drd dfrancisco rezumat teza tulburarile profesionale taxonomie (1)
DESCRIPTION
interesantTRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
ȘCOALA DOCTORALĂ – SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
TULBURĂRILE PROFESIONALE
- o taxonomie a efectelor psihopatogene ale mediului
organizațional
Conducător ştiinţific:
Prof. univ. Dr. MIHAI ANIȚEI
Doctorand
Diana FRANCISCO
Bucureşti
2011
2
CUPRINS
Rezumat .................................................................................................................................... 9
Introducere .............................................................................................................................. 12
Context ................................................................................................................................... 13
La nivel internațional – european ............................................................................... 13
În România ................................................................................................................. 21
Un caz de sinucidere la locul de muncă recunoscut ca accident de muncă ................ 23
Capitolul I – REPERE TEORETICE ..................................................................................... 30
1. Domeniul de studiu ............................................................................................................ 30
2. Dificultăți teoretice și metodologice................................................................................... 33
2.1. Dificultăți de conceptualizare .............................................................................. 33
2.2. Dificultăți în cercetare ......................................................................................... 35
2.3. Dificultăți în diagnosticare .................................................................................. 37
2.4. Dificultăți în intervenție ...................................................................................... 37
3. Modele explicative ale raportului muncă-sănătate ............................................................. 39
3.1. Modelul solicitare – control (demand-control) ................................................... 40
3.2. Modelul dezechilibrului dintre efort și recompensă (effort-reward imbalance) . 42
3.3. Limitele modelelor explicative ale stresului ....................................................... 45
4. Fundament teoretic – psihodinamica muncii ...................................................................... 47
4.1. De la psihopatologia muncii la psihodinamica muncii ....................................... 48
4.2. Premise teoretice în psihodinamica muncii ......................................................... 51
4.2.1. Centralitatea muncii ............................................................................. 52
4.2.2. Decalajul dintre munca prescrisă şi munca reală ................................. 56
4.2.3. Caracteristicile muncii .......................................................................... 61
a) Caracterul afectiv - suferinţa .................................................................. 61
b) Caracterul invizibil, subiectiv ................................................................ 63
c) Caracterul colectiv ................................................................................. 66
4.3. Psihodinamica recunoaşterii ................................................................................ 70
4.3.1. Recunoaşterea - între alienare şi emancipare ....................................... 73
4.4. Concluzii ............................................................................................................. 78
5. Delimitări conceptuale ....................................................................................................... 81
5.1. Sănătate ............................................................................................................... 81
5.2. Boală profesională/ocupațională ......................................................................... 82
5.3. Tulburarea psihică/mentală ................................................................................. 82
3
5.4. Tulburarea profesională ....................................................................................... 83
6. Factorii de risc psihosociali și efectele asupra sănătății ..................................................... 84
6.1. Premisele cercetării ............................................................................................. 84
6.2. Circumstanțe organizaționale cu potențial psihopatogen .................................... 87
Capitolul II – METODOLOGIE .......................................................................................... 102
1. Introducere ........................................................................................................................ 102
1.1. Obiective de cercetare ....................................................................................... 103
1.2. Metoda de cercetare ........................................................................................... 103
2. Etape în cercetare ............................................................................................................. 103
2.1. Etapa pre-anchetei ............................................................................................. 104
2.1.1. Obiectivele pre-anchetei ..................................................................... 107
2.1.2. Metodă ................................................................................................ 107
2.1.2.1. Ancheta – Percepția asupra riscurilor psihosociale ............. 107
2.1.2.2. Ancheta – Riscurile psihosociale și tulburările psihice cu
origine profesională în practica de medicina muncii ........................ 114
2.1.3. Concluzi pre-anchetă .......................................................................... 117
2.2. Ancheta propriu-zisă ......................................................................................... 120
2.2.1. Eșantionul de cercetare - criterii de includere .................................... 120
2.2.2. Instrumentul de cercetare ................................................................... 120
2.2.2.1. Structura chestionarului ....................................................... 123
2.2.2.2. Cotarea itemilor ................................................................... 125
2.2.3. Procedura de cercetare ........................................................................ 126
2.2.4. Lotul de cercetare ............................................................................... 128
3. Analiza datelor ................................................................................................................. 132
3.1. Analiza preliminară ........................................................................................... 133
3.1.1. Analiza de frecvență ........................................................................... 133
3.2. Studiul I ............................................................................................................. 135
3.2.1. Ipotezele de cercetare din Studiul I .................................................... 135
3.2.2. Variabilele studiului I ......................................................................... 136
3.2.3. Operațiile preliminare ......................................................................... 136
3.2.4. Verificarea ipotezelor de cercetare ..................................................... 144
3.2.5. Rezultate ............................................................................................. 145
3.2.6. Interpretarea rezultatelor .................................................................... 145
3.2.7. Concluziile studiului I ........................................................................ 154
4
3.3. Studiul II ............................................................................................................ 155
3.3.1. Criterii de clasificare a tulburărilor profesionale ............................... 155
3.3.2. Operații preliminare clasificării problemelor de sănătate .................. 157
3.3.2.1. Frecvența problemelor de sănătate ............................................. 157
3.3.2.2. Analiza de cluster a problemelor de sănătate ............................. 160
3.3.2.3. Testarea diferenței dintre mediile scorurilor obținute la Stotal
pentru cele două grupuri reieșite din analiza de cluster (în funcție de
simptome) ............................................................................................... 167
3.3.2.4. Analiza de cluster a circumstanțelor profesionale ..................... 169
3.3.2.5. Testarea diferenței dintre mediile scorurilor obținute la Stotal
pentru cele două grupuri reieșite din analiza de cluster (în funcție de
circumstanțele profesionale) ................................................................... 175
3.3.2.6. Autoevaluarea și evaluarea de specialitate a stării de sănătate …177
3.3.2.7. Concluzii preliminare studiul II ................................................. 184
3.3.2.8. Caracteristicile demografice ale eșantionului de respondenți care
prezintă simptomatologie accentuată ...................................................... 185
3.3.3. Concluziile Studiului II ...................................................................... 190
3.4. Clasificarea tulburărilor profesionale ................................................................ 198
Concluziile cercetării ............................................................................................................ 202
Limitele cercetării ................................................................................................................ 208
Contribuțiile autorului .......................................................................................................... 209
Direcții de continuare a cercetării ........................................................................................ 210
Bibliografie .......................................................................................................................... 211
Anexe ................................................................................................................................... 221
Anexa 1 – Chestionar - Percepția riscurilor psihosociale la muncă (pre-anchetă) .............. 221
Anexa 2 – Centralizator răspunsuri libere ale participanților la ancheta Percepția riscurilor
psihosociale la muncă .......................................................................................................... 229
Anexa 3 – Chestionar - Riscurile psihosociale si tulburările psihice cu origine profesională în
practica de medicina muncii (pre-anchetă)........................................................................... 233
Anexa 4 – Centralizator rezultate anchetă adresată medicilor de medicină a muncii …...... 244
Anexa 5 – Chestionar – Muncă și sănătate (instrumentul de cercetare) ............................... 247
Anexa 6 – Frecvența simptomelor la nivelul întregului eșantion de cercetare (N=102) ….. 255
Anexa 7 – Distribuția variabilelor predictor și criteriu pentru grupul de interes (N=31) …. 256
5
Introducere
Munca poate fi o sursă de satisfacţie, însă poate fi şi o sursă de suferinţă. Raportul
dintre muncă și starea de sănătate a individului constituie de multă vreme o preocupare
importantă, iar în prezent, în România, ca şi în alte ţări, siguranţa şi sănătatea la locul de
muncă sunt un drept fundamental al angajatului fiind impuse prin lege o serie de obligații
precise privind asigurarea condiţiilor optime de muncă de către angajator.
Domeniul siguranței și sănătății la locul de muncă a fost însă conceput în special în
raport cu starea de sănătate din punct de vedere fizic a salariaților. În raport cu sănătatea
psihică a acestora progresele sunt cu mult mai reduse, neexistând practic sisteme articulate,
funcționale și eficiente de prevenție, intervenție sau chiar tratament.
Factorii organizaționali care pot afecta starea de sănătate din punct de vedere psihic a
individului nu aparțin activității de muncă în sine, profesiei, ci modului în care este
organizată activitatea de muncă, modului în care se dezvoltă și se desfășoară relațiile socio-
profesionale din mediul organizațional.
Conform rapoartelor europene privind riscurile psihosociale la locul de muncă, în
Europa (UE-27) 28% dintre angajaţi sunt expuşi la cel puţin un factor susceptibil de a afecta
într-o manieră defavorabilă starea lor de sănătate mentală, adică 56 de milioane de persoane.
Pe lângă burn-out sau karoshi tabloul clinic al psihopatologiilor care pot fi puse în legătură cu
circumstanțele organizaționale este tot mai complex, existând dovezi privind faptul că
inclusiv afecțiunile musculo-scheletale, pot avea, în unele cazuri, o componentă de
decompensare psihică, fiind rezistente la tratamentele obișnuite, iar ceea ce este cel mai
îngrijorător, este faptul că sunt documentate deja numeroase cazuri de sinucidere la locul de
muncă a căror motivație este legată de circumstanțele profesionale.
Prin urmare, o mai bună cunoaștere a raportului dintre muncă și sănătatea psihică a
individului va contribui la o mai bună înțelegere a riscurilor psihosociale, sau a situațiilor de
muncă susceptibile să afecteze sănătatea psihică a individului, precum și la îmbunătățirea
programelor de prevenție și de tratament.
Context
Începând cu mijlocul anilor ’90, starea de bine din punct de vedere psihic a angajaților
devenit o prioritate a cercetărilor, a legislației și a preocupărilor practice, aplicative din
domeniul patologiei organizaționale sau a sănătății ocupaționale. S-a pus problema
standardelor privind modul cum ar trebui tratați angajații și, în paralel s-a încercat clarificarea
6
noțiunilor referitoare la ce anume definește un mediu de lucru sănătos și, mult mai important,
ce nu.
În ceea ce priveşte recunoaşterea din partea legislaţiei specifice privind sănătatea şi
securitatea în muncă şi posibilele indemnizaţii privind tulburările cauzate de riscurile
psihosociale, sunt puţine ţările europene care au incluse în nomenclatoarele lor astfel de
patologii. Anumite tulburări de natură psihică pot fi luate în considerare în vederea
recunoaşterii lor ca accidente de muncă, mai ales dacă sunt consecutive unui traumatism grav
(cum ar putea fi cazul tipic al stresului post-traumatic care se poate manifesta în urma unui jaf
armat sau al unui accident de muncă individual sau colectiv.
În anul 2010, Biroul Internațional al Muncii a introdus pentru prima data în mod
specific (deși au existat propuneri și dezbateri de mult mai mult timp), în Lista bolilor
profesionale revizuită tulburări mentale și de comportament (mental and behavioural
disorders) (ILO, 2010). În această categorie sunt incluse stresul post-traumatic (PTSD),
precum și alte tulburări mentale și de comportament care nu sunt specific menționate în
această listă în cazul cărora s-a stabilit în mod științific, sau s-a determinat prin metode
adecvate practicilor și condițiilor naționale, o legătură directă între expunerea la factori de
risc care rezultă din activitățile de muncă și tulburarea(le) mentală(e) sau
comportamentală(e) dobândită(e) de lucrător. De subliniat este și faptul că această categorie
de ”boli profesionale” a fost inclusă în clasificare la criteriul Boli profesionale în funcție de
sistemul sau organul țintă.
Ideea care a întrunit însă un consens general din partea experților și pe care o reținem
și noi pentru că vine în sprijinul și susținerea demersului de cercetare, este nevoia de a fi
îmbunătățite sistemele de raportare și declarare a tulburărilor mentale și comportamentale cu
origine profesională, cu atât mai mult ținând cont de faptul că gradul de declarare din prezent
chiar și a tulburărilor bine-cunoscute este deseori deficitară, slabă. O mai bună raportare ar
îmbunătăți și prevenția care este cel mai important deziderat (ILO, 2010). Referitor la factorii
psihosociali, majoritatea statelor membre ale UE consideră această categorie de factori ca
reprezentând una dintre priorităţile de viitor ale cercetării în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă, dar şi la nivel socio-economic (conform unei analize a Agenţiei Europene pentru
Securitate şi Sănătate în Muncă).
În România, Tabelul bolilor profesionale cu declarare obligatorie a cuprins până în
anul 2006 (când au fost scoase din această listă prin H.G. 1425/2006) două tulburări ale
sănătății mentale sub titlul de Afecțiuni psihice și comportamentale: respectiv sindromul
posttraumatic (având drept noxă profesională traumatismele craniene prin accident de muncă)
7
și sindromul reactiv (având ca noxă situații sau evenimente stresante). Conform Ordinului
Ministrului Sănătății nr. 188/2004 structurile medicale care participă la colectarea sistematică
și continuă a datelor privind bolile profesionale (institutele și direcțiile de sănătate publică,
precum și structurile de asistență medicală primară și de specialitate în toate formele lor, de
stat sau private, autorizate pentru servicii de medicina muncii) sunt obligate să declare atât
bolile profesionale, cât și suspiciunile de boli profesionale. Nu există însă nici o înregistrarea
oficială a vreunui caz declarat de afecțiune psihică și comportamentală cu origine
profesională și nici măcar de suspiciune (sursă – Institutul de sănătate publică București, în
urma unei convorbiri telefonice cu șeful serviciului Medicina muncii, centrul de statistică
unde se centralizează datele privind morbiditatea profesională).
În prezent, există totuși trecute în lista bolilor legate de profesie a căror declarare nu
este obligatorie, afecțiuni și alte nevroze neuropsihice având ca factori profesionali cauzali:
zgomot, vibrații, noxe chimice, suprasolicitare neuropsihică și altele.
Capitolul I – REPERE TEORETICE
Domeniul de studiu
Subiectul acestei teze abordează o temă care face parte din preocupările
psihopatologiei organizaționale. Problematica din perspectiva căreia este abordat subiectul de
cercetare are în vedere efectele patogene ale unor factori specifici mediului organizațional
(organizația patologică), care afectează sănătatea mentală și starea de bine a angajaților.
Practic, această abordare reflectă aportul organizației (și mai specific a modului de organizare
a activității de muncă) la apariția și manifestarea tulburărilor psihice sau la deteriorarea stării
de sănătate a individului.
Obiectivele cercetării
Pornind de la modelul psihodinamicii muncii, în lucrarea de față ne-am propus să
identificăm ce probleme de sănătate mentală în legătură cu activitatea profesională au
lucrătorii din România și să propunem o clasificare a acestor tulburări, pe care noi le-am
denumit tulburări profesionale și le-am definit drept afecțiunile care reflectă modificări sau
un dezechilibru la nivelul funcționării psihice obișnuite a individului care pot fi puse în
legătură cu circumstanțele în care persoana își desfășoară activitatea de muncă.
8
Intenția acestui studiu este să vină în sprijinul specialiștilor implicați în sistemele
privind sănătatea și siguranța la locul de muncă și de a oferi un instrument de lucru util pentru
a cunoaște și anticipa riscul apariției acestui tip de tulburări.
Fundament teoretic - psihodinamica muncii
Spre deosebire de abordările centrate pe stres şi mai ales cele centrate pe reacţiile
individuale şi factorii determinanţi ai acestora, psihodinamica muncii are ca obiect analiza
activităţii de muncă şi a proceselor psihice care sunt mobilizate în confruntarea subiectului cu
realitatea activităţii de muncă. Psihodinamica muncii urmărește să înţeleagă mecanismele
care stau la originea problemelor de sănătate mentală (Vezina, 1999).
Psihodinamica muncii a fost fondată de psihiatrul și psihanalistul francez Christophe
Dejours. Acesta este profesor titular al catedrei Psychanalise, Sante, Travail (Psihanaliză,
Sănătate, Muncă), directorul laboratorului Psychologie du travail et de l'action (Psihologia
muncii și a acțiunii) din cadrul CNAM1 și directorul revistei Travailler; are pregătire în
medicină generală, medicina muncii, psihosomatică, psihiatrie și psihanaliză. Psihodinamica
muncii îşi propune să studieze relaţia dintre muncă şi sănătatea psihică, pornind de la analiza
dinamicii subiective investită, mobilizată de individ în activitatea de muncă. Aceasta porneşte
de la premisa conform căreia munca ocupă un loc central în raport cu procesul de construire
a identităţii. În acelaşi timp, „identitatea este armura sănătăţii mentale” (Dejours & Begue,
2009). Prin urmare, munca dispune de potenţialul de a transforma suferinţa în plăcere,
precum şi construirea identităţii de sine, însă, în acelaşi timp are şi potenţialul de a antrena
criza de identitate şi decompensarea psihologică.
Psihodinamica muncii oferă o nouă perspectivă, sintetică, al cărei deziderat este
comprehensivitatea. Privind lucrurile dintr-o perspectivă clinică (modul în care munca are un
impact şi o semnificaţie pentru subiect), aceasta îşi propune să înţeleagă dinamica psihică a
parcursului individului, prin intermediul muncii către emancipare sau către alienare. Această
dinamică capătă o serie de conotaţii şi de semnificaţii noi în raport cu modelele explicative
anterioare, deoarece activitatea de muncă este esenţială (Dejours C. , 2008) în raport cu
integrarea socială a individului. Prin urmare, munca este un mijloc, un loc, o scenă
privilegiată care îi oferă individului oportunitatea de a se construi pe sine raportându-se la
altul. În cadrul activităţii de muncă individul trece printr-o serie de transformări succesive
care îi permit construirea identităţi, transformări care sunt generate atât de interacţiunea
1 Conservatorul Național de Arte și Meserii, Paris.
9
individuală cu sarcinile de muncă şi caracterul tehnic, mecanic al acestora (conferit de
instrumentele de lucru, de tehnologie, de realitate, de concret), dar, mai ales de interacţiunile
cu ceilalţi actori din sfera organizaţională – colegii, superiorii, subordonaţii, clienţii, etc.
Premisele teoretice pe care se sprijină psihodinamica muncii (centralitatea muncii în
procesele de construire a identităţii individului, decalajul dintre munca prescrisă și munca
reală, caracteristicile muncii – afectiv (suferința care poate fi patogenă, dar și creatoare),
caracterul colectiv și invizibil, subiectiv și psihodinamica recunoașterii) introduc, în raport cu
alte domenii de studiu preocupate de sănătatea lucrătorilor, o perspectivă originală de a
analiza subiectul care desfăşoară o activitate de muncă şi interacţiunile care se stabilesc în
cadrul muncii între indivizi. Conform psihodinamicii muncii, echilibrul dintre cei trei poli pe
care se sprijină premisele sale, subiectul (individul), universul activității de muncă și câmpul
social, este esențial pentru sănătatea mentală, iar absența sa poate genera lucrătorului
suferință psihică (Carpentier-Roy & Vézina, 2000).
Acest echilibru depinde de o altă dimensiune, respectiv de recunoaștere, al cărei rol în
păstrarea sănătății este evidențiat și explicat de psihodinamica muncii, aceasta având meritul
de a aduce o contribuție importantă la completarea paradigmelor centrate pe stres.
Recunoaşterea, definită ca retribuţia simbolică obţinută de subiectul care munceşte în
schimbul contribuţiei pe care acesta o aduce organizaţiei şi prin intermediul acesteia întregii
societăţi (Dejours & Begue, 2009) este mijlocul prin care suferinţa (care însoțește în mod
constant individul în cadrul activității de muncă în încercarea acestuia de a reduce decalajul
dintre prescris și real) poate fi transformată în plăcere. Recunoaşterea este cea care conferă
muncii un sens, o semnificaţie la nivel subiectiv. Cheia înțelegerii modului cum suferința
individului poate conduce la emancipare, la realizarea de sine, construirea identității singulare
dar și integrarea socială (suferința creatoare) sau poate conduce la alienare (suferința
patogenă), este recunoașterea. Fără recunoaştere, subiectul este mai expus riscului
decompensării.
Construirea identității singulare și mai ales recunoașterea și confirmarea acesteia trece
întâi prin etapa recunoașterii apartenenței la un grup, la un colectiv. Prin urmare evaluarea din
partea celorlalți (superiori, subordonați și colegi) privind competența, abilitatea de ”a face”
este capitală (Carpentier-Roy & Vézina, 2000). Recunoașterea contribuției aduse la
construcția unei opere comune și a unei creații utile societății este un element determinant al
realizării de sine (Dejours, 1995 citat în Carpentier-Roy & Vézina, 2000), pentru că oferă o
recompensă valorizată social pentru suferința și efortul depus, dar mai ales pentru modalitatea
cu care individul a depășit dificultățile întâlnite în demersul său de a reduce decalajul dintre
10
prescris și real, fiind în acest sens generatoare de sens și de plăcere în cadrul activității de
muncă. O astfel de recunoaștere, în care evaluarea se face corect, obiectiv în sensul că
”evaluatorii” se raportează la criteriile trasate de regulile meseriei (stabilite tot de colectiv,
deci construite tot de cei care evaluează și în același timp sunt și evaluați) este posibilă însă
numai dacă la baza relațiilor dintre membrii grupului se află cooperarea. Deci, recunoașterea
ca retribuție simbolică pentru contribuția adusă nu se referă la persoană, ci se referă la munca
și la calitatea muncii depuse (Dejours C. , 2009). Însă, nu lipsa recunoașterii constituie de
fapt pericolul cel mai mare pentru sănătatea individului. Sunt meserii în care oamenii
lucrează izolat de alte persoane și cu toate acestea, deși se confruntă singuri cu dificultățile, ei
reușesc să își păstreze sănătatea psihică. Adevăratul risc pentru sănătate este negarea,
respingerea, refuzul de a recunoaște contribuția și calitatea muncii depuse. Suferinţa
individului devine patogenă nu atunci când recunoaşterea nu este explicită, ci atunci când
aceasta este refuzată şi mai ales dacă este înlocuită de condescendenţă, de dispreţ, când este
negată, sancţionată nedrept (Carpentier-Roy & Vézina, 2000).
În raport cu obiectivul acestei teze de doctorat, respectiv o clasificare a tulburărilor
profesionale, psihodinamica muncii oferă suportul teoretic necesar susținerii premisei că
mediul organizațional se poate constitui ca origine a tulburărilor mentale și, în același timp,
oferă și o explicație privind procesualitatea decompensării psihopatologice.
Delimitări conceptuale
Vasta literatură de specialitate privind raportul muncă – sănătate psihică operează cu
noţiuni, concepte şi premise teoretice diverse. De aceea este necesară stabilirea acelor
dimensiuni conceptuale utilizate în demersul nostru de cercetare în vederea propunerii unei
taxonomii a tulburărilor sănătăţii psihice legate de activitatea de muncă.
Sănătate – pentru definirea conceptului de sănătate din perspectiva obiectivelor de
cercetare vom folosi definiția folosită în cadrul primei Conferințe internaționale pentru
promovarea sănătății care a avut loc la Ottawa, Canda în 1986 în care sănătatea este definită
ca ”măsura în care un grup sau un individ poate pe de-o parte să își îndeplinească ambițiile
și să-și satisfacă nevoile, iar pe de altă parte să evolueze odată cu mediul și să se adapteze la
acesta” (World Health Organization, Sante et bien-etre social Canada, Association
Canadienne de sante publique, 1986).
Boală profesională/ocupațională. Conform Biroului Internațional al Muncii,
termenul ”boală ocupațională” acoperă ”orice boală contractată ca rezultat al expunerii la
factori de risc care decurg din activitatea de muncă” (ILO, 2010).
11
Tulburarea psihică/mentală. Conform DSM-IV (2003), ”nici o definiţie nu specifică
în mod adecvat limite precise pentru conceptul de „tulburare mentală". Tulburările mentale
au fost definite printr-o varietate de concepte (de ex, detresă, disfuncţie, discontrol,
dezavantaj, incapacitate, inflexibilitate, naţionalitate, pattern sindromic, etiologic, şi deviere
statistică). Fiecare dintre acestea este un indicator util pentru o tulburare mentală, dar nici
unul nu este echivalent cu conceptul, iar situaţii diferite reclamă definiţii diferite”
Tulburarea profesională. Noțiunea de tulburare profesională este propunerea
noastră prin care dorim să desemnăm afecțiunile care reflectă modificări sau un dezechilibru
la nivelul funcționării psihice obișnuite a individului care pot fi puse în legătură cu
circumstanțele în care persoana își desfășoară activitatea de muncă.
Capitolul II – METODOLOGIE
Obiective de cercetare
Acest demers de cercetare își propune obiective de tip exploratoriu, respectiv de a
identifica și de a clasifica problemele de sănătate în relație cu activitatea profesională
manifestate de populația angajată din România.
Metoda de cercetare
Metoda de recoltare a datelor pentru construirea clasificării este ancheta pe bază de
chestionar. În elaborarea chestionarului am utilizat două surse principale de informație:
pe de-o parte, literatura de specialitate privind factorii psihosociali (profesionali și
extraprofesionali) și efecte asupra sănătății asociate acestora (vezi și subcapitolul 6 din
capitolul I al lucrării);
pe de altă parte, rezultatele obținute în cadrul unor alte anchete realizate preliminar
privind percepția riscurilor psihosociale la muncă (respondenții au fost persoane active
profesional) și riscurile psihosociale si tulburările psihice legate de muncă în practica
de medicina muncii (vezi subcapitolul 2.1. din capitolul II al lucrării).
Etape în cercetare
1. Etapa pre-anchetei – este o etapă preliminară cercetării propriu-zise. A constat în
două anchete pe bază de chestionar al căror obiectiv general a fost acela de a evalua percepția
asupra riscurilor psihosociale la locul de muncă atât din perspectiva angajaților, cât și a
12
medicilor de medicina muncii, precum, și de a obține câteva repere cu privire la frecvența cu
care medicii de medicina muncii se întâlnesc în practica lor cu pacienți a căror
simptomatologie reflectă probleme de sănătate mentală în relație cu activitatea de muncă.
2. Ancheta propriu-zisă – care a constat în elaborarea instrumentului de recoltare a
datelor necesare pentru conturarea clasificării și etapa de colectare efectivă a acestor
informații.
3. Propunere de clasificare a tulburărilor profesionale.
Etapa pre-anchetei
Datele despre morbiditatea profesională din România (la nivel național) privind
aspectele de sănătate mentală sunt puține. La nivel oficial, în ceea ce privește declararea
bolilor profesionale și a accidentelor de muncă nu există înregistrări (privind probleme de
sănătate mentală) pentru că astfel de tulburări nu sunt incluse în nomenclatorul bolilor
profesionale cu declarare obligatorie, prin urmare nu se colectează date pentru că acestea nu
se declară.
Prin urmare, primele întrebări la care aveam nevoie de un răspuns înainte de a putea
începe demersurile de colectare a datelor necesare pentru a elabora o clasificare erau
(Ancheta – Percepția asupra riscurilor psihosociale):
a) În ce măsură persoanele angajate din România sunt expuse la locul de muncă la
factori de risc psihosociali?
b) Ce situații sau practici organizaționale constituie pentru aceștia surse de suferință?
c) Ce consecințe au acestea asupra sănătății lor?
Întrebările la care căutam un răspuns din partea medicilor de medicină a muncii erau
(Ancheta – Riscurile psihosociale și tulburările psihice cu origine profesională în practica de
medicina muncii):
a) Dacă în practica lor întâlnesc persoane a căror simptomatologie reflectă tulburări ale
sănătății psihice legate de muncă/cu origine profesională?
b) Dacă da, care este frecvența acestora (estimativ)?
c) Ce simptome/afecțiuni manifestă pacienții lor?
13
Metodă
Metoda utilizată pentru această etapă a fost ancheta pe bază de chestionar în formă
electronică. Chestionarele au fost elaborate cu ajutorului aplicației informatice Kwik
Surveys2 și au fost integrate în sit-ul http://clinicamuncii.wordpress.com/.
Ancheta – Percepția asupra riscurilor psihosociale
Grup țintă – prim anchetă (chestionarul din Anexa 1 la lucrare) a avut ca grup țintă
persoane angajate, cu vârste peste 18 ani.
Instrumentul de cercetare - chestionarul cuprinde două secțiuni principale:
Prima secțiune (Date generale, 18 itemi) colectează informații cu caracter demografic,
precum și câteva caracteristici legate de activitatea lor de muncă (de exemplu forma
de angajare, funcția deținută, vechime în funcție, programul de lucru, etc.);
A doua secțiune (Activitatea profesională, 11 itemi) colectează date privind percepția
respondenților asupra riscurile psihosociale.
Itemii chestionarului includ întrebări cu răspuns dihotomic, multiplu sau cu răspuns liber.
Lotul de cercetare - la acest chestionar au răspuns în total 58 de persoane, dintre care
32 au finalizat de completat toate întrebările, astfel încât să poată fi prelucrate și interpretate.
Prelucrarea statistică s-a efectuat cu ajutorul programului SPSS. Pentru datele obținute
am folosit analiza de frecvențe pentru a investiga datele obținute.
Rezultate relevante - 34,4% dintre respondenți au considerat că locul actual de muncă
prezintă pericole pentru starea lor de bine din punct de vedere psihic (Fig.8) și 73,9% au
considerat că cel mai des se confruntă cu riscuri psihosociale (Fig. 9).
O analiză calitativă a răspunsurilor participanților la întrebările care permiteau răspuns
liber, ne-a permis să identificăm mai multe dimensiuni, în care se grupează sursele de plăcere
și suferință în ceea ce privește activitatea de muncă (Anexa 2 la lucrare):
1. Sursele de plăcere – aspectele care constituie surse de plăcere privind activitatea de
muncă, le-am grupat în următoarele categorii, enumerate în ordinea în care au cumulat
cele mai multe referințe: relațiile interpersonale, folosirea/dezvoltarea de noi,
competențe, activitatea de muncă în sine, varietatea sarcinilor și a activităților de muncă,
organizarea activității de muncă, autonomia, recompensa financiară.
2. Sursele de suferință – se distribuie și acestea în aproximativ aceleași dimensiuni însă
într-o ordine diferită: relațiile interpersonale, organizarea activității de muncă,
2 http://kwiksurveys.com/?p=about
14
autonomia, recompensa financiară, activitatea de muncă în sine, nesiguranța locului de
muncă.
Fig. 8 – Pericole pentru sănătate Credeți că locul dvs. actual de muncă prezintă
pericole pentru starea dvs. de bine din punct de
vedere psihic?
Fig. 9 – Riscuri des întâlnite
În activitatea dvs. de muncă considerați că vă
confruntați mai des cu riscuri:
Consecințe asupra sănătății – răspunsurile la această întrebare au indicat: oboseală,
epuizare, dificultăți de concentrare, tulburări de somn (din cauza volumului foarte mare de
atribuții), stări de anxietate, atacuri de panică, lipsa chefului de a mai merge la serviciu,
insomnii, insomnii de trezire, dureri de cap, dureri de spate, confuzie, probleme de
exprimare, irascibilitate (în special acasă), explozii de furie, depresie majoră recurentă,
scăderea stimei de sine, cu pierderea fervoarei în activitate, scăderea apetitului până la
anorexie, tulburări alimentare, tulburări musculo-scheletice, tulburare de conversie, vise
legate de lucruri și oameni de la muncă, modificări ale presiunii arteriale, afecțiuni cardiace,
sedentarism, scade atenția, scade capacitatea de înțelegere, sentimentul de a fi copleșit sau de
dezamăgire.
Ancheta – Riscurile psihosociale și tulburările psihice cu origine
profesională în practica de medicina muncii
Această anchetă s-a desfășurat în paralel cu cea prezentată anterior.
Grup țintă - medicii de medicina muncii.
Instrumentul de investigare - a cuprins două secțiuni principale.
Prima secțiune (Date generale 12 itemi) colecta date cu caracter demografic privind,
spre exemplu, vechimea în profesie, domeniile de activitate și numărul de salariați
aflați în supraveghere, etc.
Cea de-a doua secțiune (Activitatea profesională 21 itemi), colecta date privind
experiența lor din practică privind riscurile psihosociale și problemele de sănătate
mentală în relație cu activitatea de muncă ale pacienților lor.
15
Lotul de cercetare - din cei 55 de participanți, adică persoane care au accesat
chestionarul, răspunsurile a 15 dintre aceștia au fost complete astfel încât datele înregistrate
să poată fi supuse unei analize de frecvență.
Pentru prelucrarea statistică a datelor am folosit programul SPSS.
Rezultate relevante - conform răspunsurilor acestora, cel mai des, lucrătorii pe care îi
supraveghează sunt expuși la riscuri fizice (întrebarea permitea răspuns multiplu), răspuns
indicat de 93% dintre medici, iar apoi la riscuri psihosociale, răspuns indicat de 60% dintre
respondenți (Fig. 13), iar 80% dintre ei au indicat că întâlnesc în practica lor pacienți a căror
simptomatologie reflectă tulburări ale sănătății psihice legate de muncă/cu origine
profesională.
Fig. 13 – Expunere la riscuri la locul de muncă
În ceea ce privește prevalența cazurilor de tulburări mentale legate de muncă,
respondenții au indicat estimări cuprinse între 2% și 30%, frecvența estimată a acestora
variind de la 1 caz/an la săptămânal (uneori și câte 2 cazuri/săptămână). Cele mai des indicat
ca frecvență a fost săptămânal (Tabelul 4). Pe lângă acestea, 67% dintre respondenți au
considerat că tulburările psihice cu origine profesională constituie mai degrabă o problemă
centrală privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, 73% indicând faptul că este
importantă (40%) și foarte importantă (33%) introducerea psihopatologiilor cu origine
profesională în lista bolilor profesionale sau recunoașterea acestora ca accident de muncă
(Anexa 4 la lucrare).
Dintre simptomele/afecțiunile pe care aceștia le întâlnesc la pacienții lor, aceștia au
indicat: oboseală, scăderea atenției și a concentrării, tulburări de somn (somnolență sau
insomnie), iritabilitate, somatizare, astenie, dureri osteo-musculare difuze, dureri articulare,
anxietate, cefalee (”rebelă la tratament”), consum etnobotanice, sindrom depresiv, nevroze,
psihoze, sindrom anxios, sindrom anxio-depresiv reactional, sindrom depresiv cronic, atac de
panica prin mecanism de stres acut anticipativ.
16
Tabel 4 – Frecvența cazurilor din practica de medicina muncii cu suspiciuni de tulburări profesionale
Frecvență Procent Procent valid Procent cumulat
1 caz pe an 1 6,7 6,7 20,0
2 pe saptamana 1 6,7 6,7 26,7
cca 2 cazuri pe luna 1 6,7 6,7 33,3
cca 6 -10 cazuri pe luna 1 6,7 6,7 40,0
cel putin de 2-3 ori pe luna 1 6,7 6,7 46,7
cinci cazuri pe an 1 6,7 6,7 53,3
lunar 2 13,3 13,3 66,7
min 1 pe sptm 1 6,7 6,7 73,3
saptamanal 3 20,0 20,0 93,3
saptamanal cel putin unul 1 6,7 6,7 100,0
Total 15 100,0 100,0
Concluzi pre-anchetă
În ansamblu, rezultatele anchetelor din etapa preliminară cercetării propriu-zise au
fost utile în primul rând pentru construirea instrumentului de cercetare. Răspunsurile
salariaților ne-au oferit un cadru privind situațiile organizaționale care au impact asupra stării
lor de bine. Astfel că în elaborarea chestionarului am ținut cont de sursele de plăcere sau de
suferință indicate de aceștia. În privința problemelor de sănătate pe care le-ar putea avea
lucrătorii, principalele repere furnizate de anchetele preliminare au fost răspunsurile
medicilor de medicina muncii.
Ancheta propriu-zisă
Studiul de față îşi propune să urmeze mai degrabă un model descriptiv, un demers
exploratoriu. Ceea ce interesează cercetătorul nu este validarea unui model explicativ al
raportului dintre sănătatea psihică a individului și mediul organizațional în care acesta își
desfășoară activitatea de muncă, ci scopul cercetării este acela de a propune o clasificare a
tulburărilor pe care acesta le manifestă în relație cu activitatea sa profesională.
Instrumentul de cercetare
Pentru că obiectivul nostru este însă acela de a identifica acele tulburări ale sănătății
mentale în relație cu activitatea profesională, am decis să construim chestionarul pornind de
la recomandările şi sugestiile formulate de către Marie Pezé în cartea sa Ils ne mouraient pas
tous mais tous etaient frappes. Journal de consultation "Souffrance et travail” privind metoda
interviului clinic adaptat la specificul anamnezei în cazul unei tulburări pentru care există
suspiciunea că ar fi în relație cu activitatea profesională sau chiar cu origine profesională
(2008).
Chestionarul a cuprins patru secțiuni (Anexa 5 la lucrare):
17
Secțiunea 1 – Date demografice (17 itemi).
Secțiunea 2 – Circumstanțe profesionale (în total 52 itemi). Itemii din această secțiune
formulează situații sau caracteristici specifice mediului organizațional, deci nu măsoară
trăsături de personalitate sau abilități ale respondenților. Practic, este o listă exhaustivă ce
cuprinde diferite elemente ce descriu situații de natură profesională, organizațională și se
măsoară frecvența cu care respondenții consideră că se întâlnesc cu astfel de situații la locul
lor de muncă actual (niciodată, rar, deseori sau întotdeauna). Fiecare item se referă la o
anumită situație (putând fi o variabilă în sine), profilul specific al contextului în care
respondenții își desfășoară activitatea diferind de la o persoană la alta. Itemii au fost grupați
astfel: Presiuni/exigențe organizaționale (21 itemi), Autonomia (7 itemi), Cooperare (6
itemi), Recunoaștere (5 itemi), Hățuire morală (10 itemi), Schimbări în cadrul organizației
(1 item).
Secțiunea 3 – Circumstanțe extraprofesionale (16 itemi). Această secțiune cuprinde
itemi care fac referire la situații, evenimente și aspecte din viața respondenților care nu au
legătură cu activitatea lor de muncă și măsoară percepția individului cu privire la cât de mult
consideră acesta că îl afectează diferite situații extraprofesionale dacă acestea constituie
evenimente din viața sa personală: deloc, puțin, mult sau foarte mult..
Secțiunea 4 – Sănătate (52 itemi). Această secțiune cuprinde itemi care reproduc
indicatori descriși în DSM-IV ca fiind criterii de diagnostic pentru tulburările mentale
clasificate, precum și tulburări ale diferitelor funții mentale.
Cotarea itemilor: răspunsurile de la secțiunea 2 (circumstanțe profesionale)
dimensiunile presiuni organizaționale și hărțuire presupuneau 4 variante de răspuns, în
funcție de frecvența cu care respondenții considerau că situațiile/indicatorii respectivi se
regăsesc în experiența lor: niciodată (0), rar (1), deseori (2), întotdeauna (3). Prin urmare un
scor cumulat ridicat pentru aceste dimensiuni indică un nivel ridicat al presiunii
organizaționale, respectiv o persoană aflată în situație de hărțuire. Pentru itemii dimensiunilor
Autonomie, Cooperare și Recunoaștere, scorurile sunt inversate, astfel că răspunsul
”niciodată” a fost cotat cu 3, ”rar” cu 2, ”deseori” cu 1 și ”întotdeauna” cu 0. Prin urmare,
scorurile cumulate înalte pe aceste dimensiuni indică un context organizațional (în percepția
individului) în care dispune de autonomie, în care e cooperare și care este favorabil obținerii
recunoașterii.
Răspunsurile la itemii secțiunii 3 - Circumstanțele extra-profesionale au fost formulate
în termeni de cât de mult consideră individul că este afectat datorită situației/problemei
18
respective (”Mă afectează că”). Răspunsurile au fost cotate astfel: ”deloc” cu 0, ”puțin” cu 1,
”mult” cu 2 și ”foarte mult” cu 3. Scorurile brute la fiecare item indică severitatea cu care
respondentul consideră că este afectat de situația descrisă de item. Prin urmare, un scor
cumulat ridicat la această dimensiune indica atât un număr mai mare de probleme, cât și o
influență negativă percepută a subiecților asupra stării de bine.
Pentru itemii secțiunii 4 - Sănătate, răspunsurile au fost cotate astfel: ”niciodată” cu 0,
”rar” cu 1, ”deseori” cu 2, ”întotdeauna” cu 3. Scorurile brute la fiecare item indică frecvența
cu care fiecare respondent regăsește în starea sa sănătate simptomul/indicatorul descris de
item. Prin urmare scorul cumulat ridicat, indică faptul că persoana respectivă acuză probleme
mari de sănătate.
Procedura de cercetare
Modelul de cercetare abordat, a fost auto-evaluare (self-report).
În strategia de abordare a procesului de recrutare a participanţilor am decis să apelez
la un demers interdisciplinar. Instituțiile care au fost de acord să colaboreze la realizarea
acestui studiu au fost, din București: două centre medicale private (Medlife și Medicover), un
cabinet particular - medicină de familie și un cabinet psihologic din Curtea de Argeș.
Distribuirea chestionarului (creion-hârtie) a fost asigurată de către medici și psihologi,
care l-au înmânat pacienților ce îndeplineau condițiile de selecție și care au fost de acord să
participe la studiu prin completarea acestuia, după ce erau informați fie direct de către
colaboratori, fie prin intermediul unui material de prezentare, cu privire la condițiile de
cercetare, condițiile de anonimitate și confidențialitate și instrucțiunile de completare.
Participanții puteau completa chestionarul fie în timpul perioadei de așteptare dinaintea
consultației, fie la domiciliu, urmând a-l returna ulterior medicului sau psihologului.
Lotul de cercetare a fost compus din 102 participanți. Menționăm faptul că volumul
lotului de cercetare nu a fost prestabilit, ci acesta este numărul total al persoanelor care au
fost de acord să participe la cercetare în perioada de 3 luni (aprilie, mai și iunie 2011).
Analiza datelor
Pentru prelucrarea rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarului am folosit
programul SPSS. Strategia de analiză a datelor cercetării astfel încât să fie atins obiectivul
stabilit implică parcurgerea a două faze:
19
a) în primul rând trebuie să verificăm natura relației dintre circumstanțele profesionale și cele
extra-profesionale și sănătate, precum și dacă circumstanțele profesionale pot fi un
predictor pentru problemele de sănătate în ceea ce privește eșantionul nostru de cercetare
(Studiul I);
b) apoi, faza a doua va consta în analiza datelor în vederea elaborării unei clasificări (Studiul
II).
Studiul I
Obiectivul principal urmărit în acest stadiu este acela de a descrie natura relației dintre
circumstanțele profesionale și cele extra-profesionale și sănătate. Astfel, am căutat să
răspundem la două întrebări principale:
1. Pot fi circumstanțele profesionale un predictor pentru problemele de sănătate mentală?
2. Există predictori care au o capacitate mai bună de predicție?
Ipoteza generală: Starea de sănătate este influențată de circumstanțele organizaționale.
Ipoteza de cercetare: Circumstanțele organizaționale sunt predictori ai problemelor de
sănătate.
Variabile predictor: Presiuni organizaționale (Presiuni_org), Recunoaștere (Rec),
Autonomie, Cooperare, Hărțuire, Circumstanțe extra-profesionale (CEP)
Variabila criteriu – Sănătatea (Stotal) – a fost obținută prin însumarea scorurilor obținute la
itemii secțiunii 4. Este o variabilă cantitativă măsurată pe scală interval/raport.
Pentru verificarea ipotezei am folosit procedura regresiei liniare multiple varianta
selecției pas cu pas (stepwise).
Rezultate
Analiza de regresie multiplă a urmărit evaluarea capacității de predicție a
circumstanțelor profesionale și extraprofesionale asupra problemelor de sănătate. Folosind
metoda pas cu pas am obținut un model final cu un coeficient R2sch = 0.44; F3,95 = 26.641, p
< 0.0005 (Tabelul 10 și 13). Variabilele semnificative sunt:
Presiuni_org: Beta = 0.401, p< 0.0005
Recunoaștere: Beta = -0.301, p< 0.0005
CEP: Beta = 0.286, p< 0.0005
Pentru a analiza mai în detaliu contribuția celor trei predictori la variabilitatea
criteriului, am folosit și procedura Classification Tree din SPSS care ne permite clasificarea
cazurilor în grupuri de predictori și, de asemenea, permite predicția valorilor variabilei
dependente în funcție de valorile variabilelor independente (SPSS Inc., 2007).
20
Rezultatele obținute în urma analizei CHAID indică faptul că cel mai bun predictor al
problemelor de sănătate este CEP (circumstanțele extra-profesionale) – prima ramificație este
determinată de valorile variabilei CEP, apoi, următorii predictori sunt Presiuni_org (presiuni
organizaționale) și Recunoaștere (Rec).
nodul 3 (scoruri ridicate, peste 6 la dimensiunea CEP) și ramificațiile sale prezintă însă
rezultatele cele mai importante din punct de vedere al subiectului de cercetare. Nodul 3
include 31 dintre respondenții eșantionului media prezisă fiind m3=42,06, peste media din
nodul 0 indicând probleme de sănătate accentuate;
16 dintre respondenții clasificați în nodul 3 (adică 15,7% din totalul de respondenți),
respectiv cei incluși în nodul 9, prezic o medie pentru variabila criteriu m9=51,93. Prin
urmare, persoanele care au probleme în sfera profesională - presiuni ridicate la serviciu și
probleme în sfera extraprofesională prezintă un risc ridicat ca sănătatea lor să se
deterioreze (probleme accentuate de sănătate).
Concluziile studiului I
Rezultatele analizei de regresie au pus în evidență faptul că circumstanțele
organizaționale (mai specific dimensiunile Presiuni_org și Recunoașterea) pot fi predictori ai
problemelor de sănătate. Luate separat de circumstanțele extra-profesionale, aceste două
variabile ar explica 36% din varianța problemelor de sănătate (iar împreună cu circumstanțele
extraprofesionale explică 44%, prin urmare CEP mai adaugă o contribuție de 8%). Aceste
rezultate susțin premisele de cercetare și argumentele pentru care a fost demarat acest proiect.
Rezultatele obținute în această etapă susțin și faptul că informațiile obținute prin intermediul
chestionarului pot pune în evidență relația dintre contextul organizațional perceput și starea
de sănătate a individului, astfel încât să putem apoi să identificăm indicatori ai tulburărilor de
sănătate legate de circumstanțele profesionale.
Studiul II
Metodologia de cercetare a furnizat un volum mare de informații, pentru a cărei
analiză și sistematizare se impun o serie de prelucrări statistice. Etapele de analiză vor
urmări:
1. Analiza răspunsurilor la itemii secțiunii Sănătate pentru a identifica ce simptome acuză
respondenții și frecvența acestora.
2. În continuare vom căuta să investigăm ce similarități există între respondenții din
eșantionul de cercetare în ceea ce privește simptomatologia indicată de aceștia și
21
circumstanțele organizaționale (variabilele predictor care au fost confirmate în studiul
anterior).
3. Apoi vom analiza răspunsurile participanților în ceea ce privește autoevaluarea și
evaluarea de specialitate a stării lor de sănătate pentru a afla câți dintre respondenți
consideră că starea lor de sănătate este deteriorată și căror circumstanțe le atribuie
aceștia, precum și ce probleme de sănătate au cei care consideră că starea lor de sănătate
este deteriorată în relație cu activitatea de muncă.
Frecvența problemelor de sănătate
Prin analiza de frecvență am urmărit să aflăm care sunt totuși cele mai frecvent
menționate simptome de către lucrători. Rezultatele analizei de frecvență au evidențiat faptul
că 22% și 24% dintre respondenți acuză deseori fatigabilitate, oboseala intensă și agitație,
însă tabloul problemelor cu care se confruntă deseori între 10% și 20% dintre respondenți
este mult mai bogat, incluzând afecțiuni atât la nivel psihic, cât și somatic. Simptomul care a
cumulat cea mai mare frecvență, fiind indicat de 80% dintre respondenți, fie rar sau deseori a
fost itemul S1- dificultăți de concentrare. Acesta este însă indicat de 67 de persoane ca având
totuși o frecvență rară. Urmează apoi, tot din punct de vedere al frecvenței cumulate aceeași
itemi care au cumulat și cea mai ridicată frecvență de ‖deseori‖, respectiv fatigabilitate,
oboseală intensă și agitație, care alături de dificultățile de memorare sunt indicați de peste
70% dintre respondenți. Acești trei din urmă itemi au însă și ei mai degrabă o frecvență rară
pentru majoritatea dintre respondenți.
Din punct de vedere al simptomelor care cumulează cele mai multe indicații ca fiind
resimțite întotdeauna de către respondenți, oboseala fizică persistentă este itemul care a fost
menționat de cele mai multe persoane, respectiv patru, ca regăsindu-se întotdeauna în
autoevaluarea stării de sănătate.
Analiza de cluster a problemelor de sănătate (în funcție de simptome)
Pentru această analiză am utilizat procedura Two Step Cluster cu programul SPSS.
Întrebarea la care încercăm să răspundem este dacă participanții la cercetare pot fi clasificați
în grupuri distincte în ceea ce privește problemele de sănătate și circumstanțele profesionale.
Variabilele utilizate în modelul de clasificare în cadrul acestei cercetări sunt:
Două variabile continue: Presiuni_org (presiuni organizaționale) și Recunoaștere.
22
Variabile categoriale: cei 49 de itemi din secțiunea Sănătate a chestionarului. Acestea pot
lua 4 valori: 0-niciodată, 1-rar, 2-deseori, 3-întotdeauna.
Rezultatele analizei de cluster se prezintă astfel: respondenții din eșantionul de
cercetare au fost clasificați în două grupuri (Tabelul 19 și Figura 24). În primul grup (cluster)
se regăsesc 59 de subiecți (57,8% din totalul de 102), iar în cel de-al doilea grup se regăsesc
31 de cazuri, adică 30,4% dintre respondenți.
Tabel 19 – Distribuția pe grupuri în funcție
de simptome
N
% din
Combinate
% din
Total
Cluster 1 59 64,8% 57,8%
2 31 34,1% 30,4%
Outlier (-1) 1 1,1% 1,0%
Combinate 91 100,0% 89,2%
Cazuri excluse 11 10,8%
Total 102 100,0%
Fig. 24 – Distribuția procentuală a cazurilor
în grupuri în funcție de simptome
Rezultatele analizei de cluster a problemelor de sănătate au permis clasificarea
respondenților în două grupuri ale căror caracteristici se prezintă astfel:
1. Grupul 1 (N=59)
Scoruri sub media generală a variabilei Presiuni_org, ceea ce indică faptul că mediul
organizațional în care își desfășoară activitatea de muncă nu ridică probleme în
privința presiunilor organizaționale;
Scoruri peste media generală a variabilei Recunoaștere, ceea ce indică faptul că
nivelul de recunoaștere privind activitatea profesională perceput este ridicat;
Frecvență scăzută (sub media generală corespunzătoare) la două dintre variabilele
dimensiunii Sănătate (Sentimentul de a fi învins/ă, tendința de a abandona/de a
renunța/deznădejde și Oboseală fizică persistentă), ceea ce sugerează faptul că
persoanele respective au indicat mai degrabă răspunsuri de rareori sau niciodată la
itemii respectivi, prin urmare indică o stare de sănătate bună.
2. Grupul 2 (N=31)
Scoruri peste media generală a variabilei Presiuni_org, ceea ce indică faptul că se
confruntă cu presiuni ridicate la locul de muncă;
Scoruri sub media generală a variabilei Recunoaștere, ceea ce indică faptul că nivelul
de recunoaștere privind activitatea profesională perceput este scăzut;
23
Frecvență ridicată (peste media generală corespunzătoare) la 29 dintre variabilele
dimensiunii Sănătate, ceea ce sugerează faptul că persoanele respective au indicat mai
degrabă răspunsuri de deseori sau întotdeauna la itemii respectivi, prin urmare indică
o stare de sănătate deteriorată.
Testarea diferenței dintre mediile scorurilor obținute la Stotal pentru cele două
grupuri reieșite din analiza de cluster (în funcție de simptome)
Ipoteza generală: Starea de sănătate este diferită la subiecții din grupul 1 față de subiecții din
grupul 2.
Ipoteza de cercetare: Există o diferență semnificativă statistic între starea de sănătate a
subiecților din grupul 1 față de subiecții din grupul 2, angajații cu presiuni organizaționale
scăzute și recunoaștere ridicată la locul de muncă (grupul 1) având o stare de sănătate mai
bună decât angajații cu presiuni ridicate și recunoaștere scăzută la locul de muncă (grupul 2).
Variabilele de cercetare sunt:
- Variabilă dependentă – Stotal
- Variabila independentă – Clustere – apartenența la cele două grupuri reieșite în urma
analizei de cluster în funcție de simptome;
Pentru testarea diferenței dintre mediile celor două grupuri privind variabila Stotal am
folosit testul t pentru eșantioane independente.
Cei din grupul 1 (adică persoanele care au scoruri sub media generală a variabilei
Presiuni_org și scoruri peste medie la variabila Recunoaștere) au o stare de sănătate mai bună
(mS1= 16,61, sS1= 10,402) decât persoanele din grupul 2 (adică cei care au scoruri peste
medie la variabila Presiuni_org și scoruri sub medie la variabila Recunoaștere) a căror stare
de sănătate prezintă o simptomatologie accentuată (mS2= 49,35, sS2= 9,559), t(88)= -14,583,
p<0,05. Indicele de mărime a efectului (omega-pătrat) ω2= 0,70 indică o asociere importantă
între sănătate și circumstanțele profesionale. Intervalul de încredere (95%) pentru diferența
dintre medii este cuprins între valoarea inferioară -37,20 și valoarea superioară -28,28 (Tabel
22).
Tabel 22 – Testul t pentru eșantioane independente
Testul Levene
pentru egalitatea
varianțelor Testul t pt. egalitatea mediilor
24
F Sig. t df
Sig. (2-
tailed)
Diferență
medii
Er.
standard a
diferenței
Limite interval
încredere a diferenței
de 95%
Inferior Superior
Stotal Varianțe egale
asumate 1,173 ,282 -14,583 88 ,000 -32,745 2,245 -37,207 -28,282
Varianțe egale
neasumate
-14,975 65,777 ,000 -32,745 2,187 -37,111 -28,379
Astfel, rezultatele permit acceptarea ipotezei de cercetare conform căreia respondenții
din grupul 2 au probleme de sănătate mai mari decât cei din grupul 1, adică, persoanele care
își desfășoară activitatea de muncă într-un mediu organizațional caracterizat prin presiuni
ridicate și recunoaștere scăzută au mai multe probleme de sănătate decât cei care lucrează
într-un mediu organizațional în care presiunile sunt scăzute și recunoașterea ridicată.
Autoevaluarea și evaluarea de specialitate a stării de sănătate
În această etapă ne-am propus să analizăm cum se prezintă datele din punct de vedere
al problemelor de sănătate ale respondenților, ținând cont de autoevaluarea acestora. Ne-a
interesat însă să analizăm percepția respondenților și în ceea ce privește propria evaluare pe
care o au asupra stării lor de sănătate, precum și, acolo unde este cazul, evaluarea de
specialitate, din partea medicului de medicina muncii sau a altui medic specialist, privind un
diagnostic și evaluarea capacității de muncă.
La nivelul întregului grup (N=102), răspunsurile participanților privind autoevaluarea
stării de sănătate se distribuie astfel (Tabel 29):
Tabel 29 – Autoevaluarea stării de sănătate: întrebarea Cum ați descrie starea de sănătate
psihică (N=102)
Frecvență Procent Procent valid Procent cumulat
Valid excelentă 20 19,6 19,6 19,6
buna 61 59,8 59,8 79,4
mă descurc 19 18,6 18,6 98,0
proastă 2 2,0 2,0 100,0
foarte proastă 0 0 0
Total 102 100,0 100,0
Dintre cei 21, 16 persoane de regăsesc în grupul 2, cel care ne interesează din punct de
vedere al obiectivelor de cercetare. Aceștia 16 respondenți reprezintă 17,5% din numărul total
de participanți și 51,6% din numărul de respondenți din grupul 2 (adică din cei 31). De altfel
membrii grupului cu probleme de sănătate accentuate (cei 31) își evaluează starea de sănătate
25
astfel: un număr egal de persoane, respectiv 14, consideră că au o stare bună și tot 14
consideră că sănătatea lor este deteriorată dar se descurcă, în vreme ce 2 persoane consideră
că starea lor de sănătate este proastă, iar o persoană consideră că este excelentă (Tabel 33).
Tabel 33 - Autoevaluarea stării de sănătate: întrebarea Cum ați descrie
starea de sănătate psihică (N=31)
Frecvență Procent valid Procent cumulat
Valid excelenta 1 3,2 3,2
buna 14 45,2 48,4
ma descurc 14 45,2 93,5
proasta 2 6,5 100,0
Total 31 100,0
În ceea ce privește circumstanțele care, cei 16 respondenți consideră ca au legătură cu
deteriorarea stării lor de sănătate, 6 dintre aceștia consideră că circumstanțele profesionale au
contribuit în mare măsură (adică 19,4% din grupul 2 și 6% din totalul de 102 respondenți),
iar o persoană consideră că în totalitate. Pe de altă parte, tot 6 dintre aceste persoane
consideră și că circumstanțele extra-profesionale au contribuit la degradarea stării lor de
sănătate în mare măsură, însă nici o persoană nu atribuie deteriorarea stării de sănătate în
totalitate circumstanțelor extra-profesionale, mai mult, două persoane considerând că acestea
nu au contribuit deloc (Tabelul 34).
Tabel 34 - Deteriorarea stării de sănătate în legătură cu:
Răspuns
circumstanțele
profesionale
circumstanțele
extra-profesionale
Frecvență Procent
(N=31) Frecvență
Procent
(N=31)
deloc 0 2 6,5%
nu stiu 1 3,2% 1 3,2%
putin 7 22,6% 5 16,1%
in mare masura 6 19,4% 6 19,4%
in totalitate 1 3,2% 0
Între cele 16 persoane care aparțin grupului 2 ce a reieșit în urma analizei de cluster în
funcție de simptome, se regăsesc și 3 respondenți care au un diagnostic stabilit de către
medicul psihiatru. Diagnosticele sunt următoarele:
Episod depresiv anxios (apt de muncă)
Anxietate generalizată cu atac de panică (apt de muncă)
Episod depresiv sever cu elemente psihotice și atac de panică (incapacitate temporară de
muncă).
26
Faptul că aceste trei persoane fac parte din grupul 2 care a reieșit în urma analizei de
cluster, ne permite să deducem faptul că circumstanțele profesionale în cadrul cărora își
desfășoară activitatea de muncă prezintă aceleași caracteristici ca și în cazul celorlalți
respondenți din grup, respectiv presiuni la locul de muncă peste media eșantionului și un
nivel perceput de recunoaștere sub media eșantionului. Deși toate cele trei persoane consideră
că starea lor de sănătate deteriorată este în legătură cu circumstanțele profesionale în mare
măsură, (două dintre ele considerând că circumstanțele extraprofesionale au contribuit puțin
la problemele lor de sănătate, în vreme ce cea de-a treia atribuie și acestor circumstanțe o
importanță ridicată, respectiv tot în mare măsură), nu dispunem de informații în ceea ce
privește faptul dacă diagnosticul pus este în legătură cu circumstanțele profesionale.
Concluzii studiul II
Toate aceste rezultate ne îndreptățesc să concluzionăm că circumstanțele profesionale
prezintă potențial psihopatogen, iar problemele de sănătate indicate de respondenții grupului
de 31 de persoane sunt în legătură cu mediul organizațional în care acestea își desfășoară
activitatea de muncă. Prin urmare, pentru că simptomele care se regăsesc la nivelul grupului
al doilea rezultat în urma analizei de cluster în funcție de simptome pot fi puse în legătură cu
circumstanțele profesionale, acestea vor fi introduse în propunerea noastră privind
clasificarea tulburărilor profesionale.
Clasificarea tulburărilor profesionale
Afecțiunile care reflectă modificări sau un dezechilibru la nivelul funcționării psihice
obișnuite a individului și care pot fi puse în legătură cu circumstanțele în care persoana își
desfășoară activitatea de muncă pot fi clasificate astfel:
1. În funcție de criteriul zonei afectate – clasifică tulburările în funcţie de nivelul la
care se manifestă simptomatologia (Tabel 40):
a. afecțiuni psihice – simptomele reflectă modificări la nivel psihic;
b. afecțiuni somatice - simptomele reflectă modificări la nivel somatic;
c. tulburări la nivel de comportament - simptomele reflectă modificări la nivel
comportamental.
Tabel 40 – clasificarea tulburărilor profesionale în funcție de criteriul zonei afectate
Zona afectată Funcție/
sistem Simptom Indicator pentru
Afecțiuni
psihice
Afectiv Sentimentul de a fi învins/ă, tendința de a
abandona/de a renunța/deznădejde Burnout
27
Epuizare emoțională Burnout
Stări depresive/tristețe Depresie
Diminuarea/pierderea interesului sau plăcerii pentru
aproape toate activitățile Depresie, PTSD
Iritabilitate/accese de furie Anxietate
generalizată, PTSD
Vă simțiți neajutorat/ă, prins în capcană Burnout
Sentimentul de detașare/înstrăinare de alții Burnout, PTSD
Sentiment de culpă/de vinovăție Depresie
Sentiment de inutilitate Depresie
Sentiment de nerealizare Burnout
Cognitiv Dificultăți de concentrare
Depresie, anxietate
generalizată, PTSD
Dificultăți de memorare
Somn Somn agitat/vise intense
Anxietate
generalizată
Neliniște/anxietate Anxietate
generalizată
Momente în care retrăiți/vă vin în minte o anumită situație/eveniment
(legat de activitatea de muncă) care v-a afectat mult (traumatizant) PTSD
O frică intensă și persistentă (fobie), provocată de prezența sau
anticiparea unui obiect/situații specifice
Obsesii (gânduri, impulsuri sau imagini persistente și care apar în
mod repetitiv experimentate ca intruzive și inadecvate)
Fatigabilitate, oboseală intensă Depresie, Anxietate
generalizată
Afecțiuni
somatice
Tensiune musculară/contracturi Anxietate
generalizată, AMS
Dureri de spate rezistente la tratament AMS
Tensiuni/dureri la nivelul încheieturilor AMS
Afecțiuni cardiace
Variații mari ale tensiunii arteriale
Oboseală fizică persistentă
Tulburări la
nivel de
comportament
Instinct sexual Diminuarea apetitului sexual
Comportament
alimentar Scăderea apetitului alimentar Depresie
Tendința de a vă izola de alții Burnout
Tendința de a evita munca/obligațiile Burnout
Psihosomatic Atacuri de panică
2. Criteriul noxei –clasifică tulburările în funcţie profilul specific al
circumstanțelor profesionale cu potențial psihopatogen.
Din acest punct de vedere rezultatele cercetării au evidențiat faptul că un mediu
organizațional în care presiunile sunt ridicate (mai ales în ceea ce privește ritmul de lucru,
claritatea obiectivelor și a priorităților, întreruperile din timpul activității de muncă, termene
strânse), iar recunoașterea (și în mod deosebit aprecierea muncii din partea colegilor și a
superiorului) de care beneficiază lucrătorul este percepută ca fiind scăzută constituie
circumstanțe organizaționale cu potențial psihopatogen.
28
3. Criteriul funcţional – clasifică tulburările în funcţie de bilanţul funcţional al
capacităţii de muncă:
a. apt de muncă - tulburări care deşi sunt expresia unei suferinţe la nivel psihic nu
împiedică individul în desfăşurarea activităţii sale de muncă;
b. apt condiţionat – tulburări care afectează parţial capacitatea de muncă solicitând
tratament specific şi observaţie constată şi care impun modificări şi la nivel
organizațional;
c. inapt temporar – tulburări care afectează capacitatea de muncă determinând
inaptitudine temporară în vederea restabilirii echilibrului psihic. Şi aceste tulburări
solicită tratament specific şi monitorizare constată, impunând totodată modificări la
nivel organizaţional care depăşesc doar organizarea postului respectiv de muncă.
Aceste tulburări pot conduce la inaptitudine totală pentru un anumit post sau în cadrul
unui anumit context organizaţional;
d. inapt total – tulburări care afectează total capacitatea de muncă, indiferent de postul
ocupat sau mediul organizaţional.
Rezultatele cercetării nu au putut evidenția tulburări profesionale care să permită o
clasificare după acest criteriu. În majoritatea cazurilor, respondenții eșantionului de cercetare
erau evaluați ca apți de muncă.
Concluzii finale (sumar)
1. Circumstanțele organizaționale caracterizate prin presiuni ridicate la locul de muncă și o
percepție din partea lucrătorului a unui nivel de recunoaștere scăzut (raportat la colegi
și/sau superior) pot fi predictori pentru probleme de sănătate mentală;
2. Tulburările profesionale pot fi clasificate în funcție de nivelul la care se manifestă
simptomatologia în (Tabel 40):
a) afecțiuni psihice – simptomele reflectă modificări la nivel psihic;
b) afecțiuni somatice - simptomele reflectă modificări la nivel somatic;
c) tulburări la nivel de comportament - simptomele reflectă modificări la nivel
comportamental.
3. Profilul unui context organizațional care ar putea pune în pericol starea de sănătate a
lucrătorilor poate fi descris ca un mediu în care se întâmplă deseori ca:
29
angajatul să fie întrerupt, deranjat din activitate pentru a se ocupa de alte activități
neprevăzute;
ordinele/dispozițiile să fie contradictorii;
obiectivele impuse să fie nerealiste;
termenele ce trebuie respectate să fie foarte strânse;
lucrătorul să primească sarcini pentru care nu a avut ocazia să își dezvolte
competențele necesare;
în condițiile în care angajatul simte că munca sa este rareori apreciată de
colegi/superior.
Rezultatele cercetării sunt însă neconcludente pentru a stabili cu precizie că doar
aceste caracteristici se asociază cu probleme de sănătate mentală. Prin urmare, această
informație ar putea fi utilă în practică în situația de evaluare. Astfel, în cadrul consultației
lucrătorului de către medicul de medicina muncii sau psiholog, dacă persoana descrie un
context organizațional în care se regăsesc aceste repere ele pot constitui semnale de alarmă
pentru o investigare mai aprofundată atât a stării de sănătate a individului, cât și a mediului în
care acesta lucrează și, astfel, pentru demararea unor programe de intervenție preventive.
4. Un alt aspect pe care dorim să îl subliniem în urma acestui proiect de cercetare este
faptul că procentul de 30% dintre respondenți care prezintă o simptomatologie accentuată ce
poate fi pusă în legătură cu circumstanțele profesionale îl considerăm a fi un procent ridicat.
De altfel și diversitatea simptomelor pe care le-au indicat respondenții constituie un aspect
care ne-a atras atenția. Aceste rezultate pot fi interpretate din mai multe puncte de vedere. Pe
de-o parte, ele sugerează faptul că un număr relativ ridicat de persoane manifestă problemele
de sănătate mentală în legătură cu circumstanțele organizaționale care nu sunt depistate și
evaluate, fie pentru că lucrătorii nu se plâng și nu le discută cu specialiștii (aspect sugerat și
de rezultatele din etapa de pre-anchetă în care majoritatea respondenților indicau faptul că nu
vorbesc cu specialiști medici sau psihologi despre astfel de probleme, ci mai degrabă cu
familia și prietenii), fie pentru că nu se obișnuiește inclusiv în practica de specialitate (în
special cea de medicina muncii) să fie investigată sursa problemelor de sănătate mentală în
mediul organizațional în care persoanele lucrează (iar acest aspect se datorează și lipsei unui
cadrul legal corespunzător).
Pe de altă parte, având în vedere faptul că ancheta a fost de tip auto-evaluare (self-
report) răspunsurile participanților nefiind însoțite și de un diagnostic de specialitate decât în
cazul a doar trei participanți, cu toate că analiza de frecvență a itemilor chestionarului a
30
relevat faptul că aceștia discriminează satisfăcător răspunsurile participanților, interpretăm
aceste rezultate cu rezervă. Ceea ce considerăm însă important de subliniat este nu numai
nevoia de a continua cercetările în această direcție, cât mai ales nevoia de a completa un
demers cantitativ de cercetare cu modele calitative, care să permită o analiză detaliată și să
ofere o evaluare adecvată a stării de sănătate a lucrătorilor, precum și nevoia de constituire de
echipe interdisciplinare care să investigheze (cantitativ și calitativ) un astfel de subiect de
cercetare.
Limitele cercetării
O limită a cercetării de față vizează volumul eșantionului de cercetare, numărul
respondenților din lotul investigat nefiind suficient pentru a colecta date care să permită o mai
fină discriminare mai ales în ceea ce privește circumstanțele profesionale ce pot fi puse în
legătură cu deteriorarea stării de sănătate mentală.
O altă limită a cercetării este inerentă modelului de cercetare, respectiv faptul că
măsurarea s-a făcut pe baza autoevaluării participanților (self-report). Pe lângă aspectele ce
sunt puse în discuție privind această metodă de evaluare și care se aplică practic tuturor
studiilor ce o utilizează, acum, la finalul demersului nostru de cercetare putem spune cu
certitudine faptul că pentru o astfel de investigație, care să contribuie la conturarea unei
clasificări a tulburărilor profesionale trebuie combinate mai multe metode, atât directe, cât și
autoevaluare, dar mai ales cantitative și calitative, ceea ce ne aduce la cea de-a treia limită a
cercetării de față, respectiv faptul că rezultatele obținute privind tulburările profesionale nu
au putut fi confirmate de diagnostice de specialitate, decât în trei cazuri.
Contribuțiile autorului
La nivel teoretic, această lucrare introduce un nou model explicativ și o nouă teorie în
ceea ce privește paradigmele în cadrul căreia se studiază raportul dintre muncă și sănătatea
mentală, fiind primul studiu din România care se fundamentează pe aceste premise de
cercetare. Psihodinamica muncii oferă un model explicativ comprehensiv privind raportul
subiectiv dintre individ și activitatea de muncă, dispune de o metodologie de cercetare
specifică și deschide pentru cercetarea din psihologia muncii, psihopatologia organizațională
și domeniul sănătății și securității în muncă numeroase direcții de cercetare. Considerăm că
tezele pe care le propune psihodinamica muncii constituie cunoștințe esențiale pentru
specialiștii implicați în evaluarea capacității de muncă, a sănătății lucrătorilor și a
performanței în muncă a angajaților.
De asemenea, lucrarea de față, prin fundamentul teoretic furnizat de psihodinamica
muncii, propune regândirea teoriilor explicative referitoare la relația dintre circumstanțele
31
organizaționale și sănătatea mentală, inclusiv ale stresului ocupațional, având un impact
teoretic asupra modului în care este interpretat și înțeles rolul mediului organizațional și mai
precis, modul în care este organizată activitatea de muncă, în menținerea sau, din contră, în
deteriorarea sănătății mentale a lucrătorilor.
Cercetarea mai atrage atenția și asupra importanței unei evaluări adecvate a stării de
sănătate a lucrătorilor, militând pentru o creștere a rolului psihologului în sistemul de
evaluare și protecție a sănătății angajaților, precum și în procesele de organizare a activității
de muncă, astfel încât să fie controlat riscul de deteriorare a stării de sănătate a angajaților.
Rezultatele cercetării noastre subliniază și nevoia de multidisciplinaritate în cercetarea
și mai ales prevenția tulburărilor profesionale, precum și o regândire a sistemului actual de
colectare de date epidemiologice privind sănătatea angajaților, subliniind necesitatea
actualizării inclusiv la nivel legislativ a măsurilor de protecție a sănătății angajaților și chiar a
Registrul operativ național al bolilor profesionale.
Direcții de continuare a cercetării
Ceea ce apreciem a fi un demers viitor prioritar este continuarea colectării de date
pentru elaborarea unei taxonomii complete a tulburărilor profesionale. Lucrarea de față
propune o serie de criterii de clasificare și un model de studiu ce pot fi utilizate de către
cercetătorii interesați să-și structureze demersurile de analiză. De asemenea sunt necesare
studii care să contribuie la validarea conținutului taxonomiei, astfel încât aceasta să fie un
instrument util pentru specialiștii implicați în evaluarea stării de sănătate a angajaților.
Importanța unei clasificări a tulburărilor profesionale rezidă în suportul teoretic și științific pe
care aceasta îl oferă practicienilor (medici, psihologi, psihiatri), dar mai ales în
fundamentarea unui cadru legal adecvat pentru actualizarea legislației privind sănătatea și
securitatea muncii.
32
Bibliografie selectivă
Accident du travail - faute inexcusable, Dosar nr. 08-01023/N (Tribunal des Affaires de
Securite Sociale des Hauts de Seine decembrie 2009).
Aniței, M., Pănescu, O., & Chraif, M. (2007). Aspecte practice ale utilizării terapiei cognitive
în managementul resurselor umane în organizațiile bancare. Revista Psihologia
Resurselor Umane, 1.
Avram, E., & Cooper, L. C. (2008). Psihologie organizațional-managerială. Iași: Polirom.
Aw, T., Gardiner, K., & Harrington, J. (2007). Occupational Health. Massachuttes, USA:
Blackwell Publishing.
BBC News Europe. (2001). France Telecom employee sets self on fire at Merignac. Preluat
pe 2011, de pe http://www.bbc.co.uk: http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-
13204168
Carpentier-Roy, M.-C., & Vézina, M. (2000). Le travail et ses malentendus. Enquete en
psychodynamique du travail au quebec. Quebec: Les presses de l'Universite Laval.
Chirică, S., Andrei, D., & Ciuce, C. (2009). Aplicații practice ale psihologiei organizaționale
. Cluj-Napoca: Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania (ASCR).
Coord. științific Romilă, A. (2003). Manual de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor
Mentale (ed. a IV-a). (M. Popa, Ed.) București: Editura Asociației Psihiatrilor Liberi
din România.
Council of Civil Service Unions/Cabinet Office. (2004). Work Stress and Health: the
Whitehall II study. (Dr Jane E. Ferrie, Ed.) Preluat pe 2010, de pe
www.ucl.ac.uk/whitehallI:
http://www.ucl.ac.uk/whitehallII/pdf/Whitehallbooklet_1_.pdf
Cox, T., & Leka, S. (2008). The European Framework for Psychosocial Risk Management.
PRIMA-EF. Nottingham: I-WHO Publications.
Cox, T., Griffiths, A., & Rial-González, E. (2000). Research on Work-related Stress.
European Agency for Safety and Health at Work. Luxembourg: Office for Official
Publications of the European Communities.
DARES. (2008). Les facteurs psychosociaux au travail. Une evaluation par le questionnaire
de Karasek dans l'enquete Sumer 2003. Ministere de l'economie, de l'industrie et de
l'emploi, Ministere du travail, des relations sociales, de la famille et de la solidarite.
DARES, DREES. (2009). Indicateurs provisoires de facteurs de risques psychosociaux au
travail. Preluat pe 12 5, 2009, de pe Le ministre du travail, des relations sociales, de la
33
famille, de la solidarité et de la ville: http://www.travail-
solidarite.gouv.fr/IMG/pdf/rapport_08_10-2.pdf
De Vries, M. K. (2006). The Leadership Mistique. Leading Behavior in the Human
Enterprise (ed. a 2-a ). Marea Britanie: Prentice Hall.
Dejours, C. (1992). Psychopathologie du travail, j'ecoute... 38-39. (M. L. Faucher, Operator
interviu) Prevention, vol. 5, nr. 3.
Dejours, C. (1998). Souffrance en France - La banalisation de l'injustice sociale. Paris,
Franta: Seuil.
Dejours, C. (1999). Comment est nee la psychodynamique du travail. Prophyl sante(15).
Dejours, C. (2001). Subjectivite, travail et action. La pensee(328), 7-19.
Dejours, C. (2001-2002). Psychodynamique et psychopatologie du travail. CURS CNAM.
Paris, Franta.
Dejours, C. (2002). La reconnaissance au travail. Science Humaine(131).
Dejours, C. (2002). Les rapports domestique entre amour et domination. Travailler(8), 27-43.
Dejours, C. (2003). L'evaluation du travail a l'epreuve du reel. Paris: INRA.
Dejours, C. (2004). Activisme professionnel: masochisme, compulsivite ou alienation?
Travailler(11), 25-40.
Dejours, C. (2005). Novelles formes de servitude et suicide. Travailler(13), 53-73.
Dejours, C. (2006). Aliénation et clinique du travail. Actuel Marx, 1(39), 123-144.
Dejours, C. (2008, oct.). Introduction à l’analyse des problèmes de santé au travail.
Intervenție în cadrul întâlnirii mediatorilor autonomi - Rendez-Vous d’Automne.
(ANM, Operator interviu) Franța: http://clinicamuncii.wordpress.com/articole/video/
(Munca și bolile psihice, 4 părți).
Dejours, C. (2008). Le facteur humain (ed. a 4-a). Paris, Franta: PUF.
Dejours, C. (2008). Travail, usure mentale (ed. 3). Paris, Franta: Bayard.
Dejours, C. (2009). Travail Vivant (ed. I). Paris, Franta: Payot.
Dejours, C. (2010). Contribution de la clinique du travail a la theorie de la souffrance.
Lisabona.
Dejours, C. (2010). La question de la reconnaissance.
http://clinicamuncii.wordpress.com/articole/video/.
Dejours, C. (2010). Observations cliniques en psychopathologie du travail. Paris, Franţa:
PUF.
Dejours, C. (30-31 ianuarie, 1997). Conferinta de deschidere. Colocviul international de
psihodinamica si psihopatologia muncii. vol. 1, pg. 1-11. Paris: CNAM.
34
Dejours, C., & Abdoucheli, E. (1990). Itineraire theorique en psychopatologie du travail.
Revue Prevenir, in Moline A.-F. - Travail et sante mentale(20), pg. 19-36.
Dejours, C., & Begue, F. (2009). Suicide et travail: que faire? Paris, France: PUF.
Dejours, C., Aucante, C., & Morice, A. (2001). Rapport de l'enquete de psychodynamique du
travail menee aupres des agents en travail poste du stockage-gaz. Paris.
Deranty, J.-P. (2009). What is work? Key insights from psychodynamics of work. Thesis
Eleven(98), 69-87.
Doniol-Shaw, G., Derriennic, F., & Huez, D. (2001). Symptomatologie dépressive et travail
en sous-traitance nucléaire en France : des facteurs professionnels sont-ils en cause?
Travailler, 1(5), 47-72.
EU-OSHA. (2003). Comment matriser les problemes psychosociaux et reduire le stress
d'origine professionnelle. Preluat pe 2010, de pe http://osha.europa.eu:
http://osha.europa.eu/fr/publications/reports/309
EU-OSHA. (2009). OSH in fi gures: stress at work — facts and fi gures. Preluat pe 2010, de
pe http://osha.europa.eu/en/publications/reports/TE-81-08-478-EN-
C_OSH_in_figures_stress_at_work
EU-OSHA. (2010). European risk observatory report. European Survey of Enterprises on
New and Emerging Risks. Managing safety and health at work. Preluat pe 2010, de pe
http://osha.europa.eu:
http://osha.europa.eu/en/publications/reports/esener1_osh_management
Eurogip-47/F. (2010). Risques psychosociaux au travail : une problématique européenne.
Preluat pe 2010, de pe
http://www.eurogip.fr/en/docs/Eurogip_RPSautravail_2010_47F.pdf
European Agency for Safety and Health at Work. (fără an). Stress. Preluat pe 2011, de pe
http://osha.europa.eu: http://osha.europa.eu/en/topics/stress
Furuya , S. (2004). Karoshi and Karojisatsu in Japan. Preluat pe 2010, de pe Asian Network
for the Rights of Occupational and Environmental Victims (ANROEV):
http://www.anroav.org/pdf/OSH%20ALU%2052.pdf
Gernet, I., & Dejours, C. (2009). Evaluation du travail et reconnaissance. Nouvelle revue de
psychosociologie(8), 27-36.
Gernet, I., Dejours, C., & Demaegdt, C. (2009). Psychiatrie et psychologie en medecine du
travail. Psychiatrie, 1-10.
Gournay, M., Laniece, F., & Kryvenac, I. (2004). Étude des suicides liés au travail en Basse-
Normandie. Travailler, 2(12), 91-98.
35
Hautefeuille, M. (2008). Le dopage des cadres ou le dopage au quotidien. L'information
psychiatrique, 84(9), 827-34.
Iamandescu, I. B. (2002). Stresul psihic din perspectivă psihologică și psihosomatică.
București: Infomedica.
ILO. (2010). List of occupational diseases (revised 2010). Identification and recognition of
occupational diseases: Criteria for incorporating diseases in the ILO list of
occupational diseases. Preluat pe 2011, de pe International Labour Organization:
http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@dgreports/@dcomm/@publ/documents/p
ublication/wcms_150323.pdf
INS. (2007). Sănătatea şi siguranţa la locul de muncă. Modul complementar la ‖Ancheta
forţei de muncă în gospodării‖ (AMIGO). București: Institutul Naţional de Statistică.
Kanai, A. (2009). "Karoshi (Work to death)" in Japan. Journal of Business Ethics(84), 209-
216.
Karasek, R. (2008). Low social control and physiological deregulation—the stress–
disequilibrium theory, towards a new demand–control model. SJWEH Suppl(6), 117–
135.
Kato, T. (1994). The Political Economy of Japanese Karoshi (Death from Overwork).
Hitotsubashi Journal od Social Studies(26), 41-54.
Kawakami, N., Akachi, K., Shimizu, H., Haratani, T., Kobayashi, F., Ishizaki, M., și alții.
(2000). Job strain, social support in the workplace, and haemoglobin A1c in Japanese
men. Occup Environ Med, 57, 805–809.
Leka, S., & Jain, A. (2010). Health Impact of Psychosocial Hazards at Work: An Overview.
Geneva: World Health Organization.
Molinié, A.-F. (2003). Age and working conditions in the European Union. Dublin: European
Foundation for the Improvement of Living and Working Conditions.
Molinier, P. (2006). Les enjeux psychiques du travail. Introduction a la psychodynamique du
travail. Paris, Franta: Payot & Rivages.
Nasse, P., & Légeron, P. (2008). Rapport sur la détermination, la mesure et le suivi des
risques psychosociaux au travail. Preluat pe 2010, de pe Ministre du Travail, des
Relations sociales et de la Solidarité: http://www.travail-emploi-
sante.gouv.fr/IMG/pdf/RAPPORT_FINAL_12_mars_2008.pdf
Negură, G. (2009). Aspecte ale structurării și funcționării comportamentului civic
organizațional în mediul militar. Universitatea din București, Teză de doctorat, Cond.
șt.: prof. univ. dr. Ruxandra Rășcanu, București.
36
Ouvrier-Bonnaz, R. (2006). L. Le Guillant. Le drame humain du travail. Essais de
psychopathologie du travail. L'orientation scolaire et professionnelle, 35(4), 597-600.
218
Paterniti, S., Niedhammer, I., Lang, T., & Consoli, S. M. (2002). Psychosocial factors at
work, personality traits and depressive symptoms: Longitudinal results from the
GAZEL Study. The British Journal of Psychiatry, 181, 111 - 117.
Pezé, M. (2008). Ils ne mouraient pas tous mais tous etaient frappes. Journal de consultation
"Souffrance et travail". Paris: Pearson.
Pezé, M. (2008). La souffrance au travail état des lieux. Revue de la Gendarmerie Nationale,
3, 37-44.
Péze, M. (2008). Souffrance et travail. (Rue89, Operator interviu) Franta.
Rășcanu, R. (2003). Introducere în psihodiagnoza clinică. București: Editura Universității din
București.
Rășcanu, R. (2007). Psihologie aplicată. București: Editura Universității din București.
Seracin, M. (1999). Consecintele introducerii noilor tehnologii si echipamente asupra
conditiilor de securitate si sanatate in munca. Factori de risc pentru securitatea si
sanatatea personalului operator din sistemele de munca cu tehnici si tehnologii noi.
Preluat pe 2010, de pe OSHA:
http://osha.europa.eu/fop/romania/ro/pdfs/stres_profesional_noile_tehnologii.pdf
Seracin, M., & Grigoriu, I. (2003). Măsuri preventive de conservare a stării de confort,
securitate şi sănătate în muncă prin eliminarea / reducerea riscurilor psihosociale.
Preluat pe 2010, de pe OSHA:
http://osha.europa.eu/fop/romania/ro/pdfs/conservarea_starii_de_confort.pdf
Seracin, M., Iordache, M. R., & State, I. (2004). Cercetări privind elaborarea unor proceduri
și metode (indicatori/tehnici) pentru analiza – diagnostic / evaluarea efortului
neuropsihic și pentru identificarea factorilor de risc implicați în activitățile cu
expunere la riscuri profesionale majore. Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și
Familiei, Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii -
București, București.
Siegrist, J., & Rödel, A. (2006). Work stress and health risk behavior. Scand J Work Environ
Health, 32 (6, special issue), 473–481.
Siegrist, J., Peter, R., Georg, W., Cremer, P., & Seidel, D. (1991). Psychosocial and
biobehavioral characteristics of hypertensive men with elevated atherogenic lipids.
Arherosclerosis, 86, 211-218.
37
Sigaut, F. (1990). Folie, reel et technologie. Techniques et culture(15), 167-179.
Tetsuro, K. (1994). The political economy of Japanese Karoshi (deth from overwork).
Hitotsubashi Journal of Social Studies , 26, 41-54.
The Mental Health Foundation. (2000). Mental Health in the Workplace - Tackling the effects
of stress. Preluat de pe The Mental Health Foundation: www.mentalhealth.org.uk
Vezina, M. (1999). Stres et psychodynamique du travail: de nouvelles convergences.
Travailler, 201-218.
Vezina, M., Bourbonnais, R., Brisson, C., & Trudel, L. (2006). Definir les risques. Note de
rechercehe: sur la prevention des problemes de sante mentae. Actes de la recherche en
science sociale, 32-38.
World Health Organization. (1946). Preamble to the Constitution of the World Health
Organization. International Health Conference. 2, p. 100. New York: Official
Records of the World Health Organization.
World Health Organization. (2004). Work Organization and stress : systematic problem
approaches for employers, managers and trade union representatives. Preluat pe
2011, de pe www.who.int:
http://www.who.int/occupational_health/publications/pwh3rev.pdf
World Health Organization, Sante et bien-etre social Canada, Association Canadienne de
sante publique. (1986). La première Conférence internationale pour la promotion de la
santé. Charte d'Ottawa pour la promotion de la sante. Ottawa.
Ziarul Financiar. (2007). Manager de audit E&Y, decedat de extenuare (update). Ziarul
Financiar, http://www.zf.ro/prima-pagina/manager-de-audit-e-y-decedat-de-
extenuare-update-3030968/.
Zins, M., Leclerc, A., & Goldberg, M. (2009). The French GAZEL Cohort Study: 20 years of
epidemiologic research. Advances in life course research, 14(4), 135-146.
Zlate, M. (2007). Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II). Iași: Polirom.