teoria dreptului

Universitatea “Bogdan-Voda” Cluj-Napoca

Facultatea de Drept

Aurelia GIDRO

TTEEOORRIIAA GGEENNEERRAALLĂĂ AA DDRREEPPTTUULLUUII

SUPORT DE CURS

Cluj-Napoca

- 2012 -

3

CUPRINS

CAPITOLUL 1 SISTEMUL ȘTIINȚELOR JURIDICE ............................... 9

1.1. Etimologia și sensurile termenului drept .................................................... 9

1.2. Clasificarea științelor juridice ................................................................... 11

1.3. Metodele de studiere a dreptului ............................................................... 12

1.4. Definiția, caracteristicile și raporturile disciplinei mcu alte științe .......... 13

TEST DE AUTOEVALUARE NR. 1 ............................................................. 14

BIBLIOGRAFIE capitolul 1: ........................................................................... 15

CAPITOLUL 2 ORIGINEA DREPTULUI .................................................... 16

2.1. Organizarea gentilico-tribală .................................................................... 16

2.2. Descompunerea orânduirii gentilice și apariția dreptului ......................... 16

2.3. Modalități istorice de apariție a dreptului ................................................. 17



CAPITOLUL 3 ESENȚA DREPTULUI ....................................................... 19

3.1. Factorii de determinare (configurare) a dreptului ..................................... 19

3.2. Definirea și constantele dreptului ............................................................. 20

3.3. Modalități de formare a dreptului contemporan ....................................... 21

3.4. Conținutul și forma dreptului .................................................................... 21

3.5. Dreptul și societatea .................................................................................. 22

3.5.1. Interdependența dintre drept și infrastructura socială ........................ 22

3.5.2. Drept și structură socială .................................................................... 22

3.5.3 Legătura între drept și suprastructura socială ...................................... 22

3.6. Dreptul și politica ...................................................................................... 23

3.7. Dreptul și morala ...................................................................................... 23

3.8. Dreptul și religia ....................................................................................... 24

3.9. Dreptul și valorile sociale ......................................................................... 25

3.10. Principiile fundamentale ale dreptului .................................................... 25



CAPITOLUL 4 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR DESPRE

DREPT................................................................................................................ 28

4.1. Antichitatea ............................................................................................... 28

4.2. Evul mediu ................................................................................................ 29

4.3. Perioada modernă ..................................................................................... 30

4.4. Concepțiile juridice în țara noastră ........................................................... 30



4

CAPITOLUL 5 DREPTUL ȘI STATUL ..................................................... 32

5.1. Etimologia și sensurile cuvântului stat ..................................................... 32

5.2. Definirea și constantele statului ................................................................ 33

5.3 Instituțiile fundamentale ale statului .......................................................... 33

5.4. Forma statului ........................................................................................... 34

5.5. Legătura dintre drept și stat ...................................................................... 34



CAPITOLUL 6 NORMA JURIDICĂ ........................................................... 36

6.1. Definiția și trăsăturile normei juridice ...................................................... 36

6.2. Structura normei juridice .......................................................................... 37

6.2.1. Structura logico-juridică ..................................................................... 37

6.2.2. Structura tehnico-legislativă ............................................................... 38

6.3. Clasificarea normelor juridice .................................................................. 39

6.4. Acțiunea normei juridice în timp .............................................................. 39

6.5. Acțiunea normei în spațiu ......................................................................... 40

6.6. Acțiunea normei asupra subiectelor de drept ........................................... 40



CAPITOLUL 7 ELABORAREA NORMEI JURIDICE TEHNICA

LEGISLATIVĂ ................................................................................................. 42

7.1. Principiile și etapele tehnici normative..................................................... 42

7.2. Părțile constitutive ale actelor normative ................................................. 43

7.3. Stilul și limbajul în elaborarea actelor normative ..................................... 43

7.5. Adoptarea, completarea și modificarea actelor normative ....................... 44

7.6. Sistematizarea dreptului ............................................................................ 44



CAPITOLUL NR. 8 IZVOARELE DREPTULUI........................................ 46

8.1. Noțiunea și trăsăturile izvoarelor .............................................................. 46

8.2. Izvoarele dreptului românesc .................................................................... 47

8.2.1. Legea .................................................................................................. 47

8.2.2. Acte normative subordonate legii ...................................................... 47

8.2.3. Alte izvoare ........................................................................................ 47

8.3. Practica judiciară și doctrina în sistemul de drept român ......................... 47



CAPITOLUL NR. 9 INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE ......... 49

9.1. Noțiunea, obiectul, scopul și importanța interpretării normei juridice ..... 49

5

9.2. Formele (felurile) interpretării .................................................................. 49

9.3. Metode de interpretare și rezultatul interpretării normelor juridice ......... 50

9.4. Analogia în drept ...................................................................................... 50



CAPITOLUL NR. 10 RAPORTURILE JURIDICE .................................... 52

10.1. Noțiunea și caracteristicile raportului juridic ......................................... 52

10.2. Elementele raportului juridic .................................................................. 53

10.2.1. Părțile ................................................................................................ 53

10.2.2. Conținutul ......................................................................................... 53

10.2.3. Obiectul ............................................................................................ 54

10.3 Clasificarea raporturilor juridice .............................................................. 54

10.4 Condițiile raportului juridic ..................................................................... 54

TEST DE AUTOEVALUARE NR. 10 ........................................................... 55

BIBLIOGRAFIE capitolul 10:......................................................................... 55

CAPITOLUL NR. 11 APLICAREA NORMELOR JURIDICE .................. 56

REALIZAREA DREPTULUI ......................................................................... 56

11.1 Noțiunea de realizare sau aplicare a dreptului ....................................... 56

11.2. Forma și caracteristicile actului de aplicare a dreptului ......................... 56

11.3. Fazele de aplicare a normelor juridice .................................................... 56



CAPITOLUL NR. 12 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ................................... 58

12.1. Noțiune și caracteristici .......................................................................... 58

12.2. Condițiile răspunderii juridice ................................................................ 59

12.2.1. Fapta (conduita) ilicită...................................................................... 59

12.2.2. Rezultatul faptei ilicite ..................................................................... 59

12.2.3. Raportul sau legătura cauzală dintre fapta ilicită și rezultatul

dăunător. ....................................................................................................... 59

12.2.4. Subiectul răspunderii juridice ........................................................... 59

12.2.5. Vinovăția .......................................................................................... 60

12.3. Felurile (formele) răspunderii juridice .................................................... 60

12.4. Principiile răspunderii juridice ............................................................... 60

12.5. Cauze care înlătură caracterul illicit al faptei și cauze care înlătură

răspunderea juridică. ........................................................................................ 60



BIBLIOGRAFIE FINALĂ ............................................................................... 63

7

INTRODUCERE

DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de Teoria generală a dreptului este o disciplină ce

se predă în semestrul I al primului an de studiu, având un

caracter teoretic fundamental care studiază fenomenul juridic

în ansamblul său prin reflectarea abstractizată și generalizată a

cunoașterii în sfera dreptului. Este o știință de sinteză,

complexă, ce implică o manieră largă în abordarea

fenomenelor studiate. În raport cu celelalte științe juridice are un

caracter fundamental noțiunile, oferind acestora, noțiunile, conceptele,

principiile generale, dar și un caracter interdisciplinar deoarece, din

punct de vedere juridic, este așezată la “confluența tuturor ramurilor

de drept care îi furnizează noțiuni și categorii din care se extrag

generalizările valabile întregului sistem al științelor juridice și de la

care pornesc conceptele de bază specifice fiecărei ramuri de drept.

OBIECTIVELE CURSULUI

Cursul este structurat pe XII capitole de studiu ce conțin

cunoștințele necesare înțelegerii fenomenului “drept” cu tot sistemul său

normativ, fiind studiate diverse surse bibliografice din țară și din străinătate.

► Dobândirea abilității de a înțelege și de a folosi

limbajul juridic și mecanismele juridice de gândire

► Familiarizarea studenților cu terminologia și

limbajul de specialitate,utilizarea corectă a acestora,

elemente sine qua non în interpretarea și aplicarea

normelor de drept, în studiul și cunoașterea celorlalte

discipline juridice, în formularea judecăților de

valoare

► Aprofundând fenomenul juridic la modul general

dar într-o manieră complexă, cu puternice

interferențe filosofice, politologice și sociologice,

cursul de TGD se dorește a fi punctul de plecare în

inițierea și formarea unor viitori specialiști în drept

8

FORMATUL ȘI TIPUL ACTIVITĂȚILOR IMPLICATE DE CURS

Activitatea se va desfășura prin întâlniri cu studenții în

cadrul orelor stabilite în orarul disciplinei, dar și în afara

acestora, în orele de consultații stabilite la facultate, dacă

există nelămuriri în ceea ce privește înțelegerea temelor

expuse la curs. De asemenea, pot fi adresate întrebări

titularului de disciplină pe adresa de e-mail a acestuia.

Studenții au libertatea de a-și gestiona singuri timpul pentru

parcurgerea temelor studiate astfel încât acesta să fie suficient pentru

însușirea terminologiei juridice și pentru sedimentarea cunoștințelor

dobândite.

În cadrul întâlnirii cu studenții, indiferent de modalitate, la cerere,

studenților li sa va indica și alte titluri bibliografice în afara celor

prezentate în bibliografia obligatorie (dacă este cazul).

9

CAPITOLUL 1 SISTEMUL ȘTIINȚELOR JURIDICE

CUPRINS

Obiectivele capitolului 1

1.1. Etimologia și sensul termenului “drept”

1.2. Clasificarea științelor juridice

1.3. Metodele de studiere a dreptului

1.4. Definirea, caracteristicile și raporturile disciplinei nr.1 alte științe

Test de autoevaluare nr.1

Bibliografia capitolului 1

Obiectivele cap. 1 → Familiarizarea cu noțiunile juridice de “drept”,

“ metodă de studierea dreptului “, științe juridice”,

etc.

→ Înțelegerea sensurilor termenului “drept” și

cunoașterea originii acestuia

→ Înțelegerea diferenței între variatele noțiuni de

“drept”: obiectiv, subiectiv, pozitiv, substanțial

(material), procesual, public, privat

1.1. Etimologia și sensurile termenului drept

Sub aspect etimologic cuvântul “drept” își are

originile în cuvintele latinești: ~ directum –directus, al

cărui sens originar exprimă ideea de rectiliniu, adică linie

dreaptă, unghi drept, ceva care este direct,

etc.;(directum=conform cu regula)

~ dirigo, ce înseamnă a cârmui, a dirija, a

orienta, a conduce

Pornind de la acest înțeles primar, originar al

termenului drept, încă din antichitate au fost adăugate alte două accepțiuni ale

noțiunii:

~ una filosofică (Thomas d Aquino și alții), ce exprima ideea de

echitate, justeșe, dreptate;

~ una juridică, prin drept înțelegându-se un ansamblu de legi și norme

ce guvernau viața și activitatea de stat a unei societăți, instituite și aplicate de

10

autoritățile puterii statale ce aveau caracter obligatoriu, fiind asigurate ăn

aplicarea lor prin forța de constrângere a statului.

◊ Romanii au creat un corespondent semantic al noțiunii de drept – termenul jus – jusum, care, după unii autori ar proveni din:

→ latinescul iubere = a porunci, după alți autori ar proveni din

→ sanscritul ju = legătura (adică dreptul este ceea ce leagă

pe toată lumea

În cele mai multe cazuri termenul drept este utilizat în înțelesul său de

drept obiectiv, adică totalitatea normelor juridice dintr-o societate instituite,

elaborate și aplicate de organele competente ale statului, a căror respectare

este obligatorie, fiind garantate, la nevoie prin forța de constrângere a puterii

de stat.

Dreptul subiectiv, un alt înțeles al termenului, este prerogativa

(îndreptățirea, îndrituirea) unei persoane, subiect al unui raport juridic concret,

de a deține un bun, a săvârși un fapt sau o acțiune, de a pretinde unui alt

subiect, să dea, să facă, sau să nu facă ceva, în virtutea normelor dreptului

obiectiv.

Dreptul pozitiv este format din totalitatea normelor juridice în vigoare la

un moment dat.

Dreptul substanțial (material) cuprinde ansamblul categoriilor de

norme juridice ce au un conținut normativ propriu-zis, adică “normează”,

stabilesc conduite, fapte, acțiuni ale subiecților într-un raport juridic.

Dreptul procesual (procedural) cuprinde categoriile de norme juridice

ce au în conținutul lor proceduri, modalități, mijloace prin care se aplică

normele dreptului substanțial (material).

Dreptul public cuprinde totalitatea normelor juridice, instituțiile și

ramurile dreptului care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre

guvernanți (dintre stat sau organele și agențiile acestuia) cu persoanele fizice

sau juridice particulare, private.

Dreptul privat cuprinde ansamblul normelor juridice care

reglementeaxă raporturile ce se stabilesc între persoanele fizice și/sau juridice,

luate ca particulari, ca titulari de drepturi și obligații subiective.

♦ Raporturile de drept privat izvorăsc din voința părților sau subiectelor

care se află pe poziție de egalitate juridică (raporturile se desfășoară pe

orizontală)

◊ În sfera dreptului privat intră ramuri ale dreptului cum sunt:

● dreptul civil

● dreptul comercial

● dreptul familiei

● dreptul muncii

● dreptul procesual civil

● dreptul internațional privat

11

♦ Subiecte ale dreptului privat pot fi persoane fizice și/sau juridice

private, precum și organe ale statului care, în acest raport, nu acționează în

calitate de “autoritate” ci de titular al unor drepturi și obligații subiective

1.2. Clasificarea științelor juridice

A. Științe juridice teoretice

exemple: Teoria generală a dreptului,

Filosofia dreptului, Enciclopedia dreptului

ǃ Aceste științe se ocupă cu studiul statului și al

dreptului în general:

→ fie la nivelul unei anumite societățio istoric determinate ( de

exemplu antichitatea);

→ fie la nivelul tuturor societăților care au cunoscut aceste insti-

tuții.

B. Științe juridice istorice și ale doctrinei politico-juridice

exemple: Istoria dreptului românesc, Istoria dreptului constituțional,

Drept roman, Istoria doctrinelor juridice, etc.,

ǃ Aceste științe se ocupă cu:

→ studiul statului și/sau al dreptului

→ concepțiile politico-juridice în evoluția lor istorică generală

sau concretă

C. Științe juridice de ramură

C.1. de drept public, de ex.: ● drept constituțional

● drept administrativ

● drept penal

● dreptul mediului

● drept financiar, etc.

C.2. de drept privat, de ex.: ● drept civil

● dreptul familiei

● dreptul muncii

● drept comercial

ǃ Aceste științe se ocupă cu studierea:

→ normelor juridice, în funcție de obiectul lor de re-

glementare

→ raporturilor juridice aferente lor

D. Științele juridice interdisciplinare (auxiliare, de graniță)

12

exemple: Sociologia juridică, Psihologia juridică, Logica

juridică, Medicina legală, Antropologia juridică, Statistica judiciară, Informatica

juridică, etc.

ǃ Aceste științe contribuie la:

→ asigurarea cunoașterii celor mai bune condiții de edictare

a normelor

→ prevenirea încălcării normelor juridice

→ aplicarea eficientă a diferitelor categorii de norme

1.3. Metodele de studiere a dreptului

Metodele de cercetare constau în operațiuni sau

demersuri intelectuale și/sau procedee tehnice prin care se

urmărește și se realizează cunoașterea acelui domeniu.

A. METODE GENERALE

A.1. Metoda generalizării și abstractizării teoretice a datelor,

faptelor, proceselor și fenomenelor din sfera domeniului juridic

→ specific tuturor științelor juridice

→ generalizarea este rezultatul abstractizării

A.2. Metoda particularizării și determinării

→ operațiune logico-semnatică care adaugă noi note unui

concept

→ particularizarea este rezultatul determinării

A.3. Metoda logică

→ se realizează reflectarea și formularea datelor și concluzii

lor despe aspectele supuse cercetării pe baza legilor ra-

ționamentului corect

→ a dus la apariția unei noi discipline: Logica juridică

A.4. Metoda istorică

→ cunoașterea fenomenului juridic se realizează pe baza

evoluției sale istorice

→ a dus la apariția diverselor categorii de științe istorice ale

dreptului

A.5. Metoda sociologică

→ permite efectuarea unor investigații directe prin interme

diul anchetelor sociale

→ a dus la apariția unei discipline de graniță: Sociologia ju-

ridică

A.6. Metoda comparației

→ procesul de cunoaștere se bazează pe studiul comparat

13

al diverselor sisteme sau subsisteme de drept trecute sau

prezente ,ex.: instituția proprietății, familia, pedeapsa,etc

A.7. Metoda analizei sistemice

→ cunoașterea fenomenului juridic are loc pe baza studierii

relației dintre părți și întreg, a interacțiunii dintre elemen

tele sistemului

A.8. Metoda prospectivă sau de prognozare

→ are la bază observarea și interpretarea datelor, faptelor

sau proceselor din perspectivă tendențială

→ se estimează, se aproximează evoluția

→ se pot adopta măsuri cu caracter preventiv, profilactic

B. METODE CONCRETE

B.1. Metodele de analiză cantitativă

→ sunt analizate fenomene juridice comensurabile (ex.:

frecvența și repartizarea fenomenului infracțional)

→ permit formularea unor concluzii și observații privind

cauzele și tendințele în modul de manifestare al unor

fenomene

→ permit formularea unor propuneri orientative pentru

politica legislativă și practica judiciară

→ sunt utilizate: calculul matematic, statistica, evidența

contabilă, prelucrarea și înmagazinarea comăuterizată

a datelor, etc.

B.2. Metodele experimentale, de laborator

→ mai puțin uzitate în domeniul dreptului, folosite în:

● organizarea economică

● salarizarea și impozitarea veniturilor, etc.

→ sunt create așa numitele “unități – pilot”

1.4. Definiția, caracteristicile și raporturile disciplinei mcu alte științe

Teoria generală a dreptului poate fi definită ca fiind

știința juridică care cercetează într-un mod general și complet

dreptul în întregul său sub aspectul determinărilor sale și al

interdependenței ramurilor ce îl compun, formulând categorii de

însemnătate principială pentru întreaga știință juridică.

Caracteristicile reprezintă un ansamblu de însușiri care așează TGD-ul în

rânduș țtiințelor despre societate și îi particularizează locul distinct pe care îl

ocupă în cadrul acestora.

A. Trăsături comune cu celelate științe despre societate:

14

● caracter social → studiază dreptul, fenomen social, alăturându-

se altor științe care studiază societatea în an-

samblul ei sau anumite domenii ale acesteia

(istoria, sociologia, politologia, etc.)

● caracter filosofic → abordarea fenomenului juridic se face pe ba-

za unei anumite concepții filosofice despre

lume și viață

● caracter deschis → cercetările efectuate și rezultatele obținute se

Imbogățesc în permanență cu date noi furni-

zate de studiul practicii legislative, adminis-

trative și judiciare

B. Trăsături proprii:

● caracter juridic

● caracter general

● caracter introductive

● caracter interdisciplinar

● caracter complex

Studiul dreptului, preocupă și alte domenii ale cunoașterii umane,

creându-se raporturi de interferență, după cum nici cercetarea juridică nu se

poate face în afara cadrului social-istoric și politico-economic.

Astfel, Economia politică (care studiază relațiile de producție, legile

pieței economice, relația dintre producător și consumator) elaborează categorii

economice cărora dreptul le consacră expresie juridică. Studiul dreptului

demonstrează rolul pe care reglementarea legală îl poate avea asupra

fenomenelor economice ca factor stimulator sau inhibator al dezvoltării social

economice.

Istoria (care studiază evoluția unui popor în ansamblul său) furnizează

date concrete privind dreptul unei epoci.

TEST DE AUTOEVALUARE NR. 1

1. Dreptul obiectiv este (notați cu x răspunsul corect) :

( ) ansamblul normelor sociale existente într-o societate ;

( ) ansamblul normelor care reglementează raporturi din sfera existenței so-

ciale obiective;

( ) ansamblul normelor sociale sancționate, instituite și aplicate de organele

abilitate ale statului, norme cu caracter obligatoriu, care, dacă nu sunt

respectate, atrag intervenția forței coercitive a statului.

15

BIBLIOGRAFIE capitolul 1:

2. Dreptul subiectiv este (notați cu x răspunsul corect):

( ) ansamblul normelor juridice care reglementează raporturile patrimoniale

și/sau nepatrimoniale dintre subiectele persoane fizice sau juridice;

( ) prerogativa sau îndrituirea unui subiect concret într-un raport juridic con-

cret de a deține un bun, de a avea o anumită conduită sau de a pretinde

celuilalt subiect , participant la raportul juridic concret, să aibă o anumită

conduită ce poate consta în a da, a face sau a nu face ceva în virtutea

dreptului obiectiv;

( ) ansamblul normelor juridice prin care se stabilesc drepturile și obligațiile

Subiectelor unui raport juridic.

3. Dreptul pozitiv este (notați cu x răspunsul corect):

( ) ansamblul normelor juridice care reglementează raporturi (conduite, acțiu-

ni, fapte, etc.) care sunt în concordanță cu interesele și valorile sociale

ale acelei societăți;

( ) ansamblul normelor juridice în vigoare la un moment dat;

( ) ansamblul normelor juridice care obligă sau impugn anumite conduit

pozitive.

4. Care sunt etimologia și accepțiunea filosofică și juridică ale termenului

Drept ?

5. Descrieți pe scurt metodele folosite în studierea (cercetarea) dreptului.

6. Definiți TGD-ul și arătați care sunt trăsăturile sale.

1. RADU MOTICA, GHEORGHE MIHAI, Teoria generală

a dreptului Ed. All Beck, Colecția juridică, Seria Curs

universitar, București, 2001;

2. NICOLAE POPA, Teoria general a dreptului, Ed. All

Beck, București, 2002;

3. IOAN SANTAI, Teoria generală a dreptului, Ed.

Risoprint, Cluj-Napoca, 2007;

4. ANDREI SIDA, Introducere în teoria generală a

dreptului, “Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2004

16

CAPITOLUL 2 ORIGINEA DREPTULUI

Cuprins:


2.1. Organizarea gentilico-tribală a societății

2.2. Descompunerea orânduirii gentilice și premisele apariției dreptului

2.3. Modalitățile istorice de apariție a dreptului


Bibliografia capitolului 2

Obiective capitol 2:

→ Însușirea noțiunilor de “gintă matriarhală și pa-

triarhală” și a trăsăturilor caracteristice acestora

→ Înțelegerea normelor cutumiare

→ Semnificația diviziunii sociale a muncii

→ Contextul social, economic și politic de apariție a

dreptului într-un tip de organizare statală

2.1. Organizarea gentilico-tribală

► Definiția gintei

► Trăsăturile gintei cu caracter matriarhal

→ rudenia se stabilea după mamă

→ proprietatea comună asupra mijloacelor de producție

și repartizarea egală a produselor muncii

→ puterea în gintă aparține colectivității

→ întrajutorarea reciprocă a membrilor ginții

2.2. Descompunerea orânduirii gentilice și apariția dreptului

► Dacă, inițial, îndeletnicirea de bază a oamenilor erau vânătoarea și

pescuitul și mai târziu agricultura, odată cu dezvoltarea activității de creștere a

animalelor și implicit cu apariția păstoritului, are loc prima mare diviziune

17

socială a muncii prin care triburile de păstori se separă de triburile de

agricultori și vânători.

► Caracterul individual al muncii și specializarea producției fac ca

meseriile să se despartă de agricultură, astfel având loc cea de-a doua mare

diviziune socială a muncii

► Realizarea unui schimb organizat, stabil, permanent și specializat de

produse (mărfuri) este ușurat de apariția banilor ( a monedei metalice), dând

naștere celei de a treia diviziuni sociale a muncii,și corolarul ei firesc,

negustorimea, ce avea ca ocupație exclusivă comerțul.

2.3. Modalități istorice de apariție a dreptului

Dreptul a cunoscut trei modalități de apariție în evoluția

sa istorică:

1. Păstrarea vechilor obiceiuri (cutume) de conduit, dar

într-un alt scop care să servească interesele noii aristocrații.

2. Crearea directă a unor norme noi, a dreptului scris, pe

cale normativă (legi, decrete, edicte), în scopul de a servi intereselor noii pături

sociale (ex.: Codul lui Hamurabi în Babilon, Legile lui Manu în India, legea

celor XII table la romani).

3. Formarea regulilor juridice prin soluțiile date de către judecători cu

ocazia soluționării proceselor.

.

18



1. Caracterizați ginta și arătați în ce constau asemănările și deosebirile

dintre ginta matriarhală și cea patriarhală

2. Numiți diviziunile sociale ale muncii și explicați conjunctura istorico

-socială în care acestea au apărut

3. Caracterizați modalitățile istorice de apariție a dreptului în contextul

descompunerii orânduirii gentilice

1. ION CETERCHI, MOMCILO LUBURICI, Teoria

generală a statului și dreptului, Tipografia Universității

București, 1983, p.31-32, 50-52.

2. ION CETERCHI, IOAN DEMETER, Introducere în

studiul dreptului, Ed. Didactică și Pedagogică, București,

1962, p. 42.

3. IOAN SANTAI, Teoria general a dreptului, Ed. Risoprint,

Cluj-Napoca, 2007, p. 15-21.

4. Colectiv, Istoria României, Ed. Academiei, vol.I,

București, 1960, p.15 și urm., p.122.

5. Colectiv, Istoria dreptului românesc, Ed. Academiei,

București, 1980, p.39-41

19

CAPITOLUL 3 ESENȚA DREPTULUI

Cuprins:


3.1. Factorii de determinare (configurare) a dreptului

3.2. Definirea șI constantele dreptului

3.3. Modalitățile de formare a dreptului contemporan

3.4. Conținutul și forma dreptului

3.5. Dreptul și societatea

3.5.1. Interdependența dintre drept și infrstructura socială

3.5.2. Drept și structură socială

3.5.3. Legătura dintre drept și suprastructura socială

3.6. Dreptul și politica

3.7. Dreptul și morala

3.8. Dreptul și religia

3.9. Dreptul și valorile sociale

3.10.Principiile fundamentale ale dreptului


Bibliografie capitol 3

Obiective capitol 3

→ Stabilirea factorilor ce configurează existența dreptu-

lui și înțelegerea acestui fenomen prin prisma elemen

telor numite “constante”

→ Însușirea noțiunilor privind formarea dreptului con-

temporan, a conținutului și formei sale de exprimare

→ Înțelegerea legăturii de interdependență dintre drept și

societate, precum și dintre acesta cu valorile sociale,

cu religia, morala și politica

3.1. Factorii de determinare (configurare) a dreptului

Definiție

► un ansamblu de factori ce își pun amprenta – direct sau

indirect – cu pondere variabilă, asupra procesului de

configurare a dreptului, atât în conținut, cât și în forma sa.

20

Principalii factori care determină existența dreptului sunt considerați a fi :

a) cadrul natural de existență, de constituire și de evoluție istorică a

comunității respective

b) contextul istoric și specificul etnic-național al comunității

c) cadrul (sau factorul) economic

d) cadrul și particularitățile sistemului politic

e) cadrul sau factorul cultural-spiritual și ideologic

f) cadrul (contextul) internațional)

g) cadrul de valori ale culturii și civilizației comunității respective și a

Definiția culturii

Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire în

procesul practicii social-istorice, precum și a instituțiilor necesare

pentru crearea și comunicarea acestor valori

Definiția civilizației

Nivelul de dezvoltare materială și spirituală al unei societăți într-o

perioadă istorică dată

Definiția valorii

Însușirea sau calitatea unor lucruri, fapte, idei, obiecte, fenomene de a

corespunde unor trebuințe sau idealuri speciale generate de existența

socială

3.2. Definirea și constantele dreptului

În contextul modern și contemporan al marii

diversificări doctrinare s-a încercat o aproximativă

sistematizare a definițiilor date dreptului din

perspectiva următoarelor orientări:

a) cea filosofică (inclusiv cea morală)

♦ I. Kant (filosof german) arată că:

“Dreptul este totalitatea condițiilor în care

voința liberă a fiecăruia poate coexista cu voința liberă a tuturora, în

conformitate cu o lege universală a libertății”

! Sunt puse în discuție trei concepte filosofice:

● libertatea

● voința individului și a tuturor

● legea universală a libertății

b) cea formal-normativă (de inspirație sau de origine juridică)

! Definește forma pe care o prezintă dreptul în mod permanent, fără a se

include elementele lui trecătoare. Elementele permanente, esențiale sunt:

● normele de conduită (de purtare) care:

- sunt sociale

- cârmuiesc raporturile umane în societate

- la nevoie sunt duse la îndeplinire prin forță

21

c) cea sociologică

! Constantele dreptului sunt următoarele:

● relațiile sociale

● omul

● legitățile obiective ale existenței

“Omnis definitio in iure civili periculosa est; parum este enim ut non subverti

possit” { Digeste, Cartea I, tit. XVII, 202 }, adică:

“Orice definiție în dreptul civil este periculoasă, puține fiind care să nu poată fi

răstălmăcite”.

3.3. Modalități de formare a dreptului contemporan

Dreptul contemporan nu a apărut pe un teren gol, într-un vid

legislativ, ci s-a format pe un teren ce cunoștea reglementări juridice

anterioare, specifice unei societăți trecute. În fiecare societate ce se

află la începuturile dezvoltării sale se vor întâlni întotdeauna norme

ce provin de la societatea anterioară căreia îi succede și sub

incidența cărora mai intră reglementarea multor relații sociale vechi.

► alături de vechile norme de drept sunt emise noi acte normative con

stituționale, legi organice, reglementări în domenii care anterior nu

au căzut sub incidența legii ori au fost insuficient reglementate.

► când au loc revoluții social-politice, trecându-se brusc de la o socie-

tate la alta, asistăm la o subită înlocuire (uneori cu un caracter radi-

cal) a dreptului vechi cu unul nou.

► practica judiciară

► tratatul internațional. Aceste ultime două modalități crează norme ce

acoperă lacunele legislative.

3.4. Conținutul și forma dreptului

Conținutul dreptului:

► include existența socială a dreptului

► exprimă o anumită voință social

Forma dreptului:

► reprezintă: ● aspectul exterior (învelișul) normei de reglementare

● felul în care voința generală se impune

► denumită și “izvor” ( formal) de drept

► apare ca o regulă de drept sub formă de:

● obicei juridic

● precedent judiciar

● act normativ

22

3.5. Dreptul și societatea

3.5.1. Interdependența dintre drept și infrastructura socială Infrastructura este alcătuită din: ► condițiile vieții materiale

►baza economică a societății

! Între drept și infrastructura socială există:

► o relație: ● de cauzalitate

● de intercondiționare reciprocă

► un determinism economic al dreptului

Dreptul, din momentul apariției sale, contribuie la:

► dezvoltarea infrastructurii ce trebuie să fie concordantă cu efectele

acțiunii legităților sociale ale dezvoltării (ex.: legea cererii și ofer-

tei).

► dar și la frânarea dezvoltării, prin prevederi ce nu corespund tendin-

țelor firești ale evoluției sociale.

!! Dreptul are o relativă independență față de baza economică ce l-a determi-

nat. Norma acționează – prin efectele sale - asupra infrastructurii potrivit

voinței generale.

3.5.2. Drept și structură socială Structura este alcătuită din: → straturile și categoriilesociale

→ grupurile socio-profesionale

→ diferite colectivități sau comunități uni-

tare sau omogene

! Dreptul este:

► produsul raportului de forțe: ● existent pe plan social

● reflectat în modul de reprezentare so

cial-politică din cadrul puterii

► rezultatul acțiunii unor grupuri sau factori de presiune socială ce pot

determina o anumită orientare a politicii legislative.

!! Pentru înțelegerea unui sistem de drept trebuie să avem în vedere:

● structura socială

● raportul de forțe în viața politică.

Aceste ultime două elemente determină conținutul și evoluția legislației dintr-o

perioadă dată.

3.5.3 Legătura între drept și suprastructura socială Elementele din componența suprastructurii sociale sunt de natură

ideologică, psihologică, relațională și instituțională.

23

Suprastructura este alcătuită din: → concepțiile juridice

→ relațiile juridice corelative

! Concepțiile juridice:

● idei ● sentimentele

● teorii + ● năzuințele = conștiință juridică

● representări ● noțiunile juridice

!! Conștiința juridică ocupă un loc central în procesul de :

→ edictare

→ respectare a dreptului

→ realizare

3.6. Dreptul și politica

Definiția politicii

► un ansamblu de scopuri promovate în mod organizat de

către categorii

► grupuri sau colectivități sociale în conformitate cu

interesele lor, pre-

cum și metodele și mijloacele cu ajutorul cărora sunt promovate și –

apărate respectivele interese

! Procesul de creare a normelor de drept este precedat de intense activi-

tăți politice (dezbateri publice) la rândul său politica găsindu-și un in-

strument eficient de realizare prin norme juridice.

sfera politicului și juridicului nu sunt identice și nu se subsumează de-

oarece numeroase manifestări ale politicului sunt în afara statului și

dreptului.

Prin drept se legitimează juridic și un anumit sistem de control asupra

realizării politicului.

3.7. Dreptul și morala

Definiția moralei

► ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor și

sentimentelor re-

flectate și fixate în principii, norme și reguli determinate ce

reglementează comportarea și raporturile dintre indivizi,

între aceștia și

nedrept, permis-nepermis) și a căror respectare se

întemeiază pe conștiința subiectului și pe forța opiniei

publice

24

♦ spunea: “Dreptul și morala sunt două cercuri concentrice, dintre

care morala formează cercul cel mare și dreptul cercul cel mic”

! Spre deosebire de drept, morala

→ a existat chiar de la începuturile societății umane

→ va continua să se mențină atâta timp cât va dăinui societatea civilă,

Indiferent de apariția sau dispariția dreptului.

Normele morale nu se identifică cu cele juridice decât atunci când dreptul le

cuprinde în aria sa de reglementare sau face trimitere la ele.

● cele mai multe norme morale nu sunt reglementate juridic

● unele norme juridice nu au nimic comun cu morala (ex.: normele

tehnice).

Garantarea respect[rii normelor morale nu se face – la nevoie – prin forța

coercitivă a statului ( ca în cazul celor juridice) ci prin forța opiniei publice.

!! Influența moralei asupra dreptului se exercită în procesul de creare, inter-

pretare și realizare a dreptului.

Anumite valori morale fundamentale: ● dreptate (echitate)

● libertate

● buna credință, etc.

Se impun oricărei reglementări juridice democratice deoarece dreptul trebuie să

corespundă și unor deziderate de moralitate (juridică).

3.8. Dreptul și religia

Etimologia cuvântului “religie”

● din limba latină: - fie din re-legio = recitire, referindu-sela repetarea

Scripturilor, după Cicero

- fie din re-ligio = a lega, a reconecta, a reface le-

gătura cu Dumnezeu

Definiția religiei

un sistem bazat pe încercările oamenilor de a explica universul și

fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau mai multe zeități

sau alte forțe supranaturale

un sistem de căutare a scopului sau înțelesului vieții

legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu (în religiile

creștine)

! O primă legătură între dreptul pozitiv și religie este vizibilă în “Con-

venția europeană de supraveghere a drepturilor omului și ale libertă-

25

ților fundamentale” care, în primele 18 articole, proclamă religia ca

fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului (art.9).

♦ În perioada modernă au existat voci care au contestat rolul religiei

în,societate , definiția cel mai mult vehiculată fiind cea a lui Marx

care a calificat-o ca “opiu al poporului”, religia fiind doar o iluzie

prin care omul se autoconvinge de existența unei alte vieți ce preve-

de dispariția tuturor problemelor.

! Cele “Zece Porunci” (Decalogul) au format baza legii sau dreptului

Biblic, Constituția Teocratică a lui Izrael.

● patru dintre cele 10 porunci se referă la atitudinea omului față de

Dumnezeu

● șase au de-a face cu atitudinea omului față de semenii săi

Tablele Legii, împreună cu Cartea Legîmântului (Codul juridic a

lui Izrael) au fost scrise pe o carte și pecetluite cu sângele jertfei

unui animal.

Un jurist italian Piero Calamandrei pentru a descrie raportul dintre

dreptul privat și religie, a spus: “ Judecătorul trebuie să fie atât de

sigur de obligațiile sale încât de fiecare datî când pronunță o sentin

ță, să uite de pedeapsa eternă: numai Dumnezeu ne poate judeca”

♦ Așadar întrebarea este : NOMOS (religie) sau PHUSIS (legi scrise)

???

3.9. Dreptul și valorile sociale

Înțelegerea raportului de determinare reciprocă dintre

drept și valori sociale nu se poate realiza fără a cunoaște, fie și

în mod succint, conținutul de bază al noțiunilor corelative de

cultură – civilizație – valori.

Pentru definirea celor trei elemente menționate mai sus,

a se vedea capit. 3, Esența dreptului, pct.g, al subcapitolului

3.1.

Legătura drept – valori constituie o corelație reciproc

translativă de elemente specifice valorilor, translație în care pe de o parte,

dreptul, preia, consacră și apără valorile sociale și pe de altă parte, valorizarea și

sistemul de valori sociale integrează valorile din perimetrul juridicului.

3.10. Principiile fundamentale ale dreptului Definiția noțiunii de principii

► acele reguli de bază ce stau la temelia sistemului de drept

al unei societăți și se regăsesc, în mod specific, în ramurile

juridice care compun dreptul , precum și în normele juridice care

alcătuiesc acele ramuri.

26

A. Principii generale sau fundamentale

1.Principiul supremației legii

2.Principiul răspunderii juridice

3.Principiul garantării libertății, vieții și integrității persoanei

4.Principiul bunei credințe în exercitarea drepturilor și obligațiilor

B. Principii comune mai multor ramuri de drept

1.Principiul prezumției de nevinovăție

2.Principiul dreptului la apărare

3.Principiul egalității părților în fața instanței

4.Principiul autorității de lucru judecat

5.Principiul priorității aplicării legii noi (față de cea veche)

C. Principii specifice unei ramuri de drept

1.Principiul legalității încriminării și al pedepsei (ramura dr. penal)

2.Principiul umanismului juridic (ramura dr. penal)

3.Principiul libertății contractuale (ramura dr. civil)

4.Principiul neângrădirii dreptului la muncă (ramura dr. muncii)

♦ Alte clasificări

A. Se are în vedere sistemul dreptului intern comparativ cu sistemele de

drept internațional

B. După conținut (de inspirație filosofică, politică, socială) și după gradul

de ierarhizare (principii înscrise în Constituție și principii de tehnică

juridică legislativă)

27



1. Enumerați factorii de determinare a dreptului

2. Care este conținutul valorii sociale și definiți elementele sale

3. Care sunt constantele dreptului ?

4. Enumerați modalitățile de formare a dreptului contemporan

5. Clasificați principiile de drept

1. I .Ceterchi, M. Luburici, Teoria generală a statului și

dreptului, Tipografia Universității București, 1983, p.42 și

urm.

2. A. Naschitz, Teorie și tehnică în procesul de creare a

dreptului, Ed. Științifică, București, p.19, p.69

3. S. Popescu, Concepții contemporane despre drept, Ed.

Academiei, București, 1985, p.153-170

4. V. Rebreanu, Teoria generală a dreptului-suport pentru

seminarii, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010, p.45

5. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca, 2007, p.28-37

6. A. Sida, Teoria generală a dreptului, Casa Cărții de

Știință, Cluj-Napoca, 1999, p.37-40, 49-50, 44

7. Mic dicționar enciclopedic, ed. A II-a, Ed. Științifică,

București, 1978, p.626

28

CAPITOLUL 4 APARIȚIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPȚIILOR DESPRE DREPT

Cuprins Obiectivele capitolului 4

4.1. Antichitate

4.2. Evul mediu

4.3. Perioada modernă

4.4. Concepțiile juridice în țara noastră

Test de autoevaluare nr. 4


Obiective capitol 4 → Analiza marilor orientări filosofice (interpretarea

materialistă și cea idealistă a lumii și societății)

prin cele două metode de abordare a cunoașterii:

metoda dialectică și cea metafizică

→ raportarea acestor concepții la perioadele istorice în

care au apărut , la limitele cunoașterii specifice e-

pocilor respective și la interesele social-politice pe

care la promovau în momentul respectiv

→ conștientizarea influenței, importanței și aportului

pe care cele două curente (concepții) le-au impri-

mat reglementărilor normative și practicii judiciare

din perioada ulterioară

4.1. Antichitatea ► În toate scrierile din antichitatea orientală (Babilon,

Egipt, China și India) s-a pornit de la ideea originii divine a

împăratului (regelui), conferindu-se legilor un caracter supra

natural

♦ Exemple:

● Legile lui Manu – India ( se face apologia originii

divine a pedepselor)

● Codul lui Hamurabi – Babilon (legile sunt dar al zeilor)

● Confucius – China (împăratul este fiul cerului)

● Lao Tzî (întemeietorul daoismului) –China (existența

legii universale dao ce acționa independent de voința oamenilor

29

► În Grecia și Roma antică caracterul laic al puterii de stat a eliberat

gândirea politico-juridică de influența mistico-religioasă, filosofia având

un rol hotărâtor în acest sens.

♦ Exemple:

● Platon (427-347 î.Cr.) – Legile

● Aristotel (384-322 î.Cr.) – Politica

► Amploarea deosebită în studiul dreptului se regăsește în epoca

“clasică” (sec. I-III d.Cr.) prin ceea ce avea s[ constituie baza codific[rii

dreptului roman (efectuată, mai târziu, de către împăratul Iustinian, în sec.

al VI-lea.

♦ Exemple:

● Papinian

● Ulpian }autori de lucrări celebre în domeniul juridic

● Gaius

4.2. Evul mediu

► Teoria dreptului natural este substituită cu teza

dreptului divin

♦ Exemple:

● episcopul Aureliu Augustin (354-430)

● Thomas d Aquino (1225-1271)

► Se dezvoltă teorii politico-juridice care înlătură concepțiile teologice

Introducând concepții laice

♦ Exemple:

● Nicollo Machiavelli (1469-1527) – Principele și

Arta de a guverna

● Jean Bodin (1530-1596) - Republica

● Thomas Morus (1487-1535) - Utopia

● Thommaso Campanella (1568-1639) – Cetatea soarelui

► Apariția curentelor de tip “iluminist”, “contractualist” și “naturalist”

va fi baza în formarea unei teorii (generale) a dreptului, ca știință dis

tinctă, reprezentanții lor scoțând-o de sub influența religioasă, confe-

rindu-i un caracter exclusiv laic

♦ Exemple:

● Hugo Grotius (1583-1645) Despre dreptul războiului și

păcii

● Spinoza (1632-1677) – Tratat ideologico-politic

30

Tratat politic

● Montesquieu (1689-1755) – Spiritul legilor (se propagă

teoria separației puterilor

în stat)

● J.J. Rousseau (1712-1778) – Contractul social

► La începutul sec. al XIX-lea, prin proliferarea ramurilor de drept (în

special public) – constituțional și administrativ - se dezvoltă studiul general al

dreptului, caracterizat prin existența a două direcții principale de cercetare :

→ una filosofico-speculativă

→ pozitivist-juridică

4.3. Perioada modernă ► Formarea științei dreptului este influențată hotărâtor de filosofia

clasică germană și de cea pozitivistă

♦ Exemple:

● Kant (1724-1804) – dreptul este subordonat eticului

● Hegel (1770-1831

● Comte

● Austin

► În Anglia dreptul se întemeiază pe obiceiuri și precedente judiciare

♦ Exemple:

● S.Simon (1760-1825)

● Ch. Fourier (1772-1837)

● R. Owen (1771-1858)

► Apare concepția materialist-dialectică și istorică cu privire la stat și

Drept

♦ Exemple:

● K. Marx

● Fr. Engels } propovăduitorii luptei de clasă

● V.I. Lenin

4.4. Concepțiile juridice în țara noastră ► Reprezentanții Școlii Ardelene militau pentru egalitatea națiunii

române din Transilvania, alături de celelalte națiuni, invocând dreptul natural și

cel istoric

§. D. Cantemir (1673-1723) preconiza reforma statului limitând puterea

monarhului;

§. N. Bălcescu (1819-1852) - adept al teoriei dreptului natural;

§. M. Kogălniceanu (1817-1891) – dreptul la viață, muncă, libertate și

egalitate = drepturi fundamentale;

§. S. Bărnuțiu (1804-1864) – Dreptul natural privat

Dreptul natural public

Dreptul pub lic al românilor

31

Se crează învățământul superior juridic (în a doua jumătate a sec. al XIX-

lea), apar manuale și cursuri de teoria dreptului:

♦ Exemple:

● C. Disescu - Ce este enciclopedia dreptului (1915)

● G. Mironescu – Studii juridice (1912)

● M. Djuvara – Teoria generală a dreptului. Enciclopedia

juridică (1930)

● E. Speranția – Introducere în filosofia dreptului (1944)



1. Care a fost modalitatea de apariție a concepțiilor despre drept. Analizați, pe

scurt evoluția acestora în perioadele istorice la care s-a făcut referire.

1. Gh. Gilescu, Istoria gândirii politico-juridice, Ed.

Didactică și Pedagogică, București, 1968, partea I, p.16 și

urm.

2. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj

Napoca, 2007, p.41 și urm.

32

CAPITOLUL 5 DREPTUL ȘI STATUL

Cuprins:


5.1. Etimologia și sensurile termenului stat

5.2. Definirea și constantele statului

5.3. Instituțiile fundamentale ale statului

5.4. Forma statului

5.5. Legătura dintre drept și stat


Bibliografia capitol 5

Obiective capitol 5 → Însușirea noțiunii de stat și a sensurilor sale

→ Înțelegerea elementelor definitorii ale statului

(constantele sale)

→ Înțelegerea legăturii dintre drept și stat prin pris-

ma concepțiilor și teoriilor care explică originea,

conținutul și formele statului și dreptului de-a

gul istoriei.

5.1. Etimologia și sensurile cuvântului stat Originea cuvântului stateste latină, provenind din

status → idee generică de ceva “stabil- stabilitate”.

Sensurile cuvântului stat în limbajul politico-juridic

contemporan:

1. În accepțiunea istorico-geografică

► populație organizată pe un anumit teritoriu, delimitat prin frontier,

precum și relațiile economice, politice, culturale ale acesteia

2. În accepțiunea politico-juridică

► organizația politică de pe un anumit teritoriu, formată din totalitatea

organelor, mecanismelor sau instituțiilor autorității publice prin

intermediul cărora se realizează organizarea și conducerea gene-

rală a societății

33

5.2. Definirea și constantele statului Definiția noțiunii de constante (permanențe) ale statului

► trăsături de maximă perenitate, de stabilitate în existența și evoluția

Istorică a fenomenului stat

Definiția noțiunii de stat (prin cumularea celor două sensuri)

► o organizație politică formată din reprezentanți ai populației de pe

un anumit teritoriu, care sunt invetiți cu atribuții de putere ce

constau în posibilitatea de a lua decizii obligatorii, în numele

intregii populații, decizii concretizate în norme de drept sau în

acte de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bună

voie, sunt aduse la îndeplinire prin forța coercitivă.

1.Constantele statului în sens istorico-geografic

a) Teritoriul

b) Populația

c) Puterea publică

2. Constantele statului în sensul politico-juridic

→ Constituirea și exercitarea puterii ca putere oficială

→ Constituirea și funcționarea organelor statului pe principiul

separației puterilor în stat

→ Toate statele au ca formă de guvernîmânt fie republica, fie mo

narhia

→ Orice formă de organizare statală cuprinde – în structura sa –

cele trei categorii de organe: legislative, executive și

judecătorești

5.3 Instituțiile fundamentale ale statului

! Elementul de bază al mecanismului statului îl

reprezintă organul de stat.

► acea parte componență a aparatului de stat, investită

cu competență și putere și care se caracterizează prin aceea că

cei care o compun au o calitate specifică – deputați, funcționari

de stat sau magistrați.

Instituțiile fundamentale ale statului, constituite și funcționabile pe

principiul separației puterilor în stat sunt:

1. Organele puterii legislative

♦ Exemple : ● parlament

● congres

● adunare

34

● divan, etc

2. Organele puterii executive

♦ Exemple:

● guvern

● cabinet

● consiliu de miniștri

3. Organele judecătorești

♦ Exemple:

● judecătorii

● tribunale

● curți de apel

● parchete, etc.

5.4. Forma statului Definiția noțiunii

► modul de organizare a conținutului puterii, structura internă și

externă a acestui conținut

! Conceptul se definește prin corelația următoarelor elemente:

1. Structură de stat

► organizarea puterii de stat în funcție de împărțirea administrativ-

teritorială

♦ Exemple: ● stat simplu (unitar)

● stat federativ (compus)

● confederație

● uniune personală

● uniune reală

2. Forma de guvernământ

Definiția noțiunii

► modul în care puterea supremă de stat este organizată

♦ Exemple: ● monarhia

● republica

3. Regimul politic


► ansamblul instituțiilor, metodelor și mijlocelor prin care se realizează

guvernarea societății.

♦ Exemple: ● democrația

● monocrația

5.5. Legătura dintre drept și stat 1. În cadrul concepțiilor și teoriilor care explică originea, conținutul și

formele dreptului și statului există trei mari orientări:

35

2. Cele ce susțin că dreptul este un produs al statului, că statul ar fi

preexistat dreptului

3. Cele ce explică interacțiunea și interdependența stat-drept

! → Statul conferă dreptului (normelor) forță de obligativitate ge-

nerală

→ Dreptul conferă statului stabilitatea structurilor sale

→ Prin drept, statul își autolimitează puterea

! Legătura dintre cele două decurge din însăși interdependența și

conexiunea lor istorică, obiectivă și din logica unitară a procesului lor de

evoluție și cunoaștere științifică



1. Explicați etimologia și sensurile termenului stat

2. Definiți noțiune de statși arătați care sunt constantele sale

3. Enumerați instituțiile fundamentale ale statului

4. Arătați în ce constă legătura dintre stat și drept

1. Gh. Boboș, C. Buzdugan, V. Rebreanu, Teoria generală a

statului și dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010,

p.209 și urm

2. V. Rebreanu, Constantele statului, Ed. Argonaut, Cluj-

Napoca, 2003, p.46-47

3. V. Rebreanu, Teoria generală a statului și dreptului –

suport pentru seminarii, Ed. Argonaut, Cluj, Napoca,

2010, p.62-63

4. A. Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed.

Risoprint, Cluj-Napoca, 1999, p.87-88, p.101-106

36

CAPITOLUL 6 NORMA JURIDICĂ

Cuprins


6.1. Definirea și trăsăturile normei juridice

6.2. Structura normei juridice

6.2.1. Structura logico-juridică

6.2.2. Structura tehnico-legislativă

6.3. Clasificarea normelor juridice

6.4 Acțiunea normei în timp

6.5. Acțiunea normei în spațiu

6.6. Acțiunea normei asupra subiectelor de drept



Obiective capitol 6 → Însușirea noțiunii de normă juridică și a elementelor

ce-i configurează trăsăturile și structura sa

→ Înțelegerea modului de acțiune a normei în timp, în

spațiu și asupra persoanei, stabilind regulile și ex-

cepțiile de la aplicarea legii în cazurile enumerate

mai sus

6.1. Definiția și trăsăturile normei juridice

Definiția normei

► acea categorie a normelor sociale instituite sau

recunoscute de stat, obligatoriu de respectat în raporturile dintre

subiectele de drept, sub garanția, la nevoie, în situația încălcării

lor, a forței de constrângere a statului.

! Obiectul normei juridice este conduita umană

→ Norma juridică ordonează și reglementează comportamentul uman,

relațiile inter-umane, conform cu idealurile și valorile societății.

Definiția trăsăturilor

37

► însușiri specifice ce diferențiază regulile de drept de alte categorii de

reguli sociale

Trăsăturile normei juridice sunt:

1. Regula de conduită exprimată prin norma juridică este:

● generală

● abstractă

● tipică

● impersonală

● de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de cazuri

2. Caracter obligatoriu

3. Caracter volițional

4. Produce efecte juridice

5. Atrage răspunderea celui vinovat

6.2. Structura normei juridice 6.2.1. Structura logico-juridică

Din punct de vedere a structurii interne (logico-juridice),

norma juridică este alcătuită din trei elemente:

A. Ipoteza

B. Dispoziția

C. Sancțiunea

A. Ipoteza

► Stabilește condițiile de aplicare a regulii de drept, indicând

împrejurările în care anumite fapte dobândesc semnificație juridică.

Clasificare

→ După modul de formulare a condițiilor ce se cer întrunite legal:

● determinată

● relativ determinată (subînțeleasă)

→ După gradul de complexitate a împrejurărilor avute în vedere la

incidența normei: ● simplă

● complexă

→ După numărul împrejurărilor avute în vedere pentru aplicarea normei:

● unică

● alternativă

→ După modul de enunțare a condițiilor de aplicare

● generică

● cazuală

B. Dispoziția

38

► Conduita ce trebuie urmată de către subiectele de drept

Clasificare

→ După modul de conformare a subiectelor față de conduita prescrisă:

● onerative

● prohibitive

● permisive

● supletive

→ După modul de determinare a conduitei subiectelor de drept:

● determinată

● relativ determinată

C. Sancțiunea

► consecința nerespecteării dispoziției

► măsurile luate împotriva celui ce încalcă legea

Clasificare

→ După natura juridică a normei încălcate:

● penale

● civile

● adminsitrative

● disciplinare, etc.

→ După scopul urmărit:

● repartaorii

● coercitive (represive)

● de anulare (de desființare) a actului lovit de nulitate

→ După conținut: ● patrimoniale

● nepatrimoniale

→ După modul de determinare:

● absolut determinate

● relativ determinate

→ După număr: ● unice

● multiple - alternative

- cumulative

6.2.2. Structura tehnico-legislativă

În general, în formularea textului legislativ norma

juridică reunește cele trei elemente ale structurii logico-

juridice (ipoteză-dispoziție-sancțiune) dispuse în această

ordine.

În alte cazuri, norma juridică nu cuprinde cele trei

elemente dispuse în ordinea de mai sus.

39

♦ Exemplu: se poate prevedea mai întâi sancțiunea și apoi ipote-

za și dispoziția (vezi normele convenționale).

În unele cazuri poate lipsi un element al normei.

♦ Exemplu: poate lipsi sancțiunea (este cazul majorității norme-

lor de natură constituțională

‼ Unitatea de bază din structura unui act normativ o reprezintă articolul , alături

de paragraf, alineat, etc.

6.3. Clasificarea normelor juridice

→ După criteriul ramurii de drept sau al domeniului supus

reglementării:

● civile

● de dreptul muncii

● penale, etc.

→ După criteriul sferei de aplicare și al gradului de generalitate

→ După criteriul structurii logice și al tehnici juridice de redactare

→ După criteriul modului de reglementare a conduitei

→ După criteriul conținuitului lor de referință.

6.4. Acțiunea normei juridice în timp Definiția expresiei juridice

► perioada (durata) în timp în care norma respectivă produce efecte de

drept (este aplicabilă)

‼ Normele juridice nu: sunt retroactive → nu se aplică unor fapte săvâr

șite înainte de intrarea lor în

vigoare

sunt ultraactive → nu se aplică faptelor săvâr-

șite după ieșirea din vigoare

‼ Produc efecte nu pentru trecut, ci pentru viitor

Pentru acțiunea în timp sunt esențiale trei momente ale existenței normei:

1. Intrarea în vigoare

► momentul de la care începe acțiunea în timp a normei (aplicarea)

2. Perioada de aplicare (durata producerii efectelor juridice)

► perioada de timp în care actul normative se află în vigoare, producând

efecte juridice obligatorii

► cuprinsă între momentul intrării în vigoare și cel al ieșirii din vigoare a

actului respectiv

3. Încetarea efectelor juridice (abrogarea sau ieșirea din vigoare)

40

► momentul din care actele juridice nu mai sunt obligatorii

O formă mai rar întâlnită de încetare a efectelor juridice ale actelor

normative este căderea în desuetudine.

♦ Excepții de la regulă:

- prevederile retroactive

- reglemengtările ultraactive

6.5. Acțiunea normei în spațiu Definiția expresiei juridice

► determinarea limitelor teritoriale înăuntril cărora se aplică regulile de

conduită.

‼ Trebuie făcută distincția între:

Aspectul intern (național) al aplicării legii ♦ Regula nr.1

Actele normative ale organelor supreme sau centrale ale statului produc

efecte juridice pe întreg teritoriul național

◙ Excepția nr.1

Actele unor organe centrale pot produce efecte limitate numai la o

anumită zonă a teritoriului național

♦ Regula nr.2

Actele organelor locale sau teritoriale produc efecte numai în limitele

unităților administrativ-teritoriale în care funcționează

◙ Excepția nr.2

Actele unui organ local pot produce efecte numai pe o porțiune din acea

unitate teitorial-admnistrativă

Aspectul extern (sau internațional) al aplicării legii În sens juridic teritoriul este alcătuit din:

● suprafața terestră

● apele interioare (stătătoare și curgătoare)

● marea teritorială

● subsolul

● spațiul aerian aferent acestora

6.6. Acțiunea normei asupra subiectelor de drept Regula este dată de principiul general de drept internațional public:

► fiecare stat își exercită deplina suveranitate a puterii sale publice

asupra tuturor persoanelor care se află pe teritoriul său, chiar dacă acestea nu

au cetățenia lui, cu excepția personalului misiunilor diplomatice ce dispune de

privilegii și imunități.

‼ Excepțiile extrateritorialității:

→ imunitatea diplomatică

41

→ statutul juridic al consulilor

→ regimul juridic al unor categorii de străini



1. Care sunt principalele caracteristici ale normelor juridice ?

2. Detaliați explicația ipotezei – ca element de structură a normei juridice

3. Ce înțelegeți prin dispoziția normei juridice – ca element de structură a

normei și care sunt principalele categorii de dispoziții ? (clasificați-le și

explicațile)

Notați cu x care din caracteristicile de mai jos enunțate sunt specifice

normelor juridice:

( ) au un caracter generic, impersonal, adresându-se unor subiecți potențiali

( ) au o dinamică specifică – evoluează ăn raport de evoluția societății

( ) se adresează și acțioinează numai în rfaport cu persoanele cu discernământ

( ) nerespectarea lor atrage constrângerea statală

( ) acționează atâta timp cât sunt în vigoare

( ) pot să reglementeze și să prevadă consecințele (efectele) unor evenimente

care se produc independent sau relativ independent de voința oamenilor

1. B. Russel, Idealuri politice;Putere, București, 2002, p.61-

62

2. Gh. Boboș, Teoria generală a dreptului, Ed. Argonaut,

Cluj-Napoca, 1999, p.247-265

3. Gh. Boboș, C.Buzdugan, Teoria generală a dreptului,Ed.

Argonaut, Cluj Napoca, 2005, p.154-164

4. I. Santai, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed.

Risoprint, Cluj Napoca,, 2007, p. 49-61

42

CAPITOLUL 7 ELABORAREA NORMEI JURIDICE TEHNICA LEGISLATIVĂ

Cuprins


7.1. Principiile și etapele tehnici normative

7.2. Părțile constitutive ale actelor normative

7.3. Stilul și limbajul în elaborarea actelor normative

7.4. Structura actelor normative

7.5. Adoptarea, completarea și modificarea actelor normative

7.6. Sistematizarea dreptului



Obiectivele capitolului 7 → Însușirea cunoștințelor în privința etapelor în

elaborarea tehnico-legislativă a actelor normative

→ Înțelegerea modalităților de exprimare a unei nor-

me sub aspectul redactării tehnico-legislative

→ Dobândirea cunoștințelor în privința formelor de

sistematizare juridică a dreptului

7.1. Principiile și etapele tehnici normative Principii

› Principiul planificării și prognozei legislative

› Principiul separației puterilor

› Principiul supremației legii

› Principiul fundamentării științifice a actelor normative

› Principiul asigurării raportului corespunzător între stabilitatea

și mobilitatea reglementărilor

› Principiul unității reglementărilor juridice

Etape

› Inițierea proiectului

› Dezbaterea proiectului

› Adoptarea proiectului

› Publicitatea oficială a proiectului

43

7.2. Părțile constitutive ale actelor normative a) Partea introductivă este alcătuită din:

● titlul actului (denumirea)

● preambul (nu este necesar pentru toate actele normative)

◙ în lipsa preambulului sau la sfârșitul său se practică,

uneori, -“ formulă introductivă “ –

b) Reglementarea propri-zisă este alcătuită din:

● dispoziții sau principii generale

● dispoziții de conținut sau speciale

c) Partea finală este alcătuită din:

● dispoziții finale

● dispoziții tranzitorii –uneori

7.3. Stilul și limbajul în elaborarea actelor normative

Reguli privind stilul și limbajul:

→ în redactarea textelor se vor folosi termeni literari

obișnuiți, uzuali

→ se vor evita neologismele (folosindu-se doar când sunt

necesare)

→ trebuie făcute precizări în legătură cu accepțiunea în care este folosit

un termen

→ diminuarea la maximum a folosirii termenilor de strictă specialitate

specialitate juridică în textele actelor normative de largă adre-

sabilitate

→ textul trebuie să fie simplu, fără cuvinte inutile, fără metafore, etc

7.4. Structura actelor normative

Articolul ► principalul element structural al actului normativ

► expresia sintetică, concentrată a normei juridice

► cuprinde dispoziția sau o regulă proprie de conduită

► poate conține unul sau mai multe alineate

► se numerotează cu cifre arabe

► poate fi dublat de o notă marginală

► se poate subdivide în alineate

► articolele pot fi grupate în:

● paragrafe

● secțiuni

● capitole

● titluri

● părți sau cărți

44

7.5. Adoptarea, completarea și modificarea actelor normative a) Adoptarea → presupune tehnici distinct în funcție de:

● natura organului emitent

● procedura de lucru specifică acestuia

→ trebuie respectate cerințele ce țin de:

● votarea actului

● semnarea înscrisului constatator

● publicare, etc.

b) Modificarea

→ se face:

● printr-un act nou cu o forță juridică cel puțin egală cu

a actului modificat

● printr-un act cu o forță juridică superioară actului ce

trebuie modificat (maI rar)

‼ nu se face:

● printr-un act a cărui forță juridică este inferioară actului

ce trebuie schimbat

→ poate fi:

● expresă

● tacită

→ alături de completare (c) se face:

● de către același organ emitent

● după aceeași procedură de emitere

● fără a se schimba esența reglementării

7.6. Sistematizarea dreptului Definiția noțiunii

► acțiunea finalizată prin așezarea sau gruparea unitară în baza unor

criteria ale totalității normelor, respective a actelor normative ce le conțin

Formele sistematizării sunt:

1. Incorporarea

Definiție

► gruparea principalelor legi în diferite colecții sau culegeri, după

diverse criterii, în mod:

● cronologic

● alfabetic

● după ramura de drept

◙ poate fi → oficală, realizată de un organ al statului

→ neoficială, înfăptuită de diverse organisme și organiza-

ții nestatale, de edituri, etc.

45

2. Codificarea

Definiție

► curpinderea unitară a principalelor norme ce alcătuiesc o ramură de

drept sau care guvernează un anumit domeniu de activitate, reprezentând dreptul

comun în materie.

‼ Se realizează numai de către organele de stat competente.

Etape în activitatea de codificare

► determinarea volumului materialului legislativ supus sistematizării

și selecționării lui

► prelucrarea materialului normativ

► procedura legislativă pe care trebuie s-o urmeze proiectul codului



1.Enumerați principiile și etapele tehnicii normative

2. Care sunt părțile constitutive ale actelor normative

3. În ce constă sistematizarea dreptului

1. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca, 2007, p.125-126, 129

2. A. Sida, Introducere în Teoria generală a dreptului, Ed.

Risoprint, Cluj-Napoca, 1999, p.145

3. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami,

București, 1996, p.44-47

4. I. Humă, Introducere în studiul dreptului, Ed. Fundației

“Chemarea”, Ia;I, 1993, p.5-7

46

CAPITOLUL NR. 8 IZVOARELE DREPTULUI

Cuprins

8.1. Noțiunea și trăsăturile izvoarelor

8.2. Izvoarele dreptului românesc

8.2.1. Legea

8.2.2. Acte normative subordonate legii

8.2.3. Alte izvoare

8.3. Practica judiciară și doctrina în sistemul de drept român contemporan


Bibliografie

Obiectivele capitolului 8 → Însușirea noțiunilor de izvor de drept, jurispruden

ță, practică judiciară

→ Consolidarea cunoștințelor în ceea ce privește sis-

temul de norme juridice ce constituie izvor de

drept

8.1. Noțiunea și trăsăturile izvoarelor Definiția izvorului de drept

► formă specifică pe care o îmbracă la un

moment dat voința socială generală pentru a impune ca

obligatorii anumite reguli în modul de desfășurare a

raporturilor sociale

Trăsături

a) Dreptul scris reprezintă forma principală și determinantă de exprimare

a dreptului.

b) Obiceiul juridic sau cutuma, ămpreună cu regulile de conviețuire

socială constituie doar în mod excepțional izvoare de drept și doar în domeniul

în care legea face trimitere expresă la ele

c) Doctrinele juridice și practica judiciară - nu li se recunosc caracterul

de izvor de drept

47

8.2. Izvoarele dreptului românesc 8.2.1. Legea Trăsături

a) Emană, de regulă, de la puterea legislativă

b) Reglementează relațiile sociale importante

c) Se adoptă cu o anumită procedură

d) Are o forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative

8.2.2. Acte normative subordonate legii ► Decrete prezidențiale

► Hotărârile de guvern

► Ordinele cu caracter normativ și instrucțiunile miniștrilor și ai

celorlalți conducători ai organelor centrale de specialitate ale

administrației de stat

► Actele normative ale organelor locale ale administrației publice

► Tratatele, acordurile și convențiile internaționale la care România

este parte

8.2.3. Alte izvoare ► Actele normative ale organizațiilor nestatale

► Obiceiul juridic (cutuma) → doar în mod excepțional, pe plan intern

► Contractul normativ

► Regulile de conviețuire socială → izvor indirect

→ doar în cazul în care legea face

trimitere la ele

8.3. Practica judiciară și doctrina în sistemul de drept român Definiția noțiunii de practică judiciară

► totalitatea soluțiilor date de instanțele de

judecată în cauzele rezolvate, având ca obiect

raporturile juridice dintr-un anumit domeniu

! numită și jurisprudență

Definiția noțiunii de precedent judiciar

► hotărârea judecătorească dată într-o cauză

concretă, în lipsa unei reglementări legale aplicabile pentru acea cauză, care

devine obligatorie, în ceea ce privește modul de soluționare, pentru toate

cazurile similare și ulterioare ce vor fi judecate și față de care hotărârea inițială

se constituie ca o regulă obligatoriu de urmat.

‼ În dreptul contemporan românesc nu i se recunoaște calitatea de izvor

de drept practicii judiciare.

48



1. Definiți izvorul de drept și arătați care sunt trăsăturile sale

2. Dați exemple de izvoare ale dreptului românesc

3. Ce înțelegeți prin noțiunile de practică judiciară și precedent judiciar

1. I. Santai,Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca, 2007, p.71-72, 81-82

2. A. Iorgovan, I.Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, Noua lege

electorală a României; texte și comentarii, București,

1990,p. 101-102

3. A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, T.U.B., 1980, p.65

49

CAPITOLUL NR. 9 INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE

Cuprins

9.1. Noțiunea, obiectul, scopul și importanța interpretării normei juridice

9.2 Formele și felurile interpretării

9.3. Metode de interpretare și rezultatul interpretării normelor juridice

9.4. Analogia în drept



Obiectivele capitolului 9 → Înțelegerea operațiunii de interpretare a unei

norme juridice

→ Deprinderea cu diversele modalități de interpre-

tare a normelor juridic

9.1. Noțiunea, obiectul, scopul și importanța interpretării normei juridice

Definiția noțiunii de interpretare

► operațiunea logico-rațională efectuată după reguli și

cu anumite metode specifice dreptului, constând în lămurirea

conținutului normelor juridice în scopul realizării sau aplicării

legii prin încadrarea corectă a situațiilor de fapt în prevederile

reglementate.

Obiectul reglementării este

♦ textul legal supus analizei

Scopul interpretării


► lămurirea exactă a înțelesului legii prin determinarea voinței reale a

legiuitorului în vederea aplicării corecte a normei.

9.2. Formele (felurile) interpretării → Interpretarea oficială sau obligatorie

► forma de interpretare realizată de un organ sau autoritate de stat

50

în limitele competenței sale

► este uzitată ăn procesul edictării sau al realizării normei

► se mai numește autentică sau legală

→ Interpretarea neoficială

► o formă a interpretării realizată în afara procesului de emitere și

aplicare a dreptului

► are caracter facultativ datorită neobligativității efectelor sale

Modalități de interpretare neoficială

● interpretarea doctrinară

● interpretarea oficioasă

● interpretarea comună realizată de către cetățeni, presă factorii

politici

9.3. Metode de interpretare și rezultatul interpretării normelor juridice


► acel procedeu de examinare a textelor legale cu

ajutorul cărora subiectul ce efectuează interpretarea caută să

determine înțelesul și sensul exact al textului actului

normativ.

→ interpretarea gramaticală

→ interpretarea sistematică

→ interpretarea istorică

→ interpretarea teleologic

→ interpretarea logică

→ interpretarea extensivă și restrictivă

9.4. Analogia în drept Procedeul de rezolvare a unei situații nereglementate juridic în lipsa

oricărui text legal, soluționarea făcându-se în temeiul principiilor generale ale

dreptului.

51



1. Care este înțelesul noțiunii de interpretare a normei juridice ?

2. Care sunt obiectul și scopul interpretării dreptului ?

3. Enunțați formele de interpretare.

1. D. Mazilu, Drept internațional public, II, Ed. Lumina Lex,

București, 2002, p.269

2. C.Becaria, Despre infracțiuni și pedepse, 1916, p.75

3. W. Friedman, Legal theory, London, 1953, p.304

4. G. Marty, S. Raymond, Droit civil, vol. I, Sirey, Paris,

1956, p.202

5. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint Cluj-

Napoca,2007, p.135-136, 139-141

52

CAPITOLUL NR. 10 RAPORTURILE JURIDICE

Cuprins

10.1 Noțiunea și caracteristicile raportului juridic

10.2. Elementele raportului juridic

10.2.1. Părțile

10.2.2. Conținutul

10.2.3. Obiectul

10.3. Clasificarea raporturilor juridice

10.4. Condițiile raportului juridic



Obiectivele capitolului 10 → Stabilirea elementelor raportului juridic

→ Înțelegerea noțiunii de capacitate juridică și

conștientizarea distincției dintre cele două ele-

mente componente ale acesteia

→ Dobândirea cunoștințelor în privința condițiilor

existenței raportului juridic

10.1. Noțiunea și caracteristicile raportului juridic Definiția raportului juridic

► categorie a raportului social reglementat prin

norme juridice a căror formare, modificare, desființare se

produce, de regulă, prin intervenția unui fapt juridic și în

cadrul cărora părțile apar ca titulare de drepturi și obligații,

a căror realizare este asigurată, la nevoie, prin forța de

constrângere a statului.

Caracteristici

♦ este o categorie a raporturilor sociale

♦ este un raport ideologic

♦ are un caracter dublu volițional

53

10.2. Elementele raportului juridic

10.2.1. Părțile Subiectele (părțile) sunt indivizii umani luați în mod

separat sau organizat, ca titulari de drepturi și obligații în

cadrul raportului la care participă.

Pentru a intra într-un raport juridic subiectele trebuie să

aibă:

Capacitate juridică:

► aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii, exercitate în cadrul

relației la care participă

► poate fi: ● generală

● special

‼ În dreptul civil se face distincție între

► capacitatea de folosință

→ aptitudinea generală de a dobândi drepturi și obligații

→ există chiar din perioada concepției

◙ Condiție: copilul să se nască viu

► capacitatea de exercițiu

→ aptitudinea de a-și exercita personal drepturile și de a-și asu-

ma obligații prin acte și fapte proprii

→ se dobândește la majorat (18 ani)

◙ între 14 și 18 ani = capacitate de exercițiu restrânsă

10.2.2. Conținutul ► drepturile și obligațiile privite în strânsa lor conexiune și

interdependență în cadrul unei relații juridice determinate

a) Dreptul subiectiv

Definiție

►facultatea recunoscută de lege titularului său ce permite exercitarea

unei puteri conferite acestuia, în baza căreia se poate pretinde titularului

obligației corelative o comportare conformă interesului apărat și care, la nevoie,

poate fi impusă prin constrângere de stat.

b) Obligația corelativă dreptului subiectiv

Definiție

► îndatorirea stabilită prin lege titularului ei de a avea o conduită

determinată pe care este nevoit s-o urmeze corespunzător intereselor titularului

dreptului subiectiv și care îi poate fi impusă, la nevoie, în mod forțat, prin

constrângere de stat.

54

10.2.3. Obiectul Definiție

► anumite acțiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectuează sau le

poate pretinde și pe care celălalt subiect este obligat a le săvârși, sau a se abține

de a le sîvârși.

10.3 Clasificarea raporturilor juridice După natura lor: → constituționale

→ administrative

→ financiare

→ civile

→ penale, etc.

După conținut: → de drept material

→ de drept procedural (procesual)

10.4 Condițiile raportului juridic ► să existe norma juridică

► să existe faptul juridic

Definiția faptului juridic:

◙ acea împrejurare care, potrivit normelor juridice, atrage sau de-

termină apariția, modificarea sau stingerea unor raporturi juri-

dice

Clasificarea faptelor juridice

→ evenimente

◙ împrejurări care se produc independent de voința omului căro-

ra legea le conferă efecte juridice în urma declanșării lor

→ acțiunile

pot fi: > licite

> ilicite

55



1. Arătați care sunt trăsăturile raportului juridic ?

2. Cum se clasifică faptele juridice ?

3. Analizați, pe scurt, structura raportului juridic

4. Ce se înțelege prin capacitate juridică ?

1. E. Lupan, D. A. Popescu, A. Marga, Drept civil.Persoana

juridică, Ed. Lumina Lex, București, 1994, p.29 și urm.

2. R. Motica, Gh. Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All

Beck, Colecția juridica, Seria Curs universitar, București,

2001, p.203-220

3. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed.Risoprint, Cluj

Napoca, 2007, p.85-106

4. A.Sida, Teoria generală a dreptului, 2004, p.171-189

56

CAPITOLUL NR. 11 APLICAREA NORMELOR JURIDICE

REALIZAREA DREPTULUI

Cuprins

11.1. Noțiunea de realizare sau aplicare a dreptului

11.2. Formele și caracteristicile actului de aplicare a dreptului

11.3. Fazele de aplicare a normei juridice

Obiectivele capitolului 11: → dobândirea de cunoștințe în ceea ce privește

modalitatea de aplicare a normelor juridice

și - implicit – de realizare a dreptului.

11.1 Noțiunea de realizare sau aplicare a dreptului Definiție

► modalitatea de implementare a normei juridice în viața

socială, acceptarea de către societate și încorporarea ei în psihicul

indivizilor

► respectarea prevederilor normei juridice sau executarea

lor de către subiectele de drept și aplicarea dispozițiilor legale de

către organele de stat, ca urmare a unei conduite ilicite

11.2. Forma și caracteristicile actului de aplicare a dreptului ► realizarea dreptului prin respectarea și executarea dispozițiilor legale

► realizarea dreptului prin aplicarea în mod concret a dispozițiilor

normelor juridice de către organele de stat competente

11.3. Fazele de aplicare a normelor juridice → stabilirea stării de fapt

→ stabilirea stării de drept

→ elaborarea soluției și emiterea actului

57



1.Precizați care sunt căile de realizare a dreptului

2. Denumiți și explicați pe scurt în ce constau fazele de aplicare a normei

juridice

3. Ce se înțelege prin realizarea dreptului ?

1. Gh. Boboș, Teoria generală a statului și dreptului,

multiplicat, Cluj Napoca, 1975, p.235

2. I.Ceterchi, I.Demeter, Vl.Hanga, Gh.Boboș, M. Luburici,

D. Mazilu, C. Zotta, Teoria generală a statului și

dreptului, Ed.Didactică și pedagogică, București, 1967,,

p.411-412

3. D. Mazilu, Teoria generală a dreptului,, Ed. All Beck,

Colecția juridică, seria Biblioteca studentului, București,

1999

4. R. Motica, Gh. Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All

Beck, București, 2001

5. C. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex,

București, 2001

58

CAPITOLUL NR. 12 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

Cuprins

12.1. Noțiune și caracteristici

12.2. Condițiile răspunderii juridiced

12.2.1. Fapta (conduita) ilicită

12.2.2. Rezultatul faptei ilicite

12.2.3. Raportul sau legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezulta-

tul dăunător

12.2.4. Subiectele raportului juridic

12.2.5. Vinovăția

12.3. Felurile (formele) răspunderii juridice

12.4. Principiile răspunderii juridice

12.5. Cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei și cauze care înlătură răs-

punderea juridică

Obiectivele capitolului 12 → Completarea cunoștințelor despre drept, acumu-

late pe parcursul semestrului, cu cele finale des-

pre răspunderea juridică și înțelegerea raportu-

lui dintre:

respectare → legalitate

lege

nerespectare → răspundere (sancțiune)

12.1. Noțiune și caracteristici Definiție

► un complex de drepturi și obligații conexe

(prevăzute de normele juridice) ce iau naștere ca

urmare a unei fapte ilicite și care constituie cadrul de

realizare a constrângerii statului prin aplicarea de

sancțiuni juridice →→

Caracteristici

→ are ca temei nerespectarea sau încălcarea unei norme de drept;

→ este legată în mod direct de activitatea exclusivă a unor organe de

stat competente;

59

→ este o răspundere general-obligatorie, mai pormptă și mai eficientă

decât celelalte forme ale răspunderii sociale;

→ consecințele sale pot fi deosebit de grave, antrenând sancțiuni priva-

tive de libertate sau – în unele sisteme de drept – mergându-se

până la pedeapsa capitală;

→ în stabilirea răspunderii și vinovăției se împletesc atât evaluările de

ordin strict juridic, cât și cele de ordin moral, de echitate, etc.

12.2. Condițiile răspunderii juridice 12.2.1. Fapta (conduita) ilicită Modalitățile de materializare și de manifestare a conduitei ilicite sunt:

► Acțiunea → atitudinea activă a autorului faptei ilicite sancționată

pentru că s-a materializat într-o conduit interzisă de

normele prohibitive

► Inacțiunea → fapt negative, conduit de abținere sau de omisiune de

la acțiunea prescrisă subiectului obligat să o săvâr-

șească

12.2.2. Rezultatul faptei ilicite Definiția noțiunii

► efectul (sau consecința) care decurge din sîvârșirea faptei ilicite sau

din conduita avută.

‼ Importanța rezultatului:

→ constituie elementul doveditor al producerii faptului ilicit

→ lipsa sa poate echivala cu inexistența faptei sau a tentativei

→ amploarea sa este determinantă în circumscrierea gravității

12.2.3. Raportul sau legătura cauzală dintre fapta ilicită și rezultatul dăunător.

Definiția cauzalității

► un ansamblu de fenomene legate astfel între ele încît existența unui

fenomen este determinantă în circumscrierea gravității faptei și a întinderii

răspunderii.

Cauză → fenomenul care determină existența altui fenomen

Efect → fenomenul astfel determinat sau produs

‼ → legătura dintre cauză și efect = cauzalitate sau raport cauzal

12.2.4. Subiectul răspunderii juridice

Definiția noțiunii de subiect

► acea parte a raportului juridic apărută prin încălcarea legii, ►o.

Subiect al răspunderii poate fi:

► persoana fizică

► persoana juridică

60

12.2.5. Vinovăția Definiție

► atitudinea psihică a subiectului față de fapta

săvârșită și de rezultatul acesteia.

‼ → numită și culpă sau vină

→ este expresia unei atitudini psihice conștient

negative față de valorile juridice ocrotite prin lege

→ cuprinde:

● un factor de prevedere

● un factor de reprezentare

♦ În dreptul penal:

Forme: ● intenție → directă sau indirectă

● culpă → cu previziune (imprudență) sau fără previziune

( neglijență)

12.3. Felurile (formele) răspunderii juridice ► după scopul urmărit prin declanșarea ei:

● răspundere cu caracter reparator

● răspundere cu caracter sancționator (represiv)

► după felul raportului juridic generat prin fapta ilicită:

● infracțiuni

● contravenții

● abatere disciplinară

● răspundere patrimonială

● răspundere materială

12.4. Principiile răspunderii juridice → legalitatea răspunderii

→ răspunderea pentru fapta sîvârșită cu vinovăție

→ răspunderea personală

→ unicitatea răspunderii

→ justețea sau proporționalitatea răspunderii

→ umanismul răspunderii

→ prervenția prin răspundere

→ celeritatea sau operativitatea tragerii la răspundere

12.5. Cauze care înlătură caracterul illicit al faptei și cauze care înlătură răspunderea juridică. ► cause care înlătură caracterul ilicit al faptei:

→ legitima apărare

→ starea de necesitate

61

→ constrângerea fizică

→ cazul fortuit

→ iresponsabilitatea

→ beția involuntară

→ minoritatea făptuitorului

→ eroarea de fapt

→ exercitarea unui drept potrivit destinației sale recunoscută de lege

► cauze care înlătură răspunderea juridică:

→ amnistia

→ grațierea

→ prescripția

→ lipsa plângerii prealabile a părții vătămate

→ retragerea plângerii prealabile

→ împăcarea părților


1. Care sunt principalele caracteristici ale răspunderii juridice ?

2. Enumerați principiile răspunderii juridice

3 Care sunt și în ce constau condițiile răspunderii juridice

4. Care sunt fenomenele vinovăției ?

5. Precizați care sunt principalele forme ale răspunderii juridice

6. Numiți cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei

7. Numiți cauzele care înlătură răspunderea juridică

62


1. Gh. Boboș, Teoria generală a dreptului, Ed. Argonaut,

Cluj Napoca, 1999,p, 332-355

2. R. Motica, Gh.Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All

Beck, București,

Curs universitar, 2001, p.221-248

3. N. Popa, teoria generală a dreptului, Ed. Actami,

București,, 2002, p. 280-287

4. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj

Napoca, 2007, p.157-170

5. A, Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, “Vasile

Goldis” Press University, Arad

63

BIBLIOGRAFIE FINALĂ

1. A. Iorgovan, I.Muraru, F. Vasilescu, I. Vida, Noua lege electorală a

României; texte și comentarii, București, 1990

2. A. Naschitz, Teorie și tehnică în procesul de creare a dreptului, Ed.

Științifică, București

3. A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil, T.U.B., 1980

4. A. Sida, Teoria generală a dreptului, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca,

1999

5. A. Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj-

Napoca, 1999

6. A

7. A. Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, “Vasile Goldiș”

University Press, Arad, 2004

8. B. Russel, Idealuri politice;Putere, București, 2002

9. C.Becaria, Despre infracțiuni și pedepse, 1916

10. Colectiv, Istoria României, Ed. Academiei, vol.I, București, 1960

11. Colectiv, Istoria dreptului românesc, Ed. Academiei, București, 1980

12. C. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex, București, 2001

13. D. Mazilu, Teoria generală a dreptului,, Ed. All Beck, Colecția juridică,

seria Biblioteca studentului, București, 1999

14. D. Mazilu, Drept internațional public, II, Ed. Lumina Lex, București,

2002

15. E. Lupan, D. A. Popescu, A. Marga, Drept civil.Persoana juridică, Ed.

Lumina Lex, București, 1994

16. G. Marty, S. Raymond, Droit civil, vol. I, Sirey, Paris

17. Gh.Boboș, Teoria generală a statului și dreptului, multiplicat, Cluj

Napoca, 1975

18. Gh. Boboș, Teoria generală a dreptului, Ed. Argonaut, Cluj Napoca,

1999

19. Gh. Boboș, C.Buzdugan, Teoria generală a dreptului,Ed. Argonaut, Cluj

Napoca, 2005

20. Gh. Boboș, C. Buzdugan, V. Rebreanu, Teoria generală a statului și

dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2010

21. Gh. Gilescu, Istoria gândirii politico-juridice, Ed. Didactică și

Pedagogică, București, 1968, partea I

22. I. Ceterchi, I. Demeter, Introducere în studiul dreptului, Ed. Didactică și

Pedagogică, București, 1962

64

23. I.Ceterchi, I.Demeter, Vl.Hanga, Gh.Boboș, M. Luburici, D. Mazilu, C.

Zotta, Teoria generală a statului și dreptului, Ed.Didactică și pedagogică,

București, 1967

24. I .Ceterchi, M. Luburici, Teoria generală a statului și dreptului,

Tipografia Universității București, 1983

25. I. Humă, Introducere în studiul dreptului, Ed. Fundației “Chemarea”, Ia;I,

1993

26. I. Santai, Teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2007

27. I. Santai, Introducere în teoria generală a dreptului, Ed. Risoprint, Cluj

Napoca,, 2007

28. Mic dicționar enciclopedic, ed. A II-a, Ed. Științifică, București, 1978

29. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, București, 2002

30. N.Popa, Teoria general a dreptului, Ed. All Beck, București, 2002

31. R. Motica, Gh.Mihai, Teoria generală a dreptului, Ed. All Beck,

București, Colecția juridică, Seria Curs universitar, 2001

32. S. Popescu, Concepții contemporane despre drept, Ed. Academiei,

București, 1985

33. V. Rebreanu, Constantele statului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2003

34. V. Rebreanu, Teoria generală a statului și dreptului – suport pentru

seminarii, Ed. Argonaut, Cluj, Napoca, 2010

35. W. Friedman, Legal theory, London, 1953

65

TEME PROPUSE:

1. DREPTUL ŞI STATUL (T1)

2. RAPORTURILE JURIDICE (T2)

teoria dreptului

Documents