teorii

3
2.1. Teoria psihanalitic S. Freud explică fenomenul creaţiei pornind de la teoria sublimării, considerând că fenomenul creaţiei poate fi determinat, generat de tensiunea cauzată de tendinţele, impulsurile refulate în inconştient, tendinţe ce pot apărea sub forme deghizate, în forme rezistente la existenţa socială. Dizidentul lui Freud, A. Adler, vede în creativitate un mijloc de anihilare a complexul de inferioritate, specific individului. Creativitatea este o formă de adaptare superioară, întrucât prin activitatea creatoare individul se autorealizează şi devine util societăţii din care face parte; astfel, prin scopurile atinse indivizii creativi formează un grup de elită al societăţii. În abordarea psihanalitică au apărut ulterior concepte noi, importante pentru explicarea fenomenului creativităţii, şi anume: – regresia adaptativă, este procesul primar care asigură stimularea creativităţii prin combinarea gândurilor nemodulate în conştient, adică a gândurilor ce apar în timpul somnului, în timpul unor stări modificate ale conştiinţei sau a psihozelor; – elaborarea, este un proces secundar care asigură transformarea materialului obţinut în timpul somnului prin gândire realistă şi conştientă.Tabelul nr. 1 Autori Sediul creaYiei S. Freud inconştient E.Kris, C. W. Hartman, L. Bellock inconştient şi intervenţia eului L. S. Kubie preconştient H. Rugg, A.D. Moore cooperarea între conştient şi inconştient 2.2. Teoria asociationista. Definiţia pe care o dau asociaţioniştii fenomenului creaţiei este următoarea: un proces de asociaţie între anumite elemente, care duc la apariţia unor combinaţii noi, proces care este subordonat anumitor exigenţe sau finalităţi (J. Maltzman, 1960, S.A. Mednick, 1962). Nivelul creativităţii rezultatelor obţinute este evaluat după elementele asociate, care trebuie să fie cât mai puţin înrudite între ele. Mednick distingea mai multe forme ale asociaţiilor de tip creativ, întâlnite în diverse domenii de activitate: – serendipitatea, prin care descoperirile pornesc de la asociaţii întâmplătoare; – asemănarea, tipul de asociaţie întâlnit în artă; – medierea prin simboluri, formă specifică matematicii şi chimiei. 2.3. Teoria gestaltist< Abordarea gestaltistă, reprezentată prin W. Köhler, M. Wertheimer, R. Arnheim, R.L. Mooney, în contradicţie cu modelul asociaţionist, prezintă demersul creativ nu ca pe un demers aleator, ci se raportează permanent la întreg, la structura internă a fenomenului respectiv, la găsirea relaţiei dintre formă şi volum. Înţelegerea unei probleme are loc prin intuiţie (Einsight), nu pe cale raţională. În privinţa creatorului, R. Arnheim crede că profilul său psihologic trebuie să includă şi deschiderea faţă de simetrie şi echilibru. Mooney, la rândul său, s-a oprit asupra procesului creativ, care presupune interacţiunea dintre mai multe dimensiuni, şi anume: – persoana – procesul – produsul – mediul. 2.4. Teoria behaviorist< C. F. Osgood, J. Rossman, J. Parnes, R. Hyman, explică fenomenul creator, pornind de la schema S-R, astfel: ponderea majoritară în dezvoltarea creativităţii unui individ o deţin modalităţile în care au fost stimulate, recompensate, manifestările sale creative. Este vorba de o

Upload: maricica93

Post on 18-Nov-2015

5 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

teorii ale creativitatii ,psihologie

TRANSCRIPT

2.1. Teoria psihanalitic S. Freud explic fenomenul creaiei pornind de la teoria sublimrii, considernd c fenomenul creaiei poate fi determinat, generat de tensiunea cauzat de tendinele, impulsurile refulate n incontient, tendine ce pot aprea sub forme deghizate, n forme rezistente la existena social. Dizidentul lui Freud, A. Adler, vede n creativitate un mijloc de anihilare a complexul de inferioritate, specific individului. Creativitatea este o form de adaptare superioar, ntruct prin activitatea creatoare individul se autorealizeaz i devine util societii din care face parte; astfel, prin scopurile atinse indivizii creativi formeaz un grup de elit al societii. n abordarea psihanalitic au aprut ulterior concepte noi, importante pentru explicarea fenomenului creativitii, i anume: regresia adaptativ, este procesul primar care asigur stimularea creativitii prin combinarea gndurilor nemodulate n contient, adic a gndurilor ce apar n timpul somnului, n timpul unor stri modificate ale contiinei sau a psihozelor; elaborarea, este un proces secundar care asigur transformarea materialului obinut n timpul somnului prin gndire realist i contient.Tabelul nr. 1 Autori Sediul creaYiei S. Freud incontient E.Kris, C. W. Hartman, L. Bellock incontient i intervenia eului L. S. Kubie precontient H. Rugg, A.D. Moore cooperarea ntre contient i incontient2.2. Teoria asociationista. Definiia pe care o dau asociaionitii fenomenului creaiei este urmtoarea: un proces de asociaie ntre anumite elemente, care duc la apariia unor combinaii noi, proces care este subordonat anumitor exigene sau finaliti (J. Maltzman, 1960, S.A. Mednick, 1962). Nivelul creativitii rezultatelor obinute este evaluat dup elementele asociate, care trebuie s fie ct mai puin nrudite ntre ele. Mednick distingea mai multe forme ale asociaiilor de tip creativ, ntlnite n diverse domenii de activitate: serendipitatea, prin care descoperirile pornesc de la asociaii ntmpltoare; asemnarea, tipul de asociaie ntlnit n art; medierea prin simboluri, form specific matematicii i chimiei.2.3. Teoria gestaltist< Abordarea gestaltist, reprezentat prin W. Khler, M. Wertheimer, R. Arnheim, R.L. Mooney, n contradicie cu modelul asociaionist, prezint demersul creativ nu ca pe un demers aleator, ci se raporteaz permanent la ntreg, la structura intern a fenomenului respectiv, la gsirea relaiei dintre form i volum. nelegerea unei probleme are loc prin intuiie (Einsight), nu pe cale raional. n privina creatorului, R. Arnheim crede c profilul su psihologic trebuie s includ i deschiderea fa de simetrie i echilibru. Mooney, la rndul su, s-a oprit asupra procesului creativ, care presupune interaciunea dintre mai multe dimensiuni, i anume: persoana procesul produsul mediul. 2.4. Teoria behaviorist< C. F. Osgood, J. Rossman, J. Parnes, R. Hyman, explic fenomenul creator, pornind de la schema S-R, astfel: ponderea majoritar n dezvoltarea creativitii unui individ o dein modalitile n care au fost stimulate, recompensate, manifestrile sale creative. Este vorba de o condiionare instrumental, accentul fiind pus pe influena educativ a prinilor, care prin recompensele acordate pot determina orientarea copiilor ctre gndirea creativ. O persoan nalt creativ este caracterizat, n viziunea behavioritilor, de urmtoarele trsturi: capacitate de discriminare a cunotinelor i variabilelor, abilitatea de redefinire a acestora i utilizarea n situaii ct mai diferite, sesizarea cu promptitudine a modificrilor aprute. Ulterior, perspectiva comportamentalist, este revizuit, prin introducerea, n schema S-R, a variabilelor intermediare, individul contribuind activ la dezvoltarea sa personal, iar gndirea creativ este corelat cu trsturile sale proprii. 2.5. Teoria umanist< Existenialiti, cum sunt A. Maslow, C. Moustakas, C. Rogers, R. May, E.G. Schachtel considerau c fiina uman i poate valorifica unicitatea prin fenomenul creaiei (A. Munteanu, 1994). Creativitatea i permite individului s-i satisfac trebuina de autorealizare, prin confruntarea individului cu mediul nconjurtor. Pentru R. May, n procesul creaiei nu este important raiunea, ci angajarea autentic n acest proces prin care se realizeaz autoactualizarea. C. Rogers apreciaz c factorii interni ai gndirii creatoare sunt urmtorii: deschiderea fa de experienele noi, toleran la ambiguitate; autoevaluarea produselor creatoare de ctre creator nsui; aranjarea spontan i inedit, neobinuit a elementelor (idei, forme) (C. Rogers, 1959). Acelai autor considera c asigurarea unor condiii de securitatea psihologic constituie premisa pentru dezvoltarea potenelor creative. Aceast securitate psihologic poate fi obinut prin urmtoarele modaliti: individul trebuie s se simt acceptat aa cum este, s se simt valorizat, astfel putnd ncerca autoactualizarea i, n consecin, orientarea spre creativitate; asigurarea unui climat n care este nlturat critica; nelegerea empatic, prin care eul se poate dezvolta i exprima n forme diverse. La rndul su, E. G. Schachtel, descrie creativitatea ca pe o consecin evident a trebuinei de comunicare a omului cu mediul nconjurtor. Umanitii privesc creativitatea ca o potenialitate general uman, factorilor de mediu revenindu-le rolul de actualizarea a acestor potenialiti care sunt specifice fiecrui individ n parte.2.7. Teoria factorial< Abordarea factorial a creativitii a fost lansat de J. P. Guilford i promovat de H. G. Gough, W. J. Brittain, V. Lowenfeld. Pornind de la concepia lui C. Spearman i L. S. Thurstone, Guilford prezint o concepie sistemic asupra creativitii, cu posibilitatea de a releva structura intern a acesteia. Astfel, el prezint un model tridimensional al intelectului, n care factorii intelectuali sunt implicai n activitatea creatoare (C. Alpopi, 2002). Cele trei dimensiuni ale intelectului prezint urmtoarea structur: 5 operaii, 4 coninuturi, 6 produse, pe care le vom prezenta n continuare: Operaii: cunoaterea (descoperirea, recunoaterea, nelegerea informaiei); memoria (stocarea); producia divergent (generarea de informaii alternative, pornind de la o informaie dat sau cunoscut); producia convergent (generarea unor concluzii logice, a unui rspuns, pornind de la o informaie dat); evaluarea (prin care se stabilete dac o informaie este bun sau nu). Coninuturile: figural (concret sau amintit ca imagine perceptiv); simbolic (alctuit din semne); semantic (nelesurile); comportamental (propriu sau al celorlali). Produsele (formele pe care informaia le poate lua prin prelucrarea cu ajutorul operaiilor): uniti (componente ale informaiei); clase (ansambluri de uniti cu proprieti comune); relaii (care se stabilesc ntre uniti); sisteme (structuri organizate); transformri (redefiniri, modificri, tranzacii); implicaii (extrapolri, conectri, circumstanieri). Fiecare din componentele modelului tridimensional poate fi schimbat cu ceilali, putndu-se obine 120 de combinaii posibile (5 4 6 = 120). Factorii intelectuali ai creativitii, n modelul lui Guilford sunt: inteligena, rezolvarea de probleme, imaginaia, sensibilitatea la implicaii, procesele asociative, fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea, capacitatea de elaborare, pe care i vom dezvolta suplimentar n alt capitol al lucrrii. Att Guilford, ct i Lowenfeld vorbesc de capacitatea de transfer a creativitii, de la un domeniu la altul, de posibilitatea de antrenare, n art, de exemplu, i apoi stimularea creativitii n general. Exist i n psihologia romneasc un model factorial al creativitii, model ce-i aparine lui P. Popescu-Neveanu, prezentat n 1971, conform cruia creativitatea este rezultatul interaciunii dintre aptitudini i atitudini: aptitudinile generale i specifice trebuie s aib cel puin un nivel mediu, aceasta fiind o condiie necesar, dar nu i suficient; atitudinile creative sunt indispensabile pentru procesul creativ, avnd rolul de factori ce provoac i declaneaz aptitudinile, coordonndu-le n mod constructiv.Insight i creativitate n 1998, R. Sternberg i J. Davidson subliniau importana insight-ului pentru creativitate, iar R. Finke vorbete de dou forme ale insight-ului: insight-ul convergent, care presupune descoperirea unei structuri creative sau a unei soluii care realizeaz conexiuni ntre diverse elemente; insight-ul divergent, care este orientat spre gsirea unor posibiliti noi pentru structurile respective. Ulterior, autorul introduce o alt distincie n formele insightului, vorbind de o form preinventiv, n care se structureaz reprezentrile mentale utile pentru rezolvarea de probleme i o alt form, explorativ, implicat n apariia ideilor noi . Insight-ul presupune o intersecie ntre cele trei niveluri de structurare funcional a sistemului psihic uman, contientul, incon- tientul i subcontientul.