TEST NR.1

1. Fracturile se clasifică în funcţie de traiectul lor în următoarele categorii, cu excepţia:- spiroide- deschise- oblice- transversale- incomplete.

2. Următoarele sunt complicaţii locale tardive ale unei fracturi, cu excepţia:- osteoporoza algică Sudeck-Leriche- calusul vicios- pseudartroza- traiectul intraarticular de fractură- cicatricea aderentă.

3. Prelungirea timpului de formare al calusului osos depinde de mai mulţi factori, cu excepţia:

- calitatea osului (os osteoporotic)- fractura închisă consolidează mai târziu decît fractura deschisă cu aceeaşi

localizare- vârsta înaintată- boli cronice preexistente- infecţia locală.

4. O complicaţie, mai frecventă decât în cazul altor oase, a fracturii de diafiză humerală este:

- tromboflebita profundă- pneumopatia de decubit- osteoporoza algică- pseudartroza- necroza osoasă avasculară.

5. În fracturile coccigelui se poate constata clinic:- scurtarea membrului inferior- instabilitatea bazinului- apariţia flictenelor- netransmisibilitatea mişcării- constipaţie.

6. În ceea ce priveşte clinica fracturilor de rotulă, următoarea afirmaţie este falsă:- mecanismul de producere este în general direct prin cădere pe genunchi- bolnavul nu poate face extensia activă a gambei pe coapsă- un semn clinic foarte important în fracturile cu deplasare este prezenţa

crepitaţiilor osoase- se poate palpa relativ uşor întreruperea continuităţii osoase- echimoza tardivă este prezentă în marea majoritate a cazurilor.

7. Materialele de osteosinteză folosite pentru fracturile maleolei interne sunt următoarele, cu excepţia:

- şuruburi- broşe paralele- hoban (broşe şi sârmă)- broşe în X- tijă centromedulară.

8. Din punct de vedere clinic în entorsele genunchiului se pot întâlni următoarele leziuni, cu excepţia:

- leziuni de menisc- leziuni ale ligamentelor colaterale- leziuni ale ligamentelor încrucişate- leziuni capsulare- leziuni osoase.

9. Tratamentul în discopatia lombară faza a IIa se poate face prin următoarele, cu excepţia:

- medicaţie antiinflamatorie nesteroidiană- aplicaţii locale reci- infiltraţii paravertebrale cu antiinflamatoare steroidiene- balneofizioterapie- antialgice.

10. Următoarea afirmaţie referitoare la profilaxia complicaţiilor tromboembolice în fracturi este falsă:

- se poate face cu heparine fracţionate- se poate face cu anticoagulante orale- se poate face cu antiagregante plachetare- se asociază cu trombolitice de tipul kinazelor în tromboembolia pulmonară- se face pe toată perioada imobilizării în fracturile membrelor inferioare şi ale

bazinului.