol peste aceastã primã strofãdeconspirã sau confirmã ceea ce spuneammai sus – o gândire, o concepþie, un limbaj aºe-zat în tipare originale – de ramã epicã, încare liricul puncteazã fericit ºi stabilizeazã.

Liniºtea din toiul nopþii de varã este re-datã printr-o întorsãturã de efect Coandã.Zice Sorescu: „Închipuiþi-vã în puterea nopþii,când nici greierii/ Nu mai îndrãznesc sã þârâie/

50

Marian Barbu

C-ar pica cerul pe ei, aºa e de liniºte,/ ªi-odatãrãsunã chemarea cãtre Dumnezeu“.

Nu trebuie sã spunem desluºit cã lângãEfectul de piramidã (titlul volumului din1998), lângã efectul Coandã, precizat fugitivmai sus, se cuvine sã instalãm ºi sã instau-rãm efectul Sorescu? El a fost creat pe au-toreferenþialitate tratatã în sistem. Deoareceepopeea celor ºase cãrþi din ciclul La Lilieci apecetluit un spaþiu ºi un personaj multipli-cat în identitãþi onomastice ale satului. ªiîntr-un caz ºi într-altul, Marin Sorescu aredactat o poeticã prin autodinamismulcuvintelor vechi, de circulaþie popularã, ºinu numai! Ca la vechii cronicari, mai toatetextele deconspirã efecte nebãnuite, la su-prafaþã, dar îndeosebi, în adâncime.

Receptorul avizat nu poate zâmbi-a-râde, fiindcã Marin Sorescu a reabilitat filo-sofia nemãrginitã a satului. Aºa încât intu-

iþia ºi revelaþia fac casã comunã cu umorulsubþire, fin. Nu este un paradox sã afirm cãMarin Sorescu a conceput ºi a realizat ciclulLa Lilieci în baza unei structuri logice agândirii, folosind propria-i biografie depânã spre adolescenþã, vârstã de la care,înainte spre noi, s-a constituit sistemul.Adicã, dintr-o ascendenþã biograficã –memoria ca zestre, nu, zicea o poetã, MarinSorescu a stabilit „raporturi universale“,venite din culturã, din experienþa dobânditãîn itinerariile culturale prin lume. Voi con-firma, cu alt prilej, spusele unui savantfrancez (Jacques Monod – Le hasard et lanècèssitè, Seuil – 1970, apud H. Wald, p. 161)care nota: „confruntând sistematic logica ºiexperienþa, conform metodei ºtiinþifice, con-fruntãm, de fapt, întreaga experienþã a strã-moºilor cu experienþa actualã“.

51

Document

We publish the second sequence of articles (we began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16-25 andno. 9, 2010, p. 16-26, no. 10, p. 24-33), which E. M. Cioran had published in Romania before heleft the country. We specify again that these writings were not gathered into a volume. Thus, theywill interest researchers, teachers and students, but also those who are curious to know more aboutthe essayist’s youth opinions and ideas.

Keywords: E. M. Cioran, journalism, rediscovered articles, German culture.

Emil CIORAN

Recuperare publicisticã (VII)

Abstract

Vidul nostru colectivÎþi vine sã înnebuneºti când vezi atâta

lume dornicã de modificãri, dar fãrã curajulultimei consecvenþe. Toatã lumea este con-vinsã de carenþa democraþiei, dar numaicâþiva îndrãznesc sã spunã pe numeceluilalt sistem ºi regim. Nu ºtiu ce sã gãsescîn rezerva atâtor indeciºi: timiditate, pru-denþã sau imbecilitate. Cine n-are curajulrãsturnãrilor n-are voie sã vorbeascã de des-tinul României, de decadenþa sau de misi-unea ei. Sunt scârbit, sunt infinit scârbit deinfinita laºitate autohtonã, de deficienþeleamplificate ºi adâncite de fiecare zi, de pro-gresul dezastruos în prudenþã al acestuipopor. Nu suntem excesivi, suntem domoli,raþionali, calculaþi ºi laºi. Numai un gruprestrâns are atitudine ºi curaj, restul numaicriticã, se îndoieºte ºi ironizeazã. De dimi-neaþa pânã seara, se înfiereazã viciile prac-tice ºi teoretice ale democraþiei, dar câþi din-tre criticaºtri se decid pentru o altã formã,pentru un alt sistem? A nu voi sã riºti peplan politic, social ºi naþional, a devenit oformulã blestematã a vidului nostru colec-tiv.

Zadarnic încerci sã le arãþi din miºcãrileactuale pe cea mai serioasã, pe cea mai con-sistentã, puþini se decid pentru organizaþie,

preferând stupid acþiunile paralele, micilegrupãri, cu sigurele lor înfundãturi.

Românul vrea totul de-a gata. M-am con-vins definitiv ºi iremediabil cã intelectualulromân n-are simþ ºi spirit politic. De l-ar fiavut, de mult ar fi înþeles lucruri pe care leva descoperi prea târziu.

Nu suntem excesivi. De aici pleacã ruinanoastrã. Cumpãnirea raþionalã este viciulnostru naþional. Imposibilitatea de a te ho-tãrî categoric pentru o miºcare, pentru unstil, menþine întreaga þarã într-o neutralitatescârboasã, reprobabilã, ruºinoasã. Va trebuisã aruncãm mii de blesteme spirituluiindiferent, neutru, concesiv ºi dulceag alacestei þãri ºi cu o pasiune fulgerãtoare sãreabilitãm fanatismul.

Cât priveºte aproximativul ºi atenuareaatmosferei noastre politice, multiplicitateade tendinþe divergente, megalomania inu-tilã ºi ineficace ale funcþiunilor noastrepolitice, nevoia unei schimbãri radicale esteatunci aºa de evidentã, încât nu poþi consid-era decât ca duºman pe oricine nu aderã lao astfel de schimbare. A bãtut ceasul când ºiindiferenþii trebuie consideraþi adversari. Omiºcare colectivã nu poate þinti decât sã fieunanimã.

Nu existã astãzi forme intermediare,existã numai un dualism ireductibil, fãrã

52

Emil Cioran

salvare prin nuanþe, fãrã subterfugiulgradaþiei.

Ar fi stupid sã se afirme cã prin demo-craþie n-am fãcut nici un progres. Adevãruleste cã toate aceste progrese n-au ridicatRomânia la o treaptã istoricã, nu i-au definitcaracterul ºi n-au contribuit cu nimic la con-stituirea ei ca forþã. Cã România nu este oforþã – în afarã de blestemata noastrã istorie–, se datoreºte viciilor democraþiei.

România este o þarã fãrã capacitate poli-ticã. Democraþia n-a fãcut nimic pentru a ocrea.

Trebuie sã se simplifice complexitatea ex-terioarã a aparatului politic ºi sã se distrugãtoate elementele care împiedicã România sãdevinã o forþã.

Dacã democraþia românã ar avea numaigenii politice, ea n-ar putea realiza nimic,deoarece sistemul este iremediabil compro-mis.

Febra noastrã vrea altceva. Ea ne va îm-piedica sã aderãm la orice formã ºi realizarea vieþii noastre politice actuale.

Nu cred cã România sã fie condamnatãpe tot cursul existenþei ei la un destin demediocritate. Atâta m-am îndoit de rostulRomâniei, încât astãzi îmi pare inadmisibila nu crede în destinul ei.

Pentru a realiza, însã, ceva, trebuie orga-nizaþii tari. Cã, în orice miºcare politicã,organizaþia este un fel de divinitate, iatã cenu înþeleg toþi micii ºi timizii noºtri refor-matori, care stau în umbrã, condamnaþi pevecie la sterilitate. Nevoind sã accepte orga-nizaþia, ei nu pot acþiona niciodatã efectiv.Numai forþa organizatã joacã un rol decisiv.Elanul individual ºi anarhic nu este nicio-datã temut. O miºcare politicã trebuie sãinspire teamã ºi simpatie. Numai atunci seimpune. Uneori e bine sã inspire mai multãteamã decât simpatie. De altfel, simpatiaeste trecãtoare; numai teama e durabilã.

Democraþia ne-a obiºnuit cu un ompolitic decolorat, fad, orator, conciliant. Îndemocraþie, sângele este diluat, pasiunileminore, febra mãsuratã, ritmul încetinit.

Dacã în România existã oameni pasio-naþi, de o ardoare nebunã, spirite profeticeºi exaltaþi, aceºtia nu se vor putea afirmadecât într-un regim arzãtor, iar nu într-unul

cãldicel, în care dormim de ani de zile.Va trebui iarãºi sã afirmãm cã nu ide-

alurile, programele ºi ideologiile suntesenþialul în starea nouã care se va crea printinerime, ci tensiunea, focul ºi rãsturnarea.Ele vor naºte atâtea idealuri, pentru a-ºi jus-tifica vibraþia ºi pâlpâirile.

,,Vremea“, an VIII, nr. 407,29 septembrie 1935, p. 3.

Insuficienþele antirevizionismului

Un neam nu se poate afirma în istorieprintr-o politicã defensivã. Rezistenþa caatare nu epuizeazã nici mãcar sensul bio-logic al unui destin, ca sã nu mai vorbim deunul istoric. Ethosul agresiv þine de esenþapoliticului. Un popor care n-are o conºtiinþãagresivã n-are o misiune politicã ºi nici unaistoricã. Naþionalismul pasiv, naþionalismulde rezistenþã defensivã compromite unpopor ºi anuleazã, cu timpul, un stat.

Dacã noi, românii, am fost condamnaþi întrecut la o politicã defensivã ºi la un naþion-alism atenuat, [aceasta] se datoreºte struc-turii specifice a istoriei noastre, care n-a fostistorie de afirmare. Graniþele actuale au fostsingura obsesie a naþionalismului româ-nesc. Dupã rãzboi, trebuiau gãsite alte temeºi alte probleme. Antirevizionismul trebuiaconsiderat atât de firesc, încât orice discuþiepe marginea lui trebuia asimilatã uneitrãdãri. Antirevizionismul este o evidenþã.Atunci, de ce am convertit aceastã evidenþãîn problemã? Aproape douãzeci de ani tre-buiau sã ne ajungã pentru a ne consolida înaºa mãsurã, încât sã nu mai alimentãmopinia publicã a acestei þãri cu atâtea pro-bleme false. Antirevizionismul este o dovadã aslãbiciunii noastre. De la Unire ºi pânã acum,România trebuia sã fie atât de tare, încâtungurii nici în vis sã nu mai fi putut con-cepe o fantezie revizionistã. Agresivitatealor este o probã a deficienþei noastre. Nu cãaº crede în forþa realã a Ungariei, dar ea,cultivând neîncetat un spirit agresiv, repre-zintã fatal o capacitate politicã mai maredecât a României. Existã un nivel interior alunui popor, care este determinat de tensi-unea în care trãieºte. Provocarea maghiarã

53

Recuperare publicisticã (VII)

ar fi o imposibilitate dacã România arreprezenta o astfel de tensiune ºi implicit unnivel interior. În loc sã ne fi consolidatprintr-un regim politic excepþional, amajuns la laºitatea antirevizionistã. Cum sãmai luptãm pentru ce avem, cu formele neg-ative ca ,,anti“ ºi cu alte aspecte ale unuinaþionalism pasiv? O þarã militarizatã laparoxism, cu un naþionalism agresiv ºiintolerant, ar fi singurul rãspuns propagan-dei revizioniste. În istorie, numai forþa joacãun rol efectiv. ,,Idealurile“ aparþin epocilorarmonioase, ºi care, prin acest fapt, sunt car-acterizate de un element supraistoric.

Politica nefastã a lui Nicolae Titulescune-a legat în iluzia inadmisibilã cã relaþiileexterne salveazã o deficienþã internã, cândvaloarea acestor relaþii depinde, în fond, deforþa noastrã internã. Un om nu poate ridicaprestigiul þãrii ºi succesele personale aleunui om nu sunt succesele unei þãri. Întreun ministru de externe cu renume ºi un sol-dat simplu, dar bine pregãtit, eu prefer sol-datul.

Ne înºelãm cu credinþa noastrã excesivãîn Franþa ºi mai cu seamã cu credinþa învitalitatea politicã a Micii Înþelegeri. Nuspun cã aceste relaþii amicale sunt lipsite deorice valoare; dar susþin categoric cã este oprimejdie a ne încrede în ele. Franþa n-arenici o simpatie pentru România; în momen-tul când nu va mai avea interes, ne aban-doneazã, iar Mica Înþelegere este atât deartificialã, încât se va destrãma la întâiulconflict serios.

Statele mici trãiesc, din pãcate, în feti-ºismul statelor mari, în loc sã încerce sin-gure sã-ºi croiascã un drum în istorie.Egoismul statelor mari este singura realitatece trebuie s-o imitãm. De ce sã fim naivi în acrede într-o Franþã generoasã, într-o Rusieuniversalistã, într-o Germanie civilizatoare,când toate sunt mânate de un impuls teribilde dominaþie, de un imperialism fãþiº saumascat?

De ce soluþionãm probleme vitale cu ligiantirevizioniste, în loc sã fi fãcut o politicãpozitivã a forþei ºi, mai cu seamã, aameninþãrii?

Vorbim cu toþii de ,,sora noastrã latinã“,de Italia, când ºtim toþi cã Italia susþine

politica Ungariei. Italia trebuie tratatã ca oþarã adversarã, deoarece simpatia umanã n-are nici o legãturã cu simpatia politicã.Despre afinitãþi de sânge ºi de rasã, cine ºtiecâtã iluzie nu se ascunde în astfel de cre-dinþe, fiindcã de realitãþi de aceastã naturã eriscant sã vorbim. Nu existã decât o politicãde interese. Cine nu face politicã de intereseeste un inconºtient. Concepþia ideologicã înpolitica externã este tot ce se poate imaginamai fals. Anglia a ajuns cea mai mare puteremondialã fiindcã n-a avut prejudecãþi ideo-logice în materie de politicã externã, ci aavut constant ºi stãruitor unica prejudecatãvalabilã: forþa.

,,Acþiunea”, an I, nr. 3, 3 noiembrie 1935, p. 1

Lichidarea democraþieiCine mai pãstreazã astãzi un cult pentru

regimul democratic este sau un inconºtientsau un duºman al României. Cãci a voi sãpermanentizezi forma actualã de viaþã – încare nu trãim, ci vegetãm – înseamnã a rãpiunui popor dreptul la o misiune istoricã ºia-i anula vitalitatea prin iluziile unui pro-gresism stupid. În libertatea democraticã n-am avut de vãzut decât verificarea uneiRomânii inconsistente. Dar n-am trãit nicimãcar libertatea în concepþia ei deplinã.Cvasidictaturi, rezultate din laºitate, iar nudin activism. Acel regim, care recurge latotalitarism pentru a-ºi masca deficienþa, senumeºte tiranie. Numai regimurile autori-tare, în care se lucreazã, pot justifica îngrã-direa libertãþii. Cine recurge la autoritate, laexces de autoritate, pentru ca sã poatã sã nufacã nimic, este un trãdãtor, în cel mai buncaz, indirect. Limitarea libertãþii în Italia,Germania ºi Rusia îºi are o justificaresupremã. Naþiunile care îºi trãiesc ceasulistoric nu-ºi pot permite luxul libertãþii, careconsumã energia în elanuri ºi orientãridivergente. Pe vremea când Franþa eraimperialistã ºi toatã lumea tremura de ea,nu se rãsfãþa în libertate.

Democraþia noastrã pare a nu avea altãmisiune decât sã împiedice ºi sã amâne cea-sul istoric al României. Nu se poate trãi fãrãmituri. Democraþia n-a fãcut decât sã

54

Emil Cioran

lichideze toate miturile care ar fi putut vital-iza þara. Sã mai amintesc de destrãmareasistematicã a organizaþiilor politice, bazatepe tinerime?

Pentru cine cunoaºte cât de puþin struc-tura politicã a Italiei, Germaniei ºi Rusiei, îºidã seama de ce organizarea tineretului nu eposibilã decât în regimurile dictatoriale,bazate pe asentimentul maselor. Numai unregim de lungã duratã ºi care pune un fel demonopol pe o întreagã perioadã istoricãpoate constitui un mit ºi poate da naºtere lamituri. Personalitatea politicã nu poatedeveni mit, în democraþie, care, eliminânddeosebirea calitativã dintre oameni, îi facepe aceºtia perfect substituibili. Defectul de-mocraþiei este de a fi prea mult o politicã ºi preapuþin o misticã. Raþionalismul democratic adevenit o adevãratã pacoste.

Tineretul nu poate fi organizat ºi nupoate deveni o forþã în naþiune, decât fasci-nat de mituri ºi de mitul unui conducãtor.Atomizarea democratã a voit sã facã dinfiecare om un mit ºi n-a reuºit sã facã decâtfantome.

D-l Nae Ionescu susþine, cu drept cuvânt,cã democraþia pãcãtuieºte printr-o preamare risipã de energie, pentru rezultateminime. Când te gândeºti ce s-ar fi pututrealiza în România dacã în locul eforturilordivergente ale partidelor, care nu luptã pen-tru fortificarea þãrii, ci pentru consolidarealor, s-ar fi dinamizat convergent toate efor-turile naþionale, atunci te apucã o revoltãîmpotriva inerþiei ºi pasivitãþii acestei þãri,care-ºi suportã dezastrul ca o menire sau ofatalitate.

Democraþia este dezastrul României. Cucât în luptele dintre partide se consumã maimultã energie, cu atât þara devine mai slabã.O þarã care se sleieºte înainte de a fi trãit…

Oricât ar încerca democraþii noºtri sã sesalveze sau sã realizeze ceva pentru a-ºiacoperi neantul, ei sunt iremediabil con-damnaþi la o agonie dezgustãtoare. Oameniinu mai pot face nimic, atunci când regimulînsuºi este condamnat. Sistemul democraticaparþine trecutului ºi ruºinii prezentului.

Comparaþi forþa regimurilor dictatorialecu deficienþa regimurilor democratice!Dintre statele cu regim democratic, Anglia

se menþine ca puterea cea mai mare, dar,desigur, cã nu pentru multã vreme, fiindcãforþa Angliei nu se reazemã pe vitalitatea eiproprie, ci pe o grandioasã ºi criminalãpoliticã de exploatare. Germania, Italia ºiRusia îºi justificã forþa prin propria lor vital-itate.

Cu ce suntem de vinã sã suportãmcarenþa democraþiei ca pe un blestem? Ne-acondamnat cineva pe veci la democraþie?Dar de ce sã învinuim persoane ºi þãri, pen-tru a ne scuza laºitatea?

,,Acþiunea“, an I, nr. 6, 14 noiembrie 1935, p. 1

Raporturile dintre saºi ºi români

Este suficient sã fi fãcut apel la sinceri-tatea câtorva saºi pentru a constata cât deîntristãtoare sunt sentimentele lor faþã denoi, cât de grave sunt acuzãrile care ni seaduc ºi câtã justeþe existã în aceste acuzãri.Nu vreau sã prezint aici imaginea Românieivãzute de saºi, fiindcã acest lucru n-ar fidestul de revelator, orice minoritate fiindobligatã la o dozã oarecare de pesimism.Ceea ce este dureros ºi necesitã o clarificareeste natura ºi stadiul raporturilor noastre cuei.

Au saºii o simpatie pentru noi? Dar, maiîntâi, avem noi una pentru ei? Contrastulpsihologic dintre român ºi sas este atât demare, atât de rigid în impermeabilitatea luila nuanþe, încât el n-a putut duce nici mãcarla un conflict, ci a menþinut un popor ºi ominoritate într-o situaþie de forþe etniceparalele. Românii ºi saºii nu s-au întâlnitpropriu-zis niciodatã… Românii au avuttotdeauna faþã de saºi o stimã indiferentã: auapreciat hãrnicia, constanþa, cinstea acesto-ra, dar n-au manifestat niciodatã o apro-piere umanã, o comunicativitate directã.Temperamental, excitabil, nervos ºi mobil,cum putea românul sã faternizeze cu spirit-ul dominat, lent, cumpãtat al sasului?Totdeauna saºii au manifestat faþã de noi uninteres plin de neîncredere, care astãzi adegenerat în dispreþ. Saºii nu ne recunoscdecât o calitate: cã suntem ,,inteligenþi“. Sãfim oare numai atât?

55

Recuperare publicisticã (VII)

Nu este aici locul sã intru în psihologiadiferenþierilor? etnice, ci mã intereseazãaspectul politic al problemei. Dacã nu neîntâlnim cu saºii pe teren psihologic, trebuiesã ne întâlnim pe cel politic. România, þarãcondamnatã la cinci milioane de minoritãþi,nu-ºi poate permite luxul de a nu avea sim-patie pentru saºi. Aceºtia urãsc metodic, iarnoi nu suntem atât de tari încât sã suportãmºi duºmani interiori. De la rãzboi ºi pânãacum, trebuia sã ne intre la toþi în cap cãsaºii sunt singura minoritate cu care sepoate colabora. În faþa acestei evidenþe, cemai conteazã ireductibilele psihologice?

Nu putem suporta infatuaþia, morga ºiun orgoliu deplasat al saºilor? Dar sã negândim cã bonomia lor atenueazã acestedefecte, îi umanizeazã ºi-i face chiar agre-

abili. Dacã saºii n-ar fi decât cinstiþi, incred-ibil de cinstiþi, ºi ar fi destul pentru a-i faceo oazã moartã în Balcani. Este iarãºi ade-vãrat cã dispreþul lor pentru anumiteaspecte elementare ºi nediferenþiate alevieþii româneºti este inadmisibil. România,în câþiva ani de libertate, a fãcut un adevãratsalt. Faþã de progresele pe care le-au realizatsaºii în câteva secole de independenþã ºifavoare, progresele realizate de români încâþiva ani sunt extraordinare. Saºii n-au pro-dus nici un geniu (aceasta þine de destinultragic al coloniºtilor în genere). Gloriilepoporului german nu le pot fi o consolare.Când ni se va face obiecþia numericã, eu nupot s-o consider decât ca mãrturisirea uneideficienþe calitative.

De la rãzboi ºi pânã acum, politica româ-neascã n-a dovedit nici o linie ºi nici o con-tinuitate faþã de saºi. Când prea multe con-cesii, când prea multe restricþii. Astfel n-amreuºit decât sã-i dezintegrãm din România.La aceasta s-a adãugat tendinþa centrifugalãa saºilor, care în mod fatal ºi-au fixat centrulde atracþie, dacã nu de gravitate, în Germa-nia, urmând ºi refãcând miniatural vicisitu-dinile acestei þãri. Saºii n-au nici un contactºi nici o aderenþã la procesul nostru politic ºicultural. Ne ignoreazã nepermis, ca ºi noipe ei.

Saºii se simt legaþi de România numaiprin peisaj; noi ne simþim legaþi de ei numaiprin impozitele ce le plãtesc. Aceasta nueste o constatare tristã, ci un adevãr.

Saºii ar putea sã se gândeascã mai bine cãRomânia nu este numai geografie ºi cã dacã– în Ardeal cel puþin – n-am avut istorie, cisuferinþe, apoi ei au fost nu o datã profitoriiacestui dezastru. De altã parte, România nutrebuie sã uite cã dacã saºii n-au lucrat cunimic la consolidarea þãrii, ei n-au contribuitcu nimic la corupþia ei. Ceea ce nu estepuþin.

Pentru colaborarea dintre români ºi saºi,cei din urmã greºesc dacã-ºi închipuie cãnumai noi avem de fãcut concesiuni, pre-cum românii se înºealã când aplicã acelaºitratament tuturor minoritãþilor. Saºii meritãindiscutabil un regim de favoare.

,,Acþiunea“, an II, nr., 18,1 ianuarie 1936, p. 1.

56

„I Tiresias, though blind, throbbing between two lives,

Old man with wrinkled female breasts, can see…”

(T.S. Eliot, The Wasteland)

Aþi auzit în ultima vreme de la „respon-sabilii” cu studiile umaniste altceva decâtieremiade? O parte a presei culturale euro-atlantice, care se pretinde lucidã, trage sem-nal de alarmã dupã semnal de alarmã pen-tru oprirea mãcelului culturii umaniste.Prin mediile academice supuse la rigori ad-ministrative pe care nu le mai pot gestionaadie un murmur crispat cu tente eshatologi-ce: în mod inevitabil, umanioarele vor slujica ardere de tot pentru propãºirea nouluisistem de educaþie care nu crede în lacrimi,pune preþ doar pe eficienþa de tip corpora-tist, este croit pe logica productivitãþii ºi ah-tiat dupã gândirea instrumentalã. Cu altecuvinte, obsedat de întrebarea ultimã: „Ceproduce Nelu dupã facultate?” Rãspunsulcuminte la o asemenea întrebare nu poate fidecât: „Depinde, evident, de facultãþi...” Deaici ºi drama disciplinelor umaniste care îºivãd amputat rostul de modelatoare alespiritului.

Din aceastã perspectivã, cea mai micãºansã de supravieþuire par sã o aibã limbile

clasice. La ce bun sã se mai studieze douãlimbi moarte? Ce beneficii directe aduc eleîn piaþa liberã? Sunt ele viabile într-unmodel social bazat pe practici concuren-þiale? În ciuda pesimismului negru din jurulnostru, am îndrãzni sã articulãm un precaut„probabil”!

În situaþia de faþã, existã o singurã certi-tudine, anume cã lucrurile nu mai pot fi caînainte. Un semn bun pentru culturile aca-demice care au înþeles ritmul general alreformei educaþiei, un imens motiv de frus-trare pentru cele care au perceput în el doaro cadenþã. Nu-mi aduc aminte sã fi vãzut înOlanda manifestaþiile din Germania sau dinAustria ale studenþilor ºi profesorilor careclacaserã sub presiunea reformei europene.Aceasta pentru cã, în universitãþile olan-deze, Sistemul Bologna a fost adaptat dinmers la realitãþile interne de-a lungul unorani buni de negociere înainte de termenulultim, pe când majoritatea celorlalte culturieuropene a preferat sã amâne la nesfârºitreforma, burduºind literalmente înainte dedeadline materia de studiu de patru ani întrei ºi neschimbând esenþialmente nimic.Eroarea de raþionament cãreia i-au cãzutpradã actualii mari nemulþumiþi provinedin impresia cã reforma vizeazã exclusiv orestrângere cantitativã a resurselor (reduc-

Negru pe alb

The author proposes a few solutions to save the Classical Studies from disappearing. The BolognaSystem was implemented deficiently, abridging only the faculty subjects in three years. Thus thereform created chaos. Greek and Latin might revive if the courses were centred on language prob-lems and the students had the possibility to choose what to learn about.

Keywords: manifesto, Classical Studies, Greek language, Latin language, Bologna System, uni-versity reformation.

Stefan COLCERIU

Manifest realist pentru recuperarea studiilor clasice

Abstract

,

57

Manifest realist pentru recuperarea studiilor clasice

erea materiei, învãþãmânt de masã, reduc-erea posturilor), pe când ea se doreºte a fiuna de flexibilizare a structurilor (mobili-tate internaþionalã, democratizare a opþiu-nilor de studiu, real dialog interdisciplinar).

Între aceste capete ale alternativei, Ro-mânia pare mai degrabã ispititã sã se alã-ture, pe poante, corului de mârâieli. Însã, caîn atâtea domenii ale vieþii publice dinaceastã þarã, opinia generalã despre siste-mul autohton de educaþie este eronatã.Asocierea noastrã la protestele cu tentã con-servatoare, într-o anume mãsurã justificate,ale mediilor academice din vestul Europeieste ridicolã. În Germania ºi Franþa inerþiaare, in extremis, obiect: în domeniul limbilorclasice, de pildã, este vorba despre secole deînvãþãmânt de elitã la care profesorilor ºistudenþilor le vine greu sã renunþe. În Ro-mânia, în schimb, nu putem conserva decâtspectrul „reformelor” ceauºiste din aniioptzeci: nu credem cã este un mister pentrunimeni faptul cã rezultatele schimbãrilordintr-un sistem de educaþie se vãd abiadupã douãzeci ºi cinci – treizeci de ani de laaplicarea lor. Prin urmare, acum nu facemaltceva decât sã culegem roadele triumfuluitotal al ideologiei comuniste asupra învãþã-mântului românesc din anii optzeci, ani pecare, în mod jalnic, unii continuã sã îi con-sidere un reper de eficienþã ºcolarã. De-zastrul de astãzi din sistemul nostru de edu-caþie reprezintã, de fapt, stadiul terminal,metastaza unui cancer ale cãrui origini tre-buie cãutate acum treizeci de ani. Dinpãcate, în cei douãzeci de ani de dupã rev-oluþie, nici un guvern nu a reuºit sã punãmãcar stavilã tãvãlugului, necum sã proce-deze la o schimbare majorã, semn deloc în-tâmplãtor cã România a continuat sã rã-mânã, voit, în raza sumbrã ºi impurã a lu-minii de la rãsãrit.

Împotriva mediilor clasiciste, prigoana afost cu atât mai mare cu cât, aºa cum dinnou bine se ºtie, limbile clasice au fost con-siderate fãþiº duºmani ideologici în anii dic-taturii proletariatului. ªi aici, ca peste totînsã, se poate constata cu ochiul liber cezu-ra teribilã dintre generaþiile de profesori custudiile terminate înainte de cel târziu 1975ºi tot ce a urmat. Cei dintâi beneficiaserã de

resursele academice încã existente ale Ro-mâniei de dinainte de rãzboi, dar, în ciudaunor eforturi individuale considerabile, nuau mai avut puterea sã formeze la rândullor, plenar, generaþia urmãtoare. În faþa unuisistem opresiv de violenþa ºi de nebuniacelui ceauºist, orice zidire unitarã, coerentãfuncþional a fost anihilatã. În condiþiile unuibruiaj continuu ºi generalizat, strãdaniileindividuale, chiar supraomeneºti, ale profe-sorilor de mare calibru nu au fost suficientedecât pentru cultivarea unor specii piper-nicite sau a unor exemplare rare, inegale,izolate. La treizeci de ani de la cataclismul lacare ne referim, bãtrânii, le-am spune, tra-gici au început sã se retragã rând pe rând,nelãsând în urma lor, în sistem, aproapenimic: ei nu pot fi, totuºi, þinuþi vinovaþipentru contraselecþia care le-a urmat, chiptriumfãtor al hidrei ideologice. Are, aºadar,vreo noimã scheunatul nostru conservator?

Totuºi, azvârliþi cum suntem în adânculbolgiei acesteia, avem o speranþã, întreþinu-tã, paradoxal, chiar de atât de contestata re-formã europeanã a învãþãmântului. Într-unfel, chiar ar trebui sã ne considerãm noro-coºi cã avem în spate câmpii pârjolite ºi rui-ne nu dintre cele mai bine pãstrate. Sumbrulnimicului sau al aproape nimicului este maiuºor de evacuat decât temeliile unor sistemesclerozate. Nu ni se cere decât inteligenþãinstituþionalã, adicã flexibilitate, mobilitate,pragmatism de bunã calitate, empatie ºi, încea mai mare mãsurã ºi cel mai greu pus înjoc, conºtiinþã moralã.

Astfel, una dintre mãsurile iminente caredã fiori unei pãrþi însemnate a mediilornoastre academice este descentralizareastructurilor universitare. Cu alte cuvinte,organizarea universitãþilor pe departamen-te, în detrimentul angrenajelor masive ºigreu de urnit pe care le reprezintã fac-ultãþile. Nu ne putem pronunþa asupraimpactului unei atare reorganizãri asupraaltor discipline umaniste, dar în cazul cla-sicelor ea poate aduce salvarea mult aºtep-tatã. Aceasta datoritã vocaþiei unice pentruinterdisciplinaritate pe care o au literele cla-sice: disciplina însãºi îi impune celui care opracticã frecventarea asiduã a istoriei, a filo-zofiei, a arheologiei, a antropologiei, a reli-

58

ªtefan Colceriu

giei antice. Se înþelege, aºadar, cã izolareadin ultima vreme a domeniului în intimi-tatea exclusivã a lingvisticii ºi a istoriei liter-aturii este de naturã, am zice, patologicã. Acontinua în aceeaºi termeni înseamnã, fãrãdoar ºi poate, colaps rapid. A cere asistenþaaltor secþii de limbi strãine, eventual roman-ice, ameninþate la rândul lor de extincþie,este, de asemenea, dovada unei gândiri ne-fericite ºi, mai grav, rãu intenþionate faþã dedemnitatea propriului domeniu de excelen-þã. Cum s-ar putea armoniza, de pildã, grea-ca veche cu italiana cea mai recentã?

Soluþia ar fi înfiinþarea unui departamentmodern ºi flexibil de studii ale antichitãþii,care sã angreneze în ordinea naturalã a lu-crurilor domeniile conexe amintite mai sus.

Aceasta însã presupune, la nivel moral,buna credinþã a tuturor pãrþilor implicate,abandonarea binecunoscutelor politici derapt, reprimarea vanitãþilor mãrunte ºiasumarea unei culturi a dialogului.

La nivel instituþional, constituirea unuiasemenea departament ar însemna, desigur,ºi luarea unor decizii mai puþin plãcute, detipul reevaluãrii serioase a personaluluididactic pe cât posibil de comisii academiceinternaþionale. Din nou, nu se pot înghesuiîn cadre noi vechile cohorte. Angajarea princoncurs corect a unui numãr restrâns despecialiºti, cu experienþã occidentalã, în mã-sura necesitãþilor reale ale departamentuluiar fi soluþia echitabilã. Apoi, pentru clasi-ciºti, pasul ar presupune ºi abandonarealestului de cursuri hiperspecializate teoreticla primul nivel ºi prezentarea lor sub formãde cursuri opþionale la masterat sau la doc-torat. Ne referim la masiva informaþielingvisticã pur teoreticã, inutilã în acest sta-diu. De asemenea, ar trebui renunþat la cur-surile nerealiste de istoria literaturii greceºtiºi latine, fiind preferabile cursuri speciale peanumite perioade, autori fundamentali ºiparadigme de gândire. În schimb s-ar câº-tiga pariul cu principiul instrumental prinintensificarea cursurilor practice de limbã,adevãrata vocaþie a clasicistului de cursãlungã. Cum uºor se poate constata, raportulmai mult text ºi mai puþinã informaþie teoreticãatrage un numãr mai mare de studenþi, cuinterese mult mai variate, veniþi aici cu sco-

pul foarte serios ºi precis de a învãþa greacãveche ºi latinã. În definitiv, numai acest tipde practici justificã, fie ºi doar financiar, re-tragerea ulterioarã a unora foarte pasionaþiºi puþini în jocurile lingvisticii superioare.

Avantajele vor apãrea imediat ºi sunt depe acum evidente: în cadrul aceluiaºi depar-tament, studenþii vor putea opta mult mailiber ºi în acord cu infrastructura creatã spe-cial pentru cursuri care altfel ar fi foartegreu de armonizat administrativ. De pildã,dacã vrei sã faci clasice pure nimeni nu te vaîmpiedica, dar vei beneficia simultan ºi decursuri magistrale de istorie ºi de filozofieanticã. Dar poate cã te intereseazã mai alesistoria Greciei. Vei avea acces direct la surse,fãrã bâjbâieli, în urma alegerii cursurilorpractice obligatorii de greacã. La fel, te vorfi pasionând religiile din bazinul meditera-nean în Antichitatea Târzie. Foarte bine, veiputea sã te apleci asupra lor, având mereuîn spate esenþiale cursuri de filozofie anticãºi de limbi clasice. Combinaþiile posibilesunt, evident, foarte numeroase, fãrã peri-colul de a sfârºi într-un talmeº-balmeº gen-eral, datoritã politicii corect aplicate decredite transferabile ºi a autonomiei specia-lizãrii principale. Un alt avantaj constã însporirea ºanselor de a organiza, pe cont pro-priu, în virtutea unei autonomii departa-mentale, toate cele trei cicluri de studii: li-cenþã, masterat, doctorat. Un masterat inter-disciplinar în ºtiinþele antichitãþii, cu multi-ple module, este la fel de mult de dorit ca oºcoalã doctoralã proprie, în care se vor adu-na specialiºti din domenii foarte apropiateºi nu doctoranzi strânºi cu furca din arii cul-turale teribil de diferite. Apoi, un asemeneadepartament poate stabili mult mai coerentrelaþii oficiale internaþionale cu departa-mente similare din lumea civilizatã, care auînþeles sã procedeze la o reformã de felulcelei pe care o descriem aici. Colaborarearealã cu universitãþi occidentale aduce nunumai prestigiu, mobilitate (pentru studenþiºi profesori deopotrivã) ºi plusvaloareºtiinþificã, dar ºi bani, foarte mulþi bani dinfonduri structurale europene: universitãþilevestice sunt direct interesate de colaborareacu estul tocmai din acest motiv ºi ºtiu cumsã atragã banii. Mai mult, este în interesul,

59

Manifest realist pentru recuperarea studiilor clasice

am zice vital, al departamentului sã iasã larampã în viaþa publicã prin organizareaconstantã de conferinþe, mese rotunde ºidiverse alte manifestãri culturale. ªtim dejainstituþii de prestigiu gata sã gãzduiascãevenimente de acest tip cu impact serios lapublicul larg. Ermetismul sectar practicat îndiverse sãli din Universitate dã rezultate pemãsurã. Ca sã nu mai spunem cã departa-mentul s-ar putea angaja la girarea unorºantiere arheologice ºi ar putea încheia con-tracte cu edituri de bunã cotaþie pentruproiecte consecvente de traducere profe-sionistã a autorilor importanþi ai antichitãþii.Granturile s-ar obþine mai uºor, bursele peprograme structurale ar fi accesibile, atât denecesarele stagii de studiu in situ, adicã de-plasãrile estivale de câte douã-trei sãp-tãmâni cu studenþii în Grecia ºi în Italia, pecare Secþia de limbi clasice nu ºi le mai per-mite de ºaptezeci de ani, se vor putea între-prinde fãrã mari tribulaþii.

Oricât de fantasmagoric ar pãrea proiec-tul de mai sus, putem da asigurãri cã este

perfect fezabil. Experienþa pe care am avut-o cu înfiinþarea Masteratului de Studii Re-ligioase –Texte ºi Tradiþii ne spune cã, binedozate, eforturile pentru alcãtuirea unuiDepartament de Studii ale Antichitãþii vor firãsplãtite cu vârf ºi îndesat. Desigur, reti-cenþele virginale, scepticismul strãmoºesc ºiiritãrile locale sunt inevitabile. Totuºi, unproiect de anvergurã, inteligent articulat nupoate decât sã aducã cu sine aprobarea înal-telor foruri universitare, care vor fi, în plus,plãcut surprinse de ieºirea din izolare a sub-ordonaþilor. Ceea ce trebuie sã înþeleagãforurile decidente este cã acum e un mo-ment providenþial pentru salvarea realã ºidemnã a unei discipline ameninþate. În bu-nã mãsurã, situaþia literelor clasice la nivelinternaþional este atât de tristã pentru cãdecidenþi orbi din domeniu au scãpat prile-jul favorabil. Ratarea acestui kairos va lãsa înurmã deja binecunoscute lamentaþii ºirecriminãri. Marii, nedreptãþiþii ºi dispãruþiiprofesori meritã, mãcar acum, o reparaþie ademnitãþii pierdute a discipolilor.

60

Mulþi sunt cei care au vãzut în Socratemodelul absolut – sau, mai bine spus, ma-xim, suprem – al filosofului. În fapt, în EvulMediu, atunci când se spunea „filosoful” seînþelegea, fãrã nicio altã precizare, cã eravorba despre Aristotel; realitatea este însãaceasta: el s-a dovedit a fi modelul perfect alomului de ºtiinþã; a trebuit sã se ajungã însãla acest început de mileniu III dupã Hristos,pentru ca istorici ai cunoaºterii sã ajungã a-i menþiona calitatea sa excepþionalã deobservator al realului ca atare, deci de fon-dator al studiului empiric sistematic, de cre-ator al marilor discipline dedicate inves-tigãrii domeniilor constitutive ale existentu-lui, în funcþie de natura acestora. AlfredNorth Whitehead a scris cã întreaga filo-sofie a Occidentului constã din însemnãripe marginea paginilor aparþinând scrierilorlui Platon. În chip straniu, Aristotel nu a fostun matematician – pentru el gândirea for-malã se închide în logica sa, în Organon.Oricum, Socrate este însã filosoful în lume ºipentru lume – s-a îndreptat cãtre sacrificiulsuprem în chip evident voluntar, pentru aarãta, prin însuºi drumul sãu în existenþã, ºiprin finalul vieþii sale, cã omul are de îm-plinit o realcãtuire, o reconstrucþie, în spiri-

tul sãu ºi cã umanitatea, sau comunitatea,ori cetatea – ceea ce este acelaºi lucru, cãcioriunde se întâlnesc doi oameni ei se întâl-nesc în numele universalitãþii umane sortitãtragediei ºi autodistrugerii în absenþa uneireforme spirituale. ªi totuºi problema filo-sofiei, ca esenþã a fiinþãrii omeneºti, pe de oparte, precum ºi aceea a existenþei egale aoamenilor, deci a democraþiei, pe de altãparte, sunt aºezate într-o sumbrã ºi neferi-citã luminã de ceea ce am putea numi expe-rienþa Socrate, îndeosebi vãzînd lucruriledin unghiul modului de a se fi exprimat înîntelectul universal cei doi „mari iniþiaþi”,care se cer aduºi în discuþie odatã ce viaþainiþiatorului dialecticii ºi contribuþia laevoluþia universului spiritual datoritã luiSocrate sunt luate în discuþie – fiind aicivorba, evident, despre Pitagora ºi Platon.

Pentru cel care îºi doreºte descifrareaproblemelor nãscute în câmpul interacþiu-nilor – sau interferenþelor – condiþiei int-electuale cu principiul democratic, ambelevãzute nu doar în orizontul cunoaºterii, fieaceasta ºi devenitã program istoric, univer-salist, ci drept fundamente ale actelor prac-tice, politice, ºi care, în plus, apreciazã cautilã, în contextul dat, raportarea la modelul

Intellectuals are both bound and disengaged in society. They conceive the political mechanisms,show how they function, but do not interfere in their practice. They are preoccupied by transcen-dentalism and immanence. Consequently, they are attracted, in the same manner, by the abstractand the concrete. One can understand these aspects by taking into account a revealing triangle:Pythagoras, Socrates and Plato. They are the supreme models, concerning democracy and thesacred believes.

Keywords: intellectuals, philosophers, democracy, social theory, political practice, Pythagoras,Socrates, Plato.

Comentarii

Caius T. DRAGOMIRIntelect ºi democraþie.Triunghiul relevant:

Pitagora, Socrate, PlatonAbstract

61

Intelect ºi democraþie

Socrate, douã aspecte ale exprimãrii publiceale marelui filosof, ale unuia dintre princi-palii clasici ai filosofiei meritã sã fie luate înconsideraþie. Primul dintre acestea constã înmodul referirii sale la filosofia anterioarãcreaþiei lui; cel de al doilea este viziunea safundamental democraticã, sau cel puþinumanistã, asupra capacitãþii omeneºti de acunoaºte, de a descoperi, stabili ºi transmiteadevãrul. Filosofia Antichitãþii, a clasicis-mului elen, este – aºa cum bine se ºtie – se-paratã net, dupã cum operele ºi ideile cre-atorilor acelor secole aparþin presocraticilor,sau lui Socrate, elevilor direcþi ai acestuia,ori ºcolilor ºi curentelor instituite de cei dinurmã. Primii filosofi greci sunt cosmologi,care alcãtuiesc modelele de univers – ulteri-or, structura lumii ca modalitate de alcãtuirea existentului lasã loc interesului filosoficpentru condiþia de a fi a fiinþei; Socrate ceregânditorului – precum ºi, în chip firesc, sieºi– sã cunoascã, sã cerceteze, sã ilumineze,spaþiul accesibil existenþei umane ºi, toto-datã, de maximã importanþã pentru aceasta,deci umanul, fiinþa umanã, omul însuºi.Ontologia umanã înseamnã însã definireaexistenþei în care, dar mai ales prin care, serealizeazã binele, deci se impune, spiritualºi practice, etica. Prin chiar aceastã poziþie asubiectului în raport cu obiectul cunoaºterii,care este pe de o parte cognoscibilul – ºi nuinaccesibilul – ºi, pe de altã parte este fac-torul etic al fiinþãrii, Socrate adoptã o atitu-dine pe care, într-un limbaj mai târziu saucontemporan lui, dar frecventat la un alt polal lumii, în confucianism, va fi numit uman-ism. Distanþa de la un umanism autentic lao democraþie riguroasã pânã la inflexibili-tate este minimã dacã nu cumva meritã a fisocotitã nulã. Se relevã elementul neîndoiel-nic democratic al intelectului socratic – deºiîn grupul sãu figureazã personalitãþi dinrândul conducãtorilor autoritari ai cetãþii,ori aventurieri politici dispuºi la adoptareadictaturii, sau tiraniei, indubitabile – aceas-ta cu deosebire însã, în dialectica sa. El dis-putã orice temã de un interes real – în sen-sul filosofiei sale – cu oricine este interesatde aceasta ºi, mai ales, cu oricine socoteºte adeþine adevãrul pe un astfel de teren, ori aavea în respectivul sens, o opinie relativstructuratã, elaboratã, stabilã. Parcurgerea

62

Caius Traian Dragomir

dialecticã a unei tematici este procesulmaeutic, prin care cel ce iniþiazã, în cascadã,noi abordãri, noi evaluãri, ale problemei,obþine de la partenerii sãi de dialog fie ade-vãrul, fie constatarea ignoranþei. Din nou,orientarea democraticã a unui spirit: nimeninu este exclus ab initio, ori prin natura sa, dela cunoaºterea adevãratã, de la exerciþiul efi-cient ºi ferm al raþiunii. ªtim aceste lucruriîn primul rând prin dialogurile platonice,dar ºi prin descrierea datoratã lui Xenofon ametodei socratice cât ºi prin tradiþia filo-soficã post-socraticã. Ce observãm însã? Cãîntreg caracterul acestei „cunoaºteri demo-cratice” – sau aproape întreg caracterul ei –este unul negativ. De bunã seamã, exemplul„copilului sclav” aratã cã, mãcar în dome-niul matematicii, maeutica practicatã defilosof este capabilã de a oferi o adevãratã ºiincontestabilã ºtiinþã, dar în acest caz ceeace se vede este mai curând expresia teorieiulterioare, platonice, a reamintirii, decât unexemplu de dialecticã socraticã purã. Înurma dezbaterii socratice a tezelor esenþiale,decisive, ale filosofiei vremii, dezbateri alecãror concluzii cu greu pot fi puse în dubiu,de întreaga istorie ulterioarã a gândirii, ceeace rezultã este faptul de a ºti cã nu ºtim – ºinu ºtim cu deosebire ceea ce suntem încli-naþi sã credem cã am ºtii.

Dezbaterea în jurul unei probleme, înanalizele conduse de Socrate în care suntangajaþi toþi cei care pot avea, sau cred a ficapabili sã aibe o contribuþie, conduc invari-abil la impas; se promite apoi revenireaasupra subiectului, se adoptã speranþa unuisucces ulterior. Principiile etice rãmânferme – Socrate nu evadeazã din închisoare,cu toate cã i se oferã ºansa libertãþii, întrucâtlegile cetãþii trebuie ascultate –, dar bazelelor, premizele din care decurg, par prea pu-þin inteligibile, ori acceptabile. Teoria cu-noaºterii socratice este exprimatã mai cu-rând parabolic, într-un text în care, conti-nuu subiectul nu pare nicicum sã fie acesta:este Fedru de Platon. Este vorba despreiubire – pasiunea este criticatã vehementpentru toate dezavantajele pe care le aducevieþii, sub numeroasele ei aspecte, dar nu înultimul rând pentru abaterea preocupãrilor,ºi, la limitã, a spiritului, în aspiraþia sa cãtrecunoaºtere. Discursul critic, anterior expus

momentului acþiunii în direct, este relatatlui Socrate. Acesta se aratã de acord curespectiva concluzie, dar o socoteºte insufi-cient, sau imperfect, argumentatã – afirmãcã ia ca bazã doar aspectele exterioare, inci-dentele, circumstanþele, proprii existenþeiomeneºti ºi, implicit, iubirii ºi se oferã sãcreeze el însuºi o adevãratã criticã a iubiriifundamentatã pe datele esenþiale, alcãtuindelementele ultime ale ontologiei umane,incluzând între acestea ?i capacitatea ome-neascã de a iubi. Socrate îºi începe demersulºi critica sa aratã într-adevãr devastatoare.Partenerii în dialog sunt satisfãcuþi de fap-tul cã prima lor concluzie se vedea confir-matã, ºi chiar amplificatã, de perfecta exa-minare logic-raþionalã întreprinsã de Maes-tru; se pregãtesc pentru o scurtã plimbare,spre a se despãrþi apoi undeva lângã râulIlisos (cel care acum intersecteazã bulevar-dul Singru, al Atenei de azi). Brusc, Socratese opreºte ºi declarã cã totul nu a fost decâto enormã greºealã. De ce? Noi am uitat,spune el, cã iubirea – mai curând: Iubirea,Erosul este un Zeu; nu are nicio importanþãceea ce spunem, sau credem, noi: actele saleale Zeului, sunt sacre, el este, în chip abso-lut sursa binelui (înþelegem firesc – ºi, de cenu? – a adevãrului). Ecclesiastul spune: fri-ca de Dumnezeu este începutul înþelepciu-nii. Demersul intelectual trebuie sã fie uni-versal uman – el ne aratã cã prin noi înºinesuntem incapabil de adevãr; adevãrul esterevelaþie; actul divin este necriticabil.Acesta este motivul pentru care dialecticasocraticã include, alãturi de maeuticã – oadevãratã hermeneuticã a neexprimatului–, celebra ironie socraticã. Socrate se consi-derã îndreptãþit la aceasta – Zeii îl apãrã deeroare, prin bineºtiuta voce a „demonului”(daimonului) sãu.

Platon face mai departe, pe calea lui So-crate, câþiva paºi – pe de altã parte, el re-nunþã la datoria democratic implicatã în dedialectica socraticã. Pentru Platon demo-craþia este calea care duce la tiranie (neaminteºte, oare, aceasta de experienþeleîntregii epoci moderne ºi, parcã ºi mai mult,de ameninþãrile actualitãþii?); agona dezba-terilor socratice s-a transformat în Acade-mia platonicã, iar, mai târziu, prin profe-sorul lui Alexandru cel Mare, elevul lui

63

Intelect ºi democraþie

Platon, creatorul nucleului structurat sis-tematic al civilizaþiei europene, deci prinAristotel, în Lyceumul acestuia. Ce facePlaton în plus, în dezvoltarea dialecticiisocratice? Pentru Socrate, între Zeu ºi el,omul se situeazã o fiinþã dedicatã sieºi,vorbind însã limbajul zeilor: demonul.Platon aºazã între om ºi Zeu lumea formelorideale, o existenþã universal absolutã, o exis-tenþã care depãºeºte infinit intimitateafilosofului. Este Platon un gnostic? Într-unanumit sens, indiscutabil: da. El are unacces direct ºi inechivoc la transcendenþã.Spre deosebire de gnosticii târzii, de exem-plu, cei eretici ai creºtinismului, el seopreºte, în convingerile sale gnostice, lapoarta universului, de o transcendenþã încãmai înaltã, superioarã, a Zeului. Despremodul în care Zeul creeazã lumea – ºi, ast-fel, o determinã inechivoc, filosoful scrie,exprimând o gândire exactã, în Timeu, darafirmã, decis, cã el nu face decât sã încercesã înþeleagã opera Zeului; cã, deci, se pla-seazã, de aceastã datã, pe terenul ipotezei.Extrem de interesant este însã faptul cã întimp ce asupra multor lucruri cei doi marifilosofi, existând unul prin altul, nu seimplicã prin opiniile lor, asupra cãrora nu sepronunþã, despre marile categorii ale exis-tenþei ºi, cu deosebire, despre intervenþiadivina în lume, ei îºi permit sã se exprime.Sã tragem concluzia cã o legãturã inexora-bilã uneºte Divinitatea ºi lumea, iar aceastãlegãturã trece prin om, cel creat dupã chipulºi asemãnarea lui Dumnezeu?

Ar trebui sã conchidem cã democraþia nueste o datorie a intelectului; o astfel de dato-rie este credinþa? Platon revine, în mod evi-dent, pe urmele demersului pitagoreic.Intelectul este separat de social întocmaimodului în care divinul este separat de nat-ural. Pitagora dicteazã în lumea ideilor,principiilor ºi legilor – elevii sãi au conduscetãþi ºi au suferit persecuþii mortale. Omul– ºi umanitatea – opereazã simultan înabstract ºi în concret, în transcendenþã ºi înimanenþã, în teorie ºi în practicã. Filosofulcare a înþeles cel mai bine acest lucru – înOccident – a fost Pitagora; el a conceputprincipiul teorii ontologice a numerelor, darºi ritualurilor; din opera lui, din învãþãturalui, a apãrut lumea romanã a dreptului

datoritã elevul sãu, regele Numa precum ºireligia dacicã, prin alt elev al sãu, poate unsclav eliberat de filosof, numit Zalmoxis.Oricum, chiar dacã aceste legãturi ar þine delegendã, verosimilul din ele le dovedeºte,dacã nu realitatea, cu siguranþã consistenþalor de fond.

Existenþa umanã depinde, evident, deprincipiu – principiul ultim se numeºteDumnezeu. Despre Acesta, filosoful vor-beºte, dupã cum îºi alege, ca fiecare alt om,sau precum o fiinþã primitã în lume pentrurevelaþie. Despre concretul existenþei ome-neºti filosoful, de asemenea poate decide sãvorbeascã asemenea tuturor, sau poate sã seexprime într-un registru de naturã sã clari-fice valoarea actelor umane. Încercarea de acrea o lume superioarã, în care comunitateaumanã sã participe, prin întregul ei la abso-lut, a constituit eºecul lui Socrate, eºec pecare stã ºi marea sa demnitate. Demersulintelectual, distinct de cel al semenilor, leaparþine – în chip de modele superioare,incomparabile – lui Pitagora ºi lui Platon.Ambii oferã ºansa unei întâlniri între voinþade abstracþie, sau de idealitate, ºi aceea afiinþãrii concrete. Filosoful, sau intelectu-alul, poate fi cel care, precum Abraham,argumenteazã în faþa lui Dumnezeu pentrusalvarea Sodomei ºi Gomorei, atunci cândLot argumenteazã în faþa poporului, dez-lãnþuit spre necredinþã ºi pãcat, pentruascultarea de Dumnezeu. La celãlalt capãt allumii Lao Tze aratã omului oriental caleaspre transcendenþã, pe când Confuciuspropune un drum al imanenþei dreptãþii –ambele apte cã conducã la desãvârºire.

Din ecuaþia aceasta lipseºte, pânã în acestpunct, Pericle – iluminat ºi puternic toto-datã. Lumea modernã nu a fost lipsitã depersonalitãþi asemenea lui Pericle; sã men-þionãm pe George Washington, pe MahatmaGandhi, pe Charles de Gaulle, pe NelsonMandela, pe Ioan-Paul II. Filosofii de geniulunor Pitagora ºi Platon nu trebuie neapãratcãutaþi în nicio altã epocã ºi niciunde, însãîn linia lor, de sintezã a valorilor spiritului,de ce nu am vorbi despre un Henri Bergson,un Gabriel Marcel – sau despre filosofitransformaþi prin însuºi vocaþia lor, în scri-itori, precum Goethe sau Hugo?

64

Anul trecut, Ileana Mãlãncioiu a rotunjito vârstã frumoasã, fãrã ca acest fapt sã facãmultã vâlvã în presa noastrã culturalã. Numi-au scãpat cele câteva reacþii, dar cred cãastfel de scriitori meritã mult mai mult. Amimpresia cã, deºi este unul dintre cei maimari scriitori contemporani, notorietatea sanu reuºeºte sã atingã un anumit grad de carealþi autori, cu mai puþin har ºi infinit maipuþinã fibrã moralã, se bucurã nemeritat.

Lucru rar, în persoana Ilenei Mãlãncioiuse întâlnesc scriitorul de calibru ºi omul ver-tical, pentru care rostirea adevãrului þine de

echilibrul lumii. Poeta, deºi întâmpinatãdiscret în 1967, când apãrea primul volum,Pasãrea tãiatã, ºi-a impus, între timp, o voceunicã, tânguitoare dar demnã. Ulterior,aceasta a cãpãtat tonalitãþi din ce în ce maiacute, astfel încât volumul din 1985, Urcareamuntelui, poate fi oricând privit drept ungest contestatar într-un climat politic din ceîn ce mai opresiv. Poezia era nevoitã, înacele vremuri de tristã amintire, sã îºiasume sarcina de a rosti, fie ºi voalat,învãluit, adevãrul. Or, am impresia, þine deADN-ul etic al Ilenei Mãlãncioiu sã îºiasume mereu acest ingrat rol, de a rosti,când nimãnui nu îi cade bine, adevãrulabraziv, neconvenabil. Aºa îmi explic de ce,dupã 1990, scriitoarea a intrat cu toatã fiinþaîn gazetãria politicã, pe care a practicat-o cumaximã responsabilitate ºi verticalitate. Aurezultat cãrþi precum Cronica melancoliei,Crimã ºi moralitate sau A vorbi într-un pustiu.Un motiv în plus pentru ca numele sãu sãdevinã ceea ce deja se configura înainte de1989, cu toatã discreþia care a caracterizat-omereu: un reper nu numai estetic, ci ºi unulmoral. Rara avis în atât de „bizantina” noas-trã lume literarã.

De ce nu concepe Ileana Mãlãncioiu cã afi scriitor este posibil fãrã a avea plin unuldintre cele douã talgere? Pentru cã, afirmãea într-o carte-dialog cu Daniel Cristea-Enache (Recursul la memorie), „autonomiaesteticului nu poate fi absolutã, ci în raportcu ceva anume”. Pare un truism, dar el esteuitat de cele mai multe ori: valoarea esteticãse individualizeazã despãrþindu-se de unalt posibil reper, care de cele mai multe oritinde sã o uzurpe. Din pãcate, în spaþiul lit-erar autohton, acel ceva s-a întâmplat sã fie,vreme de aproape jumãtate de secol, ideolo-gia comunistã, care s-a propagat, nu depuþine ori, prin vocea unor scriitori nu întrutotul lipsiþi de talent ºi, în aceeaºi mãsurã,datoritã încremenirii în pasivitate a celor-lalþi. Tocmai de aceea, pentru ca aceastãplagã moralã sã se poatã vindeca, estenevoie, astãzi, de voci oneste, creditabile,care sã mãrturiseascã rãspicat, fãrã ocoli-ºuri, dar ºi fãrã a cãdea într-un perniciosexces nihilist, cum au stat lucrurile într-operioadã nãzuroasã a istoriei, pe care mulþidintre noi, dintr-o vinovatã pudoare, ne

Bogdan CRETU

Un reper estetic ºi moral:

IleanaMãlãncioiu

In the previous year, Ileana Malanciou had her70th birthday, but this event was scarcely com-mented in our press. We believe that eventhough she is among the most importantRomanian contemporary writers, her notori-ety is reduced than others's. In her personalitywe can find a rare feature: the outstandingpoet and the irreproachable public morality.Her poems appeared in a period when her fel-low generation established its major models:Nichita Stanescu ("11 Elegies") and MarinSorescu ("The Clock's Death"). IleanaMalancioiu came upon with a ritual writing,in which she tried to domesticate death. In the90's, when there was a need for a social purifi-cation, because the communist plague thatwas not healed at all, Ileana Malancioiu's arti-cle became a model for a vertical behaviour.

Keywords: Ileana Malancioiu, 70th birthday,ritual writing, domesticating death, irre-proachable public morality, communism.

Abstract

,

65

Un reper estetic ºi moral: Ileana Mãlãncioiu

ferim a ne-o aminti. Numai cã, într-o vremea confuziei generalizate, astfel de gesturicurative riscã sã devinã simple predici îndeºert; întâi de toate pentru cã cele confir-mate prin autoritatea lor moralã lezeazã nunumai orgolii, ci chiar imagini insistent con-fecþionate. Condiþie pe care autoarea ºi-aasumat-o mai demult, de vreme ce ºi-a inti-tulat un incitant volum de eseuri A vorbiîntr-un pustiu. Doar cã parcã ºi pentru a tesalva dintr-un pustiu ai nevoie de un minimreper pentru a-þi fixa azimutul. Or, pentrumine, dar sunt convins cã ºi pentru alþii,încã necopþi în bulversanþii ani ’90, prezenþasãptãmânalã a articolelor Ilenei Mãlãncioiuindica nordul.

În afarã de aceastã atitudine civicã, decorectare a prea multelor tare pe care viaþanoastrã politicã ºi nu numai nu a încetat sãle cultive, am avut norocul sã descopãrpoezia Ilenei Mãlãncioiu devreme, cândgustul nu îmi fusese deformat de poeziapostmodernã, mizând pe ironie, intertext ºistrategii de scriiturã care, dacã nu o alungaucu totul, calculau prea minuþios emoþia. În1967, când apãrea Pasãrea tãiatã, generaþia’60 îºi impusese deja vedetele ºi, prin cele 11elegii ale lui Nichita Stãnescu ori Moarteaceasului de Marin Sorescu, îºi fixase ºi prin-cipalele mode sau modele lirice. Or, poeziape care o propunea autoarea Sturionilor nucultiva nici abstracþiunea reflexivã a primu-lui, nici ludicul alegorizat al celui de aldoilea. Dimpotrivã, în simplitatea sa cuceri-toare, ea propunea o reîntoarcere la ges-turile ritualice, care aveau o motivaþiesecretã, dar vizibilã la o privire insistentã: aîmblânzi concreteþea categoricã a morþii.Poemul care dã ºi titlul primului volumpune în scenã o iniþiere a copilului în tainelemorþii: „M-au ascuns bãtrânii, dupã obicei,/Sã nu uit de frica pãsãrii tãiate,/ ªi ascultprin uºa încuiatã/ Cum se tãvãleºte ºi sezbate”. Primul vers indicã fãrã echivoc fap-tul cã totul se petrece conform unui ritualcare are drept brutal scop obiºnuirea celuinecopt cu realitatea morþii: bãtrânii îlascund „dupã obicei”, deci respectând unscenariu prestabilit. ªi, atenþie, nu existãintenþia unei protecþii, ci, dimpotrivã, deinstigarea unei hiperbolizãri a evenimentu-lui în imaginaþia celui neiniþiat. Prin

66

Bogdan Creþu

urmare, prima confruntare cu moartea nueste una directã, ci una mediatã de imagi-naþie. De aceea, impresia cã se poate negociacu moartea încã persistã: „Iau c-o mânãcapul, cu cealaltã restul,/ ªi le schimb cândmi se pare greu,/ Pânã nu sunt moarte, sãmai stea legate/ cel puþin aºa prin trupulmeu”. Înþelegerea vine însã neiertãtoare, lafel ca moartea, iar copilul naiv devineconºtient cã ruptura este definitivã ºi, maiimportant încã, cã totul face parte dintr-oordine fireascã: „Însã capul moare maidevreme,/ Ca ºi cum n-a fost tãiatã bine,/ ªisã nu se zbatã trupul singur,/ Stau sã treacãmoartea-n el prin mine”. Simetria ultimelordouã strofe nu este deloc întâmplãtoare ºimarcheazã drumul de la naivitate laînþelegere.

Cu un asemenea discurs, îi era greuIlenei Mãlãncioiu sã ocupe prim-planul înepocã, mai ales cã sintagme pe care critica ile-a ataºat spontan, precum „demonismmistic”, „magie a morbiditãþii”, „scenogra-fie macabrã” etc., chiar dacã bine intenþion-ate, sunau, la finele anilor ’60 ºi începutulanilor ’70, aproape acuzator în ochii oficiali-tãþilor. În volumele care vor urma, într-unritm constant pânã în 1985, Cãtre Ieronim,Inima Reginei, Crini pentru domniºoaramireasã, Ardere de tot, Peste zona interzisã,Sora mea de dincolo, Linia vieþii, Urcareamuntelui impun un lirism al suferinþeicauzate de moartea care nu ameninþã directfiinþa poetei, ci pe cea a celor apropiaþi ºi,prin asta, devine mai dramaticã. Un auten-tic fior tragic strãbate aceastã poezie, de laun capãt la altul, chiar dacã, în ultimulvolum menþionat, moartea ia chipul ame-ninþãrii totalitare. Vâna eticã devine unaputernicã în poezia Ilenei Mãlãncioiu, careºtie cã retragerea în turnul de fildeº nuscuzã tãcerea laºã, echivalentã a complic-itãþii, deci a compromisului grav: „O crimãsãvârºitã pe strada principalã,/ În amiazamare, o crimã oribilã,/ ªi nimeni nu plânge,ºi nimeni nu strigã,/ ªi nimeni nu punemâna pe criminal.// Eu însãmi stau aici ºiscriu versuri,/ Ca ºi cum versurile mele arputea opri/ O crimã ce se face pe stradaprincipalã/ În plinã zi.// O, când voi lãsatotul la o parte/ Sã ies în stradã sã strig câtpot:/ S-a petrecut o crimã, puneþi mâna pe

criminal,/ Puneþi mâna pe mine, com-plicele”.

Nu întâmplãtor am ales sã citez un poemdin primul volum al autoarei ºi unul dinultimul (cel mai recent, de fapt, chiar dacãgrupaje consistente de versuri apar înfiecare antologie, ºi, de curând, în presa li-terarã). Sunt cele douã borne între care nudoar poezia, ci întreg scrisul Ilenei Mãlãn-cioiu îºi þese urzeala: de la drama intimã, dela sentimentul morþii, care priveºte sensibi-litatea lezatã, la responsabilitatea publicã dea fi scriitor.

Or, dintre contemporanii noºtri, IleanaMãlãncioiu pare a fi deplin conºtientã deaceastã responsabilitate. Cred chiar cã nuexistã mare scriitor în absenþa acesteiasumãri a propriului statut, care implicã ºiobligaþia de a suporta consecinþele cuvântu-lui pentru care, ne avertizeazã apostolulPavel, vom da seamã cândva. Scriitorul dãseama de ceea ce scrie nu doar înaintea luiDumnezeu, ci ºi înaintea cititorilor. Dinacest punct de vedere, nu obosesc sã o repet,Ileana Mãlãncioiu rãmâne unul dintre preapuþinele repere din literatura noastrã (con-temporanã ºi nu numai).

67

Ne-ntâlnim pe rue de l’Odéon, chiar înfaþa casei unde locuieºte.

Emil Cioran stã la mansardã. Biroul estudenþesc. Rafturi încãrcate de dosare.Lângã fereastrã o masã acoperitã ºi ea cumaldãre de hârtii, ziare, cãrþi deschise. Într-un colþ, pe-o mobilã mãruntã un ºtergarromânesc. Pe-o etajerã, telefonul stã sã cadã,aºezat anapoda pe firul lung încolãcit subel: când discuþia cu cel de la capãtul firuluie prea intimã, Cioran ia telefonul ºi, trecândfirul pe sub uºã, se-nchide alãturi.

Se-ntoarce pufãind.- Era Eugen, îmi spune.Eugen este Eugen Ionescu, prietenul lui

de-o viaþã.Tace câteva clipe apoi izbucneºte. Cioran

vorbeºte prin explozii succesive care lasã sãþâºneascã câte-un grup de cuvinte strânseîmpreunã nu dupã nevoile retoricii, ci dupãprincipiul supapei de siguranþã care nu per-mite aburului sã iasã decât atunci când pre-siunea a ajuns la limitã. Se-nvãlmãºesc lao-laltã sfârºitul unei fraze, câteva cuvinte din

urmãtoarea, niºte exclamaþii, totul întãritde-o gesticulaþie teatralã la care participãclaia de pãr alb, niciodatã corect pieptãnat,mâinile cu degetele noduroase, trãsãturileadânci ale feþii, sprâncenele stufoase careurcã ºi coboarã cu o vivacitate surprinzã-toare ºi chiar corpul care zvâcneºte, þinut cugreu în frâu.

– Mã-ntreabã cã de ce-i bolnav ? De ce nuse poate scula din pat ?... Ce sã-i rãspund ?...De ce mã-ntreabã pe mine ?... Nu ºtiu ce sã-i spun. Nu e nimic de spus…

Tace. E cu gândul aiurea. Încearcã poatesã gãseascã totuºi un rãspuns la acesteîntrebãri care n-au.

– Eram tineri…, spune dintr-o datã. Adi-cã nu chiar dar oricum. Deja la Paris. Bãu-sem toatã seara trecând dintr-o cafenea într-alta, dintr-o braserie care se-nchidea în altacare se-nchisese ºi ea. Ajungem pe rue Mou-ffetard la ora la care nu mai e nimic deschis.

Istoria îl amuzã. O joacã teatral, cu micihohote de râs. Ochii sclipesc vesel. Cioraneste un histrion care ºi-a ratat vocaþia.

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

"Franceza te-mpiedicãsã-þi pierzi minþile"

Une rencontre avec Emile Cioran où il est question du désespoir d’Eugène Ionesco, de la richesseconnotative de la langue roumaine et finalement du français « qui vous empêche de devenirfou ».

The author remembers a meeting with E. M. Cioran, in which he was told about a telephonic dis-cussion with Eugène Ionesco, when the dramatist had complained about his sickness. After thatthe two went for a walk and Virgil Tanase related a happening with a Romanian peon, who grum-bled that the communist authorities had confiscated their ground and had harmed (Romanian "auvãtãtmat") it. Hearing that, E. M. Cioran started to talk again in his native language, which hehad refused when establishing in France. The essayist stated that his adoptive country’s languagehindered him to lose mind.Keywords: E. M. Cioran, Eugène Ionesco, French language, Romanian language, cultural migra-tion.

Abstract

68

Virgil Tãnase

– Eugen cicã sã mergem la garã. Acolo omai fi ceva deschis pentru cãlãtorii denoapte. Nu sunt convins ºi mi-a ajuns. Suntobosit, mi-e somn, vreau sã mã-ntorc acasã.Eugen insistã. Nu ! Mã roagã. „Nu, zic. Mã-ntorc acasã”. Mã fac cã plec dar mã daudupã colþul strãzii ºi mã uit ce face. Stã ovreme descumpãnit apoi se aºeazã pe mar-ginea trotuarului cu picioarele în rigolã. κisprijinã coatele pe genunchi ºi-ºi ia capulîntre mâini, ghemuit acolo, la marginea tro-tuarului. ªi-mi zic cã e imaginea desãvârºitãa deznãdejdii.

Nu ºtiu sfârºitul. Cioran se-opreºte dinpovestit. Nu mã încumet sã-i cer urmarea.S-a-ntors ? A plecat ? Cât a stat Ionescuacolo, întruchipând „deznãdejdea” ? De alt-fel nici nu mai e vreo urmare: deznãdejdeaeste un fel de punct final.

Vãdit, Cioran n-are chef sã continuãmconversaþia pe care a întrerupt-o telefonullui Eugen Ionescu, neînsemnatã ca toate ce-le pe care le avem din când în când cu oca-zia unor întâlniri întâmplãtoare. Bãnuiescchiar cã dacã mã invitã uneori în mansardalui, dacã uneori, când îl salut, se opreºte ºi-mi propune sã traversãm grãdina Luxem-bourg ca sã dãm ocol scuarului de la Obser-

vatoire, e tocmai pentru cã n-am nimic sã-ispun, n-are nimic sã-mi spunã. De altfel l-am cunoscut din întâmplare mult dupãvenirea mea la Paris. Nu vroiam sã creadãcã aºtept vreun semn de simpatie pentru cãfusesem exclus din Universitate în parte ºipentru cã-i pronunþasem numele la o Confe-rinþã a tinerilor scriitori. Era inamicul publicnumãrul unu al regimului totalitar. Din ceitrei scriitori români care pãrãsiserã þara ºiaveau o notorietate internaþionalã, el erasingurul despre care autoritãþile nu voiau sãaudã nici mãcar ca sã i se condamne ideile„fasciste”, cãrþile „idealiste”, afirmaþiile„jignitoare la adresa poporului român”.Eugen Ionescu, care nu devenise încã mili-tantul anticomunist de mai târziu, scriseseRinocerii ºi, profitând de faptul cã pieleaacestora e oarecum verzuie, unii afirmausus ºi tare cã e o denunþare a nazismului:piesa fusese jucatã în 1964 la Teatrul deComedie. Înveºmântat în prestigiul sãu deistoric al religiilor, Mircea Eliade era sufi-cient de discret cât sã-ngãduie autoritãþilorromâneºti sã creadã, greºit, cã l-ar puteaîntr-o zi aduce în þarã.

Numai Cioran provoca crize de isterie decum i se pronunþa numele.

69

"Franceza te-mpiedicã sã-þi pierzi minþile"

Duºmanii duºmanilor mei sunt prieteniimei ºi-mi fãcusem din Cioran un aliatînainte chiar de a-l citi de-adevãratelea.Cãrþile lui erau greu de gãsit: cei carereuºiserã sã ºi le procure din strãinãtate leascundeau chiar ºi de prieteni (printre care,logic, trebuia sã fie ºi câþiva turnãtori).Frunzãrisem doar câteva eseuri publicateînainte de rãzboi, pe care le gãsisem dositeîn biblioteca pãrinþilor mei.

Printre acestea Pe culmile disperãrii, ocarte din 1934 – Cioran o scrisese la douãze-ci ºi doi de ani. Ideile cãrþii nu-mi erau des-luºite – sau, mai exact, dispãreau sub exu-beranþa scriiturii. O copleºitoare nãvalã deefecte literare, de metafore care þâºneau depretutindeni, încãlecându-se ca apele unuirâu de munte care clocotesc împletindu-seºi deîndatã desfãcându-se ca sã se-noadediferit. O avalanºã de imagini a cãror vi-goare se datoreazã, mãcar în parte, impu-ritãþii cuvintelor care nu sunt nici pe de-parte eprubetele curate ºi transparente din-tr-un laborator, menite sã primeascã sensulîn condiþii optime de higienã. Vorbirea ro-mâneascã este grea de toate câte le smulgepuhoiul de la rostul lor ºi le duce dându-leviolenþa copacilor purtaþi de nãvala apelor,a stâncilor pe care le prãvale avalanºa ºicare-i sporesc forþa destructivã. Încãrcate deconotaþii grele de realitatea din care abia s-au desprins, cuvintele limbii noastreizbesc cititorul azvârlindu-l hãis ºi cea fãrãca vreo gravitaþie semanticã sã reuºeascã apune cât de cât ordine în câmpul lexical.Ceea ce n-ar fi posibil dacã în limba în careCioran ºi-a scris primele texte, fraza n-ar fiºi ea proteiformã, indicând doar o simplãdirecþie a prãbuºirii, lãsându-se în voia unorflexiuni ameþitoare. E-atât de uºor sã te laºipurtat, nãucit de vitalitatea primejdioasã aunei limbi a cãrei stãpânire se-nvaþã greu,pentru cã ea presupune mai întâi sã fidobândit suficientã putere pentru a stãvili oasemenea forþã, ºi presupune deopotrivã sãfi dat cugetului suficiente repere pentru azãgãzui sensurile unei limbi care pune con-stant în contact substanþe explozive. Lucruºi mai dificil când tu însuþi eºti locuit de sti-hii lãuntrice, primare, cãrora raþiunea dinprincipiu n-are îngãduinþã a le stãvili ener-gia naturalã.

Este tonul articolelor pe care Cioran lepublica tot atunci, ademenit de exaltareaverbalã a miºcãrii legionare care înveº-mânta seminþele unei gândiri fascizanteîntr-un discurs mistic ºi tradiþionalist profi-tând de aceastã limbã ce-ºi compenseazãimprecizia prin afectivitate pentru a obþineadeziuni viscerale. Cioran, pentru care dis-trugerea era condiþia prealabilã a oricãreicreaþii, care refuza orice organizare sistem-aticã în numele energiilor primordiale, carevroia o Românie delirantã mistuitã de unfanatism singur în mãsurã sã dea acestuipopor un destin istoric… Purtat, mi se pare,mai ales de sonoritãþile fastuoase ale uneilimbi care te face sã-þi pierzi minþile, Ciorans-a trezit într-o tabãrã care nu era cea acugetului.

De fapt Cioran nu trebuia sã se liberezede o ideologie, ci de o limbã.

Ne-ntâlnim pe rue de l’Odéon, chiar înfaþa casei unde locuieºte. Se opreºte ºi-mipropune sã-l însoþesc în Luxembourg.Trecem pe lângã palatul senatului, depãºimbazinul, urcãm scãrile cãtre Observatoire.Nu avem nimic a ne spune aºa cã povestimistorii. În francezã, fireºte: de când a hotãrâtsã scrie în aceastã limbã, Cioran nu maivorbeºte decât franþuzeºte. Îi relatez o dis-cuþie cu un þãran din Maramureº. „Cã ne-auluat pãmântul, spunea, nu-i bai. Dar l-auvãtãmat.” „Vãtãmat!” Cuvântul nu poate fitradus. Îl spun în românã. Vorbim acumdespre aceste cuvinte care sunt numai alenoastre ºi nu se pot spune într-o altã limbã.Prin forþa lucrurilor Cioran vorbeºte româ-neºte. Îmi povesteºte o întâmplare de juneþec-un jandarm de la Ineu unde-ºi petrecea ovacanþã.

Sunt într-un moment în care, obligat decircumstanþe sã-mi schimb limba de scrii-turã, îmi pun sumedenie de întrebãri, pecare nu îndrãznesc sã i le pun lui Cioran. κidã poate seama. Se opreºte – dãdusem demai multe ori ocol grãdinii ºi eram acum îndreptul fântânii Medicis. „Franceza te-mpiedicã sã-þi pierzi minþile”, îmi spune.

Cred cã mai apoi am gãsit aceastã frazãîntr-unul din textele sale. Lipseºte tonul. Celal cuiva care s-a aºezat pe marginea trotu-arului ºi, cu coatele pe genunchi, îºi ia capulîntre mâini.

70

În 1865, se înfiinþa, la Paris, Societatea deLingvisticã, în al cãrei Statut, aprobat un andupã, articolul 2 stabilea douã interdicþii: LaSociété n’admet aucune communication concer-nant, soit l’origine du language, soit la créationd’une langue universelle. Din capul loculuierau aºadar epurate, ca nefondate, specu-laþiile empirice relative la evoluþia limbaju-lui (ori la originea lui biblicã, anterioarãepisodului Turnului Babel) ca ºi cele despreuniversaliile lingvistice. Graþie acestei seve-ritãþi, probabil fondate atunci, având în ve-dere multitudinea de conjecturi ºi teorii încauzã care tindeau sã sufoce lingvisticafrancezã cât ºi pe cea din afara Franþei, fãrãposibilitatea de a fi vreodatã probate, se

creau de fapt premizele unei ºtiinþe a limbiibazate pe date experimentale, observabile1.

Cãtre sfârºitul secolului al XX-lea, ches-tiunea originii limbajului revine în scenã, pealte fundamente, beneficiind de descoperi-rile noi din fiziologia ºi neurologia limbaju-lui, din paleo-antropologie ºi limbajul ani-mal. În 1957 Noam Chomsky2 afirma cã fa-cultatea de a utiliza limbajul trebuie sã aibãde-a face cu constituþia creierului uman, iarmai târziu Steven Pinker3 susþinea cã sun-tem fericiþii moºtenitori ai unor gene gra-maticale.

De curând, problematica evoluþiei limba-jului a gãsit un câmp experimental fertilîntr-o zonã a lingvisticii computaþionale. Înproiectul ALEAR4, comunitãþi de agenþi

Recently, the evolution of language has found a very attractive field of research inside a domain ofstudy situated at the confluence of artificial intelligence and computational linguistics. The paperdescribes the FP7 project ALEAR, to be finished in February 2011, which attempts to advance theknowledge on the origins of human languages and their evolution, by studying communities ofartificial agents, humanoid robots, capable to move, see, hear and communicate. After hundred ofthousands of interactive games (many of them simulated, to gain experience time) between suchagents, rudiments of language spontaneously occur. The project has proven the acquisition ofvocabulary, of elements of grammar (the case system, semantic roles, clitics, etc. ) and, at the dis-course level, the pronominal anaphora. The performance of producing coherent discourses, how-ever, seems not being bound to evolution, but to some basic cognitive machinery and to a greedyapproach the agents should posses in selecting what to be uttered next.

Keywords: origin of language, evolution of language, intelligent agents, humanoid robots, acqui-sition of the vocabulary, the case system, pronominal anaphora, cohesion and coherence in discourse

on-line

Dan Petru CRISTEAEvoluþia limbajului. Poate fi ea descifratã

de roboþi?Abstract

1 Freeman G. Henry, Language, culture, and hegemony in modern France: 1539 to the millennium, SummaPublications, 2008.

2 Syntactic Structures, Mouton de Gruyter, 1957. 3 V. ºi Pinker S. and Bloom P., Natural language and natural selection. Behavioral and Brain Sciences 13 (4):

707–784, 1990.4 Artificial Language Evolution on Autonomous Robots, proiect FP7, derulat între februarie 2008 ºi februarie

2011.

71

Evoluþia limbajului

inteligenþi sunt puse sã interacþioneze pen-tru a proba particularitãþi ale dezvoltãrii ex-presivitãþii limbajului. Dacã astfel de expe-rimente reuºesc, ele pot constitui probeindirecte ale unor traiectorii anumite înevoluþia limbajului. Argumentul pe care îldã Luc Steels, coordonatorul ºtiinþific alproiectului, în cartea sa The Talking HeadsExperiment5, pentru a justifica cercetãrile pecare le-a iniþiat cu mai mult de 20 de ani înurmã, este cã, spre a avansa înþelegereaasupra limbajului ºi cogniþiei, putem adresaîntrebarea fundamentalã: cum s-au nãscutlimbajul ºi înþelesul… Ceea ce poate faceinformatica este sã arate: „cum ar putea unsistem autonom (physically embodied) sã de-prindã un repertoriu de categorii pentruconceptualizarea lumii înconjurãtoare ºicum ar putea o comunitate de astfel deagenþi sã dezvolte un sistem partajat de co-municaþie, de complexitatea limbajului na-tural?”

Cu alte cuvinte, cercetarea pe care o men-þionez cautã sã modeleze, pentru fiecareagent în parte, dezvoltarea unei ierarhii deconcepte care ar descrie realitatea înconjurã-toare, apoi cum sunt aceste concepte puse încorespondenþã cu un set de cuvinte care sãle denumeascã, adicã un lexic, sã arate cumexperienþe de viaþã individuale pot duce laconceptualizãri diferite, deºi apropiate, ºi laasociaþii concept-cuvânt apropiate, deºisubtil diferite în fiecare individ în parte, ºicum diferenþele de asociere concept-cuvântse estompeazã ºi treptat dispar pe parcursulunui ºir lung de interacþiuni ce se deruleazãîn cadrul comunitãþii. Într-un alt plan, se în-cearcã apoi modelarea apariþiei elementelorde gramaticã, anume faptul cã utilizatoriilimbajului îºi construiesc treptat propriagramaticã pentru a optimiza succesul încomunicare, pentru a creºte expresivitateaexprimãrilor, cât ºi pentru a reduce efortulcognitiv necesar interpretãrii semantice6. Înfine, se încearcã modelarea fenomenelordiscursive, adicã a capacitãþii de a utiliza

elemente coezive ºi de a produce un discurs(cu înþelesul de ºir de propoziþii) coerent.

Agenþii inteligenþi pe care i-am semnalatmai sus apar ca roboþi umanoizi autonomi,au capacitãþi perceptive vizuale ºi auditive,ceea ce îi face capabili sã recunoascã obiecteîn mediul 3D înconjurãtor ºi sã audã, se potmiºca ºi-ºi folosesc braþele pentru a face ges-turi în direcþia unui obiect, dau din cap pen-tru a indica o negaþie, pronunþã cuvinte,sunt înzestraþi cu memorie ºi pot face anu-mite raþionamente. Tot acest sofisticat apa-rat experimental este creat pentru a simulainteracþiuni între agenþi, inclusiv dialoguripe tema unor scene cu obiecte sau a unorevenimente simulate, ºi a urmãri stabiliza-rea în comunitate a unor elemente de limbajapropiate de cele ale limbilor naturale.

O bunã parte din aceste interacþiuni sedesfãºoarã sub forma unor „jocuri lingvis-tice”, în care „vorbitorul” trebuie sã comu-nice o anume scenã sau un eveniment„ascultãtorului”, iar acesta trebuie sã-l „în-þeleagã”. Motivaþia acestor interacþiuni esteînscrisã programatic în cogniþia agenþilor ca„nevoia” de terminare cu succes a interacþi-unii. Dacã ea are loc, ambii agenþi partici-panþi la dialog îºi mãresc încrederea în ele-mentele de limbaj care au fost folosite îndialogul lor (unitãþi de vocabular sau par-ticularitãþi gramaticale, cum ar fi cazurile,sau semantica rolurilor, sau folosirea cliti-cilor), în caz contrar încrederea lor în acesteelemente fiind deterioratã. Dupã zeci de miide astfel de jocuri în doi, apare spontan unvocabular care dã nume conceptelor nece-sare pentru a diferenþia proprietãþile obi-ectelor. Vocabularul devine treptat împãr-tãºit de majoritatea membrilor comunitãþiiºi este stabil la perturbaþii datorate creºteriinumerice a populaþiei, ori a declinului ei,sau a mixajului cu grupuri mai mici.

Sã-l ascultãm pe Remi Van Trijp, un olan-dez în a cãrui limbã nativã substantivele ºiarticolele ºi-au pierdut variabilitatea cazu-rilor, în introducerea la teza sa de doctorat

5 Vol. 1, Words and Meanings, Laboratorium, Antwerpen, 1999. 6 Remi van Trijp. Analogy and Multi-Level Selection in the Formation of a Case Grammar. A Case Study in

Fluid Construction Grammar. PhD thesis, University of Antwerp, Department of Linguistics, Faculty ofArts, 2008.

72

Dan Petru Cristea

dedicatã achiziþionãrii cazurilor de cãtreagenþii inteligenþi:

While working on this thesis, I started torealise that case systems are very elegantsolutions to a very complex communicativeproblem. Case markers turned out to be agrammar’s Swiss army knife: they can beused for expressing event structure, spatialand temporal relations, gender and numberdistinctions, and many other subtle gram-matically relevant meanings. I marveled atthis unexpected display of functionality andI got intrigued by the rise and fall of caseparadigms.

Direcþia de cercetare despre care vorbimeste însemnatã nu numai pentru cã ridicãprobleme fascinante despre limbaj, dar eapermite o abordare de jos în sus (bottom up)în domeniul inteligenþei artificiale, ºtiinþacare îºi propune crearea de sisteme care secomportã asemãnãtor omului. În loc de adota agenþii, în mod programatic, cu perfor-manþa de a utiliza limbajul natural, de ce nui-am înzestra doar cu mecanismele cogni-tive artificiale care sã le permitã sã achiz-iþioneze limbajul prin conversaþii în interi-orul unei comunitãþi care îl utilizeazã deja?Cu alte cuvinte, limbajul nu ar fi programatîn astfel de agenþi, ci ar apãrea treptat, la felcum se întâmplã ºi în indivizii umani.

Dincolo de frazã se situeazã discursul. Lanivelul discursului, limbajele naturale ºi-audezvoltat mecanisme de asigurare a coezi-unii ºi a coerenþei. Spunem cã un text estecoeziv dacã în constituþia lui se gãsesc sufi-ciente elemente care îl leagã ºi cã e coerentdacã unitãþile de discurs, propoziþiile, suntuºor de înþeles prin ele însele sau în secven-þa lor. Desigur, ambele concepte sunt destul

de greu de apreciat cantitativ ºi, cu atât maipuþin, de stabilit praguri care, dacã nu suntatinse, sã ne facã sã catalogãm textul dreptfãrã noimã7. Înþelesul este dat de contextulîn care apare o întindere de text, astfel încâtaceeaºi secvenþã de cuvinte, plasatã în con-texte diferite, poate dobândi sensuri dife-rite. Când ne referim la discurs, coerenþapoate însemna ºi dificultatea de a procesatextul. Spunem cã un text este mai puþincoerent dacã pentru înþelegerea lui suntemobligaþi a face mai multe inferenþe.

O manifestare a coeziunii textelor esteanafora8 – utilizarea unui ºir lexical pentru areferi o entitate a discursului care a mai fostreferitã deja – iar printre manifestãrile ei,cea mai frecventã este referinþa pronomi-nalã. Întrebarea principalã pusã în ALEAR afost: poate fi datã o explicaþie prin auto-organizare a utilizãrii pronumelui în lim-baj? ªi apoi: care sunt premizele cognitivecare ar permite utilizarea pronumelui? Câteinteracþiuni ar fi necesare pentru ca un pro-nume sã aparã în vocabularul unei comu-nitãþi? Care e câºtigul în comunicare dacã arfi folosite pronumele? Principiul economi-citãþii este adesea invocat în lingvisticã9.Trebuie observat cã un agent are douã mo-tive care l-ar putea face sã prefere utilizareaunui pronume pentru referirea unei entitãþi:pentru cã foloseºte mai puþine cuvinte (deexemplu, el în loc de cubul roºu din stânga) ºipentru cã entitatea care a fost recent în focuseste semnalatã astfel explicit, fiind menþin-utã în centrul atenþiei. Totodatã, el are celpuþin un motiv pentru care ar prefera sã nufoloseascã un pronume: pentru cã un pro-nume ar putea introduce o ambiguitate.Pronumele este un element lexical extremde ambiguu: acelaºi cuvânt este folosit pen-tru a referi o clasã extrem de largã de en-

7 N-am înþeles niciodatã de ce Chomsky a etichetat drept „fãrã sens” celebra lui propoziþie: Colourlessgreen ideas sleep furiously, când e absolut evident cã sensul ei trebuie sã fie acesta: ideile, desigur, nu auculoare, dar ideile din mintea unui activist al partidului ecologist ar putea fi etichetate drept verzi. Nue de mirare aºadar cã ele sunt pe de o parte fãrã culoare ºi pe de alta – verzi. Iar dacã ele sunt visateîntr-un somn agitat, am putea spune ºi cã dorm furios… Ajuns aici în scrierea acestui articol, am fostcurios sã vãd dacã ºi alþii au încercat atribuirea unui sens acestei propoziþii. Au fost, se pare, organizateºi competiþii (a se vedea http://en.wikipedia.org/wiki/Colourless_green_ideas_sleep_furiously).

8 Halliday M.A.K. and Hassan R., Cohesion in English, London: Longman. 9 Vezi, de exemplu, Vicentini A., The Economy Principle in Language. Notes and Observations from Early

Modern English Grammars, în „Mots Parabras Words”, nr. 2, 2003, p. 37-57.

73

Evoluþia limbajului

titãþi. Aºadar, ce condiþii ar fi necesare pen-tru ca pronumele sã aparã spontan învocabularul agenþilor numai din negociereaacestor douã tendinþe contrare? Achiziþiaanaforei în limbaj presupune capacitãþi cog-nitive netriviale, dar cea mai de seamã parea fi capacitatea de a memora elemente careau fost în centrul atenþiei anterior momen-tului exprimãrii. Lipsa unei memorii deacest tip ar face imposibilã determinarealegãturilor dintre menþiuni, în acelaºi fel încare lipsa percepþiei spaþiale ar face imposi-bilã recunoaºterea faptului cã un obiect seaflã plasat în dreapta altuia. Experimenteleau arãtat cã introducerea unui “canal per-ceptiv”, numit previous-focus, reprezintã ocondiþie suficientã pentru ca pronumele sãfie “inventat” ºi folosit în comunicarea din-tre agenþi. Dupã un numãr de interacþiuni,agenþii învaþã sã utilizeze pronumele cândsunt puºi sã numeascã entitãþi care fuseserãdeja în centrul atenþiei.

În fine, cealaltã caracteristicã a discursu-lui, coerenþa, pare a avea o cu totul altãtraiectorie. Experienþele din ALEAR au cãu-tat mai întâi sã mãsoare coerenþa10 unui dis-curs generat ad-hoc la subiecþi umani. Pe oscarã de la 0 la 4, unde 0 înseamnã cel maipuþin coerent, mai greu de procesat, iar 4 –cel mai coerent, mai fluent, discursul umanspontan pentru reprezentarea pe care o aude exprimat (ºi în care nu sunt constrângericare sã impunã o anumitã ordine a exprimã-rilor) se plaseazã aproape de maximumulposibil de coerenþã. Ceea ce înseamnã cãtendinþa naturalã este de a produce un dis-curs care poate fi uºor de înþeles de parten-er. Cu aceastã cunoaºtere asupra discursuluiuman, s-a purces la modelarea generãriidiscursului de cãtre un agent artificial. Neaºteptam ca, analog rezultatelor ALEAR dincelelalte zone ale limbajului, inclusiv închestiunea referinþelor pronominale, sã gã-

sim un model care sã arate cã ºi coerenþaeste o proprietate a limbajului achiziþionatãspontan, în urma unei serii lungi de dialo-guri în interiorul unei comunitãþi. Ei binenu, rezultatele11 sugereazã cã e suficient caaparatul cognitiv sã includã un model dememorie imediatã foarte simplu (asemãnã-tor unui buffer în care citirea ºi înscrierea sãse facã prin acelaºi capãt) iar agenþii sã fieleneºi, în sensul ca fiecare nouã exprimare sãfie aleasã de agent din vecinãtatea reprezen-tãrii celei care a fost menþionatã cel mairecent. Aceastã lenevie nu e decât o altã ma-nifestare a principiului economicitãþii. Cualte cuvinte, în condiþiile în care vorbitoru-lui îi e clar ceea ce are de spus, a produce undiscurs coerent e mult mai uºor decât avorbi alandala. Un agent vorbeºte coerent înmod natural, spontan, pe când incoerenþa efie datoratã unui creier avariat, fie rezultatulunui proces conºtient de incifrare.

Sunt convins cã atât memoria imediatã alui William Faulkner (când a scris Zgomotulºi furia) cât ºi a Hertei Müller (în porþiunidin Încã de pe atunci vulpea era vânãtorul) aufuncþionat, la vremea producerii acelorscrieri, fãrã cusur…

10 Mãsurarea coerenþei s-a fãcut prin prisma tipurilor de tranziþii între enunþuri inventariate de teoriaCentering (Grosz B. J., Joshi A. K., and Weinstein S., Centering, A Framework for Modeling the LocalCoherence of Discourse, Computational Linguistics, 21, pp. 203-225, 1995), care iau în consideraremenþionarea în enunþuri consecutive a aceloraºi entitãþi precum ºi poziþia lor în unitatea de discurs.

11 Cristea, D. and Iftene, A. (2010), Discourse Coherence – a Built-in Cognitive Mechanism?, în Dan Tufiº,Corina Forãscu (eds.), Multilinguality and Interoperability in Language Processing with Emphasis onRomanian, Editura Academiei Române, pp. 362-379.

74

Un presureéalismeLa Roumanie a redécouvert son avant-

garde littéraire et plastique à la fin desannées soixante, non sans l’avoir aupara-vant réduite au silence sous le régime com-muniste d’après 1947. Malgré quelquesinterdictions maintenues par une censureceauºescienne orthodoxe et pudibonde, ona alors pu étudier et remettre à la portée dupublic des textes et peintures volontaire-ment oubliés1. Mais dès cette époque avant-gardisme et surréalisme ont toujours ététenus comme étroitement mêlés, tant parleurs anciens acteurs que par les nouveauxhistoriens. En général, on situe les débutsdu surréalisme au sein de la revue Unu (Un, 1928-1932) mais de plus radicaux les

assignent aux écrits d’Urmuz avant GrandeGuerre ou, au contraire, ne veulent tenircompte que de l’affiliation officielle dumouvement du surréalisme internationaldirigé par André Breton.

Il est difficile de parler de surréalismepropos des surprenants textes d’Urmuz(1883-1923). Il s’appelait en réalité Deme-trescu-Buzãu, mais comme nombre d’avant-gardistes roumains, on ne retient que sonpseudonyme2. Connus d’un petit nombred’amateurs depuis 1908-1910, diffusés debouche à oreille, ses premiers textes n’ontfinalement été imprimés, à l’initiative deTudor Arghezi, qu’à la veille de son suicide.Leur constante absurdité contraste avec lesymbolisme qui se perpétue alors avecGeorge Bacovia. Le premier à les avoir

Serge FAUCHEREAU

Le surrealisme en Roumanie (I)

The author begins a series of articles related to Romanian Surrealism. The first one discusses thepredecessors of this movement, including Urmuz, I. Vinea, S. Samyro (later known as TristanTzara) or Marcel Janco. There are taken into account the external influences, the manifestos andthe leading publications ("Contimporanul" and "Integral"). Interestingly, Ion Barbu, a non-Avantguard poet, published several of his writings in these magazines.Keywords: Avantguard, Romanian Surrealism, predecessors, manifestos, cultural publications,pictopoetry.

Abstract

Artã ºi spectacole

1 A la suite des efforts diffus d’érudits comme Ovid Crohmãlniceanu et Adrian Marino, un jeune essay-iste , Ion Pop, publie en 1969 Avangardismul poetic romanesc ( Cluj, Editura pentru Literatura).Cette mêmeannée le vétéran Saºa Panã voit enfin paraître sa grosse Antologia literaturii romane de avangarda(Bucarest, Editura pentru Literatura).Beaucoup d’autres livres ont paru ensuite et des rééditionséventuellement expurgées de passages réputés indécents ou réactionnaires. Il a tout de même falluattendre 2003 pour voir reparaitre les écrits roumains de Gherasim Luca- par les soins de Pop qui restele meilleur spécialiste de la littérature avant-gardiste de son pays. Le régime de Ceausescu a pourtantpardonné à Mircea Eliade âgé , ses anciennes années de militantisme fasciste, à cause de sa notoriétéinternationale.

2 De George Bacovia et Tudor Argezi à Paul Celan et Jacques Herold, l’adoption d’un nouveau nom estcourante chez les écrivains et les artistes roumains. Cf. Petre Raieanu, Gherasim Luca, Paris, Oxus, 2004,p.15-19

75

Le surrealisme en Roumanie (I)

analysés de près, George Cãlinescu, les acomparés à Alfred Jarry et à Charles Cros etremarqué bien que, tout au long de ces his-toires brèves, règne : « une confusion per-manente entre les êtres, les plantes et leschoses », l’auteur conserve toujours uneimplacable lucidité qui n’a rien de surréal-iste, et, « au milieu de toute cette absurdité,la dignité stylistique, l’autorité d’un grandécrivain classique et donc, évidemment, parcontraste, l’effet comique3»-opinion ratifiée,en bonne logique, par Eugène Enesco4,admirateur d’Urmuz.

Il est abusif de considérer commeprécurseurs de dada ou du surréalisme lestrois jeunes gens qui fondent en 1912 larevue Simbolul, S. Samyro, I. Iovanaki et

Marcel Iancu, un peu plus tard connuscomme Tristan Tzara, Ion Vinea et le peintreMarcel Janco. Meme si l’un d’eux qualifieraUrmuz de « révolutionnaire discret de la lit-térature roumaine et précurseur méconnudes mouvements d’avant-garde5», il n’estpas certain qu’ils le connaissent dès lors. Enrevanche, ils sont familiers de la littératuresymboliste de Jules Laforgue, MauriceMaeterlinck et Alexandre Macedonskiqu’ils imitent dans leurs premiers poèmesadolescents. Certes, les relations entre laculture roumaine et la francophonie onttoujours été étroites, mais ces jeunesécrivains sont à l’affût de tout ce qui estalors nouveau, la poésie de l’AméricainWhiteman ou celle de l’Allemand Dehmel.Tzara, qui est également germaniste, a lu lespremiers expressionnistes, Wedeckind ouMorgenstern –l’information lui est d’autantplus facile que l’ancienne minorité delangue allemande (les Saxons, Sachsen) enRoumanie garde des contacts avecl’Allemagne et l’Autriche. Dès 1913, Vineaqui a commencé une carrière de critiquerend compte du futurisme, non pas celui deMarinetti, déjà connu en Roumanie depuis1909, mais le futurisme russe du poète IgorSeverianine et des peintres du Valet deCarreau ( Mosocou, 1911) ; il s’attarde aussiavec enthousiasme sur l’acméisme (1913)des poètes Nicolas Goumilev et AnnaAkhmatova et sur une autre nouvellevenue, Marina Tsvétaéva6. Dans sonnuméro de décembre 1912, Simbolul signalel’essai Du cubisme de Gleizes et Metzingerparu en France cette même année. Mais l’arten Roumanie ne s’avance pas si loin. Sesgrandes innovations plastiques sont le faitd’artistes qui ont quitté le pays même s’ilsconservent des contacts avec lui : le peintreArtur Segal installé en Allemagne ou le

3 George Calinescu, « Cours sur la poésie » (1938) in Studies in poetics, Bucarest, Univers, 1972, p30-31(trad.S.F) .L’œuvre d’Urmuz a d’abord été rassemblée par la revue Unu en 1930 ; l’édition suivante,également due à S. Panã , n’a paru qu’en 1970 sous le titre Pagini bizare( Pages bizarres, Editura Minerva,Bucarest).

4 Eugène Ionesco et son compatriote Jacques Costine ont présenté et traduit Umuz dans la revue LesLettres nouvelles( Paris, jan-fév.1965 et sept-oct.1969).

5 Ion Vinea, Publicistica literara, Bucarest, Editura Minerva , 1977, p3258( trad.S.F).6 Ibid, p.49-52

76

Serge Fauchereau

sculpteur Brancusi, parisien depuis 1904.Plus jeune, Hans Mattis-Teutsch a étudié àMunich (1903-1905), puis à Paris (1905-1908) où il a rencontré Kandinsky qui auraune influence considérable sur lui. De re-tour dans sa Transylvanie natale, il pratiqueune peinture très colorée, aux schématisa-tions hardies, mais il reste très isolé. Aprèslui, le peintre Josif Iser a aussi étudié àMunich et à Paris où il a découvert le fau-visme. En 1909, de retour en Roumanie, ilorganise à Bucarest une exposition où ilmontre des peintres de l’école de Paris,notamment de Derain, du grec Galanis et delui-même. C’est pour plusieurs années ceque les Roumains verront de plus «avancé».Quant au potentiel novateur d’Iser, c’estplutôt son élève Iancu-Janco qui le réalisera.

En 1915, Tzara et Vinea lancent une nou-velle revue, Chemarea( L’appel) qui n’auraque deux numéros, le public en étant sansdoute assez déconcerté. Le symbolysme estdépassé, oubliées ses poses et ses langueurs.Tzara se moque désormais des AlbertSamain : »Mon âme est un maçon qui rentredu travail7. ». Vinea n’es pas en reste et pub-lie alors des vers comme ceux-ci :

Gare rapiécée de lumières, Rails verts sous une lune de venin, Champ au ciel piqué d’épines, Quel silence, âme terne et muette, Tous les trains sont passés…8

Tout le poème se poursuit ainsi au grédes associations qui surgissent chez l’au-teur ; aux ruptures de syntaxe répondent lesruptures de sens, mais une atmosphère par-ticulière lui confère sa cohérence. On enapprécie mieux la maturité si on se souvientque dans ses premiers poèmes (1913-1917)de Mont-de–piété, André Breton affectaitencore les contorsions mallarméennes deRené Ghil. On songe plutôt à certaines

pages de Champs magnétiques(1919) où Bre-ton et Soupault, se laissent aller au lyrismede l’automatisme. Vinea ne poussera pasplus loin l’expérience, une fois séparé deTzara. Celui-ci est parti en Suisse (où setrouve déjà Janco) à la fin de l’été 1915 pourune autre aventure beaucoup mieux con-nue, dada9.

Après avoir flambé en Suisse puis enAllemagne et avoir fait parler de lui un peupartout en Occident, dada s’est éteint à Parisen 1922, par décision de Tzara lui-même quil’avait lancé en 1916. Dans les publicationsroumaines, Vinea a défendu l’action de sesamis tout le temps que dada a été «la for-mule littéraire la plus nouvelle»10. Cette nou-veauté s’est éventée : quand Janco revient àBucarest en 1922, il est devenu construc-tiviste dans sa double vocation de peintre etd’architecte. La revue que fondent aussitôtles deux amis Contimporanul (Le Contem-porain, 1922-1932), se donne à priori commede tendance constructiviste. Cette option nese manifestera guère de façon cohérentequ’en architecture.

Dans le numéro spécial que Contimpora-nul consacre à cette discipline en février1925, Mies va, der Rohe, Oud, VictorBourgeois, Auguste Péret, Le Corbusier, vanDoesburg, Janco lui-même et son collègueHoria Creanga, donnent effectivement lesentiment d’appartenir à une même esthé-tique. Mais, le reste du temps, le mod-ernisme de la revue tire à hue et à dia :futuriste avec Marinetti, expressionnisteavec Walden, dadaïste avec Picabia et sur-réaliste quand elle aura rendu compte dumanifeste d’André Breton en 1924. En mai,cette année-là Vinea décide de dynamiser sarevue et de lui donner cette cohérence quilui fait défaut, en lançant un Manifesteactiviste adresse à la jeunesse d’une autorité

7 Tristan Tzara, Œuvres complètes, tome 1, Paris, Flammarion, 1975, p.29(trad.Claude Sernet).Les Œuvrescomplètes(Flammarion, 1975-1982) ont été rassemblés par Henri Behar.On consultera une copieusebiographie du poète par François Buot, Tristan Tzara , Paris, Grasset, 2002

8 Ion Vinea, « Doléances » in Opere , tome1, Cluj, Editura Dacia , 1971, p.112( trad.S.F.).9 Les années roumaines de Tzara et ses amis, ici brièvement survolées, sont étudiées plus en details dans

S.Fauchereau, Expressionisme , dada, surréalisme et autres ismes (1976), Paris, Denoel, 2001, chapitre 8, etdans la preface à Tristan Tzara , Poèmes roumains, La Quinzaine littéraire,1972

10 Ion Vinea, Publicistica literara, « Dada » (1920), op.cit., p.187 (trad.S.F).

77

Le surrealisme en Roumanie (I)

péremptoire qui servira de modèle à lapléthore de manifestes qui paraitront par lasuite pendant plus de vingt ans :

A bas l’art car il est prostitué !La poésie n’est qu’un pressoir bon à pressur-

er la glande lacrymale des filles de tout âge ;Le Théâtre, une recette pour la mélancolie de

marchands de conserves ;La littérature, un clystère éventé…

Tous les domaines des lettres et des artssont ainsi invectivés et, après une con-damnation formelle du roman, genre anec-dotique et sentimental, viennent enfin despropositions positives pour « un théâtre depure émotivité …débarrassé des clichésaffadis de la vie bourgeoise», « des arts plas-tiques libérés de tout sentimentalisme, delittérature et d’anecdote, d’expression desformes et des couleurs pures en rapportavec elles-mêmes. « l’éradication de l’indi-vidualisme comme but, pour tendre à l’artintégral11»…Ce dernier vocable va servir demot de passe pendant plusieurs années :intégral, l’art intégral, l’intégralisme…. Enfeuilletant cependant ce no. 46 de Contim-poranul, on découvre d’autres faits peut-êtreplus significatifs : cet esprit de synthèseintégrant tout ce qui lui semble valable dansles avant-gardes de l’époque n’empêche pasla revue de porter intérêt à certainsécrivains indépendants, ennemis de l’agita-tion et dont l’œuvre parait aujourd’hui plussatisfaisante et mature : en bonne page, enface de celle qui porte son manifeste, Vineaa imprimé sur trois colonnes un long poèmede Ion Barbu, poète d’inspiration classiquequ’on a parfois comparé à un Paul Valéryplus hermétique et pince-sans-rire :

Va toujours vers le Couchant !Il te change en glaise verte, Pitoyable, te posant

Sa main verte Toute alerte , Sur ce cou gonflé d’ulcères(Durs serpents verdis par l’eau, Oxydés plus que leurs frèresDes jardins municipaux)…12

Parfois libres et le plus souventsoigneusement métrés, les vers de Barbuparaitront fréquemment dans Contimpora-nul - comme ceux de son rival Arghezi dontil dénoncera le naturel comme ne «facil-ité»13. Il n’y a pas de hiatus gênant entre euxet l’esthétique sévère des gravures de Jancoou de nouveaux venus constructivistes,appliqués comme M. H. Maxy ou pluslyriques comme Mattis Teutsch aveclesquels ils voisinent ici. Au même momentJanco, prépare d’ailleurs une grande exposi-tion internationale qui ouvre en décembre

11 Ion Vinea, Opere, tome5, Cluj, Editura Dacia, p.31-32 (trad.Micaela Slavescu).Les plus importantesanthologies ont repris ce manifeste :Sa?a Panã , Antologia literaturii romane de avangarda, op.cit. : MarinMincu, Avangarda literara romaneasca, Bucarest, Editura Minerva, 1983 ; Ion Pop, La Réhabilitation du rêve,Paris, Maurice Nadeau-Institutul Cultural Roman-Est, 2006

12 Ion Barbu, « Mademoiselle Hus », Bucarest, Contimporanul,no.46, mai 1942, p.11(trad.Yvonne Stratt),repris dans Opere, tome1, Bucarest , Univers enciclopedic, 2000,p.87

13 « Un péché de facilité jette une ombre sur la poésie d’Arghezi », Ion Barbu, Opere, tome2, Bucarest,Univers enciclopedic, 2000, p.23( trad.S.F.)

78

Serge Fauchereau

1924 à Bucarest. Grâce aux connaissancesqu’il a faites lors de ses voyages et de sesséjours à Zurich et Paris, Janco a pu ressem-bler un extraordinaire panorama d’œuvres,d’Arp ) Klee et de Kassak à Teige, premièreprésentation en Roumanie de l’art étrangercontemporain. L’exposition montre aussides artistes roumains encore presque incon-nus : Vicot Brauner, M. H. Maxy, MattisTeutsch et Milita Petrascu, ancienne élèvede Bourdelle et dorénavant dans la lignéede Brancusi14. L’un des nouveaux poètesrespectés de l’époque, Lucian Blaga, en estun peu déçu tout en approuvant l’initiative.Fasciné par ce qu’il appelle la « volontéd’abstraction » de Brancusi. L’un des nou-veaux poètes respectés de l’époque, LucianBlaga, en est un peu déçu tout en approu-vant l’initiative. Fasciné par ce qu’il appellela « volonté d’abstraction» de Brancusi, il neremarque dans ses pages que Janco etMAXY, encore est-ce pour conclure plusloin que leur constructivisme trouve plutôtun aboutissement dans l’architecture. Si sonattention est retenue par Mattis Teutsch,c’est parce que celui-ci « a suivi le chemin deKandinsky », échappant au constructivismepour une « peinture absolue » proche de lamusique. Mais Blaga a certainement raisonde voir le principal mérite l’exposition dansles questions qu’elle pose15. Le jeune VictorBrauner en est à coup sur ébranlé.

Brauner vient de faire sa première expo-sition il a vingt et un ans, il est « téméraire»,reconnaît Vinea, et a déjà essayé lesmanières les plus diverses : » toiles décora-tives, ensuite toiles impressionnistes etcubistes(…) jusqu’à un art sans anecdote etde couleur pure », mais « il possède unesensibilité d’araignée et une imagination

sans scrupules16». De cette première périodesubsistent notamment la série de grandespeintures du musée de Tulcea, L’Ouvrière,Loth et ses filles, Adam et Eve (1923), expres-sionnistes par leur sujet, plutôt cubiséesdans leur style ; elles ont pour caractéris-tique de figurer des personnages borgnes,obsession durable du peintre qui, quinzeans plus tard, perdra effectivement un œildans un accident où certains surréalistesvoudront voir la réalisation d’une prémoni-tion. Simultanément parait le spectaculaireet, hélas, unique numéro de H. P. , revuebilingue de deux jeunes poètes, Ilarie Vo-ronca et Stephane Roll17. « Un Aérogrammeen lieu de manifeste » étalé sur deux pagesest censé présenter les objectifs de la publi-cation : « hermétique le sommeil de la loco-motive au-dessus des balcons équateurpulse vaste annonce il faut dynamique leservice maritime l’artiste n’imite pasl’artiste crée la ligne le mot qu’on ne trouvepas dans le dictionnaire vibre diapason siè-cle hippisme ascenseur dactylo-cinémato-graphe18… »Ce chaos de paroles et la typo-graphie excentrique surenchérissent sur lemanifeste de Contimporanul ; ils tiennent desmots en liberté futuristes, des mots tirés auhasard de Tzara et de la mise en page pub-licitaire. La présentation est plus intéres-sante que le contenu qui ne varie guère dansles manifestes, nombreux en ce milieu desannées vingt :une reprise de diverses posi-tions de l’avant-gardisme international etun refus de la logique au nom de la moder-nité puisque, dira leur contemporain, lephilosophe Stéphane Lupasco, « un prob-lème se pose plus explicitement que jamais,au cours de notre siècle, celui des valeurs dela logique »19. Janco et Vinea, invités de H. P.

14 Parmi les invités de l’étranger citons Arp, Brancusi, Buchholz, Eggeling, Kassak, Klee, Mohoy-Nagy,Peeters, Richter, Schwitters, Servranckx, Szczuka, Teige, Zarnower….

15 Lucian Blaga, Scrieri despre arta, Bucarest, Editura Meridiane, 1970, p.86-89(trad.S.F.)16 Ion Vinea, « Exposition de Victor Brauner »(nov.1924), Opere, tome5,p.45(trad.S.F.)17 A l’initative de Marina Vanci une bonne réédition anastatique en a été faite à Paris, éditions Jean

–Michel Place, 199318 Ibid, (trad.Marina Vanci).19 Stéphane Lupasco, Logique et contradiction, Paris, Presses Universitaires de France,1947,p.1.Bucarestois

arrivé jeune en France et d’abord poète français imitant écletiquement Bacovia ou Tristan Klingsor(Dehors….,Paris, Delamain et Boutelleau,1926), Lupasco s’est fait connaître comme un philosophe dessciences et préoccupé par la mise en question de la logique (Du devenir logique et del’affectivité, Paris,Vrin, 1935).

79

Le surrealisme en Roumanie (I)

sont-ils dupes ? Peu après, on lira dans larevue Punct une remarque ironique deVinea : « L’opinion courante est que rienqu’en employant un vocabulaire de con-tremaitre d’usine, en guise de parole en lib-erté, on devient pour cela poète moder-ne… »20 Voronca et Brauner font grand casde ce qu’ils considèrent comme leur inven-tion : la pictopoésie, planches réaliséesensemble mêlant les plages et les tracés encouleur et des mots et fragments de phraseà lire ; mais l’idée est dans l’air depuis lefuturisme. La disposition géométrique ré-pond aux dessins et linogravures construc-tivistes de Maxy et de Brauner lui-meme.

Avant meme la fin de 1924 apparaît unenouvelle revue, Punct (Point, 1924-1925), unpeu moins éphémère que H. P. , puis Integral

(1925-1928) avec plus ou moins les mêmescollaborateurs : l’infatigable Voronca, MihailCosma (qui en France deviendra ClaudeSernet), Roll, et les peintres Brauner, Maxy,Corneliu Mihãilescu…. Les illustrationssont dans le droit fil de H. P. et provocationset déclarations fracassantes continuent de lapart des poètes. Ce sont trop souvent despétards mouillés aux images déconnectéesque dénoncent les comptes rendus d’alors :

Vapeur fermée l’après-midi dans le grillageétoile,

Ange le train avance le doigt sur la bouche, Déchire la sérénade des machines à écrire.21

Voronca fait alors partie des irréduc-tibles ; en fait, la revue Integral marquera unrecul dans la provocation parce qu’elle vas’ouvrir à l’avant-garde étrangère avec unetolérance inhabituelle et dans une volontédéclarée de synthèse. Rétrospectivement, IonPop remarquant que le sous-titre de Punct, «Revue d’art constructiviste », est abandonnépar Integral, parle justement de « modernis-me modéré »22. Un nouveau mouvementmajeur est apparu, le surréalisme, par rap-port auquel on va devoir prendre position.A l’encontre de Vinea qui, rendant comptedu manifeste, y a vu d’abord une chancepour la poésie, Voronca y est totalementhostile : « Le surréalisme d’André Breton estune tardive réédition, sur des bases freudi-ennes, des réalisations de Zurich »23. Integrala des correspondants parisiens actifs etinformés. Grâce à Mattis-Teutsch, desartistes comme Brancusi, Braque, Miroapparaissent dans la revue, et BenjaminFondane (qui vit à Paris depuis 1923) envoiedes comptes rendus très fins sur le mouve-ment dont il analyse bien les difficultés àconcilier l’art et la révolution. Ses portraitsde surréalistes comme l’Aragon du Paysan

20 Ion Vinea, « Paroles creuses », Punct, no.4, 28 fév.1925, in Opere, tome1, op.cit.(en français).21 Ilarie Voronca, « Invitation au bal », Integral,no.4, juin 1925 in Ion Pop , La Réhabilitation du rêve, op.cit.,

p.372 (trad.Dan Ion Nasta).La critique en place , alors bien informée , ne néglige pas Voronca mais nemanque pas de rappeler à l’encontre de son « impressionnisme violent et incohérent » l’antériorité deTzara ( Pompilius Constantinescu, Scrieri, tome 5, Bucarest, Editura Minerva, 1971,p.229) et de con-fronter , non sans narquoiserie, son « pointillisme poétique » et des extraits du Manifeste de Breton (Perperssicius, Opere, tome 3, Bucarest, Editura Minerva, 1971, p.284).

22 Ion Pop, Avangarda in literatura romana, Bucarest, Editura Minerva, 1990,p.10423 Ilarie Voronca, “Voix” , Punct, no.8 (trad.Vincent Ilutiu) et Ion Vinea, Opere, tome 5, op.cit., p.85.

de Paris ne manquent pas de finesseacérée : « Grand écrivain pur-sang, gréépour un long raid-record, sa performancesplendide le destine rien hélas ! qu’à unecarrière de grand écrivain de France –car ilest fait pour plaire »24. Les poèmes roumainsde Fondane recueillis dans Paysages (1930)qu’illustrera Brancusi, sont cependant loindu surréalisme ou de l’ntégralisme de sonami Voronca.

A nouveau l’hiver nous appelle devant l’atre,pour causer.

Des corneilles ont clouté le ciel etJ’aime entendre craquer le silence…On dirait Que sont repartis, par les ruelles, les chariots

chargés de bois25…

Ici nous sommes dans une atmosphèreintime, dans une tonalité nostalgique et dis-crète, loin du tapage et des sanglots provo-cants. Fondane donne l’impression d’êtredu côté de l’avant-garde sans en faire partie,comme ses ainés Arghezi ou Barbu qu’In-tegral publie aussi. A aucun moment lesponts entre les mouvements militants et lesgrands indépendants ne seront rompus26.

Ion Barbu choisit un portrait peu réalistede lui-même par Janco, pour orner son livreprincipal, Jeu second (1930). Dans les années1928-1930, Arghezi ouvre les colonnes de sacurieuse revue–pamphlet Bilete de papagal(Billets de perroquet) à nombre de sescadets, d’Adrian Maniu et Fondane aux toutjeunes Blecher et Ionesco. On retrouveraArghezi et Barbu à distance mais point tropéloignés des surréalistes de la revue Unu27

qui auront eu le temps de remarquer queleurs images étaient souvent plus fortes etefficaces que celles des avant-gardistes àtous crins :

L’heure est peut-être venue, alors qu’àprésent

Les feuilles naguère si belles tombent desarbres,

L’heure de se regarder en face le passé, calme-ment,

Et la trace de son ombre qui commence à fairemal.

(…)Un jour fragile, une nuit brulant du feu des

astres, Parfois crucifiés, parfois libres et grands,

souvent petits, Bergers de chrysanthèmes, prophètes pour

des fourmis, Au-dessus de nos têtes les vautours planant

dans le ciel bleu…28

80

Serge Fauchereau

24 Benjamin Fondane, « Aragon ou le Paysan de Paris », Integral, no.10, janvier 1927.Repris dans l’an-thologie de Petre Raileanu et Michel Carassou, Fundoianu/ Fondane et l’avant-garde , Paris, Editions Paris–Méditerrannée, 1999,p.42

25 Benjamin Fondane, Privelisti (Paysages), Editura Cultura Nationala, 1930, p.68, repris et traduit dansLe Mal des Fantomes, précédé de Paysages, Paris, Editions Paris-Méditerrannée, 1996, p.60(trad.OdileSerre).

26 Exceptons Lucian Blaga que sa carrière diplomatique maintendra loin des milieux intellectuelsroumains de 1926 à 1939.

27 Saºa Panã qui a été le directeur d’Unu place Arghezi et Barbu en tête de son Antologia literaturii romanede avangarda, op.cit.

28 Tudor Arghezi, Poezii, Editura Minerva, p.30(trad.S.F.).