TEORIA ATATEORIA ATAŞAMENTULUIŞAMENTULUIDezvoltarea „individualizată" şi afectivă a copiilorDezvoltarea „individualizată" şi afectivă a copiilor

Această teorie deschide calea înţelegerii corecte a procesului de Această teorie deschide calea înţelegerii corecte a procesului de dezvoltare psihosocială normală a personalităţii dezvoltare psihosocială normală a personalităţii în general şi a copiilor în general şi a copiilor în special. Două în special. Două întrebări-ipoteză întrebări-ipoteză ne pot ajuta să purcedem la analiza ne pot ajuta să purcedem la analiza unui asemenea câmp socio-afectiv de o complexitate evidentă:unui asemenea câmp socio-afectiv de o complexitate evidentă: Ce impact are asupra personalităţii copilului relaţia lui cu părinţii?Ce impact are asupra personalităţii copilului relaţia lui cu părinţii? Ce se întâmplă cu copiii care „şi-au pierdut părinţii"? Ce consecinţe Ce se întâmplă cu copiii care „şi-au pierdut părinţii"? Ce consecinţe

determină asupra evoluţiei afective a copilului:determină asupra evoluţiei afective a copilului: lipsa îndelungată sau definitivă a părinţilor?lipsa îndelungată sau definitivă a părinţilor? lipsa familiei sau a căminului familial de origine?lipsa familiei sau a căminului familial de origine? repetatele transferuri de la o familie la alta?repetatele transferuri de la o familie la alta?

Unul dintre cercetătorii care au deschis calea spre analiza profundă a Unul dintre cercetătorii care au deschis calea spre analiza profundă a acestui domeniu a fost John Bowlby. acestui domeniu a fost John Bowlby.

Studiile lui Bowlby au pus în lumină Studiile lui Bowlby au pus în lumină nevoia puternicănevoia puternică a oricărui copil a oricărui copil pentru stabilirea unor pentru stabilirea unor legături profunde de ataşamentlegături profunde de ataşament cu persoanele cu persoanele adulte şi rolul fundamental al imaginii pe care copiii şi-o fac despre adulte şi rolul fundamental al imaginii pe care copiii şi-o fac despre aceste persoane.aceste persoane.

Stabilitatea şi „forţa" personalităţilor adulte îşi au originea in Stabilitatea şi „forţa" personalităţilor adulte îşi au originea in stabilitatea şi profunzimea sentimentelor de ataşament afectiv din stabilitatea şi profunzimea sentimentelor de ataşament afectiv din timpul copilăriei.timpul copilăriei.

Starea de ataşamentStarea de ataşament vizează, în fapt, toate vârstele, dar manifestările vizează, în fapt, toate vârstele, dar manifestările ei cele mai clare şi definitorii se observă din timpul copilăriei.ei cele mai clare şi definitorii se observă din timpul copilăriei. AtaşamentAtaşament înseamnă, în esenţă, înseamnă, în esenţă, apropierea preferenţială, apropierea preferenţială,

dezinteresată şi parţial inconştientă a unei persoane de o alta.dezinteresată şi parţial inconştientă a unei persoane de o alta.

Ataşamentul are Ataşamentul are caracter dinamiccaracter dinamic, adică apare, se formează, se , adică apare, se formează, se „maturizează", atinge apogeul în anumite condiţii ale copilăriei, se „maturizează", atinge apogeul în anumite condiţii ale copilăriei, se poate deteriora sub incidenţa unor actori, slăbeşte şi chiar dispare poate deteriora sub incidenţa unor actori, slăbeşte şi chiar dispare atunci când persoana ataşată dispare şi ea. În mod normal, atunci când persoana ataşată dispare şi ea. În mod normal, ataşamentul trebuie să reziste sub o anumită formă toată viaţa.ataşamentul trebuie să reziste sub o anumită formă toată viaţa.

Relaţiile de ataşament au - conştient sau nu misiunea de a Relaţiile de ataşament au - conştient sau nu misiunea de a protejaproteja persoana mai slabă, vulnerabilă în raport cu factorii sau agenţii externi persoana mai slabă, vulnerabilă în raport cu factorii sau agenţii externi sau interni. În această perspectivă, ataşamentul poate fi definit drept sau interni. În această perspectivă, ataşamentul poate fi definit drept mecanism de protecţiemecanism de protecţie (în legătură directă cu diferitele mecanisme de (în legătură directă cu diferitele mecanisme de autoapărare a individului în cauză - retragerea în sine, uitarea etc).autoapărare a individului în cauză - retragerea în sine, uitarea etc).

Siguranţa şi stabilitateaSiguranţa şi stabilitatea personalităţiipersonalităţii umane, inclusiv a copilului, umane, inclusiv a copilului, sunt două sunt două condiţii fundamentalecondiţii fundamentale ale unei vieţi normale în societate, ale unei vieţi normale în societate, condiţii care pot fi satisfăcute doar prin formarea - la fel de normală şi condiţii care pot fi satisfăcute doar prin formarea - la fel de normală şi naturală - a ataşamentului afectiv.naturală - a ataşamentului afectiv.

David HoweDavid Howe susţine că “ susţine că “părinţii şi copilul sunt programaţi biologic să părinţii şi copilul sunt programaţi biologic să devină ataşaţi unul de celălaltdevină ataşaţi unul de celălalt”, primii ajutându-1 pe acesta din urmă:”, primii ajutându-1 pe acesta din urmă:

să atingă întregul său potenţial;să atingă întregul său potenţial;să gândească logic;să gândească logic;să-şi dezvolte o conştiinţă;să-şi dezvolte o conştiinţă;să dezvolte interesul de cooperare cu ceilalţi oameni;să dezvolte interesul de cooperare cu ceilalţi oameni;să devină încrezător în sine;să devină încrezător în sine;să facă faţă stresului şi frustrării;să facă faţă stresului şi frustrării;să biruie teama şi neliniştea;să biruie teama şi neliniştea;să dezvolte relaţii viitoare;să dezvolte relaţii viitoare;să reducă gelozia etc.să reducă gelozia etc.

Un copil cu o dezvoltare normală dintr-o, familie cu o funcţionalitate Un copil cu o dezvoltare normală dintr-o, familie cu o funcţionalitate normală, ajunge deja la sfârşitul primului an de viaţă la asigurarea normală, ajunge deja la sfârşitul primului an de viaţă la asigurarea unui unui ataşament puternicataşament puternic faţă de părinţifaţă de părinţi, adică a unei baze afective , adică a unei baze afective sigure şi, prin aceasta, la sigure şi, prin aceasta, la reducereareducerea maximă a stărilor de maximă a stărilor de nesiguranţă nesiguranţă sau anxietate.sau anxietate.

Între cele două stări ambivalente (ataşament-anxietate) există un Între cele două stări ambivalente (ataşament-anxietate) există un raport invers proporţional: în colectivitatea de copii în care se raport invers proporţional: în colectivitatea de copii în care se manifestă frecvent teama faţă de adulţi, inhibiţia sau blocajul afectiv, manifestă frecvent teama faţă de adulţi, inhibiţia sau blocajul afectiv, comportamentele dezordonate sau nesigure, retragerile în sine şi alte comportamentele dezordonate sau nesigure, retragerile în sine şi alte forme incipiente sau maturizate ale anxietăţii, forme incipiente sau maturizate ale anxietăţii, nu nu s-au dezvoltat s-au dezvoltat ataşamente puternice faţă de părinţi, familie, de alţi adulţi sau de alte ataşamente puternice faţă de părinţi, familie, de alţi adulţi sau de alte sisteme de referinţă.sisteme de referinţă.

Cu cât Cu cât ataşamentul este mai puternicataşamentul este mai puternic, cu atât , cu atât baza afectivă este mai baza afectivă este mai sigurăsigură, curajul copilului mai mare, libertatea de mişcare şi spaţiul , curajul copilului mai mare, libertatea de mişcare şi spaţiul social în care îndrăzneşte să rişte să se deplaseze - mai întinse sau mai social în care îndrăzneşte să rişte să se deplaseze - mai întinse sau mai importante.importante.

Teoria ataşamentului. Raporturi inter-variabileTeoria ataşamentului. Raporturi inter-variabile

Raporturile părinţi-copii

Ataşamentputernic

Bază afectivăsigură

Comportament social normal

CurajIndependenţă

de mişcare

Diminuarea maximă a stărilor anxioase

Explorarea lumii de către copii - în condiţiile existenţei unui Explorarea lumii de către copii - în condiţiile existenţei unui ataşament puternicataşament puternic - reprezintă un - reprezintă un răspuns adaptativrăspuns adaptativ la exigenţele la exigenţele dezvoltării propriei lor personalităţi în raport cu condiţiile mediului dezvoltării propriei lor personalităţi în raport cu condiţiile mediului înconjurător. Se formează, astfel, oameni stabili din punct de vedere înconjurător. Se formează, astfel, oameni stabili din punct de vedere psiho-emoţional, puternici, adică rezistenţi în faţa distorsiunilor şi psiho-emoţional, puternici, adică rezistenţi în faţa distorsiunilor şi încercărilor vieţii şi, în plan socio-global, competenţi în raport cu încercărilor vieţii şi, în plan socio-global, competenţi în raport cu obligaţiile statusului profesional şi ale poziţiei sociale ocupate.obligaţiile statusului profesional şi ale poziţiei sociale ocupate.

Copiii crescuţi Copiii crescuţi fără dragostefără dragoste şi şi fără apropiere sufleteascăfără apropiere sufletească din partea din partea familiei, a celor din jur, deci copiii lipsiţi, în esenţă, de ataşamentul familiei, a celor din jur, deci copiii lipsiţi, în esenţă, de ataşamentul afectiv normal sunt de regulăafectiv normal sunt de regulă pasivi pasivi, , indiferenţiindiferenţi, incapabili să , incapabili să cunoască sau să exploreze lumea şi - preocupaţi de ceea ce le lipseşte, cunoască sau să exploreze lumea şi - preocupaţi de ceea ce le lipseşte, de ceea ce simt că au nevoie - îşi vor cheltui energia emoţională în de ceea ce simt că au nevoie - îşi vor cheltui energia emoţională în căutarea siguranţei afective.căutarea siguranţei afective.

Tipuri de ataşamentTipuri de ataşamentÎn funcţie de natura şi gradul de constituire a bazei afective, există şi În funcţie de natura şi gradul de constituire a bazei afective, există şi

se manifestă se manifestă trei tipuri de ataşamenttrei tipuri de ataşament::

siguresigure, , când copilul simte o protecţie puternică şi definitivă, când copilul simte o protecţie puternică şi definitivă, asigurată de dragostea permanentă a părinţilor;asigurată de dragostea permanentă a părinţilor;

nesigure sau anxioasenesigure sau anxioase, când copilul nu este convins de , când copilul nu este convins de sentimentele părinţilor, situaţie alimentată tocmai de sentimentele părinţilor, situaţie alimentată tocmai de comportamentul ambivalent, contradictoriu, incert, „şovăielnic" al comportamentul ambivalent, contradictoriu, incert, „şovăielnic" al părinţilor faţă de proprii copii;părinţilor faţă de proprii copii;

foarte nesigure sau ambivalentefoarte nesigure sau ambivalente, datorită lipsei unei relaţii , datorită lipsei unei relaţii normale între părinţi şi copii şi îndeosebi a lipsei totale de normale între părinţi şi copii şi îndeosebi a lipsei totale de afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai importantă din acest punct de vedere - primul an de viaţă - care importantă din acest punct de vedere - primul an de viaţă - care este anul formării ataşamentului faţă de adulţii cei mai apropiaţi.este anul formării ataşamentului faţă de adulţii cei mai apropiaţi.

Ataşamentele ambivalente sau foarte nesigure au consecinţe negative Ataşamentele ambivalente sau foarte nesigure au consecinţe negative deosebit de grave pentru destinul copilului respectiv, manifestându-se, în deosebit de grave pentru destinul copilului respectiv, manifestându-se, în realitate, ca fals ataşament, întrucât:realitate, ca fals ataşament, întrucât:

copilul nu este sigur de sentimentele şi dragostea părinţilor şi de copilul nu este sigur de sentimentele şi dragostea părinţilor şi de protecţia de care are nevoie;protecţia de care are nevoie;

părinţii par să fie indiferenţi, insensibili sau lipsiţi de preocupare părinţii par să fie indiferenţi, insensibili sau lipsiţi de preocupare faţă de nevoile şi sentimentele copiilor;faţă de nevoile şi sentimentele copiilor;

atunci când va semnaliza dorinţa de atenţie sau nevoia de ajutor, atunci când va semnaliza dorinţa de atenţie sau nevoia de ajutor, copilul se aşteaptă să fie respins sau ignorat de ipoteticele copilul se aşteaptă să fie respins sau ignorat de ipoteticele persoane ataşate;persoane ataşate;

atitudinile şi comportamentele părinţilor i se par copilului atitudinile şi comportamentele părinţilor i se par copilului imprevizibile, perturbante sau angoasante;imprevizibile, perturbante sau angoasante;

copilul se simte părăsit, neiubit, neîncurajat, adică „fora valoare copilul se simte părăsit, neiubit, neîncurajat, adică „fora valoare şi interes"' pentru proprii lui părinţi;şi interes"' pentru proprii lui părinţi;

văzând că nu este ajutat când are nevoie, copilul pierde văzând că nu este ajutat când are nevoie, copilul pierde încrederea în ceilalţi, chiar în el însuşi şi constată că obţinerea încrederea în ceilalţi, chiar în el însuşi şi constată că obţinerea dragostei „altuia" este destul de dureroasă;dragostei „altuia" este destul de dureroasă;

văzând că nu este apreciat, că „succesele" lui nu interesează pe văzând că nu este apreciat, că „succesele" lui nu interesează pe nimeni, copilul pierde încrederea în ceea ce face, nu se nimeni, copilul pierde încrederea în ceea ce face, nu se autoapreciază şi nu se autostimulează fără încurajarea şi autoapreciază şi nu se autostimulează fără încurajarea şi stimularea celorlalţi;stimularea celorlalţi;

ajunge la concluzia că trebuie să te descurci singur şi că singura ajunge la concluzia că trebuie să te descurci singur şi că singura cale de a evita durerea este să nu iubeşti pentru că lumea iţi este cale de a evita durerea este să nu iubeşti pentru că lumea iţi este ostilă.ostilă.

Studiul cazurilor de Studiul cazurilor de inadaptare socială a copiilor abandonaţiinadaptare socială a copiilor abandonaţi arată că un asemenea fenomen se explică îndeosebi prin impactul arată că un asemenea fenomen se explică îndeosebi prin impactul experienţelor proprii legate de:experienţelor proprii legate de:

pierderea mamei sau îndepărtarea de întreaga familie (prin pierderea mamei sau îndepărtarea de întreaga familie (prin moartea părinţilor, abandon familial, respingere etc.);moartea părinţilor, abandon familial, respingere etc.);

întreruperea relaţiilor cu părinţii, adică a unor relaţii deja întreruperea relaţiilor cu părinţii, adică a unor relaţii deja constituite, aflate pe un făgaş normal, care dispar brusc datorită constituite, aflate pe un făgaş normal, care dispar brusc datorită intervenţiei brutale a unui factor exterior (de exemplu, un intervenţiei brutale a unui factor exterior (de exemplu, un accident), luând copilul pe neaşteptate;accident), luând copilul pe neaşteptate;

practicarea de cane părinţi a unor relaţii discontinue, intermitente practicarea de cane părinţi a unor relaţii discontinue, intermitente cu proprii copii.cu proprii copii.

Este necesar să facem Este necesar să facem distincţiedistincţie între două situaţii între două situaţii cu cu o influenţă o influenţă negativă puternică asupra destinului copilului:negativă puternică asupra destinului copilului:

starea de privaţiune starea de privaţiune (a nu avea ceva încă de la început, de la (a nu avea ceva încă de la început, de la origine);origine);

starea de privarestarea de privare (pierdere sau deprivare de ceva ce a fost deja (pierdere sau deprivare de ceva ce a fost deja obţinut, deţinut de cel în cauză, deja realizat, de pildă privarea de obţinut, deţinut de cel în cauză, deja realizat, de pildă privarea de relaţiile cu mama etc.).relaţiile cu mama etc.).

Experienţa universală în domeniu probează că prezenţa şi acţiunea Experienţa universală în domeniu probează că prezenţa şi acţiunea familiei de origine sunt indispensabile pentru evitarea unor destine familiei de origine sunt indispensabile pentru evitarea unor destine umane atât de periclitate cum sunt cele ale copiilor lipsiţi de un umane atât de periclitate cum sunt cele ale copiilor lipsiţi de un ataşament parental puternic.ataşament parental puternic.

Chiar şi familia cea mai carenţată - material şi afectiv – arată Chiar şi familia cea mai carenţată - material şi afectiv – arată David David Howe,Howe, constituie totuşi o constituie totuşi o soluţie mai bunăsoluţie mai bună decât cea mai dotată şi decât cea mai dotată şi adecvată agenţie de protecţie, care nu va reuşi să suplinească funcţiile adecvată agenţie de protecţie, care nu va reuşi să suplinească funcţiile grupului familial, ale fraţilor, bunicilor şi, în primul rând, ale imaginii grupului familial, ale fraţilor, bunicilor şi, în primul rând, ale imaginii părinţilor în persoana copilului.părinţilor în persoana copilului.

În acest context, soluţia cea mai bună, este În acest context, soluţia cea mai bună, este centrarea activităţilorcentrarea activităţilor asistenţilor sociali în direcţia asistenţilor sociali în direcţia optimizării vieţii familialeoptimizării vieţii familiale, a relaţiilor , a relaţiilor inter-generaţionale, a asigurării condiţiilor normale de funcţionare a inter-generaţionale, a asigurării condiţiilor normale de funcţionare a întregii familii.întregii familii.