Uniunea Economica si Monetara

Curs Master Economie Europeana

Lect.univ.dr. Aura Socol

Teoria zonelor monetare optime

-alegerea unui regim al cursului de schimb - controversata-apare in 1961-studiaza costurile si beneficiile asociate adoptarii unei monede unice-sarcina principala – a face posibila o uniune monetara

Proprietati

Mobilitatea factorilor de producţie

Flexibilitatea preţurilor şi salariilor

Gradul de deschidere a economiei

Diversificarea producţiei şi consumului

Similaritatea ratelor inflaţiei

Integrarea fiscală

Integrarea pieţelor financiare

Integrarea politică – succesul unei uniuni monetare depinde de compatibilitatea preferintelor

• Similaritatea şocurilor şi a ciclurilor de afaceri

Argumente pro si contra – Optimum currency areas – R. Mundell

Disputa: ierarhizarea proprietatilor

Vestea buna: intuirea deosebit de corecta a proprietatilor necesare

Vestea proasta: agentii economici raspund functie de mediul economic specific din tara lor => modificari structurale ale tarilor ce participa la o ZMO

Punctul critic care face sa merite participarea la o uniune monetara

Monetarista - modificarea cursului de schimb este ineficientă; in plus, utilizarea lui generează rezultate mai proaste pentru ţările care îl folosesc.

Keynesista -economiile naţionale sunt caracterizate prin rigidităţi structurale; cursul de schimb este un instrument esenţial în vederea eliminării dezechilibrelor

(%PIB)(%PIB)

Grad de integrare Grad de integrare

Perspectiva keynesistăPerspectiva monetaristă

C

A

B

CB

Abordari recente in teoria zonelor monetare optime1. Teoria endogenitatii

Teoria clasica- abordare statica, teoria endogenitatii sustine ca aceste conditii sunt dinamice

Obiectivul principal pentru care se realizeaza o uniune monetara este de a castiga de pe urma beneficiilor, indiferent ca ele apar la inceput sau dupa o perioada

UEMUE

Linia ZMO

3

2

Gradul de integrare economică

Corelaţia ciclurilor de afaceri

1

Abordari recente in teoria zonelor monetare optime2. Teoria specializarii

Fundamentata de Krugman (1993)

Grad de integrare avansat => specializare =>structura economica putin diversificata => predispusa a fi afectata de socurile ofertei

UEM

Linia ZMO

2

Gradul de integrare economică

Corelaţia ciclurilor de afaceri

1

UEM – Uniune economica precursoarea uniunii monetare

Proprietatile clasice ZMO

Integrarea comerciala => liberalizarea circulatiei bunurilor

Mobilitatea capitalurilor => libera circulatie a capitalurilor

Mobilitatea fortei de munca => libera circulatie a fortei de munca

Integrarea fiscala, similaritatea ratelor inflatiei => coordonarea politicilor economice

Similaritatea socurilor, flexibilitatea salariilor, grad de deschidere a economiei, etc => convergenta reala

Ideea esentiala = flexibilizarea semnificativa prin crearea Pietei Unice poate substitui pierderea instrumentelor monetare ca mijloace de ajustare macroeconomica

Costuri ale adoptarii unei monede unice La nivel microeconomic – doua costuri principale:1. costurile operaţionale, necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedă 2. provocări strategice care constau în redefinirea concurenţei şi apariţia unor riscuri specifice

Subevaluata (depreciata) => va fi afectata de inflatie dupa intrarea in zona euroSupraevaluata (apreciata) =>va fi afectata cresterea economica

Cele mai importante costuri - la nivel macroeconomic statele membre vor avea o influenţă mai mare sau mai mică în procesul decizional, în

funcţie de mai mulţi factori, situaţie care poate fi percepută ca negativă pentru statele cu influenţă redusă.

Renuntarea la independenta politicii monetare – discutie

Dimensiunea costurilor asociate

Manifestarea şocurilor asimetrice

Modificari ale cererii agregate - discuss

AD1

PIB1

PY

AS1

AD1

AD2

PIB1PIB2

PX

PIBX

ţara X

P1

P2

ţara Y

PIB2 PIBY

AS1

AD2

P1

P2

Preferinţe diferite ale ţărilor faţă de inflaţie şi şomaj w *= * + q*

unde,

w* = rata de creştere a salariilor;

* = rata inflaţiei;

q* = rata de creştere a productivităţii muncii.

Conform teoriei parităţii puterii de cumpărare,

între X şi Y putem scrie următoarea relaţie:

e *= X*- Y*,

unde

e *= rata deprecierii monedei x în raport cu moneda y.

e *= 0

Y

X

0

AY1

CY0

0

AX0

C X1

e

u

u

w

w

п

п

пy

пx

Diferentele de productivitate

Dacă X şi Y formează o uniune monetară, atunci e *= 0, unde

e *= X*- Y => Y* = X*

atunci

WY *- qY* = WX* - qX* sau

WY *- WX* = qY* - qX*.

UE

0

AUE

CUE

X

0

AX

C X

.

Gq

.

Iq

eп

п

u

u

w

w

• Diferenţe instituţionale pe piaţa muncii -evoluţii divergente ale salariilor şi

preţurilor • Diferenţe referitoare la ritmurile de creştere economică

• Diferenţele între sistemele fiscale ale ţărilor. Problema seniorajului

Participarea la o uniune monetară presupune acceptarea de către ţările implicate a unor constrângeri în ceea ce priveşte modul de finanţare a deficitelor bugetare

G – T + rB = dB/dt + dM/dt,

unde:

G = nivelul cheltuielilor guvernamentale

(minus plăţile cu dobânda la datoria guvernamentală);

T = veniturile fiscale;

r = rata dobânzii la datoria guvernamentală;

B = datoria guvernamentală;

M = baza monetară.

Deficitul bugetar = deficitul primar (G – T) şi plăţile cu dobânda la datoria guvernamentală (rB);

acesta poate fi finanţat fie prin îndatorare (dB/dt), fie prin creşterea bazei monetare (dM/dt).

Ce va face un guvern rational?

Efectele politicii de devalorizare

• pe termen lung, cursul de schimb nu rezolvă problemele generate de caracteristicile specifice pieţelor bunurilor din ţări diferite.

• Soluţiile la problemele generate de diferenţele structurale dintre ţări ţin de politicile structurale, şi nu de politicile monetare.

• Manipularea cantităţii de bani sau a cursului de schimb nu poate rezolva problemele generate de diferenţele structurale dintre ţări, cel puţin nu pe termen lung.

P

Y

AD1

AD2

AS1

AS2

E1

E2

Beneficii ale adoptarii unei monede unice

La nivel macro

• beneficii ca urmare a stabilităţii macroeconomice, precum şi datorită unei poziţii internaţionale mai bune;

• accesul la o piaţă financiară mai largă şi mai transparentă;

• stabilitatea preţurilor şi toate beneficiile rezultate din îndeplinirea acestui obiectiv reprezintă o motivaţie suficientă pentru participarea la o uniune monetară;

• stabilitatea preţurilor - reducerea dobânzilor = un avantaj în plus, atât pentru guvern, cât şi pentru consumatori sau firme.

La nivel micro

eliminarea costurilor de tranzacţie asociate schimbului valutar;

eliminarea costurilor de tranzacţie generează şi un câştig indirect, respectiv reducerea discriminării prin preţ între pieţele naţionale;

eliminarea riscului generat de incertitudinea privind evoluţia viitoare a cursurilor de schimb;

Flexibilitate si compatibilitate

Momentul intrarii in zona euro

Politici fiscale in cadrul unei uniuni monetare

1) care este rolul politicii fiscale în ţările care formează o uniune monetară?

2) Care este spaţiul de manevră al guvernelor din ţările unei uniuni monetare în utilizarea politicii fiscale? şi

3) În ce măsură participarea la o uniune monetară creşte disciplina fiscală pentru ţările membre?

Prima ipoteză este că, în cadrul uniunii monetare, există o centralizare a bugetelor naţionale;

A doua ipoteză este că nu există o centralizare bugetară la nivelul uniunii monetare

Ipoteza centralizarii bugetare intr-o uniune monetara

• Un buget centralizat = amortizor al eventualelor socuri; redistribuie automat venituri

AD1

PIB1

PAS1

AD1

AD2

PIB1PIB2

P

PIB

Romania

P1

P2

Austria

PIB2 PIB

AS1

AD2

P1

P2

Ipoteza formarii unei uniuni monetare fara centralizare bugetara

• Efecte – cresterea deficitului bugetar

• Guvernul Romaniei va trebui sa si mareasca imprumuturile

• De unde?

• Dimensiunea efectelor bugetare depinde de doi factori

• Din perspectiva teoriei zonelor monetare optime, este dezirabil ca bugetele naţionale ale ţărilor care formează uniunea monetară să fie centralizate.

• Avantaj: se beneficiaza de transferuri automate

• Dacă o centralizare bugetară nu este posibilă –situaţia actuală în zona euro – ar fi dezirabil ca autorităţile ţărilor din uniunea monetară să aibă libertatea de a utiliza politica fiscală într-un mod flexibil;

• Motive

Dimensiunea sustenabila a deficitelor bugetare

Formal, dinamica datoriei poate fi analizată pornind de la definiţia constrângerii bugetare guvernamentale:

G – T + rB = dB/dt + dM/dt, unde: G = nivelul cheltuielilor guvernamentale (minus plăţile cu dobânda la datoria guvernamentală);T = veniturile fiscale;r = rata dobânzii la datoria guvernamentală;B = datoria guvernamentală;M = baza monetară. …….

b= (g – t) + (r – x)b –m

In ce condiţii se poate stabiliza raportul dintre datorie şi PIB?

Problema sustenabilităţii deficitului bugetar implică faptul că autorităţile naţionale nu au un spaţiu prea mare de manevră în utilizarea flexibilă a politicii fiscale pentru a atenua efectele unor şocuri negative!

Reguli pentru deficite bugetare

Politicile fiscale 1. nu sunt un instrument flexibil => deriva din problema sustenabilităţii deficitului) şi

2. nu pot fi utilizate sistematic pentru atenuarea efectelor şocurilor asupra economiei.

• Principala implicaţie a problemei sustenabilităţii deficitului bugetar pentru o uniune monetară = generează externalităţi negative în cadrul uniunii monetare

• Dacă o ţară permite creşterea deficitului astfel încât rata dobânzii la datoria guvernamentală depăşeşte rata de creştere economică, atunci ea va recurge tot mai des la pieţele de capital din spaţiul uniunii monetare şi va genera presiuni în sensul creşterii ratelor dobânzii;

• Or, creşterea ratelor dobânzii măreşte povara datoriei pentru celelalte ţări din cadrul uniunii monetare.

• Dacă guvernele acestor ţări decid să stabilizeze raportul dintre datorie şi PIB, ele vor fi obligate să adopte politici fiscale restricţioniste.

• O altă posibilă externalitate a deficitelor bugetare nesustenabile afectează banca centrală din cadrul uniunii monetare. În acest fel, politicile fiscale nesustenabile promovate de guvernele naţionale pot intra în conflict cu politica monetară care acoperă întreaga uniune monetară.

Criticile faţă de impunerea unei reguli în privinţa dimensiunii deficitului bugetar pentru ţările membre ale unei uniuni monetare merg în două direcţii: (1) eficienţa pieţelor de capital şi (2) impunerea respectării respectivei reguli.

Eficienţa pieţelor de capital

• Dacă pieţele de capital sunt eficiente, dispare, practic, externalitatea provocată de faptul că o ţară se împrumută pentru a-şi finanţa deficitul bugetar. Explicatie

• Pieţe de capital există în toate ţările care formează uniunea monetară, iar ratele dobânzii diferite pe aceste pieţe reflectă prime de risc diferite ale datoriilor guvernelor din ţările membre în uniune.

• Există, totuşi, posibilitatea ca investitorii să nu atribuie corect primele de risc pentru obligaţiunile emise de guvernul României. Exemplu criza datoriilor

• În Tratatul de la Maastricht a fost introdusă o clauză de neintervenţie a altor guverne pentru evitarea unei crize financiare majore a unui guvern

Impunerea respectării unei reguli de politică fiscală

• În anul 2003, guvernele Germaniei şi Franţei au eşuat în respectarea condiţiei de a nu creşte deficitul bugetar la peste 3% din PIB;

• Comisia Europeană nu a reuşit, însă, să impună sancţiuni acestor ţări;

• În luna octombrie 2004 , miniştrii de finanţe din ţările Uniunii Europene au discutat chiar posibilitatea reevaluării regulii privind dimensiunea deficitului bugetar, existând propunerea ca ţările din cadrul uniunii monetare europene să nu mai fie obligate să respecte o limită anuală a deficitului, ci limita să se refere la orizontul unui ciclu de afaceri;

• Eşecul Comisiei Europene în impunerea de sancţiuni în cazul Germaniei şi Franţei ridică o problemă de credibilitate.

Concluzii

• Conform teoriei zonelor monetare optime, o uniune monetară ar trebui să presupună şi o oarecare centralizare a bugetelor naţionale.

• Centralizarea proceselor bugetare ar permite transferuri automate spre ţările sau regiunile care se confruntă cu şocuri negative.

• Este puţin probabil ca centralizarea bugetară la nivelul uniunii monetare europene să se realizeze într-un viitor apropiat.

• Deşi uniunea monetară europeană s-a realizat în lipsa unei centralizări a proceselor bugetare din ţările membre, rămâne un semn de întrebare în ceea ce priveşte libertatea ţărilor de a utiliza flexibil politica fiscală.

• Decizia de formare a uniunii monetare europene – care a culminat cu introducerea Euro – este, în mod evident, inspirată de obiectivul politic privind unificarea Europei. În acest proces, obiecţiile ridicate din perspectiva ştiinţei economice au contat mai puţin.