�

Privire de ansamblu

Începutul lumii şi al Israelului

Mat

eria

le n

eces

are

Lecţia 1

Introducerea istoriei Vechiului TestamentFocalizare asupra ScripturiiPsalmii 119:97-104; Luca 24:44; Romani 15:4; I Corinteni 10:1-13; II Timotei 3:15, 16; II Petru 1:20, 21

Verset-cheie „Căci nicio proorocie n-a fost adusă prin voia o-mului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (II Pet. 1:21)

Materiale necesarePlanşa 1 RBP

Unitatea 1

RezumatAceastă lecţie prezintă câteva dintre provocările şi binecuvântările spe-ciale asociate cu studiul Vechiului Testament.Această lecţie prezintă subiectele revelaţiei, răscumpărării şi istoriei.Această lecţie prezintă diviziunile principale ale Vechiului Testament.

Tema Chiar dacă nu este simplu, studiul Vechiului Testament merită efortul.

Obiective La sfârşitul acestei lecţii, fiecare elev trebuie să fie în stare: să enumere câteva dintre provocările şi binecuvântările speciale asociate cu studiul Vechiului Testament;să menţioneze diviziunile majore ale Vechiului Testament;să considere studiul Vechiului Testament o oportunitate de a învăţa ce a revelat Dumnezeu despre Sine şi ce aşteaptă de la credincioşi;să se dedice studiului Vechiului Testament.

Schiţa I. Provocările studiului Vechiului Testament II. Binecuvântările studiului Vechiului Testament III. Diviziuni majore ale Vechiului Testament

Pregătirea învăţătoruluiPregăteşte-ţi mintea şi inima pentru a preda studiul Istoria Vechiului Testament, recapitulând secţiunile „Ghid pentru începerea studiului”, „Introducerea cursului” şi „Unitatea 1”.Citeşte secţiunea „Privire de ansamblu” şi examinează „Planul de studiu” pentru a înţelege direcţia şi focalizarea lecţiei.Pregăteşte studiul biblic cu ajutorul secţiunilor „Schiţa studiului biblic” şi „Comentariu”.Pregăteşte planul de studiu pe care îl vei folosi pentru a parcurge, împreu-nă cu elevii, cele patru etape ale studiului biblic eficient.Adună toate materialele necesare şi, prin rugăciune, încredinţează lecţia lui Dumnezeu.

1.

2.3.

1.

2.3.

4.

1.

2.

3.

4.

5.

�

Schiţa studiului biblicI. ProvocărilestudiuluiVechiuluiTestament

Istoria Vechiului Testament este o poveste adevărată ce urmăreşte relatarea coerentă a acţiu-nilor lui Dumnezeu în lume, în special a acţiunilor Lui cu Israel. Acest curs priveşte Vechiul Testament ca un întreg şi relatează adevărurile majore ale acestuia prin prisma naraţiunii progresive.

A. Naturăceintimidează:vastă

B. Detaşaregeografică:vechiulIsrael

C. Aspecteceîncurcă:stiluriliterarediverse

D. Dilemăsocială:diferenţeculturaleşilingvistice

DISCUTAŢI: Ce experienţe aţi avut pe parcursul citirii Vechiului Testament? (Foloseşte această discuţie, care va revela, probabil, diferite experienţe rezultate în urma citirii Vechiului Testament ca o introducere la punctul II: Binecuvântările studiului Vechiului Testament.)

II. BinecuvântărilestudiuluiVechiuluiTestament

A. Relatărifascinante

B. Teologiebogată

C. Poeziiplinedeviaţă

D. Sfaturiînţelepte

E. CadrufundamentalpentruNoulTestament

ÎNTREABĂ: Ce alte binecuvântări ale studiului Vechiului Testament ar putea fi enumerate? (Foloseşte răspunsurile elevilor pentru a susţine valoarea studiului Vechiului Testament.)

�

III. DiviziunimajorealeVechiuluiTestament

Vechiul Testament este o carte şi o istorie!

Vechiul Testament conţine 39 de cărţi în cinci diviziuni:

Lege(5cărţi)

Istorie(12cărţi)

Poezie(5cărţi)

Profeţimari(5cărţi)

Profeţimici(12cărţi)

•

•

•

•

•

10

1Să ne PREGĂTIM10-12 minute – Manualul elevului, pag. 4

Plan de studiu

Desfăşoară următoarele două activităţi pentru a prezenta elevilor studiul Istoria Vechiului Testament.

Activitatea 1 – Bun venit la studiuCere-le elevilor să citească secţiunea Bun venit la studiu de la pagina 2

din manualele lor. Dacă doreşti, cere unui elev să citească cu voce tare acest paragraf.

Activitatea 2 – Aşteptări de la studiu ÎNTREABĂ: Ce ar trebui să aşteptaţi de la acest studiu? (O privire de

ansamblu asupra Vechiului Testament cu accent asupra autorevelaţiei lui Dumnezeu şi a răscumpărării pe care El a oferit-o omului păcătos; capaci-tatea de a privi Vechiului Testament ca un întreg.)

ÎNTREABĂ: Ce nu ar trebui să aşteptaţi de la acest studiu? (Multe oportunităţi de a studia subiecte şi pasaje interesante.)

TIMP DE RUGĂCIUNE: Începe studiul şi prima lecţie a acestui curs cu rugăciune. Cere-I lui Dumnezeu să te conducă şi să te binecuvânteze cu o înţelegere a istoriei Ve-chiului Testament.

�

Lecţia 1

Introducerea istorieiVechiului TestamentFocalizare asupra Scripturii – Psalmii ��9:97-�0�; Luca ��:��;Romani �5:�; I Corinteni �0:�-��; II Timotei �:�5, �6; II Petru �:�0, ��Verset-cheie – „Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omu-lui; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (II Pet. �:��).Rezumat –

Această lecţie prezintă câteva dintre provocările şi binecuvân-tările speciale asociate cu studiul Vechiului Testament.Această lecţie prezintă subiectele revelaţiei, răscumpărării şiistoriei.Această lecţie prezintă diviziunile principale ale VechiuluiTestament.

Tema – Chiar dacă nu este simplu, studiul Vechiului Testament merită efortul. Obiective – La sfârşitul acestei lecţii, trebuie să fii în stare:

să enumeri câteva dintre provocările şi binecuvântările speciale asociate cu studiul Vechiului Testament;să menţionezi diviziunile majore ale Vechiului Testament;să consideri studiul Vechiului Testament o oportunitate de a învăţa ce a revelat Dumnezeu despre Sine şi ce aşteaptă de la credincioşi;să te dedici studiului Vechiului Testament.

�.

�.

�.

�.

�.�.

�.

Citeşte secţiunea „Bun venit la studiu” de la pagina 2.Ce ar trebui să aştepţi de la acest studiu?

Ce nu ar trebui să aştepţi de al acest studiu?

�.�.

1Să ne PREGĂTIM

11

2Să CUNOAŞTEM şi să ÎNŢELEGEM Biblia25-30 de minute – Manualul elevului, pag. 5 şi 6

Desfăşoară următoarele activităţi pentru a-l ajuta pe fiecare elev:să enumere câteva dintre provocările şi binecuvântările speciale asociate cu studiul Vechiului Testament;să menţioneze diviziunile majore ale Vechiului Testament;

Activitatea 1 – Provocările studiului Vechiului Testament

Ţine o scurtă prelegere despre provocările studiului Vechiului Testa-ment. Foloseşte ca bază cele patru puncte date în Schiţa studiului biblic. Foloseşte paragraful introductiv al schiţei pentru a sublinia direcţia şi focalizarea cursului Istoria Vechiului Testament.

ÎNTREABĂ: Ce alte binecuvântări ale studiului Vechiului Testament ar pute fi enumerate? (Foloseşte răspunsurile elevilor pentru a susţine valoa-rea studiului Vechiului Testament.)

MaterialeFoloseşte planşa 1 RBP

1.

2.

5

I. Provocările studiului Vechiului TestamentIstoria Vechiului Testament este o poveste adevărată ce urmăreşte

relatarea coerentă a acţiunilor lui Dumnezeu în lume, în special a acţiunilor Lui cu Israel. Acest curs priveşte Vechiul Testament ca un întreg şi relatează adevărurile majore ale acestuia prin prisma naraţiunii progresive.

A. Natură ce intimidează: _________________B. Detaşare geografică: ____________ IsraelC. Aspecte ce încurcă: stiluri literare _____________D. Dilemă socială: diferenţe ______________ şi ___________

Ce experienţe ai avut pe parcursul citirii Vechiului Testament?

II. Binecuvântările studiului Vechiului Testament

A. ______________ fascinanteB. ______________ bogatăC. ______________ pline de viaţăD. ______________ înţelepteE. ______________ fundamental pentru Noul Testament

III. Diviziuni majore ale Vechiului Testament

Vechiul Testament este o carte şi o istorie!Vechiul Testament conţine 39 de cărţi în cinci diviziuni

2Să CUNOAŞTEM şi să ÎNŢELEGEM Biblia

12

Activitatea 2 – Binecuvântările studiului VechiuluiTestament

Ţine o scurtă prelegere despre binecuvântările studiului Vechiului Testa-ment. Foloseşte ca bază cele cinci puncte date în Schiţa studiului biblic.

ÎNTREABĂ: Ce alte binecuvântări ale studiului Vechiului Testament ar pute fi enumerate? (Foloseşte răspunsurile elevilor pentru a susţine valoa-rea studiului Vechiului Testament.)

Activitatea 3 – Diviziuni majore ale Vechiului TestamentPrezintă cele cinci diviziuni majore ale Vechiului Testament. Subliniază

faptul că Vechiul Testament este o singură carte şi că această carte conţine treizeci şi nouă de cărţi ce pot fi împărţite în cinci diviziuni majore.

6

Lege (5 cărţi)Istorie (12 cărţi)Poezie (5 cărţi)Profeţi mari (5 cărţi)Profeţi mici (12 cărţi)

1. Enumără câteva motive pentru care credincioşii ar trebui să preţuiască studiul Istoria Vechiului Testament.

2. Scrie două să trei motive pentru care tu ar trebui să preţuieşti studiul Istoria Vechiului Testament.

1. Completează afirmaţia următoare: „Pe baza valorii pe care studiul Istoria Vechiului Testament o

are pentru mine personal, mă voi dedica acestui studiu. Voi face acest lucru prin…”

2. Roagă-te lui Dumnezeu exprimând această dorinţă de a I te dedica şi cerându-I binecuvântarea asupra studiului.

•••••

3Să APLICĂM Biblia

4Să punem Biblia în PRACTICĂ

13

3

4

Să APLICĂM Biblia8-9 minute – Manualul elevului, pag. 6

Să punem Biblia în PRACTICĂ7-9 minute – Manualul elevului, pag. 6

6

Lege (5 cărţi)Istorie (12 cărţi)Poezie (5 cărţi)Profeţi mari (5 cărţi)Profeţi mici (12 cărţi)

1. Enumără câteva motive pentru care credincioşii ar trebui să preţuiască studiul Istoria Vechiului Testament.

2. Scrie două să trei motive pentru care tu ar trebui să preţuieşti studiul Istoria Vechiului Testament.

1. Completează afirmaţia următoare: „Pe baza valorii pe care studiul Istoria Vechiului Testament o

are pentru mine personal, mă voi dedica acestui studiu. Voi face acest lucru prin…”

2. Roagă-te lui Dumnezeu exprimând această dorinţă de a I te dedica şi cerându-I binecuvântarea asupra studiului.

•••••

3Să APLICĂM Biblia

4Să punem Biblia în PRACTICĂ

Desfăşoară aceste două activităţi pentru a-l ajuta pe fiecare elev să preţuiască studiul Vechiului Testament ca o oportunitate de a învăţa ce a revelat Dumnezeu despre Sine şi ce aşteaptă El de la credincioşi.

Activitatea 1 – Motive pentru a preţui istoria Vechiului Testament

Cere-le elevilor să enumere şi, mai apoi, să împărtăşească motive pentru care oamenii ar trebui să preţuiască studiul Istoria Vechiului Testament. Discutaţi dacă este nevoie.

Activitatea 2 – Motive personale pentru a preţui istoria Vechiului Testament

Cere-le elevilor să enumere două sau trei motive personale pentru care preţuiesc studiul Istoria Vechiului Testament. Invită-i pe câţiva dintre ei

să-şi împărtăşească motivele ca mijloc de încurajare a altora.

Desfăşoară următoarele două activităţi pentru a-l ajuta pe fiecare elev să se dedice studiului Vechiului Testament.

Activitatea 1 – AfirmaţieCere-le elevilor să completeze afirmaţia

următoare: „Pe baza valorii pe care studiul Istoria Vechiului Testament o are pentru mine personal, mă voi dedica acestui studiu. Voi face acest lucru prin…”

Activitatea 2 – Rugăciune Invită-i pe elevi să se roage lui Dumne-

zeu exprimându-şi dorinţa de a I se dedica şi cerându-I binecuvântarea asupra studiului Istoria Vechiului Testament.

14

ComentariuI. Provocările studiului VechiuluiTestament

Cursul de faţă este intitulat Istoria Vechiului Testa-ment. Este o istorie pentru că urmăreşte relatările coe-rente ale acţiunilor lui Dumnezeu cu omul, în special acţiunile Sale cu Israel. Acest curs priveşte la Vechiul Testament în întregimea lui şi relatează adevărurile ma-jore ale acestuia prin prisma naraţiunilor continue.

Această abordare holistică pledează pentru un sin-gur autor divin al tuturor cărţilor Vechiului Testament. Într-adevăr, mai mulţi oameni sfinţi au comunicat „is-torisirile”, dar Însuşi Dumnezeu, prin Duhul Său, i-a condus să transmită mesajul Său (II Pet. 1:21). Aşadar istoria Vechiului Testament este istoria lui Dumnezeu. El s-a revelat pe tot parcursul Vechiului Testament.

Creştinii autentici acceptă că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos” (II Tim. 3:16). Bi-blia în sine îl împuterniceşte pe „omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (v. 17). Cu toate acestea, deşi Vechiul Testament este de folos, creştinii îl neglijează uneori. De ce?

A. Natură ce intimidează: vastăÎnainte de toate, Vechiul Testament intimidează.

Vastitatea acestuia îi sperie pe unii. Noul Testament cuprinde douăzeci şi şapte de cărţi. Vechiul Testament, treizeci şi nouă. Unele cărţi ale Vechiului Testament par să nu aibă sfârşit. Spre exemplu, cartea Psalmii conţine 150 de psalmi. Isaia are şaizeci şi şase de capitole. Şi câţi creştini au citit dialogurile interminabile din Iov? Relativ puţini, fără îndoială. Unele pasaje par lungi şi plictisitoare – cum ar fi genealogiile din I Cronici 1-9. Deoarece Vechiul Testament e atât de mare în comparaţie cu Noul Testament, unii creştini preferă să nu-l studieze sau să nici măcar să-l citească.

B. Detaşare geografică:vechiul IsraelÎn al doilea rând, religia vechiului Israel se deose-

beşte de creştinismul Noului Testament. Din acest mo-tiv, Vechiul Testament poate părea detaşat, ca fiind dintr-o altă lume. De asemenea, creştinii s-ar putea întreba dacă Vechiul Testament merită să fie studiat, întrucât cea mai mare parte a acestuia nu se raportează direct la creştinismul de azi. De ce să studiem azi de-spre cort sau templu, despre regi şi războaie, despre preoţi şi jertfe sau despre cetăţi şi ceremonii? Nici-unul dintre aceste lucruri nu se raportează direct la experienţa creştină. Epistolele lui Pavel ni se aplică astăzi direct, dar scrierile lui Moise nu.

C. Aspecte ce încurcă:stiluri literare diverseÎn al treilea rând, creştinii care se hotărăsc să ci-

tească Vechiul Testament ar putea fi încurcaţi de di-versitatea stilurilor literare. Vechiul Testament conţine naraţiuni istorice, vaste coduri de lege, liste extinse, imnuri, expresii proverbiale, vii poezii de dragoste şi numeroase profeţii. Varietatea de stiluri literare poate face dificilă interpretarea Bibliei. Gama largă de stiluri literare atrage după sine o muncă mai asiduă a celor ce studiază Vechiul Testament; ei trebuie să acorde o deosebită atenţie caracteristicilor fiecărui procedeu stilistic. Spre exemplu, când citesc psalmii sau multe dintre cărţile profetice, cititorii ar trebui să fie atenţi la sinonime şi antonime. Când citesc istorisirile din Biblie, ei ar trebui să acorde atenţie cuvintelor şi expresiilor ce se repetă. Istorisirile despre Iacov folosesc deseori cuvântul „binecuvântare”. Istoria lui Iosif în casa lui Potifar are în centru cuvintele „mână” şi „mâini” (Gen. 39:1-23). Stilul repetitiv face ca istorisirile să fie mai uşor de reţinut; cuvintele sau temele repetitive dau structură naraţiunilor lungi.

D. Dilemă socială:diferenţe culturale şi lingvisticeÎn al patrulea rând, stilul de viaţă din Vechiul Testa-

ment pare străin timpurilor moderne. Spre exemplu, membrii familiilor locuiau uneori în corturi separate (Gen. 31:33). Tranzacţiile cu proprietăţii atrăgeau după sine schimburi în natură (cap. 23). Dacă un bărbat refuza să ia în căsătorie văduva fratelui său, aceasta trebuia să-i ia încălţămintea şi să-l scuipe în faţă (compară Deut. 25:7, 9 cu Rut 4:7). Asemenea obiceiuri par atât de străine vieţii moderne încât l-ar putea pune în încurcătură pe cititorul Vechiului Testament.

Noul Testament a fost scris în greacă – o limbă indo-europeană. Atât greaca, cât şi româna sunt limbi indo-europene. Pe de altă parte, Vechiul Testament a fost scris în ebraică şi aramaică. Acestea din urmă sunt limbi se-mitice. Astfel, limba română este mai apropiată de greacă decât de ebraică sau aramaică. Aceasta înseamnă că Vechiul Testament, chiar şi tradus în limba română, poate fi uneori greu de înţeles. Ebraica nu pare să aibă un flux continuu, folosind expresii scurte, sacadate. Observă, spre exemplu, cât de des apare cuvântul „şi” în Vechiul Testament. De asemenea, ebraica preferă repetiţia. O ebraică corectă, spre deosebire de limba română, sună cam aşa: „Şi el şi-a deschis gura şi a vorbit, zicând” sau „Şi el şi-a ridicat ochii şi a văzut şi iată.” Cu toate acestea, cu puţină practică, cititorii români pot descoperi curând că ebraica permite stiluri narative memorabile.

15

II. Binecuvântările studiului Vechiului Testament

Chiar dacă nu este simplu, studiul Vechiului Testa-ment merită efortul. Întrucât provine de la Dumnezeu, Vechiul Testament este „de folos ca să înveţe, să mus-tre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (II Tim. 3:16).

Psalmul 119, cel mai mare „capitol” din Biblie, este un cântec ce preamăreşte valoarea Scripturii. Aproape fiecare verset spune ceva despre legea lui Dumnezeu, despre preceptele Sale sau despre legile Sale. La mij-locul psalmului, un paragraf laudă practica de a medita la legea lui Dumnezeu (v. 97-104). Psalmistul a explicat cum el a iubit legea lui Dumnezeu, cum a făcut din aceasta obiectul meditaţiei sale din timpul zilei (v. 97). Poruncile lui Dumnezeu dau înţelepciune (v. 98), pro-funzime (v. 97) şi înţelegere (v. 100, 104). Psalmistul şi-a declarat angajamentul de a respecta Cuvântul lui Dumnezeu (v. 101, 102) şi a savurat dulceaţa Cuvân-tului lui Dumnezeu (v. 103). Creştinii de azi ar trebuie să abordeze Vechiul Testament cu aceeaşi bucurie şi pasiune. Într-adevăr, studiul Vechiului Testament poate fi provocator, şi ce dulci sunt cuvintele lui Dumnezeu pentru credincioşii din orice timp!

A. Relatări fascinanteCei care au participat în copilărie la şcoala dumini-

cală îşi amintesc şi acum fascinantele relatări pe care le-au auzit – povestiri din Vechiul Testament, cum ar fi: vânzarea lui Iosif de către fraţii săi, Daniel în groapa cu lei, lupta lui David cu Goliat, trecerea Israelului în frunte cu Moise prin Marea Roşie sau Iona înghiţit de peştele cel mare.

Dumnezeu ne-a oferit aceste istorisiri nu pentru a ne amuza, ci pentru a ne învăţa. Apostolul Pavel a explicat că evenimentele Vechiului Testament sunt menite a fi exemple pentru noi (I Cor. 10:6, 11). Ar trebui să învăţăm din exemplele izraeliţilor că păcatul are consecinţe grave. Unii izraeliţi au tânjit după lucruri rele (v. 6), s-au dedat la idolatrie (v. 7), au acţionat imo-ral (v. 8), L-au ispitit pe Domnul (v. 9) şi s-au plâns (v. 10). În consecinţă, Domnul i-a pedepsit pentru pă-catele lor (v. 5, 8-10). Evenimentele din Vechiul Testa-ment le oferă credincioşilor noutestamentari înţelep-ciune pentru a trăi evlavios. (Cuvântul „învăţătură” din 10:11 înseamnă „atenţionare”.) Aceste relatări îi atenţionează pe credincioşi: nu fiţi prea încrezători în ce priveşte păcatul (v. 12). Să nu credeţi că ispita care vine asupra voastră e unică (v. 13a). Să nu credeţi că Dumnezeu e necredincios faţă de noi sau că El ar îngădui în viaţa noastră ispite pe care nu le putem birui (v. 13b). Să nu credeţi că ispita e o cursă din care nu este scăpare (v. 13c).

În altă parte (Rom. 15:4), apostolul Pavel a abordat o temă similară. Vechiul Testament a fost scris („mai înainte”) „pentru învăţătura noastră”. Vechiul Testa-ment are rol de învăţător. Scripturile ne oferă încurajare („mângâiere”) pe măsură ce rămânem fermi în faţa adversităţilor („răbdare”), astfel încât să fim neclintiţi în „speranţa” noastră în Isus Cristos (Romani 5:1-5).

B. Teologie bogatăVechiul Testament conţine o bogată teologie. E o

istorie a atributelor lui Dumnezeu. Pe tot parcursul Vechiului Testament, Dumnezeu S-a revelat în istorie. În Noul Testament, El S-a revelat în Fiul Său, Isus Cristos. Vechiul Testament relatează modul în care Dumnezeu S-a revelat poporului Său Israel pe tot par-cursul istoriei acestuia.

Uneori Dumnezeu a ales să Se reveleze prin lucrările Sale măreţe. Printre exemplele acestor autorevelaţii se numără cele zece urgii din Egipt, focul de pe muntele Carmel şi oprirea soarelui pe cer. Uneori Dumnezeu a ales să Se reveleze prin cuvintele Sale scrise sau rostite. Exemple ale acestor autorevelaţii pot fi văzute în mesajele profeţilor şi în tablele de piatră ale lui Moise. Ebraica, limba Vechiului Testament, prezintă o înclinaţie spre metafore. Metaforele sunt figuri de stil ce se focalizează asupra comparaţiilor implicite. Câteva exemple ale teologiei metaforice sunt descri-erile lui Dumnezeu ca războinic, ca păstor, ca soţ şi ca tată. Întrucât sunt figuri de stil, acestea nu trebuie înţelese literal. Ele comunică teologia cu fidelitate, dar nu şi cu exactitate.

Ocazional, Dumnezeu S-a revelat mai direct, apă-rând vizibil înaintea oamenilor. Teologii numesc aceste manifestări vizibile ale lui Dumnezeu teofanii. De e-xemplu, El S-a revelat sub forma unei torţe arzătoare şi a unei oale fumegânde (Gen. 15:17), a unui foc (II Cron. 7:1-3), a unui stâlp de foc şi nor (Exod. 13:21, 22) şi a unui om (Gen. 18:1-3, 16, 17; observă că ceilalţi doi oameni erau, de fapt, îngeri [19:1]).

C. Poezii pline de viaţăVechiul Testament cuprinde o mulţime de poezii

pline de viaţă. Psalmii comunică într-un mod extraordi-nar luptele interne, aspiraţiile înalte şi credinţa sporită a omului. Profeţii au comunicat în stil poetic multe dintre predicile lor emoţionante. Poeziile apar pe tot cuprinsul Vechiului Testament. Spre exemplu, după ce au trecut Marea Roşie, fiind eliberaţi, izraeliţii au cântat un cântec poetic cu o bucurie exuberantă (Ex. 15:1-21).

D. Sfaturi înţelepteCartea Proverbe oferă înţelepciune practică pentru

16

viaţă. Cartea Ecleziastul arată în mod subtil nonsensul de a trăi pentru lucruri şi a nu trăi pentru Dumnezeu.

E. Cadru fundamental pentruNoul TestamentÎn final, credincioşii trebuie să studieze Vechiul

Testament pentru că o mai bună înţelegere a acestuia va avea ca rezultat o mai bună înţelegere a Noului Testament. Vechiul Testament oferă cadrul pentru Noul Testament. Două exemple evidente ale acestei legături intertestamentale sunt fenomenul (1) profeţiei din Vechiul Testament şi împlinirii din Noul Testament şi (2) al tipului din Vechiul Testament şi realităţii din Noul Testament.

III. Diviziuni majore ale VechiuluiTestament

Vechiul Testament este o carte şi o istorie. În acelaşi timp, acesta este o colecţie de treizeci şi nouă de cărţi, fiecare conţinând istorie, legi, poezii sau profeţii. Atun-ci când ne gândim la varietatea de cărţi ce formează Vechiul Testament, este util să considerăm acesta din urmă ca fiind un dulap cu cinci rafturi pentru cărţi. Fiecare raft reprezintă o diviziune majoră a Vechiului Testament.

A. LegePe raftul de sus, numit „Pentateuhul” (sau „Cinci

cărţi”), stau cinci cărţi. Acestea au fost scrise de Moi-se, de la Geneza la Deuteronomul. Geneza relatează crearea lumii, căderea omului în păcat, potopul lui Noe, chemarea lui Avraam şi istoria patriarhilor (Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif). Exodul explică modul în care Dumnezeu a eliberat Israelul din robia egipteană şi a dat poporului Său legea pe muntele Sinai. Leviticul relatează multe legi specifice privitoare la cort şi ritu-alul de curăţire. Numeri începe cu câteva genealogii, adaugă câteva legi şi relatează modul în care Israel a încălcat legea în pofida faptului că Dumnezeu i-a purtat de grijă în pustiu. Pentateuhul este plin de exemple în care unii l-au ascultat pe Dumnezeu, iar alţii nu. De asemenea, Pentateuhul conţine nenumărate îndrumări. Legile din Pentateuh nu sunt aplicabile în mod direct creştinilor, întrucât noi nu suntem sub lege, ci sub har (Rom. 6:14). Cu toate acestea, legea lui Moise – fiindcă a venit de la Dumnezeu – ne ajută să înţelegem atri-butele lui Dumnezeu.

B. IstoriePe raftul următor sunt douăsprezece cărţi. Acesta

se numeşte „Istorie”. Cele douăsprezece cărţi sunt de la Iosua la Estera. Iosua relatează cucerirea Ţării

Făgăduinţei de către Israel. Judecătorii înregistrează ciclul păcatului, opresiunii şi eliberării din timpurile haotice în care Israel nu avea încă un rege. Rut este o frumoasă poveste despre credinţă şi ascultare în zilele judecătorilor. Cărţile I şi II Samuel explică de ce Saul nu era potrivit ca rege al Israelului, pe când David era. Aceste două cărţi consemnează ascensiunea lui David la tronul lui Israel şi evenimentele majore din timpul domniei lui. Cărţile I şi II Regi arată cum Israel s-a divizat, după domnia lui Solomon, fiul lui David, în două regate mai mici: Israel în nord şi Iuda în sud. Aceste două cărţi evaluează regii prin prisma fidelităţii lor faţă de legea lui Moise. De asemenea, relatează modul în care ambele regate au fost, în final, distruse şi oamenii au fost deportaţi datorită adulterului spiritual şi descriu lucrările lui Ilie şi Elisei. Cărţile I şi II Cronici relatează în mare parte acelaşi lucruri ca I şi II Regi, dar arată cum regii, în special cei ai lui Iuda, au fost judecaţi pentru modul în care au tratat templul, preoţii şi sistemul de jertfe. Ezra, Neemia şi Estera povestesc întoarcerea unora dintre evrei în Ţara Făgăduinţei. Cartea Ezra, numită după un preot, subliniază recon-struirea zidului. Estera, intitulată după un membru al curţii, subliniază grija providenţială a lui Dumnezeu faţă de poporul Său care trăia printre naţiuni.

C. Poezie Pe al treilea raft, numit „Poezie”, se află cinci cărţi.

Acestea sunt de la Iov la Cântarea lui Solomon şi toate sunt poetice. Iov, un bărbat drept, a dezbătut împreună cu prietenii lui vechea întrebare: „De ce suferă cei drepţi?” Spre sfârşitul cărţii, Dumnezeu Însuşi a vorbit şi Iov şi-a retras plângerea. Cartea Psalmii cuprinde 150 de cântări vechi ale lui Israel, scrise de diferiţi oameni şi despre diferite subiecte. Aceasta abundă în învăţături teologice şi autoanaliză. Cartea Proverbe oferă numeroase zicale înţelepte scrise de Solomon şi de alţii. Ecleziastul oferă perspectiva deprimantă a ce-lor care trăiesc numai pentru lucrurile din viaţa aceasta. Cântarea lui Solomon, Cântarea Cântărilor, este o vie poezie de dragoste între Solomon şi o femeie.

D. Profeţii mariAl patrulea raft, numit „Profeţii mari”, cuprinde

cărţile Isaia, Ieremia, Plângerile, Ezechiel şi Daniel. Plângerile, singura carte ce nu poartă numele unui profet, este o plângere poetică cauzată de distrugerea Ierusalimului, scrisă cel mai probabil de Ieremia.

E. Profeţii miciPe al cincilea raft sunt douăsprezece cărţi. Acesta se

numeşte „Profeţii mici”, iar cărţile sunt de la Osea la

1�

Maleahi. Acestea sunt scurte, dar conţin câteva dintre cele mai captivante profeţii din întreaga Scriptură. În Biblia ebraică, aceste cărţi sunt considerate uneori ca fiind o singură carte, intitulată „Cei doisprezece”.

Aprofundare: împărţirea Vechiului Testament pe secţiuni este o practică veche. În timpul lucrării Dom-

nului Isus pe pământ, Biblia (adică, Vechiul Testament) era împărţită de evrei în trei diviziuni majore: Legea (Pentateuhul), Profeţii (Istoria, Profeţii mici şi Profeţii mari) şi Scrierile (Psalmii şi alte câteva cărţi). Această împărţire tripartită a Vechiului Testament apare în Luca 24:44.