Modulul 4.ABORDĂRI ALE

MANAGEMENTULUI CONFLICTULUI PRIN PRISMA CONSILIERII EDUCAȚIONALE

Conflictul

• Conflictul este o formă de opoziţie centrată pe adversar, bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor şi valorilor părţilor oponente

Principalele caracteristici ale conflictului

• Conflictul este o parte firească a vieţii, inerentă în relaţiile umane

• Conflictul poate fi tratat pe căi pozitive sau negative

• Abordat pozitiv poate avea rezultate creative, contribuind la creştere personală şi schimbare

• Abordat negativ, conflictul poate avea rezultate distructive din punct de vedere emoţional şi fizic

Principalele caracteristici ale conflictului

• Capacităţile de management al conflictului pot fi învăţate, îmbunătăţindu-ne comunicarea, capacităţile de negociere sau mediere a conflictului

• Modul în care definim o problemă determină dacă şi cum o vom rezolva

• Într-un conflict sentimentele sunt importante.

Mituri referitoare la conflict:

• Conflictul se rezolvă de la sine, cu trecerea timpului

• Confruntarea cu o problemă într-o dispută este întotdeauna neplăcută

• Prezenţa unui conflict în clasa de elevi este semnul unui management prost al clasei și

• semn de neimplicare a profesorului în problemele clasei

• Conflictul este întotdeauna distructiv• Într-un conflict cineva trebuie să piardă

întotdeauna• A avea un conflict este semn de slăbiciune.

Surse ale conflictelor

• Nevoile fundamentale (mai puţin prezente în context şcolar)

• Valorile diferite (culturi diferite, credinţe diferite)• Percepţiile diferite (moduri de a vedea şi gândi

lucrurile diferit)• Interesele diferite (preocupări diferite)• Resursele limitate (de ex. banii – burse, premii

etc.)• Nevoile psihologice (de care depinde liniştea

interioară şi a căror absenţă poate conduce la conflict interior şi cu alţii.

Tipuri conflictuale

• Cu noi înşine (insatisfacţii personale, lipsa recunoscută a motivaţiei, aspiraţiilor, ambiţiei etc.)

• În familie (cu efecte şi în plan şcolar, social)• Cu prietenii (afectează planul şcolar şi personal)• Cu colegii (determină un climat tensionat în

clasă)• Între comunităţi sau în comunitate (manifestate

şi în şcoală în cazul apartenenţei la culturi diferite).

Efecte pozitive ale conflictului:

• Creşte motivaţia pentru schimbare• Îmbunătăţeşte capacitatea de identificare

a problemelor şi a soluţiilor• Creşte coeziunea unui grup după

soluţionarea comună a conflictelor• Creşte capacitatea de adaptare la realitate• Oferă o oportunitate de cunoaştere şi

dezvoltare de deprinderi• Dezvoltă creativitatea.

Efecte negative ale conflictului:

• Scade implicarea în activitate

• Diminuează sentimentul de încredere în sine

• Polarizează poziţiile în grup şi duce la formarea de coaliţii

• Conduce la dileme morale

• Determină dificultăţi în luarea deciziilor.

Simptomele conflictului și evoluția acestuia:

• disconfortul – este un simptom greu de observat de către oricine. Este mai degrabă vorba de o intuiție, cu privire la faptul că o persoană sau mai multe trăiesc o stare de indispoziție care poate degenera într-un conflict. Rolul consilierului în această fază ar fi să prevină declanșarea conflictului.

• incidentul – nu se manifestă prin forme foarte grave, este vorba mai mult de mici disensiuni între persoane, care dacă rămân la acest stadiu pot trece repede, fără alte implicații.

Simptomele conflictului și evoluția acestuia:

• neînțelegerea – are ca și cauză principală lipsa de comunicare sau o comunicare ineficientă. Deja se manifestă o percepție diferită a persoanei cu care cineva nu se înțelege.

• tensiunea – este un simptom evident al conflictului. Aceasta distorsionează atât percepția asupra persoanei cât și asupra comportamentului acesteia. Devine afectată relația și se evidențiază atitudini negative reciproce.

• criza – este deja forma luată de conflict. În această etapă au loc lucruri grave, care afectează relația. Se aduc acuze și se poate ajunge la violență.

Intervenţia în criză• Etape ale unei situaţii de criză:• 1. Impactul- persoana realizează că nu poate

face faţă situaţiei. Simte stres, anxietate. Durează puţin după instalarea crizei.

• 2. Copingul –se fac încercări de a rezolva situaţia dar peroana îşi dă seama că nu merge,ajunge la disperare. Este deschisă la sfaturi, soluţii.

• 3. Căderea- nimic nu a dat roade. Se vor considera înfrânţi, vor apela la suicid sau vor prezenta reacţii de dezorganizare comportamentală şi reacţii psihotice.

Intervenţia în criză

• Scopuri ale intervenţiei în criză:

• Normalizarea răspunsului

• Reevaluarea situaţiei de criză

• Recunoaşterea şi acceptarea sentimentelor

• Dezvoltarea de abilităţi de adaptare

Intervenţia în criză

• Etape în intervenţia în situaţie de criză• 1. Evaluarea situaţiei• 2. Înţelegerea sentimentelor celui aflat în

criză şi a modului de a gândi şi percepe criza

• 3. Luarea în considerare a posibilelor soluţii

• 4. Evaluarea opţiunilor• 5. Aplicarea şi evaluarea soluţiilor

Medierea conflictului

• Etapele medierii:• 1. Începerea medierii - presupune mai întîi ca

mediatorul să găsească un cadru neutru, un spațiu fizic în care nu a avut loc conflictul. Este important ca scaunele pe care se vor așeza persoanele implicate în conflict să nu fie față în față, ci aproximativ în unghi de 45 grade, puțin oblic, eventual cu o măsuță între ele. Rolul activ îl are mediatorul. El stabilește regulile, durata ședinței, timpul alocat fiecărei persoane pentru a vorbi. Dacă problema este mai simplă se poate să fie suficientă o singură întâlnire, de 45-60 minute.

Medierea conflictului

• Dacă situația este mai gravă se impun două ședințe. Timpul alocat comunicării pentru fiecare persoană trebuie să se stabilească clar, de regulă fiind de două, trei minute. Se discută despre situații și comportamente și nu se combat persoanele!

Medierea conflictului

• Este indicat să se solicite ca afirmațiile pe care le fac părțile să înceapă cu Eu. Exemplu: eu cred…, eu spun că… În acest fel se accentuează perspectiva fiecărei persoane asupra conflictului. Trebuie identificată viziunea asupra a ceea ce se poate face în viitor pentru a soluționa conflictul. Pe tot parcursul ședinței se va face apel la asertivitate.

Medierea conflictului

• 2. Medierea propriu-zisă – presupune mai întâi conturarea hărții conflictului. În centrul hărții se situează problema comună, iar fiecare persoană implicată în conflict va oferi informații pentru a se completa zona sa din hartă (delimitată de consilier) cu datele: a. cine este în conflict (numele persoanei, eventual statutul acesteia); b. nevoile acestei persoane legate de problemă; c. temeri, lucruri care creează disconfort în raport cu nevoile menționate. Exemplu: a. persoana X, elev; b. are nevoie de o bancă în care să stea singur; c. se teme să nu devină un solitar.

Medierea conflictului• Mediatorul poate face o sumarizare a

temerilor și nevoilor celor din conflict. Pot fi încurajate părțile să facă rezumatul a ceea ce a spus persoana cealaltă, cu care se află în conflict. În acest fel se poate favoriza înțelegerea punctului de vedere și al celeilalte părți.

• se definește zona comună pe harta conflictului. Aceasta cuprinde nevoile comune și temerile comune (problemele). Totodată se stabilesc concesiile pe care trebuie să le facă ambele părți pentru rezolvarea conflictului. Sunt încurajate persoanele aflate în conflict să ofere alternative de rezolvare. Dacă acestea nu știu ce să facă, consilierul poate să sugereze propriul său punct de vedere. Exemplu: Ar fi posibil să vă gândiți să procedați și așa…?

Medierea conflictului

• Se lasă timp părților să identifice alternative proprii de soluționare. Este posibil să se creeze o stare de tensiune, fiecare persoană dorind să-și impună propria soluție. În această situație consilierul lasă o pauză mică, în care se poate servi un ceai etc., după care se revine.

• În secvența următoare mediatorul cere fiecărei părți să spună propria viziune asupra viitorului, cum ar arăta dacă totul ar fi perfect. De regulă în acest moment încetează acuzele și se caută o rezolvare. Se accentuează ceea ce pot și doresc părțile să facă și nu pe ceea ce nu doresc sau nu au capacitatea de a realiza.

Medierea conflictului• O altă tehnică ce se poate introduce este

orientarea pe soluții și pe acțiune. Exemplu: Ce poți face pentru a rezolva situația? Ce putem face să se îmbunătățească situația? Prin ce crezi că se deosebește punctul tău de vedere de cel al persoanei cu care ești în conflict?

• Se poate introduce și tehnica reflectării sentimentelor. Exemplu: Cum te-ai simți dacă ai aborda următorul comportament? Ce crezi că simte celălalt? Pentru aceasta se poate face chiar schimb de locuri pentru ca fiecare să se transpună în situația celuilalt. O strategie este aceea de a face ambele părți să se simtă rău, inconfortabil, pentru a le forța să găsească soluții. Exemplu: dacă nu veți colabora veți fi exmatriculați amândoi.

Medierea conflictului

• 3.Finalizarea medierii – presupune decizia de a opta pentru una dintre alternativele posibile. Dacă vor mai exista întâlniri se pot da și teme de casă. Se face un rezumat al întâlnirii și sarcinilor de îndeplinit. Se mai poate utilize scalarea, pentru a verifica pe ce treaptă a scalei apreciază părțile că au ajuns la finalul întâlnirii în rezolvarea conflictului. Părțile sunt informate că se va urmări dacă soluția adoptată va avea efect sau dacă se vor impune noi demersuri rezolutive.

Stilurile de rezolvare a conflictelor

• - Metoda câştig-pierdere (de ex. participarea la un concurs şcolar, când numai unul dintre elevi poate primi premiul I)

• - Metoda pierdere-pierdere (compromisul – fiecare pierde câte puțin)

• - Metoda câştig-câştig (negociere optimă pentru toţi cei implicaţi, astfel încât să se păstreze relația între cei implicați în conflict).