TESTE DE AUTOCONTROLAFERENTE CURSULUI ID

EXPERTIZĂ MERCEOLOGICĂ

Capitolul !.1.1. Termenul de expertiză are semnificaţia:

a. punerea de acord, pe baza experienţei pe care au acumulat-o. a părerii părţilor dintr-un litigiu;b. folosirea rezultatului unor experienţe sau încercări pentru soluţionarea unor litigii;c. cercetarea unei probleme de către un specialist intr-un anumit domeniu pentru a elucida unele chestiuni de fapt;d. sugerată de latinescul „experior”, a încerca, a experimenta procedee de punere în evidenţă a unor componente ale produselor.

1.2. Expertiza se defineşte ca:a. mijlocul de probă oferit de către una din părţile aflate în litigiu printr-un specialist în drept, angajat pentru a-l ajuta să câştige litigiul;b. efectuarea unor încercări sau analize într-un domeniu dat;c. activitatea unui specialist cu rol de martor la judecarea litigiului;d. mijlocul de probă prin care se aduc la cunoştinţa celui care a iniţiat-o concluzii cu privire la fapte pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinţe specializate.

1.3. Efectuarea expertizei de către experţii numiţi este:a. obligatorie;b. opţională;c. opţională numai dacă expertul este angajat al părţii pe care o reprezintă;d. obligatorie numai dacă partea care a solicitat expertiza i-a achitat onorariul.

1.4. Obiectivul expertizei merceologice este:a. stabilirea vinovatului pentru deprecierea calitativă a mărfii şi a sancţiunii pentru acesta;b. stabilirea prevederilor legale şi a celor din normative care au fost încălcate în cazul litigiului dintre părţile contractante;

c. stabilirea exactă a calităţii loturilor de produse în relaţie cu condiţiile, cauzele, locul şi împrejurările care au generat abateri de la calitatea prescrisă şi contractată;d. stabilirea precisă a circuitului tehnic al mărfurilor, circuit pe care produsele au putut să fie degradate calitativ.

1.5. Expertiza merceologică se extinde:a. pe parcursul circulaţiei tehnice a mărfurilor, dar poate cuprinde şi faze anterioare cum sunt fabricaţia, omologarea, proiectarea;b pe parcursul procesului de fabricaţie, acesta fiind sursa eventualelor defecţiuni calitative;c. pe parcursul operaţiilor de transport, depozitare şi manipulare care sunt principalele surse de litigii între părţi;d. pe parcursul recepţiei calitative a mărfurilor din care de fapt expertiza face parte.

1.6. Care sunt condiţiile pentru ca unei expertize să i se traseze sarcina de a judeca fondul litigiului?a. Totdeauna expertiza judecă fondul litigiului, expertul nu are voie să se abată de la obiectul care i-a fost stabilit;b. Totdeauna expertiza judecă fondul litigiului, iar concluziile ei au forţă probantă absolută;c. Expertizei i se trasează sarcina de a judeca fondul litigiului dacă litigiul se referă la aşa numitele cerinţe esenţiale (protecţia vieţii, sănătăţii şi siguranţei consumatorilor şi a mediului);d. Nu se poate dispune o expertiză căreia să i se transfere sarcina de a judeca fondul litigiului.

1.7. Expertiza merceologică judiciară este :a. obligatorie, în sensul că instanţa trebuie să consulte întotdeauna expertul, deci să dispună expertiza;b. obligatorie în speţele privind degradarea produselor care afectează sănătatea consumatorilor;c. facultativă, în sensul dă instanţa apreciază dacă în speţa în cauză expertiza este necesară şi concludentă;d. facultativă de drept, dar obligatorie de fapt.

1.8. Concluziile raportului de expertiză cuprind:

a. răspunsurile concise la obiectivele impuse de instanţă, cu consemnarea răspunderilor tehnice legate de vicierea în cauză;b. răspunsurile concise la obiectivele impuse de instanţă, cu soluţionarea aspectelor tehnice şi juridice ale problemei;c. răspunsurile concise la obiectivele impuse de instanţă, cu consemnarea aspectelor juridice ale problemei;d. răspunsurile concise la obiectivele impuse de instanţă, cu propuneri privind soluţionarea aspectelor juridice ale problemei.

1.9. În cadrul investigării obiectului expertizei, investigaţiile pornesca. de la momentul vicierii şi parcurg în sens invers drumul mărfii, astfel încât să se stabilească locul, momentul şi cauza vicierii;b. de la studiul procesului de fabricaţie şi se urmăreşte şi controlul de calitate pentru ca să se constate dacă produsul a fost viciat în fabrică;c. de la momentul recepţiei mărfii şi parcurg drumul acestuia astfel încât să se stabilească vinovaţii pentru viciul produs pe parcurs;d. de la momentul preluării mărfii de la cărăuş şi se parcurg etapele planului stabilit de expert.

1.10. Care sunt condiţiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca o expertiză să fie admisibilă ca mijloc de probă?

a. Expertul numit să nu se încadreze în situaţiile care creează prezumţia lipsei de obiectivitate;b. Să existe necesitatea consultării unui specialist şi să poată elucida anumite împrejurări care să uşureze soluţionarea corectă a cauzei;c. Să existe solicitarea uneia din părţi sau a ambelor părţi implicate în litigiu şi instanţa să încuviinţeze cererea pentru expertiză;d. Să fie asigurate condiţiile tehnice, organizatorice şi de personal pentru desfăşurarea expertizei şi pentru obţinerea unor rezultate obiective.

Capitolul 2.

2.1. Caracteristicile de calitate sunt:a. proprietăţile care conferă produsului aptitudinea de a satisface nevoile consumatorului;

b. acele caracteristici care corespund cu prevederile standardelor şi astfel asigură calitatea produsului;c. acele proprietăţi care privesc cerinţele esenţiale;d. proprietăţile produsului, exprimate numeric.

2.2. Indicatorii de calitate sunt:a .indicatorii economici ai întreprinderii producătoare, care caracterizează din punct de vedere calitativ producţia acelei întreprinderi;b. exprimarea cu adjective adecvate ale unor proprietăţi ale

produsului;c. raportul dintre valoarea reală şi valoarea prescrisă pentru unele caracteristici ale produsului;d. expresia cantitativă a caracteristicilor de calitate măsurabile.

2.3. Eşantionul, în accepţiunea utilizată la determinarea calităţii produselor, este:

a. o cantitate de produse definite ale aceluiaşi agent economic, prezentate împreună pentru vânzare;b. o submulţime a lotului, extrasă după criterii bine stabilite pentru a servi la determinarea calităţii lotului;c. o submulţime a mărfii recepţionate care se păstrează pentru o eventuală expertiză;d. o cantitate de produse de acelaşi fel, fabricate în aceleaşi condiţii, din aceleaşi materii prime, cu aceleaşi utilaje.

2.4. Nivelul de calitate acceptabil (AQL) este:a. procentul minim de obiecte lipsite de defecte la care un lot are şanse să fie respins la recepţie;b. procentul de obiecte defecte la cate un lot se va refuza din motive

de calitate;c. procentul maxim de obiecte defecte la care un lot încă se consideră acceptabil din punct de vedere al calităţii medii;d. procentul minim de obiecte defecte la care un lot se consideră acceptabil din punct de vedere al calităţii medii.

2.5. Calitatea se defineşte ca:a. ansamblul de caracteristici ale unui produs care îl fac apt de a fi admis în consum;

b. ansamblul de caracteristici ale unui produs care îi conferă acestuia aptitudinea de a-l menţine în stare de funcţionare în condiţii date, o perioadă de timp dinainte stabilită;c. ansamblul de caracteristici ale unui produs care îi conferă acestuia aptitudinea de a fi repus în funcţiune în timp util;d. ansamblul de caracteristici ale unui produs care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicate.

2.6. Neconformitatea este:a. abaterea unei caracteristici de calitate în raport cu cerinţele unei categorii specifice de clienţi;b. abaterea unei caracteristici de calitate în raport cu cerinţele

specificate;c. abaterea unei caracteristici de calitate de la valorile prescrise după un timp de funcţionare;d. abaterea unei caracteristici de calitate în raport cu contractul de

garanţie.

2.7. Proprietăţile atributive ale mărfurilor, care pot deveni caracteristici de calitate, sunt:

a. proprietăţi cu care produsul este înzestrat de către comerciant, cu alte cuvinte proprietăţi care I se atribuie în campania de publicitate;b. proprietăţi pe care clientul le atribuie produsului ca urmare a activităţii de promovare desfăşurate de comercianţi;c. proprietăţi nemăsurabile, exprimate prin adjective sau atribuite, care se apreciază prin simţuri;d. proprietăţi atribuite mărfurilor în cursul procesului de concepţie-

proiectare.

2.8. Există posibilitatea ca furnizorul să declare conformitatea produsului său?

a. Nu, conformitatea se certifică numai de către organisme neutre acreditate;

b. Da, pentru oricare din produsele sale, iar declaraţia este conformă cu SR ISO 9001;c. Da, există posibilitatea pentru anumite produse, iar declaraţia este conformă cu SR EN 45014;d. Nu, conformitatea se certifică în comun de producător şi ASRO.

2.9. Metodologia generală de determinare a calităţii produselor în expertiza merceologică cuprinde:

a. efectuarea probelor organoleptice şi/sau fizico-chimice şi compararea rezultatelor cu normele în vigoare;b. parcurgerea etapelor întocmirii raportului de expertiză, după investigarea circuitului tehnic în sens invers;c. stabilirea criteriilor, selecţionarea caracteristicilor, selecţionarea indicatorilor, determinarea calităţii reale a loturilor, prelucrarea, exprimarea şi interpretarea rezultatelor, controlul şi reducerea erorilor de măsurare, analiza factorilor care au putut produce modificări ale indicatorilor de calitate ai produselor;d. introducerea managementului calităţii, adică a documentelor lui – manualul şi procedurile – şi efectuarea periodică a auditului de calitate.

2.10. Costurile calităţii sunt:a. suma costurilor suportate pentru a asigura o calitate satisfăcătoare pentru a da încredere în calitate;b. suma costurilor suportate pentru a asigura o calitate satisfăcătoare şi pentru a da încredere în calitate şi a pierderilor suferite atunci când nu se obţine o calitate satisfăcătoare;c. suma costurilor suportate pentru a asigura acoperirea pierderilor suferite atunci când produsele livrate nu sunt de calitate corespunzătoare;d. suma costurilor suportate pentru a asigura introducerea managementului calităţii.

Capitolul 3.

3.1. Standardizarea se defineşte ca:a. acţiunea de stabilire a unor reguli intr-un domeniu dat, în scopul alinierii la reglementările Uniunii europene;b. acţiunea de stabilire a unor reguli intr-un domeniu dat, în scopul realizării ordinii, în avantajul şi consensul tuturor celor interesaţi;c. acţiunea de emitere a unor documente tehnico-juridice referitoare la calitatea produselor;d. acţiunea de emitere a unor documente de certificare a calităţii

produselor.

3.2. Standardele sunt importante pentru expertiza merceologică deoarece:a. sunt documente tehnico-juridice la care are acces toată lumea şi au circulaţie internaţională;b. se emit de un organism de stat şi din această cauză conţinutul lor are caracterul unei legi;c. sunt cele mai importante specificaţii în raport cu care se stabileşte nivelul calitativ al produsului şi ca atare constituie elemente de referinţă în expertiză;d. sunt documente tehnico-juridice formulate pe înţelesul tuturor, fapt pentru care sunt uşor accesibile.

3.3. Care din următoarele afirmaţii este adevărată şi completă?a. Standardele sunt obligatorii;b. Standardele sunt obligatorii de drept dar nu sunt obligatorii de fapt;c. Standardele în general nu sunt obligatorii de drept, dar ele sunt obligatorii de fapt existând şi unele standarde obligatorii de drept;d. Standardele nu sunt obligatorii de drept, dar sunt obligatorii de fapt, iar unele standarde devin obligatorii de drept prin prevederi ale unor reglementări sau legi.

3.4. Standardele de produse cuprind:a. caracteristicile pe care produsul sau grupa de produse trebuie să le aibă pentru a asigura satisfacerea clienţilor; b. produse din diferite clase care se recomandată a fi fabricate şi

comercializate;c. produse din diferite clase care sunt admise a fi fabricate şi

comercializate;d. caracteristicile prin care produsul sau grupa de produse poate să dăuneze sănătăţii consumatorului.

3.5. Codurile de bună practică sunt:a. documente care prescriu reguli pentru desfăşurarea comerţului în vederea satisfacerii cerinţelor clientului;b. documente care recomandă modul de desfăşurare a activităţii practice de educare a viitorilor specialişti;c. documente care prescriu reguli sau proceduri pentru proiectarea, fabricarea şi comercializarea produselor alimentare, în vederea asigurării consumatorului;

d. documente care recomandă reguli sau proceduri pentru proiectarea, fabricarea, instalarea, întreţinerea sau utilizarea echipamentelor sau produselor.

Capitolul 4.

4.1. Dreptul de proprietate industrială se referă la:a. normele juridice care reglementează creaţiile intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale;b. normele juridice care reglementează deţinerea capacităţilor de fabricaţie industrială;c. normele juridice care reglementează deţinerea şi circulaţia juridică a fondurilor fixe cu caracter industrial;d.normele juridice care reglementează drepturile de autor.

4.2. Cum se enunţă principiul priorităţii aplicat la invenţii?a. Dacă mai multe persoane au creat independent una de alta aceeaşi invenţie, dreptul de proprietate aparţine celui care a realizat primul invenţia;b. Dacă mai multe persoane au creat independent una de alta aceeaşi invenţie, dreptul de proprietate aparţine celui care a aplicat primul invenţia;c. Dacă mai multe persoane au creat independent una de alta aceeaşi invenţie, dreptul de proprietate aparţine celui care a imaginat primul invenţia;d. Dacă mai multe persoane au creat independent una de alta aceeaşi invenţie, dreptul de proprietate aparţine celui care a depus primul o cerere de brevet de invenţie;

4.3 Ce este marca de fabrică?a. Un semn distinctiv folosit pentru a deosebi produsele de calitate superioară de cele inferioare;b. Un semn distinctiv folosit de organizaţia de certificare a calităţii pentru a atesta un anumit nivel de calitate al produsului fabricii;c. Un semn distinctiv folosit pentru a deosebi produsele fabricii de cele identice sau similare ale altor întreprinderi;d. Un semn folosit de către societăţile comerciale pentru a se distinge de alte societăţi.

4.4. Indicaţia geografică este:

a. denumirea care serveşte pentru identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care o calitate, reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi atribuite în mod esenţial acestei origini geografice;b. denumirea care serveşte pentru identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care produsul este caracteristic pentru locul de origine;c. denumirea care serveşte pentru identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care se obţine numai în locul indicat;d. denumirea care serveşte pentru identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care aceea denumire a fost înregistrată la autoritatea competentă.

4.5. În cadrul protecţiei indicaţiilor geografice,a. producătorii autorizaţi să utilizeze o indicaţie geografică pentru vinuri sau alte băuturi spirtoase pot interzice folosirea acestei indicaţii de către alţi producători pentru produse care nu sunt originare din locul indicat, cu excepţia cazului că se specifică explicit diferenţa faţă de produsul originar din locul indicat;b. producătorii autorizaţi să utilizeze o indicaţie geografică pentru vinuri sau alte băuturi spirtoase nu pot interzice folosirea acestei indicaţii de către alţi producători pentru produse care nu sunt originare din locul indicat;c. producătorii autorizaţi să utilizeze o indicaţie geografică pentru vinuri sau alte băuturi spirtoase pot interzice folosirea acestei indicaţii de către alţi producători pentru produse care nu sunt originare din locul indicat;d. producătorii autorizaţi să utilizeze o indicaţie geografică pentru vinuri sau alte băuturi spirtoase pot interzice folosirea acestei indicaţii de către alţi producători pentru produse care nu sunt originare din locul indicat, cu excepţia cazului că originea reală este indicată pe produs.

Capitolul 5.5.1. Substituirea de produs ca sursă de litigii generatoare de expertize constă

în:a. livrarea de produse cu aceeaşi destinaţie şi preţ cu cele contractate, dar cu indici de calitate diferiţi de cei specificaţi în contract;

b. livrarea de produse cu aceleaşi caracteristici de calitate şi indici de calitate, dar cu preţ şi destinaţie care diferă de specificaţia din contract;c. livrarea de produse cu aceiaşi indici de calitate şi preţ cu cei contractaţi dar cu destinaţie diferită de specificaţia din contract;d. livrarea de produse cu aceeaşi destinaţie şi aceiaşi indici de calitate cu cele prevăzute în contract, dar cu preţ diferit de cel din contract.

5.2. Denaturarea produselor ca sursă de litigii generatoare de expertize constă în următoarele:a. fabricarea şi comercializarea unor produse cu valoarea de întrebuinţare diferită de cea contractată;b. comercializarea unor produse provenite din alte surse decât cele stabilite;c. comercializarea unor produse cu indicatori de calitate modificaţi;d. fabricarea şi comercializarea unor produse ale căror caracteristici nu corespund valorilor prescrise şi nu sunt în concordanţă cu preţul.

5.3. Depozitarea este una din etapele pe care marfa le parcurge în cursul circuitului tehnic şi sursă potenţială de litigii. În care depozite se impune controlul periodic al proprietăţilor mărfurilor depozitate?

a. În depozitele comerţului cu amănuntul;b. În toate depozitele;c .În depozitele comerţului cu ridicata;d. În depozitele comerţului cu amănuntul şi cu ridicata.

5.4. Livrarea produselor este o sursă potenţială de litigii generatoare de expertize. În comerţul internaţional, pentru prevenire unor litigii, trebuie să se ţină cont de cutumele cu putere de lege pe traseul produsului?

a. Nu trebuie; este obligatorie respectarea legilor scrise adoptate de ţările respective;

b. Da, trebuie respectate aceste cutume, împreună cu legislaţia internaţională şi naţională respectivă;

c. Nu trebuie; se respectă legislaţia ţării producătorului;d. Da, se respectă numai cutumele cu putere de lege, ele sunt mai

importante în zonele respective decât legislaţia naţională.

5.5. Pierderile din circuitul tehnic ca sursă de litigii:a. nu prezintă interes din punct de vedere al expertizei;b. numai pierderile care se datorează creşterii procentului de produse

necorespunzătoare peste limitele admise pot face obiectul expertizei;c. se încadrează în perisabilităţile naturale şi nu prezintă interes din

punct de vedere al expertizei;d. sunt constituite din pierderi datorită modificării unor

parametri ca umiditatea şi temperatura, altor perisabilităţi, creşterii procentului de produs deteriorat şi pot face obiectul expertizei.

Capitolul 6.6.1. Pentru livrarea şi recepţionarea unor mărfuri calitativ necorespunzătoare, răspunderea legală este a:

a. furnizorului;b. beneficiarului şi furnizorului;c. beneficiarului;d. beneficiarului şi OPC-ului.

6.2. Cum se procedează dacă la destinaţia mărfurilor se constată abateri cantitative sau calitative?

a. Expertul merceologic chemat la faţa locului va stabili ce este de făcut, funcţie de situaţia constatată;b. Se solicită prezenţa unei părţi neutre care să constate care este situaţia şi să stabilească ce este de făcut;c. Beneficiarul are obligaţia să-l înştiinţeze pe furnizor pentru ca acesta să trimită delegat care să participe la verificarea produselor;d. Beneficiarul are obligaţia să-l înştiinţeze pe cărăuş, pentru ca acesta să-şi asume toate abaterile privind marfa transportată.

6.3. Microclimatul unui depozit este definit prin:a. proprietăţile fizice ale aerului din depozit, gradul său de puritate, prezenţa altor factori care pot influenţa păstrarea bunurilor din depozit;b. proprietăţile fizice ale aerului din jurul depozitului, gradul său de puritate, prezenţa altor factori care pot influenţa păstrarea bunurilor;c. proprietăţile fizice şi chimice ale aerului care se aspiră în sistemul de ventilaţie în vederea introducerii în depozit;

d. proprietăţile fizice şi chimice ale factorilor climatici, apă, aer, sol, din zona depozitului.

6.4. Ce presupune regimul optim de păstrare a mărfurilor?a. Realizarea unui mediu diferenţiat de păstrare funcţie de durata depozitării, depozitare de lungă durată sau depozitare de scurtă durată;b. realizarea unui echilibru între acţiunea factorilor interni şi a celor externi care acţionează asupra mărfurilor;c. asigurarea temperaturii cât mai scăzute, a aerului cât mai uscat şi a lipsei dăunătorilor în spaţiile de depozitare.d. Stivuirea corectă, alegerea cu grijă a vecinătăţilor produselor, lipsa mirosurilor străine.

6.5. Ce este maturarea?a. un proces biochimic complex în cursul căruia se îmbunătăţesc

caracteristicile organoleptice ale produselor respective;b. un proces biochimic complex în cursul căruia se alterează

caracteristicile organoleptice ale produselor respective;c. un proces biochimic complex care are loc în cursul depozitării peste

termenul de valabilitate al produsului respectiv;d. un proces biochimic complex caracteristic alimentelor care are loc

după ce au fost păstrate o perioadă în condiţii necorespunzătoare.

6.6. Furnizorul, ca parte a circuitului tehnic-economic al mărfurilor, are următoarele obligaţii:

a. să pregătească corespunzător loturile pentru livrare, să expedieze mărfurile conform contractului, să întocmească corect şi să ataşeze documentele de transport;

b. să pregătească corespunzător loturile pentru livrare, să expedieze mărfurile conform contractului, să întocmească corect şi să ataşeze documentele de transport şi să respecte riguros calitatea produselor potrivit prevederilor de contract;

c. să respecte riguros calitatea produselor livrate, conform contractului, aceasta este singura răspundere fundamentală a furnizorului;

d. să predea marfa cărăuşului şi să respecte riguros calitatea produselor livrate.

6.7. În sensul legii, prin recepţie se înţelege:

a. executarea efectivă a identificării cantitative şi calitative a produselor de către delegaţii părţilor contractante pentru a stabili dacă acestea corespund prevederilor contractuale;b. executarea efectivă a identificării cantitative şi calitative a

produselor de către reprezentanţii furnizorului pentru a stabili dacă acestea corespund prevederilor contractuale;

c. executarea efectivă a identificării cantitative şi calitative a produselor de către delegaţii cărăuşului şi destinatarului pentru a stabili dacă acestea corespund prevederilor contractuale;

d. executarea efectivă a identificării cantitative şi calitative a produselor de către delegaţii furnizorului şi de către expert pentru a stabili dacă acestea corespund prevederilor contractuale.

6.8. Scopul expertizării recepţiei este:a. stabilirea calităţii reale a lotului de marfă supus recepţiei şi

compararea cu rezultatele recepţiei;b. stabilirea calităţii reale a unui lot de marfă şi a factorilor care au

produs degradarea lui;c. stabilirea factorilor care au generat degradarea unui lot de produse

şi stabilirea celor care se fac vinovaţi;d. stabilirea factorilor care au generat degradarea unui lot de

produse şi stabilirea corectitudinii cu care a fost efectuată recepţia lotului.

6.9. Perisabilitatea mărfurilora. este reducerea cantitativă care are loc în timpul fabricaţiei

mărfurilor din cauza acţiunii unor factori externi sau interni care modifică valoarea anumitor proprietăţi specifice produselor.

b. este reducerea calitativă care are loc în timpul păstrării mărfurilor din cauza acţiunii unor factori externi sau interni care modifică valoarea anumitor proprietăţi specifice produselor.

c. este reducerea nivelului calitativ care are loc în timpul fabricaţiei mărfurilor din cauza acţiunii unor factori externi sau interni care modifică valoarea anumitor proprietăţi specifice produselor.

d. este reducerea cantitativă care are loc în timpul păstrării mărfurilor şi al transportului din cauza acţiunii unor factori externi sau

interni care modifică valoarea anumitor proprietăţi specifice produselor.

6.10. Coroziunea este un fenomen de degradare a unor mărfuri depozitate sau transportat. Ce este coroziunea?

a. distrugerea lemnului, metalelor, materialelor plastice sub acţiunea oxigenului din aer în prezenţa umidităţii, precum şi sub acţiunea altor substanţe;

b. distrugerea metalelor şi nemetalelor sub acţiunea oxigenului din aer în prezenţa umidităţii, precum şi sub acţiunea altor substanţe;

c. distrugerea metalelor sub acţiunea oxigenului din aer în prezenţa umidităţii, precum şi sub acţiunea altor substanţe;

d. distrugerea materialelor plastice sub acţiunea oxigenului din aer în prezenţa umidităţii, precum şi sub acţiunea altor substanţe;

Capitolul 77.1. Ce este falsificarea?

a. modificarea frauduloasă a sistemelor de obţinere a produsului;

b. modificarea frauduloasă a valorii de întrebuinţare a unui produs;

c. modificarea frauduloasă a eficienţei unui produs, a măsurii în care valorifică resursele, a sistemele de etalare şi vânzare;

d. modificarea frauduloasă a preţului de vânzare a produsului.

7.2. Ce sunt înlocuitorii/surogatele?a.Înlocuitorii sunt produse alimentare fabricate din materii prime şi

auxiliare ieftine, declarate, care imită caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie, iar surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime şi auxiliare ieftine, dar nedeclarate, care imită caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie;

b. Înlocuitorii/surogatele sunt produse alimentare fabricate fraudulos din materii prime şi auxiliare ieftine, care imită caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie;

c. Înlocuitorii sau surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime şi auxiliare ieftine, declarate, care imită caracteristicile generale ale produselor pe care le substituie;

d. Înlocuitorii sau surogatele sunt produse alimentare fabricate din materii prime sau auxiliare parţial degradate, care păstrează unele caracteristici generale ale produselor pe care le substituie şi care nu dăunează sănătăţii.

7.3. Este legală utilizarea înlocuitorilor de produse alimentare?a. Nu, utilizarea înlocuitorilor este interzisă de lege;

b. Da, utilizarea înlocuitorilor este permisă de lege, fără îngrădiri;c. Da, utilizarea înlocuitorilor este permisă de lege, dacă producerea

lor a fost omologată;d. Da, utilizarea înlocuitorilor este permisă de lege, cu condiţia să

fie certificaţi, să fie declaraţi şi marcaţi cu menţiuni şi semne distinctive.

7.4. Este permisă legal utilizarea aditivilor alimentari?a. Da, utilizarea aditivilor alimentari este permisă de lege fără

îngrădiri;b. Nu, utilizarea aditivilor alimentari este un abuz şi este

interzisă de lege;c. Da, utilizarea aditivilor alimentari este permisă, dar

limitat prin normele de igienă a produselor alimentare;d. Nu, dar în cazuri speciale normele permit folosirea unor

aditivi pentru corectarea unor defecte organoleptice ale alimentelor.

7.5. Ce sunt aditivii alimentari?a. Componente utilizate pentru conservarea sau

îmbunătăţirea calităţii produsului alimentar, fără a-i altera natura şi fără a-i ascunde defectele sau defectele materiilor prime folosite la prepararea lor;

b. Componente utilizate în procesul de fabricare a produsului alimentar, cu scopul a-i diminua defectele sau defectele materiilor prime folosite la prepararea lor;

c. Componente utilizate pentru conservarea sau îmbunătăţirea calităţii produsului alimentar;

d. Componente utilizate pentru uşurarea desfăşurării procesului de fabricaţie a produsului alimentar, fără a altera natura acestuia.