A m i l I V Sib i iu , Dumineca, 17/29 Martie 1896 Nr. 12

J

* 1

m : rş m wî 5

ti-jj Ţ l -

Sl' 3

' ? ţ 1 V: 1 \ i i 5 r ’

L:

ys l >• l

ţ 1\ ' l \

. A

f X

r i-

t i■

s’W :

K î ' jy

P re ţu l ab o n .im en tn liii:Pe c a i n ........................................ 2 ii. (4 coroanei.Pe o ju m fta te de an . . . 1 fi. (2 coroane).

Pentru Komânia 10 lei anual. Alwn&mentele se fac la Institutul Tipografic în Sibiiu

Apare in fiecare Duminecă'IN SE R A T E

se primesc in b i r o u l a d m i n l s t r a ţ i u n i i (strada Poplăcii nr. 15.) — T e le fo n n r . 14.

Un şir garmond prima daţii 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi tim bra de 30 cr._______

Desvelirile,S ib iiu , Mereuri, la 25 Martie n.

Astăzi e peste ori-ce îndoială, câ s’a plănuit o Tindere a noastră a tuturor, o rindere pe mâna celor mai neîmpăcaţi duşmaui ai noştri, a stăpânilor din Bu­dapesta, cari necontenit ne prigonesc în tot felul. Cel-ce a desvălit şi a ză­dărnicit acest mişelesc plan iscodit şi cu Bultâ viclenie ţesut în contra noastră, este iubitul nostru A u re l C. Popovici. Au trecut acum două săptămâni de când acest paznic al causei naţionale a prins firele ascunsului plan şi de atunci mai în fie­care număr al „ Tribunei“ a scris câte on straşnic articol prin care a descoperit şi a dat de gol pe cei păcătoşi.

Cine sânt păcătoşii?Am spus-o, că dl Eugen Brote, Ioan

Slavici, şi Încă vr’o câţiva prieteni de ai tor... cu un cuvănt toţi act ia cari au pri­cinuit certrlc cele urîte, ce s’au ivit In sinul conducătorilor noştri.

Şi care a fost planul lor?Ei au vrut Bă depuc pe dl Dr. Ioan

Raţiu , pe neclintitul nostru preşedinte, din locul pe care cu cinstc ’l-a ocupat de atâta t imp; au vrut i.0 pună mâna pe , Tribuna“ , această neobosită sbiciuitoarc a tuturor păcătoşilor, şi pe „I'oata P o ­p o ru lu i“, crezănd că cu ajutorul lor vor pută Îmbăta poporul, pentru-ca In sfîrşit să ne dee pe toţi legaţi pe mâna mini­ştrilor nnguri din Budapesta.

&B

Spicul drept şi spicul plecat.— P ild u ire . —

P e un drum împărătesc mergea un b iet Eomân, un bătrân de ani, dar’ cu capul ple­cat In piept, cu spatele grebenoase, de părea mai m ult o cârje, decât un om.

Şi cum mergea el dar’, şovăind, gândi­tor şi oftând din când In când, eată că se în- tiln eşte In drum cu un alt om, care se întor­cea dela ttrg, unde fusese ca se-’şi cumpere ia in e frumoase şi flori aurite de pus la pă­lărie. Dar’ pe cât era cel dintâiu gârbov şi bleg, pe atâta omul ăsta mergea ţanţoş, cu t i s u l în sus, cu trup drept ca luminarea, de *ţi-ar fi părut că-’i croit dintr’o bucată.

Şi aşa după bună ziua, Intrând ei In vorbă şi spunându-’şi fiecare trebile lui, din

B.i îşi băteau capul chiar şi cu gân­dul, ca să facă o altă foaie, vezi bine, ajutoraţi cu bani ungureşti, în care foaie ar fi avut de scop să amăgească lumea cu vorbe dulci, cu fâgădueli şi alte ni­micuri atrăgătoare, pentru-ca să facă pe oameni să se lapede de partidul naţional, de steagul nostru frumos: program ul na­ţional şi părăsind pe conducătorii sei să treacă în tabăra lor văndută Ungurilor.

De aceea au fticut acei oameni fârâ

suflet şi fără D-zeu atâta vrajbă, de aceea au scornit ei atâtea minciuni, de aceea au fost pornit-o dumnealor pe coarda clevetirilor urîte, ca şi babele, de. ne fă­cuseră de ruşine înaintea străinilor din ţeară.

Dar’ în sfirşit aflatu s’a ac şi de cojocul l o r ; aflatu-s’a om care să-’i în­veţe şi pe ei omenie.

Astăzi planul lor e zădărnicit cu dcstv lrşirc , ear’ ci daţi de gol, des- văliţi cu toate apucăturile păcătoase, tac ca prştii, sau dau taga, ca şi cei prinşi cu brânza tn mâni», dar’ sânt ruşinaţi, de s ’ar ascunde sub pămănt, dacă ’i-ar primi.

Lum»n românească turburată de cu­tezanţa lor li bhs!cmă şi nu mai vrea nici de nume să le mai audă, car’ aceia, cari amăgţ i de ei s’au fost pus pe. par­tea lor şi împotriva partidului naţional, înfăţoşat prin vrednicul seu preşedinte D r. R a ţiu , a c m , Încă se lapedă de ei şi se reîntorc earăşi la calea adevărului.

Aşa a făcut mai în urmă şi părin­tele Lucaciu. Acest preot iubit, pe care ne deprinsesem cu toţii al privi de cel mai curat şi mai neînfrânt luptător, o păţise, de era pe aci pe aci să se strice cu desăvîrşire. Că se pusese, mă rog, cu totului tot pe part°a lor, şi lucra pe faţă împotriva preşedintelui nostru, de ne luasem de gând cu el.

Acum însă, har Domnului, îndată-ce a auzit de desvdirile făcute de har­nicul A urel Popovici, îndată-ce a cu­noscut planul mişelesc şi a văzut, că era să fie dus în prăpastie, a dat o lungi scrisoare în „ Tribuna“ , prin care ne dă tuturor de ştire, a i se lapădă de tot de Brote şi se reîntoarce earăşi de unde a plecat, ca să slujfască şi mai departe cu credinţi causei drepte a poporului ro­mânesc.

Scrisoarea aceasta a părintelui V. Lucaciu s’a publicat in „ Tribuna“ de Sâmbătă, dar’ se a ş te p tă , că părintele Lucaciu va dovedi şi mai cu de adinsul, că s’a lăpădat de tot de cei, ce voiau să ne văndă.

Astfel putem zice, cu toată liniştea, că vrajba s ’a sfirşit şi lumină deplină s’a făcut ear3şi In causa noastră.

începută cu iama, această nenorocită vrajbă, s’a şters în faţa primăverii, în­tocmai cum neaua şi gli aţa s’a topit la ivirea frumosului soare de primăvară.

Acum pare-câ o nouă vieaţă se începe şi în şirurile noastre. întocmai

una tn alta, cată aduce vorba aşa: D’apoi bine, măi Vasilie, ce umbli tu tot aşa de gre- benos şi cu capul In jos? Par’că cauţi ce n’ai prăpădit şi te boceşti dapă-ce nu ’ţi-a perit. Priveşte-mă p? mine, uite ce dârj şi mândru umblu eu. Te ştiu câ nu eşti om bătrân, că ne juc-im acum câţiva ani poarca amândoi, şi acum tu pari ca de cincizeci-şeizeci de ani şi eu p<r’că de douăzeci numai.

Ai dreptate, măi Gâvriluţă. Aşa e pre­cum zici, dar’ vpzi, cu greu ţi-oi da eu lă­m urire numai aşa din gură; trebue se gă­sesc ceva mai priceput pentru tine.

Şi zicând vorbele acestea, 11 luă Vasilie pe Gâvriluţă de mână şi U îndeamnă aşa: Ean să mergi o bucată de drum cu mine până mai încolo, până la lanul ce'a, care se vede sub coastele dealului, şi te voiu lămuri eu după cum vreai. Şi a m â td o i oamenii porniră luspre lanul care se vedea sub deal, unul drept, ţaDţoş şi cu ochii tot pela soare şi pe Ia nori, celalalt cu ochii ţîntiţi în pSment, capul pleca* în piept şi spinarea încârjită ca şi cârja vlădicii. Şi nu m erseră mult şi eată

câ ajunseră lângă Ian. .-ji aici se opri grebe- nosul pe unde era grâul mai răruţ. Apoi se plecă puţin şi puse mâna pe un spic, c ire era mai înalt, mai drept şi mai ţepos, şi zise lui Gâvriluţă: Ian ia şi rupe spku l ăsta şi-’l des fă şi vezi ce-’i găsi în tr’tnsul? Gavri- Iuţă rupse spicul, îl desfacii, şi ce Be găsească întrînsul? că spicul era sec, boşură.

Nu-’i decât pleavă şi găoace de grâu fără fir, răspunse el.

__ Zeu? — Chiar aşa. — Atunci ziseear’ Vasilie, punând mâna pe un spic pe ju­mătate plecat spre pământ, ian rupe spicul ăsta încârjoiat şi grebenos şi vezi ce-’i găsi în tr’însul.

Găvriloţă rupe spicul, îl desface, şi ’i-se umple palma de firele de grâu, galbene ca aurul şi grele şi frumoase, de-’ţi facea par’că poftă să culegi cât vei putea duce şi să alergi la moară iute să-’ţi pregăteşti de-o pâne caldă.

Ei, ce ai gă?it Gavrilă în spic?Numai boabe strălucitoare şi grele şi

pline de nr'reazmă.

cam o nouă vieaţă s6 arată în întreagă natura (firea), când drăguliţa primăvară ue-a sosit voioasă în ţeară.

Şi precum harnicul plugar se por­neşte acum spre a începe de nou munca câmpului, lucrarea pămfiuturilor sale, în­tocmai aşa şi în treburile naţionale e vremea sfi ne apucăm ear’ de lucru, ca sfi facem earăşi ce este de făcut, şi sfi diregem ce este de dires.

Multe frumoase şi mari lucrări ne aş teap tă ; multe grele dar’ frumoase lupte sfi pregătesc. Cetitorii noştri, eredincioşi ca întotdeauna steagului nostru, cu de­plină încredere în conducfitorii sei, nu ne îndoim nici pe o clipită, că vor rfispuude întotdeauna cu dragă inimă şi cu îusufleţire românească, când glasul con­ducătorilor îi va cinema.

Aşa sfi fie şi aşa sfi ne ajute D-zeu.

Pag. 90

Lupta neînduplecată u r m ă r i l e ei .

In numfirul 9 al „Foii Poporului“ din estan am spus, că îu ceealattă jumfi- tate a Impfirâţiei noastre, între alte semne despre desvoltarea spre mai bine a lucru­rilor pentru naţionalităţi, e şi faptul, câ guvernul din Viena va se lărgească In chip Însem nat dreptul de alegfitori al ce­tăţenilor.

De atunci încoace s ’au mai petrecu t acolo lucruri, cari sflnt şi ele vrednice a fi cunoscute de cetito rii noştri, ca pilde, că unde poţi ajunge prin o luptă in care pui cele. mai bune puteri şi stărui fUră p reget şi fârâ priv ire la g reu tă ţile ce-’ţi es Înainte.

Cehii, un popor de v r’o 5 — 6 m i­lioane, luptă de vrem e îndelungată sfi ajungă la uea ttrnare naţională şi la Îm­plin irea dorin ţelor lo r, de a fi lăsaţi sfi se desvoalte desfivlrşit liber pe păm entul

Ian taci. — Zeu aşa. — Apoi vezi tu, so-’ţi iai pildă dela asta. şi aşa să ştii şi In veci: cum e spinii drept şi ţanţoş, cu paiu neclintit, a*a e şi omul, care umblă dârg şi cu nasul In veut, şi nu-’şi mai coboare nici­odată ochii Ia pămSnt: deşert, sec, numai pleavă şi găoace. E ar’ spicul cel îndoit şi grebenos, se aseamănă totdeanna cu omul ce merge' cu bărbia spriginită de piept, cu spatele încârjoiate şi cu ochii aţintiţi în părnent. Dacă a r deschidă cineva tidva unui dâij şi ţanţoş, a r găsi Intr’tnsa tot atâta minte cât şi In opi- cul cel drept. Dar’ dacă ar des:hide cineva tidva unui grebenos, negreşit c’ar afla Intr’însa ca şi în spicul plecat, atâta grije, nevoe, p ri­cepere, cumpăneală şi bună judecată, că te-ai m ira eum de au încăput aceste toate în tr’un loc aşa de strimt, şi cum de bietul Român mai poate purta pe umeri capul !ui, cu atâta greutate în lăuntru.

I. J raffiu

lor propriu. Şi n ’au ajuns-o încă. Ci pentru străduinţa asta a lor, au ajuns sfi fie isbiţi de multe şi mari prigoniri din partea puterii statului. în loc sfi mai dobândească drepturi şi libertăţi, mai per- deau şi din cele-ce aveau! Aşa de pildă, deputaţii lor au drept, cum am spus, sfi vorbească în limba lor în dieta din Viena şi ce vorbiau publicau prin foi şi încăl­zeau inimile şi aţîţau pe fraţii lor tare prin acele vorbiri rfispândite prin foi ca rostite în dietă.. (Pentru ce vorbeşti în dietă, nu ’ţi-se poate face proces, şi aşa acolo poţi vorbi şi ce In alt loc n ’ai putea atâ t de fără primejdie). Guvernul, stint câţiva ani, le-a scurtat acest d rep t: ce vorbiau ceheşte în dietă, tiu era iertat s i se publice p rin f o i / Şi pentru îudă- rfitnicia lor naţională, oraşul lor de căpe­tenie, Praga şi împregiurimea, a fost pu s mai acum doi ani, sub stare de asediu , adecă sub cele mai aspre mfisuri de su­praveghere, ca în vreme de revoluţie ori rfisboiu, şi a fost ţinut multă vreme strîns In acest brfiu de fer! Oameni slabi de ânger de-ar fi fost, c*-i loviţi, între alte multe şi de aceste mfisuri, ar fi zis: eată unde ne duce politica noastră proastă, în- dărfitnică, pcrdcm tot mai mult, In loc sfi dobândim ceva! Cehii n’au vorbit însfi aşa, ci cu atât mai mult s’au încordat şi capul deloc nu ’şi-’l-au plecat!

Şi credeţi că la reu au ajuus !N u! A ţinut cât a ţinut starea de

asediu, brfiul de fer pe inima ţerii lor, şi în urmă guvernul, vfizend că e zădarnică această apfisare, că ori-ce altă mfisură de a sufoca glasul dreptăţii, a ridicat el însumi m i sur a, şi acum oraşul ear’ e ca mai nainte.

Mai m ult: Sfiptfimânile trecute, tot guvernul din Viena a făcut paşii de lipsă şi pentru Înlăturarea celeialalte mfisuri nedrepte ce o luase faţă de vorbirile ce- lieşti In dietă, f i a dat slobozenie fo ilo r a te publica, fără a mai fi urmărite pen­tru a s ta !

JPoe ii poporale.D in T ic u ş u l- ro m â n

culoso do S. C flW nu.

Koaie verde trei cuprine E aci bădiţul meu vine Că-’l cunosc numai pe câne;Că cânele ’i-e tărcat N’are altă mândră ’n Bat,C’o avut şi o lăsat.Vino, badeo, vino dragă De-’mi dă gura, că-’s beteagă;Vină, dragă, vino zeu De-’mi dă gura, câ ’mi-e reu.

Drag ’mi-e badea ciobănaş Că-’mi dă urdă şi-’mi dă caş Şi sărută drăgălaş;Place-’mi urda, plaee-’mi caşul Da-’mi mai place ciobănaşul,Vine seara dela stână Şi m’aşteaptă Ia fântână Seara pe rază de lună.

F O A I A P O P O R U L U I Nr. 12 X. |

Şi mai m ult: guvernul vienez ’şi-a \ pus pe omul seu de încredere, pe câr- | muitorul Bohemiei, sfi între în vorbă î cu deputaţii cehi privitor la drepturile i ce ei le cer pentru naţiunea lor, şi ţ aceştia cer, ca limba lor s i fie declarată de limbă, oficioasă în toate instanţele judecătoreşti din Bohemia alăturea cu cea nemţească! E ar’ vorbirile lor ceheşti în dietă, nu numai sfi se poată publica prin foi, ci sfi fie şi luate la protoco­lul d ie te i!

Şi vor ajunge sfi dobândească toate acestea!

Cum? Prin umilire, prin tlrăire, prin slugărnicie?

Nu! Prin ţinuta lor cea frumoasă, bărbătească, neînduplecată, prin care au Insuflat respect şi puternicilor lor câr- muitori.

Le-am adus acestea ca pilde pentru poporul nostru, pilde cari am dori sfi fr» înţelese şi sfi Intre şi In sângele şi în firea nostră a tuturor, privitor la aceea, cum trebue sfi ne purtăm fuţă de ai noştri împilatori.

Yecinic nesătui.Trebue sfi te cuprindă îu mfisuri ;

mare scârba, când priveşti la haita d* j vinituri de aici de printre noi, cum cs f o mână lovesc tu bietele popoare, In ce­tăţeni buni şi cinstiţi nemaghiari, ear pe ceealaltă o întind In chip cerşetores: spre stăpânii lor dela Budapesta, ca s1 J le rfisplătească cu bani şi averi neome­nia şi barbaria ce o sfivlrşesc aici prin­tre noi, cu noi.

Când numai li-se dă prilegiu, s*tîrâe Înaintea celor cu puterea în m âni. ,ca sfi mai tragă dela gura popoarelor n*~ ^maghiare şi sfi le toarne în vâlăul lo r! ]

Când cu împărţirea despăgubirilor pentru regale, bunâ-oară, ce sume, Doamne.

D in C hig icculrae dc Io a n llntoc, invfţi tor.

Gândul meu dela mândra Nu ese până-’i lumea,Nici a mândrii dela mine Nu va eşl până-’i lume,Gândul meu pe unde sboarâ Nu-’i pasere să-’l oboară,Gândul meu pc unde umblă Nu-’i pasăre să-’l sjungă.

Cunoseu-te mândră bine Pe cătatul ochiului Că eşti fata dracului,Sărutâ-mă mândra mea N’ai ce-’mi trage nădejlea,Sărută-me mândră ’n gură Că de-acum rămâi singură.Bată-ve focul de rele Şi pe voi mândrele mele,Bată-te Dumnezeu reu Şi pe tine badea meu.

t

Nr. 12 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 91

n ’au p u s I r b u zu n ar , nem eşii" scă p ă ta ţi de p re tu tiu d e n e a ! Zeci de m ilioane au fost „ d ă ru ite 11 lo r, cari s ’a r fi cu v en it b ie ­tului popor ce p u rtase ju g u l io b ;ig ie i! E ar’ când n ’au prileg iuri de acestea de s d reap tă" îm p ărţen ie , atunci b a g i g u v er­nul sşa ca d in senin m âua în punga ţe rii, o scoate p lin ă de g rău n ţe su n ă to a re , şi aruncă cârdu lu i seu iub it, ce s ’a a şe z a t

pe lan u rile nem aghiare şi nu se în d estu ­l e l e num ai cu ce poate culege de pe ele. Aşa a făcu t la sfîrşitu l anulu i trecu t, când a şa d in tr ’un a a v o ta t pe seam a n e­m eşilor sei d in A rdeal, v re ’o j milioane de florini „ a ju to ru .

A cum e a r’ au de gând sfi facă oare- cari s îndreptări a dreptului de pro­prietate“ peste averile grăniţereftit

H aita n o as tră de flăm ânzi, m iroasă c i de aci încă a r p u tea ea îm buca o bucătură g rasă , şi ca F lăm ânzilă d in po ­veste, care m ânca brazdele după 7 p lu ­guri şi s tr ig a că m oare de foam e, — au începu t a s tr ig a şi ai n o ştri flăm ânzi de pe acum , că m or de foame, guvernul

8ă bage de seam ă se le dee!

r,Kolozsvdru din C luj. foaia u n g u ­rească a celor „d rag i" s tăp ân irii, tr im b iţa lichniţilor şi căpătu iţilo r, scrie despre

accasta de curfind:

„Cerem un a ju to r tem einic, în p r i­vinţa regularii d rep tu lu i de p ro p rie ta te , căci ceea-ce cerem (mai bine ai zice %ccrşitnu) nu cerem num ai p en tru noi, ci pentru p a t r ie ! Noi purtăm aici o luptft g r e a d e c u c e r i r e î n folonul n e a m u lu i n n g u r e .s e , e a r’ in lup ta asta ne Îngreunează lipsa, străcia , In care ne aflăm In p riv in ţa m a te r ia lă !“

Apni să nu te apuce scârba de acest

chip păcătos de ce rşeto rie?V orba n o a s tr ă : cu o m ână lovesc

m işeleşte neam urile nem aghiare, ceealaltâ o întind In chip laş pân g ărită şi p ă ta tă cu sânge nevinovat, după ră sp la tă !

D in V i s a g (B ănat)cnlcae de l'Hnr Ia n cu , rtndcnt,

Auzitaţi oameni buni Că ce vă spun nu-’s minciuni. Că cine-'i ginere ’n casă N’are parte de nevastă,Cu muierea se sfădeşte Soacră-sa-’l batjocoreşte Socrul nu-’i dă omenie Şi el trage a urgie.

Toată lumea de-ar trăi Nu se ştie cumpăni, Cumpenitu-’i potcă mare Se nu fii la nime ’n cale.

Dreptul de alegetor.L eg ea e le c to ra lă u n g u re a s c ă d in 1874 ( a r ­

tico lu l X X X III.)P a rtea V.

Purcederea la alegere.(Drmare.)

§. 7 1 . D acă cu o ju m ă ta te de oră după deschiderea alegerii, se află că a fost num ai un singur om pus în candi- daţie p en tru a fi ales, a tunci preşedin te le declară a leg e rea de încheia tă şi pe can­didatu l, de d ep u ta t ales.

D acă la tim pul ceru t a fost p ropuşi mai m ulţi inşi ca candidaţi şi cel pu ţin10 alegăto ri ce r votarea, a tu n c i p reşed in ­tele a legerii e d a to r a rîn d u l vo tarea , care a re să se înceapă, înain tea com isiunii de vo tare , la 9 ore d im ineaţa şi are s i curgă neîntrerupt până la sfîrşit.

însemnare. Partea din urmă a acestui paragraf, e de a fi bine însemnată, pentru-că necunoscfindu-o alegătorii, le poate fl spre m sre perdere.

E ştiut, că, nu numai la alegerile de depu­taţi, ci şi ia cele de membrii pentru congregaţiile comitatelor purcederea la alegere e aceeaşi precum o prescrie legea de fa ţd ş i şt dreptul de aleg/lor e acelaşi. Cine n’are drept s5 aleagă deputat, n'are nici pentru alegerea de membri la congregaţie, şi dacă noi azi nu alegem deputaţi la dietă, aşa fiind hotărlrile conferenţelor noastre naţionale, b5 nu pară cuiva că dacă legea despre alegerile de de­putaţi, poate se trcacă cu vederea că nu-’i de lipsă să o cunoască. Ba da, pentru-că e aceeaşi şi pentru alegerile la congregaţie, unde nu sQntem pasivi (nelucrători).

Revenim la paragraful do care vorbim şi spre a-’i arăta însemnătatea, spunem o pildă din vieaţa congregaţiilor,

In tr’un cerc dintr’un comitat românesc mergănd alegerea foarte frumos pentru Ro­mâni, preşedintele la ameazi a oşit afară de-a mers bo prânzească. Întorciindu-Ba a urmat mai departfl cu alegerea. Co s’a IntOmplat? Reuşind Românii cu candidaţii lor, Ungurii nu protestat alegerea, pe temeiul, paragrafului de caro vorbim, că preşedintele a În trerupt alegerea şi s'a depărtat în mlj'ocul ci dela locul seu! Alegerea a fost nim icită / La noua alegere Romftnii an fost apoi, prin silă şi ne-

D in F ă ră g ă uculcso dc Teodor A . B ogdan .Frunză verde de trifoi Vino, bădiţă la noi Să te ţin cu buze moi;La cai să le dau ovăs De mini Becerat pe şes;La boi tă le dau otavă E ^r’ ţie să-’ţi dau otravă,Că m’ai ţinut de neghioabă?

Că bă'iiţa-’mi place mie Toată lumea-o ştie bine,Dar’ nu-’mi pasă, las’ să ştie Că-’i copil de omenie Şi de aceea ’mi place mie!

preptate, bătuţi! De ce? Pentru-că necunos- cend legea, ei au lăsat pe preşedinte la alege­rea dintăiu s i se depărteze din sală l De ştiau legea şi nu-’l lăsau, rămâneau b iru itori! Acelaşi lucru s-e poate face şi cu alegerile de deputaţi: nu-’i place preşedintelui erim merge votarea, se face scăpat un pic afară : aie- gere<* se va nimici şi p*î de aită-dată vor paeheta lucrurile mai b in e! E ată de ce tre ­bue bine cunoscut acest paragraf, căci şi el are o codiţă afurisită!

§ . 7 2 Cu prileg iu l a legerii com isia

de scru tin iu treb u e să a ib ă la sine o lis tă autentificată (adecă în tă r ită ca bună)

a alegătorilor.

§ . 7 3 L a alegere au d re p t să voteze num ai cei scrişi în lis ta de ca re e vorbă în paragrafu l de m ai sus, şi num ai în cercul în a căru i lis tă sfln t scrişi.

Dela a -f i da votul nu poate fi. respins nici unul din cei şerifi în listă !

§. 7 4 . în Joca lu l (casa, odaia) de votare, nu-’i ie r ta t să fie de fa ţă decât m em brii com isiei sc ru tin ă to a re , bărbaţii de încredere , funcţionaru l po litic ş i per­soanele de cancelarie da te ca a ju to r se­c re ta ru lu i; a fară de aceştia vor mai fi de fa ţă alegătorii oraşului ori com unei ce e la rln d p en tru a-’şi da votul, pre­cum şi m em brii num iţi de p rim ăria acelei

comune (ce votează).

§ 75. Silnt a să lăsa în de sine, pe rend , la votare : com unelc ori părţile de oraş, în şirul în ca re le -a aşeza t co­m itetul cen tra l, c a r’ locu ito rii din o co­m ună ori d in tr ’o p arte de o raş, după cum votează pentru unul ori altul dintre candidaţi.

P en tru aceeaşi com ună, că anum e oam enii cărui d in tre can d id a ţi, să voteze ân tâ iu , ho tăreşte soartca tra să de preşedinte.

P en tru com unele cfi u rm ează mai departe, să începe vo tarea schim bân- du-se pe rlnd partide le (acum una dintâiu , la comun.i u rm ătoare ccealaltă).

Acei alegători cari nu s’au în fă ţişa t la votare In tim pul rân d a fost rlndul

D in M o ro d aculesc dc Onuţ lo ţ/ia .

Dă-mă mamă la m ărit Că şi vremea ’mi-a venit,N’avea bai că e sărac Numai dă-m5 că-'s de dat,Că-’i demult de zece ai De când aştept să mă dai.— Măi fetiţă draga mea După cine foc te-oi da,Dacă nime nu te cere Nici sărac, nici cu avere Se te ţip în lume-a cere;Mai aşteaptă fătul meu Doar’ aduce Dumnezeu Fie june sau bătrân Numai eu nu te mai ţin,Că de când te-ai pus la joc Cu asta tare m’ai copt Şi tare m’ai cărunţit Că de ce nu te m ărit,Doar’ nu te-oi da dracului,Că vezi tu treaba cumu-’i.

Năcăjitu-'i omul Doamne Când se culcă şi nu doarme; Năcajitu^’i omu-atunci Când î^i dă boii pe junei Şi fetele după slugi. _

Frunză verde vino ’ncoace Grâul badii nu se coace, Căci aşteaptă pe bădiţa, Ca se vie din cătane Se facă fetele clăeane Şi pe mine să mă cbem e!

Pag. 92 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 12

comunei de care se ţin, îşi pot da votul la urmă, după-ce s’au gătat comunele.

însemnare. EarăSi un §. şiret. Ce lipsă e se întrebi tu comisia dinainte, cari sân t pentru unul şi cari pentru altul dintre can­didaţi şi se-’i aşezi In tabere şi aşa să-’i pui la votare? N’ar fi mai firesc ca fiecare se meargă pe rînd, se-’şi dee votul, no­tarii se însemne şi la urmă so adune vo­tu rile? Ba da. Dar’ se face pentru-ca p re­şedintele se-’şt cam poată câştiga o privire asupra sfîrşitului la care are să ajungă şi se ştie ce apucături se pună în joc, pentru a-’şi înfrânge pe potrivnici!

§. 76. D area vo tu lu i se face îu pu ­b lic (in faţa tu tu ro r) cu vorba. Comuna ori p a r te a de oraş de ca re se ţin e cel-ce vo­tează , precum şi num ele aceluia p en tru ca re votează, va fi sc r isă în d a tă pe o

co a lă de h ârtie l in ia ţi anum e.

§.77. Nu e iertat a înrîuri asupra alegatorului prin vre-o „lil- nm rireu. ori a stărui pe lângă tllI lH lll. Alegatorilor le poate pune vre-o întrebare numai preşedintele comi­siei (le scrutiniu, f i s i acesta numai in ce se tine de slujba lui!

A cela care va lucra In con tra acestei rindueli, va ti în d ru m at la ordine de c ă tră p reşed in te , e a r ’ la cas de. repeţire preşedin te le poate rlndu l în lă tu rarea lui d in sală şi înlocuirea lui cu a l tu l !

A supra în treb ă rilo r şi nedum eririlo r ce s ’a r fi rid icat în vrem ea votării le ho tăreşte preşedin te le pe p ropria lui ră s­pundere, după-ce s ’a în ţeles şi cu ceialalţi m em bri ai comisiei.

însemnare. Paragraful priveşte pe cei aju tori în sala do alegere.

§. 78. l otul nu se ia in socoteală: când el n ’are nici un Înţeles, când poate fi înţeles în mai m ulte forme, o ri dacă e dat pen tru altcineva şi nu pen tru unul din candidaţii puşi.^

§. 7i). D ac i în decursul alegerii se ivesc pedeci de aşa , că alegerea nu sC* poate urm a p o triv it regulam entului, p re ­ş e d in ţ i e alegerii ori a comisiei e în d rep t a curm a alegerea , cel d in tâiu pe

D in R e c h itaculese dp Oprea O larhi, InrCvitor.

Foaie verde burueană Drag ’ini-e numele Ioană Că te ’ncântă auzindu-’l Şi te farmecă vorbindu-’l,Drag ’mi-a fost şi drag 'mi-a fi Până ’n lume voiu trăi.

Bulgăraş de ghiaţă rece Iarna vine, vara trece Şi n’am cu cine-’mi petrece,Că cu cine-am petrecut P e aceea o-arn perdut.

Floricică ’n flori albastra Păcat de dragostea noastră,Că e lumea rea şi toată Umblă ’n fată să o scoată,Toţi strig, toţi fac gură largă Dragostea ca să ne-o spargă,Să ne despartă cu zorul,Se ne pedepsim cu dorul.

răspunderea p rop rie , cel de-al doilea n u ­m ai în ştiin ţând pe preşedintele alegerii.

§. 8 0 . Când a legerea în tre ru p tă nu s ’a r p u tea u rm a n ici după două c iasu ri dela în treru p e re , a tu n ci preşed in te le va în treru p e-o de to t, şi va în ştiin ţa d esp re

as ta com itetul cen tra l.

P e n tru o nouă alegere, com itetu l cen tra l va puue te rm in nou, în în ţe lesu l

§-lui 5 7 . (Ya urma.)

S C R IS O R I.Râsgândire la un răspuns.

Peclca-românâ, 4/16 M artie 189G.

Onorată Redacţiune, în nr. 9 din mult preţuita noastră „Foaia

Poporului® a apărut o scrisoare iscălită de Alesă IgrişaD, jude comunal în Peclca-română, ca răspuns la scrisorile apărute Jn nrul 5 subsemuate de „un plugar*-

Judele Igrişan nu se prea ştie apăra de în­vinuirile ce ’i-8’au făcut, ceea-ce arată, că ele sânt întemeiate, şi loveşte în părintele Evuţan, zicînd că dfinsul cu ai soi „ar fi licitat presto dlnsul în simţăminte ungureşti11, că pen­tru vîrlrea limbii ungureţti în trebile comunei nu dtnsul e vina. ci comitetul din caro şi noi facem parte. Câte cuvinte atiltea m inciuni!

A r fi pocat să ne perdem timpul cu un om ca Igrişan, cnre în treburile naţionale a încetat de mult dea mai trăi ca Itomân, dacă totuşi o facem, o facem dar’ cu privire la onoratul bublic, caro am dori să tle pe deplin lămurit.

La alegerilo de primar noi nu am can­didat şi nu am rîvnit. Geudarmi a adus chiar fiiul primarului Jancu, ca să uşureze alegerea tatălui seu. Ei Inse fl’au îndepărtat dupâ-co nu mai era lipsă de ei.

Noi nu ne-am căciulit nlci-când nicâiri. Nu aşa Inso este lucrul cu judele Igrişan. DInsul Ia banchete ungureşti ia parte, po când la adunări româneşti, la conferenţe, Ia arătări, de dragoste pantru fruntaşii neamului nostru nu-’l vedem. Dlnsului nici nu-’i pasă de oa­menii partidului nostru naţional, votează cu străinii Ia alegerile comunale, şi la celo dela comitat.

Neadevăr vorbeşte Igrişan când aruncă vina pentru ştergerea limbii româneşti din afacerile comunale pe comitetul co s’a prim it.

Bade eşi la dumbrăviţă Că te-aşteapta o copiliţă,Lacrimile se-’i opreşti Inima să ’i-o ’neâlzeşti.

Mândrişoară, n’ai veni Dacă cumva t»-aş peţl,Că eu m’aş căsători,Să te fac domniţa ’n casă Şi se fii a mea mireasă.

Am auzit puică bine Că m’ai fi u itat pe mine,Şi dai altuia guriţă Seara când eşi la p o rtiţă ;Ce folos dar5 e de mine Că bat calea pentru tine.

Frunză verde tro3căţel ’Mi-a trim is badea-un inel Să-’mi stîmpăr dorul cu el,Dar’ de ’m i-ar trimite zece De dorul lui nu-’mi va trece.

Noi n’am fost membri ai reprezentanţei, dar’ ştim, că Igrişan a fost acela care a îndemnat pe prietinii sei ca se se şteargă limba româ­nească.

Pe dînsul nu ’l-au ales Românii cei buni de jude comunal, ci domnii de Ungari şi Jidovi l din Pecîea-magliiară, cari se arătau foarto î mulţumiţi de lupta unor voinicoşi cari abii * stăteau pe p’cioare de însufleţiţi de rackit.

Ca dovadă despre ţinuta românească t r lui Igrişan, vom aduce de pildă, o floricică din cele mai proaspete.

In anul acesta, cu prilegiul alegerii i domuilor dela comitat, când era se se aleagă \ de notar Românul Dr. P. Oprea, Igrişan, al uostru a z is : „Lasă-’i pe ai noştri, sflntem sâ- tui de Româniu.

Şi fiindcă Igrişan nu ştie scrie caa • se cade, îi spunem una şi celui-ce ’i-a scris \ răspunsul: :

Te cunoaştem, deşi te ascunzi dupi tufă, de după ochelarii ce-’ţi sticlesc a tlt d» răutăcios, şi după răspunsul atât de veninos cu care te-ai năpustit asupra părintelui Evuţai şi a noastră.

Noi semnăm la răvaş!Teodor Ortja. l 'e tru D rayo*.

Am dat poate prea mare greutate scrisorilor primite din Peclca-română. Pr.3

aceasta înse vom privi afacerea de încheiaţiNu e bine când Ilomân cu Romii

se ceartă, certele acestea numai sprt rfiul nostru pot li. Cearta e isvorîti dă patimă mai mult şi e dureros lucru, cisi oamenii se lasă amiigiţi de a fi strivi'; j de ghiarCle patimii. j

_______ ;

Notiţă bibliografică.Cine ar avă dintre onoraţii cetitori t j

acestei preţuite foi mai jo i semnatele cărţi, * J se adresezo la dl Emilian Micu în Ohaba-Ser s bească p. u. Krasn>-H.itta, cu însemnarea pr*- ţului pentru caro doreşto a Io vinde.

Condiţiunea principală e, ca opurile r fie întrebi şi bine păstra te ; ear’ dacă nu stz întregi să se însemneze, ce lipse au? C ăn£jj sân t acestea: j

1. Foaia Duminecii pe 18G7, Braşov, i2. Foaia literară. Braşov pe 1838. 13. Ducere de mână cătră cinste ş

dreptate. Viena 1788. ____________ ţ

D in J e r to fculese dc Io a n D ragu, june.

Vai de doi cari se iubesc Şi părinţii nu-’i voesc,Inimile chinuri poartă Dragostea nu ’şi-o arată.Amăndoi ard într’un focSi nu pot sta la un Ioc.

Bate Doamne babele Cari învaţă fetele Să nu ese în portiţă Ca să dea badii guriţă.Bate Doamne pe baba Când învaţă pe fataSS se ducă pân la poartă Şi îndată se se ’ntoarcă;Dă Doamne mai bine-aşa Când va eşl mândruţa,Când va sta cu min’ la poartă Să fie şi baba moartă.

Nr. 12 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 93

4. Ducere de mână cătră dreapta scriere. :Buda 1792.

5. Aritmetica româneasca şi germană.Viena 1777.

6. Catechism mic In trei limbi. Viena1777.

7. V. Coloşi, Catechismul istoricesc.Buda 1814.

8. Horga N., Oglinda. Buda 1807.9 . Iorgovici P-, Observaţii de limbă.

Bida 1799.10. Aron, Apendice la istoria lui P.

Maior. Buda 1828.11. Clain S., Propovedanii la morţi.

Blaj 1785.12. în numele sfintei Treimi, arătare

despre D-zeu. Viena 1784.13. în numele sfintei Treimi, Învăţături

creşt-neşti. Viena 1785.14. Ldszlo Pop, Istoria scurtă a Româ­

nilor. Sibiiu 1848.15. V ajia D., Două cuvfintări în cinstea

lui I . Bob. Blaj 1813.16. Radu Tempea, Gramatica. Sibiiu 1797.17. Obradoviciu, Epitomul. Buda 1808.18. Obradoviciu, Adunare de lucruri

moraliceşti. Buda 1808.19. Catechismul ccl mare cu întrebări.

Blaj 1783.20. Şincai G., Elementa de linqua D.

Romana. Buda 1806.21. Ţichindcal, Sfaturile Înţelegerii.

Buda 1802.22. Clain Sain., Elementa linqua ro­

mana. Viena 1780.23. Logica. Buda 1799.24. Legilo fireşti. Sibiiu 1800.25. Maior Petru, Telemaeh. Buda 1818.26. Tincoviei I., Cântări dumnezeeşti.

Buda 1815.27. Ortografia sau dreapta scrisoaro.

Bada 1818.28. Organul luminării pro 1817 şi 1848.

Blaj.29. Acatist cu litere latine. Sibiiu 1801.30. Mnior P., Istoria bisericească a Ro-

c&nilor. Buda 1813.31. Karkaleki, Biblioteca românească.

Buda 1826— 34.32. Pravila de obşto. Viena 1788.33. Aritmetica românească. Blaj 1785.34. Filosoful lucrătoare. Sibiiu 1800.35. Etici». Dreptul firii. Sibiiu 1800.36. Călindar românesc pe anii 1806,

1807 şi 1808. Buda.37. Catechism românesc. Blaj 1756.38. Bucvari pentru pruncii cei româ­

neşti. Viena 1781.39. Carte de mânu. Beciu 1785.40. Cărticea pentru Învăţători. Beciu

1785.41. Ortografia sau dreapta scrisoare.

V iena 1784.42. Observaţii asupra gramaticei româ­

neşti. 1787.43. Scurtă învăţătură pentru părinţii

drthovnici. Viena 1787.44. învăţături cătră dascăli. Sibiiu 1803.45. Buchoavna. Belgrad 1744.46. Bob I., Dicţionar românesc. Cliy

1S22— 5.47. Maniu. Ortografia latină. Cibini 1826.48. Korosi S., Ortografia latino-vaJachică.

C luj 1805.49. Puşcăria I., Disertaţie despre Îm­

p ă r ţire a Audealului. 1864.50. Căîindar românesc de S. Neagoe.

Buda 1830.

M a i nou.Domnul advocat Patriciu Barbu, pe­

depsit la 15 zile temniţă pentru-că a iscălit Manifestul, a intrat tn temniţa din Reghin, ca sfi-’şi facă pedeapsă. Să apro­pie săptămâna patimilor!

C R O N IC A .

Şi ca minunea se fie şi mai mare, m atri- culantul au ocărit pe bietul om, că de ce n’au înştiinţat copilul înainte de a se naşte, deci, mă rog, so-’i spună numele copilului înainte de a se naşte! S’a dus bietul om şi la preot, acesta Inse n’a voit se-’l boteze, fiindcă nu ’l-a înscris matriculantul. Bietul om a avut cheltueli zadarnice, a umblat dela un diavol la s.ltul, dela matrieulant Ia pretor, dela pretor la matrieulant, dela matrieulant la preot, caro e un păcat pe comuna Vălişoara.

C ăletvrul că tră S ă iţa ,*

La tem n iţă . Neînfricatul ţeran naţio­nalist George Dordea, a fost osândit la 10 zile închisoare ordinară pentru preamărirea martirilor şi ’şi-a început pedeapsa în temniţa diu Sibiiu Luni, 11/23. Dlnsul a fost şi la re ­dacţia noastră şi era foarte vesel, nici că-’i păsa de grozăvenia de temniţă. Dînsul e să­nătos şi speră că va eşl şi mai sănătos din închisoare. D-zeu să-’i ajute-

«

f T>r. Jancu cavaler de Zotta, un conducător neobosit al Românilor Bucovineni, a m urit.

Caii de moarte. Ilie Zăeţi, fruntaş din Satul-nou, care a jertfit mult pentru sf. b i­serică, a murit In 6 Martie a. c.

- - Piiraschiv.i Greci, soţia înv. Mateiu Grecu din I’oşorta, a răposat In vîrstă de 26 ani!

D repta te ungurească . Din comuna Valea-Dosului din vecinătatea Bucium-Poeni ni-se scriu urroătoirele: Pe hotarul comunei noastre se află o baio de aur, care până la anul 1893 a fo»t averea ministrului Lukăva L bzlo. Acesta a vfinduto preotului Ioan Iancu diu Bucium-Poeni cu preţul de 115 mii tl. Murind preotul, urmaşii dliwului au vCndut baia unei societăţi ungureşti pentru suma do 260 mii f l , cari nu şi început lucrarea după tontă chibzueala, lăsând pe toţi Românii In pită puşi acolo de rf-posatul preot şi mai adăo- gCnd un Ungur, Szodăn Odtin, caro In ziua do Sf. Dumitru, când Românii nu lucrau, s 'a dus In baie şi din întâmplare a aflat vr’o 800 gr. de aur. Şi co so vezi? O straje de Român şi creştin bun, cu numele George Praţia, ’l-a prins şi a făcut arătare la directorul băii, care Inso In loc de a pedepsi pe Ungura^, a aruncat pc strade pc cri doi vtartori şi straje. Prin aceste puţine rînduri am vrut să arăt la public şi totodată să şi judece fie­care om cu minte, c ă : ce fel de dreptate ’i-so face Românului, când are să-’l judece Ungurul.

Uuul tUn cei (tei**

D ela nn d iavol la a lt d tavol. Din Baia-de-Criş ni-se scrie urm ătoarele: în comuna Vălişoara, lângă Băiţa-Dova, s’a năs­cut un prunc măiestrului de măsar Samoil Cândea. Un om cumnat al acestuia, tn în­ţelesul legilor noue s’a dus la matriculantul civil Szabo Geza ca se tl înmatriculeze. Ungu- rsşul însă ’l-a trimis Ia notarul public, ca se aducă atestat (dovadă în scris), că în adevăr e cumnat cu Cândea şi totodată ’i-a dat poruncă se meargă şi la Deva, ca se înştiinţeze şi pe pretor, că B’a născut un prunc. S’a dos la pretor, eare după-ce ’i-sa pove-stit iuerul ’l-a îndrumat & merge ear’ Ia matrieulant. însă ce să vezi? Matriculantul a cerut câ să vină şi mama pruncului, să-’i aducă băiatul gă-’l vadă, o poruncă nebună care numai dintr’un cap smintit poate eşl. Cum să meargă o mami bolnavă cale de K> ore?

Rele u rm ă ri. Resboiul Italienilor cu Africanii, despre care am făcut şi noi amin­tire în numărul trecut, va costa mult pe Ita ­lieni. Stăpânirea italiană a cerut dela dieta ţării, ca să-’i dee voe a face un împrumut de 86 milioane, pe care bietul popor italian atât de mult înglodat în datorii, va fi silit ale plăti rînd pe rînd. Eată unde duce pe un popor nestîraperul şi pofti dea se resbol.

♦D in com una Schiojn ni-se Fcrie

următoarele: Vre-o 65 de inşi s’au adunat la casa parochială şi s’au hotărît şi jurat că nu vor mai merge la nici o cârclmă pentru a bea beuturi otrăvitoare, apoi s’a luat la protocol prin mai jos subsemnatul. Dar ce am păţit ? O lichea de jidan din Hasmaşiu a veuit la noi In comună şi a ame­ninţat că mă bagă în temniţă pentru-ce am luat eu protocolul. Ce va mai fi, vom vedea şi vă voiu 8Crie. Ioan Hohuu, cantor.

Noi sfătuim pe harnicii Români din Şchiopi ca să nu se teamă de ori-ce umbră, cu atât mai vlrtos do un Jidan. Ţtnta ce ’şi-au pus înaintea ochilor de a sc s i i p i de liurca cea jidovească e o ţtntă bună, a cărei Îndeplinire numai urmări bune I}i poate avea. t aptul copt de oameni cu minte, coapte fructo aduce!

«în vă ţă tu ră cu sa ttţa . Părintele Ioan

Oniga din Micloşlaca ne scrie, că In Jipsa şcoalei confesionale, copiii sflnt siliţi a cerceta şcoala de stat ungureasca, dc unde cu nici un bine nu a’or pricopsi. Şcoila do stat o lutr’un sat vecin numit Cişteiul-unguresc, şi e cam depărtişoară, aşa încAt pe lângă răul drumului copfii nu o pot cerceta. I)e aceea stăpânirea a năpădit cu gendarmi pe bieţii Români din Micloşlaca şi le face multe neplăceri. Noi sfătuim pe Românii de acolo, ca so-’şi pună poalele In brfiu şi să-’şi ridice o şcoală ro­mânească şi să nu mai aibă nici In clin nici în mânecă cu şcoala Ungurilor, a căror în ­văţături Încă n’a lăpădat de tot papucii unei învăţături sălbatice din Asia.

*B aron u l R otechild, tatăl tuturor J i­

danilor, va părăsi Viena şi se va aşeza cu totul în Budapesta. Să vede, că Jidanului nu-’i merg treburile aşa de bine între Nemţi şi mai bine vine se se aşeze Intre fraţii neamu­lui seu, în tre Unguri. Ungurii se tânguiau în­truna, că Regele nu vrea se se aşeze între ei, acum pot fi veseli, că au In mijlocul lor pe regele banilor, care mâne-poimâne îi va Btoar- ce păn’ la măduvă.

K a sic s Peter, aşa se numeşte omul care a destăinuit multe din mâncătoriile făcute de ministrul honvezimii Fejervăry şi Gromon. Se înţelege, acestora le-a căzut foarte cu grea descoperirea blăstem ăţiilor ce le-au făcut, şi acum vreau se arunce ţărtaă în ochii lumii prin faptul, că Îşi reparează onoarea prin bă­taia cu sabia, ear1 sărmana ţeară sufere u ra ă n le faptelor acelora, îu cari e a ’şi-a pus încredere.

Pag. 94 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 12

D in G iu rg iu primim o scrisoare mai lungă, în care scriitorul se plânge amar de nedreptăţile zilnice ce le sufere poporul din acele părţi. Jidanii sug to t avutul bietului po­por român, ear’ unii dintre preoţi nici habar n’au de soartea credincioşilor lor. Noi încungiu răm din toată inima pe fruntaşii din acele părţi şi mai ales pe cei din Giurgiu, Corbu, unde bietul popor plăteşte 5 fl. la sută, dau pentru şcoala ungurească, apoi toate cele de lipsă pentru preotul cel îmbrăcat în Attila şi pantaloni ungureşti. Varvizul, Şiermaşul, Vas- labul şi Balborul încă nu stau mai bine. Vremea, ar fi, când fruntaşii acelor comune nu s’ar gândi nnmai la burtă, ci s’ar mai gândi şi la binele şi înaintarea poporului din a cărui spinare trăesc.

*

C om itatu l S ib i i id u i la m illen iu . Cu prilegiul serbărilor millenare Ungurii, se înţelege, cei mai ţanţoşi şi cei cu punga ghioldură de bani, vor de o raită pe oliţile Budapestei. Pentru-ca icoana să fie şi mai şi, la raita aceasta vor lua parte şi Saşi schi­monosiţi în felul u rm ător: pe cap vor avă o căciulă cu vlrstă (li-e frică să nu degere In mijlocul v erii!) apoi un anteriu înfrumseţat cu şinoare, avfind pe piept trei rlnduri de nasturi (buinbi) şi o încingătoare de aur peste breu. Pantaloni ungureşti cu şinoare câte vreai. Pinteni de argint cu cisme diu piele de capră. Sabia strîmbă, ungurească. Vor fi nişte adevărate păpuşi vrednice de pun in ^pirt pentru a nu putrezi pân’ Ia celalalt milleniu.

♦

Pvcătosenie. Foile ungureşti po laudă mnlt cu faptul, că la serbarea do 15 Martie a Ungurilor, In oraşul Caransebeş au luat parte şi o scama de Români, în numele cărora— zic ele — Bartolomci Miklo: ar ii ţinut o vorbire în limba românească. în «flrşit a mai vorbit la masa caro s'a dat !n amintirea zilei şi Ihg.iiin Florii. Ungurii îi acoper cu laude, noi Inso nu avem laude şi pentru ci, d tn Bchimb le dăm ura şi dispreţul nostru pentru fapta-le neromânească.

•

Jianda tle h o ţi, care de ani do zile se indeletnicia cu furatul a tot felul do lucruri, & fost prinsă prin dibăcia poliţiştilor din Buda­pesta. .Membrii* acestei ,societâţi“ sânt tot flăcăi tineri de câte 18 până la 20 ani. Cei prinşi sflnt urm ătorii:, Biel, Weisz, Wcin- berger, Exelwirt, Grlinwald, Fussang şi E ra Kiko. Sflnt tot oameni de ai usturoiului, J i ­dani, pe cari nu ’i-o răbdat inima eă den chici piţule pentru-ca să-’şi unguriseze numele.

Şi când e la adecă tot ei strigă ’n gura m are: „tolvaj olihck® (hoţi de Români).

•

Spargere. La banca ungurească din Turda B’a IntSmulat o spargere, şi încă în dricul zilei, când scritorii băncii se du?eră la prânz. Lada în care Be ţineau banii nu 8’a uşurat cu mult, ci numai cu 1610 fl. Făp­tuitorul încă n’a fost prins. Mai înainte în Braşov, acum In Turda şi — minunea minu­nilor — tot se mai găsesc oameni români, cari îşi pan banii la bănci străine, încungia- rând pe cele româneşti, cari de toate sflnt vre-o 50, şi la cari de vre-o treizeci de ani, de când au început a se înfiinţa nici o spar­gere nu s’a întâmplat, nici un crucer nu s’a 'u rat din ele, cu toate-că numai suma adunată e urcă peste dovizeci milioane.

Noi sfătuim pe Românii noştri, ca s5 încucgiure băncile străine, cari îi usucă ca

carnetele lor cele mari şi în cari banii nici­decum nu sânt siguri.

*J id a n i i su n t la pu tere in Un­

g a r ia . Foaia ungurească „Magyar Âllam “ povesteşte o întemplare şoadă şi selbat'că to t­odată, care pune pe Jidani în lumină adevă­rată . Preotul dintr’o comună din comitatul Trencin, Andreiu Mayer, a ţinut o straşnică predică împotriva beuturilor spirtuoase. P re ­dica lui a avut drept urmare, că mulţi ţerani nu mai cercetau putica Jidanului, care Ii adăpa cu beuturile cele mai otrăvitoare. Jidănaşulni, se înţelege, nu ’i-a venit la socoteală părăsirea aceasta, căci în pungă nu ’i-se mai scurgeau banii creştinilor; de aceea căuta să-’şi res- bune. Prilegiul ’i-s’a şi dat. Când în tr’o zi părintele se duse acasă cam târziu, Jidanul îl păzi şi îl lovi pe preot, încât acesta căzu la pămănt. Părintele strigă după ajutor, ea r’ Jidanul Ii înfipse un cuţit în piept, încât acesta fii dus acasă înecat de sânge. Zarva în urm a acesteia e foarte mare în comuna, în care s’a întfimplat fapta aceasta sălbatică.

*

Xorocul (lom niyorttlu i. Domnişorul Daniel din Budapesta, un văr bun al minis­trului Dăniel, a fost prins cu ocaua mică şi încă la jocul de cărţi „douezeci-şi-unu“. în chipul din urmă câştigase în tr’una şi buzu- nărise pe soţii soi cu vre-o 70.000 11. în 11 Martie a păţit-o Inse, căci tocmai când voia se iee un r as“ do dcsubtul cărţilor, fii ochit de soţii sei, cari ’l-au silit să-’şi iee tălpăşiţa din casina din Budapesta, făcCndu-’i o ruşine cât se ponte do mare. învăţătură pentru cei cari s r pun Ia cărţi pentru a-’şi prăpădi averea adunată cu I)zeu ştie câte năcazuri.

»lio m â n u l tot llom ftn . „Unirea“ din

B'aj primeşte o scrisoare chiar dela un Român din America, care spune, că acolo so află o scamă dc Români, cari s’au dus acolo Împinşi de nevoia lipsurilor. Românaşul nostru, după nume Iosif Ilordobcţ, se roagă ca să-’i trimită, cărţi şi foi româneşti. Iubirea do neam nu scade şi nu se ţermureşto prin de­părtare, fie ea cât de mare.

*D ispreţ. Studenţii creştini dela şcoalcle

mai înalte din Viena 8’au hotărlt, că nici nu să vor mai bate cu sabia cu Jidanii, despre care zic, că sdnt l i p s i ţ i de c i n s t e .

*

Shorul porum bilor. O foaie fran­ceză publică unele date interesante cu privire la iuţeala sbornlui porumbilor. După calculul lui Georg C3yley, un porumb de postă percurge în tr’o oră 160 chilometri; s’ar părea, că aceasta e prea mult, dar’ să nu se mire nimeni, căci s’a adoverit pe deplin, că de ob ceiu porumbul face o cale de K 0 — 160 chilo­m etri pe oră, aşa că întrece trenul cel mai repede. Le aceasta mai adaugâm, că porumbul în sborni sen, nu percurge o cale dreaptă, ci se abate din cale într’o parte şi în tr’alta, din care cansă perde mult din drumul percurs.

*

Ş tir i m ărunte. în O-Verbâsz s’a omorît o femeie de ani 96. Să vede, câ Jidana Schoazberger n’a voit se vadă şi ea milleniul şi deşi era eu un picior în groapă, totoşi a făptuit cel mai mare pecat, curmându-şi vieaţa.

C utrem ur de p ă m en t s’a sim ţit în11 ale lunei acesteia prin partea de răsărit a comitatului Braşov.

P O S T A R E D A C Ţ IE I.

D-sale G. Duciu preot în Sărăud. Ceartă dir

pricina rubricii acesteia n ’avem voe se născocim. Dacă e «mincinos», Iasă-’l în mila sfântului. >Foaia Popo­

rului» nu e ogor pentru minciunile lui indrăznaţe.

Olteanului din V iştea-de-jos. ’l-a trecut vremea.

D-sale Ghica. Nu putem face nimica. ^

D-sale Savu Baciş din Şiria-română. Mai în- j

cearcă cu altele, căci cu cea trimisă, ne-ar trimite

şi pe noi şi pe d-ta la — Seghedin. Primeşte mul­

ţum ită noastră 1

D-sale Mihaiu Rubinoviciu adm. par. în Petird-

Ai scris rom âneşte, dar’ fapta descrisă e prea-prea. i

Mai scrie ceva de pe acolo. Salutare! 1

M. O. D. protopop Miclea. Vi-s’a făcut pe voe. j

D-sale V. Zsinos. Scrisoarea s’a perdut. — j încrederea se poate pune fără teamă.

D-sale Ioan Hoszu. 1. Pe pagina din urm i z |

«F. P.» stă negru pe alb. 2. Numai porto nu se poate. 1

fiindcă, nu se poate. 3. Nisuinţa d-tale de-a > creşte» |

copii în iubirea de neam c vrednică de lăudat şi d t |

to ţi părinţii a r trebui urm ată. 4. Poesia a sosit «2

tre ia zi după Scripturi».

D-sale M eili Doboş în Pesac. Dacă taci m ii

bine faci, dacă zici mai tare s tr ic i!

Domnilor F. P., P. P. şi E. B. «SClntcm siliţi i

cerc satisfacţiune din partea on. Kcdacţiune». —

Poftiţi, desm inţiţi şi apoi v£ burzuluiţi.

D-sale I. Cârlan. Nu sânt.

D-sale Ioan Gai(a, econom In Moşniţa. 1. La li­

brăria Sfctca din Rucurcşti. 2. în curând. 3. Dc feh.’

celei Uimise, publicam bucuros.

D-sale Nicolae Loga, Petru Toader şi

ŞufanS. Altele, căci accica nu Ic-atn putut foloc.

Salutare.D-sale Vasilie Suciu. N'am putut ccti.D-sale Fabiu in X. şi Julla Niculae. Nu ţ e

poate.D-sale Iulian Muntean. V orba d-talc «Doarcsc

ajută!» ca s£ trim iţi altele mai bune. D c altm intrelea

>cn dragoste şi voc bună!»D-sale Petru Gcju In T trnova. Sflnt prea cu ­

noscute.D-sale Nicu AUm lncscu. E de prisos si

publice |K)esiiIc trim ise dc d-ta, ca ale d-talc, c i- s

alţii mai cu priccpcrc te-au prevenit.

D-sale Nonic Solomon, june In MJgarei.

vorba D -talc:>I)au în casă, dau a fată »Zup la foc şi sgâdăr cară«

D-şoarei E lena C reangi In TârlungenL Cz poesia s 'a mânjit hârtia. Ştirea c Ycchc, dar’ aşa. c ;

veche, c i pc lângă toate reparaturile noastre f i e ;

sc poate si csc în vileag.D-sale Iacob P ir iş e a n în Szisz-Encs. C a ta l c -

gul tuturor cărţilor aflătoare In librăria «Institu tu l^ .

Tipo-grnfic> peste vre-o d o u i sCptemâni se v a t i ­pări şi atunci te -vei putea folosi de ci. Incc-Ă-

pe lângă toată bunăvoinţa, nu ’ţi-am putut îm p lin i

dorinţa.D-ea]e T raian Murgu şi Tom a Murgo. T r>-

miteţi-nc iscălitura <1-voastre, ea r ' nu unul s6 s u b ­

scrie pc doi inşi. Aşa nu mergeD-lui George Bendea. Ai scris bine şi c =

dragă inimă. A sosit înse prea târziu. Mai t r im ite

v re’o scrisoare, noi îţi trim item salutare.Mai m ultor din Şopotulnou. Cine la a ltar s l c -

jeşte, dela a ltar să şi trăească. Dv. sunteţi s tă p i n -

pe avutul d-V oastră, pentru-ce îi daţi?D-sale Gregor Buzgariu. E mai reu scris, ş i

mai greu de descifrat, ca «Tatăl nostru» scris pe s p i ­

narea lui Calvin.

Pentru redacţie ţi editură responsabil: Andreiu B a lte ş . Proprietar: Pentru T. L. Albini sub se c u e s tra r

Iosif Marschall.

Nr. 12 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 95

LOTERIE.T ragerea din 21 Martie n.

T im işoara: 30 71 27 68 3 V iena: 9 59 51 8 46

T ragerea din 25 Martie n.

B riinn: 35 82 89 28 71

♦ » » » » » ■ » ♦ < > ■»

Svetozar lonescu,s i i i g - n r t i l p ă p u c a r r o m a n

î n V e r ş e ţ ,recomandă p. t. publicului atelierul seu bine asortat, în care se lucră cisuie şi păpuci de toată forma, in modul cel mai f in , mai t r a i n i o şi mai i e f t i n .

La ,in s titu tu l Tipografic" tn Sibiiu se atlâ dc vunzare

I)KEM IL BOUGAND.

TRADL'CKRE t)K

IACOB AFIN NICOLESCU. Editor: Dl*. K. I)AlANU.

P re ţu l 70 c r. (ru pnrto puntnl 7H r r .)

A rm ta carto a fost rrcomam latf do c it r i Kic. Sa Mctropnlitul Victor Mi- hilyi de Apţa p rin tr’un cirail.ir spcci.il.

I

-J

) c b b b b t i d b b b b b b b b f

Institut Tipografic*4 în Sibiiu.A e ş l t d e t iu b t l p n r :

îm preunate cu

t e d r i de consnm, de ţenzare, de vileri, de lâp* ' târli etc. şl Instrucţiunile trebuincioase.

Îndreptare practicăpentru

Militarea şi conducerea de astfel de însoţiride

F. W . R A 1F F E I S E N .Ediţiunea a Y-a.

T r a d u c e r e a u to r is a tâ d e

Dr. Aurel Brote.cstctcrul bincii gen. de asigurare m. „Transilvania0.

E D IT U R A .JlfSBiuDii rom. de agricultură din comitatul Sibiiu!niu.

(2 8 0 p a g in i m ari) .

Cartea costă 8 0 cr. (cu porto postai 0 0 cr., fscomandată 1 fl.) şi se poate cumpera dela

Institutul Tipografic ln Sibiiu.

Banca generala de asigurare

5?T R A N S I L V A N I A“t a r s i B i r a j .

fsmd&tă m azmi 1 8 S8 [sosjio-asigurează prelungă condiţiunile cele mai favorabile:

a) în contra pericolului de foc şi explosiune clădiri de ori-ce fel, mărfuri, producte de cămp, mobilii etc.

b) pe vieaţa omului îu toate combinaţiunile, precum: asigurări de capitale pe caşul morţii şi pentru ter­mine fixate, de zestre şi de rente.

Dela fundarea institutului se plătiră,:Despăgubiri pentru daune causatu prin foc Sume asigurate pe vieaţăîn a. 1869 — 1892 fi. 954 ,106 .— în a. 1870— 1892 fl. 754 ,999 .32 in a. 1893 r 34 ,925 .85 în a. 1893 „ 53 ,119.28

l

în a. 1894 în a. 1S95

56,333.2050.463.35

in a.în a. îu a. 1894 în a. 1895

59 ,659 .—66,862.11

Sum a tî. 1 .095 .828.40 Suma tl. 934.639.71

2 ,030 .468 fl. IX or.C onfo rm bilanţului pentru 1895 fondurile de reservă şi garanţie ae urcă la

960.343 fl. 42 cr.l*ronpecte şi form ulare «6 dau grati».

I>exlu»lri w6 d au ţ i o f r r t* de tungurA ri să p rim esc p r in D i r e c ţ i u n e i n S i b i i n , / (.S trada CimiAdiei N r. 5, cana p ro p r ie ) , «an p riu A g e n tu rile g e n e ra le ţ i p rin c ip a te în B r a ş o v / (H. H ern iann), C I n j ni A r a d . p recum şl p r in A g e n tu rile spec ia le in locnrile m ni înnem uat« . ^

♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ ♦

A vfnd du cuget a fu rn isa toate m ărfurile melc p en tn i bani g a ta Xod ieftin , îmi iau voe încă de azi a oferi sp re vOuzare ^In mod

Pentru ori-care preţmai ieftin ca Ia

venzare totală (flusverkauf)toţi articlii din marele şi variatul meu deposit de v e s tm in te p e n t r u d o m n i ş i b ă ie ţ i , fabricat propriu; g h e te d e d a m e ş i d o m n i ; p ă lă r i i , c r a v a te , p lo ie r e ş i u m b re le , asigurând pe muşteriii mei ♦ de o mulţumire ln toată privinţa. v

Totodată atrag atenţiunea, că cu acelaşi principiu mfl lugrijesc de ▼

marele meu atelier de croitorie tcondus de un croitor cât ne poate de bun şi provCzut cn toate speciile ^ cele mai alese de materii indigene şi străine veritabile de lână, In care ♦

—-—H ele azi începeiici — 4♦ s e e f e c t u e s c c u p r e ţ u r i t e r i b i l d e i e f t i n e t o t f e l u l ♦

♦ 0SS5- de c o m a n d e de m ăsură *3SBB ♦♦ in restimp de 24 ore. Jî Zace deci foarte potrivit Ia interesul p. t. publicului a se convinge ^ ^ de fapt despre toate aceste asigurări cât se poate de iute. ^^ gM^. ■ Toţi articlii pot fi cumpfiraţi şi pe lângă plătirea în rate Intre

t♦♦♦♦

[1066] 10—22 !Impregiurările cele mai favorabile

C u deoseb ită s t im ă .

îiMM |atelier de croit şi m are deposit de vestm inte pentru bărbaţi şi b iie ţi, J

S ibiiu , s t r . C isnăd iei n r . 4 —6, edificiu l com ande! d e co rp . X

Pag. 96 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 12

TrifoiuÎN CUALITATE PRIM A

1 0 0 ch lsr. 50

1

fl. â 3 2 .—

r » 1 6 ' 50li “. - — .35

M ă z ă r ic h e1 hecto litru . . . fl- a 5 50

v in d e [1127] 2—4

N. Vidrighin & Comp.,S ib iiu . P la ta -m a re Jir. 20 .

O carte folositoare este

Instrucţiuneaîn afacerea dărilor dc bcuinră, dc consum

şi dc vânzare pentru

vin, bere, carne, zăhar şi spirtuoaseş i s e n f l& l a [882) i — 6

Emanuil Barbulescu,înviSţitor in Pe sac.

P r e ţ u l 14 or. t r i m i s ă , f r a n c o .

R ev in z ă to r ilo r rabat cu ven it.

FĂINA!Mare deposit de fă inuri în tot soiul

precum şi

făină roşie pentru vite şi porci,recimandi cu proţuri msdcrata

F H A N Z E L Ă R I A L U I>Io<£a,

strada Cisnădiei nr. 44,S ib iiu . [loco) 3 - r ,

^ Â* V cV ^ e

<?• <?' N\-

‘‘ 7 ■ • •' t :T

$ r\w V l ] ii' V-v /

$ f y sa \ t • • } a 1~ iX \ b /v i f e i l \ J l - 1 /

t i t i ' - ! -i .v • 3«? ' i 1 - - F±=r?*-r.— -Sl * J . v u 3

• vr„« r __ i'.. \ \ - 5 3

Fabrică de casse.Am onorul a aduce la cunoştin ţa p. t. publicului,

că am m ărit a te lieru l meu şi am aran g ia t o f a b r i c ă d e ca .sse .

S pre incrediD ţarp, câ furniscz num ai m arfa bună şi frum oasă, servească lm preg iu ra rea , că vend casse fabricate txclusiv num ai de m ine, şi s tă în voea fie­cărui a s£ convinge cu prilegiul com andelor în a te lie r despre buukt& tta m aterialu lui şi conştien ţio sita tea exe­cutării.

în cred in ţân d p . t. publicul pe deplin , că a tâ t la cassele noue câ t şi la rep ara tu ri şi deschideri voiu face cele mai i e f t i n e p r e ţ n r i şi voiu executa în cel mai conştien ţios m od to a te c.omandele, sem nez în sp eran ţa unei clientele b inevoitoare [95o]3—

cu distinsă stima

Gustav Moess,strad a Poplăcii-mare Nr. 8.

Comunelor bisericfşti şi politice li-se acoardă şl plâtirea in rate.

Pcntra Icsti tot Tipografe* T. LiTin Albini sab secccstrn: Iosif Marachall.