Teoria generala a dreptului

Nicolae Popa - Teoria Generala a Dreptului , Bucuresti, orice editie incepand cu 1993.

Dreptul desemneaza ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat , care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate.

Dreptul este singurul domeniu in care statul intervine si garanteaza aplicarea legii.

Semnificatii ale notiunii de drept

1.Dreptul obiectiv (dreptul pozitiv) desemneaza ansamblul normelor juridice aflate in vigoare intr-un stat la un moment dat. El reprezinta, asadar, ansamblul normelor juridice care prefigureaza scopurile generale ale vietii sociale.

2. Dreptul subiectiv desemneaza facultatea (posibilitatea) unei persoane (subiect) de a-si valorifica sau apara impotriva celorlalti (tertilor) un anumit interes legalmente protejat (protejat de lege).

Originea dreptului.

Privitor la originea dreptului s-au conturat 2 puncte de vedere:

a. Un punct de vedere majoritar (si cel mai firesc) potrivit caruia dreptul a aparut odata cu statul.

b. Un punct de vedere minoritar, avansat mai ales de antropologi, conform caruia dreptul a aparut inaintea statului.

Factorii de influentare (de configurare) a dreptului.

Sunt 3 categorii de factori care influenteaza creearea si realizarea (executarea<buna voie>/aplicare<constrangere>) dreptului:

1. Cadrul natural2. Cadrul social-politic3. Factorul uman

Ipoteze:? (determinismul-nivelul de dezvoltare al oricarei tari depinde de pozitia geografica)

(posibilismul- orice popor s-ar fi dezvoltat la fel, indiferent de pozitia geografica)

Cadrul natural are drept componente :

-Mediul geografic

-Factorul demografic . Dreptul este foarte mult influentat de starea demografica a unei tari (ne referim la limitarea cresterii demografice prin intermediul legii).

- Si cadrul social politic exercita influente asupra crearii si aplicarii dreptului. Astfel de influente sunt exercitate de:

-viata politica

-viata economica

-de asemenea in societate sunt structuri organizatorice care influenteaza de asemenea dreptul:

a. grupurile de interes (sunt grupuri de producatori care au atitudini comune in vederea maximizarii intereselor lor

b. grupurile de presiune

c. de asemenea factorul uman (calitatea oamenilor si nivelul lor de cultura) exercita influente asupra sistemului legislativ

Esenta dreptului: reprezinta vointa generala (vointa juridica majoritara) o fi cializata (exprimata in legi).

Altfel spus orice lege trebuie sa fie expresia vointei majoritatii cetatenilor

TIPOLOGIA DREPTULUI

In functe de dependenta de sistemul de organizare sociala, identificam:

-dreptul sclavagist

-dreptul feudal

-dreptul burghez

-dreptul socialist

Din punctul de vedere al apartenentei la un bazin de civilizatie juridica identificam urmatoarele familii de drept:

-familia romano-germana (este dominanta pe continentul european)

-familia anglo-saxona (anglo-americana)

-familia socialista

-dreptul musulman

-dreptul extremului orient (hindus, chinez, japonez)

-dreptul africii negre si al madagascarului

De asemenea in ultima vreme s-a impus foarte mult dreptul UE.

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

Principiile sunt ideile conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice (reguli fundamentale care conduc creearea si aplicare dreptului.

Din punct de vedere procedural insemnatatea lor este deosabita in dreptul privat deoarece ele tin loc de norme de reglementare (in dreptul public solutiile se dau numai pe baza legii.

In dreptul privat insa, acolo unde legea nu cuprinde reglementari pentru o anumita situatie ("legea tace"). Atunci judecatorul care este obligat sa dea o solutie o va da pe baza principiilor generale ale dreptului).

Sunt principii generale ale dreptului:

-asigurarea bazei legale de functionare a statului

-principiul libertatii si al egalitatii

-principiul responsabilitatii

-principiul democratiei

-principiul echitatii si al justitiei

Functiile dreptului:

-directiile fundamentale ale actiunii mecanismului juridic

-functia de institutionalizare (dreptul asigura cadrul de functionare legala a statului)

-functia de conservare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii

-functia de conducere a societatii (conducerea societatii se face prin legi)

-functia normativa

NORMA JURIDICA

Este o regula generala si obligatorie de conduita al carei scop este asigurarea ordinii sociale si care poate fi aplicata pe cale statala chiar si prin constrangere.

TRASATURILE NORMEI JURIDICE:

-are caracter general si impersonal. Este adevarat ca unele norme nu se aplica pe intreg teritoriul tarii sau asupra intregii populatii, dar ele isi pastreaza totusi caracterul de generalitate. Asa cum la fel de generale sunt si normele care reglementeaza conduita pentru unele organe unipersonale.

-caracterul tipic al normei (ea reglementeaza tipuri de conduita solicitat oamenilor)

-norma reprezinta un raport inter-subiectiv

Orice norma juridica are caracter bilateral, ceea ce denota o reciprocitate a normei (dreptul meu este obligatia ta, iar dreptul tau este obligatia mea).

Obligativitatea normei - Orice norma juridica este obligatorie, obligativitatea ei fiind garantata de stat, inclusiv prin constrangere.

Toate normele juridice sunt la fel de obligatorii, chiar daca unele sunt mai des sau mai putin des folosite.

Structura normei juridice.

Intrucat norma juridica este elementul primar al dreptului, studierea structurii normei juridice este esentiala.

Teoria vorbeste de doua structuri ale normei juridice :

`1. Structura logica a normei juridice (structura formala)

2. Structura tehnica (structura redactionala)

1. STRUCTURA LOGICA A NORMEI JURIDICE.

Ea reprezinta partea statica, interna si stabila a oricarei norme juridice. Structura interna cuprinde :

-Ipoteza

-Dispozitia

-Sanctiunea

a. Ipoteza. Ea descrie imprejurarile in care intra in actiune dispozitia sau sanctiunea normei, precum si calitatea subiectelor carora li se adreseza norma.

Ipotezele sunt :

-Determinate

-Relativ determinate (subintelese)

b. Dispozitia. Reprezinta miezul normei juridice deoarece ea prescrie conduita ceruta de lege. Fara dispozitie, o norma nu exista. Prin dispozitia sa, o norma poate :

-Sa ordone o anumita conduita (norme onerative) ( injonctiune)

-Sa prevada obligatia de abtinere (norme prohibitive)

-Sa cuprinda anumite permisiuni (norme permisive)

Si dispozitiile pot fi :

-Determinate : “trebuie...” , “este obligat sa...” , “subiectul este tinut sa...”

-Relativ determinate : “poate sa...” , “este indreptatit sa...” , “este indriduit sa...”

c. Sanctiunea

Desemneaza urmarile nefavorabile ce survin ca urmare a nerespectarii ipotezei sau dispozitiei normei (Sanctiunile negative) sau masurile de cointeresare ale persoanei in vederea promovarii conduitei dorite (Sanctiunile pozitive)

Este adevarat, de obicei, sanctiunea este negativa, fiindca numai prin sanctiune norma devine eficienta (adica se aplica).

In societate exista deopotriva sanctiuni neformalizate (cele ce provin din domeniul eticii sau moralei, religiei, obiceiului, vietii politice) si sanctiuni formalizate, care sunt utilizate de catre stat (cele juridice).

Sanctiunile formalizate sunt aplicate de organele special abilitate prin lege de catre stat.

Este adevarat, imensa majoritate a oamenilor se supune comandamentului normei fara a fi necesara sanctiunea.

Clasificarea sanctiunilor:

a.Dupa gradul de determinare, sanctiunile sunt :

-Determinate( prevazute de lege)

-Relativ determinate( nu sunt farmaceutic determinate, lasand sanctiunea la latitudinea justitiei)

-Alternative( sanctiuni pentru care se poate opta, gen “inchisoare pana la 2 ani sau amenda penala”)

-Cumulative (adunate)

b.Dupa ramura de drept avem:

-Sanctiuni civile (in general patrimoniale)

-Sanctiuni disciplinare (specifice domeniului public. Culmineaza cu desfacerea disciplinara a contractului de munca)

-Sanctiunea administrativa (de regula, pecuniare(banesti))

-Sanctiuni financiare (in general fiscale, gen penalizari)

-Sanctiunile penale(cele mai dure, de regula se finalizeaza cu RECLUZIUNE, privare de libertate)

c.Dupa natura lor sanctiunile sunt :

- sanctiuni privitoare la patrimoniul persoanei (fie ca trebuie sa repare in natura ce ai stricat, fie ca trebuie sa platest din banii tai pagubele)

-sanctiuni privitoare la drepturile persoanei (decaderea) (cea mai curenta decadere este cea a drepturilor parintesti)

-sanctiuni privitoare la actele persoanei (nulitatile)

-sanctiuni privitoare la persoana (inchisoare) recluziunea – orice privare de libertate (izolare absoluta /omul rezista ca om numai in colectivitate)

B. STRUCTURA TEHNICO-LEGISLATIVA (STRUCTURA REDACTIONALA)

Constructia tehnico-legislativa a normei nu se suprapune intotdeauna logicii; ea are in vedere partea redactionala, adica structura externa a normei, structura intotdeauna dinamica pentru ca este impusa de exigentele de rapiditate (celeritate)=> rapiditate pe care le pretinde elaborarea legilor intr-un stat.

Din acest punct de vedere, legile sunt mai bine sau mai defectuos formulate, unele sunt adoptate cu intarziere, si , de foarte multe ori, calitatea si continutul normelor este influentata de factori exteriori ( in contextul politic sau istoric, miscarile sindicale, etc.)

Clasificarea normelor juridice:

a. Criteriul ramurii de drept, avem : - Norme juridice de drept civil- Norme juridice de drept penal- Norme juridice de drept administrativ, etc.

b. Criteriul fortei juridice a actului normativ (forta juridica = puterea de modificare). In acest sens avem :

- Legile ( act normativ cu forta juridica suprema, adica o lege poate sa modifice orice)

- Ordonantele de guvern ( nu sunt izvoare ale dreptului constitutional) (nu se pot adopta hotararile de guvern decat pe baza unei legi)

- Decrete prezidentiale- Ordinele si instructiunile ministerelor- Ordinele prefectului- Hotararile consiliilor locale- Dispozitiile primarului

C. CRITERIUL STRUCTURII LOGICE

-Acest criteriu are in vedere modul de cuprindere a partilor componente in cadrul normei.

Din punctul de vedere al structurii logice, normele sunt :

a. Complete (majoritatea)( lejeritate in aplicare)

b. Incomplete. Normele incomplete se datoreaza faptului ca reglementarile lor fac referire si se completeaza cu reglementari prezente fie in acelasi act normativ, fie in altele.

De aceea normele incomplete sunt : 1. De trimitere (ele se completeaza cu alte norme DEJA EXISTENTE)2. In alb (ele trebuie sa se completeze cu dispozitii din acte normative CARE

URMEAZA SA APARA)

D.CRITERIUL SFEREI DE APLICARE.

Normele se impart in :

a. Norme generale (ele au sfera cea mai larga de aplicabilitate in domeniu sau in ramura. De aceea anumite norme dintr-o ramura, datorita caracterului lor general se considera dreptul comun in materie pentru o intreaga sfera de reglementare)

b. Normele speciale (ele deroga de la dreptul comun referindu-se la o sfera restransa de relatii, insa in raport cu dreptul comun, ele se aplica cu prioritate)

c. Normele de exceptie (sunt norme care le completeaza pe primele doua, dar sunt de stricta interpretare)

E.CRITERIUL GRADULUI DE GENERALITATE

Avem:

a. Norme-principii (au grad maxim de generalitate, fiind cuprinse in Constitutii, in declaratii solemne sau in postulatele juridice).

b. Mijloacele normative (sunt normele dreptului pozitiv prin care se transpun principiile generale)

F.CRITERIUL MODULUI DE REGLEMENTARE A CONDUITEI

Avem:

a. Norme onerative (obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune. Sunt norme de comandament sau de porunca //INJONCTIUNI. Ele sunt specifice dreptului public. )

b. Normele prohibitive (obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unei actiuni. Si ele sunt specifice tot dreptului public. Mentionam ca normele ONERATIVE pricum si cele PROHIBITIVE se mai numesc si NORME IMPERATIVE )

c. Normele permisive (ele nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita ci o lasa la aprecierea subiectului. Dar... e permis numai ce legea nu interzice///Normele permisive sunt specifice DREPTULUI PRIVAT)

d. Normele supletive (sunt norme care la inceput au fost permisive dar pentru ca persoanele nu au folosit liberttea acordata s-au transformat in norme imperative// si atunci in locul permisiunii decide norma juridica// Specifice mai ales dreptului muncii)

G. CRITERIUL NORMELOR ORGANIZATORICE.

_____________________________________________________________________________________

Privesc organizarea institutiilor si a organismelor sociale. De aceea, in continutul lor, ele cuprind reguli privind infiintarea, scopurile, si competentele unei institutii precum si relatiile acelei institutii cu altele.

Norme sanctionatorii.

Sanctiunea juridica poate fi negativa (pedeapsa) sau pozitiva (stimularea) : sunt normele care prevad mijloace de cointeresare (premii, distinctii, decoratii, medalii).

ACTIUNEA NORMEI JURDICE

Orice norma juridica este adoptata in vederea aplicarii.

De aceea coordonatele actiunii unei norme juridice sunt:

Timpul. In principiu, orice norma ar trebui sa actioneze pe timp nedeterminat.

Spatiul. In principiu, orice norma actioneaza intr-un spatiu dominat de teritoriul national.

Persoana. In principiu, norma actioneaza asupra unor persoane aflate pe teritoriul national.

Actiunea in timp a normei juridice.

Desi teoretic se aplica pe termen nelimitat si pot fi bine construite, in timp normele se uzeaza si devine necesara crearea altor norme. Aceasta succesiune in timp a normelor impune reguli speciale.

1. Intrarea in vigoare a normei juridice. Actiunea in timp a normei juridice are 3 momente importante:

- Intrarea in vigoare- Actiunea propriu-zisa a normei- Iesirea din vigoare

In principiu, norma juridica intra in vigoare la data aducerii ei la cunostinta publica. Aceasta inseamna :

- Norma intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial (este organul de presa prin care statul aduce la cunostinta cetatenilor norma juridica)

- Unele norme intra in vigoare nu la data publicarii, ci la o data prevazuta in textul lor.- Unele norme intra in vigoare la data aducerii la cunostinta a cetatenilor.

Exista doua exceptii de la intrarea in vigoare :

1. Norma nu intra in vigoare pe acea parte a teritoriului de stat ramasa izolata din motive de forta majora.

2. Norma nu se mai aplica din motive de eroare de drept (cand o persoana incheie un contract fara sa cunoasca consecintele care decurg din acesta // potrivit normei juridice).

2. Principiul actiunii normei juridice. Actiunea normei juridice are loc din momentul intrarii in vigoare producand efecte numai pentru viitor. (ex nunc)

ACTIUNEA NORMEI JURIDICE ESTE REGLEMENTATA DE 2 principii.a. Principiul neretroactivitatii normei. Norma nu-si intinde efectele asupra raporturilor

nascute inaintea intrarii sale in vigoare. Importanta acestui principiu a determinat includerea lui in coduri si chiar in Constitutii. Neretroactivitatea ridica probleme complicate in domeniul contractelor civile cu executare succesiva. De

De la acest principiu sunt formulate 3 exceptii :

1. Normele juridice care prevad dezincriminarea unor fapte precum si normele penale mai favorabile infractorului retroactiveaza. (mitior lex) (legea mai buna)

Despre suprematia Constitutiei: toti o considera o axieoma, derivata din: continutul insasi al Constitutiei, pozitia suprema a constitutiei fata de celelalte legi, pozitia de varf a organului care a adoptat Constitutia

Importante sunt insa consecintele suprematiei Constitutiei:

- Constitutia comanda intregului drept.- Celelalt ramuri ale dreptului dezvolta dispozitiile de principiu ale Constitutiei. Aceasta

inseamna ca orice abatere a unei legi de la dispozitiile Constitutiei antreneaza nulitatea legii (sau a dispozitiilor ei care se afla in neconcordanta cu Constitutia.)

- Cand unele dispozitii constitutionale sunt modificate, in mod obligatoriu trebuie sa se modifice si normele din ramurile de drept corespondente (imediat sau in timp).

CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR

Este un ansamblu de reguli, proceduri si organisme prin care statul verifica conformitatea legilor cu Constitutia.

Controlul Constitutionalitatii legilor este deci o consecinta a suprematiei Constitutiei fiindca Constitutionalitatea unei legi inseamna, pana la urma, legalitatea acelei legi.

In Romania sunt supuse controlului de Constitutionalitate legile precum si toate actele normative cu putere de lege (Ordonantele de Guvern, Tratatele internationale, Decretele-legi, Decretele fostului Consiliu de Stat aflate inca in vigoare).

_____________________________________________________________________________________

Exceptii :

1. Regimul national este situatia cea mai favorabila – statul recunoaste strainilor (cetateni straini sau apatrizi) aceleasi drepturi ca si cetatenilor proprii ( cu exceptia drepturilor politice exclusive//dreptul de vot si dreptul de a fi ales )

2. Regimul special inseamna acordarea pentru straini numai a anumitor drepturi nominalizate fue ub acordurile internationale, fie in legislatia proprie.

3. Regimul natiunii celei mai favorizate este situatia in care statul acorda un tratament juridic cetatenilor unui stat la fel de avantajos precum regimul pe care il acorda cetatenilor unui stat favorizat.

REALIZAREA DREPTULUI

Desemneaza principiul de transpunere in viata a continutului normelor juridice. Realizarea dreptului imbraca doua forme :

1. Realizarea dreptului prin activitatea de executare si respectare a legilor ( marea majoritate a cetatenilor executa si respecta legile in mod benevol )

2. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de catre organele statului (diferenta intre executare si aplicare! // executare- buna voie, aplicare- constrangere)

Aplicarea legii se face prin acte specifice de autoritate emise de organele statului. Prin urmare, aplicarea dreptului inseamna elaborarea si realizarea unui sistem de actiuni statale in vederea transpunerii in practica a dispozitiilor si sanctiunilor normelor juridice

Trasaturile actului de aplicare a dreptului:

Aplicarea dreptului se concretizeaza in actul de aplicare care finalizeaza activitatea organului de stat.

Aplicarea se realizeaza in baza actelor normative.

Aplicarea dreptului indica si competentele organelor de stat. (Competenta inseamna atributii si limitele exercitarii acestor atributii).

Crearea dreptului este rezervata numai anumitor organe (de exemplu parlamentul) care insa pot elabora si acte de aplicare. Aplicarea dreptului in schimb poate fi realizata de orice organ al statului (uneori chiar si de catre organe nestatale).

Aplicare dreptului prin acte de aplicare este individuala si concret determinata.

FAZELE PROCESULUI DE APLICARE A DREPTULUI

Aceste faze sunt etape necesare si esentiale ale unui proces unitar in care ,desi intre faze nu exista o distinctie neta si nici o ordine stricta a desfasurarii lor, ele se interconditioneaza :

1. .:Stabilirea starii de fapt:. Inseamna cunoasterea circumstantelor cauzelor respective.Verificarea starii de fapt se face de catre organul de aplicare numai in baza ipotezei unei norme juridice // Adica sunt retinute numai acele imprejurari relevante pentru cauza, numite fapte juridice

Pentru a emite un act de aplicare intemeiat, organul de aplicare trebuie sa posede informatii veridice, drept care :

- Trebuie sa consulte documentele oficiale.- Trebuie sa asculte martorii.- Trebuie sa recurga la reconstituiri.- Trebuie sa se utilizeze si rezultatele unor cercetari stiintifice.

Stabilirea starii de fapt difera de la un act de aplicare la altul, de aceea si notiunile de proba, sarcina probei sau valoare probatorie sunt direct legate de cauza juridica respectiva.

2. .:Alegerea normei juridice:. Norma juridica este slectionata in vedera calificarii juridice exacte a starii de fapt. ( Doar incadrarea juridica corecta confera legalitate actului de aplicare )

Calificarea juridica a starii de fapt se realizeaza prin urmatoarele operatiuni :

- Nominalizarea normei juridice utile cauzei.- Verificarea autenticitatii normei juridice respective.- Verificare fortei juridice a normei si a actiunii acesteia.- Verificarea raporturilor normei respective cu alte norme juridice

3. .:Interpretarea normelor juridice:.De-a lungul vremii, interpretarea normelor juridice a oscilat între interdicție (până în prima

jumătate a secolului al XIX-lea) și toleranță (mai ales în dreptul anglosaxon).Felurile interpretării normelor juridiceSunt două feluri de interpretări- interpretarea oficială (obligatorie, deci are forță juridică);- interpretarea neoficială (neobligatorie, deci facultativă);

1. Interpretarea oficială este realizată de către organe de stat care, după caz, fie elaborează, fie aplică legea.a) organele care adoptă actele normative (respectiv organele legislative și administrative) recurg

uneori la acte de interpretare – când organul care a emis actul normativ îl și interpretează, interpretarea se numește autentică sau generală.

b) interpretarea cazuală este realizată de către organele judecătorești sau administrative, și este o interpretare dată pentru a soluționa o cauză anume.

2. Interpretarea neoficială se numește și interpretare doctrinară, fiindcă este cuprinsă în doctrină (știința dreptului), și este facultativă, deci neobligatorie (de lege ferenda sau de lege lata)Tot interpretare neoficială este și pledoaria avocatului, care poate fi luată sau nu în considerare de organul de aplicare.

Metode de interpretare a normei juridicea) Metoda gramaticală: are ca scop stabilirea înțelesului (sensului) comandamentului cuprins în

norma juridică printr-o analiză gramaticală (morfologică și sintactică) a textului. Interpretul va stabili, deci:

- sensul cuvintelor- modul de folosire a cuvintelor în text (dacă sunt folosite în accepțiunea comună sau

specifică)Atenționăm asupra analizei modului de îmbinare a cuvintelor în propoziții sau fraze, și mai ales asupra sensului conjuncțiilor „și”, „sau”, cu rol decisiv.

b) Metoda sistematică: privește modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin încadrarea ei în conținutul actului normativ din care face parte. Regula este că orice interpretare să fie în conformitate cu cadrul legii (subiectam materiam).

c) Metoda istorică: urmărește să explice sensul normei juridice prin analiza împrejurărilor social-juridice care au stat la baza elaborării și adoptării legii (occasio legis).Interpretul va recurge, deci, la tradiția istorică, adică la motivul practic care a inspirat această reglementare (interpretul va analiza documentele sau lucrările preparatorii ale actului normativ, expunerile de motive, interpelările, amendamentele propuse, reacțiile în presa vremii).

d) Metoda logică: este procedeul interpretativ cel mai utilizat, fiind o desăvârșire a celorlalte metode (ratio legis). Această metodă este strâns legată de logica formală, și preia din ea argumente precum:

- argumentul reducerii la absurd (ad absurdum): adevărul tezei de demonstrat se stabilește prin infirmarea tezei care o contrazice;

- argumentul contradicției (per a contrario): se bazează pe faptul că, în cazul unor noțiuni contradictorii, doar una e adevărată, cealaltă e falsă, iar a treia posibilitate nu există;

- argumentul „cine poate mai mult, poate și mai puțin” (a majori ad minus);- argumentul „cine poate mai puțin, poate și mai mult” (a minori ad majus);- argumentul necesității (a fortiori): atunci când aplicarea unei norme devine mai importantă

într-un alt domeniu chiar decât în domeniul pentru care a fost adoptată;- argumentul parității / echivalenței (a pari): pentru situații identice se pronunță soluții

identice;- argumentul „acolo unde legea nu distinge, nici organului de aplicare nu îi este permis să

distingă”Analogia

Recurs la analogie se face atunci când organul de aplicare a legii nu găsește o normă corespunzătoare de soluționare a cazului și face apel la o normă asemenănătoare (analogia legis) fie la principiile generale ale dreptului (analogia juris). Astfel că în dreptul privat (civil, comercial) soluția este obligatorie și atunci când soluția nu se găsește în legislație, judecătorul este obligat să recurgă la principiile generale ale dreptului. Această situație nu este admisă însă în dreptul public, și mai ales în cel pena, unde domină principiile:

- legalității incriminării (nullum crimen sine lege);- legalității pedepsei (nulla poena sine lege).

Limitele interpretăriiSunt trei tipuri de interpretări:

- Interpretarea literală (legea se aplică în litera ei);- Interpretarea restrictivă (când textul legii este mai restrâns decât sfera relațiilor sociale pe

care reglementează);- Interpretarea extensivă (când textul legii este mai arg decât sfera relațiilor sociale

reglementate).

Părțile constitutive ale actului normativ (lege)1. Expunerea de motive (facultativă) se utilizează pentru actele normative de importanță

deosebită. În ea se face o prezentare succintă a actului normativ, a condițiilor care au impus apariția acestuia și a scopurilor urmărite prin adoptarea celei legi.

2. Titlul este elementul de identificare a legii. Trebuie să fie scurt și sugestiv.3. Preambulul (facultativ): este o introducere privitoare la motivația social-politică a intervenției

legiuitorului.4. Formula introductivă cuprinde temeiul constituțional sau legal al reglementării (adică ea

cuprinde normele de competență pentru organul care adoptă actul normativ respectiv).5. Dispozițiile generale cuprind prevederile prin care se determină obiectul legii, scopul, sfera

relațiilor ce se reglementează și, când este cazul, definirea unor noțiuni.6. Dispozițiile de conținut reprezintă conținutul propriu-zis al actului normativ, deci ele cuprind:

- regulile ce stabilesc drepturi și obligații;- comportamentul cerut de lege;

- urmările defavorabile ale nerespectării legii (sancțiunile)7. Dispozițiile finale și tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu punerea în aplicare a

reglementărilor, intrarea ei în vigoare, relația cu reglementările deja existente.8. Anexe: sunt tot facultative dar când există, fac corp comun cu legea și au aceeași forță juridică.

Pot cuprinde: organigrame, tabele, schițe, statistici.

Elementele de structură ale actului normativElementul structural fundamental este articolul; conținutul unei norme juridice este redat în

articol. De regulă, articolul conține o dispoziție de sine stătătoare (deși sunt cazuri în care o normă juridică este cuprinsă în mai multe articole).

Componentele legii se regăsesc deci în articole diverse; ideal ar fi ca fiecare articol al unei legi să cuprindă o singură normă.

Precizari :

1. Uneori aticolul se subdivide in paragrafe sau alineate. 2. Articolele se numeroteaza cu cifre arabe.3. Pentru actele normative care modifica alte acte normative, articolele se numeroteaza cu cifre

romane. 4. De obicei, alineatele si paragrafele nu se numeroteaza. 5. Pentru actele normative de mare importanta (Constitutie, Coduri ) articolele au si note

marginale care redau sintetic continutul articolului respectiv. 6. Introducerea de articole noi, fara schimbarea numerotarii, se face prin utilizarea de indici.7. Articolele se pot grupa in sectiuni, capitole, titluri. Unele coduri se organizeaza si pe parti (parte

generala-parte speciala). Sectiunile, capitolele si titlurile au denumiri.

TEHNICA SISTEMATIZARII ACTELOR NORMATIVE

Varietatea actelor normative impune sistematizarea lor (adica organizarea lor prin criterii precise).

Sistematizarea realizeaza o simplificare, o reducere si o concentrare a reglementarilor.

Sunt 2 forme de sistematizare :

a. Incorporarea : Este forma interioara de sistematizare, care recurge la criterii exterioare se sistematizare (criterii cronologice, alfabetice, pe ramuri sau pe institutii juridice).Incorporarea este :

- Oficiala : deoarece este realizata de organe de stat, de obicei sub forma colectiilor ( culegerilor ) de acte normative prin care se imbina criteriul cronologic cu cel al fortei juridice.

- Neoficiala : este realizata de persoane particulare sub forma de indrumare legislative. Mentionam ca in continutul incorporarilor nu se prelucreaza materialul normativ si nu se opereaza modificari in continutul normelor juridice colectate. Doar se corecteaza erorile materiale sau greselile de ortografie.

b. Codificarea : Este forma superioara de sistematizare ce presupune reunirea intr-un singur cod a normelor juridice apartinand aceleiasi ramuri de drept. Codificarea implica o activitate complexa de : prelucrare, eliminarea normelor perimate (depasite), completarea lacunelor, inovatia legislativa si ordonarea logica a materialului prelucrat. Codul are forta juridica a unei legi, si este un eveniment in viata juridica a unei tari.

Sistematizarea a inceput inca in dreptul roman, ca incorporare, dar redactarea codurilor moderne a inceput in Franta, in 1804, odata cu adoptarea Codului Civil francez in vigoare si astazi.

RAPORTUL JURIDIC

Raportul intre oameni, intemeiat pe o norma juridica. Exista insa si raporturi garantate de stat inclusiv prin constrangere.

TRASATURI. - Raportul juridic este un raport social.- Raportul juridic este un raport de suprastructura - Raportul juridic este un raport valoric

SUBIECTELE RAPORTULUI JURIDIC.