UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE APLICATĂ

INFLUENTA FACTORILOR SOCIO-ECONOMICI ASUPRA

SATISFACTIEI MARITALE

322.1 – Psihologie

TEZĂ DE LICENŢĂ

Șef Catedră ______________ Carolina PLATON, dr. hab., prof. univ.

(semnătura)

Conducător ştiinţific: _____________ Inga RUSSU, magistru în psihologie

(semnătura)

Autorul: ______________ Ciuperca Eleonora, gr. 32

(semnătura)

CHIŞINĂU, 2014

CUPRINS

ADNOTARE.....................................................................................................................

..3

ANNOTATION................................................................................................................

...4

INTRODUCERE..............................................................................................................

...5

CAPITOLUL I:ABORDARI TEORETICE ALE SATISFACTIEI MARITALE

1.1. Satisfactia maritala:delimitari conceptuale.......................................

1.2. Relatia dintre factorii socio-economici si satisfactia maritala.............................

1.3. Consecintele factorilor economici asupra satisfactiei maritale........................

Concluzii capitolul I

CAPITOLUL II: ABORDAREA EMPIRICA A SATISFACTIEI MARITALE SI

FACTORII SOCIO-ECONOMCI........................................................................

2.1. Metodologia cercetării..........................................................................................

2.2. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor cercetării.............................................

CONCLUZII GENERALE..................................................................................................

RECOMANDĂRI...............................................................................................................

.

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................

Actualitatea temei

Cuplul a reprezentat intotdeauna unitatea de baza a societatii. In sensul general cuplul

este definit ca o pereche sau o reuniune a doi indivizi bazata pe o legatura constanta sau de

moment. Pentru ca intr-un cuplu o relatie sa fie una trainica si de lunga durata , trebuie sa

existe un echilibru intre factorii psihologici, factorii sociali si cei economici.Abordarile

recente definesc cuplul ca o entitate supraindividuala, sistemica si organica, caracterizata prin

cauzalitate mutuala, interdependenta si non repetitie(Turliuc M.N, 2004).

Inainte de toate cuplul reprezinta coexistenta a doi indivizi, iar functionarea relatiei

cuplului depinde de o serie de nuante ce tin de individ, de relatie ,dar si de normele

sociale(familie, grup, prieteni). Toate acestea au impact asupra satisfactiei in cuplu. Satisfactia

in cuplu este definita ca starea emoțională individuală de a fi mulțumit de interacțiunile,

experiențele și așteptările din cadrul vieții de cuplu.(Ward, Lundberg,Zabriskie). Deși aparent

simplă, definiția aceasta ascunde un număr foarte mare de variabile care influențează starea de

mulțumire a unui individ față de viața în cuplu.

Satisfactia maritala difera mult pe parcusul ciclului familial, de regula primii ani de

convietuire a celor doi aduc cu sine dificultati si tulburari emotionale in cuplul tinar,

deasemenea si economice, psihologice si sociale Soţii fiind preocupati mai mult de profesie,

de intretinerea familiei, iluzia iubirii ce depăşeşte toate obstacolele se destramă cu viteză.

In literatura de specialitate exista mai multe cercetari ce au ca subiect satisfactia maritala in

cuplu.In aceste cercetari intilnim expresii de genul „satisfactia conjugala”, „adaptibilitate

maritala”, „stare de bine”, „echitate in cuplu”, „stare emotionala de echilibru”. De multe ori,

aceste aspecte constitue subiecte de dicutie abordate in dezbateri si discutii publice, in mass-

media, in spoturi publicitare.

Mai multe studii au abordat satisfactia maritala din diferite puncte de vedere. Unele

studii s-au centrat pe relația dintre echitate și satisfacția maritală (Saginak, 2005; Asoodeh,

Khailili, Daneshpour si Lavasani, 2010). Echitatea reprezintind un echilibru intre beneficiile

și contribuțiile care sunt oferite de parteneri оn cadrul relației.(Walster și Traupmann, 1980;

Asoodeh, Khailili, Daneshpour și Lavasani, 2010). Deasemenea, studiul lui Litzinger, Coop și

Gordon (2005) realizat pe 387 de cupluri căsătorite susține faptul că unul din predictorii

importanți in satisfacția maritală este comunicarea.In plus acest studiu introduce un alt

predictor in satisfactia maritala ca cel de satisfactie maritala.

Multi autori au abordat conceptul de satisfactie maritala printre care si Iolanda

Mitrofan, Alina S.Russu, Diana Diculescu, Daciana Dumitrescu, Gabriela Ferdean,Daniela

Vasile, Vlad Mureșan.

Obiectul cercetarii il constitue influenta factorilor socio-economici asupra satisfactiei

maritale.

Scopul cercetarii: determinarea relatiei dintre factorii socio-economici si satisfactia maritala.

Ipotezele cercetarii:

1.Exista o relatie intre satisfactia maritala in cuplu si factorii socio-economici.

2.Cu cit nivelul factorilor socio-economici este mai jos cu atit mai mult scade nivelul

satisfactiei maritale.

Obiectivele:

1. Analiza abordarilor teoretice asupra satisfactiei maritale.

2. Selectarea instrumentelor de masura.

3. Selectarea esantionului.

4. Prelucrarea rezultatelor si interpretarea lor.

5. Deducerea concluziilor si a recomandarilor practice.

Valoarea teoretica: consta in completarea cu informatii noi asupra subiectului abordat.

Scopul acestui studiu este de a sugera o intelegere mai profunda a modului in care functia

economica influenteaza satisfactia maritala in cupluri si cum se manifesta aceasta relatie in

dependenta de cuplu marital.

Valoarea practica:consta intr-o

Capitolul I Satisfactia maritala delimitari conceptuale.

dezvoltarea materială a societăţii, care a transformat omul intr-un individ centrat peacumulare şi mai puţin pe existenţă. Acum oamenii se definesc mai mult prin ceea ce au,decat prin ceea ce fac sau sunt. Valorile personale şi sociale au cunoscut o bulversaresemnificativă; de aceea există tendinţa oamenilor de a se responsabiliza mai puţin pentru

dezvoltarea şi implinirea emoţională, cat mai mult pentru cea

materială.

prezentare clară şi detaliată o poţi găsi la Maria Voinea, in cartea ei „Sociologia Familei” (1993).Eu am preferat aici o scurtă trecere in revistă a principalelor funcţii ale familiei. Acestea sunt:Funcţia economică – presupune a asigura resursele materiale, financiare necesare existenţeifamiliei (locuinţă, hrană, haine, etc.). Această funcţie este foarte importantă. Dacă ea esterealizată corespunzător, atunci familia se poate concentra şi poate indeplini şi celelalte funcţii.Această funcţie este realizată de ambii soţi prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercităriiunei profesii, cel mai des), prin procurarea şi producerea hranei, a obiectelor de imbrăcăminte

şi de trai, prin transmiterea profesiei şi/sau susţinerea copiilor in

alegerea profesiei.

Sărăcie, şomajAcestea se află pe lista factorilor stresori severi deoarece, de cele mai multe ori, ele se aflăin afara controlului membrilor familiei, ei ţinand mai mult de organizarea economică şi socială asocietăţii din care face parte familia respectivă. Ele ameninţă chiar integritatea fizică a membrilordatorită lipsei de mancare, apă sau adăpost şi a mijloacelor financiare şi materiale de a face rostde ele. Ei se asociază cel mai frecvent cu bolile grave, astfel că se crează rapid un cerc vicios dincare, o dată prinsă, persoana nu mai poate ieşi.Aceşti factori sunt cei mai des invocaţi ca fiind responsabili de situaţia lor de cătremajoritatea persoanelor aflate la marginea societăţii, fie că sunt delicvenţi, vagabonzi, copii aistrăzii, persoane adulte fără adăpost, cerşetori etc.(introducere in

psihologia familiei si psihosexologie)

1.1.4

. Factori determinanți ai relației de cuplu

 Funcționalitatea cuplului este legată îndeosebi de asigurarea satisfacției maritale

.Majoritatea studiilor existente sunt conceptualizate într-o paradigmă patogenică,

accentuândfactorii care erodează satisfacția maritală. Mai multe cercetări (Halford et

al., 1997; Bradbury, Fincham, & Beach, 2000; Liu, Shono, & Kitamura, 2008) au

identificat drept posibilideterminanți ai satisfacției maritale, combinații între factori

interpersonali

 – precum rezolvarea problemelor maritale și exprimarea afecțiunii – si întrefactori

contextuali –  precum nivel ridicat

Numeroasele studii întreprinse prin chestionare standard sau interviuri intensive au

evidenţiat importante diferenţe pe planul confortului psihic şi al satisfacţiei între

bărbaţi şi femei în cuplurile maritale. Astfel, o parte dintre femei consideră că pentru

ele este vitală independenţa financiară, încrederea şi respectul partenerului. Pe primul

loc în împlinirea personală pentru femei continuă să fie însă, maternitatea, fie că este

deja realizată, fie doar dorită. Femeilor le place mai mult decât bărbaţilor să fie părinţi.

Împlinirea personală a bărbaţilor este adusă de realizarea în carieră, de ocuparea unei

funcţii importante de conducere în defavoarea vieţii de familie. Recompensele

materiale, prestigiul şi puterea formală sunt mai mari pentru poziţiile sociale asociate

bărbaţilor, sursele statusului feminin sunt mai mult informale şi indirecte şi cuprind

mai mult satisfacţii de ordin psihologic.

Satisfacţia într-o relaţie de cuplu este un aspect complex care se bazează pe mai multe

trăsături principale, dar care este influenţată şi de starea de satisfacţie/insatisfacţie

generală a subiectului. Nemulţumirea faţă de condiţiile de viaţă economico-sociale,

absenţa unui loc de muncă sau alte evenimente pot influenţa starea de nemulţumire

generală, insatisfacţia faţă de viaţă, în general şi faţă de partener, în special. De multe

ori partenerii de cuplu sunt făcuţi răspunzători pentru toate inconvenientele care apar

în viaţa subiecţilor şi care contribuie la gradul general de nemulţumire.

 

Satisfacţia maritală

Cuplul este definit, în general, ca o pereche sau reunire de două persoane bazată pe o

legătură constantă sau datorată unei apropieri accidentale. În ambele cazuri însă,

reunirea trebuie să funcţioneze, chiar dacă ea este adesea dificilă.(psihol.cuplului si

fam. Prof.dr. nicoleta turliuc note de curs).

Căsătoria înseamnă o relaţie psihologică între doi oameni conştienţi , ea fiind o

construcţie complicată, alcătuită dintr+o serie întreagă de date subiective şi obiective,

avînd indiscutabil o natură foarte eterogenă.(introducere in psigologia familiei si

psihosexologie diana lucia vasile editura fundatiei romania de maine univer.spiru

haretu).

Odată cu intrarea in căsătorie cuplul se angajează să preia unele roluri şi

responsabilităţi spre o bună colaborare şi un mariaj eficient.

Cuplul marital este rezultatul unui proces creator, cu multe legături şi nivele de

dezvoltare, care se desfăşoară simultan în următoarele planuri interpersonale, sexual-

procreativ sau socioafectiv prin comunicare, de autocunoaştere şi autoevaluare, prin

cooperare, competiţie, conflict. Evoluţia cuplului marital poate fi armonică, satisfăcătore şi

stabilizatore sau dizarmonică, nesatisfăcătore şi distorsionată, tinzând la separare. Execuţia

sarcinilor de rol familial prin relaţii şi dezvoltare prin viaţă de influenţare a personalităţii

maritale pot aduce succese în familie.

Satisfacția, în general, poate fi definită ca și o stare de fericire care depășește durerea

(engl. ,,...a state of happiness over pain”; Collard, 2006; Ward, Lundberg, Zabriskie și

Berrett,2009).

Satisfacția în cuplu reprezintă o stare emoțională individuală de a fi mulțumit de

interacțiunile, experiențele, așteptările din cadrul vieții de cuplu (Ward, Lundberg,

Zabriskie și Berrett, 2009). Starea emoțională de satisfacție maritală se centrează pe

interacțiunile dintre o persoană și partenerul acesteia. Astfel, indivizii care

experimentează fericire în relațiile cu partenerii lor au și o stare emoțională de

satisfacție maritală ridicată (Collard, 2006; Ward, Lundberg, Zabriskie și Berrett,

2009).

Numeroase studii au investigat componentele satisfacției în cuplu prin cercetarea

caracteristicilor căsniciilor fericite și de lungă durată. Astfel, s-au identificat cele mai

importante caracteristici relevante pentru succesul unei căsătorii de lungă durată și

fericite: 1) păstrarea angajamentului pe toată durata vieții, 2) loialitatea, 3) valorile

morale solide, 4) respectul, 5) fidelitatea în cuplu, 6)dorinţa de a fi un părinte bun,

7)credinţa în Dumnezeu şi angajament spiritual, 8)dorinţa de a ierta şi de a fi iertat.

(Fennel 1993).

Atracţia şi satisfacţia maritală

Atît terapeuţii cît şi publicul în general văd calitatea relaţiei de cuplu strîns legată de

atracţie si calitatea vieţii sexuale.Multiple cercetări, precum cele efectuate de Haavio-

Kontula (1997) sau de Purine (1997), au arătat faptul că există o puternică asociere

pozitivă între satisfacţia relaţiei de cuplu în general şi satisfacţia sexuală,acestea avînd

o relaţie bidirecţională.Orelaţie maritală percepută ca ridicată conduce către o relaţie

sexuală satisfăcătoare.Cînd calitatea vieţii de cuplu este ridicată şi percepută ca un

beneficiu în relaţiade cuplu,este de aşteptat ca nivelul perceput de satisfacşie sexuală

să fie pozitiv şi ridicat.Cînd calitateea vieţii maritale este scăzută şi percepută ca un

cost, se aşteptă perceperea unui nivel scăzut al satisfacţiei sexuale.

Alte studii efectuate de Litzing, Coop, şi Gordon(2005) realizat pe 387 de cupluri

căsătorite susţine faptul că există o interacşiune semnificativă intre comunicare şi

atracţie sexuală.Dacă partenerii dintr+un cuplu comunică foarte bine , satisfacşia

sexuală nu are un impact semnificativ asupra nivelului de satisfacţie maritală.În cazul

în care indivizii au dficultăţi de comunicare în interiorul cuplului, dar sunt satisfăcuţi

sexual, ei vor raporta o satisfacţie maritală ridicată.Astfel,satisfacţia sexuală va

compensa parţial pentru efectul negativ al comunicării deficitare asupra satisfacţiei

maritale.

Satisfacţia maritală şi comunicarea+ cercetarile au demonstrat că există o legatură

directă intre comunicare si satisfacţie maritală, comunicarea fiind un instrument care

contribue la menţinerea sau consolidarea relaţiei. Pentru cuplu, comunicarea este,

alături de intercunoaştere, principalul instrument de dezvoltare a structurii şi relaţiilor

cu rol familial. Atunci când partenerii sunt capabili să se asculte unii pe alţii, să

comunice eficient, ei pot conlucra şi interacţiona optim, astfel ca fiecare să fie stimulat

în a se dezvolta şi a resimţi satisfacţie.

(http://www.appct.ro/lucrari_stiintifice/iubirea_la_romani_2008/

capacitatea_de_comunicare_satisfactie_in_relatia_cuplu.pdf)

Studiile la fel au arătat că nivelul crescut de expresivitate în comunicare a partenerilor

este asociat cu o satisfacţie maritală ridicată, aceştia exprimînd mai multă înţelegere,aprobare

şi empatie unul faţă de celălalt.(Halberstadt, 1995 Rauer şi Volling, 2005).Expresivitatea în

ceea ce priveşte emoţiile negative poate avea un impact puternic asupra satisfacţiei

maritale,prevenţiei şi rezolvării conflictelor şi asupra funcţionării cuplului în general(Rauer şi

Volling, 2005). Când într-un cuplu sunt împărtăşite interese, aspiraţii, atitudini şi chiar

frustrări similare, relaţia devine mai stabilă, partenerii luând în calcul aşteptările maritale

referitoare la copii şi la roluri în familie.( TEORII PRIVIND RELAŢIILE INTIME Zoltán

Salánki Institutul de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca2000 )

Studiile privind evoluţia relaţiilor personale permit o analiză evoluţiei relaţiilor în

căsnicie, în cuplurile unde în care este prezentă satisacţia, soţii sunt spontani unula faţă de

celălalt, capabili să+şi exprime punctul de vedere personal fără să fie pusă în discuţie

existenţa lor comună.Pe baza unei existenţe împreună asigurate, diferenţele de opinie şi

discuţiile se manifestă în mod liber, comunicarea avînd funcţia de a adînci cunoaşterea

interpersonală, conştientizarea problemelor sau a aşteptărilor celuilalt.Schimburile verbale

sunt cel mai adesea dinamizante şi reprezintă un prilej de satsfacţii.Soţii îşi vorbesc unul

altuia în acelaş timp sunt impreuna unul cu celălalt.Există o relaţie de bază care nu e

verbalizată.(Alex mucchielli Arta de a comunica..metode,forme si psihologia situatiilor de

comunicare... polirom 2005.pag205)

Ataşamentul şi satisfacţia maritală+ ataşamentul reprezintă unul din factorii

importanţi în satisfacţia relaţiei şi în reyolvarea conflictelor de cuplu.

Conceptul de ataşament a fost introdus în psihologie de John Bowlby, ca urmare a

investigaţiilor etiologice, considerînd ataşamentul un proces înnăscut.(Ataşamentul în

psihoterpie traducere din engleză de mihaela dumitrescu David J.Wallin editura trei 2010).

În termeni generali, ataşamentul poate fi definit ca o legătură emoţională de lungă

durată cu un anumit individ. Astfel de legături sunt caracterizate prin următoarele

trăsături: sunt selective (centrate pe indivizi specifici), presupun căutarea proximității

fizice (se depune efort pentru a menține apropierea de obiectul atașamentului), oferă

confort și securitate, produc anxietate la separare(când legătura e amenințată și cînd nu

poate obține proximitatea; Schaffer, 2007).

Alţi cercetători (Dion, Dion, Keelan) au încercat să afle de ce persoanele cu un tip de

ataşament securizant experimentează un grad mai mare de satisfacţie în relaţia de

cuplu. Ei au luat în considerare factorul “autodezvăluire”. Ceea ce au descoperit a fost

că participanţii la studiu cu un stil de ataşament securizant împărtăşeau mai multe

informaţii intime, personale, cu partenerii de cuplu decât cu necunoscuţi şi se simţeau

mai în largul lor discutând cu partenerul decât cu un necunoscut de sex opus, în timp

ce persoanele aparţinând fiecăruia dintre cele trei tipuri de ataşament nesigur nu

prezentau această diferenţă între discuţiile cu partenerul şi cele cu un străin de sex

opus.

Factorii ce metin si destabilizeaza cuplul.