Teste de evaluare a echilibrului şi exerciţii statice şi dinamice în vederea

dezvoltării lui

prof. univ. dr. Emilia Florina Grosu – Univ. “Babeş – Bolyai” Cluj – Napoca

lect. dr. Costi Mihaiu – Universitatea Bucuresti

masterand Vlad Teodor Grosu – FEFS Univ. “Babeş – Bolyai” Cluj – Napoca

R E Z U M A T

Studiul este dedicat argumentării teoretice şi experimentale a optimizării

antrenamentului din dansul sportiv Studiile efectuate au demonstrat că vârsta de 11-14

ani este destul de favorabilă pentru dezvoltarea echilibrului odată cu dezvoltarea morfo-

funcţională şi motrică a sportivilor.

Una din căile de optimizare a conţinutului antrenamentului în dansul sportiv poate

fi folosirea diferitelor mijloace de acţionare în vederea dezvoltării echilibrului cu şi fără

elemente din tehnica corporală.

Cuvinte cheie: coordonare, echilibru, capacităţi coordinategtive,categoriile“E”

şi“D”,antrenament, dans sportiv, pregătirea fizică, pregătirea tehnică,tehnica corporală,

mijloace de pregătire, programe, planificare, jocuri de mişcare, elemente de tehnică

corporală.

a) Evaluarea echilibrului static

Echilibrul static se evalueaza printr-o serie de teste consacrate clinic, dintre care

sunt amintite: testul Romberg, testul echilibrului monopodal, testul funcţional de prindere

(functional reach test Duncan) etc.

Testul Romberg investighează echilibrul în poziţia stând, membrele inferioare

apropiate, membrele superioare pe lângă trunchi sau orientate în plan anterior (coatele

extinse). Se execută cu ochii deschişi şi închişi (se reduce contolul senzorial numai dacă

subiectul poate menţine poziţia de testare cu cu ochii deschişi). Se apreciază timp de 60

de secunde pierderea sau încercările de menţinere a echilibrului (redresările) prin oscilaţii

excesive sau prin păşire. In leziuni vestibulare se observă devierea laterală în partea

1

afectată. In mod normal cu ochii închişi sau deschişi, subiectul nu prezintă deviaţii sau

căderi.

Testul Romberg sensibilizat eveluează echilibrul din poziţia stând cu un picior în

faţa celuilalt (se reduce suprafaţa de sprijin); se execută cu ochii deschişi sau închişi.

Poziţia se menţine 60 de secunde. Este interpretat ca şi testul Romberg.

Testul echilibrului prin sprijin unipodal Din ortostatism, membrele superioere

incrucisate, mentinute pe torace, se solicita subiectului sa flecteze un genunchi si sa

mentina pozitia de sprijin unipodal timp de 30 de secunde. Subiectul poate alege

membrul inferor de sprijin. Testu se executa cu ochii deschisi si apoi inchisi. La vâstnici,

mentinerea sprijinului sub 5 secunde evidentiaza risc crescut de cadere.

In cazul sportivilor, testul se execută cu sprijin alternativ pe membrele inferioare, iar

echilibrul trebuie menţinut o perioadă de timp cât mai lungă.

Testul funcţional de prindere (Functional reach test Duncan) Subiectul în

ortostatism, se înclina în plan anterior, cu membrul superior extins din cot, mimând

mişcarea de apucare a unui obiect aflat cât mai departe, încercând să-şi menţină

echilibrul. Se măsoară în centimetri distanţa maximă posibilă.

Testul Flamingo din cadrul bateriei de teste “Eurofit” evaluează numărul de

încercări necesare subiectului pentru a-şi menţine echilibrul timp de 1 minut în poziţia

stând sprijin unipodal pe picioarul preferat, orientat pe axa longitudinală a unui support

de echilibru cu următoarele dimensiuni: 50cm lungime, 4cm înălţime şi 3cm lăţime;

membrul inferior opus este flectat din genunchi şi prins apoi de gleznă cu mâna de

aceeaşi parte. Se notează numărul total de dezechilibrări.

Testul de echilibru Bruininks- Oseretsky

Testul a fost preluat tot după un model al Valentinei Horghidan şi se desfăşoară

astfel: menţinerea echilibrului pe o bară de echilibru (bancă de gimnastică), maximum

10”, această probă s-a desfăşurat sub două variante:

- prima variantă subiectul priveşte o ţintă situată la nivelul ochilor la distanţă de 3 m,

stând pe un picior celălalt îndoit la 900.

- a doua variantă subiectul trebuie să- şi păstreze echilibrul stând pe un picior în acelaşi

mod ca în prima variantă, dar având ochii închişi.

Testul Stork al ortostaţiunii

2

Obiective : monitorizarea dezvoltarii capacitatii sportivului de a-si mentine starea de

echilibru intr-o pozitie statica

Resurse necesare: O locatie calda, uscata – sala de gimnastica, cronometru, asistent

Analiza rezultatelor testului: Se face analiza rezultatelor prin compararea cu valorile

obţinute la testele anteriore şi este de asteptat ca între fiecare test datele sa indice un

progres.

Date normative pentru testul Stork: Bottom of Form

In continuare sunt prezentate valorile nationale pentru adolescentii între 16 – 19 ani.1

Sex Excelent Peste medie Mediu Sub medie Slab

Babati >50 sec 50 - 41 sec 40 - 31 sec 30 - 20 sec <20 sec

Femei >30 sec 30 - 23 sec 22 - 16 sec 15 - 10 sec <10 sec

Table Reference: Arnot R and Gaines C, Sports Talent, 1984

Modul de conducere al testului

Stand confortabil cu sprijin pe ambele picioare

Mainile pe solduri

Se ridica un picior si se plaseaza degetele piciorului pe

genunchiul opus

La comanda antrenorului

Ridicarea călcâielor şi sprijin pe vârfuri

Antrenorul porneşte cronometrul

Se menţine echilibrul cat este posibil de mult fara sa atinga

podeaua cu calcaiul sau ca celalalt picior sa se indeparteze

de pe genunchi

Antrenorul înregistrează timpul în care sportivul îşi menţine

echilibrului

Se repetă testul pentru celălalt picior.

Testul Stork cu ochii închişi

1 Table Reference: Arnot R and Gaines C, Sports Talent, 1984

3

Obiective : monitorizarea dezvoltării capacităţii sportivului de a-şi menţine starea de

echilibru într-o poziţie statică.

Resurse necesare: O locaţie caldă, uscată – sala de gimnastică, cronometru, asistent

Modul de desfăşurare al testului

Stând confortabil cu sprijin pe ambele picioare

Mâinile pe şolduri

Stând pe piciorul preferat cu laba piciorului intinsa pe podea se ridica celalalt picior si se

aseaza degetele piciorului pe genunchiul piciorului preferat.

La comanda asistentului:

Se închid ochii

Asistentul porneşte cronometru

Se menţine echilibru cât de mult este posibil

Se opreşte cronometrul când se deschid ochii , se mişcă mâinile, se departează

piciorul de pe genunchi sau se mişcă piciorul de sprijin

Asistentul înregistrează timpul cât se menţine echilibrul

Se repetă testul de trei ori.

Analiza rezultatelor testului

Date normative

Cel mai bun timp 60 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5

Barbati - puncte 20 18 16 14 12 10 8 6 4 3 2 1

Femei - puncte           20 17 14 11 8 4 2

Table Reference: Arnot R and Gaines C, Sports Talent, 1984

b) Evaluarea echilibrului dinamic

Testul Bass este cel mai utilizat în activităţile motrice: Măsurarea echilibrului

dinamic (testul Bass). Subiectul stă cu piciorul drept pe punctul (marca) de plecare şi

apoi sare pe prima marcă cu piciorul stâng şi încearcă să menţină poziţia statică timp de 5

secunde. Subiectul va continua alternarea picioarelor sărind şi menţinând timp de 5

secunde poziţia statică, până ce termină traseul. Vârful tălpii (pingeaua) trebuie să

acopere complet marca, încât aceasta să nu se vadă. O performanţă bună constă din

acoperirea fiecărei mărci cu pingeaua fără atingerea duşumelei cu călcâiul sau altă parte a

4

corpului şi din menţinerea poziţiei statice timp de 5 secunde, cu acoperirea fiecărei mărci.

Se acordă 5 puncte pentru fiecare aterizare şi acoperire corectă a mărcii şi se adaugă câte

un punct pentru fiecare secundă de menţinere a echilibrului static. Un subiect poate

obţine maximum de 10 puncte pentru fiecare marcă, sau un total de 100 puncte pentru

traseul complet. Fiecare din cele 5 sec de încercare de menţinere a echilibrului va fi

munărată cu voce tare, cu un punct acordat fiecărei sec. şi cu înregistrarea scorului

(punctelor) pentru fiecare marcă. Subiectul are voie să se reechilibreze, încercând să

menţină echilibrul pentru 5 sec., după ce a aterizat corect.

Materiale: un cronometru sau ceas cu secundar, 11 mărci de 2,54 cm x 2cm (pot fi confecţionate din hârtie gumată sau leucoplast) şi o bandă metrică. (din Kirkendall & col., 123, p. 129), citat din Epuran (1992) - fig. .

Testul Fukuda evaluează deviaţiile subiectului de la linia imaginară de mers în

timpul deplasării, cu ridicarea alternativă a genunchilor de 50 de ori, ochii fiind acoperiţi.

O deviaţie mai mică sau egală cu 30º este considerată normală. In cazul unei afectări

5

10

8

START

76 Cm

76 Cm

76 Cm

76 Cm

152 Cm

MARCA = 2,5 x 2 Cm

9

76

5

43

2

1

labirintice unilaterale, deviaţia depăşeşte 30º de partea leziunii. Testul se poate aplica în

diverse variante, cu condiţia etalonării pentru diferite grupe de subiecţi.

Testul “ridica-te si mergi” (“go up and go”). Propus de Mathias et al., evalueaza

echilibrul in timpul unor sarcini motrice uzuale. Testul a fost validat prin compararea

rezultatelor cu date furnizate de studii posturologice effectuate pe o platformă de forţă.

Din poziţia aşezat confortabil pe un scaun cu spătar, plasat la 3 metri în faţa unui perete,

subietul este invitat să execute testul, care se compune din următoarele faze:

- se ridică de pe scaun;

- menţine ortostatismul câteva secunde;

- se deplasează până la perete (3m);

- se întoarce 360º, fără să atingă peretele;

- revine în dreptul scaunului;

- se întoarce 360º;

- se aşează pe scaun.

Interpretare: rezultatele sunt exprimate pentru fiecare fază prin raportare la o scala de la 1

la 5.

Tabelul 4 – Interpretare test “go up and go”

Cotaţie Interpretare

1 Nu exista instabilitate

2 Uşoară instabilitate, execuţie lentă (deficit uşor)

3 Ezitări, mişcări compensatorii ale trunchiului şi ale membrelor (deficit

mediu)

4 Poticneli în execuţie (deficit important)

5 Dezechilibrare severă, risc permanent de cădere (deficit sever)

Un scor mai mare sau egal cu 3 pentru fiecare faza evidentiază un risc important de

cădere, care impune vigilenţa din partea supraveghetorilor.

Stress test a fost introdus de Wolfson şi dezvoltat de Chandler et al. Acest test

studiază echilibrul în timpul aplicării unor forţe de dezechilibrare. Printr-un sistem de

scripeţi, a căror greutate reprezintă 1,5 sau 3 sau 4,5 din greutatea corporală a subiectului

testat, în funcţie de înălţimea acestuia, se produc dezechilibrări bruşte. Reacţiile de

6

redresare ale subiectului se înscriu pe o scală largă de la 0 (fără reacţie) până la 9 (ajustări

posturale minime). Scorul scăzut indică prezenţa unor tulburări importante de echilibru.

Examenul menţinerii unei atitudini

In condiii fiziologice o atutudine se poate menţine mai mult timp de ex: călcâiul aşezat pe

genunchi sau indexul pe piramida nazală. Aceste probe se pot efectua şi după un efort

care a solicitat aparatul locomotor. Adesea unele tulburări apar sau se intensifică după

efort ceea ce semnifică labilitate funcţională a aparatului locomotor, în special a

coordonării mişcărilor.

Scala abilităţii de mişcare - Cuprinde 10 teste de mobilizare:

- şezând nesprijinit

- ridicat din şezând

- transferuri

- stând în ortostatism nesprijinit

- culege un obiect de pe sol

- întindere înainte din stând

- mers

- mers şi apoi întoarcere

- pas peste obstacole

- urcat scări

Se codifică cu 0,1 si 2

0-incapabil

1 - execuţie cu dificultate

2 - execuţie fără dificultate

Testul de echilibru Tinuetti – (de verificat numele)

Se apreciează următoarele acţiuni:

-şezând nesprijinit

-ridicare din şezut

-aşezare din ortostatism

-stând în ortostatism nesprijinit

-stând cu ochii închişi întoarcere la 360 grade

-îmbrânciri sternale

7

Se codifică cu 0, 1 sau 2.

Testul de mers Tinuetti

Analizarea câtorva componente ale mersului la pacient la viteza obşnuită şi crescută

Se codifică cu 0, 1 sau 0, 1, 2

Se analizează:

-iniţierea mersului

-lungimea pasului

-inalţimea pasului

-simetria pasului

-continuitatea pasului

-devierea traseului mersului

-mişcarea trunchiului

-distanţa între călcâie în mers

Descrierea exerciţiilor de echilibru

Exerciţiile de echilibru dezvolta calităţile necesare menţinerii stabilităţii

corpului în diferite poziţii sau în deplasare. Pentru efectuarea exerciţiilor de echilibru sunt

necesare păstrarea poziţiei corecte a corpului şi uşurinţa de a repartiza greutatea corpului

pe picioare.

Exerciţiile de echilibru impun o coordonare perfecta a activităţii marilor grupe

musculare, o concentrare a atenţiei şi chiar un efort volitiv intens, deoarece păstrarea

stabilităţii corpului se realizează în condiţii de sprijin redus sau de schimbare a poziţiei

centrului de greutate a corpului faţă de sprijin.

Atât în poziţiile statice cât şi în cele dinamice, echilibrul corpului se poate

menţine cu ajutorul mişcărilor compensatorii ale diferitelor segmente, mişcări ce asigură

poziţia centrului de greutate al corpului deasupra suprafeţei de sprijin.

Locul exerciţiilor de echilibru în cadrul lecţiei de dans este în partea

pregătitoare a lecţiei, sub forme mai simple pentru educarea ţinutei corecte a corpului,

sau în fundamentală, în regia în care se rezolva sarcinile lecţiei: învăţarea deprinderilor

motrice sau în În metodica de predare a elementelor cu caracter de echilibru se parcurg

următoarele procedee:

8

1. Uşurarea condiţiilor de echilibru folosind bara de perete sau scara fixa

la început cu sprijinul ambelor mâini, apoi cu una;

2. Trecerea treptata la exerciţii fără sprijin mişcându-se şi baza de

susţinere: exerciţii de echilibru pe ambele picioare, pe un picior, pe toata talpa;

3. Coborârea sau ridicarea centrului de greutate faţă de suprafaţa de

sprijin prin trecere pe vârfuri ;

4. Executarea elementelor de echilibru static după elementele dinamice:

sărituri, piruete , valuri;

5. Îngreunarea poziţiilor de echilibru prin suprimarea mişcărilor

compensatorii şi introducerea unor mişcări neobişnuite ale unor segmente (exemplu:

ridicarea unui picior înapoi, o data cu aplecarea trunchiului înainte şi în trecere în

extensie ducând piciorul în faţă);

6. Executarea elementelor de echilibru în tempouri diferite cu mărimea

duratei de menţinere;

7. Realizarea exerciţiilor în pereche.

Exerciţiile de echilibru se combina cu diferite poziţii şi muşcări de braţe şi

trunchi şi în final exerciţii de echilibru din deplasare. Exerciţiile de echilibru trebuie

alternate cu exerciţii uşoare, dinamice, distractive, iar execuţia corecta a acestor elemente

este necesară deoarece sunt cuprinse în diferite compoziţii libere sau cu obiecte portative

şi se constituie şi ca părţi componente ale altor părţi tehnice: întoarceri şi piruete.

Exerciţiile de echilibru se împart in doua categorii:

Poziţii menţinute – exerciţii de echilibru pe loc sau static

Treceri dintr-o poziţie în alta – exerciţii de echilibru dinamice.

Exerciţii de echilibru statice

1. Stând

pe vârfuri: cu genunchii:

întinşi

îndoiţi

cu picioarele

– apropiate

depărtate

9

laterala

înainte

Aceste elemente se pot executa cu diferite poziţii şi mişcări de braţe şi de trunchi.

(fig.1).

fig.1

2. Stând pe un picior:

pe toata talpa

pe vârf

a. cu piciorul liber întins în diferite direcţii:

- înainte(fig.2 b)

- lateral (fig.2c)

- înapoi (arabesque) (fig. 2a, 2d)

a b c d

fig. 2

b. cu piciorul de sprijin îndoit

c. cu piciorul liber îndoit, sprijinit:

- cu vârful pe partea interna a genunchiului piciorului de baza, genunchiul orientat

lateral (fig. 3 d)

10

- cu vârful pe partea internă a genunchiului piciorului de bază, genunchiul orientat

înainte. (fig. 3 a, c)

- cu gamba înapoi, cu genunchii apropiaţi(fig.3 b)

- cu laba sprijinită pe glezna piciorului de bază şi genunchiul orientat înainte sau lateral

(fig.3 e)

d. cu piciorul liber îndoit, la unghi obtuz:

- înainte – “tire-buchon” (fig.3 f)

- înapoi – atitudine înapoi (cu coapsa ridicata) (fig.3g), arabesque (fig 3.h)

Toate aceste elemente se pot executa cu diferite poziţii şi mişcări de braţe şi de

trunchi

a b c d e f g h

fig 3

Exerciţii de echilibru dinamice

- sunt mai complicate, deoarece pentru păstrarea echilibrului corpului într-un

anumit moment trebuie învinsă acţiunea inerţiei.

Trecerile dintr-o poziţie în alta se executa prin diferite procedee:

a. Micşorarea bazei de susţinere.

b. Schimbarea poziţiei segmentelor corpului păstrând aceiaşi baza de susţinere.

c. Mărirea bazei de susţinere prin dezechilibrare. Aceasta dezechilibrare se

realizează prin deplasarea centrului de greutate în afara bazei de susţinere, cu

tendinţa de a păstra cât mai mult aceasta fază. După pierderea echilibrului se

trece în fandat (fig.4).

Mers pe vârfuri cu diferite poziţii şi mişcări de braţe şi de trunchi

11

fig.4

Pas pe vârful unui picior (pique)

- cu piciorul liber în diferite poziţii (înainte, înapoi, lateral)

- cu diferite poziţii şi mişcări ale braţelor şi trunchiului

Cu ridicarea pe vârfuri (releve):

- cu picioarele apropiate.

- cu picioarele depărtate.

- pe un picior, celalalt în diferite poziţii sau executând diferite mişcări.

- ridicare pe vârfuri, cu diferite poziţii şi mişcări ale braţelor şi trunchiului.

Trecere din poziţii joase de echilibru în poziţii înalte şi invers, modificând

înălţimea centrului de greutate şi dimensiunile suprafeţei de sprijin.

Structuri complexe de echilibru în poziţii joase, semiînalte, înalte, cu picioarele

apropiate sau depărtate; pe un picior cu celalalt întins ridicat înainte, peste orizontala cu

trunchiul în flexie dorsala sub orizontala, sau piciorul ridicat înapoi.

Stând pe un picior cu celalalt în diferite poziţii: trecerea piciorului liber dintr-o

poziţie în alta sau dintr-o direcţie în alta, fără sau cu modificarea înălţimii centului de

greutate şi a poziţiei trunchiului şi a braţelor (fig.5).

fig.5

Menţinerea unei poziţii de echilibru pe ambele picioare sau pe un picior cu

genunchii întinşi sau îndoiţi în diferite poziţii ale trunchiului şi braţelor, ca finalizare a

12

elementelor tehnice, echilibru pe piciorul de aterizare după o săritura sau pe piciorul pe

care se efectuează rotaţia printr-o pirueta.

ÎNTOARCERI SI PIRUETE (ÎNVÂRTIRI)

Generalităţi

Întoarcerile şi piruetele sunt exerciţii complexe de rotare a corpului în jurul

axei verticale, folosind o suprafaţa de sprijin redusă.

Într-o învârtire distingem următoarele faze:

- faza de preparaţie (poziţia iniţiala)

- impulsia cu întoarcere (rotarea propriu-zisa)

- faza de oprire (poziţia finala)

Învârtirile se pot executa: pe ambele picioare, de pe un picior pe celalalt, pe un

singur picior, pe genunchi şi din şezând. Păstrarea echilibrului în timpul învârtirii este

ajutată de mişcările compensatorii ale corpului , braţelor şi picioarelor.

Execuţia tehnică corectă a piruetelor şi a întoarcerilor depinde de următorii

factori (după prof. V. Mociani)

- coordonare precisă a activităţii neuromusculare, în vederea menţinerii echilibrului

corpului

- orientarea precisă în spaţiu

- coordonare mişcărilor de picioare, braţe, trunchi, cap care asigura realizarea acţiunii

respective

- posibilitatea de a îmbina poziţia stabilă corpului cu mişcarea de rotaţie

- capacitatea de a folosi inerţia de rotare şi de a o păstra până la terminarea mişcării

- capacitatea de a calcula viteza de rotare în aşa fel încât să se poată executa o oprire

corecta

Intoarcerile: – sunt învârtiri mai simple care nu necesita o preparaţie speciala în

momentul plecării. Mişcarea de o rotaţie este de 90 de grade, de 180 grade, maxim 360

de grade in jurul axei verticale.

Piruetele: - mişcarea de rotaţie în jurul axei, care se realizează printr-o învârtire

continua de ce puţin 360 de grade. Deoarece necesita un efort fizic susţinut şi o

concentrare mare a atenţiei , este recomandabil că piruetele mai complicate să fie

executate la început pe părţi, apoi să fie legate, iar gradele de întoarcere să crească

13

treptat: 90 grade, 180 grade, 360 grade, o data cu însuşirea corecta a tehnicii piruetei

respective

Bibliografie

Albu, A., Albu, C.,- (1999) Psihomotricitate, editura Spiru Haret, Bucureşti.

Birch, A., (2000) - Psihologia dezvoltării, Ed. Tehnică, Bucureşti.

Bocu,T., (2003) - Kinetologie, editura Medicala Universitara Iuliu Hatieganu, Cluj –

Napoca.

Carligelu V., (2007) - Kinetoterapia o arta a miscarii si a vindecarii, editura Eikon, Cluj

–Napoca.

Cârstea, G.,(1993) - Programarea şi planificarea în educaţia fizică şi sprtivă şcolară.- Ed.

Universul.- Bucureşti, 63p.

Cârstea, G.,(1993) - Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului.- Ed. Universul.-

Bucureşti,.

Cârstea, G., (1997) - Educaţia fizică. Teoria şi bazele metodicii.- A.N.E.F.S..- Bucureşti,.

Cordun, Mariana, (2009) - Kinantropometrie, Bucureşti, Ed. CD Press

Dragnea, A., Teodorescu, S., (2002) - Teoria sportului/ Ed. Fest.- Bucureşti, p 128-151.

Gagea, A.,(2002) - Cercetari interdisciplinare din domeniul sportului, edit.Destin ,

Bucuresti.

Ganea, Virgil., (2006) – Definirea şi tipologia agrementului de „tip out-door„ – Rev.

Palestrica Mileniului III – Civilizaţie şi Sport, anul VII, nr 4, (26), dec 2006, pg 34 -36.

Golu,M., (2002)- Bazele psihologiei generale, Bucureşti.

Grosu, E.F.,(2009) - Psihomotricitate (part I si II), editura GMI, Cluj Napoca

Grosu, E.F., şi colab.(2008) – Conceptele fundamentale ale ştiinţei sportului, Editura

GMI, Cluj –Napoca.

Horghidan, V.,(2000) - Problematica psihomotricitatii, edit.Globus, Bucureşti;

Marcu, V., Dan M., (2007) - Kinetoterapie, Editura Universitadii din Oradea.

Papilian V, (2003) - Anatomia omului, Volumul I, Aparatul locomotor, Editie revizuita

de prof. univ. dr. Ion Albu, Bucuresti, Editura ALL

Pasztai, Z., (2004) - Kinetoterapie in neuropediatrie, editura Arionda, Oradea.

14

Pasztai, Z., (2001)- Kinetoterapia in recuperarea functionala posttraumatica a aparatului

locomotor, editura Arionda, Oradea.

Paşcan, I., (2008) – Metodica predării gimnasticii în şcoală, Editura Casa Cărţii de

Ştiinţă; Cluj –Napoca

Paşcan, I., (2006) – Gimnastica în şcoală, Editura Napoca Star, Cluj –Napoca.

Sbenghe, T., (1999) - Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura Medicala,

Cluj –Napoca.

Sbenghe, T., (2008) - Kinesiologie ştiinţa mişcării, Editura medicala, Bucuresti, 2008.,

pag. 365-373.

*** Programe şcolare. Aria curriculară "Educaţie fizică şi sport" la ciclul gimnazial/

Ministerul Educaţiei şi Cercetării.- Consiliul Naţional pentru Curriculum.- Bucureşti,

2001.- 48p.

http:// www.edu.ro

http://www.femei-moderne.ro/articol/cariera/coordonarea,951.html

http://www.lucianmarin.com/anatomie/pagina/nervos-coordonare/

http:// www.brianmac.co.uk - 101 Performance Evaluation Tests, Brian MCKenzie

15