Tipuri de omonime

Tipuri de omonimeIn lucrarile teoretice consacrate omonimiei lexicale, ca si in practica lexicografica, exista doua puncte de vedere diferite asupra categoriilor de cuvinte care intra in sfera fenomenului discutat. Adeptii unei conceptii mai largi asupra omonimiei includ in categoria omonimelor lexicale orice complexe sonore identice sau apropiate, care prezinta diferente in planul continutului. Interpretarea omonimiei in sens larg duce, in cele din urma, la desfiintarea limitelor dintre omonimie lexicala si omomorfie sau omografie, dintre omonimie si polisemie. Cuvintele cu mai multe sensuri - scrie academicianul Iorgu Iordan - se numesc omonime[1] sau dupa Theodor Hristea Omonimele sunt doua sau mai multe cuvinte identice din punct de vedere formal si complet diferite in ceea ce priveste sensul[2]. Omonimia, intr-o acceptie mai restransa, este circumscrisa la cuvinte identice ca forma, dar cu etimologii diferite:polita1suport pe scandura < sl. polica,polita2act financiar < it. polizza;rama1cadru pentru o fotografie, un tablou < rus. rama, germ. Rahmen,rama2vasla < fr. rame etc.In lexicologia si lexicografia romaneasca actuala predomina o conceptie mai larga asupra omonimiei, desi exista deosebiri esentiale intre categoriile de cuvinte omofone pe care autorii diverselordictionare le includ in sfera omonimiei lexicale.Omonimele lexicale cuprinse in dictionare, desi in linii mari corespund definitiei (cuvinte cu forme identice, dar cu sensuri diferite), se grupeaza in mai multe tipuri, dupa cauzele care au generat aparitia lor, dupa gradul de apropiere a formelor, dupa gradul de toleranta a valorilor fata de prezenta lor in limba.A. Dupa Vasile Serban si Ivan Evseev se pot distinge urmatoarele tipuri de omonime:1)Omonimele propriu-zisesauomonimele totale,adica cuvinte apartinand aceleiasi parti de vorbire care coincid la toate formele lor si au, de regula, etimologii diferite:baie1scaldat, scaldatoare < sl. banja,baie2mina < magh. bnya;banca1scaun lung pentru mai multe persoane < fr. banc,banca2intreprindere financiara < it. banca;leu1mamifer carnivor din familia felinelor,leu2unitate monetara principala in Romania;lira1instrument muzical < fr. lyre, lat. lyra,lira2nume de unitati monetare din unele tari < lit.liraetc.2)Omonimele partialesunt denumite uneori siomonime false, intrucat ele coincid numai la unele forme ale cuvintelor si se diferentiaza la altele. In acest grup intra atat omonimele cu etimologii diferite, cat si omonimele aparute prin dezagregarea polisemiei cuvantului. De exemplu:caval1fluier ciobanesc (pl. cavale),caval2sant de irigat (pl. cavaluri);corn1(pl. coarne),corn2(pl. cornuri),brac1caine de vanatoare (pl. braci),brac2desen (pl. bracuri),mot1(pl. moturi),mot2(pl. moti) etc.3)Omonimele morfologicesunt forme identice ale cuvintelor apartinand unor parti de vorbire diferite, de aceea, ele sunt denumite si omoforme. De exemplu:cer1(subst. n.),cer2(vb. pers. III sing. si pl.),fluier1(subst. n.),fluier2(vb. pers. I sing.);tremur1(subst. n.),tremur2(vb. pers. I sing.);vine1(pl. de la vana),vine2(vb. pers. III sing. de la a veni) etc.4)Omonimele lexico-gramaticaleprovin de pe urma transpozitiei unui cuvant dintr-o parte de vorbire in alta, fara modificarea formei morfologice:absolut1(adj.),absolut2(subst.),absolut3(adv.);drept1(adj.),drept2(adv.);muncitor1(adj.),muncitor2(subst.) etc.Dupa datele obtinute in urma cercetarii tipurilor de omonime cuprinse inDictionarul limbii romane literare contemporane(DLRC), ultimul tip de omonimie ocupa primul loc. Explicatia acestui fapt este destul de simpla: limba romana se numara printre limbile in care fenomenul conversiunii partilor de vorbire este foarte frecvent. Aproape orice adjectiv poate fi folosit ca substantiv sau adverb. S-au substantivizat formele verbale ale supinului si o buna parte a participiilor. Acestea din urma trec, de asemenea, cu multa usurinta in categoria adjectivelor. Avand in vedere frecventa mare a fenomenului de conversiune a partilor de vorbire, unii cercetatori, pe buna dreptate, considera ca in cazul formelor substantivate sau a participiilor adjectivizate, ca si la alte tipuri de conversiuni, nu avem a face cu omonime, ci mai curand cu o polisemie conditionata sintactic.Schimbarea categoriei lexico-gramaticale a cuvintelor (substantive devenite adjective, adjective devenite substantive etc.). Exprimarea prin desinente diferite a categoriei gramaticale a cuvintelor sau limitarea flexiunii (de exemplu, in cazul verbului, la anumite diateze determina aparitia de omonime numai in cazul cand cuvintele respective isi schimba si sensul lexical). Astfel, daca sensul lexical ramane acelasi, desi cuvantul poate fi trecut in alta categorie decat cea din care face parte sau, uneori, poate primi forme morfologice diferite, el nu-si pierde identitatea, nu da nastere la doua sau mai multe omonime in limba[3].Acest punct de vedere a fost adoptat de autorii nouluiDictionar explicativ al limbii romane(DEX), in care majoritatea conversiunilor adjectiv-substantiv, adjectiv-adverb nu au mai fost tratate in articole separate. La explicatia cuvantului respectiv s-a indicat doar posibilitatea folosirii lui cu functie de substantiv. De pilda,savant, -a, savanti,adj., s.m. si f. (Persoana) cu cunostinte vaste si temeinice, care creeaza in domeniul stiintei;scandinav, -a, scandinavi, -e; 1. S.m. Persoana care face parte din una dintre populatiile de baza ale Scandinaviei; 2. Adj. care apartine Scandinaviei sau populatiilor ei.Dar autorii dictionarului analizat nu au aplicat acest principiu in cazul tuturor conversiunilor. Astfel, au tratat in articole de dictionar diferite derivate postverbale (formele de supin si participiu) si formele care au trecut in categoria adjectivelor. De exemplu:sarit1s.n. Actiunea de a sari; saritura;sarit2, -a,adj. (fam.) Smintit, ticnit, aiurit, nebun. Separarea formelor substantivate de supin sau participiu de adjectivele omofone si considerarea lor ca omonime a fost dictata, probabil, de faptul ca aceste coincidente sunt uneori mai suparatoare decat alte tipuri de omofonii.5)Omonimele derivationale[4]provin de pe urma proceselor de derivare prefixala sau sufixala, cand unei radacini cu mai multe sensuri i se ataseaza un morfem de derivare cu sensuri si functii diferite. De pilda, in limba romana cu ajutorul sufixului-ie (-arie)de la substantive nume de agent (argintar, aurar, cojocar, rotar, tabacar, dulgher,etc.) se pot obtine substantive cu mai multe sensuri:1) meseria practicata de persoana respectiva (ceasornicarie1meseria ceasornicarului,dulgherie1meseria dulgherului,blanarie1meseria blanarului,fierarie1meseria fierarului);2) atelierul in care se lucreaza sau pravalia unde se vand produsele (ceasornicarie2atelierul ceasornicarului,dulgherie2atelierul dulgherului,blanarie2atelierul blanarului; magazinul in care se vand blanuri,fierarie2atelierul fierarului);3) obiecte confectionate in atelierul respectiv (blanarie3sortimente sau obiecte de blana,fierarie3obiecte din fier).Acest tip de omofonii prezinta dificultati de interpretare deoarece este foarte greu de stabilit cu exactitate daca in cazurile mentionate mai sus avem a face cu fenomenul polisemiei sau cu cel al omonimiei. Graitor in acest sens este modul in care derivatele respective sunt interpretate in DEX, unde se observa numeroase inconsecvente de la un cuvant la altul. In unele cazuri, sunt considerate omonime sensurile de meserie si atelier (ceasornicarie, ornicarie, dogarieetc.) la altele, in categoria omonimelor sunt trecute sensurile meserie si obiecte confectionate (blanarie, fierarie, rotarieetc.).La multe dintre cuvintele acestui grup perechile de sensuri sau toate cele trei tipuri de sensuri sunt considerate polisemii (argintarie, dulgherie, croitorie, tabacarieetc.). Intrucat tipul de omonime derivationale de felul celor analizate mai sus se apropie foarte mult de omonimele semantice, ar trebui sa fie considerate omonime derivationale, in adevaratul sens al cuvantului, numai derivatele cu un sufix sau prefix identic de la radacini omonimice, de tipul:muschi1- muschios1care a prins muschi (licheni);muschi2- muschios2musculos;pasui1- pasuire2ragaz, amanare.6)Omonimele semanticereprezinta categoria cea mai controversata a lexicologiei. Dupa cum s-a mai spus, ele sunt rezultatul dezintegrarii cuvantului polisemantic ca urmare a legaturii dintre sensuri. Intr-adevar, foarte putini vorbitori ai limbii romane isi dau seama ca intre cuvantulsomnisor1, denumirea populara a macului, si diminutivulsomnisor2de lasomn(stare fiziologica de repaus), ar exista vreo legatura. Asemanarea dintre formele sonore ale acestor cuvinte pare, la prima vedere, pur accidentala. In realitate, denumireasomnisordata macului are o dubla motivare prin cuvantulsomn(isor): floarea acestei plante are proprietatea de a se inchide odata cu apusul soarelui, iar semintele ei s-au folosit din vechime ca mijloc de provocare a somnului.Tot asa cum pierderea motivarii dintre forma cuvantului si obiectul denumit se explica prin cauze extralingvistice, probabil, si ruperea legaturilor dintre sensurile unui cuvant se explica, de asemenea, nu prin factori de natura lingvistica, ci prin cauze de ordin cultural-istoric. De pilda, distantarea dintre sensul diminutivuluipenita1pana mica de pasare, penisoara sipenita2placa metalica concava cu varf ascutit si despicat folosita la scris a fost determinata de modificarile produse in cultura materiala a oamenilor care au trecut de la pana de gasca la instrumente de scris mai perfectionate. Daca totusi legatura dintre cele doua sensuri se mai simte, aceasta se datoreaza sensului metaforic al cuvantuluipana, precum si faptului ca pana de gasca a ramas simbolul scriitorului.In orice limba exista, fara indoiala, omonime care, altadata, alcatuiau in constiinta vorbitorilor o unitate, iar astazi se resimt ca forme lingvistice straine una de cealalta. Este insa foarte greu de stabilit limitele care despart omonimia si polisemia, caci acolo unde pentru unii vorbitori nu exista nici o legatura intre doua denumiri asemanatoare, pentru altii o asemenea legatura poate sa existe. De fapt, nici litografii nu au intotdeauna criterii mai sigure de delimitare intre omonimie si polisemie, desi cautari in acest sens au existat[5].Este interesanta incercarea de a aplica procedeul analizei componentiale (semice) pentru a stabili daca doua unitati lingvistice sunt omonime sau formeaza un caz de polisemie. Daca fasciculele de seme din structura unui lexem desemneaza clase total diferite de obiecte si exprima notiuni diferite, si daca intre trasaturile lexicale distinctive nu se poate stabili nici un semn de identificare comun, atunci lexemul respectiv se constituie din doua unitati omonimice. De pildababa1are urmatoarele seme componente: 1. animat; 2. uman; 3. femeie; 4. batrana, care nu coincid cu semele omonimului saubaba21. obiect; 2. barna; 3. de lemn; pentru sprijin[6].Caracterul labil al limitelor dintre polisemie si omonimie isi gaseste reflectarea in dictionarele lingvistice. Nu o data au fost semnalate numeroase cazuri in care aceleasi forme sunt interpretate intr-un dictionar ca sensuri ale unui cuvant polisemantic, iar in altele considerate omonime.7)Omonimele tolerabile si intolerabilese deosebesc intre ele prin predispozitia lor de a se pune in stari conflictuale in procesul folosirii in limba. Omonimele intolerabile au drept caracteristica faptul ca toate formele lor sunt identice (cf. omonimele totale saupropriu-zise). Identitatea tuturor formelor nu este insa singura caracteristica a acestei categorii. Mai trebuie ca omonimele in discutie sa functioneze in acelasi grai si in acelasi stil de limba, altfel spus, sa apara in contexte de acelasi tip[7]. De exemplu, cuvinteleleu1animal din familia felinelor sileu2unitate monetara, desi au toate formele identice (lei, leilor) nu pot fi considerate omonime intolerabile, deoarece ele nu apar in acelasi context, ceea ce inlatura pericolul de a confunda leul din cusca sau din gradina zoologica cu leul din buzunar.Omonimele tolerabile sunt doua sau mai multe cuvinte care nu coincid in toate formele gramaticale, deosebindu-se totodata prin insusirile lor stilistico-functionale. I. Coteanu include in aceasta categorie si omografele (cf.brem-barm, bifaptura, infatisare, aspect sibocolora, vopsi), precum si omoformele (cf.drga- adj.,draga- subst. masina de adancit sau de curatat albia unui riu[8]).Rolul coincidentei partiale sau totale a formelor cuvintelor omonimice, uneori este mai putin hotarator decat factorulstilistico-functional, atunci cand avem in vedere gradul de toleranta a limbii fata de omonimie.B. Dupa Theodor Hristea Omonimia poate fi totala sau partiala. In primul caz cele doua omonime sunt identice din punct de vedere formal in intreaga lor paradigma[9]. Astfellac1silac2au acelasi plural (lacuri) si tot asacursa1alergare sicursa2capcana primesc la plural aceeasi desinenta care este-e. In al doilea caz, vorbim de omonime partiale, deoarece cuvintele citate sunt identice numai la unele forme din paradigma lor.Pe langa omonimele propriu-zise, care sunt foarte numeroase, mai exista si omonime lexico-gramaticale, prin care intelegem forme identice din paradigma unor parti de vorbire cu totul diferite[10]. Astfel suntcer1(subst.) sicer2(pers. I. sing. a indicativului prezent de la verbul a cere);sare1(de bucatarie, subst.) sisare2(pers. III. sing. a indicativului prezent de la verbul a sari).C. Dupa Ion Toma, omonimele pot fi:1)totalesaupropriu-zise, cand au toate formele identice siapartin bineinteles aceleiasi parti de vorbire (banca1scaun lung sibanca2intreprindere financiara);2)partialesaupseudo-omonime, cand au numai anumiteforme identice diferentiindu-se prin altele (corn / corni, corn / coarne, corn / cornuri).Omonimele totale care functioneaza in acelasi dialect si acelasi limbaj (stil) sunt considerate omonime intolerabile (exemplu:bucatarie1incapere destinata mancarii,bucatarie2ocupatia celor care pregatesc mancarea). Celelalte omonime totale, care constituie majoritatea, si omonimele partiale sunt omonime tolerabile, intrucat pot fi deosebite unele de altele cu usurinta.Un factor important din acest punct de vedere il constituie diferentierea pe sfere de utilizare profesionala:bor1metaloid aflat in sarurile acidului boric,bor2borurile palariei. In aceasta categorie intra, de asemenea, omofonele (cuvinte care se pronunta identic, dar se scriu diferit:intrunasiintr-una) si omografele (cuvinte care se scriu la fel dar se pronunta diferit:cpii - copi), alte varietati ale omonimelor partiale.D. Ionela Lefter si Carmen Iordachescu, cu privire la clasificarea omonimelor, prezinta urmatoarea situatie:I.Clasificarea omonimelorTrasaturiExemple

1. Totale formele sunt identice in intreaga paradigma si apar in contexte de acelasi tip (acelasi grai si acelasi stil de limba).bucatarie1incapere in care se gasesc mancaruribucatarie2ocupatia celor care pregatesc mancarea

2. Partiale una dintre conditiile amintite mai sus lipseste.

formele nu sunt identice in intreaga paradigma.banda1grup de raufacatoribande(plural)

banda2fasie dintr-un metalbenzi(plural)

formele nu apar in contexte de acelasi tip.spatar1rezematoare la scaunspatare(plural)

spatar2curea la ham care vine in spatele caluluispatare(plural)

spatar3boier care tinea spada domnuluispatari(plural)

Observatie:spatar1sispatar2au toate formele identice (pluralspatare), dar apar in contexte diferite (limbaj obisnuit - limbaj despre atelaje);spatar3nu are formele identice cuspatarsispatar(pluralspatari) si nu apare in acelasi tip de contexte (limbaj arhaic).

II.Clasificarea omonimelorTrasaturiExemple

1. Lexicale existenta aceleiasi clase morfologice (aceeasi parte de vorbire) si au sens diferit.razboi1(substantiv) conflict armatrazboi2(substantiv) instrument de tesut

2. Lexico-gramaticale (omoforme) apartin unei clase morfologice diferite si au sens diferit.mica1(substantiv) mineral

mica2(adjectiv) de dimensiuni mici

cer1(substantiv) bolta cereasca

cer2(verb, indicativ prezent) solicit

3. Gramaticale apartin aceleiasi clase morfologice, au aceleasi sens, dar au forme flexionare diferite.lucreaza1, verb, indicativ prezent pers. III, sg.

lucreaza2, verb, indicativ prezent pers. III, pl.

lucreaza3, verb, imperativ pers. II, sg.

III.Clasificarea omonimelorTrasaturiExemple

1. Omofone forme ale unor cuvinte diferite sau grupuri de cuvinte care coincid fonetic (adesea si grafic).vie1(substantiv) podgorie

vie2(adjectiv) in viata

vie3(verb, conjunctiv-prezent, forma populara)

Obs: cuvintele coincid fonetic si grafic

altfel(adverb) altminterialt fel(subst. + determinant) alt mod

Obs: un cuvant si un grup de cuvinte care coincid fonetic dar nu si grafic

2. Omografe forme ale unor cuvinte diferite care coincid numai grafic (in scris), dar se pronunta diferit (datorita accentului).cele aclevsela veslazri zar

F. Dupa Ion Popa, omonimele sunt:omonime lexicale, omonime lexico-gramaticale, omonime morfologice.1.Omonimele lexicalesunt, la randul lor, totale, cand omonimia se mentine si in flexiune, formele fiind identice in toata paradigma lor, si partiale, cand unele forme flexionare, de pilda pluralul, difera.Substantivulleueste un omonim lexical total, fiindca are aceleasi forme flexionare cu ambele sensuri: animal, ban pe cand substantivulmasaeste omonim lexical partial, intrucat forma de plural difera:mese, cand are intelesul de obiect de mobila simase, cand are sensul de multime.2.Omonimele lexico-gramaticalesunt cuvinte care au forme identice, dar care sunt parti de vorbire diferite ce nu-si modifica forma la trecerea dintr-o parte de vorbire in alta:noi adjectiv (Are haine noi);noi pronume personal (Noi mergem la scoala).3. Prinomonime morfologiceintelegem formele flexionare identice ale aceluiasi cuvant: (niste)carti N. -Ac., plural; (aceste)carti G. -D., sg.; (acestor)carti G. -D., plural.Omonimele, dupa afirmatia lui Iorgu Iordan si a lui Vladimir Robu, se clasifica astfel:1.Omonime lexicale(numite si propriu-zise) sunt cuvinte care apartin aceleiasi clase lexico-gramaticale, adica sunt substantive, verbe etc. Acestea, la randul lor, se impart in: a)omonime totalesi b)omonime partiale, despre care am mai vorbit anterior.2.Omonime lexico-gramaticale(Mioara Avram le numeste false omonime; lingvistul rus V.V. Vinogradov le denumeste omoforme) sunt totdeauna partiale, deoarece, prin unele forme paradigmatice, apartin unei clase lexico-gramaticale, iar prin alte forme, apartin altei clase, ceea ce inseamna ca distinctia omonimica afecteaza atat sensul lexical, cat si pe cel gramaticale. De exemplu:duce duci(substantiv) siduce duci(verb).Exista unele omonime care intra concomitent in serie lexicala (partiala sau totala) si in serie lexico-gramaticala:cer(firmament) este omonim cucer(copac) si amandoua sunt omonime lexico-gramaticale cucer(verb).3.Omonimia gramaticala(morfologica sau paradigmatica) este identitatea formelor paradigmei aceluiasi cuvant. La aceasta categorie exista identitate semantica lexicala, dar formele difera in ce priveste sensul gramatical si sunt destul de frecvente in limba romana:aduna(vb., prez., ind., pers. a III-a, sg.) aduna(pers. a III-a, pl.),adunam(pers. I., imperfect) adunam(pers. I, pl.).Exista omonime si in subclasa numelor proprii. Astfel, doua sau mai multe localitati pot purta acelasi nume:Venetia(oras in Italia) siVenetia(localitate in apropierea Sibiului); la fel este si cazul altor toponimice. Si in onomastica se foloseste cuvantulomonimpentru persoana care poarta acelasi nume.In vocabularul romanesc exista un numar de omonime fata de care limba manifesta o anumita toleranta, intrucat ele nu perturbeaza functionalitatea sistemului ei lexical. Prezenta omonimelor este suportata in limba, datorita faptului ca majoritatea lor sunt omonime partiale. Ele se diferentiaza atat prin paradigmele lor de declinare sau conjugare, cat si datorita contextului care inlatura ambiguitatea. Starile conflictuale in care pot aparea omonimele sunt inlaturate si prin aceea ca majoritatea omonimelor limbii romane (avem in vedere omonimele autentice) apartin unor stiluri functionale diferite. Aceasta diferenta stilistica este sustinuta, de regula, si de o distantare tematica, ceea ce duce la aparitia urmatoarelor deosebiri in folosirea omonimelor:1) Un cuvant apartine limbajului comun, iar omonimul sau se intalneste intr-un anumit limbaj special (profesional):bor1marginea palariei bor2metaloid aflat in sarurile acidului boric;bar1local bar2unitate de masurare a presiunii;locativ1privitor la casele inchiriate locativ2caz al declinarii in unele limbi, care arata locul;lux1somptuozitate, bogatie, belsug lux2unitate de masura a iluminarii;pana1(la pasari) pana2(la motor);rai1paradis rai2 roata de lemn sau metal prin care este rulata parama;sol1persoana trimisa undeva cu o misiune speciala sol2stratul superior si afanat al scoartei terestre sol3nota muzicala etc.2) Un cuvant face parte din lexicul limbii comune sau din stilul literar al limbii, iar omonimul sau se foloseste in dialecte sau in limbajul popular:cocon1(popular) termen de politete, domn cocon2invelis protector din fire pe care le secreta larvele unor insecte, gogoasa;coarda1fir elastic, fir impletit coarda2(reg.) spada, sabie;data1timp calendaristic data2(reg. popular) soarta (in expresia: Asa i-a fost data);ruda1rudenie ruda2(reg.) prajina, par;tigla1piesa de argila arsa folosita la invelisul caselor tigla2(reg.) frigare etc.3) Un cuvant face parte din lexicul uzual, iar omonimul sa este invechit:arcan1lat arcan2(inv.) secret;dieta1regim alimentar special dieta2(inv.) adunare legislativa in unele tari europene din trecut;mapa1scoarta de carton sau piele, pentru tinut hartii mapa2(inv.) harta geografica;pistol1revolver pistol2(inv.) ban de aur;roata1cerc de metal sau lemn cu spite sau plin care pune in miscare un vehicul roata2(inv.) unitate militara egala aproximativ cu o companie < rus. rota;taler1vas plat; disc, platou la balanta taler2(inv.) moneda de argint care a circulat in tarile romanesti etc.Numarul omonimelor, tipurile lor, ca si repartizarea dupa diverse zone ale vocabularului difera de la o limba la alta. In limba romana, dupa cum s-a putut constata, omonimia afecteaza in special zonele periferice ale vocabularului, ceea ce explica, in buna parte, toleranta fata de acest fenomen. Atunci cand omonimele incep sa reprezinte un fenomen perturbant al procesului de comunicare, limba ia masuri profilactice prin inlocuirea unuia dintre ele cu un alt cuvant. Interesant de observat este faptul ca intoleranta aceasta se manifesta atat pentru omonimele totale, cat si pentru cele partiale. Probabil, un factor hotarator il constituie prezenta unor omonime in straturile lexicului activ, care inlesneste intalniri mai dese dintre acesti gemeni falsi ai limbii. Asa s-a intamplat, de pilda, cu substantivulfur, care a fost inlocuit prin hot, datorita coincidentei cu forma persoanei I a verbuluia fura.Ion Coteanu aduce si alte exemple de inlocuiri cauzate de fenomenul omonimiei. Astfel, este foarte posibil capisoipui de pisica sa fi scos din circulatie pepisoiunealta de pisat in piulita,pisalog, iarporumbzeamais, sa fi facut ca in Muntenia pasarea din familia columbaceelor sa se numeasca aproape exclusiv prin diminutivulporumbel, ca sa nu se confunde cu planta. Adjectivulnouar fi trebuit sa aiba pluralul feminin si neutrunoua, darnouavenea in omonimie cu singularul feminin. Sub presiunea masculinului caresi-a extins si in alte cazuri desinenta la plural-i, cf. formele dialectale muntenesticrivati, inghetati, dar sitalpi, strazi,devenite literare in dauna mai vechilortalpe, strade, nouaa fost modificat innoi1. Ultimul exemplu ne arata posibilitatea interferentei dintre factorul omonimiei si cel al analogiei. Din acest punct de vedere, este interesant un caz al conflictului omonimic care a afectat o serie de forme analogice ale limbii romane.Avem in vedere fenomenul omofoniei substantivelor postverbale care au coincis cu formele participiilor si adjectivelor de origine participiala derivate de la acelasi verb:numerotat1(subst.) actiunea de a numara, numaratoare,numerotat2(adj.) care poarta un numar;sarat1(subst.) faptul de a sara, sarare,sarat2care contine sare;saturat1(subst. in expresia: a manca pe saturate),saturat2(adj.) satul;spalat1actiunea de a spala,spalat2(adj.) curat;spoit1(subst.) faptul de a spoi,spoit2varuit etc. Acest tip de omofonie se vadeste a fi intolerabila in limba romana. Fenomenul adjectivizarii participiilor fiind mai activ, formele respective tind sa inlature omonimele lor substantivele, prin trecerea lor in fondul pasiv al limbii.Acest fenomen poate fi observat pe baza comparatiei dintredictionarele mai vechi ale limbii, in care substantivele de tipulpatit, nascut, pazitetc., nu aveau nici o notatie stilistica, cu dictionarele mai recente (DEX), in care ele sunt notate ca fiind rare, invechite sau populare. Intr-adevar, in limba actuala foarte multe dintre aceste substantive au fost inlocuite sau tind sa fie inlocuite de infinitivele lungi (cf.nascut nastere, strans strangere, sfaramat sfaramare, sleit sleireetc.) sau prin derivatele sufixale cu functie de nomina actionis (cf.patit patanie, ciupit ciupeala, incurcat incurcatura, stricat stricaciuneetc.). Desigur, aceasta nu este decat o tendinta, deoarece ponderea substantivelornomina actionisterminate in-tsau-seste inca destul de mare (cf.cules, prasit, scris, spalat, maturatetc.).Este evident ca omonimia, fara a constitui un factor hotarator in dezvoltarea vocabularului, reprezinta totusi un element regulator care nu poate fi neglijat atunci cand studiem evolutia sistemului lexical si gramatical al limbii romane.Limba are variate mijloace pentru evitarea confuziei care ar putea sa apara in utilizarea omonimelor:1. Inlocuirea, in timp, a unuia dintre omonime. Cuvantul latinescpecorariusa dat in limba romana cuvantulpacurarcu sensul de cioban.Termenul a fost concurat omonimic de cuvantulpacurarprovenit dinpacura+ sufixul-ar, in regiunile petrolifere. Unde exista posibilitatea confuziei, termenul vechi provenit din latina a fost inlocuit cu un termen nou:cioban, provenit din limba turca, care s-a impus mai mult in limba decat sinonimele:pacurar, pastor, oier, ultimul derivat de laoaie+ suf.-er.2. Adaugarea unui determinant la un cuvant omonimic inlatura confuzia. Substantivulmierein unele graiuri este rostitmere. Pentru a inlatura confuzia, se pronuntamiere de albine.3. Se folosesc diferentieri morfologice ca forme de plural:cap, cu forme diferite de plural:capi, capete, capuri; saucot, cu forme diferite de plural:coti, coate, coturi.Limba romana este bogata in cuvinte omonimice si polisemantice si are si variate mijloace de a crea enunturi care sa evite ambiguitatea sau confuzia.Lista de omonime de la literele A, B si DPentru a ilustra fenomenul omonimiei si intinderea pe care aceasta o are in limba romana, am prezentat in continuare o lista de omonime de la literele A, B si D.Aaba1postavaba2(interjectie)abate1staretabate2(verb)acar1cutiuta pentru aceacar2macagiuacar3care face aceacar4conci de sarma de fieracarita1cutiuta pentru pastrat aceacarita2capusaadministra1a gospodari o institutie, o intreprindere etc.administra2a trata cu medicamente, a da medicamenteaer1vazduhaier2procovatafin1(numele unui arbust)afin2ruda prin aliantaagregat1amestec de particule diverse, grup de masini si aparate care efectueaza un proces tehnologic unitaragregat2profesor care a trecut examenul de agregatiea1(interjectie)a2(pluralul masculin de laal)ai1(pluralul pron. si adj. posesiv)ai2(forma a verbuluia avea)ai3usturoialbinarie1prisacaalbinarie2albinarit, meseria de apicultor, apiculturaalbinet1blond, balanalbinet2soi de grau

albisor1(diminutiv de laalb)albisor2oblet, un soi de ciuperci comestibilealbit1(adjectiv de laalbi)albit2feldspat albalfa1(numele unei plante)alfa2inceput (numele primei litere a alfabetului grecesc)alici1a rani cu alice de vanatoarealici2a licari, a se vedea distingandu-se prin stralucire de obiectele din juralunica1diminutiv de laalunaalunica2semn pe fata, zbenghiambala1a impacheta cu atentie pentru transportambala2a ridica viteza de turatie a unui motor, a se avanta cu pasiuneamenda1a supune pe cineva la plata unei amenziamenda2a imbunatati un text, un proiect de legeamortiza1a utiliza un credit, un aparat, o masina etc., in asa fel incat beneficiile sa acopere costul si uzura normalaamortiza2a face sa se micsoreze efectele unui zgomot, ale unui soc etc.anafora1anafura, bucata de prescura folosita in ritualul crestinanafora2repetitia unui cuvant la inceputul a doua sau mai multe propozitii, fraze etc.analist1care face analize (in chimie, matematica)analist2scriitor de analeantifon1versete din psalmi care se canta repetandu-se de doua ori imitand un fel de dialogantifon2dop de ceara, de material plastic etc., de pus in urechi pentru a nu se mai auzi zgomotele din jurarar1rararar2tesatura de par de capra cu care se acopera diverse lucruri transportate cu carutaarcan1lat, funie cu lat de prins vitelearcan2taina, secretarie1locul amenajat pentru treierisarie2suprafata, intindere a unui fenomenarie3cantec, melodie, compozitie vocala dintr-o opera sau operetaarlechin1culisa laterala a unei scene, reflector lateral fata de scenaarlechin2personaj comic din farsele populare italienearnaut1specie de grauarnaut2mercenar (albanez) din timpul feudalismului romanescarzator1injector, aparat care asigura arderea gazelor in sobe, cuptoare etc.arzator2dogoritor, fierbinte, (reg.) intens, puternic, de cea mai mare actualitateatlas1lucrare care grupeaza harti geografice, geologice etc.atlas2numele primei vertebre cervicaleaugust1a opta luna a anuluiaugust2epitet pentru monarhi, printi etc., (fig.) nobil, alesavar1zgarcitavar2membru al unui popor migratorBbabalac1batranbabalac2stalpul pe care se poate roti moara de vantbabita1pasare acvatica, pelicanbabita2boala de sugaribac1pod umblatorbac2vas de sticla, ebonita etc., in care se tine un electrolit si electrozii unui acumulator, diverse dispozitive mecanicebaie1odaie de imbaiat, cada baiibaie2mina, ocnabalot1otel subtire laminat, de facut cercuri, sine de roti etc.balot2pachet, legatura mare de diverse lucruri, obiecte, marfuri etc.ban1a suta parte dintr-un leuban2rang si functie boiereasca din evul mediu romanescbanc1prag de nisip in mare, intr-un rau etc.banc2tejghea de meseriasbanc3gluma, anecdotabanca1scaun lung cu sau fara spatar, lavitabanca2institutie financiarabarem1(adverb) cel putin, macarbarem2tarif, limita care trebuie atinsa (in sport)bareta1curelusa cu care se incheie un pantof, banda de panza cu culorile specifice unei decoratiibareta2caciula cu trei sau patru colturi purtata de preoti, de soldatibatal1groapa de depozitat titei, reziduuri petrolierebatal2berbec castratbaies1muncitor intr-o baie publicabaies2minerbalaie1blondabalaie2varietate de struguribalos1cu balebalos2peste asemanator cu rosioarabanesc1privitor labani1banesc2debani2banisor1(diminutiv de laban1)banisor2(diminutiv de laban2, subaltern albanului2)bila1globulet, sfera de sticla, de metal etc.bila2trunchi lung de copacbila3fierebine1(adverb)bine2multumire, bunastarebirlic1as (la jocul de carti)birlic2speteaza din mijloc a unui zmeu de inaltatblanda1(adjectiv)blanda2urticariebob1planta leguminoasa inrudita cu fasoleabob2samanta, grauntebob3sanie cu carmabob4un fel de macara cu care se ridica materialele de constructieboem1din Boemiaboem2persoana care nu respecta conventiile unei vieti linistite si asezate, dispretuindu-le in numele pasiunii pentru artabolta1arcadabolta2pravalie, dugheanabor1metaloid aflat in sarurile acidului boricbor2margine de palariebox1lupta sportiva cu pumniibox1(in expresiaghete de box) vitelbrasoveanca1(femininul luibrasovean)brasoveanca2caruta cu coviltirbricheta1dispozitiv mecanic de aprins tigarilebricheta2caramizi, sfere mici sau oua de carbune praf sau de alte materiale carora li s-au dat aceste forme prin presarebrisca1trasuricabrisca2briceagbrancuta1(diminutivul luibranca1)brancuta2(numele unei plante)brut1in stare neprelucrata (in opozitie cunet) din care nu s-a scazut greutatea ambalajului, impozitele (in cazul unei sume de bani)brut1paine neagrabula1basica (de aer)bula1act oficial (al papei) intarit cu pecetebun1(adjectiv)bun1bunicbun1ceea ce este util, care are circulatie economica, avut, produsbursa1alocatie baneasca (de stat) pentru studii, data unui elev, studentbursa1institutie specializata in negocieri de valuta, marfuri etc.Dda1(adverb afirmativ)da2(verb) a intinde, a inmanadar1(conjunctie adversativa)dar2cadoudat1faptul dea da; realitate de la care se pleaca intr-un rationamentdat2(adj.) pus la dispozitie, oferit, momentul, imprejurarea in care se intampla un fapt, (reg.) soarta, destindaracit1daraciredaracit2care a fost scarmanat cu daraculde1(conjunctie subordonatoare)de2(interjectie)de3(interjectie) exclamatie cu care se indeamna caiide4(prepozitie introducand parti de propozitie subordonate)de5(invariabil, pop.) caredebit1tutungerie, vanzare cu amanuntul, cantitate de fluid care trece debit2datorie pe care o are o persoana creditatadebita1a vinde cu amanuntul, a furniza o cantitate de fluid, a taia un material in forme adecvate, pentru prelucrarea lui ulterioaradebita2a inregistra in contul unei persoane marfuri sau sume de banidecar1unitate de masura pentru suprafete de pamant egala cu zece aridecar2carte de joc marcata cu cifra zecedeci1element de compunere savanta pentru a exprima a zecea parte dintr-un intregdeci2prin urmare, in consecintadecima1dijma platita Bisericii Catolice de catre taranii liberidecima2a pedepsi o unitate militara omorand pe fiecare al zecelea soldat, a omori oamenii in numar maredecupat1decuparedecupat2taiat dintr-un totdelfin1mamifer marin, constelatie din emisfera borealadelfin2titlu purtat de fiul cel mare al regilor Franteidemachiat1demachieredemachiat2(adj.) cu machiajul sau fardul stersdeponent1(despre verbe si forme verbale) cu forma pasiva si inteles activdeponent2persoana care incredinteaza unei alte persoane un lucru, in temeiul unui contractdepune1a lasa un obiect din mana punandu-l undeva, (despre animale) a elimina oualedepune2(despre vaci) a-si mari ugerul (ca urmare a secretiei de lapte)descaltat1descaltaredescaltat2(adj.) fara pantofidescalcit1faptul de a descalcidescalcit2(despre par, ata) care a fost descurcatdescojit1faptul de a descojidescojit2care este curatat de coajadeservi1a face cuiva un rau serviciudeservi2a presta un serviciu in folos publicdesfacut1desfaceredesfacut2desfacut in bucati, demontatdespartit1despartire, separaredespartit2separat unul de altul; divortatdesela1a indoi, a frange spinarea unui animal prin poveri prea maridesela2a scoate sauadeselat1faptul de a scoate sauadeselat2care are spinarea franta de poveri, eforturidesertat1actiunea de a desertadesertat2(adj.) (pop.) (despre recipiente) care este gol, care nu mai contine nimicdezbate1a discuta pe larg si adesea in contradictoriu o problemadezbate2(pop.) a desface ceva care a fost batut, prins in cuiedezghiocat1dezghiocaredezghiocat2(despre unele fructe sau legume) desfacut din coaja sau din pastaidezumflat1dezumflaredezumflat2din care s-a scos aeruldiateza1categorie gramaticala verbala care exprima raportul dintre subiect si actiunea verbuluidiateza2predispozitia unei persoane de a contracta anumite bolidieta1regim alimentar special, recomandat in caz de boala sau slabitdieta2(in Evul Mediu si in unele state contemporane) adunare legislativadiligenta1trasura mare, acoperita cu care se facea in trecut transportul de posta si calatoridiligenta2(livr.) sarguinta, osteneala, zeldiplomat1(persoana) care a obtinut o diplomadiplomat2persoana oficiala care are misiunea de a intretine relatii cu reprezentantii altor state; abil, siret in relatiile sociale; un fel de prajituradiplomatic1disciplina auxiliara a istoriei care cerceteaza diplomele si documentele oficiale vechidiplomatic2referitor la diplomatiedisc1placa circulara plata, proba in sport; disc muzical; disc intervertebraldisc2taler de metal (pretios) pe care se strang banii in bisericadoc1tesatura de bumbacdoc2bazin portuar in care vasele sunt incarcate, descarcate, reparatedogarie1meseria dogaruluidogarie2atelier in care se lucreaza doagedominican1calugar dintr-un ordin catolic dominican2cetatean din Republica Dominicanadoza1cantitate determinata dintr-o substantadoza2cutie metalica, izolata in interior, care protejeaza elemente electricedragon1siret din fir metalic, care se prinde la manerul sabieidragon2monstru fabulos, constelatie din emisfera boreala, soldat de cavaleriedres1(pop.) actiunea de a drege, fard cosmetic; (la pl.) mirodeniidres2reparat, sulemenit, condimentatdres3ciorap pantalondrob1bulgare de sare, maruntaie de miel, cutia teascului de vindrob2arbust din familia leguminoaselordrog1substanta care se utilizeaza la fabricarea de medicamente; stupefiantdrog2numele unor planteduce1a transporta, a caraduce2titlu nobiliardur1tare, solid, rezistentdur2(interjectie)dura1(interjectie) imitand zgomotul de rostogoliredura2a construi, a zididura3a tine, a se mentine un timpdus1faptul de a se ducedus2plecat; desprins de realitate

[1]Iorgu Iordan,Limba romana contemporana, Bucuresti, 1956, p. 39[2]Theodor Hristea,Sinteze de limba romana, Editura Albatros, Bucuresti, 1984, p. 21[3]Paula Diaconescu,Omonimia si polisemia, PLG, I, p. 142[4]Paula Diaconescu,Op. cit., p. 135 - 137[5]Finuta Asan,Observatii cu privire la omonime, PLG, II, p. 113 - 124[6]Livia Vasiluta, Consideratii asupra omonimiei semantice, CL, XXI, 1976[7]I. Coteanu, Angela Bidu-Vranceanu, LRCV, p. 85[8]Ibidem, p. 85 - 86[9]Theodor Hristea (coordonator),Sinteze de limba romana, Editura Albatros, Bucuresti,1984,p. 21[10]Theodor Hristea,Op. cit., p. 22