TestamentTudor Arghezi

Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,Dect un nume adunat pe o carte,n seara rzvrtit care vineDe la strbunii mei pn la tine,Prin rpi i gropi adnciSuite de btrnii mei pe brncii care, tnr, s le urci te-ateaptCartea mea-i, fiule, o treapt.

Aeaz-o cu credin cpti.Ea e hrisovul vostru cel dinti.Al robilor cu saricile, plineDe osemintele vrsate-n mine.

Ca s schimbm, acum, ntia oarSapa-n condei i brazda-n calimarBtrnii au adunat, printre plvani,Sudoarea muncii sutelor de ani.Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am ivit cuvinte potrivitei leagne urmailor stpni.i, frmntate mii de sptmniLe-am prefcut n versuri i-n icoane,Fcui din zdrene muguri i coroane.Veninul strns l-am preschimbat n miere,Lsnd ntreag dulcea lui putereAm luat ocara, i torcnd uureAm pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.Am luat cenua morilor din vatri am fcut-o Dumnezeu de piatr,Hotar nalt, cu dou lumi pe poale,Pzind n piscul datoriei tale.

Durerea noastr surd i amarO grmdii pe-o singur vioar,Pe care ascultnd-o a jucatStpnul, ca un ap njunghiat.Din bube, mucegaiuri i noroiIscat-am frumusei i preuri noi.Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinteSi izbvete-ncet pedesitorOdrasla vie-a crimei tuturor.E-ndreptirea ramurei obscureIeit la lumin din padurei dnd n vrf, ca un ciorchin de negiRodul durerii de vecii ntregi.

ntins lene pe canapea,Domnia sufer n cartea mea.Slova de foc i slova fauritmprechiate-n carte se mrit,Ca fierul cald mbriat n clete.Robul a scris-o, Domnul o citete,Fr-a cunoate ca-n adncul eiZace mania bunilor mei.