Aflarea termenului necunoscut

La scădere primul sunt Şi mă cheamă descăzut. Locul doi ocup uşorŞi mă numesc scăzător.Obţin, fără să greşesc,O diferenţă sau rest.

Adunarea şi scăderea – definiţii

T1 + T2 = S (T)

5 + 3 = 8

D – S = R (D)

9 – 5 = 4

Adunarea–ncepe acumTermenii pornesc la drum.La sfârşit de pui egalObţii sumă sau total!

Termen 1, termen 2,Vino să te joci cu noi.Amândoi de îmi lipsesc,Prin scădere îi găsesc.

T1 = S – T2

a + 8 = 10 a = 10 – 8 a = 2 2 + 8 = 10

T2 = S – T1

32 + b = 39 b = 39 – 32 b = 7

32 + 7 = 39 Descăzutul, frăţioare,La scădere-i cel mai mare.Te-ntrebi: Cum îl găsesc oare?Spunem noi: Prin adunare.

D = R + S

a – 5 = 4 a = 4 + 5 a = 9 9 – 5 = 4

b – 32 = 40 b = 40 + 32 b = 72 72 – 32 = 40

Scăzătorul de-ţi lipseşteE uşor. Hai, socoteşte!Împreună, în tăcereNe gândim: Tot prin scădere!

S = D – R

7 – a = 2 a = 7 – 2 a = 5 7 – 5 = 2

86 – b = 41 b = 86 - 41 b = 45

86 – 45 = 41

Semne de punctuaţie

1. Eu sunt punct, ştie oricineŞi toţi se folosesc de mine.Propoziţia punct areCând exprimă o constatare.

Punctul se scrie la sfârşitul unei propoziții prin care se

transmite o constatare. După punct se scrie întotdeauna cu

literă iniţială mare.

Ex: Tudor are o minge roșie.

2. Mă ştie mic şi mare:Sunt semnul de întrebare.Când întrebi mă foloseşti,Şi când scrii şi când citeşti.

Semnul întrebării se scrie la sfârşitul unei propoziții prin care

se întreabă ceva.

Ex: Ce culoare are mingea lui Tudor?

3. Mă cunoaşteţi toţi, mă rog,Sunt linia de dialog.Când vorbeşte orişicineCu cine începe? Cu mine!

Linia de dialog arată începutul vorbirii fiecărei persoane care

ia parte la o discuţie (convorbire, dialog).

Linia de dialog se scrie la începutul rândului, cu alineat.Exemplu:

- Ce culoare are mingea lui Tudor?- Mingea lui Tudor este roșie.

3. Oh! Vai! Nu! Mereu exclam, De gândeşti că ceva am: Că-s bolnav, că-s necăjit, Aşa slab şi pricăjit!

Dar şi când spui: Da! Eeee! Oare?!Mă foloseşti, că-i mirare!

Semnul exclamării se scrie la sfârşitul propozițiilor care exprimă:

1) exclamare (mirare, mâhnire, bucurie)

Ex: Ce minge frumoasă are Tudor!2) o urare, o strigare, un salut

Ex: Tudore, îmi place mingea ta! / Salut, Tudore!3) un îndemn

Ex: Ai grijă de minge, Tudore!

4. Sunt virgula. Un punct cu codiţă, Şi nici prea înaltă nu sunt.De mine, orice băiat şi fetiţăŢin seama, scriind şi citind.

Virgula se scrie între:

1) cuvintele unei enumerări

Ex: Tudor are o minge mare, roșie, cu buline.2) între propoziţie şi cuvântul sau cuvintele prin care este

chemată (strigată) o persoană.

Ex: Hai să ne jucăm cu mingea, Tudore! Te rog, Tudore, hai să ne jucăm.