tema11 agentii, mecanisme, unit.op.europene in do

AGENŢII, MECANISME ŞI UNITĂŢI OPERATIVE EUROPENE CU RESPONSABILITĂŢI ÎN PROTECŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI

1

AAGGEENNŢŢIIII,, MMEECCAANNIISSMMEE ŞŞII UUNNIITTĂĂŢŢII OOPPEERRAATTIIVVEE EEUURROOPPEENNEE

CCUU RREESSPPOONNSSAABBIILLIITTĂĂŢŢII

ÎÎNN PPRROOTTEECCŢŢIIAA DDRREEPPTTUURRIILLOORR FFUUNNDDAAMMEENNTTAALLEE

AALLEE OOMMUULLUUII

TTIITTUULLAARR CCUURRSS::

ddrr.. SSeerrggiiuu AAddrriiaann VVAASSIILLEE

Fiecare dintre noi deţine o piesă din puzzle-ul acesta al drepturilor fundamentale,

dar nimeni nu are reprezentată întreaga imagine a sa. Dragi colegi, a sosit momentul să unim toate piesele!1

1 Declaraţie ce aparţine lui Kofi Annan, al XII-lea Secretar General a Naţiunilor Unite.


2

CUPRINS

Abrevieri şi acronime ......................................................................................................................... 4

IINNTTRROODDUUCCEERREE ......................................................................................................................... 6

TTEEMMAA 11:: AAGGEENNŢŢIIII ŞŞII UUNNIITTĂĂŢŢII OOPPEERRAAŢŢIIOONNAALLEE EEUURROOPPEENNEE.. CCAADDRRUU GGEENNEERRAALL................ 7 1. FRONTEX - Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene .......................................................................... 8 2. Unităţi de cooperarea poliţienească judiciară în materie penală ................................................ 11

2.1. Noua imagine şi perspectivele operaţionale ale Agenţiei europene EUROPOL .............. 11 2.2. Colegiul European de Poliţie – CEPOL şi schimbul de informaţii relevante ..................... 12 2.3. EUROJUST - Unitatea Europeană Judiciară .................................................................... 13

3. Organisme comunitare şi aportul acestora în asigurarea drepturilor fundamentale ................... 14 3.1. Comitetul de Securitate Internă a Uniunii Europene (COSI) ............................................ 14 3.2. Prerogativele Coreper şi cele ale Comitetului articolului 36 (CATS) ................................ 15 3.3. Comitetul strategic pentru imigraţie, frontiere şi azil (CSIFA) ........................................... 15

4. Grupurile de lucru ale Consiliului implicate în protecţia drepturilor fundamentale ale omului .... 16 4.1. Activităţile Grupului de lucru pentru frontiere şi al celui pentru vize ................................. 16 4.2. Impactul instituţional al Grupului de lucru pentru migraţie şi expulzare ........................... 16 4.3. Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen şi responsabilităţile Statelor Membre......... 16

TTEEMMAA 22:: EETTAAPPEE ŞŞII IINNIIŢŢIIAATTIIVVEE ÎÎNN GGEESSTTIIOONNAARREEAA FFLLUUXXUURRIILLOORR IINNFFOORRMMAAŢŢIIOONNAALLEE

RREELLEEVVAANNTTEE LLAA NNIIVVEELL EEUURROOPPEEAANN ..................................................................................... 17 1. Informaţia – resursă strategică a Uniunii Europene .................................................................... 17 2. Detalierea principalelor iniţiative privind schimbul de date la nivelul Uniunii Europene ............. 19

2.1. Iniţiativa suedeză şi partajarea informaţiilor operative între Statele Membre ................... 19 2.2. Aportul Deciziei de la Prüm în crearea unui flux de date biometrice ................................ 20 2.3. Directiva privind păstrarea datelor de către furnizorii de telefonie şi internet ................... 21

3. Acordurile internaţionale de securizare a frontierelor virtuale ale UE ......................................... 22 3.1. Acordul transatlantic privind Registrele cu numele pasagerilor (PNR) ............................. 22 3.2. Acordul privind Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) ............. 23

4. Disponibilitatea bazelor de date ale agenţiilor mandatate în suportul Statelor Membre ............. 25 4.1. Gestionarea informaţiilor şi a bazelor de date deţinute de Agenţia Europol .................... 25 4.2. Îmbunătăţirea coordonării Unităţii de Cooperare Judiciară a UE - EUROJUST ............... 26

5. Aspecte privind afirmarea politicilor actuale de gestionare integrată a informaţiei ..................... 26

TTEEMMAA 33:: AAPPLLIICCAAŢŢIIII IINNFFOORRMMAATTIICCEE ŞŞII BBAAZZEE DDEE DDAATTEE DDEE SSPPRRIIJJIINN AALLEE SSTTRRUUCCTTUURRIILLOORR

DDEE OORRDDIINNEE PPUUBBLLIICCĂĂ ............................................................................................................. 28 1. Reţeaua sistemelor europene de consolidare a spaţiului Schengen şi a uniunii vamale ........... 28

1.1. Sistemul Informatic Schengen (SIS) şi cooperarea cu birourile S.I.Re.N.E. .................... 28 1.2. Sistemul de stocare a amprentelor solicitanţilor de azil în UE - EURODAC .................... 30 1.3. Caracterul preventiv al Sistemului european de informaţii privind vizele (SIV) ................ 31 1.4. Informaţii prealabile privind pasagerii - Advance Passenger Information (API) ............... 33 1.5. Sistemul de Informaţii Vamal în contextul creat de Convenţia Napoli II ........................... 33

2. Instrumente ale UE de combatere a terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere grave .......... 36 2.1. Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) ....................... 36 2.2. Unităţile de informaţii financiare - Financial Intelligence Units (FIU) ................................ 37 2.3. Oficiile de recuperare a creanţelor - Asset Recovery Offices (ARO)................................ 38 2.4. Platforma UE împotriva criminalităţii informatice - EU Cybercrime Platform (ECCP) ...... 38

3. Sistemul european de arhivare a imaginilor - FADO şi particularităţile iFADO .......................... 39 4. Transparenţa Registrului public on-line al documentelor de identitate şi călătorie - PRADO..... 40

TTEEMMAA 44:: MMEECCAANNIISSMMEE EEUURROOPPEENNEE DDEE CCOOOOPPEERRAARREE ÎÎNN DDOOMMEENNIIUULL DDRREEPPTTUURRIILLOORR

OOMMUULLUUII.. CCAADDRRUU LLEEGGIISSLLAATTIIVV .............................................................................................. 42 1. Strategia Stockholm şi consolidarea caracterului deschis şi democratic al Uniunii Europene ... 42 2. Prioritatea obiectivelor Planului de acţiune al Programului de la Stockholm .............................. 43 3. Propuneri legislative ce urmează să fie studiate de către Comisie ............................................ 44

3.1. Un Sistem PNR al UE pentru prevenirea terorismului şi a criminalităţii grave ................. 44 3.2. Crearea unui Sistem de intrare/ieşire pentru identificarea imigranţilor clandestini ........... 45 3.3. Realizarea la nivelul Uniunii a unui Program privind călătorii înregistraţi ......................... 46

4. Iniţiative ce urmează să fie studiate de către Comisie ................................................................ 47


3

4.1. Posibilităţile de a supraveghea finanţarea teroristă pe teritoriul Uniunii Europene .......... 47 4.2. Posibilitatea şi utilitatea de a dezvolta un Sistem European de Autorizare a Călătoriilor 48 4.3. Necesitatea de a se crea un Sistem european de inventariere a evidenţelor poliţiei ....... 49

5. Principii orientate către proces în cadrul viitoarelor aplicaţii informatice europene ................... 49 5.1. Aprofundarea studiilor de fezabilitate şi a raportului cost-eficacitate................................ 49 5.2. Elaborarea politicilor şi a strategiilor de securitate în mod ascendent ............................. 49 5.3. Identificarea şi repartizarea mult mai clară a responsabilităţilor ....................................... 49

6. Prioritatea implementării sistemelor de protecţie a spaţiului de libertate, securitate şi justiţie ... 50

TTEEMMAA 55:: IIMMPPEERRAATTIIVVIITTAATTEEAA PPRROOTTEECCŢŢIIEEII DDAATTEELLOORR CCUU CCAARRAACCTTEERR PPEERRSSOONNAALL LLAA

NNIIVVEELL EEUURROOPPEEAANN.. PPEERRSSPPEECCTTIIVVEE AALLEE CCOOOOPPEERRĂĂRRIIII OOPPEERRAAŢŢIIOONNAALLEE ÎÎNN DDOOMMEENNIIUULLUUII

DDRREEPPTTUURRIILLOORR OOMMUULLUUII ........................................................................................................ 51 1. Definirea principalelor concepte şi elemente ce compun această sintagmă .............................. 51 2. Legislaţia relevantă în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal .................................... 53 3. Planul naţional de responsabilizare a prelucrării datelor cu caracter personal .......................... 54

3.1. Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal........ 54 3.2. Prelucrarea datelor în cadrul Sistemului Informatic Naţional de Semnalări ..................... 55 3.3. Protecţia datelor personale în SIS - art. 102-118 din Convenţia Schengen ..................... 56

4. Agenţii europene responsabile cu protecţia datelor vehiculate în cadrul sistemelor .................. 57 4.1. Autoritatea Europeană independentă de supraveghere pentru Protecţia Datelor ............ 57 4.2. Serviciul pentru Protecţia Datelor a Parlamentului European .......................................... 58

5. Instituţia Ombudsmanul-ului european în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie .................... 60 5.1. Prerogativele înfiinţării unui organism de protecţie a cetăţeanului european ................... 60 5.2. Necesitatea intermedierii relaţiilor între cetăţenii şi autorităţile Uniunii Europene ............ 61

6. Perspective în protecţia fluxurilor de informaţii şi date în cadrul Uniunii Europene .................... 62

BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE........................................................................................................................ 63

MMiicc ddiiccţţiioonnaarr eexxpplliiccaattiivv tteerrmmeennii ddee ssppeecciiaalliittaattee ................................................................... 68


4

Abrevieri şi acronime

AFIS - Automated Fingerprint Identification System, Sistemul Automat de Identificare a Amprentelor AIS - Automatic Identification System, Sistem de Identificare Automată APIS - Advanced Passenger Information System, Sistem avansat de informaţii privind pasagerii BLNI - Backup Local National Interface, Interfaţă naţională locală de rezervă CAGRE - Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe al Uniunii Europene CDMS - Content Document Management System, Sistem de management al conţinutului documentelor CE/EC - Comunitatea Europeană sau Comunităţile Europene CECA/ECSC - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului CECO - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului CED/EDC - Comunitatea Europeană de Apărare CEE/EEC - Comunitatea Economică Europeană CEEA - Comunitatea Europeană a Energiei Atomice CIRAM - Common Integrated Risk Analysis Model, Modelul Comun al conceptului de analiză de risc CIREFI - Centre for Information, Discussion and Exchange on the Crossing of Frontiers and Immigration, Centrul de Informare, discuţii şi schimburi de date în materie de trecerea frontierelor şi imigraţie CIS - Commonwealth of Independent States, Comunitatea Statelor Independente CNI - Central National Interface, Interfaţă naţională centrală COREPER - Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi CPT - Curricular Practical Trening, Formare practică curriculară DEX – Dicţionar Explicativ Român EADS - European Aeronautic Defence And Surveillance, Compania Europeană Aeronautică de Apărare şi Supraveghere ECTS - European Credit Transfer and Accumulation System, Sistemul European de Transfer şi Acumulare de Credite EDC - European Defence Community, Comunitatea Europeană de Apărare EPC - European Political Community, Comunitatea Politică Europeană EPN - European Patrol Network, Reţeaua Europeană de Patrule ESDU - European Security and Defence Union, Uniunea Europeană de Securitate şi Apărare EUBAM - European Border Assistance Mission, Misiunea de Asistenţă la Frontierele Europene EUFOR - European Union Force Althea in Bosnia and Herzegovina EULEX - European Union Rule of Law Mission, Misiune în domeniul supremaţiei legii EUMC – European Union Military Committee, Comitetul Militar al Uniunii Europene EUMM - The European Union Monitoring Mission, Misiune de monitorizare EUMRRC – European Union Military Rapid Response Concept, Conceptul european de reacţie rapidă EUMS - EU Military Staff, Personalul Militar al Uniunii Europene EUNAVFOR - European Union Naval Force, Misiunea navală a Uniunii Europene EUPM – European Union Police Mission, Misiunea Uniunii Europene EUPOL – European Union Police Mission, Misiune civilă a Uniunii Europene EUROSUR - European Border Surveillance System, Sistemul European de Supraveghere a Frontierelor FADO - False and Authentic Documents Online, Baza de date on-line de documente false şi autentice FJST - Frontex Joint Support Team, Echipe comune Frontex pentru sprijin la frontiera externă FRAN - Frontex Risk Analysis Network, Reţeaua de analiză de risc Frontex FRONTEX - European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union, Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene FYROM - Former Yugoslav Republic of Macedonia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei GIRMIFS - Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat GIS - Geographic Information System, Sistem de Informaţii Geografice GPS - Global Positioning System, Sistem de Poziţionare Global ICMPD - International Centre for Migration Policy Development, Centrul Internaţional pentru Dezvoltarea Politicii de Migraţie INFOSEC - Information Society of the European Commission, Societatea Informaţională a Uniunii Europene IOM - International Organization for Migration, Organizaţia Internaţională a Migraţiei IT - Information Technology, Tehnologie Informatică IT Backup - Information Technology Backup, Tehnologie Informatică de rezervă JAI/JHA - Justiţie şi Afaceri Interne, Justice and Home Affaires


5

JSA - Joint Supersivory Authority, Autoritatea Comună de Control a Sistemului de Informaţii Schengen (SIS) KEDO - Korean Peninsula Energy Development Organization, Organizaţia de dezvoltare a energiei Korea LLDS - Legal Library Documentation System, Biblioteca de Documentare în Domeniul Juridic LNI - Local National Interface, Interfaţă naţională locală MAI - Ministerul Administraţiei şi Internelor MDC - Main Developer Contractor, Dezvoltator Principal al Contractului MERCOSUR - Mercado Común del Sur, Piaţa comună a sudului NATO - Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord NSIS II - Secţiunea naţională în fiecare stat membru OCDE - Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică OECE/OEEC - Organizaţia Europeană de Cooperare Economică OLAF - European Antifraud Office, Biroul European de Luptă Antifraudă OMC - Organizaţia Mondială a Comerţului ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite OSCE - Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa PCTF - Punct de control al trecerii frontierei PE/EP - Parlamentul European, European Parliament PECOS - Statele Europei Centrale şi Orientale PESC/CFSP - Politica Externă şi de Securitate Comună PESTEL - Political, Economical, Social, Technological Environmental PFR - Poliţia de frontieră română PHARE - Plan de Acţiune pentru Ajutorarea Coordonată a Poloniei şi Ungariei PRADO - Public Register of Authentic Identity and Travel Documents Online PSC - Permanent Structured Cooperation PTF - Punct de Trecere a Frontierei RABIT - Rapid Border Intervention Team, Echipă de Intervenţie Rapidă la Frontieră RI - Regulament Interior SCOD - Sistemul Complex de Observare pe Dunăre SCOMAR – Sistemul Complex de Observare la Marea Neagră SECI - Southeast European Cooperative Initiative, Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei SIENA - Secure Information Exchange Network Application, Aplicaţia de reţea a Europol pentru schimbul de informaţii securizate SINS - Sistemul Informatic Naţional de Semnalări SIRENE - Suplimentary Informations Request on National Entry, Biroul de Informaţii suplimentare cerute la intrarea pe teritoriul naţional SIS - Schengen Information System, Sistemul Informatic Schengen SIS II - Sistemul de informaţii Schengen de generaţia a II-a SISF - Sistemul Integrat pentru Securitatea Frontierei de stat a României SME/EMS - Sistem Monetar European SPF - Sector al Poliţiei de Frontieră S-TESTA - Secure Trans-European Services for Telematics between Administrations, Servicii transeuropene securizate de telematică între administraţii SWOT - Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, Puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări TETRA - Terrestrial Trunked Radio, Standard de Telecomunicaţii Radio Terestre TJCE/ECJ - Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene, Curtea de la Luxembourg TUE - Tratatul constitutiv al UE sau Tratatul de la Maastricht UE/EU - Uniunea Europeană, European Union UEO – Uniunea Europei Occidentale UNHCR - United Nations High Commissioner for Refugee, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi VET - Vocational Education and Trening, Educaţie şi Pregătire Vocaţională VIS/SIV - Visa Information System, Sistemul Informatic de Vize VTS - Vessel Traffic Service, Sistem de Monitorizare a Traficului Maritim YEL - Yearbook of European Law, Anuarul de Drept European


6

IINNTTRROODDUUCCEERREE Ultima perioadă a fost marcată de numeroase provocări importante, la care

Statele Membre şi instituţiile au dat răspunsuri comune. Criza financiară internaţională, schimbările climatice sau diversele conflicte internaţionale au făcut obiectul unei reacţii europene rapide şi eficiente, care a plasat adesea Uniunea într-o poziţie de prim-plan pe scena politică internaţională. Procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona, încetinit ca urmare a rezultatului negativ al referendumului irlandez din primăvara lui 2008, a fost relansat cu ocazia Consiliului European din decembrie 20092.

Programul de la Stockholm reconsideră parametrii de manifestare a politicilor europene, libertatea, securitatea şi justiţia fiind definite ca valori cheie care constituie componente majore ale modelului societăţii europene3. Ele se numără printre pietrele de temelie ale modelului de integrare europeană. Uniunea Europeană a instituit deja pentru cetăţenii săi o piaţă unică, o uniune economică şi monetară şi capacitatea de a face faţă provocărilor politice şi economice globale. Ea a realizat, de asemenea, progrese importante în stabilirea unui spaţiu al libertăţii, al securităţii şi al justiţiei; prioritatea momentului este de a plasa cetăţeanul în centrul de interes.

Nevoia de schimbare şi de adaptare a conceptelor privind drepturile fundamentale ale omului reprezintă centrul de greutate al securităţii interne şi externe a Uniunii Europene.

Confruntată deja cu un declin pe termen lung al populaţiei active, economia Europei trece în momentul de faţă printr-o perioadă de creştere a nivelului de şomaj şi a nesiguranţei economice.

Iniţiativele la nivel european în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii sunt noi în comparaţie cu alte activităţi ale UE şi multe dintre ele necesită o anumită perioadă până când vor da rezultate. Aceste iniţiative au un impact direct asupra vieţii oamenilor şi, potrivit sondajelor de opinie, cetăţenii UE au aşteptări ridicate în acest sens. Ca şi în cazul Programului de la Tampere, Programul de la Haga a adoptat o perspectivă pe termen lung, dar a dus mai departe demersul, în sensul că obiectivele sale strategice au fost însoţite de un plan de acţiune detaliat privind îndeplinirea lor. În pofida progreselor inegale, s-au obţinut rezultate vizibile.

Percepţia reală şi reacţia adecvată la ameninţările existente sau emergente la adresa drepturilor fundamentale ale omului reprezintă demersul acestei lucrări, cu studiul amănunţit al principalelor coordonate între care se situează necesitatea protejării acestui domeniu esenţial. Aceasta este o condiţie sine qua non a realizării echilibrului în lupta împotriva încercărilor secolului XXI şi construirea unei comunităţi europene sănătoase. Progres social şi prosperitate economică fără protejarea persoanei nu vor putea exista, iar lumea, pe zi ce trece, devine tot mai conştientă de această axiomă4.

2 Raport general privind activitatea Uniunii Europene, adoptat de Comisia Europeană la 15 ianuarie

2010 sub cota SEC(2010), Direcţia Generală Comunicare Publicaţii 1049 Bruxelles, Belgia, p.1. 3 Programul de la Stockholm - o Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia

acestora, CO EUR-PREP 2, JAI 81, POLGEN 8, 5731/10, Bruxelles, 3 martie 2010, p5. 4 Strategia de Securitate Naţională a României - România Europeană, România Euroatlantică: pentru

o viaţă mai bună într-o ţară democratică, mai sigură şi prosperă, adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Hotărârea nr. 62 din 17 aprilie 2006.


7

TTEEMMAA 11:: AAGGEENNŢŢIIII ŞŞII UUNNIITTĂĂŢŢII OOPPEERRAAŢŢIIOONNAALLEE EEUURROOPPEENNEE.. CCAADDRRUU

GGEENNEERRAALL

Cunoaşterea este cea mai democratică sursă de putere... şi marele motor zgomotos al schimbării

este tehnologia. 5

Aplicarea principiului libertăţii de mişcare a persoanelor, stipulat în Tratatul de la

Roma6, a însemnat şi renunţarea la controalele sistematice la frontieră între statele membre ale Uniunii Europene. Întărirea cooperării între agenţiile de aplicare a legii din întreaga Europă a fost una dintre consecinţe. Controlul de frontieră fiind o parte a libertăţii de mişcare, a însemnat dezvoltarea sistemelor naţionale a fiecărui stat şi o cooperare operativă mai accentuată la frontierele externe. Pentru a putea fi instrumentate într-o manieră unitară aspectele legate de potenţialele riscuri la aceste frontiere externe au fost elaborate o serie de instrumente. În acest sens, au fost create agenţii, unităţi şi organisme în scopul integrării tuturor sistemelor de frontieră ale statelor membre împotriva oricărei ameninţări care ar putea avea loc la frontierele externe ale Uniunii Europene.

Consiliul European de la Tampere din 1999 a stabilit primul cadru politic multianual pentru domeniul justiţie şi afaceri interne. În următorii cinci ani, s-au pus bazele unei politici comune în materie de azil şi imigraţie, ale armonizării controalelor la frontieră, precum şi ale unei cooperări poliţieneşti şi judiciare mai strânse, întemeiată pe principiul recunoaşterii şi al încrederii reciproce. În această perioadă s-au înregistrat atentatele teroriste de la New York din 2001 şi de la Madrid din 2004, presiunea provocată de intensificarea fluxurilor de migraţie şi creşterea ameninţării venind din partea criminalităţii organizate. Aceste evenimente au accentuat necesitatea la nivel european de a dispune de o strategie permanentă care să răspundă provocărilor transfrontaliere, menţinând în acelaşi timp în întregime drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Programul de la Haga a reprezentat răspunsul UE la această necesitate, iar obiectivele sale au fost următoarele:

- îmbunătăţirea capacităţii comune a Uniunii şi a statelor sale membre de garantare a drepturilor fundamentale, a garanţiilor procedurale minime, precum şi a accesului la justiţie;

- asigurarea de protecţie persoanelor care au nevoie de aceasta, în conformitate cu Convenţia de la Geneva privind statutul refugiaţilor şi cu alte tratate internaţionale;

- regularizarea fluxurilor de migraţie şi asigurarea controlului la frontierele externe ale Uniunii;

- combaterea criminalităţii organizate transfrontaliere şi eliminarea ameninţării terorismului;

- valorificarea potenţialului agenţiilor Europol şi Eurojust; - continuarea aplicării principiului de recunoaştere reciprocă a hotărârilor judecătoreşti şi a

certificatelor în materie civilă şi în materie penală; precum şi - înlăturarea obstacolelor de natură juridică şi judiciară din calea soluţionării litigiilor în

materie de drept civil şi de drept al familiei, care prezintă implicaţii transfrontaliere.

5 Alvin Toffler, Powershift (Puterea în mişcare), Editura Bantam Books, New York, 1990.

6 La 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate două tratate, instituind, pe de o parte, Comunitatea

economică europeană şi, pe de alta parte, Comunitatea europeană a energiei atomice. Tratatele au fost încheiate pentru o durată nelimitată şi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, după ratificarea lor de către Germania, Franţa, Italia, Luxemburg, Belgia şi Ţările de Jos.


8

1. FRONTEX - Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării

Operaţionale la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene Ţinând cont de experienţele unităţii

comune a experţilor practicieni ai frontierelor externe, hotărând în cadrul Consiliului Europei, s-a instituit, în consecinţă, un organism specializat, responsabil cu îmbunătăţirea coordonării cooperării operative între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe, sub forma unei Agenţii Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex)7, devenită operaţională din octombrie 2005.

Modificările de ultimă oră privind atribuţiile şi misiunea Agenţiei Frontex se regăsesc în Regulamentul Parlamentului European nr. 1168/2011 şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304/1 din 22 noiembrie 2011.

Responsabilitatea pentru controlul şi supravegherea frontierelor externe revenind Statelor Membre, Frontex trebuie doar să faciliteze aplicarea măsurilor comunitare existente şi viitoare privind gestionarea frontierelor externe, prin asigurarea coordonării acţiunilor întreprinse de statele membre, punând în aplicare aceste măsuri. Statele Membre ale Uniunii Europene au o responsabilitate comună în gestionarea frontierelor externe8.

Necesitatea înfiinţării Agenţiei Frontex a apărut din nevoia de a pune în practică cu celeritate Deciziile Comisiei Europene şi de a coordona cooperarea operativă între statele membre în general şi între statele membre cu frontiera externă a Uniunii Europene în special. Astfel, Agenţia pentru Cooperare Operativă la Frontierele Externe ale Uniunii Europene funcţionează ca un braţ executiv al Comisiei Europene în ceea ce priveşte problematica frontierelor externe. Frontex este situată în Varşovia - Polonia9 dar acţiunile sale o fac prezentă în toate statele membre şi, prin acordurile de lucru încheiate cu unele state membre ale Uniunii Europene, chiar şi dincolo de frontierele Uniunii Europene.

Anul 2009 a adus două etape importante, care vor fi de mare importantă pentru activitatea viitoare a Frontex: prima o constituie intrarea în vigoare a Tratatul de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, iar cea de a doua a fost adoptarea Programului de la Stockholm în perioada 10-11 decembrie 2009.

Comisia Uniunii Europene consideră că cea mai bună alternativă pentru viitor este cooperarea într-o manieră constructivă în vederea dezvoltării unei politici integrale a Uniunii Europene în domeniul gestionării frontierelor, fapt ce presupune punerea în aplicare a recomandărilor pe termen scurt şi mediu şi lansarea unui dialog cu instituţiile Uniunii Europene, Frontex şi partenerii europeni şi internaţionali relevanţi în vederea exploatării modalităţilor de atingere a obiectivelor strategice pe termen lung, pe baza

7

Reglementarea Consiliului (EC) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 349, 25 noiembrie 2004, p. 1 (MO L 349/25.11.2004) cu privire la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, amendată ulterior prin Reglementarea Consiliului (EC) Nr. 863/2007 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 iulie 2007 care stabilea un mecanism pentru crearea unor Echipe Rapide de Intervenţie la Frontiere (RABIT). 8 Raportul General al Agenţiei Frontex pentru anul 2009, Sursă online:

http://www.frontex.europa.eu/gfx/frontex/files/general_report/2009/general_report_2009_en.pdf, 19.05.2010, ora 14

00.

9 Cf. Deciziei Consiliului nr. 2005/358/EC din 26 aprilie 2005 pentru stabilirea sediului Frontex.

http://www.frontex.europa.eu/gfx/frontex/files/rabit_regulation-863-2007.pdf

http://www.frontex.europa.eu/gfx/frontex/files/rabit_regulation-863-2007.pdf

http://www.frontex.europa.eu/gfx/frontex/files/general_report/2009/general_report_2009_en.pdf


9

unei dezvoltări graduale şi ţinând cont de resursele disponibile şi capacitatea administrativă a Agenţiei.10

În ceea ce priveşte mandatul Frontex în cooperarea cu ţările terţe trebuie menţionat ca Agenţia este prezentă şi la nivelul acestor state prin acordurile de lucru care au fost încheiate în sensul stabilirii unei cooperări strânse şi din partea autorităţilor de aplicare a legii care îşi desfăşoară activitatea de cealaltă parte a frontierelor externe ale UE.

Pe termen scurt şi mediu, o atenţie deosebită a fost acordată cu prioritate cooperării consolidate între Frontex şi ţările terţe care au fost identificate ca zone problematice prin intermediul operaţiunilor comune şi al evaluărilor de risc realizate la nivelul Agenţiei. Agenţia Frontex este un organism comunitar funcţionând cu personalitate juridică. Frontex este reprezentată şi condusă de Directorul Executiv11. Directorul Executiv este independent în exercitarea atribuţiilor sale şi poate decide, în conformitate cu Regulamentul Frontex, cu privire la sarcinile operative ale Agenţiei şi finanţarea acestor activităţi.

Principalele responsabilităţi ale Directorului Executiv sunt12: competenţe ale Statelor Membre; asigurarea unei cooperări eficiente între Frontex şi Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Uniunii Europene şi alte instituţii ale Comunităţii Europene; asigurarea unei cooperări eficiente între Frontex şi autorităţile competente din ţările terţe în domeniul de lucru al Agenţiei; facilitarea cooperării dintre Statele Membre şi ţări terţe în probleme vizate de Regulamentul Frontex; crearea şi menţinerea unei strânse cooperări cu Organismele şi Organizaţiile internaţionale care au atribuţii în domeniul aplicării legii sau al controlului frontierelor; reprezentarea Agenţiei în media; stabilirea obiectivelor strategice pentru Diviziile Agenţiei.

Directorul Executiv este sprijinit în activitatea sa de Directorul Executiv Adjunct care este şi Managerul Personalului Frontex şi care i se subordonează direct, asistând Directorul Executiv în îndeplinirea atribuţiilor sale şi decide cu privire la solicitările de acces la documentele Frontex13.

Consiliul de Conducere este compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi doi reprezentanţi ai Comisiei. Reprezentanţii statelor membre sunt şefii operativi ai structurilor naţionale responsabile cu managementul frontierei. Durata de reprezentare este de patru ani şi poate fi prelungită numai o singură dată. Aceştia au un reprezentant în Consiliul de Conducere dar au puteri limitate în ceea ce priveşte votul. Şeful Consiliului de Conducere şi adjunctul acestuia este ales de către Consiliu. Mandatul acestora este de doi ani, termen ce poate fi extins doar o dată14.

Capitolul Relaţii Externe înseamnă pentru Frontex activităţile în comun cu instituţii externe Frontex (alte instituţii ale Uniunii Europene, organizaţii internaţionale şi ţări terţe).

Organizarea internă a Frontex presupune trei Divizii cu competenţă într-un domeniu diferit potrivit unor sarcini clar definite şi coordonate de către un director.

Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene are următoarele atribuţii:

10

Agenţia Frontex, Evaluare şi dezvoltare în viitor – Disertaţie prezentată la Bruxelles pe 13 Februarie 2008 de Franco Frattini în cadrul Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene. 11

Brigadier General Ilkka Laitinen. 12

Atribuţiile, puterile şi desemnarea directorului executiv al Frontex sunt prevăzute în art.25–26 din Reglementarea Consiliului (EC) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 349, 25 noiembrie 2004. 13

Cf. Regulamentului Consiliului Uniunii Europene 1049/2001 privind accesul public la documentele de lucru ale Parlamentului European, Consiliului Europei şi Comisiei Europene . 14

La prima sa reuniune din 25.05.2005, Consiliul de Conducere l-a ales pe dl. M. A. BEUVING preşedinte al Consiliului (Olanda) şi pe dl. Jozsef Bendek, adjunct al acestuia (Ungaria).


10

coordonează cooperarea operativă între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe; asistă statele membre la formarea poliţiştilor de frontieră naţionali, inclusiv la stabilirea standardelor comune de formare; efectuează analize ale riscurilor; urmăresc progresul cercetărilor relevante pentru controlul şi supravegherea frontierelor externe; asistă statele membre în situaţiile care impun o asistenţă tehnică şi operativă sporită la frontierele externe; furnizează statelor membre sprijinul necesar pentru organizarea operaţiunilor comune de returnare; detaşează echipe de intervenţie rapidă la frontieră în statele membre15.

Fără a aduce atingere competenţelor agenţiei, statele membre pot continua cooperarea la nivel operativ cu alte state membre şi ţări terţe la frontierele externe, atunci când o astfel de cooperare completează acţiunile întreprinse de agenţie. Statele membre se abţin de la orice activitate care ar putea pune în pericol funcţionarea agenţiei sau realizarea obiectivelor sale. Statele membre raportează agenţiei cu privire la activităţile operative la frontierele externe în afara cadrului agenţiei. Pentru realizarea atribuţiilor sale, Frontex cooperează îndeaproape cu parteneri europeni implicaţi în dezvoltarea securităţii la frontierele externe, precum: Europol, Cepol, Vama, organele de control fito-sanitar şi veterinar.

Ţările care sunt membre Frontex16: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveţia, Regatul Unit al Marii Britanii.

Politica directoare în domeniul securităţii frontierelor este coordonată prin deciziile şi regulamentele Comisiei Europene şi cele mai bune practici sunt puse în operă prin activitatea Frontex. Ca şi Agenţie a Uniunii Europene, Frontex are o structură suplă orientată spre un management participativ cu rezultate directe în creşterea securităţii frontierelor externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene şi implicit scăderea vulnerabilităţii spaţiului Uniunii Europene.

15

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului în ceea ce priveşte acest mecanism şi de reglementare a sarcinilor şi a competenţelor agenţilor invitaţi. 16

Actualizat la 01.03.2010.


11

2. Unităţi de cooperarea poliţienească judiciară în materie penală 2.1. Noua imagine şi perspectivele operaţionale ale Agenţiei europene

EUROPOL În perioada 2008-2009, după 15 luni de discuţii intense la nivelul Consiliului

Uniunii Europene, statele membre ale Uniunii Europene, au decis transformarea Oficiul European de Poliţie într-o Agenţie a Uniunii Europene. Astfel, începând de la 1 ianuarie 2010, Europol a devenit o instituţie europeană prin înlocuirea Convenţiei Europol cu o decizie a Uniunii Europene17. Această decizie a fost adoptată în cea de-a 2936-a reuniune a Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne care a avut loc la Luxemburg pe 6 aprilie 2009.

De asemenea, mandatul Europol este extins la toate formele de criminalitate transfrontalieră gravă pentru a se facilita acordarea de asistenţă statelor membre în cadrul anchetelor penale transfrontaliere şi implicit, mandatul se extinde şi pentru cazurile grave de criminalitate care nu au legătură strictă cu crima organizată în vederea facilitării sprijinului acordat de Europol şi suportul în anchetele penale transfrontaliere în care implicarea crimei organizate nu este demonstrată de la început. Din perspectiva vice-preşedintelui Comisiei Europene Jacques Barrot această schimbare este o transformare de esenţă şi nu o cosmetizare formală.

Rezultatele determinate de schimbarea cadrului legal al Europol sunt notabile şi din punct de vere administrativ: Europol a devenit subiect al reglementărilor financiare aplicabile instituţiilor europene şi finanţarea agenţiei se va schimba de la una interguvernamentală la una comunitară. În practică aceasta va determina o interacţionare mai strânsă cu Parlamentul European recunoscut pentru capacitatea şi autoritatea sa bugetară. Rolul Parlamentului European în controlul Europol a fost, de asemenea, sporit, iar supervizarea democratică a Europol la nivel European a fost îmbunătăţită.

Devenită o Agenţie a Uniunii Europene, cooperarea cu Frontex va reprezenta pentru Europol o necesitate din perspectivă operaţională. Încă din 2009, Frontex a dus până la implementare practică această cooperare, fapt ce s-a materializat şi prin dispunerea unui Birou Mobil Europol în cadrul operaţiunii Neptune atât cu scop practic activ cât şi pentru o mai eficientă analiză de risc la frontiere. Din noua perspectivă, relaţionarea între cele două instituţii europene guvernate de aceleaşi reglementări generale va face interacţiunea dintre ele mai fezabilă în termeni de flexibilitate organizaţională şi efectivitate. Ca rezultat practic, agenţiile de aplicare a legii de la nivelul statelor membre, coordonate de instituţiile europene vor coopera mult mai strâns, şi de la început în domeniul analizei de risc. Europol are acum la dispoziţie instrumentele necesare pentru a sprijini procesul de aplicare a legii în statele membre într-un mod mai concret şi date ce permit elaborarea nivelului tactic şi operaţional pentru analiza de risc la nivel european.

În esenţă, schimbarea statutului Europol şi extinderea mandatului său sunt orientate spre creşterea eficienţei cooperării poliţieneşti între statele membre. Mai mult decât atât, politica uniformă a UE în acest domeniu sugerează o strânsă cooperare între Frontex şi Europol în sensul acoperirii întregului spectru al infracţionalităţii transfrontaliere cu rezultat direct întărirea cooperării poliţieneşti şi o siguranţă crescută a cetăţenilor europeni18.

17

Decizia Consiliului 2009/371/JAI din 6 aprilie 2009 privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Europol), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121/37 din 15 mai 2009. 18

Raportul Anual Europol 2009, http://www.europol.europa.eu/publications/Annual_Reports/ Annual%20Report%2 02009.pdf, sursă on-line accesată la data de 16.08.2010, ora 09

00.

http://www.europol.europa.eu/publications/Annual_Reports/%20Annual%20Report%252%2002009.pdf



12

2.2. Colegiul European de Poliţie – CEPOL şi schimbul de informaţii

relevante Complexitatea procesului de asigurare a securităţii frontierei solicită o

interacţiune permanentă între toate agenţiile implicate cu susţinerea organismelor internaţionale ce au atribuţii în domeniu. Caracterul unitar al procesului ce implică această cooperare strânsă este o componentă esenţială fără de care eficienţa asigurării securităţii frontierei scade. În acest sens, schimbul de date şi o abordare unitară a conceptului de analiză de risc reprezintă o condiţie esenţială.

La întrunirea sa de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, Consiliul European a convenit asupra necesităţii înfiinţării19 unui Colegiu European de Poliţie, denumit CEPOL, pentru formarea înalţilor responsabili ai forţelor de poliţie.

Ulterior înfiinţării sale, s-a dovedit că funcţionarea CEPOL ar putea fi îmbunătăţită dacă acesta ar fi finanţat din bugetul general al Uniunii Europene şi dacă Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene s-ar aplica directorului şi personalului secretariatului CEPOL. Astfel, în concluziile sale din 24 februarie 2005 Consiliul a solicitat prin urmare punerea în aplicare a modificărilor menţionate anterior, ceea ce face necesară abrogarea Deciziei 2000/820/JAI şi înlocuirea acesteia cu o nouă decizie20 a Consiliului privind CEPOL.

Organizaţia CEPOL reuneşte poliţişti cu experienţă din întreaga Europă şi are scopul de a stimula cooperarea în lupta împotriva criminalităţii organizate transfrontaliere şi a corupţiei şi de a contribui la menţinerea unui climat de ordine şi siguranţă publică. Înfiinţată ca agenţie a Uniunii Europene, CEPOL are Secretariatul la Bramshill, situat la 70 km de Londra şi organizează anual cursuri şi seminarii de pregătire în domeniul muncii de poliţie, activităţile având loc la sediile academiilor de poliţie din cadrul statelor membre Uniunii Europene21.

Ilkka Laitinen, directorul executiv al Frontex şi Ulf Göransson, director al CEPOL au semnat un acord de cooperare la data de 02 iulie 2009. Scopul acordului este acela de a sprijini armonizarea formării ofiţerilor de poliţie şi a poliţiştilor de frontieră şi promovarea cooperării lor la nivelul Uniunii Europene. Regimul special al acestui acord se concentrează pe coordonarea şi schimbul de informaţii cu privire la activităţile de formare; activităţi comune de formare, care contribuie la dezvoltarea de materiale de formare sau de curricule comune şi schimburi de cunoştinţe.

Acest acord a consolidat colaborarea între Frontex şi CEPOL în formarea ofiţerilor de poliţie superior în Europa şi în beneficiul Uniunii Europene, în mai multe moduri. Putem asigura că activităţile noastre de instruire sunt coordonate şi au un subiect de interes comun putând implica experţi din partea ambelor agenţii, încurajând astfel cooperarea transfrontalieră în lupta împotriva criminalităţii, a declarat Ulf Göransson, directorul CEPOL.

19

Deciziei 2000/820/JAI de înfiinţare a Colegiului European de Poliţie (CEPOL), publicată în Jurnalul Oficial L 336 din 30 decembrie 2000, p. 1. 20

Decizia 2005/681/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 de instituire a Colegiului European de Poliţie (CEPOL), publicată în Jurnalul Oficial L 256 din 01 octombrie 2005, P. 0063 – 0070, de abrogare a Deciziei 2000/820/JAI de înfiinţare a Colegiului European de Poliţie (CEPOL), publicată în Jurnalul Oficial L 336 din 30 decembrie 2000, p. 1. 21

Raportul Anual Cepol 2009, http://www.cepol.europa.eu/fileadmin/website/newsroom/pubblications/ Annual_ Report_ 2009.pdf, sursă on-lina accesată la data de 17.08.2010, ora 16

00.

http://www.cepol.europa.eu/fileadmin/website/newsroom/pubblications/%20Annual_%20Report_%202009.pdf



13

2.3. EUROJUST - Unitatea Europeană Judiciară Pentru consolidarea luptei împotriva crimei organizate transfrontaliere, Consiliul

European de la Tampere, din 15 şi 16 octombrie 1999, a decis înfiinţarea unei unităţi Eurojust22, formată în conformitate cu sistemele juridice al statelor membre, dintr-un membru naţional detaşat de fiecare stat membru, fiind un procuror, magistrat sau ofiţer de politie, cu competenţe echivalente. Fiecare membru naţional poate fi asistat de o persoană sau, dacă este necesar, de mai multe persoane.

Eurojust este un organism al Uniunii Europene, cu personalitate juridică, finanţat de la bugetul general al Uniunii Europene. În contextul investigaţiilor şi urmăririlor, referitoare la unul sau la mai multe state membre, în special atunci când aceste delicte sunt comise în mod organizat. Printre obiectivele Eurojust se regăsesc şi acele aspecte ce privesc stimularea şi îmbunătăţirea coordonării operaţiunilor transfrontaliere între autorităţile competente ale statelor membre23.

Operaţiunea Bilet de călătorie a vizat o reţea, formată în principal din cetăţeni irakieni, implicaţi în traficul de imigranţi din Irak şi alte ţări, inclusiv Afganistan, în Europa. Implicarea Eurojust a constat în a sprijini coordonarea investigaţiilor, schimbul de informaţii dintre statele membre implicate şi emiterea şi executarea mandatelor europene de arestare. Într-o acţiune coordonată din 9 iunie 2009, au fost arestate 75 de persoane în Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Italia şi Elveţia24.

În acest sens în conformitate cu art. 26 din noua Decizie Eurojust, Eurojust stabileşte şi menţine relaţii de cooperare cu Frontex, în noiembrie 2009, cele două agenţii convenind să aibă primele contacte, iar la începutul anului 2010 a avut loc o întâlnire între Preşedintele Eurojust şi Directorul Frontex.

Competenţa generală a unităţii Eurojust include tipurile de delicte în legătură cu care Europol25-ul este întotdeauna competent să acţioneze26, dar şi altele precum: delicte informatice, frauda şi corupţia şi orice delict penal care afectează interesele financiare ale Comunităţii Europene, spălarea veniturilor provenite din delicte, delicte de mediu sau participarea la acţiunile unei organizaţii criminale27.

Eurojust va stabili şi va menţine o strânsă colaborare cu Oficiul European de Luptă Antifraudă28. Oficiul şi-a început activitatea la 1 iunie 199929, succedând Grupul de lucru pentru coordonarea prevenirii fraudei (UCLAF), care a făcut parte din Secretariatul General al Comisiei, creat în 1988.

22

Decizia Consiliului nr.187/28 februarie 2002 pentru înfiinţarea Eurojust în vederea consolidării luptei împotriva delictelor grave. 23

Art.3, alin.1 din Decizia Consiliului nr.187/28 februarie 2002 pentru înfiinţarea Eurojust în vederea consolidării luptei împotriva delictelor grave. 24

Raportul Anual Eurojut 2009, http://www.eurojust.europa.eu/press_releases/annual_reports/2009/ Annual_Report _2009_RO.pdf, sursă on-line accesată la data de 18.08.2010, ora 14

00.

25 Înfiinţarea Europol a fost convenită prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană din 7

februarie 1992, dar organizaţia a început să îşi desfăşoare toate activităţile în data de 1 iulie 1999. 26

A se vedea Articolului 2 din Convenţia Europol din 26 iulie 1995. 27

În sensul Deciziei Comune a Consiliului 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 adoptată în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind incriminarea participării la o organizaţie criminală în statele membre ale Uniunii Europene. 28

Înfiinţat prin Decizia Comisiei 1999/352 CE, CECO din 28 aprilie 1999 privind înfiinţare a Oficiului European Antifraudă (OLAF) (JO 1999 L136). 29

Data intrării în vigoare a Regulamentului 1073/1999/CE al Parlamentului European şi al Consiliului, şi a Regulamentului Consiliului (Euratom) 1074/1999 din 25 mai 1999 privind investigaţiile realizate de OLAF.

http://www.eurojust.europa.eu/press_releases/annual_reports/2009/%20Annual_Report%20_2009_RO.pdf



14

3. Organisme comunitare şi aportul acestora în asigurarea drepturilor fundamentale

3.1. Comitetul de Securitate Internă a Uniunii Europene (COSI) Hazel Smith spunea că în pofida faptului că uneori încă domină anumite

interese, ca normă generală putem vorbi despre o politică externă etică ca urmare a presiunilor exercitate de către societatea civilă30.

Tratatul de la Lisabona elimină structura bazată pe piloni a legislaţiei Uniunii Europene. Aspectele abordate anterior în cadrul celui de al treilea pilon, precum cooperarea judiciară în materie penală şi cooperarea poliţienească, vor fi abordate în temeiul aceluiaşi tip de norme ca aspectele referitoare la piaţa unică. Prin urmare, măsurile la nivelul Uniunii Europene şi la nivel naţional din aceste domenii vor face obiectul controlului jurisdicţional al Curţii de Justiţie.

În acest nou cadru se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă31. Abrevierea aleasă pentru acest nou comitet permanent a fost COSI – Comitetul de Securitate Internă a Uniunii Europene.

Obiectivul principal al COSI este de a facilita, promova şi consolida coordonarea acţiunilor operaţionale între statele membre ale Uniunii Europene în materie de securitate internă. Acest rol de coordonare va privi, inter alia, cooperarea poliţienească şi vamală, protecţia frontierelor externe şi cooperarea judiciară în materie penală, relevantă pentru cooperarea operaţională în domeniul securităţii interne. Comitetul prezintă periodic rapoarte cu privire la activităţile sale Consiliului, care, la rândul său, informează Parlamentul European şi parlamentele naţionale. De asemenea, COSI răspunde de evaluarea orientării generale şi a eficienţei cooperării operaţionale, în scopul de a identifica posibile deficienţe şi de a adopta recomandări pentru abordarea acestora. De asemenea, COSI poate invita reprezentanţi ai Eurojust, Europol şi Frontex sau ai altor organisme relevante la reuniunile sale şi va contribui la asigurarea coerenţei acţiunilor întreprinse de aceste organisme.

COSI este, de asemenea, mandatat împreună cu Comitetul politic şi de securitate (COPS) să asiste Consiliul32 în conformitate cu Clauza de solidaritate care prevede că Uniunea Europeană mobilizează toate instrumentele de care dispune pentru a ajuta un stat membru care se face obiectul unui atac terorist sau care este victimă a unei catastrofe naturale sau provocate de om. Fiecare stat membru va decide dacă va avea un singur reprezentant pentru toate domeniile sau dacă va avea reprezentanţi diferiţi. Numărul delegaţilor va fi totuşi limitat, pentru a se asigura eficacitatea activităţii comitetului.

Odată cu instituirea COSI, va fi reexaminată activitatea altor două comitete ale Consiliului: Comitetul articolului 36 (CATS) şi Comitetul strategic pentru imigraţie, frontiere şi azil (CSIFA). Înainte de 1 ianuarie 2012, Coreper33 va reevalua activitatea CATS şi a CSIFA, având în vedere eficienţa şi coerenţa structurilor de lucru ale Consiliului. Între timp, ambele comitete îşi vor concentra discuţiile asupra chestiunilor strategice cu privire la care COSI nu ar putea contribui şi nu s-ar putea întruni după cum este necesar.

30

Hazel Smith, European Union Foreign Policy, London, Pluto Press, 2002. 31

Cf. art. 71 (ex-art. 36 TUE) din Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/49 din 30 martie 2010. 32

Cf. art. 222 (clauza de solidaritate) din Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/49 din 30 martie 2010. 33

COREPER este format din reprezentanţi ai statelor membre, fiind un organ permanent, de natură diplomatică, care pregăteşte şedinţele Consiliului propunerile de decizii.


15

3.2. Prerogativele Coreper şi cele ale Comitetului articolului 36 (CATS) Comitetul prevăzut la articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de

asemenea, cunoscut sub numele de CATS este un grup de lucru al Consiliului. Comitetul este alcătuit din înalţi funcţionari şi rolul său este de a coordona grupurile de lucru competente în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare. Misiunea sa este, de asemenea, să pregătească activitatea relevante ale Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi. În contrapartidă pentru probleme de azil şi imigraţie este Comitetul strategic pentru imigraţie, frontiere şi azil (SCIFA), care, spre deosebire de CATS, este un grup de lucru pentru primul pilon.

Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi sau Coreper34 este responsabil de pregătirea lucrărilor Consiliului Uniunii Europene. Se compune din ambasadorii statelor membre la Uniunea Europeană (Reprezentanţii Permanenţi) şi este prezidat de către statul membru care deţine preşedinţia Consiliului. Astfel, efectuează control preliminar al dosarelor pe ordinea de zi a Consiliului (propuneri şi proiecte de acte depuse de către Comisie). Acesta încearcă să ajungă la un acord la nivelul său propriu pe fiecare dosar, în caz contrar ea mai poate sugera orientări, opţiuni sau sugestii de soluţii la Consiliu. Ordinea de zi a reuniunilor Consiliului reflectă progresele înregistrate în cadrul Coreper. Ele constau din puncte A, care urmează să fie aprobate fără discuţii în urma acordului în cadrul Coreper şi poziţiile B, pentru discuţii.

Coreper funcţionează în două configuraţii: Coreper I, format din reprezentanţii permanenţi adjuncţi, se ocupă cu problemele tehnice şi Coreper II, format din ambasadori, se ocupă de politică, aspectele comerciale, economice sau instituţionale. Atunci când Consiliul instituie un comitet special, cum ar fi Comitetului Politic şi de Securitate (CPS) pentru PESC acesta trebuie să funcţioneze cu respectarea prerogativelor Coreper.

Lucrările Consiliului sunt pregătite sub responsabilitatea generală a Coreperului de trei comitete de coordonare de nivel înalt. Primul se numeşte CATS (de la Comitetul articolului 36, ca trimitere la dispoziţia acestui articol din Tratatul privind UE). Se regăsesc sub această autoritate lucrări precum cele privind cooperarea poliţienească, cooperarea judiciară penală, combaterea drogurilor, cooperarea vamală, o parte din lucrările de combatere a terorismului, lucrările legate de Sistemul de Informaţii Schengen etc.

3.3. Comitetul strategic pentru imigraţie, frontiere şi azil (CSIFA) Al doilea comitet de coordonare se numeşte Comitetul strategic pentru imigraţie,

frontiere şi azil (CSIFA), care, după cum indică denumirea, abordează subiecte privind migraţia (atât legală, cât şi ilegală), politica vizelor şi programul de armonizare a politicii privind azilul.

Cel de al treilea se numeşte Comitetul pentru chestiuni de drept civil. Acesta are o dublă funcţie: pe de o parte, pregăteşte instrumentele care vor fi adoptate de Consiliu în domeniul cooperării judiciare civile şi, pe de altă parte, supraveghează coerenţa dreptului comunitar în actele de adoptat de către Consiliu în domeniul cooperării judiciare civile. Anumite lucrări din domeniul JAI se află sub autoritatea directă a Coreper, precum cele ale Grupului de lucru pentru evaluarea Schengen sau ale Comitetului pentru chestiuni de drept civil. Alte activităţi legate de JAI, în special cele efectuate de Grupul de lucru la nivel înalt pentru azil şi migraţie, sunt raportate Consiliului Relaţii Externe.

34

Cf. art. 207 din Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/49 din 30 martie 2010.


16

4. Grupurile de lucru ale Consiliului implicate în protecţia drepturilor fundamentale ale omului

4.1. Activităţile Grupului de lucru pentru frontiere şi al celui pentru vize Vizele emise de statele membre ale Uniunii Europene, dar care nu sunt membre

cu drepturi depline în spaţiul Schengen (în prezent Marea Britanie, Irlanda, Cipru, România, Bulgaria), nu sunt valabile în spaţiul Schengen. Aceste cinci state, membre ale Uniunii Europene, au aderat la spaţiul Schengen, dar nu în totalitate acquisul Schengen, ci aplică anumite prevederi ale acestui acquis. Astfel, Marea Britanie şi Irlanda aplică doar acquisul Schengen din domeniul cooperării poliţieneşti.

Cipru, România şi Bulgaria aplică acquisul Schengen de categoria I, care include parţial şi domeniul vizelor. Astfel, aceste 3 state emit vize, dar care sunt valabile doar pe teritoriul lor. De la data aderării depline la spaţiul Schengen, în cazul României – martie 2011, aceste 3 state vor emite vize Schengen, care vor fi valabile pe întreg spaţiul Schengen. În cazul vizelor emise de statele Schengen cu drepturi depline, atât membre ale Uniunii Europene (22 din 27), cât şi nemembre ale Uniunii Europene (Islanda, Norvegia, Elveţia), cetăţenii terţi pot intra pe teritoriul acestor state cu vize Schengen, pe baza cărora pot călători în întreg spaţiul Schengen.

4.2. Impactul instituţional al Grupului de lucru pentru migraţie şi expulzare Schimbarea de politică la nivelul Uniunii Europene în domeniul migraţiei forţei de

muncă este reflectată şi de Comunicarea Comisiei din iunie 2003 cu privire la Imigraţie, Integrare şi Muncă. Drept urmare, în anul 2005, a fost adoptat Programul Haga pentru întărirea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană35, iar în anul 2006, a fost elaborat Programul de solidaritate şi management al fluxurilor migratorii pentru perioada 2007-2013.

Totodată, în prezent, statele membre aplică Strategia 2007-2010 privind programele de cooperare cu statele terţe în domeniul migraţiei şi azilului, document ce analizează fenomenul migraţiei şi azilului la nivel global şi tangenţele acestuia asupra Uniunii Europene36 şi, de asemenea, stabileşte măsurile specifice de admisie / prevenire şi control a fluxurilor migratorii astfel încât procesul să fie în beneficiul ţărilor europene37.

4.3. Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen şi responsabilităţile

Statelor Membre Grupul de lucru pentru evaluarea Schengen verifică sarcinile pe care România trebuie să le îndeplinească pentru aderarea la spaţiul Schengen având în vedere securizarea frontierelor externe conform standardelor Schengen, realizarea Sistemului Informatic Schengen care asigură legătura directă cu bazele de date ale Uniunii Europene, crearea condiţiilor pentru integrarea în sistemul european comun de vize - ceea ce presupune dotarea ambasadelor sau a consulatelor României din acest spaţiu la standarde Schengen - şi realizarea condiţiilor necesare pentru cooperarea poliţienească şi judiciară.

35

Document programatic al Statelor Membre care stabileşte liniile directoare în domeniul justiţiei şi afacerilor interne pentru perioada 2005 – 2010, în special în domeniul imigraţiei, azilului şi integrării sociale a străinilor care locuiesc legal pe teritoriul Uniunii Europene. 36

În anul 2009, 75% din totalul migranţilor trăiau în 28 de state, din care 21% sunt state membre UE. 37

Fondurile alocate pentru implementarea acestor măsuri atât în statele terţe cât şi în ţările gazdă, în perioada 2007-2010, sunt estimate la valoarea totală de 205 milioane Euro.


17

TTEEMMAA 22:: EETTAAPPEE ŞŞII IINNIIŢŢIIAATTIIVVEE ÎÎNN GGEESSTTIIOONNAARREEAA FFLLUUXXUURRIILLOORR

IINNFFOORRMMAAŢŢIIOONNAALLEE RREELLEEVVAANNTTEE LLAA NNIIVVEELL EEUURROOPPEEAANN

„Există numai trei feluri de informaţie:

bună, rapidă şi ieftină; poţi primi numai două dintre acestea.”

Noam Chomsky38

1. Informaţia – resursă strategică a Uniunii Europene Dacă în anii '50 informaţia era văzută ca un rău necesar (paper dragon), o

cerinţă birocratică, viziunea asupra informaţiei s-a schimbat de-a lungul timpului, ea trecând progresiv de la suport al scopurilor generale (perioada 1960-1970), la suport în controlul managerial (perioada 1970-1980), devenind în prezent o importantă resursă strategică cu rol în asigurarea supravieţuirii sociale39, un agent hotărâtor al dezvoltării, fiind numită şi petrolul secolului XXI40.

Orice decizie are la bază informaţii şi date referitoare la obiectul activităţii respective. Prelucrarea datelor trebuie făcută în concordanţă cu cerinţele tehnologiei informaţionale. Se pot astfel contura diferenţele dintre date şi informaţii: datele desemnează elementele primare, provenind din diverse surse, fără o formă organizată care să permită luarea unor decizii; informaţiile sunt date ce au un caracter de noutate, care îmbogăţesc nivelul de cunoştinţe ale celui care primeşte aceste informaţii. O dată care nu aduce nimic nou nu se poate considera informaţie. Prelucrarea datelor (numită şi procesare) presupune totalitatea transformărilor ca formă şi conţinut a datelor.

Prin cercetare şi dezvoltarea tehnologiilor din domeniul securităţii se pot extinde diversitatea echipamentelor pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă de care dispun unităţile de intervenţiile rapide, care se confruntă, în mod tipic, cu provocări similare la nivel internaţional.

Numai prin investiţii în cunoaştere şi dezvoltând noi tehnologii, cetăţenii europeni vot fi protejaţi de pericole cum ar fi terorismul, dezastrele naturale şi crimele, dar în acelaşi timp li se respectă dreptul la intimitate şi le sunt protejate drepturile fundamentale. În acest sens este nevoie ca statele să facă schimb de resurse, idei şi informaţii pentru a atrage valori individuale, pentru a beneficia de pe urma experienţei şi perspectivelor altora, precum şi să îmbunătăţească interoperabilitatea dintre tehnologii şi proceduri.

Asigurarea securităţii şi apărării statelor se consideră realizate în momentul în care nu trebuiesc sacrificate interesele proprii în favoarea altui stat, grup de state sau organisme internaţionale şi care, în caz că se atentează la componente ale securităţii ei, poate să şi le menţină, inclusiv cu ajutorul forţelor armate.

Gestionarea acestei resurse, numită informaţie, reprezintă o preocupare primordială în comunităţile moderne. Astfel, au apărut în structura organizatorică a instituţiilor compartimentele specializate de culegere, prelucrare şi distribuire a informaţiilor, responsabilii acestor compartimente fiind de multe ori manageri de nivel înalt. Schimbul cu ţările terţe a registrelor cu numele pasagerilor (date PNR) a permis,

38

Avram Noam Chomsky (n. 7 decembrie, 1928, Philadelphia, SUA) - este un reputat lingvist şi activist politic american, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology. 39

Laudon, K.C., Laudon, J.P., Management Information System. A Contemporary Perspective, Second Edition, Macmillan Publishing Company, New York, 1991. 40

Stoica, I., Informaţie şi cultură, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997, p. 12.


18

de asemenea, Uniunii Europene să combată terorismul şi alte forme de criminalitate gravă41. Încheind acorduri PNR cu SUA, Australia şi Canada, Comisia a revenit recent asupra fazei de elaborare pentru a-şi reevalua abordarea în ceea ce priveşte instituirea unui sistem PNR în Uniunea Europeană şi împărtăşirea acestor date cu ţările terţe.

Măsurile prezentate anterior au permis libera circulaţie în spaţiul Schengen, au contribuit la prevenirea şi combaterea atacurilor teroriste şi a altor forme de criminalitate gravă şi au consolidat dezvoltarea unei politici comune în materie de vize şi azil. Cetăţenii au dreptul să fie informaţi despre datele cu caracter personal care îi privesc şi care sunt prelucrate şi care fac obiectul schimbului, de către cine şi în ce scop.

Consiliul examinează în prezent propunerile de directive de negociere pentru un acord UE-SUA privind protecţia datelor cu caracter personal în momentul transferării şi prelucrării în scopul prevenirii, anchetării, identificării sau urmării penale a infracţiunilor, inclusiv infracţiunea de terorism, în cadrul cooperării poliţieneşti şi a cooperării judiciare în materie penală. Întrucât se estimează că aceste negocieri vor determina modalităţile în care cele două părţi pot asigura un nivel ridicat de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale în momentul transferării sau prelucrării datelor cu caracter personal şi nu fondul efectiv al transferurilor sau prelucrării unor astfel de date, prezenta comunicare nu acoperă această iniţiativă42.

Limitarea scopului este un aspect esenţial pentru majoritatea instrumentelor care fac obiectul acestei strategii de gestionare a informaţiilor. Un sistem de informaţii al UE, unic şi general, cu scopuri multiple ar duce la cel mai ridicat grad de partajare a informaţiilor.

Cu toate acestea, crearea unui astfel de sistem ar constitui o îngrădire importantă şi nelegitimă a dreptului persoanei la viaţă privată şi la protecţia datelor şi ar crea importante provocări în ceea ce priveşte dezvoltarea şi funcţionarea sa. În practică, politicile în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei au fost dezvoltate progresiv, având ca rezultat o serie de instrumente şi sisteme de informaţii, diferite din punct de vedere al dimensiunii, sferei de aplicare şi scopului. Structura compartimentată a gestionării informaţiei care a apărut în ultimele decenii favorizează garantarea dreptului cetăţenilor la viaţă privată mai mult decât orice altă opţiune alternativă centralizată.

În acelaşi timp este necesar ca statelor membre să dezvolte o abordare mai coerentă a schimbului de informaţii cu caracter personal în scopul asigurării aplicării legii, subiect care a fost tratat recent în Strategia UE de gestionare a informaţiilor43, şi oferă posibilitatea de a reflecta asupra eventualei necesităţi de dezvoltare a unui model european de schimb de informaţii bazat pe evaluarea măsurilor curente în această materie44.

41

Spre deosebire de criminalitatea gravă, infracţiunile de terorism sunt definite în mod clar în decizia cadru a Consiliului privind combaterea terorismului (Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 164, 22.6.2002, p. 3; modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 330, 9.12.2008, p. 21). 42

Comunicarea Comisiei COM(2010)252, 26.5.2010. 43

Concluziile Consiliului privind O strategie de gestionare a informaţiilor pentru securitatea internă a UE, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, 30.11.2009 (Strategia UE de gestionare a informaţiilor); Libertate, securitate, viaţă privată — Afaceri interne europene într-o lume deschisă, Raportul Grupului consultativ informal la nivel înalt privind viitorul politicii europene în domeniul afacerilor interne, (Grupul viitorului), iunie 2008. 44

Programul de la Stockholm - O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora, Documentul Consiliului 5731/10, 3.3.2010, secţiunea 4.2.2.


19

2. Detalierea principalelor iniţiative privind schimbul de date la nivelul Uniunii Europene

2.1. Iniţiativa suedeză şi partajarea informaţiilor operative între Statele

Membre Atacurile teroriste din martie 2004 din Madrid au dus la noi iniţiative la nivelul

Uniunii Europene. La cererea Consiliului European, Comisia a prezentat în 2005 o propunere pentru un instrument care reglementează schimbul de informaţii conform principiului disponibilităţii45.

În loc să aprobe această propunere, Consiliul a adoptat în 2006 Iniţiativa suedeză, care simplifică partajarea oricărei informaţii existente sau a datelor operative în materie penală între statele membre care ar putea fi necesare în vederea unei anchete penale sau a unei operaţiuni de colectare a datelor operative în materie penală46.

Acest instrument îşi are fundamentul în principiul de politică acces echivalent, potrivit căruia condiţiile aplicabile schimbului transfrontalier de date nu ar trebui să fie mai stricte decât cele care reglementează accesul intern.

Iniţiativa suedeză funcţionează în mod descentralizat şi permite poliţiei, vămilor şi oricărei alte autorităţi cu competenţe de anchetare a infracţiunilor (cu excepţia serviciilor de informaţii, care tratează informaţiile cu privire la securitatea naţională) să partajeze informaţii şi date operative în materie penală cu omologii lor din UE. Statele membre trebuie să desemneze punctele naţionale de contact pentru tratarea cererilor urgente de informaţii. Această măsură stabileşte termene clare pentru schimbul de informaţii, statele membre având obligaţia de a completa un formular atunci când solicită date47.

Utilizarea informaţiilor şi datelor operative obţinute prin intermediul acestui instrument face obiectul legilor interne de protecţie a datelor, iar statele membre nu pot aplica tratament diferenţial datelor obţinute intern şi celor obţinute din alte state membre. Cu toate acestea, statul membru care furnizează informaţia poate stabili condiţii pentru utilizarea informaţiilor sau datelor operative în alte state membre.

Datele cu caracter personal trebuie prelucrate în conformitate cu legislaţia naţională de protecţie a datelor, precum şi cu Convenţia 108 a Consiliului Europei, Protocolul adiţional 181 la aceasta şi cu Recomandarea privind sectorul poliţienesc48.

Din cei 31 de semnatari ai acestei măsuri (inclusiv statele membre UE, precum şi Norvegia, Islanda, Elveţia şi Liechtenstein), 12 au adoptat legislaţie naţională în vederea aplicării; cinci state completează periodic formularul de solicitare de informaţii; însă numai două state îl folosesc în mod frecvent pentru schimb de informaţii49. Comisia va prezenta Consiliului raportul de evaluare înainte de sfârşitul anului 2010.

45

Comunicarea Comisiei COM (2005) 490, 12.10.2005; Concluziile preşedinţiei — Programul de la Haga, 4/5.11.2004. 46

Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial L 386, 29.12.2006, p. 89. 47

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, , Bruxelles, 20.7.2010. 48

Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei); Protocolul adiţional la Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autorităţile de control şi fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adiţional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniştri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul poliţienesc). 49

Această informaţie are la bază răspunsurile la un chestionar, rezultatele fiind prezentate de preşedinţia spaniolă a Consiliului în cadrul unei reuniuni a Grupului de lucru ad hoc al Consiliului privind schimbul de informaţii din 22 iunie 2010.


20

2.2. Aportul Deciziei de la Prüm în crearea unui flux de date biometrice Decizia Prüm are la bază un acord încheiat în 2005 între Germania, Franţa,

Spania, statele Benelux şi Austria pentru intensificarea cooperării în lupta împotriva terorismului, criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale. Ca răspuns la interesul exprimat de mai multe state membre în aderarea la acest acord, Germania a propus în cursului preşedinţiei din 2007 a Consiliului transformarea acestuia într-un instrument UE.

Decizia Prüm din 2008, care urmează a fi pusă în aplicare până în august 2011, stabileşte normele pentru schimbul transfrontalier de profiluri ADN, amprente digitale, date privind înmatricularea vehiculelor şi informaţii cu privire la persoanele suspectate de planificarea unor atacuri teroriste50.

Decizia urmăreşte consolidarea prevenirii infracţiunilor, în special a terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere, şi menţinerea ordinii publice în legătură cu evenimente importante. Acest sistem va funcţiona în mod descentralizat prin interconectarea, prin intermediul punctelor naţionale de contact, a bazelor de date ale statelor participante care conţin informaţii privind ADN-ul, amprentele digitale şi înmatricularea vehiculelor. Utilizând reţeaua s-TESTA a Comisiei, punctele de contact vor trata cererile primite şi trimise pentru compararea transfrontalieră a datelor privind profilurile ADN, amprentele digitale şi înregistrarea vehiculelor. Competenţele acestora de a transmite datele de acest tip utilizatorilor finali sunt reglementate prin legislaţia naţională.

Începând cu august 2011, compararea datelor va fi complet automată51. Cu toate acestea, statele membre trebuie să facă obiectul unui proces riguros de evaluare (în special a evaluării respectării cerinţelor privind protecţia datelor şi a cerinţelor tehnice) pentru a primi autorizare împărtăşirii în mod automat a datelor.

Datele cu caracter personal nu pot face obiectul schimbului în temeiul prezentului instrument decât atunci când statele membre au garantat un nivel al protecţiei datelor. Consiliul va decide prin unanimitate dacă această condiţie a fost întrunită. Informaţiile cu caracter personal nu vor fi folosite decât pentru scopul în care au fost furnizate, cu excepţia cazului în care statul membru care furnizează informaţiile îşi dă acordul pentru folosirea acestora în alte scopuri. De asemenea, persoanele fizice se pot adresa autorităţilor naţionale responsabile de protecţia datelor, desemnate în temeiul Directivei 95/46/CE, pentru asigurarea aplicării drepturilor lor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului instrument.

Compararea profilurilor ADN şi a amprentelor digitale va funcţiona în baza unui sistem hit/no hit (anonim), prin care autorităţile vor putea să solicite numai informaţii cu caracter personal cu privire la subiectul datelor în cazul în care căutarea iniţială a dus la un rezultat. Cererile de informaţii suplimentare de acest tip vor fi canalizate de obicei prin Iniţiativa suedeză.

Decizia Prüm este pusă în aplicare în UE-27, în timp ce Norvegia şi Islanda sunt în curs de aderare la aceasta52.

În 2012, Comisia va prezenta Consiliului raportul său de evaluare.

50

Decizia 2008/615/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, 6.8.2008, p. 1; Decizia 2008/616/JAI a Consiliului, publicată în JO UE L 210, 6.8.2008, p. 12. 51

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, COM(2010) 385 final, Bruxelles, 20.7.2010. 52

Până în prezent, zece state membre au primit autorizarea de a începe schimbul automat de profiluri ADN, cinci statele membre au primit autorizare pentru amprente digitale, iar şapte pentru datele cu privire în înmatricularea vehiculelor. Germania, Austria, Spania şi Țările de Jos au prezentat Comisiei statistici parţiale privind utilizarea de către acestea a prezentului instrument.


21

2.3. Directiva privind păstrarea datelor de către furnizorii de telefonie şi internet

Ca răspuns la atacurile cu bombă din Londra din iulie 2005, Marea Britanie, Irlanda, Suedia şi Franţa au propus adoptarea unui instrument UE de armonizare a normelor naţionale aplicabile păstrării datelor.

Datorită importanţei ei, informaţia a devenit o resursă la fel de valoroasă ca resursele umane, cele materiale sau financiare. Pregătirea şi organizarea unui sistem de informaţii necesare unei acţiuni coerente şi de succes au devenit pentru întreprinderea modernă la fel de însemnate ca producţia şi vânzarea. Stăpânirea informaţiilor necesare şi utile deciziei înseamnă de fapt selectarea şi utilizarea datelor obţinute din gestiunea internă şi în al doilea rând capacitatea de a le compara cu cele provenite din mediul concurenţial pentru a evidenţia ceea ce are un caracter de durată şi strategic de ceea ce este neesenţial.

Directiva privind păstrarea datelor din 2006 prevede obligaţia ca furnizorii de servicii de telefonie şi de internet să păstreze, în scopul anchetării, detectării şi urmăririi penale a criminalităţii grave, datele de trafic şi localizare ale comunicaţiilor electronice, precum şi informaţii cu privire la abonaţi (inclusiv numărul de telefon al acestora, adresa IP şi elementele de identificare ale echipamentelor mobile)53.

Directiva privind păstrarea datelor nu reglementează nici condiţiile de acces şi nici modul de utilizare a datelor păstrate de autorităţile naţionale. Sfera de aplicare a directivei exclude în mod explicit conţinutul comunicaţiilor electronice; cu alte cuvinte, interceptarea convorbirilor telefonice nu este posibilă în temeiul acestui instrument54.

Conform acestei măsuri, statele membre sunt cele care definesc criminalitatea gravă. De asemenea, statele membre stabilesc autorităţile naţionale care pot accesa aceste date de la caz la caz, precum şi procedurile şi condiţiile de acordare a accesului la informaţii. Perioadele pentru care datele pot fi păstrate variază de la 6 la 24 de luni. Directiva 95/46/CE şi Directiva 2002/58/CE reglementează protecţia datelor cu caracter personal în temeiul acestui instrument55.

Şase state membre nu au transpus încă integral această măsură, iar Curtea Constituţională din Germania şi cea din România au declarat neconstituţională legislaţia naţională de punere în aplicare. Curtea Constituţională din Germania a constatat că normele care reglementează accesul la date şi utilizarea datelor, conform dispoziţiilor legii naţionale, sunt neconstituţionale56.

Curtea Constituţională din România a constatat că păstrarea datelor per se încalcă art. 8 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia europeană privind drepturile omului) fiind aşadar neconstituţională57. În prezent, Comisia evaluează acest instrument şi urmează să prezinte raportul de evaluare Parlamentului European şi Consiliului la sfârşitul anului 2010.

53

Directiva 2006/24/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, 13.4.2006, p. 54. 54


Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995, p. 31; Directiva 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201, 31.7.2002, p. 37 (Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice). 56

Hotărârea Curţii Constituţionale din Germania, Bundesverfassunggericht 1 BvR 256/08, 11.3.2008. 57

Decizia 1258 a Curţii Constituţionale a României, 8.10.2009.


22

3. Acordurile internaţionale de securizare a frontierelor virtuale ale UE 3.1. Acordul transatlantic privind Registrele cu numele pasagerilor (PNR) După 11 septembrie 2001 administraţia Bush s-a străduit să creeze o frontieră

inteligentă, care să integreze acţiuni peste graniţă, de supraveghere a bunurilor şi persoanelor înaintea sosirii acestora în teritoriul suveran al S.U.A. ,... care să permită abordarea mai blândă a traficului de mic risc, pentru a putea acorda mai multă atenţie traficului cu risc ridicat, (şi) folosirea ...tehnologiilor avansate pentru a urmări mişcarea mărfurilor şi intrarea/ieşirea indivizilor58.

Conceptul de frontiere inteligente a fost încorporat în Sistemul de Strategii de Securitate Statală a S.U.A. care susţine împingerea frontierelor spre exteriorul statului american, prin poziţionarea ofiţerilor în porturile şi aeroporturile din străinătate şi prin controale electronice ale pasagerilor şi încărcăturilor realizate înainte de plecările către SUA. Din moment ce guvernele şi sectorul privat au introdus un mod electronic de verificare a pasagerilor şi a încărcăturilor, acest fapt nu mai face necesară verificarea la graniţa teritorială, menirea frontierelor este de a deveni şi exista de facto, ca frontiere virtuale.

În acest sens, SUA au adoptat o legislaţie care obligă transportorii aerieni care operează zboruri către, dinspre sau pe teritoriul său, să furnizeze autorităţilor SUA datele privind Registrele cu Numele Pasagerilor (PNR) înregistrate în sistemele lor de rezervare informatizată. La puţin timp după aceasta, Canada şi Australia au hotărât să facă acelaşi lucru.

Întrucât legislaţia relevantă a Uniunii Europene impune evaluarea prealabilă a nivelului de protecţie a datelor garantat de ţările terţe, Comisia a făcut eforturi pentru a îndeplini această funcţie şi a negociat acorduri PNR cu aceste ţări59. A semnat acordul cu SUA în iulie 2007, cel cu Australia în iunie 2008 şi acordul API/PNR cu Canada în octombrie 2005. Acordurile cu SUA şi cu Australia se aplică provizoriu, iar cel cu Canada rămâne în vigoare în ciuda expirării în septembrie 2009, a deciziei Comisiei de evaluare a caracterului adecvat privind standardele canadiene de protecţie a datelor60.

Exprimând critici în legătură cu conţinutul acestora, Parlamentul European a invitat Comisia să renegocieze toate cele trei acorduri pe baza unui set clar de principii61. Transmise cu mult înaintea plecării unui zbor, datele PNR ajută autorităţile de aplicare a legii să verifice pasagerii în ceea ce priveşte eventuale legături cu terorismul şi cu alte forme de criminalitate gravă.

În consecinţă, scopul fiecărui acord este prevenirea şi combaterea terorismului şi a altor forme transnaţionale de criminalitate gravă. În schimbul datelor PNR provenind din UE, Departamentul pentru Securitate Internă al SUA (DHS) transmite piste care rezultă din analiza sa privind PNR autorităţilor de aplicare a legii ale UE, Europol şi Eurojust; iar atât Canada, cât şi SUA, s-au angajat în acordurile semnate cu acestea să coopereze cu UE la constituirea propriului său sistem PNR.

Acordurile cu SUA şi cu Australia conţin 19 categorii de date, inclusiv informaţii biografice, privind rezervarea, plata şi informaţii suplimentare; acordul cu Canada conţine 25 de tipuri de date similare. Informaţiile suplimentare includ, inter alia, date

58

White House, Fact Sheet: Border Security, The White House, January 25, 2002, http://www.whitehouse.gov/ news /releases/2002/01/20020125.html, sursă on-line accesată la data de 20.08.2010, ora 16

00.

59 Directiva 95/46/CE (Directiva privind protecţia datelor), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 281, 23.11.1995, p. 31. 60

În 2009, Canada s-a angajat în faţa Comisiei, a Preşedinţiei Consiliului şi a statelor membre ale UE că va continua să aplice angajamentul său anterior din 2005 privind utilizarea datelor PNR ale UE. Decizia Comisiei de evaluare a caracterului adecvat s-a bazat pe acel angajament anterior. 61

Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA(2010)0144, 05.05.2010.

http://www.whitehouse.gov/%20news%20/releases/2002/01/20020125.html


23

privind bilete dus, statutul în aşteptare şi statutul neprezentare62. Acordul cu SUA permite, în anumite condiţii speciale, utilizarea unor informaţii sensibile. DHS poate prelucra astfel de informaţii dacă viaţa unei persoane vizate sau a altor persoane este în pericol, însă trebuie să le şteargă în termen de 30 de zile.

Datele PNR sunt transmise unui grup de unităţi centrele din cadrul DHS, Agenţia de Servicii Frontaliere a Canadei şi Serviciul Vamal australian, care pot să transfere astfel de date unor alte autorităţi naţionale responsabile cu aplicarea legii sau cu combaterea terorismului. În acordul cu SUA, DHS se aşteaptă ca nivelul de protecţie a datelor pe care trebuie să îl aplice prelucrării datelor PNR provenind de la UE să nu fie mai strict decât cel aplicat de autorităţile UE în sistemele lor PNR naţionale63.

În cazul în care această cerinţă nu este îndeplinită, acesta poate suspenda anumite părţi din acord. UE consideră că Australia şi Canada oferă un nivel de protecţie adecvat pentru datele PNR provenind de la UE dacă acestea respectă condiţiile din acordurile încheiate cu fiecare dintre ele. În SUA, datele PNR provenind de la UE sunt păstrate timp de şapte ani într-o bază de date activă şi timp de alţi opt ani într-o bază de date pasivă. În Australia, acestea sunt introduse într-o bază de date activă timp de 3,5 ani şi apoi într-o bază de date pasivă timp de doi ani. În ambele ţări, baza de date pasivă este accesibilă numai cu autorizaţie specială. În Canada, datele sunt păstrate timp de 3,5 ani, informaţiile fiind transformate în date anonime după 72 de ore.

Fiecare acord prevede revizuiri periodice, în timp ce acordurile cu Canada şi cu Australia includ şi o clauză de denunţare. În UE, numai Regatul Unit are un sistem PNR. Franţa, Danemarca, Belgia, Suedia şi Ţările de Jos fie au adoptat acte legislative relevante sau testează în prezent utilizarea datelor PNR în pregătirea creării unor sisteme PNR. Câteva alte state membre examinează posibilitatea creării unor sisteme PNR şi toate statele membre utilizează, de la caz la caz, date PNR în vederea aplicării legii64.

3.2. Acordul privind Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri

teroriste (TFTP) Departamentul de Trezorerie al SUA a dezvoltat un Program de urmărire a

finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP) pentru a identifica, a supraveghea şi a urmări penal teroriştii şi susţinătorii lor financiari.

În cadrul TFTP, Departamentul de Trezorerie al SUA a cerut, prin intermediul unor citaţii administrative, filialei americane a unei societăţi belgiene să transfere Departamentului de Trezorerie seturi limitate de date de mesagerie financiară transferate prin reţeaua sa. În ianuarie 2010, această societate şi-a modificat arhitectura de sistem, ceea ce a redus cu mai mult de jumătate volumul de date aflate sub jurisdicţia SUA care făceau, în general, obiectul citaţiilor Departamentului de Trezorerie.

În noiembrie 2009, Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene şi Guvernul Statelor Unite au semnat un acord intermediar privind prelucrarea şi transferul de date de mesagerie financiară din UE către SUA în scopuri TFTP, care nu a fost aprobat de Parlamentul European65.

Pe baza unui nou mandat, Comisia Europeană a negociat un nou proiect de acord cu SUA, prezentând Consiliului la 18 iunie 2010 o propunere de decizie a Consiliului referitoare la încheierea unui acord între Uniunea Europeană şi Statele Unite

62

Statewatch News Online, EU-PNR scheme being re-written by the Council, October 2008, sursă on-line http://www.statewatch.org/news/2008/oct/04eu-pnr-rewrite.htm. 63

Jacksta, Robert, Smart Borders: The Implementation of US-VISIT and other Biometric Control Systems, Alexandria, VA, October 26-27, 2004. 64


Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA(2010) 029, 11.02.2010.

http://www.statewatch.org/news/2008/oct/04eu-pnr-rewrite.htm


24

ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (Acordul TFTP UE-SUA)66.

Parlamentul European a aprobat încheierea acestui acord la 8 iulie 201067. Se aşteaptă acum adoptarea de către Consiliu a unei decizii a Consiliului privind încheierea acestui acord, în urma căreia acordul ar intra în vigoare prin intermediul unui schimb de scrisori între cele două părţi. Scopul Acordului TFTP UE-SUA este de a preveni, a cerceta, a detecta sau a urmări penal terorismul şi finanţarea sa. Acest lucru obligă furnizorii desemnaţi de servicii de mesagerie financiară să transfere Departamentului de Trezorerie al SUA, pe baza unor evaluări specifice geografice a ameninţării şi a unor cereri adaptate, seturi de date de mesagerie financiară care conţin, inter alia, numele, numărul de cont, adresa şi numărul de identificare al iniţiatorului şi destinatarului de tranzacţii financiare. SUA furnizează statelor membre UE, Europol şi Eurojust orice piste privind eventuale comploturi teroriste în UE şi va ajuta să îşi creeze propriul său sistem echivalent cu TFTP.

În cazul în care UE instituie un astfel de program, cele două părţi pot reajusta condiţiile acestui acord. Înainte ca vreo dată să poată fi transferată, fiecare cerere de informaţii din partea SUA trebuie controlată de Europol pentru a se asigura că îndeplineşte condiţiile acestui acord. Informaţiile extrase din mesaje financiare nu pot fi păstrate mai mult timp decât este necesar pentru cercetări sau urmăriri penale specifice; datele neextrase pot fi păstrate timp de maximum 5 ani. În caz de nevoie pentru cercetarea, prevenirea sau urmărirea penală a terorismului sau a finanţării acestuia, Departamentul de Trezorerie poate transfera autorităţilor de aplicare a legii, de siguranţă publică sau de combatere a terorismului din SUA, statelor membre UE, Europol sau Eurojust, orice date cu caracter personal extrase din mesaje FIN.

De asemenea, poate transmite unor ţări terţe orice piste privind resortisanţi şi rezidenţi UE, sub rezerva consimţământului statului membru vizat. Respectarea de către părţi a limitării stricte a scopului acordului la combaterea terorismului şi respectarea celorlalte garanţii fac obiectul unei monitorizări de către supraveghetori independenţi, inclusiv de către o persoană desemnată de Comisie. Acesta are o durată de cinci ani şi poate fi denunţat sau suspendat de oricare dintre părţi68.

O echipă de revizuire a UE condusă de Comisie şi care include reprezentaţi a două autorităţi de protecţie a datelor şi o persoană care provine din mediul judiciar va revizui acest acord la şase luni de la intrarea sa în vigoare, evaluând în special punerea în aplicare de către părţi a dispoziţiilor acestuia privind limitarea scopului şi proporţionalitatea, precum şi respectarea obligaţiilor acestora în materie de protecţie a datelor Raportul Comisiei va fi prezentat Parlamentului European şi Consiliului.

66

Comunicarea Comisiei COM(2010) 316 final/2 privind încheierea unui protocol de colaboare între Uniunea Europeană şi SUA în depistarea surselor financiare de alimentare a activităţilor teroriste, 18. 6.2010. 67

Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA-PROV(2010) 0279, 8.07.2010. 68

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, , Bruxelles, 20.07.2010.


25

4. Disponibilitatea bazelor de date ale agenţiilor mandatate în suportul

Statelor Membre 4.1. Gestionarea informaţiilor şi a bazelor de date deţinute de Agenţia

Europol După cum am mai amintit în capitolele precedente, Oficiul European de Poliţie

(Europol) a devenit o agenţie UE în ianuarie 201069. Obiectivul său este de a sprijini statele membre în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate, a terorismului şi a altor forme grave de criminalitate care afectează două sau mai multe state membre. Funcţiile sale principale includ colectarea, stocarea, prelucrarea, analiza şi schimbul de informaţii publice şi secrete; asistenţa în cazul anchetelor şi furnizarea de informaţii secrete şi sprijin analitic statelor membre.

Principalul organism de legătură între Europol şi statele membre sunt unităţile naţionale Europol (UNE), care detaşează ofiţeri de legătură pe lângă Europol. Şefii UNE se întâlnesc în mod regulat pentru a oferi asistenţă Europol în chestiuni operaţionale, iar funcţionarea agenţiei este supervizată de consiliul său de administraţie şi de director.

Instrumentele de gestionare a informaţiei ale Europol includ: Sistemul Informaţional Europol (EIS – Europol Information System); Fişierele de Lucru pentru Analiză (AWF - Analysis Work Files ); aplicaţia SIENA.

EIS conţine datele cu caracter personal, inclusiv, inter alia, elementele de identificare biometrică, condamnările penale şi legăturile cu criminalitatea organizată ale persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni care intră sub incidenţa mandatului Europol. Accesul este limitat, fiind posibil doar pentru UNE, ofiţerii de legătură, personalul autorizat al Europol şi directorul.

AWF, deschise în scopul de a ajuta anchetele penale, includ date privind persoane şi orice alte informaţii pe care UNE pot decide să le adauge. Accesul este permis ofiţerilor de legătură, însă numai analiştii Europol pot introduce date în aceste fişiere. Un sistem de tip index le permite UNE şi ofiţerilor de legătură să verifice dacă un AWF conţine informaţii de interes pentru statul lor membru.

Aplicaţia SIENA a Europol este din ce în ce mai utilizată de statele membre pentru a partaja date sensibile în vederea aplicării legii. Europol poate prelucra informaţii publice şi secrete, inclusiv date cu caracter personal, pentru îndeplinirea funcţiilor sale; statele membre pot doar utiliza informaţii extrase din fişierele de date ale Europol în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii grave de natură transfrontalieră70.

Orice restricţie plasată asupra utilizării informaţiilor de către un stat membru care le furnizează se aplică şi altor utilizatori care extrag astfel de date din fişierele de date ale Europol. De asemenea, Europol poarte face schimb de informaţii cu caracter personal cu ţări terţe care au încheiat acorduri operaţionale cu Europol şi care garantează un nivel adecvat de protecţie a datelor. Acesta poate păstra datele numai atâta timp cât este necesar pentru îndeplinirea funcţiilor sale. AWF pot fi păstrate cel mult trei ani, cu o prelungire posibilă de încă trei ani.

Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol trebuie să se facă în conformitate cu normele specifice privind protecţia datelor conţinute în propriul său

69

Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121, 15.5.2009, p. 37, care înlocuieşte Convenţia în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea European, privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316, 27.11.1995, p. 2. 70

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010.


26

instrument de reglementare71. Dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului se aplică schimbului de date cu caracter personal dintre statele membre şi Europol72.

4.2. Îmbunătăţirea coordonării Unităţii de Cooperare Judiciară a UE -

EUROJUST În plus faţă de impactul lor asupra celor câteva instrumente descrise anterior,

atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 au determinat înfiinţarea, în 2002, a Unităţii de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene (Eurojust)73.

Eurojust este un organism UE al cărui obiectiv constă în îmbunătăţirea coordonării anchetelor şi urmăririlor penale în statele membre, precum şi intensificarea cooperării dintre autorităţile naţionale competente. Acesta tratează aceleaşi tipuri de criminalitate şi infracţiuni ca şi Europol. În cadrul acestui mandat şi pentru îndeplinirea funcţiilor lor, cei 27 de membri naţionali ai Eurojust, care constituie colegiul acestuia, au acces la datele cu caracter personal ale suspecţilor şi infractorilor.

Astfel de date cuprind, inter alia, următoarele: informaţii biografice, date de contact, date privind înmatricularea vehiculelor, profiluri ADN, fotografii, amprente digitale, precum şi date de trafic, localizare şi abonare puse la dispoziţie de furnizorii de servicii de telecomunicaţii. Se aşteaptă ca statele membre să partajeze astfel de informaţii cu Eurojust pentru a-i permite acestuia să îşi îndeplinească funcţiile.

Toate datele cu caracter personal legate de un caz trebuie introduse în sistemul informatizat de gestionare a cazurilor al Eurojust, care funcţionează pe reţeaua s-TESTA a Comisiei. Un sistem de index înregistrează date cu caracter personal şi nepersonal relevante pentru cercetări în curs. Eurojust poate face schimb de date cu autorităţi naţionale şi cu ţări terţe cu care a încheiat un acord, cu condiţia ca membrul naţional care a furnizat datele să fi fost de acord cu un astfel de transfer şi ca ţara terţă să garanteze un nivel adecvat de protecţie a datelor cu caracter personal.

Datele cu caracter personal pot fi păstrate atâta timp cât este necesar pentru ca Eurojust să îşi îndeplinească obiectivele, însă trebuie şterse odată ce cazul este închis. Statele membre trebuie să aplice temeiul juridic modificat al Eurojust până în iunie 2011.

Până în iunie 2014, Comisia trebuie să revizuiască schimbul de informaţii între membrii naţionali ai Eurojust şi poate propune orice modificări pe care le consideră potrivite privind acesta. Până în iunie 2013, Eurojust trebuie să raporteze Consiliului şi Comisiei în legătură cu experienţa referitoare la furnizarea de acces la nivel naţional la sistemul său de gestionare a cazurilor. Statele membre pot revizui drepturile de acces naţional pe această bază.

Un organism comun de supraveghere, format din judecători numiţi de statele membre, monitorizează prelucrarea datelor cu caracter personal de către Eurojust şi raportează anual către Consiliu. Preşedintele colegiului prezintă Consiliului un raport anual privind activităţile Eurojust, pe care Consiliul îl transmite Parlamentului European.

5. Aspecte privind afirmarea politicilor actuale de gestionare integrată a

informaţiei Uniunea Europeană a cunoscut importante transformări din momentul în care

liderii a cinci ţări europene au decis la Schengen, în 1985, să elimine controalele la frontierele lor comune. Acordul acestora a condus la încheierea, în 1990, a Convenţiei

71

Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, precum şi Regulamentul (CE) 45/2001, Convenţia 108 a Consiliului Europei, Protocolul adiţional 181 la aceasta şi Recomandarea privind sectorul poliţienesc. 72

Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial L 350, 30.12.2008, p. 60. 73

Decizia 2002/187/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 63, 6.3.2002, p. 1, modificată prin Decizia 2009/426/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 138, 4.6.2009, p. 14. A se vedea şi Consiliul Extraordinar Justiţie şi Afaceri Interne, 20.9.2001.


27

Schengen, care conţinea premisele pentru multe din politicile actuale de gestionare a informaţiei. Eliminarea controalelor la frontierele interne a stimulat dezvoltarea unei întregi serii de măsuri la frontierele externe, în principal cu privire la eliberarea vizelor, coordonarea politicilor în materie de azil şi imigrare, consolidarea cooperării poliţieneşti, judiciare şi vamale în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere. Nici spaţiul Schengen, nici piaţa internă a UE nu ar putea funcţiona astăzi în absenţa schimbului transfrontalier de date.

Atacurile teroriste din Statele Unite ale Americii din 2001, precum şi atentatele cu bombă din Madrid şi Londra din 2004 şi respectiv 2005, au insuflat o altă dinamică în dezvoltarea politicilor Europei în materie de gestionare a informaţiilor. Consiliul şi Parlamentul European au adoptat, în 2006, Directiva privind păstrarea datelor, cu scopul de a permite autorităţilor naţionale să combată criminalitatea gravă prin păstrarea datelor de trafic şi localizare ale telecomunicaţiilor74.

Principiul de disponibilitate, inclus în programul de la Haga convenit în noiembrie 2004, stipula că ...schimbul de informaţii trebuie să fie guvernat de condiţiile ... stabilite în cadrul principiului de disponibilitate... pentru a permite unui ofiţer, accesul la legile dintr-un stat membru, care solicită informaţii pentru a-şi desfăşura activitatea, să obţină informaţii din alt stat membru75.

Ulterior, Consiliul a adoptat iniţiativa suedeză de simplificare a schimbului transfrontalier de informaţii în anchetele penale şi operaţiunile de culegere a datelor operative.

În 2008, a aprobat Decizia Prüm pentru accelerarea schimbului de date cu privire la profilurile ADN, amprente digitale şi înmatricularea autovehiculelor în lupta împotriva terorismului şi a altor forme de criminalitate. Cooperarea transfrontalieră între unităţile de informaţii financiare, oficiile de recuperare a creanţelor şi platformele de luptă împotriva criminalităţii informatice, precum şi recursul statelor membre la Europol şi Eurojust constituite instrumente suplimentare în lupta împotriva criminalităţii grave în spaţiul Schengen.

În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, Guvernul SUA a instituit Programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste pentru a contracara comploturile similare prin monitorizarea tranzacţiilor financiare suspecte. Parlamentul European a aprobat încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste76.

74

În prezent, nu există o definiţie armonizată a noţiunii de criminalitate gravă. De exemplu, decizia Consiliului care împuterniceşte Europol să consulte VIS (Decizia Consiliului 2008/633/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 129) defineşte infracţiunile grave prin referire la lista infracţiunilor prezentată în decizia privind mandatul european de arestare (Decizia 2002/584/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 190, 18.7.2002, p. 1). Directiva privind păstrarea datelor (Directiva 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, 13.4.2006, p. 54) lasă la latitudinea statelor membre să definească criminalitatea gravă. Decizia privind Europol (Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneL 121, 15.5.2009, p. 37) cuprinde o altă listă a infracţiunilor definite drept criminalitate gravă, care este foarte similară, însă nu identică cu lista cuprinsă în Decizia privind mandatul european de arestare. 75

Concluziile Preşedinţiei, Bruxelles, 4-5 noiembrie 2004. Anexa 1. 14292/1/04 REV 1; 76

Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA-PROV(2010)0279, 8.7.2010.


28

TTEEMMAA 33:: AAPPLLIICCAAŢŢIIII IINNFFOORRMMAATTIICCEE ŞŞII BBAAZZEE DDEE DDAATTEE DDEE SSPPRRIIJJIINN AALLEE

SSTTRRUUCCTTUURRIILLOORR DDEE OORRDDIINNEE PPUUBBLLIICCĂĂ

Cunoaşterea este cea mai democratică sursă de putere...

şi marele motor zgomotos al schimbării

este tehnologia. 77

1. Reţeaua sistemelor europene de consolidare a spaţiului Schengen şi a

uniunii vamale 1.1. Sistemul Informatic Schengen (SIS) şi cooperarea cu birourile

S.I.Re.N.E. Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) s-a concretizat ca urmare a dorinţei

statelor membre de a crea un spaţiu fără controale la frontierele interne, facilitând în acelaşi timp circulaţia persoanelor în afara frontierelor externe78. Operaţional din 1995, sistemul urmăreşte menţinerea securităţii publice, inclusiv a securităţii naţionale, în spaţiul Schengen şi facilitarea circulaţiei persoanelor care utilizează informaţiile comunicate prin acest sistem.

SIS este un sistem centralizat de informaţii care cuprinde o parte naţională în fiecare stat participant şi o funcţie de suport tehnic în Franţa. Statele membre pot emite semnalări pentru personale căutate pentru a fi arestate în vederea extrădării; pentru resortisanţii ţărilor terţe în vederea refuzării intrării; pentru personale dispărute; pentru martori sau pentru personale citate să compară în faţa unei instanţe; pentru persoane şi vehicule care fac obiectul monitorizării excepţionale ca urmare a ameninţării pe care o reprezintă la adresa securităţii publice sau naţionale; pentru vehicule, documente şi arme de foc pierdute sau furate; precum şi pentru bancnote suspecte. Printre datele introduse în SIS se numără numele şi pseudonimele, trăsăturile fizice, locul şi data naşterii, naţionalitatea şi menţiunea dacă persoana este înarmată şi violentă.

Poliţia, autorităţile de frontieră, autorităţile vamale şi judiciare pot avea acces la aceste date în cadrul procedurilor de urmărire penală, conform competenţelor judiciare respective. Autorităţile de imigraţie şi oficiile consulare au acces la datele referitoare la resortisanţii ţărilor terţe înscrişi pe lista persoanelor cu interdicţie de intrare şi la semnalările cu privire la documentele pierdute şi furate. Europol poate avea acces la unele categorii de date SIS, inclusiv semnalările privind persoanele căutate pentru arestare în vederea extrădării. Eurojust poate accesa semnalările privind persoanele căutate pentru arestare în vederea extrădării şi pe cele privind martorii sau persoanele convocate să compară în faţa unei instanţe79.

Statele membre trebuie să adopte norme naţionale prin care să prevadă un nivel al protecţiei datelor cel puţin egal cu cel care rezultă din Convenţia Consiliului Europei din 1981 pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu

77

Alvin Toffler, Powershift (Puterea în mişcare), Editura Bantam Books, New York, 1990. 78

Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii EuropeneL 239, 22.9.2000, p. 19. 79

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Bruxelles, 20.7.2010.


29

caracter personal şi din Recomandarea din 1987 a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc80.

Deşi Convenţia Schengen nu prevede un mecanism de revizuire, semnatarii pot propune modificări la aceasta, în urma cărora textul modificat trebuie aprobat prin unanimitate şi ratificat de parlamentele naţionale. SIS se aplică integral în 22 de state membre, precum şi în Elveţia, Norvegia şi Islanda.

Regatul Unit şi Irlanda participă la aspectele ce ţin de cooperarea poliţienească în temeiul Convenţiei Schengen şi SIS, cu excepţia semnalărilor legate de resortisanţii ţărilor terţe aflaţi pe lista persoanelor cu interdicţie de intrare. Cipru a semnat Convenţia Schengen, însă nu a pus-o în aplicare deocamdată. Liechtenstein urmează să o pună în aplicare în 2010; se estimează că Bulgaria şi România vor aplica convenţia în 2011.

Căutarea în SIS duce la un rezultat atunci când informaţiile cu privire la o persoană sau un obiect căutat corespund celor unei semnalări existente. Odată ce au obţinut un rezultat, autorităţile de aplicare a legii pot solicita, prin intermediul reţelei de birouri S.I.Re.N.E., informaţii suplimentare cu privire la subiectul unei semnalări81.

Pe măsură ce noi state membre au intrat în spaţiul Schengen, baza de data SIS a crescut în egală măsură: în perioada cuprinsă între ianuarie 2008 şi 2010, numărul total de semnalări SIS a crescut de la 22,9 la 31,6 milioane82. Anticipând această creştere a volumului de date şi modificările în nevoile utilizatorilor, statele membre au decis în 2001 să dezvolte Sistemul Informatic Schengen din a doua generaţie (SIS II), încredinţând această sarcină Comisiei83.

În curs de dezvoltare în prezent, SIS II are ca scop asigurarea unui nivel ridicat de securitate în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie prin consolidarea funcţiilor sistemului de primă generaţie şi prin facilitarea circulaţiei persoanelor, utilizând informaţiile comunicate prin intermediul acestui sistem. Pe lângă categoriile de date originale care au făcut obiectul sistemului de primă generaţie, SIS II va putea trata amprente digitale, fotografii, copii ale mandatului european de arestare, dispoziţii de protejare a intereselor persoanelor a căror identitate este uzurpată şi legăturile între diferitele semnalări.

De exemplu, SIS II va permite corelarea semnalărilor referitoare la o persoană căutată pentru răpire, persoana răpită şi vehiculul folosit în comiterea acestei infracţiuni. Datele cu caracter personal introduse în SIS II trebuie prelucrate în conformitate cu dispoziţiile specifice ale actelor normative de bază care reglementează acest sistem84 şi Recomandarea privind sectorul poliţienesc85.

80

Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniştri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul poliţienesc). 81

SIRENE este acronimul pentru Supplementary Information Request at the National Entry (solicitări suplimentare de informaţii la intrarea pe teritoriul naţional). 82

Documentul Consiliului 5441/08, 30.1.2008; Documentul Consiliului 6162/10, 5.2.2010. 83

Regulamentul (CE) nr. 1986/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 381, 28.12.2006, p. 1; Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 381, 28.12.2006, p. 4; Decizia 2007/533/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 205, 7.8.2007, p. 63. 84

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 şi Decizia 2007/533/JAI a Consiliului. 85

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, publicat în Jurnalul Oficial L 381, 28.12.2006, p. 4; Decizia 2007/533/JAI, publicată în Jurnalul Oficial L 205, 7.8.2007, p. 63; Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial L 281, 23.11.1995, p. 31; Regulamentul (CE) nr. 45/2001, publicat în Jurnalul Oficial L 8, 12.1.2001, p.1. Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 ); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniştri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul poliţienesc).


30

SIS II va utiliza s-TESTA, reţeaua Comisiei de comunicare securizată a datelor86. De îndată ce va fi operaţional, acest sistem se va aplica în toate statele membre, Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda87. Comisia trebuie să trimită Parlamentului European şi Consiliului un raport bianual privind progresele înregistrate cu privire la dezvoltarea SIS II şi posibila migrare de la sistemul de primă generaţie88. (Vezi ANEXA 5 şi ANEXA 9)

1.2. Sistemul de stocare a amprentelor solicitanţilor de azil în UE -

EURODAC Sistemul Eurodac a fost înfiinţat89 pentru compararea amprentelor în scopul

aplicării eficiente a Convenţiei Dublin. La baza înfiinţării Eurodac-ului a stat Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951, modificată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor, în coroborare cu Convenţia de la Dublin, de stabilire a statului care era responsabil cu rezolvarea unei cereri de azil depuse într-unul din statele Uniunii Europene, semnată la 15 iunie 1990.

Dezvoltarea Eurodac îşi are originea în eliminarea frontierelor interne, ceea ce a dus la necesitatea de a stabili norme clare privind prelucrarea cererilor de azil. Eurodac este un sistem automat şi centralizat de identificare a amprentelor digitale care conţine datele cu privire la amprentele digitale ale anumitor resortisanţi ai ţărilor terţe. Funcţional din ianuarie 2003, scopul acestui sistem este de a oferi asistenţă în vederea stabilirii statului membru care ar trebui să fie responsabil, în temeiul Regulamentului Dublin, de examinare a unei anumite cereri de azil90.

Persoanelor în vârstă de 14 ani sau peste 14 ani care solicită azil într-un stat membru li se iau automat amprentele digitale, ca şi resortisanţilor ţărilor terţe care au fost reţinuţi pentru trecerea ilegală a frontierei externe. Prin compararea amprentelor digitale ale acestor persoane cu evidenţele Eurodac, autorităţile naţionale doresc să stabilească locul în care respectiva persoană a depus o cerere de azil sau a intrat pentru prima dată în Uniunea Europeană. De asemenea, autorităţile pot compara cu evidenţele Eurodac amprentele digitale ale resortisanţilor ţărilor terţe în situaţie de şedere ilegală pe teritoriul lor. Statele membre trebuie să indice lista autorităţilor care au acces la această bază de date, care de obicei cuprinde autorităţile cu responsabilităţi în domeniul azilului şi migraţiei, grănicerii şi poliţia. Statele membre încarcă datele relevante în baza de date centrală prin intermediul punctelor naţionale de acces.

Datele cu caracter personal din Eurodac nu pot fi folosite decât în scopul facilitării aplicării Regulamentului Dublin; utilizarea în alt scop face obiectul sancţiunilor. Amprentele digitale ale solicitanţilor de azil se arhivează pentru 10 ani; cele ale

86

Abr.eng.S-TESTA - Secure Trans-European Services for Telematics between Administrations, Servicii transeuropene securizate de telematică între administraţii, reţea de comunicare a datelor a Comisiei care permite schimbul securizat şi criptat de informaţii între administraţiile naţionale şi instituţiile, agenţiile şi organismele UE. 87

Regatul Unit şi Irlanda vor participa la SIS II cu excepţia semnalărilor legate de resortisanţii ţărilor terţe incluşi pe lista persoanelor cu interdicţie de intrare. 88

Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008, p. 1; Decizia 2008/839/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008, p. 43. 89

Prin adoptarea la Bruxelles a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2725/2000 din 11 decembrie 2000 privind înfiinţarea Eurodac, publicat în Jurnalul Oficial L 316 di 15 decembrie 2000, p. 0001 – 0010. 90

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 50, 25.2.2003, p. 1 (Regulamentul Dublin), Regulamentul (CE) 2725/2000 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 316, 15.12.2000, p. 1 (Regulamentul EURODAC). Aceste instrumente sunt fundamentate pe convenţia de la Dublin din 1990 (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 254, 19.8.1997, p. 1), prin care se urmărea stabilirea statului membru care trebuie să examineze cererile de azil. Sistemul de evaluare a cererilor de azil este cunoscut sub denumirea sistemul Dublin.


31

migranţilor ilegali, pentru doi ani. Evidenţele cu privire la solicitanţii de azil se şterg de îndată ce dobândesc cetăţenia unui stat membru; cele ale migranţilor ilegali se şterg de îndată ce obţin un permis de şedere sau cetăţenia, sau în cazul în care părăsesc teritoriul statelor membre.

Directiva 95/46/CE se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului instrument91. Eurodac funcţionează pe reţeaua s-TESTA a Comisiei şi se aplică în fiecare stat membru, precum şi în Norvegia, Islanda şi Elveţia. Este în curs de încheiere un acord care să permită conectarea Principatului Liechtenstein la reţea. Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European şi Consiliului rapoarte anuale privind funcţionarea unităţii centrale a Eurodac92. (Vezi ANEXA 6)

1.3. Caracterul preventiv al Sistemului european de informaţii privind vizele

(SIV)93 La nivel comunitar este reglementat un regim al vizelor privind instituirea unui

format uniform al acestora94. Conceptul de viză, se conturează astfel ca fiind o decizie luată de un stat membru sau o autorizaţie eliberată unui cetăţean terţ. Totodată se abordează conceptul de viză de scurtă şedere şi viză de tranzit. De asemenea, s-a constituit95 un Cod comunitar de vize care stabileşte procedurile şi condiţiile de eliberare a vizelor de tranzit sau de şedere pe teritoriul statelor membre pentru o perioadă care să nu depăşească trei luni, în decursul unei perioade de şase luni.

În urma atentatelor din 11 septembrie 2001, statele membre au luat hotărârea de a accelera punerea în aplicare a unei politici comune în materie de vize prin crearea unui sistem de schimb de informaţii cu privire la vizele de scurtă şedere96. Prin eliminarea frontierelor interne a fost posibilă fraudarea cu mai multă uşurinţă a regimului de vize a statelor membre.

Consiliul European de la Sevilia din 21 şi 22 iunie 2002 a considerat că stabilirea unui sistem comun de identificare a datelor privind vizele este o prioritate absolută şi a solicitat introducerea fără întârziere a acestuia, în lumina unui studiu de fezabilitate şi pe baza orientărilor adoptate de Consiliu la 13 iunie 2002.

La 5 şi 6 iunie 2003, Consiliul a salutat studiul de fezabilitate prezentat de Comisie în mai 2003, a confirmat obiectivele Sistemului de Informaţii privind Vizele97 enunţate în orientări şi a invitat Comisia să continue lucrările pregătitoare pentru dezvoltarea SIV în cooperare cu statele membre, pe baza unei arhitecturi centralizate, ţinând cont de opţiunea unei platforme tehnice comune cu a doua generaţie a Sistemului de Informaţii Schengen.

Consiliul European de la Salonic din 19 şi 20 iunie 2003 a considerat necesară, în urma studiului de fezabilitate, stabilirea orientărilor de îndată ce este posibil, cu privire la planificarea dezvoltării SIV şi a bazei juridice corespunzătoare care să permită crearea acestuia şi angajarea resurselor financiare necesare. Decizia constituie baza juridică necesară pentru a permite includerea în bugetul general al Uniunii Europene a fondurilor necesare pentru dezvoltarea SIV şi execuţia respectivei părţi a bugetului,

91

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial L 281, 23.11.1995, p. 31. 92

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010. 93

Abr.eng. VIS – Visa Information System 94

Art. 5 din Regulamentul Consiliului CE nr. 1683/1995 privind instituirea unui format uniform de vize. 95

Titlul I, art. 1 din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 243/1 din 15.9.2009. 96

Consiliul Extraordinar Justiţie şi Afaceri Interne, 20.9.2001. 97

Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) şi schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă şedere (Regulamentul VIS)


32

incluzând măsurile preparatorii necesare pentru a încorpora caracteristicile biometrice, într-un stadiu ulterior, în conformitate cu concluziile Consiliului din 19 februarie 200498.

Sistemul de Informaţii privind Vizele urmăreşte să răspundă ambelor preocupări: scopul acestuia este de a contribui la punerea în aplicare a unei politici comune în materie de vize prin facilitarea examinării cererilor de viză şi a controalelor la frontierele externe, contribuind în acelaşi timp la prevenirea ameninţărilor la securitatea internă a statelor membre99.

Sistemul central, care asigură executarea funcţiilor de supraveghere şi gestionare tehnică, este situat la Strasbourg (Franţa), iar un sistem central de rezervă, capabil să asigure toate funcţionalităţile sistemului central principal, în cazul funcţionării necorespunzătoare a acestuia, este situat la Sankt Johann im Pongau (Austria).

Instituirea unui sistem pentru schimbul de date privind vizele între statele membre ale Uniunii Europene permite autorităţilor naţionale abilitate să introducă şi să actualizeze date privind vizele şi să consulte aceste date pe cale electronică. Sistemul de Informaţii privind Vizele se bazează pe o arhitectură centralizată şi cuprinde : SC-SIV, un Sistem Central de Informaţii, denumit Sistemul Central de Informaţii privind Vizele; NI-SIV, o interfaţă în fiecare stat membru, denumită interfaţa naţională care asigură legătura cu autoritatea centrală naţională competentă din respectivul stat membru; Infrastructura de comunicaţii dintre Sistemul Central de Informaţii privind Vizele şi Interfeţele Naţionale.

Sistemul Central de Informaţii privind Vizele, Interfaţa Naţională din fiecare stat membru, precum şi infrastructura de comunicaţii dintre Sistemul Central de Informaţii privind Vizele şi interfeţele naţionale sunt dezvoltate de Comisie.

Autorităţile în materie de vize, azil, imigraţie şi control al frontierelor vor avea acces la această bază de date cu scopul de a verifica identitatea titularilor de vize şi a autenticităţii vizelor; poliţia şi Europol pot consulta baza de date în scopul prevenirii şi combaterii terorismului şi a altor forme de criminalitate gravă100.

Dosarele cu cererile pot fi păstrare timp de cinci ani. Datele cu caracter personal introduse în VIS trebuie prelucrate conform normelor specifice cuprinse în actele legislative de bază care reglementează acest sistem101. VIS se va aplica în fiecare stat membru (cu excepţia Regatului Unit şi Irlandei), precum şi în Elveţia, Norvegia şi Islanda. Va funcţiona în baza reţelei s-TESTA a Comisiei. Comisia va evalua acest sistem la trei ani de la lansarea sa şi apoi la fiecare patru ani.

98

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei au fost adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei. 99

Decizia 2004/512/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 213, 15.6.2004, p. 5; Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 60; Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 129. A se vedea, de asemenea, Declaraţia privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004. 100

Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 129. 101

Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 60; Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 129; Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995, p. 31; Regulamentul (CE) nr. 45/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 8, 12.1.2001, p.1. Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 350, 30.12.2008, p. 60; Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei); Protocolul adiţional la Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autorităţile de control şi fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adiţional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniştri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul poliţienesc).


33

Autorităţile naţionale de supraveghere102 monitorizează legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre, iar Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor103 monitorizează activitatea instituţiilor şi a organelor comunitare în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal, ţinând seama de rolul limitat al acestor instituţii şi organe comunitare cu privire la datele propriu-zise.

1.4. Informaţii prealabile privind pasagerii - Advance Passenger Information

(API) La iniţiativa spaniolă, Consiliul a adoptat în 2004 o directivă de reglementare a

transmiterii Informaţiilor Prealabile privind Pasagerii - Advance Passenger Information (API) de către transportatorii aerieni în atenţia autorităţilor de control la frontiere104.

Obiectivul acestui instrument este îmbunătăţirea controlului la frontiere şi combaterea migraţiei ilegale. La cerere, transportatorii aerieni trebuie să comunice autorităţilor de control la frontieră numele, data naşterii, naţionalitatea, punctul de îmbarcare şi punctul de trecere a frontierei pe teritoriul UE în cazul pasagerilor care călătoresc în UE din ţări terţe. Datele cu caracter personal de acest tip sunt preluate de obicei din secţiunea cu citire optică a paşapoartelor pasagerilor şi sunt transmise autorităţilor după încheierea procedurii de îmbarcare. După sosirea unui avion, autorităţile şi transportatorii aerieni pot păstra datele API pentru 24 de ore. Sistemul API funcţionează în mod descentralizat prin împărtăşirea informaţiilor între operatorii privaţi şi autorităţile publice.

Acest instrument nu permite schimbul de date API între statele membre; cu toate acestea, autorităţile de aplicare a legii, altele decât grănicerii, pot solicita accesul la aceste informaţii în scopul aplicării legii. Datele cu caracter personal nu pot fi utilizate decât de autorităţile publice în scopul controlului la frontieră şi combaterii migraţiei ilegale şi trebuie prelucrate conform Directivei 95/46/CE105. În vigoare în UE, acest instrument este utilizat numai de un număr restrâns de state membre. Comisia va revizui această directivă în 2011.

1.5. Sistemul de Informaţii Vamal în contextul creat de Convenţia Napoli II O parte importantă a Programului Comisiei din 1992, care a instituit piaţa internă,

se referea la eliminarea tuturor controalelor şi formalităţilor pentru bunurile care circulă în Comunitate106.

Eliminarea acestor proceduri la frontierele interne a crescut riscul de fraudă, ceea ce a făcut necesar ca statele membre să instituie, pe de o parte, un mecanism de asistenţă administrativă reciprocă pentru a contribui la prevenirea, anchetarea şi trimiterea în instanţă a operaţiunilor care contravin legislaţiei Comunităţii în domeniul vamal şi agricol şi, pe de altă parte, a făcut necesar instituirea unei cooperări vamale cu scopul de a permite identificarea şi trimiterea în instanţă a cazurilor de încălcare a

102

Instituite în conformitate cu art. 28 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 281/31. 103

Instituită prin Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 008 din 12 ianuarie 2001 P. 0001 – 0022. 104

Directiva 2004/82/CE a Consiliului, publicată în JO al Uniunii Europene L 261, 6.8.2004, p. 24. 105

Directiva 95/46/CE a Consiliului, publicată în JO al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995, p. 31. 106

Regulamentul (CEE) 2913/92 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302, 19.10.1992.


34

dispoziţiilor vamale naţionale, în special prin consolidarea schimbului transfrontalier de informaţii.

Fără a aduce atingere competenţei UE în materie de uniune vamală107, Convenţia Napoli II privind asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale are obiectivul de a permite administraţiilor vamale naţionale să prevină şi să identifice încălcarea dispoziţiilor vamale naţionale şi să contribuie la trimiterea în instanţă şi la sancţionarea cazurilor de încălcare a dispoziţiilor vamale comunitare şi naţionale108.

În temeiul acestui instrument, o serie de unităţi centrale de coordonare solicită asistenţă în scris de la omologii din alte state membre în vederea anchetelor penale cu privire la încălcarea normelor vamale naţionale şi comunitare. Aceste unităţi nu pot prelucra date cu caracter personal decât în scopul prevăzut de Convenţia Napoli II. Unităţile centrale pot transmite aceste informaţii autorităţilor vamale naţionale, autorităţilor de anchetă şi organelor judiciare precum şi altor autorităţi, sub rezerva acordului prealabil al statului membru care furnizează datele.

Datele pot fi păstrate pentru o perioadă care nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru scopul în care au fost furnizate. În statul membru destinatar, datele cu caracter personal beneficiază cel puţin de acelaşi nivel de protecţie ca şi în statul membru care le-a furnizat, iar prelucrarea acestora trebuie să respecte dispoziţiile Directivei 95/46/CE şi ale Convenţiei 108 a Consiliului Europei109.

Convenţia Napoli II a fost ratificată de toate statele membre. Statele membre pot propune amendamente la această convenţie, în urma cărora textul modificat va trebui să fie adoptat de Consiliul de Miniştri şi ratificat de către statele membre.

În completarea Convenţiei Napoli II, Convenţia SIV desfăşoară Sistemul de informaţii al vămilor (SIV) pentru a asista în prevenirea, anchetarea şi trimiterea în instanţă a diferitelor cazuri de încălcare a legilor naţionale, prin diseminarea rapidă a informaţiilor, prin eficienţa cooperării între administraţiile vamale ale statelor membre110.

SIV, gestionat de Comisie, este un sistem centralizat de informaţii accesibil prin intermediul terminalelor în fiecare stat membru şi în incinta Comisiei, Europol şi Eurojust. Cuprinde date cu caracter personal cu referire la mărfuri, mijloace de transport, întreprinderi, persoane, bunuri şi mijloace băneşti reţinute, sub sechestru sau confiscate.

Datele cu caracter personal sunt numele şi pseudonimele, data şi locul naşterii, naţionalitatea, sexul, trăsăturile fizice, documentele de identitate, adresa, antecedente de violenţă, motivul pentru introducerea datelor în SIV, acţiunea sugerată şi înregistrarea mijloacelor de transport.

În cazul bunurilor şi mijloacelor băneşti reţinute, puse sub sechestru sau confiscate, nu pot fi introduse decât datele biografice şi adresa. Aceste informaţii pot fi utilizate exclusiv în scopul observării, raportării, efectuării anumitor inspecţii sau

107

Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 82, 22.3.1997, p. 1, modificat prin Regulamentul (CE) nr. 766/2008, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 48. 108

Convenţie redactată în baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, Jurnalul Oficial C 24/2, 23.1.1998 (Convenţia Napoli II). 109

Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995, p. 31; Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei). 110

Convenţie elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind utilizarea tehnologiei informaţiei în domeniul vamal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316, 27.11.1995, p. 34, modificată prin Decizia 2009/917/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 323, 10.12.2009, p. 20.


35

controale specifice ori în scopul analizelor strategice sau operaţionale cu privire la persoanele suspectate de încălcarea dispoziţiilor vamale naţionale.

Datele introduse pot fi accesate de către autorităţile naţionale vamale, fiscale, agricole, din domeniul sănătăţii publice şi de autorităţile naţionale poliţieneşti, de Europol şi Eurojust111. Prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să respecte normele specifice stabilite de Convenţia CIS şi dispoziţiile Directivei 95/46/CE, ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001, ale Convenţiei 108 a Consiliului Europei şi ale Recomandării privind sectorul poliţienesc112.

Datele cu caracter personal nu pot fi copiate din SIV decât pe alte sisteme de prelucrare a datelor în vederea analizelor operaţionale sau de gestionare a riscului, la care pot avea acces numai analiştii desemnaţi de statele membre113.

Datele cu caracter personal copiate din SIV nu pot fi păstrate decât pentru durata necesară în vederea atingerii scopului pentru care au fost copiate şi pentru cel mult 10 ani. De asemenea, siatemul creează o bază de date pentru identificarea dosarelor de anchetă vamale (FIDE) pentru a contribui la prevenirea, anchetarea şi trimiterea în instanţă a cazurilor grave de încălcare a legilor naţionale114.

FIDE permite autorităţilor naţionale responsabile de efectuarea anchetelor vamale, ca în momentul în care deschid un dosar de anchetă, să identifice alte autorităţi care au anchetat o anumită persoană sau întreprindere. Aceste autorităţi pot introduce date în FIDE din dosarele de anchetă, inclusiv datele biografice ale persoanelor care fac obiectul anchetei, precum şi denumirea întreprinderii, denumirea comercială, numărul TVA şi adresa întreprinderilor care fac obiectul anchetei.

Datele care provin din dosare de anchetă în care nu s-a constatat o fraudă vamală pot fi stocate pentru o perioadă de maximum trei ani; cele care provin din dosare în care s-a constatat existenţa unei fraude vamale pot fi stocate pentru o perioadă de maximum şase ani; iar cele care provin din dosare în care s-a pronunţat o condamnare sau s-a aplicat o sancţiune pot fi păstrate pentru o durată de maximum 10 ani.

SIV şi FIDE utilizează reţeaua comună de comunicaţie, interfaţa comună a sistemelor sau accesul internet securizat furnizat de Comisie. Sistemul este în vigoare în toate statele membre. Comisia, în cooperare cu statele membre, prezintă în fiecare an un raport Parlamentului European şi Consiliului cu privire la funcţionarea SIV.

111

Cu începere din luna mai 2011, Europol şi Eurojust vor avea acces la CIS pentru consultare în baza Deciziei 2009/917/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 323, 10.12.2009, p. 20. 112

Convenţie elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind utilizarea tehnologiei informaţiei în domeniul vamal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316, 27.11.1995, p. 34, modificată prin Decizia 2009/917/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 323, 10.12.2009, p. 20; Directiva 95/46/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 281, 23.11.1995, p. 31; Regulamentul (CE) nr. 45/2001, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 8, 12.1.2001, p.1; Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniştri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul poliţienesc). 113


Abr.eng. FIDE - Fichier d’Identification des Dossiers d’Enquêtes douanières, bază de date pentru identificarea dosarelor de anchetă vamale, se întemeiază pe Regulamentul (CE) nr. 766/2008 al Consiliului şi pe Protocolul instituit în conformitate cu articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de modificare în ceea ce priveşte constituirea unei baze de date pentru identificarea dosarelor vamale, a Convenţiei privind utilizarea tehnologiei informaţiilor de către serviciile vamale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 139, 13.6.2003, p. 1.


36

2. Instrumente ale UE de combatere a terorismului şi a criminalităţii transfrontaliere grave

2.1. Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), în curs

de instituire, are la bază o iniţiativă belgiană din 2004 al cărei obiectiv era împiedicarea persoanelor condamnate pentru abuzuri sexuale de a lucra cu copii în alte state membre. În trecut, statele membre se bazau pe Convenţia Consiliului Europei de asistenţă judiciară în materie penală pentru schimbul de informaţii cu privire la condamnările emise în numele resortisanţilor lor, însă sistemul s-a dovedit a fi ineficient115.

Consiliul a efectuat un prim demers în vederea reformării prin adoptarea Deciziei 2005/876/JAI a Consiliului, în temeiul căreia fiecare stat membru trebuia să instituie o autoritate centrală care să transmită, la intervale regulate, condamnările cu privire la neresortisanţi statelor membre ai căror resortisanţi sunt persoanele care fac obiectul condamnării116. De asemenea, acest instrument a permis statelor membre să obţină, pentru prima dată şi sub rezerva legislaţiei naţionale, condamnările anterioare pronunţate împotriva resortisanţilor proprii în alte state membre. Statele membre pot solicita informaţii de acest tip prin completarea unui formular standardizat mai degrabă decât prin proceduri de asistenţă juridică reciprocă.

În 2006 şi 2007, Comisia a prezentat un pachet legislativ general care cuprindea trei instrumente: Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului, care prevedea obligativitatea statelor membre de a ţine seama de condamnările anterioare în noile proceduri penale; Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului privind organizarea şi conţinutul schimbului de informaţii extrase din cazierele judiciare; şi Decizia 2009/316/JAI a Consiliului de instituire a ECRIS ca mijloc tehnic pentru schimbul de informaţii extrase din cazierele judiciare117. ECRIS este un sistem informatic la nivel naţional de Gestiune Informatică a Dosarelor, Documentelor şi a tuturor informaţiilor legate de cazuri în instanţe, parchete şi Ministerul Justiţiei, fiind dedicat susţinerii informatice a activităţilor din sistemul justiţiei în contextul noii societăţi informaţionale.

Utilizarea ECRIS la scară naţională, în toate unităţile din sistemul justiţiei, permite standardizarea activităţilor şi procedurilor, creându-se totodată posibilitatea unei administrări eficiente a acestora. Este alcătuit din trei module: CDMS118 – modul de gestionare a informaţiilor despre dosare şi documente în instanţe şi parchete; LLDS119 - bază de legislaţie şi jurisprudenţă; Central – modul de analiză şi colectare informaţie statistică la nivel central, implementat la Ministerul Justiţiei.

Urmând a fi puse în aplicare până în aprilie 2012, Deciziile-cadru 2009/315/JAI şi 2009/316/JAI ale Consiliului au ca scop definirea modalităţilor în care un stat membru care emite o condamnare trebuie să transmită informaţii privind o nouă condamnare către statul (statele) membru (membre) al cărui cetăţean este persoana care face obiectul condamnării, obligaţiile de arhivare şi un cadru pentru un sistem computerizat de schimb de informaţii.

115

Convenţia europeană privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală (ETS nr. 30), Consiliul Europei, 20.4.1959. A se vedea, de asemenea, COM(2005) 10, 25.1.2005. 116

Decizia 2005/876/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322, 9.12.2005, p. 33. 117

Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 220, 15.8.2008, p. 32; Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 93, 7.4.2009, p. 23; Decizia 2009/316/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 93, 7.4.2009, p. 33. A se vedea, de asemenea, COM(2005) 10, 25.1.2005. 118

Abr.eng. CDMS - Content Document Management System 119

Abr.eng. LLDS - Legal Library Documentation System


37

ECRIS va fi un sistem descentralizat de informaţii care interconectează bazele de date cu cazierele judiciare ale statelor membre prin intermediul reţelei s-TESTA a Comisiei. O serie de autorităţi centrale vor schimba date cu privire la noile condamnări ale cetăţenilor şi cu privire la antecedentele acestora. Datele vor fi criptate, structurate conform unui format prestabilit şi vor include următoarele: detalii biografice; condamnarea, sentinţa şi infracţiunea de bază; precum şi informaţii suplimentare (inclusiv amprente digitale, dacă sunt disponibile).

Începând cu aprilie 2012, extrasele din cazierele judiciare trebuie prezentate pentru procedurile penale în desfăşurare şi trebuie trimise autorităţilor judiciare sau autorităţilor administrative competente, ca de exemplu organismelor împuternicite să verifice persoanele care ocupă funcţii sensibile sau care posedă arme de foc.

Datele cu caracter personal furnizate pentru procedurile penale nu pot fi folosite decât în acest scop; pentru utilizarea în alt scop este nevoie de consimţământul statului membru care furnizează datele. Prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie să fie conformă cu dispoziţiile specifice instituite prin Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului,care include normele Deciziei 2005/876/JAI a Consiliului, precum şi ale Deciziei-cadru2008/977/JAI a Consiliului şi ale Convenţiei 108 a Consiliului Europei120.

În cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către instituţiile UE care folosesc ECRIS, de exemplu pentru a asigura securitatea datelor, se aplică Regulamentul (CE) 45/2001121. Acest pachet legislativ nu conţine norme privind păstrarea datelor, întrucât stocarea informaţiilor privind condamnările penale este reglementată de legea naţională. În prezent, cincisprezece state membre participă la un proiect pilot, dintre care nouă au început schimbul electronic de informaţii extrase din cazierele judiciare. Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European şi Consiliului două rapoarte de evaluare privind funcţionarea acestui pachet legislativ: Decizia-cadru 2008/675/JAI urmează a fi revizuită în 2011; Decizia-cadru 2009/315/JAI urmează a fi revizuită în 2015.

Cu începere din 2016, Comisia trebuie să publice, de asemenea, rapoarte periodice privind funcţionarea ECRIS.

2.2. Unităţile de informaţii financiare - Financial Intelligence Units (FIU) Conform unei iniţiative finlandeze, Consiliul a adoptat în 2000 un instrument de

organizare a schimbului de informaţii între unităţile de informaţii financiare - Financial Intelligence Units (FIU) ale statelor membre în scopul combaterii spălării banilor şi, ulterior, finanţării terorismului122.

Unităţile de informaţii financiare sunt de obicei instituite în cadrul agenţiilor de aplicare a legii, autorităţilor judiciare sau organismelor administrative care raportează autorităţilor financiare. Aceste unităţi au obligaţia de a împărtăşi datele financiare şi de aplicare a legii necesare, inclusiv detaliile tranzacţiilor financiare, cu omologii din UE, cu excepţia cazurilor în care divulgarea datelor ar fi disproporţionată în raport cu interesele persoanelor fizice sau juridice.

Informaţiile furnizate în scopul analizării sau investigării spălării banilor sau finanţării terorismului pot fi utilizate pentru anchete sau urmăriri penale cu excepţia

120

Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 93, 7.4.2009, p. 23; Decizia 2005/876/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322, 9.12.2005, p. 33; Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 350, 30.12.2008, p. 60; Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei). 121

Regulamentul (CE) nr. 45/2001, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 8, 12.1.2001, p.1. 122

Decizia 2000/642/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 271, 24.10.2000, p. 4.


38

cazului în care statul membru care furnizează informaţiile interzice utilizarea în acest scop123.

În 2002, mai multe state membre au instituit FIU.net, o aplicaţie de reţea descentralizată care tratează schimbul de date între FIU şi care operează pe reţeaua s-TESTA a Comisiei124. Această iniţiativă numără douăzeci de unităţi de informaţii financiare în calitate de membri. În prezent se poartă discuţii privind desfăşurarea aplicaţiei securizate a Europol, SIENA, pentru funcţionarea FIU.net125.

După ce au evaluat respectarea de către statele membre a acestui instrument, Consiliul a împuternicit FIU, prin A treia directivă de combatere a spălării banilor, să primească, să analizeze şi să difuzeze rapoartele privind tranzacţiile suspecte în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea terorismului126. Ca parte a Planului de acţiune privind serviciile financiare, Comisia a revizuit punerea în aplicare a celei de A treia directive privind combaterea spălării banilor din 2009127.

2.3. Oficiile de recuperare a creanţelor - Asset Recovery Offices (ARO) Dând curs iniţiativei propuse de Austria, Belgia şi Finlanda, Consiliul a adoptat în

2007 un instrument care are ca obiectiv consolidarea cooperării între oficiile de recuperare a creanţelor - Asset Recovery Offices (ARO) în urmărirea şi identificarea produselor infracţiunii128.

Similar unităţilor de informaţii financiare, oficiile de recuperare a creanţelor cooperează pe o bază descentralizată, deşi fără ajutorul unei platforme on-line.

Oficiile de recuperare a creanţelor au obligaţia de a utiliza Iniţiativa suedeză pentru a schimba informaţii, indicând date cu privire la proprietatea vizată, precum conturi bancare, bunuri imobiliare şi vehicule, precum şi date cu privire la persoanele fizice sau juridice căutate, inclusiv numele acestora, adresa, data naşterii, precum şi informaţii privind acţionarii sau societatea comercială. Utilizarea informaţiilor schimbate în temeiul acestui instrument face obiectul legilor interne de protecţie a datelor, iar statele membre nu pot aplica un tratament diferenţial datelor obţinute intern şi celor obţinute din alte state membre.

Până în prezent, peste douăzeci de state membre au instituit ARO. Având în vedere caracterul sensibil al informaţiilor schimbate, în prezent au loc discuţii privind desfăşurarea aplicaţiei SIENA a Europol pentru partajarea datelor între ARO.

În cadrul unui proiect pilot lansat în mai 2010, douăsprezece oficii de recuperare a creanţelor au început să utilizeze SIENA pentru a partaja informaţiile relevante pentru depistarea activelor. Comisia trebuie să prezinte Consiliului un raport de evaluare în 2010.

2.4. Platforma UE împotriva criminalităţii informatice - EU Cybercrime

Platform (ECCP) În 2008, preşedinţia franceză a Consiliului a invitat statele membre să instituie

platforme naţionale de alertă privind criminalitatea informatică, iar pe Europol să

123


Sursă de documentare on-line disponibilă la adresa http://www.fiu.net/. 125

SIENA este acronimul de la Secure Information Exchange Network Application (Aplicaţia de reţea a Europol pentru schimbul de informaţii securizate). 126

Directiva 2005/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 309, 25.11.2005, p. 15 (A treia directivă privind combaterea spălării banilor). 127

A se vedea, de exemplu, Evaluarea impacturilor economice ale Planului de acţiune privind serviciile financiare — Raport final (pentru Comisia Europeană, DG MARKT), CRA International, 03.2009. 128

Decizia 2007/845/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 332, 18.12.2007, p. 103.

http://www.fiu.net/


39

instituie o platformă europeană de alertă privind criminalitatea informatică în scopul culegerii, analizării şi schimbului de informaţii privind infracţiunile comise pe internet129. Cetăţenii pot raporta platformelor naţionale cazurile de conţinuturi sau comportamente ilegale identificate pe internet.

Platforma europeană împotriva criminalităţii informatice - European Cybercrime Platform (ECCP), gestionată de către Europol, ar funcţiona ca un centru de informaţii, analizând şi schimbând cu autorităţile naţionale de aplicare a legii informaţiile legate de criminalitatea informatică care intră în mandatul Europol130. Până în prezent, aproape toate statele membre au creat platforme naţionale de alertă privind criminalitatea informatică. Europol lucrează la aplicarea din punct de vedere tehnic a ECCP şi ar putea desfăşura în curând aplicaţia SIENA pentru a consolida partajarea datelor cu platformele naţionale.

În măsura în care partajarea informaţiilor de acest tip se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol, se aplică normele speciale privind protecţia datelor cuprinse în Decizia privind Europol (Decizia 2009/371/JAI a Consiliului), precum şi în Regulamentul (CE) 45/2001, Convenţia 108 a Consiliului Europei, Protocolul adiţional 181 la aceasta şi Recomandarea privind sectorul poliţienesc.

Dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului reglementează schimbul de date cu caracter personal între statele membre şi Europol131. În lipsa unui instrument legislativ, nu există un mecanism oficial de revizuire pentru platformele de alertă privind criminalitatea informatică. Cu toate acestea, Europol acoperă deja acest domeniu important, iar în viitor va raporta cu privire la activităţile ECCP în raportul anual prezentat Consiliului pentru aprobare şi Parlamentului European pentru informare.

3. Sistemul european de arhivare a imaginilor - FADO şi particularităţile

iFADO Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul K.3 alineatul (2) litera (b),

prevede că politica de imigrare şi politica privind resortisanţii ţărilor terţe sunt probleme de interes comun, iar Buletinul european al fraudelor şi Manualul documentelor autentice nu întrunesc în totalitate condiţiile de viteză şi acurateţe a reproducerii, este necesară utilizarea unui sistem informatizat de arhivare a imaginilor, cu formarea corespunzătoare a personalului în cauză, este un element esenţial al strategiei de ansamblu care vizează să îndeplinească necesităţile statelor membre.

FADO132 - Sistemul european de arhivare a imaginilor este un sistem IT de administrare a validării, traducerii, stocării şi diseminării rapide a informaţiilor privind documentele şi ştampilele autentice şi false de identitate, călătorie şi rezidenţă ale ţărilor din Uniunea Europeană şi ale statelor terţe.

Acest registru on-line a fost creat133 precum un sistem de arhivare a imaginilor destinat schimbului, prin mijloace informatizate şi în intervale foarte scurte de timp,

129

Concluziile Consiliului privind instituirea platformelor naţionale de alertă şi a unei platforme europene de alertă pentru raportarea infracţiunilor constatate pe internet, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, 24.10.2008; Concluziile Consiliului privind un plan de acţiune pentru aplicarea strategiei concertate de combatere a criminalităţii, Consiliul Afaceri Generale, 26.4.2010. Europol a redenumit proiectul Platforma europeană împotriva criminalităţii informatice (ECCP). 130

Obiectivul Europol este prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, a terorismului şi a altor forme de criminalitate gravă care afectează două sau mai multe state membre. A se vedea Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121, 15.5.2009, p. 37. 131

Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 350, 30.12.2008, p. 60. 132

Abr.eng. FADO - False and Authentic Documents Online 133

Acţiunea comună din 3 decembrie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO) (98/700/JAI)


40

informaţiilor de care dispun statele membre cu privire la documentele autentice şi false care au fost înregistrate în conformitate cu procedurile prevăzute în acţiunile comune. Aplicaţia nu înlocuieşte şi nici nu elimină schimburile normale pe suport de hârtie înainte ca toate statele membre să fie în măsură a utiliza sistemul informatizat.

Sistemul European de Arhivare a Imaginilor este multilingv având o utilizare facilă fiind bazat pe o codificare foarte strictă. Securitatea informaţiilor conţinute de sistemul informatizat este garantată. Sistemul utilizează linii speciale pentru transmisia datelor între Secretariatul General al Consiliului şi unităţile centrale ale statelor membre. Baza de date a sistemului conţine, între altele, informaţiile următoare134: imagini ale documentelor false sau falsificate; imagini ale documentelor autentice; informaţii sumare privind tehnicile de falsificare; informaţii sumare privind tehnicile de securitate.

Înfiinţarea sistemului european nu opreşte fiecare stat membru să-şi dezvolte şi să utilizeze propriul său sistem naţional corespunzător cerinţelor serviciilor naţionale de frontieră şi serviciilor interne responsabile cu verificarea documentelor. Fado este consultat dintr-o singură unitate centrală situată în fiecare stat membru, fiind bazat pe tehnologia Internet. Aceasta garantează transmiterea rapidă a informaţiilor la unităţile centrale naţionale. Imediat după transmiterea informaţiilor la Secretariatul General al Consiliului, ele sunt introduse în sistemul FADO cât mai rapid cu putinţă. Fiecare stat membru are responsabilitatea de a integra aceste date în propriul său sistem naţional sau în copia sa a sistemului FADO.

În cadrul fiecărui stat membru, sistemul este consultat prin intermediul unei reţele de Internet securizat dintr-o unitate centrală. Statul membru poate utiliza acelaşi sistem pentru uz intern pe teritoriul său135. Nu este permisă legătura directă între un punct de lucru, altul decât o unitate centrală naţională, şi punctul central din cadrul Secretariatului General. De asemenea, a fost creat un mecanism pentru duplicarea şi actualizarea sistemului FADO în cadrul sistemului situat în statele membre.

iFADO este un sistem neclasificat, dar cu acces restricţionat pentru autorităţile de control a documentelor din statele membre ale Uniunii Europene. Sistemul a fost dezvoltat în anul 2007 şi este disponibil pe site-ul de internet136 al Consiliului Uniunii Europene, accesul fiind de bază de user şi parolă. Sistemul este disponibil numai pentru autorităţi cu competenţe în domeniul ordinii şi siguranţei publice, el fiind denumit şi FADO – nivelul II.

Baza de date disponibilă în cadrul sistemului conţine imagini şi descrierea celor mai importante documente de circulaţie internaţională, elemente de siguranţă a acestora şi specimene de falsuri disponibile pentru verificări amănunţite. Oferind şi suport on-line în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, iFADO reprezintă o aplicaţie complexă ce vine în sprijinul tuturor autorităţilor.

4. Transparenţa Registrului public on-line al documentelor de identitate şi

călătorie - PRADO Este de actualitate Legea lui Cooke care spune că atunci când trebuie să iei o

decizie, cantitatea de informaţie relevantă pe care o ai la dispoziţie este invers proporţională cu importanţa deciziei.

PRADO137 este un site multilingv destinat difuzării către public a informaţiilor privind elementele de securitate ale documentelor autentice de identitate şi de călătorie.

134

Cf. Art. 2 al Acţiunii comune 98/700/JAI referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO) 135

Ceea ce presupune conectarea mai multor terminale la diferitele sale puncte de control la frontieră sau la alte autorităţi competente. 136

Suersă online: https://www.ifado.consilium.europa.eu/, accesată la data de 06.12.2009, ora 1530

. 137

Abr.eng. PRADO - Public Register of Authentic Identity and Travel Documents Online.

https://www.ifado.consilium.europa.eu/


41

Majoritatea rubricilor sub formă de text din documente sunt descrieri standard şi sunt traduse automat.

Publicul ţintă este reprezentat de publicul larg, inclusiv organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale, de exemplu: angajatori; servicii poştale; bănci, autorităţi de credit; societăţi care furnizează servicii de securitate şi pază; agenţii de închiriere autovehicule etc.

PRADO este găzduit de Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene (SGC), Direcţia Generală pentru Justiţie şi Afaceri Interne (DG H). Informaţiile pe care le conţine sunt selectate şi puse la dispoziţie de statele membre ale Uniunii Europene, Islanda şi Norvegia. Comitetul director din cadrul SGC este Grupul de lucru pentru frontiere reunit la nivel de experţi în domeniul documentelor false.


42

TTEEMMAA 44:: MMEECCAANNIISSMMEE EEUURROOPPEENNEE DDEE CCOOOOPPEERRAARREE ÎÎNN DDOOMMEENNIIUULL

DDRREEPPTTUURRIILLOORR OOMMUULLUUII.. CCAADDRRUU LLEEGGIISSLLAATTIIVV

Strategia fără tactică este cel mai lung drum spre victorie.

Tactica fără strategie este zgomotul de dinaintea înfrângerii

138.

1. Strategia Stockholm şi consolidarea caracterului deschis şi democratic

al Uniunii Europene Consiliul European a reafirmat prioritatea pe care o acordă dezvoltării unui spaţiu

de libertate, securitate şi justiţie, ca răspuns la o preocupare centrală a popoarelor din statele reunite în Uniune.

Pe baza realizărilor programelor de la Tampere şi Haga, până în prezent s-au înregistrat progrese semnificative în acest domeniu. Controalele la frontierele interne au fost eliminate în spaţiul Schengen, iar frontierele externe ale Uniunii sunt acum gestionate într-o manieră mai coerentă. Prin dezvoltarea abordării globale a migraţiei, dimensiunea externă a politicii Uniunii privind migraţia se concentrează asupra dialogului şi parteneriatelor cu Ţările terţe, pe baza intereselor reciproce139.

Au fost luate măsuri semnificative în direcţia creării unui sistem european de azil. Agenţiile europene precum Europol, Eurojust, Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale şi Frontex au atins maturitatea operaţională în domeniile lor de activitate. Cooperarea în materie de drept civil facilitează viaţa de zi cu zi a cetăţenilor, iar cooperarea în domeniul respectării aplicării legii asigură o securitate sporită140.

În ciuda acestor realizări şi a altor realizări importante în domeniul libertăţii, securităţii şi justiţiei, Europa se confruntă în continuare cu provocări. Aceste provocări trebuie abordate într-o manieră cuprinzătoare. Prin urmare, sunt necesare noi eforturi pentru a ameliora coerenţa dintre domeniile diferitelor politici. În plus, ar trebui intensificată cooperarea cu ţările partenere. Aşadar era momentul pentru o nouă agendă care să permită Uniunii şi statelor sale membre să consolideze aceste reuşite şi să răspundă viitoarelor provocări. În acest scop, Consiliul European a adoptat programul multianual, care este cunoscut drept Programul de la Stockholm, pentru perioada 2010-2014.

Consiliul European salută rolul sporit pe care Parlamentul European şi parlamentele naţionale îl vor juca în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona141. Cetăţenii şi asociaţiile reprezentative vor avea o oportunitate mai mare de a-şi face cunoscute şi de a-şi împărtăşi public opiniile în toate domeniile de acţiune ale Uniunii în conformitate cu articolul 11 din TUE. Aceasta va consolida caracterul deschis şi democratic al Uniunii în beneficiul populaţiei sale.

Tratatul facilitează procesul de atingere a obiectivelor prezentate în acest program, atât pentru instituţiile Uniunii, cât şi pentru statele membre. Se confirmă rolul Comisiei în pregătirea iniţiativelor, precum şi dreptul unui grup format din cel puţin şapte state membre de a înainta propuneri legislative.

138

Lao Zi (filozof chinez, fondatorul taoismului) în Tao Te Ching - Cartea Căii şi a Virtuţii. 139

Programul de la Stockholm - o Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora, CO EUR-PREP 2, JAI 81, POLGEN 8, 5731/10, Bruxelles, 3 martie 2010. 140

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, , Bruxelles, 20.7.2010. 141

Astfel cum este el cunoscut. În realitate, Uniunea se întemeiază pe două tratate: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).


43

2. Prioritatea obiectivelor Planului de acţiune al Programului de la Stockholm

Spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie reprezintă, împreună cu strategia Europa 2020, un element-cheie al răspunsului UE la provocările globale pe termen lung, care contribuie la consolidarea şi dezvoltarea modelului european de economie socială de piaţă în secolul 21.

În contextul Programului de la Stockholm, Consiliul European a solicitat Comisiei să prezinte rapid un plan de acţiune în primele şase luni ale anului 2010, care să fie adoptat de către Consiliu. Planul de acţiune transpune scopurile şi priorităţile Programului de la Stockholm în acţiuni concrete cu un calendar precis pentru adoptare şi punere în aplicare. Acesta ar trebui să cuprindă o propunere de calendar pentru transformarea instrumentelor cu o bază legală nouă.

Într-o perioadă în care au loc mari schimbări, în care lumea abia începe să iasă din criza economică şi financiară, Uniunea Europeană are, mai mult ca niciodată, datoria de a proteja şi de a promova valorile şi de a apăra interesele cetăţenilor săi. Respectul pentru persoane şi pentru demnitatea, libertatea, egalitatea şi solidaritatea umană sunt valorile noastre perene într-o perioadă de permanente transformări sociale şi tehnologice142.

Programul de la Stockholm, adoptat de Consiliul European în luna decembrie 2009143, stabileşte priorităţile pentru dezvoltarea spaţiului european de libertate, securitate şi justiţie în următorii cinci ani. Conţinutul programului reflectă discuţiile purtate cu Parlamentul European, cu Consiliul, cu statele membre şi cu părţile interesate în ultimii ani. În centrul său se regăsesc obiectivele ambiţioase formulate de Comisie în Comunicarea144 sa din iunie 2009 care a condus la adoptarea programului de la Stockholm.

Miza principală a acţiunii Uniunii în acest domeniu în anii care vor urma va fi promovarea Europei cetăţenilor, prin garantarea faptului că cetăţenii îşi pot exercita drepturile şi pot beneficia pe deplin de pe urma integrării europene. Cetăţenii au cele mai mari aşteptări de la factorii de decizie politică tocmai în domeniile libertăţii, securităţii şi justiţiei, întrucât acestea au un impact asupra vieţii lor cotidiene. Cetăţenii europeni, fie ei bărbaţi sau femei, se aşteaptă pe bună dreptate să trăiască într-o Uniune paşnică şi prosperă, în care drepturile lor să fie pe deplin respectate, iar securitatea să le fie garantată.

Spaţiul european de libertate, securitate şi justiţie trebuie să fie un spaţiu în care, pentru toţi oamenii, inclusiv pentru resortisanţii ţărilor terţe, drepturile fundamentale consacrate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene sunt efectiv respectate. Scopul prezentului plan de acţiune este de a asigura concretizarea acestor priorităţi, atât la nivel european, cât şi la nivel global, asigurându-se că cetăţenii beneficiază de progresele realizate în crearea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie. Acest plan ar trebui, de asemenea, să ne permită să avem o perspectivă pe termen lung, asigurând un răspuns hotărât şi adecvat al Europei la provocările europene şi globale.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona permite Uniunii să dea dovadă de mai multă ambiţie în felul în care răspunde preocupărilor şi aspiraţiilor de zi cu zi ale cetăţenilor europeni.

142

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul Regiunilor, crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru cetăţenii europei, Plan de acţiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, COM(2010) 171 final, Bruxelles, 20.4.2010. 143

Documentul Consiliului 17024/09, adoptat de Consiliul European la 10-11 decembrie 2009. 144

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2009) 262, Un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în serviciul cetăţenilor, Bruxelles, 10.6.2009.


44

3. Propuneri legislative ce urmează să fie studiate de către Comisie Comisia a încorporat toate cele trei cerinţe în Planul său de acţiune privind

Programul de la Stockholm145. Aceasta va avea acum ca obiectiv punerea în aplicare a acestor cerinţe şi, în viitor, evaluarea acestor instrumente pe baza principiilor de elaborare a politicilor prevăzute anterior.

În Programul de la Stockholm, Consiliul European a invitat Comisia să prezinte trei propuneri cu relevanţă directă: un sistem PNR al UE pentru prevenirea, detectarea şi urmărirea penală a terorismului şi a criminalităţii grave; un sistem de intrare/ieşire şi un program privind călătorii înregistraţi. Ultimele două, a subliniat Consiliul European, ar trebui prezentate cât de curând posibil.

3.1. Un Sistem PNR al UE pentru prevenirea terorismului şi a criminalităţii

grave Consiliul European din 25-26 martie 2004 a invitat Comisia să înainteze o

propunere de abordare comună a Uniunii Europene privind utilizarea datelor referitoare la pasageri în scopul aplicării legii. Invitaţia a fost reiterată de două ori, şi anume la 4-5 noiembrie 2004 în cadrul Programului de la Haga şi la reuniunea extraordinară a Consiliului din 13 iulie 2005. De asemenea, a fost anunţată o politică europeană în acest domeniu în comunicarea Comisiei intitulată Transferul datelor din registrul cu numele pasagerilor aerieni (PNR – Passagers Name Register): o abordare globală la nivelul UE din 16 decembrie 2003.

În noiembrie 2007, Comisia a prezentat o propunere de decizie-cadru a Consiliului privind utilizarea datelor PNR în scopul aplicării legii146. Această iniţiativă a primit sprijin în Consiliu şi a fost modificată ulterior pentru a ţine seama de amendamentele propuse de Parlamentul European şi de opiniile Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, aceasta a devenit caducă147.

În prezent sunt disponibile două metode de transfer de date posibile148: metoda pull (pasivă), prin care autorităţile competente din statul care solicită datele pot intra în (accesa) sistemul de rezervări al transportatorului aerian şi extrage (pull) o copie a datelor solicitate, şi metoda push (activă), prin care transportatorii aerieni transmit (push) datele PNR solicitate către autoritatea care le solicită.

Se consideră că metoda push oferă un grad mai mare de protecţie a datelor şi ar trebui să fie obligatorie pentru toţi transportatorii stabiliţi în Uniune. În ce priveşte transportatorii din ţările terţe, metoda push ar trebui să fie metoda preferată de fiecare dată când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi operaţional pentru transportatorii din ţările terţe.

După cum se indică în Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm, Comisia lucrează acum pentru a prezenta, la începutul anului 2011, un pachet privind registrele cu numele pasagerilor care constă în următoarele: o comunicare privind o strategie a UE în legătură cu PNR externe, care defineşte principiile esenţiale care ghidează negocierea de acorduri cu ţări terţe; directive de negociere pentru renegocierea de acorduri PNR cu SUA şi Australia şi directive de negociere pentru un

145

Programul de la Stockholm - O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora, Documentul Consiliului 5731/10, 3.3.2010; COM(2010)171, 20.4.2010 (Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm). 146

Decizie-cadru a Consiliului COM(2007) 654 final privind utilizarea registrului cu numele pasagerilor (PNR) în scopul aplicării legii, Bruxelles, 6.11.2007. 147

Statewatch News Online, EU-PNR scheme being re-written by the Council, October 2008, sursă on-line disponibilă la adresa http://www.statewatch.org/news/2008/oct/04eu-pnr-rewrite.htm. 148

Hobbing, P., Tracing Terrorists: The EU-Canada Agreement in PNR Matters, CEPS Special Report/September 2008. sursă on-line disponibilă la adresa http://shop.ceps.eu/BookDetail.php?item_id=1704.


http://shop.ceps.eu/BookDetail.php?item_id=1704


45

nou acord cu Canada. De asemenea, Comisia se află în plin proces de pregătire a unei noi propuneri privind PNR.

3.2. Crearea unui Sistem de intrare/ieşire pentru identificarea imigranţilor

clandestini În 2008, Comisia a prezentat mai multe sugestii de dezvoltare a gestionării

integrate a frontierelor UE prin facilitarea deplasărilor pentru resortisanţii ţărilor terţe, concomitent cu consolidarea securităţii interne149.

Având în vedere că persoanele care depăşesc termenul legal de şedere constituiau cel mai mare grup de imigranţi clandestini, s-a sugerat posibila introducere a unui sistem de intrare/ieşire (EES – Entry/Exit System) pentru resortisanţii ţărilor terţe care intră pe teritoriul UE pentru perioade scurte de până la trei luni. Acest sistem ar înregistra data şi locul de intrare, precum şi durata şederii autorizate şi ar transmite semnalări automate autorităţilor competente, care identifică persoanele ca depăşind termenul legal de şedere150.

Un sistem de intrare/ieşire s-ar putea aplica în cazul resortisanţilor ţărilor terţe cărora li s-a permis şederea pe termen scurt (până la 3 luni), indiferent dacă aceştia au nevoie de viză sau nu. Sistemul ar putea să includă înregistrarea informaţiilor privind data şi locul de intrare, durata şederii autorizate, şi să permită transmiterea în mod direct a unor semnalări automate autorităţilor competente în situaţia în care se constata că o persoană a depăşit dreptul legal de şedere, atât în momentul în care acest fapt are loc, cât şi în momentul în care persoana părăseşte spaţiul UE.

În cazuri excepţionale (de exemplu, o viză naţională acordată ca urmare a anulării unui zbor aerian, în caz de boală sau pentru orice alt motiv întemeiat) sau în caz de schimbare a statutului persoanei, sistemul ar trebui să fie actualizat în mod automat cu noile informaţii. Un element care trebuie luat în considerare în cadrul analizei este de a şti dacă este necesar un sistem separat pentru a stoca datele de intrare/ieşire a resortisanţilor ţărilor terţe, precum şi datele biometrice ale acestora.

Acest nou sistem ar putea folosi aceeaşi platforma tehnică precum SIS II şi VIS , valorificând astfel sinergiile cu Sistemul de Corespondenţe Biometrice (SCB) care este dezvoltat în prezent şi care ar putea constitui baza comună pentru sistemul de intrare/ieşire, SIV şi SIS II. Comisia va prezenta o analiză tehnică mai detaliată a acestor soluţii, inclusiv privind posibilitatea extinderii SIV în vederea atingerii scopului specific de a stoca datele de intrare/ieşire ale resortisanţilor din ţările terţe care au nevoie de viză, precum şi necesitatea unui sistem separat pentru programul călătorilor înregistraţi.

Pe baza verificării datelor biometrice, ar desfăşura acelaşi sistem de corespondenţe biometrice şi aceleaşi echipament operaţional care sunt utilizate de către SIS II şi VIS. În prezent, Comisia desfăşoară o evaluarea de impact şi, după cum se afirmă în Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm, aceasta se va strădui să prezinte o propune legislativă în 2011.

149

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul economic şi social european şi către Comitetul Regiunilor COM(2008) 69, Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană, 13.2.2008. 150

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul Regiunilor, crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru cetăţenii europei, Plan de acţiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, COM(2010) 171 final, Bruxelles, 20.4.2010.


46

3.3. Realizarea la nivelul Uniunii a unui Program privind călătorii înregistraţi Un Program privind călătorii înregistraţi (RTP - Registered Travellers

Programme) ar fi cea de a treia propunere de examinat151. Acest program ar permite unor anumite grupuri de călători care se deplasează frecvent, provenind din ţări terţe, să intre în UE, cu condiţia unei verificări prealabile corespunzătoare, utilizând controale simplificate la frontieră, la porţi automate. Sistemul este similar cu sistemul deja operaţional al SUA denumit US-VISIT152.

Un asemenea sistem ar fi aplicabil resortisanţilor din ţările terţe care nu au nevoie de viză cărora li s-ar solicita să introducă o solicitare electronică în care să furnizeze datele de identificare a călătorului şi în care să specifice detaliile din paşaport şi cele privind călătoria. Datele ar putea fi folosite pentru a verifica îndeplinirea condiţiilor de intrare de către persoana respectivă, înainte de a călători în UE, folosind astfel o procedură simplificată în raport cu cea de obţinere a unei vize.

De asemenea, RTP ar fi bazat pe verificarea identităţii prin utilizarea datelor biometrice153 şi ar permite o trecere treptată de la abordarea actuală a controlului general la frontieră către o abordare bazată pe riscul individual. Comisia a realizat o evaluare de impact şi, în conformitate cu Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm, intenţionează să prezinte o propune legislativă în 2011.

Sistemele trebuie să fie conforme cu normele de protecţie a datelor din UE, inclusiv cu exigenţele privind necesitatea, proporţionalitatea, limitarea scopului şi calitatea datelor. O atenţie deosebită trebuie acordată respectării depline a cerinţelor prevăzute la articolele 16 şi 17 din Directiva 95/46/CE privind confidenţialitatea şi securitatea, precum şi normelor privind securitatea reţelelor şi confidenţialitatea stipulate în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Normele de protecţie a datelor pentru SIV şi statu-quoul care prevede păstrarea informaţiilor numai pentru cinci ani apar ca fiind adecvate154. Datele generate de sistemul de intrare/ieşire ar fi folosite de autorităţile de imigraţie competente. Persoanele ar trebui să aibă dreptul de acces la informaţiile stocate care îi privesc, precum şi dreptul să le conteste şi să le corecteze, conform dispoziţiilor dreptului comunitar şi legislaţiilor naţionale. Ar trebui prevăzut un mecanism de contestare a deciziilor în cazurile în care resortisanţii din ţările terţe sunt forţaţi să depăşească termenul legal de şedere.

Costurile asociate investiţiilor necesare care vor fi efectuate de statele membre pentru a dota punctele de trecere a frontierei vor fi acoperite din Fondul pentru Frontierele Externe, situaţie similară investiţiilor curente legate de implementarea SIS şi VIS.

De asemenea, studiul care urmează să fie iniţiat de Comisie, privind posibilitatea introducerii unei autorizaţii electronice de călătorie, va lua în considerare aspectele relevante privind protecţia datelor pe care le implică un asemenea sistem.

151

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul economic şi social european şi către Comitetul Regiunilor COM(2008) 69, Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană, 13.2.2008. 152

Barth, Richard, Testimony of Richard Barth, Assistant Secretary for Policy Development and Robert Mocny, Acting Director, US-VISIT Program, Department of Homeland Security, before the Senate Committee of the Judiciary, US-VISIT: Challenges and Strategies for Securing the U.S. Border, January 31, 2007. 153

Jacksta, Robert, Smart Borders: The Implementation of US-VISIT and other Biometric Control Systems,Alexandria, VA, October 26-27, 2004. 154

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2010)385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, , Bruxelles, 20.7.2010.


47

4. Iniţiative ce urmează să fie studiate de către Comisie În Programul de la Stockholm, Consiliul European a invitat Comisia să studieze

trei iniţiative cu relevanţă pentru prezenta comunicare: posibilităţile de a supraveghea finanţarea teroristă pe teritoriul UE; posibilitatea şi utilitatea de a dezvolta un sistem european de autorizare a călătoriilor şi necesitatea de a se crea un sistem european de inventariere a evidenţelor poliţiei, precum şi valoarea adăugata a acestuia.

De asemenea, Comisia a încorporat aceste iniţiative în Planul său de acţiune privind Programul de la Stockholm. În curând, va evalua fezabilitatea acestora şi va decide dacă le va continua şi în ce fel o va face, pe baza principiilor de elaborare a politicilor prezentate anterior.

4.1. Posibilităţile de a supraveghea finanţarea teroristă pe teritoriul Uniunii Europene

Acordul TFTP UE-SUA invită Comisia Europeană să efectueze un studiu privind eventuala introducere a unui sistem UE de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste, echivalent cu TFTP în SUA, care să permită un transfer mai punctual al datelor dinspre UE către SUA. Proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea acestui acord invită, de asemenea, Comisia să prezinte Parlamentului European şi Consiliului, cel târziu la un an de la intrarea în vigoare a Acordului TFTP UE-SUA, un cadru juridic şi tehnic pentru extragerea datelor pe teritoriul UE155.

Terorismul constituie în prezent una dintre cele mai mari ameninţări la adresa securităţii, păcii, stabilităţii, democraţiei şi drepturilor fundamentale, valori organice ale Uniunii Europene, precum şi o ameninţare directă pentru cetăţenii europeni. Ameninţarea terorismului nu se limitează la anumite zone geografice. Teroriştii şi organizaţiile teroriste există atât în interiorul frontierelor Uniunii Europene, cât şi în afara acestora şi şi-au dovedit capacitatea de a comite atacuri şi acte de violenţă pe orice continent şi împotriva oricărei ţări.

Raportul Europol din 2009 privind situaţia terorismului şi evoluţia acesteia în UE (EU Terrorism Situation and Trend Report 2009) a indicat că aproape toate campaniile teroriste sunt transnaţionale. Este evident că aspectele interne şi externe ale combaterii terorismului sunt interdependente şi că, pentru eficacitatea oricărei măsuri, sunt necesare o cooperare strânsă şi un schimb mai intens de informaţii între statele membre şi serviciile respective ale acestora, precum şi cu Europol şi autorităţile competente din ţările terţe.

În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a acestui acord, Comisia va prezenta un raport privind progresele înregistrate în legătură cu dezvoltarea unui astfel de sistem UE echivalent. În cazul în care un astfel de sistem nu va fi fost creat în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a acordului, UE poate hotărî să denunţe acordul. Fără a aduce atingere oricărei decizii eventuale, Comisia a început să examineze protecţia datelor, resursele şi implicaţiile practice ale acestei acţiuni156. După cum se indică în Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm, Comisia va prezenta în 2011 o comunicare privind fezabilitatea creării unui program de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste.

155

Decizie a Consiliului 11222/1/10 REV1privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste, 24.6.2010; Documentul Consiliului 11222/1/10 REV1 COR1, 24.6.2010. 156

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2010) 385 final, Prezentare generală asupra modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, , Bruxelles, 20.7.2010.


48

4.2. Posibilitatea şi utilitatea de a dezvolta un Sistem European de Autorizare a Călătoriilor

În comunicarea sa din 2008 privind gestionarea integrată a frontierelor, Comisia a sugerat crearea eventuală a unui sistem electronic de autorizare a călătoriilor (ESTA) pentru resortisanţi din ţări terţe care nu au nevoie de viză157. În cadrul acestui program, resortisanţilor eligibili din ţări terţe li s-ar cere să introducă o solicitare electronică în care să furnizeze, înainte de călătorie, informaţiile lor biografice, cele din paşaport şi legate de călătorie.

Statele membre au început să emită paşapoarte biometrice158 care conţin imaginea facială digitală a posesorului încă din august 2006, iar pe 28 iunie 2009 au început să elibereze paşapoarte care conţin şi amprentele acestuia159. Introducerea elementelor biometrice în paşapoarte s-ar putea finaliza până la sfârşitul anului 2016 pentru un element de identificare biometrică şi până în 2019, cel mai târziu, pentru două asemenea elemente (presupunând o perioadă maximă de valabilitate a paşapoartelor de 10 ani).

Până la cel moment, toţi cetăţenii Uniunii Europene ar putea beneficia de controale automate la trecerea frontierei, dacă acestea ar fi introduse la scară largă de statele membre. Trecerile automate ale frontierei de către cetăţenii Uniunii Europene pe baza paşapoartelor biometrice ar fi efectuate beneficiind porţi automate ca şi pentru resortisanţii ţărilor terţe care au dobândit statutul de călători înregistraţi.

Asemenea sisteme ar trebui să fie interoperabile în interiorul Uniunii Europene, bazate pe standarde tehnice comune, care trebuie definite pentru a sprijini folosirea coerentă şi la scară largă a sistemelor de control automat la frontieră. Adoptarea de sisteme interoperabile de către statele membre ar putea fi promovată prin sprijinul financiar oferit de Fondul Frontierelor Externe. Trebuie subliniat, de asemenea, faptul că cetăţenii Uniunii Europene şi alte persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulaţie160 în cadrul Comunităţii ar putea beneficia de porţile automate la trecerea frontierei externe a Uniunii Europene. Această categorie face obiectul unui control minim, atât la intrare cât şi la ieşire, care constă în verificarea documentului de călătorie în vederea identificării persoanei.

În cadrul juridic actual, controalele la frontiere pot fi automate pentru cetăţenii Uniunii Europene care posedă deja un paşaport electronic. De asemenea, sistemul de porţi automate preconizat pentru resortisanţii din ţările terţe ar putea fi folosit şi de cetăţenii Uniunii Europene, la trecerea frontierelor externe, efectuând aceleaşi funcţii, cu excepţia faptului că, în conformitate cu dispoziţiile Codului frontierelor Schengen161, nu pot fi efectuate decât controale aleatorii în cadrul SIS şi bazelor de date naţionale.

Comparativ cu procedura de eliberare a vizei, ESTA ar oferi o metodă mai rapidă şi mai simplă de verificare a măsurii în care o persoană îndeplineşte condiţiile necesare de intrare. În prezent, Comisia realizează un studiu privind avantajele, dezavantajele şi implicaţiile practice ale introducerii ESTA. După cum se indică în Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm, aceasta intenţionează să prezinte în 2011 o comunicare privind fezabilitatea creării unui astfel de program.

157

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul economic şi social european şi către Comitetul Regiunilor COM(2008) 69, Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană, 13.2.2008.. 158

Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind elementele biometrice integrate în paşapoarte. 159

Decizia C(2006) 2909 a Comisiei din 28 iunie 2006. 160

Membri de familie ai cetăţenilor UE sau alţi cetăţeni ai SEE sau ai Elveţiei, inclusiv membrii de familie ai acestora. 161

Sistemul portughez RAPID constituie un exemplu de asemenea sistem deja operaţional.


49

4.3. Necesitatea de a se crea un Sistem european de inventariere a

evidenţelor poliţiei În cursul preşedinţiei Consiliului exercitate în 2007, Germania a lansat o discuţie

privind crearea eventuală a unui sistem european de inventariere a evidenţelor poliţiei (EPRIS - European Police Records Index System)162. EPRIS ar ajuta agenţii responsabili de aplicarea legii să localizeze informaţiile pe teritoriul Uniunii Europene, în special privind legăturile dintre indivizi suspectaţi de a participa la criminalitatea organizată.

În 2010, Comisia va prezenta Consiliului proiectul său de termeni de referinţă pentru studiul său de fezabilitate privind EPRIS. După cum se afirmă în Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm, aceasta se va strădui să prezinte în 2012 o comunicare privind fezabilitatea creării unui astfel de program.

5. Principii orientate către proces în cadrul viitoarelor aplicaţii informatice europene163

5.1. Aprofundarea studiilor de fezabilitate şi a raportului cost-eficacitate Serviciile publice bazate pe tehnologia informaţiilor trebuie să permită furnizarea

unor servicii mai bune şi cu un raport mai bun calitate-preţ pentru contribuabili. Având în vedere situaţia economică actuală, toate noile propuneri, în special atunci când se referă la înfiinţarea sau modernizarea sistemelor de informaţii, vor avea ca scop obţinerea celui mai bun raport cost-eficacitate.

O astfel de abordare va ţine cont de soluţiile deja existente pentru a minimiza suprapunerea şi pentru a maximiza sinergiile posibile. Responsabilii trebuie să evalueze dacă este posibilă îndeplinirea obiectivelor propuse printr-o mai bună utilizare a instrumentelor existente. De asemenea, trebuie luate în considerare adăugarea unor funcţii auxiliare sistemelor informatice existente înainte de a propune sisteme noi.

5.2. Elaborarea politicilor şi a strategiilor de securitate în mod ascendent Dezvoltarea unor noi iniţiative trebuie, cât mai devreme posibil, să se bazeze pe

contribuţia tuturor părţilor interesate relevante, inclusiv autorităţile naţionale responsabile pentru punerea în aplicare, actorii economici şi societatea civilă. Elaborarea politicilor care iau în considerare interesele utilizatorilor finali necesită o gândire orizontală şi o consultare la scară largă.164 Din acest motiv, trebuie stabilită o legătura permanentă cu funcţionari din cadrul autorităţilor naţionale şi cu practicieni prin intermediul structurilor Consiliului, comitetelor de gestionare şi formaţiunilor ad-hoc.

5.3. Identificarea şi repartizarea mult mai clară a responsabilităţilor Având în vedere complexitatea tehnică a proiectelor privind colectarea şi

schimbul de informaţii în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, trebuie acordată o atenţie deosebită elaborării iniţiale a structurilor de guvernare.

Experienţa de pe urma proiectului SIS II demonstrează că lipsa definirii de la bun început a unor obiective, roluri şi responsabilităţi clare, stabile şi cuprinzătoare poate duce la depăşiri de costuri şi întârzieri semnificative în punerea în aplicare. O evaluare timpurie a experienţei de pe urma punerii în aplicare a Deciziei Prüm sugerează de asemenea că o structură de guvernanţă descentralizată nu reprezintă un panaceu,

162

Documentul 15526/1/09 al Consiliului, 02.12.2009. 163

Aceste principii se bazează pe Concluziile Consiliului privind o strategie de gestionare a informaţiilor pentru securitatea internă a UE, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, 30.11.2009. 164

Principiile generale şi standardele minime privind consultarea publică sunt stabilite în COM (2002) 704 Acţiuni întreprinse în aplicarea cărţii verzi Iniţiativa europeană în materie de transparenţă, 11.12.2002.


50

deoarece statele membre nu au un conducător de proiect căruia să i se adreseze pentru consiliere cu privire la aspectele financiare sau tehnice ale punerii în aplicare.

Viitoarea Agenţie IT poate fi în măsură să furnizeze o astfel de consultanţă tehnică responsabililor cu sistemele de informaţii în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie. Aceasta poate oferi, de asemenea, o platformă pentru o implicarea largă a părţilor interesate în gestionarea operaţională şi dezvoltarea sistemelor informatice.

Ca măsură posibilă de prevenire a depăşirii costurilor şi a întârzierilor care rezultă din schimbarea cerinţelor, orice nou sistem de informaţii în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, în special în cazul în care implică un sistem informatic la scară largă, nu va fi dezvoltat înainte de adoptarea definitivă a instrumentelor juridice de referinţă care stabilesc scopul, domeniul de aplicare, funcţiile şi detaliile tehnice ale sistemului.

6. Prioritatea implementării sistemelor de protecţie a spaţiului de libertate,

securitate şi justiţie Uniunea trebuie să continue să faciliteze accesul legal pe teritoriul statelor sale

membre, luând măsuri în acelaşi timp pentru a contracara imigraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră şi menţinând un nivel ridicat de securitate. Întărirea controalelor la frontieră nu ar trebui să împiedice accesul la sistemele de protecţie al persoanelor care sunt îndreptăţite să beneficieze de acestea, şi în special al persoanelor şi grupurilor aflate în situaţii vulnerabile.

În acest sens, prioritatea trebuie să fie acordată celor care au nevoie de protecţie internaţională, precum şi primirii minorilor neînsoţiţi.

Este esenţial ca activităţile Frontex şi cele ale EASO să fie coordonate în ceea ce priveşte primirea migranţilor la frontierele externe ale Uniunii. Consiliul European solicită dezvoltarea în continuarea gestionării integrate a frontierelor, inclusiv consolidarea rolului Frontex în vederea sporirii capacităţii acesteia de a aborda mai eficient fluxurile migratorii în continuă schimbare.


51

TTEEMMAA 55:: IIMMPPEERRAATTIIVVIITTAATTEEAA PPRROOTTEECCŢŢIIEEII DDAATTEELLOORR CCUU CCAARRAACCTTEERR

PPEERRSSOONNAALL LLAA NNIIVVEELL EEUURROOPPEEAANN.. PPEERRSSPPEECCTTIIVVEE AALLEE CCOOOOPPEERRĂĂRRIIII

OOPPEERRAAŢŢIIOONNAALLEE ÎÎNN DDOOMMEENNIIUULLUUII DDRREEPPTTUURRIILLOORR OOMMUULLUUII

Atunci când normele de diferenţiere între intern şi extern devin neclare şi ambigue,

bazele suveranităţii devin şubrede165

.

1. Definirea principalelor concepte şi elemente ce compun această sintagmă

Acum aproape 500 de ani François Rabelais (1494-1553) era de părere că ştiinţa fără conştiinţă nu este decât o ruină a sufletului. Această idee îşi păstrează valabilitatea şi astăzi şi devine şi mai importantă în condiţiile dezvoltării tehnologiilor informaţionale şi impactul comunicaţiilor asupra societăţii. În prezent, multe dintre sistemele etice tradiţionale sunt considerate desuete.

Ritmul rapid de evoluţie tehnologică a acestora sunt aspectele cele mai semnificative ale actualei revoluţii informatice. Simbolul convergenţei dintre telecomunicaţii, calculatoare şi tehnologia de control, Internetul, reprezintă unul dintre vectorii Societăţii informaţionale în Europa. În prezent este un fapt comun în a recunoaşte că informaţia este omniprezentă în activităţile umane, tehnologia informaţiei şi de comunicaţii, de la calculatorul personal la reţeaua Internet, de la telefonul mobil până la reţelele mondiale de comunicaţii, este în plină dezvoltare şi ne transformă viaţa.

Păstrarea confidenţialităţii într-o societate liberă este deosebit de important. Definiţia clasică dată confidenţialităţii de Alan Westin (1967) în studiul Confidenţialitatea şi libertatea, rămâne şi astăzi actuală: Confidenţialitatea este pretenţia indivizilor, a grupurilor sau a instituţiilor de a hotărî singure când, cum şi în ce măsură informaţiile despre ele sunt comunicate altora, stabilind păstrarea confidenţialităţii într-o societate liberă.

Este nevoie de o definire a principalilor termeni utilizaţi în cadrul analizei necesităţii protecţiei datelor cu caracter personal166. Protecţia datelor cu caracter personal reprezintă un domeniu nou pentru spaţiul legislativ european şi naţional167. Conţinutul său priveşte, într-o formă generică, dreptul persoanei fizice de a-i fi apărate acele caracteristici care conduc la identificarea sa şi obligaţia corelativă a statului de a adopta măsuri adecvate pentru a asigura o protecţie eficientă.

Prin date cu caracter personal înţelegem orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Interferenţa unei autorităţi publice cu dreptul persoanelor la viaţă privată poate fi necesară în interesul securităţii naţionale, siguranţei publice sau al prevenirii criminalităţii168.

165

R. Doty, Sovereignty and the nation: constructing the boundaries of national identity, in: The social construction of state sovereignty, T.J. Biersteker and C. Weber Cambridge University Press; 1996. 166

Cf. art. 3, lit. a-i din Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecț ia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaț ie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 790 din 12 decembrie 2001. 167

Catalogul Schengen: Recomandări şi cele mai bune practici, Protecţia datelor, emis de Grupul de redactare pentru Catalogul Schengen privind protecţia datelor, 10841/2/09 REV 2 SCHEVAL 83 COMIX 485, 9768/10 SCH-EVAL 55 COMIX 361 (OR. en), Bruxelles, 10 mai 2010 (07.07). 168

A se vedea art. 8, Convenţia pentru Apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (ETS nr. 5), Consiliul Europei, 4.11.1950.


52

În ceea ce priveşte sistemul de evidenţă a datelor cu caracter personal distingem orice structură organizată de date cu caracter personal, accesibilă potrivit unor criterii determinate, indiferent dacă această structură este organizată în mod centralizat ori descentralizat sau este repartizată după criterii; funcţionale ori geografice.

În cadrul conceptului de protecţie a datelor cu caracter personal un operatorul este identificat ca orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacă scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normative169.

La elaborarea de noi instrumente care se bazează pe utilizarea tehnologiei informaţiilor, Comisia se va strădui să urmeze abordarea cunoscută sub sintagma luarea în considerare a vieţii private începând cu momentul conceperii. Aceasta înseamnă includerea protecţiei datelor cu caracter personal în baza tehnologică a unui instrument propus, limitând prelucrarea datelor la cele necesare pentru un scop propus şi acordând accesul la date numai acelor entităţi care trebuie să le cunoască170.

Destinatarul este orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, căreia îi sunt dezvăluite date, indiferent dacă este sau nu terţ; autorităţile publice cărora li se comunică date în cadrul unei competenţe speciale de anchetă nu vor fi considerate destinatari.

Persoană împuternicită de către operator este o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care prelucrează date cu caracter personal pe seama operatorului. Prin terţ distingem orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, alta decât persoana vizată, operatorul ori persoana împuternicită sau persoanele care, sub autoritatea directă a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate să prelucreze date. Datele anonime sunt acelea care, datorită originii sau modalităţii specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoana identificată sau identificabilă.

Garantarea drepturilor fundamentale ale persoanelor astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special a dreptului acestora la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, este o preocupare principală a Comisiei la elaborarea de noi propuneri care implică prelucrarea de date cu caracter personal în domeniul securităţii interne şi a al gestionării migraţiei. Art. 7 şi 8 din cartă proclamă dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii private şi de familie şi la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc171. Art. 16 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care are un caracter obligatoriu în ceea ce priveşte activităţile statelor membre, ale instituţiilor Uniunii, ale agenţiilor şi ale organismelor, reafirmă dreptul fiecărei persoane la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc172.

169

Comunicare din partea comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi social european şi Comitetul regiunilor COM(2010)245 final, O Agendă digitală pentru Europa, Bruxelles, 19.5.2010. 170

Pentru o descriere cuprinzătoare a sintagmei de luare în considerare a vieţii private începând cu momentul conceperii, a se vedea Avizul Autorităţii europene pentru protecţia datelor privind promovarea încrederii în societatea informaţională prin favorizarea protecţiei datelor şi a vieţii private, Autoritatea europeană pentru protecţia datelor, 18.3.2010. 171

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, JO UE C83, 30.3.2010, p. 389. 172

Versiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea Europeană şi ale Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83, 30.3.2010, p. 1.


53

2. Legislaţia relevantă în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal În cadrul Programului Haga, Consiliul European şi-a exprimat convingerea că

este necesar un concept inovator al schimbului transfrontalier de date cu privire la combaterea criminalităţii, pentru a întări zona de libertate, securitate şi justiţie în Uniunea Europeană. Astfel, a fost adoptat principiul disponibilităţii, care se traduce în practică prin crearea unei reţele de informaţii (obiectiv realizat la 1 ianuarie 2008). Scopul este ca organele de aplicare a legii din fiecare stat membru să poată accesa informaţiile necesare din oricare alt stat pentru a se achita de sarcinile lor.

În fiecare zi, în cadrul Uniunii Europene se prelucrează informaţii cu caracter personal. Activităţile de recrutare, evaluarea personalului, colectarea în dosare medicale a datelor privind starea de sănătate, instituirea unor sisteme de gestionare a timpului şi de supraveghere video reprezintă doar câteva exemple în acest sens. Deşi în majoritatea cazurilor informaţiile cu caracter personal stocate sunt folosite numai în scopuri legitime, fără alte consecinţe, există şi anumite riscuri.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului stabileşte trei condiţii în care pot fi justificate astfel de restricţii: dacă sunt legale, dacă urmăresc un scop legitim şi dacă sunt necesare într-o societate democratică. Interferenţa cu dreptul la viaţa privată este considerată necesară dacă răspunde unei nevoi sociale presante, dacă este proporţională cu scopul urmărit şi dacă motivele prezentate de autoritatea publică pentru a o justifica sunt relevante şi suficiente173. Respectarea normelor privind protecţia datelor cu caracter personal va face, în toate cazurile, obiectul controlului de către o autoritate independentă la nivel naţional sau la nivelul UE.

Legislaţia primară, adoptată de România în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal, are o evoluţie impusă de schimbările survenite în plan european, dar şi în plan internaţional174.

În domeniul protecţiei datelor personale, în România au fost adoptate legi, elaborate în conformitate cu Directiva 95/46/EC a Parlamentului European şi a Consiliului European din 24 octombrie 1995, pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

173

A se vedea Marper/Regatul Unit, hotărârea CEDO, Strasbourg, 04.12.2008. 174

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, Legea nr. 682/2001 privind ratificarea de către România a Convenţiei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981, Legea nr. 55/2005 de ratificare a Protocolului Adiţional la Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autorităţile de control şi fluxul transfrontalier, adoptat la Strasbourg la 18 noiembrie 2001, Legea nr. 102/2005 privind înfiinţarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, adoptat prin Hotărârea Biroului Permanent nr. 16/2005 şi modificat prin Hotărârea Biroului Permanent nr. 2/2009, Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 61/2007 pentru reglementarea unor măsuri de punere în aplicare a Convenţiei privind constituirea Oficiului European de Poliţie, Legea nr. 238/2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor în activităţile de prevenire, cercetare şi combatere a infracţiunilor, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii publice, Legea nr. 146 din 10 iulie 2008 pentru aderarea României la Tratatul dintre Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale, semnat la Prüm la 27 mai 2005, Legea nr. 298 din 18 noiembrie 2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2010 pentru modificarea anexei la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, aprobat prin Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 16/2005.


54

3. Planul naţional de responsabilizare a prelucrării datelor cu caracter personal

3.1. Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter

Personal În scopul implementării la nivel naţional a politicilor europene de securitate, a

luat fiinţă şi în România, o autoritate centrală abilitată cu astfel de atribuţii de control, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal175. Autoritatea îşi exercită competenţa stabilită176 în condiţii de independenţă faţă de orice autoritate publică sau entitate de drept privat. Legislaţia naţională în acest domeniu se oglindeşte în acquis-ul din cadrul european177. reglementează cadrul juridic general al protecţiei datelor personale la nivelul Uniunii Europene

Operatorilor din sectorul public sau privat le revine obligaţia respectării regulilor de protecţie a datelor personale, în special178: obligaţia de informare a persoanelor fizice cu privire la datele personale colectate şi utilizate; obligaţia de respectare a dreptului de acces, intervenţie şi opoziţie al fiecărei persoane fizice faţă de prelucrarea datelor sale personale; obligaţia de asigurare a confidenţialităţii şi securităţii datelor personale utilizate; obligaţia de notificare către Autoritatea naţională de supraveghere.

Atribuţiile Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal179 sunt specifice oricărei instituţii de control, putând investiga prelucrările de date cu caracter personal care cad sub incidenţa Legii nr. 677/2001 şi aplica sancţiuni, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor legale de către operatorii de date cu caracter personal, în urma sesizărilor din oficiu sau pe baza unor plângeri depuse de persoanele lezate în drepturile lor.

Autoritatea naţională de supraveghere are dreptul să facă investigaţii şi controale prealabile, să ceară autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare investigaţiei, să audieze şi să ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar public sau personal contractual care poate da informaţiile necesare soluţionării unei cereri adresate Autorităţii naţionale de supraveghere în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Preşedintele autorităţii de supraveghere este numit de Senatul României pentru un mandat de 5 ani care poate fi reînnoit o singură dată. Procedura de numire este prevăzută de art. 7 din Legea nr. 102/2005.

Independenţa autorităţii de supraveghere este asigurată şi prin modalitatea de finanţare, întrucât Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal are buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat. În anul 2008, Autoritatea de Supraveghere a efectuat 280 de investigaţii, comparativ cu 153 investigaţii efectuate în anul 2006. În 2009 s-au efectuat 333 investigaţii şi 2 controale prealabile, inclusiv la inspectoratele de poliţie la nivel central şi judeţean.

175

Legea nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 391 din data de 9 mai 2005. 176

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial nr. 790 din 12 decembrie 2001. 177

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 281/31, 23.11.1995. 178

Legea nr. 238 din 10 iunie 2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor în activităţile de prevenire, cercetare şi combatere a infracţiunilor, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 405/15.06.2009. 179

Hotărârea nr. 2 din 21 aprilie 2009 privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/28 aprilie 2009.


55

3.2. Prelucrarea datelor în cadrul Sistemului Informatic Naţional de

Semnalări Obiectivul prevederilor acquis-ului comunitar privind prelucrarea datelor cu

caracter personal, avut în vedere cu ocazia transpunerii acestora în legislaţia naţională, este reprezentat de garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată.

De ademenea, este autoritatea naţională independentă care controlează legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal conţinute în SINS şi transmiterea acestor date de pe teritoriul României, inclusiv în ceea ce priveşte schimbul şi prelucrarea ulterioară de informaţii suplimentare180.

Persoanele ale căror date se introduc în SINS: persoanele care fac obiectul unor proceduri de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare; străinii împotriva cărora s-a dispus măsura nepermiterii intrării/ieşirii; străinii împotriva cărora a fost dispusă măsura expulzării, returnării sau împotriva cărora a fost dispusă o măsură de îndepărtare de pe teritoriul României; persoanele dispărute sau persoanele care, în interesul propriei protecţii sau pentru prevenirea ameninţărilor, trebuie plasate în mod provizoriu într-un loc sigur, la cererea autorităţii competente sau a autorităţii judiciare competente; persoanele citate pentru a se prezenta în faţa autorităţilor judiciare, în cadrul unei proceduri penale care antrenează răspunderea cu privire la fapte pentru care au fost urmărite, în scopul comunicării locului unde îşi au reşedinţa sau domiciliul; persoanele cărora trebuie să li se comunice o hotărâre penală ori o cererea de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate, introduse, la cererea autorităţilor judiciare competente, în scopul comunicării locului unde îşi au reşedinţa sau domiciliul.

Categoriile de date care se introduc în SINS181: numele şi prenumele, pseudonimele care au fost eventual înregistrate separat; semnele fizice particulare, obiective şi inalterabile; data şi locul naşterii; sexul; cetăţenia; menţiunea că persoanele în cauză sunt înarmate, violente sau evadate; motivul semnalării; măsura care trebuie luată.

Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenenţa sindicală, precum şi prelucrarea datelor privind sănătatea sau viaţa sexuală.

La data aplicării în totalitate de către România a dispoziţiilor acquis-ului Schengen în temeiul deciziei Consiliului emisă în acest sens, SINS asigură transmiterea semnalărilor de interes Schengen în SIS182. Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1411/2006 au fost aprobate Normele de aplicare a OUG nr. 128/2005.

De asemenea, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi autorităţile competente sunt obligate să adopte măsuri de securitate în legătură cu gestionarea şi utilizarea SINS, care vizează: controlul accesului la echipamente, controlul suportului de date, controlul stocării, controlul utilizării, controlul accesului la date, controlul comunicaţiilor, controlul introducerii de date, controlul transportului de date.

180

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări, publicată în Monitorul Oficial nr. 866/26 septembrie 2005. 181

Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010, ce a modificat Legea 345/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări publicată în Monitorul Oficial nr. 866/26 septembrie 2005. 182

Cf art. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări, publicată în Monitorul Oficial nr. 866/26 septembrie 2005.


56

3.3. Protecţia datelor personale în SIS - art. 102-118 din Convenţia Schengen

În prezent, sistemul normativ este în curs de modificare şi completare pentru alinierea legislaţiei naţionale la acquis-ul Schengen din domeniul Sistemului Informatic Schengen şi, totodată, pentru a asigura participarea României la mecanismul de cooperare poliţienească prin Sistemul Informatic Schengen, în condiţiile actuale de dezvoltare a acestuia şi ţinând cont de întârzierile legate de operaţionalizarea SIS II183.

România a desemnat Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, ca autoritate de supraveghere responsabilă, în conformitate cu legislaţia naţională, cu derularea unei supravegheri independente a datelor personale conţinute în SINS184.

Ministerul Administraţiei şi Internelor şi autorităţile competente vor adopta măsuri tehnice, operative şi de procedură, potrivit următoarelor principii: confidenţialitate (informaţiile sunt accesibile numai pentru persoanele autorizate în funcţie de competenţe), integritate (asigurarea exactităţii şi caracterului complet al informaţiilor, precum şi a metodelor de prelucrare), disponibilitate (asigurarea accesului la informaţii în termenul solicitat), identificare şi autentificare (toţi utilizatorii sunt identificaţi şi autentificaţi în mod corespunzător, în funcţie de competenţe, înainte de orice tranzacţie), autorizare.

Autorităţile competente sunt obligate să prevină pierderea informaţiilor şi să asigure recuperarea acestora în cadrul producerii de dezastre naturale. În ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal la nivelul MAI, în prezent, această problematică este reglementată185.

Pentru aplicarea unitară a acestei legi a fost elaborat proiectul de Instrucţiuni privind măsurile de natură organizatorică şi tehnică pentru asigurarea securităţii prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de către structurile/unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, proiect care va fi aprobat de ministrul administraţiei şi internelor şi publicat în Monitorul Oficial.

Conform instrucţiunilor menţionate anterior, fiecare operator de date cu caracter personal din cadrul MAI, va elabora şi implementa proceduri proprii privind măsurile de protecţie a persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în termen 60 zile de la intrarea în vigoare a instrucţiunilor.

În vederea respectării drepturilor persoanei în materia protecţiei datelor personale şi asigurarea legalităţii prelucrărilor de date cu caracter personal în cadrul MAI., a fost numit un responsabil cu protecţia datelor personale la nivelul ministerului, ajutat în îndeplinirea atribuţiilor sale de un aparat de lucru denumit Oficiul Responsabilului cu Protecţia Datelor Personale (la nivel de serviciu în cadrul Direcţiei Schengen). De asemenea, la nivelul fiecărui operator de date cu caracter personal din cadrul MAI a fost numit un responsabil /compartiment cu protecţia datelor personale186.

183

Recomandării R(87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru reglementarea datelor cu caracter personal în activitatea poliţiei. 184

În conformitate cu art. 114 din Convenţia Schengen. 185

Legea nr. 238 din 10 iunie 2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor în activităţile de prevenire, cercetare şi combatere a infracţiunilor, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 405/15.06.2009. 186

Catalogul Schengen: Recomandări şi cele mai bune practici, Protecţia datelor, emis de Grupul de redactare pentru Catalogul Schengen privind protecţia datelor, 10841/2/09 REV 2 SCHEVAL 83 COMIX 485, 9768/10 SCH-EVAL 55 COMIX 361 (OR. en), Bruxelles, 10 mai 2010 (07.07).


57

4. Agenţii europene responsabile cu protecţia datelor vehiculate în cadrul sistemelor

Există două organisme de supraveghere a domeniului de protecţiei a datelor: 4.1. Autoritatea Europeană independentă de supraveghere pentru Protecţia

Datelor Dreptul fundamental la viaţă intimă şi privată este garantat de: Tratatul privind

instituirea Uniunii Europene (TUE), art. 6; Carta UE a Drepturilor Fundamentale, 7 decembrie 2000; Convenţia Europeană pentru protecţia Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului (ECHR), art. 8.

La începutul anului 2010, comisarul Reding a anunţat intenţia sa de a schimba mozaicul actual de norme UE privind protecţia datelor într-un instrument juridic modern şi cuprinzător187. Comisia este implicată activ în aceste discuţii în curs de desfăşurare.

Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor este o autoritate independentă fiind singura cu competenţe privind datele prelucrate de către instituţiile şi organele comunitare. Aceasta nu are competenţe la nivel naţional şi, prin urmare, nu are competenţe de supraveghere în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile naţionale sau de către întreprinderile private.

Obiectivul general al Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor este acela de a se asigura că instituţiile şi organele comunitare respectă dreptul la viaţă privată atunci când prelucrează date cu caracter personal sau elaborează noi politici. Autoritatea îşi desfăşoară activitatea între trei coordonate bine-stabilite.

Supravegherea ce constă în monitorizarea procesului de prelucrare a datelor cu caracter personal în instituţiile şi organele comunitare. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor desfăşoară această activitate în cooperare cu persoanele responsabile de protecţia datelor din fiecare instituţie sau organ comunitar. Audierea şi anchetarea plângerilor înaintate de persoanele ale căror date sunt prelucrate de către instituţiile şi organele la nivel european, inclusiv ale plângerilor înaintate de membri ai personalului administraţiei Uniunii Europene. Desfăşurarea de anchete şi de inspecţii la faţa locului, la iniţiativa Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor sau pe baza unei plângeri.

Consilierea instituţiilor şi organelor comunitare cu privire la toate aspectele care au efecte asupra protecţiei datelor cu caracter personal. Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor emite avize cu privire la propunerile legislative privind protecţia datelor cu caracter personal. Monitorizarea noilor evoluţii ale tehnologiei care pot avea efecte asupra protecţiei datelor. Intervenţia în dosarele înaintate Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Cooperarea cu autorităţile naţionale pentru protecţia datelor, pentru a promova protecţia consecventă a datelor pe teritoriul Europei. Cooperarea cu organismele de supraveghere instituite în contextul unor baze de date pe scară largă precum Eurodac188 – o bază de date care conţine amprente digitale ale solicitanţilor de azil. Orice informaţie despre o persoană fizică (adică o fiinţă umană) pot fi date cu caracter personal.

Înregistrări sonore sau imagini sunt, de asemenea, date cu caracter personal - în cazul în care o persoană poate fi identificată. Unele categorii de date necesită o atenţie

187

Peter Hustinx (European Data Protection Supervisor), Privacy and data protection – legal lessons?, EDPS Contribution, Expert Think Piece, to HiiL Law of the Future Conference 2011, Brussels, 30 July 2010. 188

Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului Eurodac pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin. Normele de punere în aplicare pentru Eurodac sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului din 28 februarie 2002.


58

specială. Acestea sunt: date care dezvăluie originea rasială sau etnică; opiniile politice; convingerile religioase sau filozofice; apartenenţa la un sindicat; date privind sănătatea sau viaţa sexuală.

Datele cu caracter personal sub formă de înregistrări suport de hârtie, precum şi datele prelucrate prin mijloace electronice sunt supuse regulamentului. Datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate pentru o perioadă nu mai mult decât este necesar pentru realizarea scopului pentru care au fost colectate. Colectarea, sortarea, consultanţa, difuzarea de date, toate sunt exemple de tipuri de prelucrare, cum sunt ştergerea sau distrugerea datelor.

Datele prelucrate trebuie să fie adecvate, pertinente şi neexcesive în raport cu scopul prelucrării. Cu alte cuvinte, operatorul de date nu poate colecta mai multe date decât este necesar pentru scopul în cauză. În plus, datele trebuie să fie actualizate, după cum este necesar. Precum şi asigurarea că datele sunt actualizate la zi, operatorul de date trebuie să permită acces la date subiecţilor. Operatorul de date trebuie să ofere anumite informaţii atunci când datele sunt colectate. Această informaţie include identitatea operatorului, scopul prelucrării, orice destinatari ai datelor şi existenţa drepturilor de acces şi de rectificare.

În anumite condiţii, datele cu caracter personal pot fi transferate către destinatari, fie în interiorul sau în afara instituţiilor Uniunii Europene. În ceea ce priveşte transferurile de pe teritoriul său la alte instituţii sau organisme comunitare, datele trebuie să fie necesară pentru îndeplinirea legitimă a sarcinilor care ţin de competenţa destinatarului, printre alte condiţii.

Un alt set de condiţii guvernează transferurile către destinatari care intră sub incidenţa legislaţiei naţionale de transpunere a Directivei 95/46/CE: destinatarii pot fi autorităţile statului membru sau de organisme private. În cazul în care un transfer către un destinatar care nu face obiectul directivei (este în afara UE) sunt avute în vedere condiţii speciale care se şi aplică.

Persoana vizată se bucură de anumite drepturi şi controlorul de date are anumite obligaţii în temeiul regulamentului. Drepturile acordate persoanelor vizate sunt pilon central al Regulamentului de protecţie a datelor. Având acces la datele dumneavoastră se deschide posibilitatea de a exercita alte drepturi, cum ar fi rectificare.

Drepturile includ: acces la datele dumneavoastră personale, în mod gratuit şi fără constrângere, în termen de trei luni; rectificare a datelor cu caracter personal inexacte sau incomplete; blocarea prelucrării datelor în anumite circumstanţe; ştergerea datelor prelucrate în mod ilegal; dreptul de a obiecta faţă de o operaţiune de prelucrare din motive întemeiate189.

În prezent, recunoaşterea drepturilor de protecţie a datelor este în plină desfăşurare prin Programul de la Stockholm şi Tratatul de la Lisabona190.

4.2. Serviciul pentru Protecţia Datelor a Parlamentului European Parlamentul European se angajează într-o gamă largă de operaţiuni de

prelucrare a datelor. Protecţia datelor este garantată la nivelul tratatelor: de la Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a prevăzut ca protecţia datelor să se aplice instituţiilor europene. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene recunoaşte, de asemenea, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal în articolul 8 din Regulamentul CE nr. 45/2001. Serviciul pentru Protecţia Datelor a

189

Catalogul Schengen: Recomandări şi cele mai bune practici, Protecţia datelor, emis de Grupul de redactare pentru Catalogul Schengen privind protecţia datelor, 10841/2/09 REV 2 SCHEVAL 83 COMIX 485, 9768/10 SCH-EVAL 55 COMIX 361 (OR. en), Bruxelles, 10 mai 2010 (07.07). 190

Hielke Hijmans (Coordinator Consultation and Court Proceedings, European Data Protection Supervisor), Data protection and International Agreements in the area of Law Enforcement, Conference on The Area of Freedom, Security and Justice in a wider world The Hague, Asser Instituut, 5 February 2010.


59

Parlamentului European are misiunea de a informa persoanele vizate şi operatorii de date cu privire la drepturile şi responsabilităţile acestora.

Există mai multe informaţii despre aceste iniţiative în curs de procesare. Chiar şi elemente care sunt banale, în sine, pot fi angrenate şi asociate cu alte elemente într-un mod în care pot fi utilizate. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 este destinat pentru a proteja libertăţile şi drepturile fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Regulamentul prevede ca arhitectura instituţională să se asigure că dispoziţiile acesteia sunt respectate. Aceasta include o autoritate independentă de supraveghere, precum şi un responsabil cu protecţia datelor în fiecare instituţie.

În ultimii ani, Comisia Europeană a consultat experţi în ceea ce priveşte un număr de iniţiative legislative în domeniul transporturilor care implică utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) - de exemplu, în domeniul transportului rutier, siguranţa rutieră şi, de asemenea pe Sistemele inteligente de transport (a se vedea avizul AEPD, 22 iulie 2009)191.

Deci, unul din obiectivele principale ale regulamentului este acela de a oferi drepturi garantate din punct de vedere al persoanelor ale căror date sunt prelucrate - subiecte de date. Persoanele vizate pot fi membri ai Parlamentului European, personal, vizitatori sau alte persoane despre care instituţia deţine date, cum ar fi petiţionarii. Operatori de protecţie a datelor primare în figurile centrale în arhitectura de protecţie a datelor fac obiectul datelor şi controlorul de date192.

Aşa cum am menţionat anterior, operatorul de date are, de asemenea, responsabilitatea de a furniza anumite informaţii persoanelor vizate. Controlorul de date trebuie să faciliteze, de asemenea, accesul persoanelor vizate la datele lor şi exercitarea drepturilor, cum ar fi rectificarea şi ştergerea. Controlorul de date trebuie să se asigure, de asemenea, că măsurile de securitate adecvate sunt puse în practică, şi emite instrucţiuni adecvate pentru a asigura confidenţialitatea în cazul în care datele sunt prelucrate de alte instituţii. Fiecare cetăţean al UE este o persoană vizată în cazul în care toate datele personale ale sale pot fi prelucrate de către Parlamentul European. Printre persoanele vizate se numără nu numai membrii Parlamentului European şi funcţionarii şi alţi angajaţi, dar şi alte persoane, cum ar fi vizitatori sau petiţionari, despre care datele sunt colectate sau prelucrate în alt mod.

Ziua Europeană a Protecţiei Datelor Personale este sărbătorită pe data de 28 Ianuarie 2010 de Statele Membre ale Consiliului Europei. Cu această ocazie se marchează împlinirea a 29 de ani de la adoptarea Convenţiei nr. 108 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal.

191

Peter Hustinx (European Data Protection Supervisor), Intelligent Transport Systems and Data Protection, ITS Conference 2010, Intelligent Transport in Europe – Putting the Commission’s Plan into Action, Brussels, 22 June 2010. 192

Giovanni Buttarelli (Assistant European Data Protection Supervisor), Data protection legislation in

Europe, preventing cyber-harassment by protecting personal data and privacy, Cyber‐Harassment

Closing Conference Teacher Union strategies on Cyber‐Harassment, Bratislava, 7 June 2010.


60

5. Instituţia Ombudsmanul-ului european în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie

5.1. Prerogativele înfiinţării unui organism de protecţie a cetăţeanului

european La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a aprobat rezoluţia care ratifică

Codul Bunei Conduite Administrative193, pe care trebuie să îl respecte instituţiile şi organele Uniunii Europene, serviciile lor administrative şi funcţionarii în contact cu persoanele individuale. Prima propunere de creare a Codului Bunei Conduite Administrative a venit din partea deputatului în Parlamentul European Roy Perry în anul 1998.

Ca o consecinţă a anchetei desfăşurate din proprie iniţiativă, mediatorul European a întocmit proiectul textului, pe care l-a prezentat apoi Parlamentului European sub forma unui raport special. Rezoluţia Parlamentului European referitoare la acest Cod se bazează pe proiectul Mediatorului European împreună cu modificările introduse de către Roy Perry, raportorul Comisiei pentru Petiţii a Parlamentului European. Codul ia în considerare principiile dreptului administrativ european cuprinse în hotărârile Curţii de Justiţie şi de asemenea se inspiră din legislaţia diferitelor ţări.

Poziţia de Ombudsman European a fost înfiinţată prin Tratatul de instituire a Uniunii Europene (Maastricht) în 1992194.

Strict etimologic, termenul ombudsman derivă din legislaţia embrionară a vechilor triburi germanice. Acestea practicau, în cazul comiterii unei fapte care contravenea intereselor comunităţii, două categorii de pedepse: fie comunitatea îl declara pe cel vinovat în afara legii - şi atunci oricine îl putea ucide, pentru că îndeplinea astfel voinţa comunităţii - fie, cu timpul, familia celui vinovat era obligată să achite familiei victimei o sumă de bani, cu titlu de despăgubire sau amendă. Deoarece colecţionarea acestei amenzi direct de către un membru al vreuneia dintre familiile implicate ar fi dus iremediabil la noi violenţe, a fost numită în acest scop o persoană neutră. În vechiul limbaj germanic, om-buds-man era cel care încasa amenda (om - despre, bud - mesager care colecţionează amenda).

În legea medievală suedeză Frostathing, aceeaşi noţiune desemna un agent care are puterea de a acţiona pentru altul, iar în suedeza modernă termenul cuprinde o arie vastă: există ombudsmani ai presei, ai sindicatelor, ai consumatorilor etc.

Administrarea defectuoasă înseamnă administrare incorectă sau incompletă – cu alte cuvinte, o instituţie nu acţionează în conformitate cu legislaţia sau nu respectă principiile de bună administrare sau încalcă drepturile omului. Iată câteva exemple: nedreptate; discriminare; abuz de putere; necomunicarea sau refuzul de a comunica informaţii; întârzieri nejustificate; proceduri incorecte.

Ombudsmanul acţionează ca intermediar între cetăţean şi autorităţile Uniunii Europene. El are dreptul de a primi şi investiga plângerile trimise de cetăţenii, companiile şi organizaţiile din Uniunea Europeană şi de orice persoană cu domiciliul sau sediul într-un stat membru UE. Ombudsmanul este ales de Parlamentul European pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reînnoit; coincide cu mandatul legislativ al Parlamentului.

193

Aprobând acest Cod, Parlamentul European a aprobat în acelaşi timp rezoluţia care cheamă Mediatorul European să aplice Codul în timpul cercetării eventualelor cazuri de conduită necorespunzătoare în administraţie în scopul de a introduce dreptul de a avea o bună administraţie, care este definit în art. 41 al Cartei. De aceea, în timpul cercetării eventualelor cazuri de conduită necorespunzătoare în administraţie, Mediatorul European ia în considerare prevederile şi principiile cuprinse în Cod. 194

Codul Bunei Conduite Administrative, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 191 din 29 iulie 1992.


61

Nikiforos Diamandouros a preluat postul de Ombudsman European în aprilie 2003 şi a fost reales în ianuarie 2005 pentru un mandat de cinci ani. Ombudsmanul investighează administrarea defectuoasă la nivelul instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene.

În legătură cu drepturile omului şi reglementările lor în diverse constituţii trebuie semnalat că mijloacele practice prin care se asigură respectul acestor drepturi sunt extrem de diverse şi uneori se deosebesc de la un stat la altul. Aproape toate constituţiile lumii garantează dreptul persoanelor care au fost prejudiciate în drepturile lor să se adreseze justiţiei. Cu toate acestea, gama drepturilor omului nu se opreşte nici pe departe aici. Într-o serie de constituţii a fost recunoscută şi consacrată instituţia Ombudsman-ului.

5.2. Necesitatea intermedierii relaţiilor între cetăţenii şi autorităţile Uniunii

Europene Ombudsman-ul este un control independent fundamentat pe principiul separaţiei

puterilor în stat, dar totodată, reprezintă şi un control depolitizat al organelor publice, prin care se creează posibilitatea asigurării unei mai bune administrări, fără a suferi joncţiuni din partea vreunei autorităţi publice.

Cauza înfiinţării instituţiei, precum şi a răspândirii acesteia în secolul trecut, poate fi explicat prin faptul că şi un act legal poate produce prejudicii pentru cetăţean. Datorită prerogativelor sale, acesta are posibilităţi să asigure o administraţie publică mai eficientă şi să promoveze reforme administrative. Se prezintă ca o opţiune pentru corectarea greşelilor administraţiei publice, întrucât pentru cetăţeni este un agent expert şi imparţial, a cărui activitate nu atrage nicio cheltuială pentru reclamaţii, fără tergiversări, fără tensiunea de a discuta cu o parte opusă (opozantă). Mai sintetic, aş spune că apără dreptul uman al individului şi cel colectiv al comunităţii împotriva deficienţei administrative.

Ombudsmanul începe investigaţiile ca urmare a unei plângeri primite sau din proprie iniţiativă. El îşi desfăşoară activitatea independent şi imparţial. Ombudsmanul nu solicită şi nu primeşte instrucţiuni de la niciun guvern sau organizaţie. În fiecare an, Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport în care îşi prezintă întreaga activitate195.

Reţeaua europeană a ombudsmanilor constă din aproape 90 de oficii în 31 de state europene. În cadrul Uniunii, cuprinde ombudsmanii şi alte organisme similare la nivel european, naţional şi regional, în timp ce la nivel naţional, include, de asemenea, Norvegia, Islanda şi ţările candidate la Uniunea Europeană. Fiecare ombudsman naţional şi organism similar din statele membre ale Uniunii Europene, precum şi din Norvegia şi Islanda a desemnat un ofiţer de legătură ca persoană de contact cu ceilalţi membri ai reţelei.

Reţeaua a fost creată în 1996 şi s-a dezvoltat constant devenind un puternic instrument de colaborare pentru ombudsmani şi personalul lor, servind ca mecanism eficient de cooperare în soluţionarea cazurilor. Exercitarea unui control eficient asupra executivului este esenţială în regimurile liberale. Ea exprimă un aspect fundamental al relaţiei dintre guvernanţi şi guvernaţi, respectiv dintre puterea executivă şi cetăţean. Astfel fiind, universalitatea controlului asupra administraţiei la iniţiativa persoanelor particulare este un principiu de ordin public fundamental în regimurile liberale.

195

Raportul General al Ombudsman-ului European 2009, publicat la 19 Aprilie 2010, Strasbourg, sursă on-line disponibilă la http://www.ombudsman.europa.eu/activities/annualreports.faces.

http://www.ombudsman.europa.eu/activities/annualreports.faces


62

6. Perspective în protecţia fluxurilor de informaţii şi date în cadrul Uniunii

Europene Pentru schimbul de informaţii sensibile dincolo de frontierele europene, statele

membre preferă soluţiile Uniunii Europene. Mai multe instrumente cu diferite dimensiuni, structură şi scop se bazează pe reţeaua s-TESTA de comunicare a datelor finanţată de Comisie pentru partajarea datelor sensibile. Acestea includ sistemele centralizate SIS II, VIS şi Eurodac, instrumentele descentralizate Prüm, ECRIS şi FIU, precum şi Europol şi Eurojust. CIS şi FIDE utilizează reţeaua comună de comunicaţie, interfaţa comună a sistemelor sau accesul internet securizat furnizat de Comisie.196.

Instrumentele analizate în secţiunea a II-a a acestui capitol conţin o serie de diferite mecanisme de revizuire. În cazul unor sisteme complexe de informaţii, precum SIS II, VIS şi Eurodac, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European şi Consiliului rapoarte anuale sau bianuale privind funcţionarea sau gradul de implementare al acestor sisteme. Instrumentele descentralizate de schimb de informaţii impun Comisiei să prezinte celorlalte instituţii un singur raport de evaluare la câţiva ani de la implementare: Directiva privind păstrarea datelor, iniţiativa suedeză şi măsurile ARO trebuie evaluate în 2010; Decizia Prüm în 2012 şi ECRIS în 2016.

Cele trei acorduri PNR prevăd revizuiri periodice şi ad hoc, iar două dintre ele includ şi clauze privind încetarea de drept a efectelor juridice. Europol şi Eurojust prezintă rapoarte anuale Consiliului, care le transmite pentru informare Parlamentului European. Aceste consideraţii sugerează faptul că structura actuală de gestionare a informaţiilor în UE nu favorizează adoptarea unui singur mecanism de evaluare pentru toate instrumentele. Având în vedere această diversitate, este esenţial ca viitoarea modificare a oricărui instrument din domeniul gestionării informaţiilor să ţină seama de eventualul său impact asupra tuturor celorlalte măsuri care reglementează colectarea, stocarea sau schimbul de date cu caracter personal în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.

Dintre diversele instrumente care sunt în prezent operaţionale, în curs de aplicare sau în curs de examinare, numai şase implică o colectare sau stocare a datelor cu caracter personal la nivel UE, şi anume, SIS, VIS, Eurodac, CIS, Europol şi Eurojust.

Toate celelalte măsuri reglementează schimbul descentralizat transfrontalier sau transferul către ţări terţe de informaţii cu caracter personal colectate la nivel naţional de autorităţi publice sau de societăţi private. Majoritatea datelor cu caracter personal sunt colectate şi stocate la nivel naţional; UE se străduieşte să confere valoare adăugată permiţând, în anumite condiţii, schimbul unor astfel de informaţii cu parteneri UE şi cu ţări terţe.

Recent, Comisia a prezentat Parlamentului European şi Consiliului o propunere modificată de instituire a Agenţiei pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie197. Viitoarea funcţie a Agenţiei IT va fi să realizeze gestionarea operaţională a SIS II, VIS şi Eurodac şi a oricărui alt sistem informatic viitor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, astfel încât să permită funcţionarea acestor sisteme în mod permanent, asigurând astfel fluxul neîntrerupt de informaţii.

196

Sunt în curs discuţii în legătură cu posibilitatea ca FIU.net, ARO şi platformele de alertă privind criminalitatea informatică să opereze pe baza acestei aplicaţii. 197

Propunere modificată a Regulamentului (UE) Nr. …/… al Parlamentului European si al Consiliului de instituire a Agenţiei pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, înaintată de Comisie în temeiul art. 293 a. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, COM(2010) 93, 19.3.2010.


63

BBIIBBLLIIOOGGRRAAFFIIEE

- Acţiunea comună din 3 decembrie 1998 adoptată de Consiliu în temeiul articolului K.3 din

Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO) (98/700/JAI)

- Acţiunea comună 98/700/JAI referitoare la crearea unui Sistem European de Arhivare a Imaginilor (FADO)

- Agenţia Frontex, Evaluare şi dezvoltare în viitor – Disertaţie prezentată la Bruxelles pe 13 Februarie 2008 de Franco Frattini în cadrul Consiliului de Miniştri al Uniunii Europene.

- Alvin Toffler, Powershift (Puterea în mişcare), Editura Bantam Books, New York, 1990. - Avizul Autorităţii europene pentru protecţia datelor privind promovarea încrederii în societatea

informaţională prin favorizarea protecţiei datelor şi a vieţii private, Autoritatea europeană pentru protecţia datelor, 18.3.2010.

- Barth, Richard, Testimony of Richard Barth, Assistant Secretary for Policy Development and Robert Mocny, Acting Director, US-VISIT Program, Department of Homeland Security, before the Senate Committee of the Judiciary, US-VISIT: Challenges and Strategies for Securing the U.S. Border, January 31, 2007.

- Carrera, S., The EU Border Management Strategy. FRONTEX and the Challenges of Irregular Immigration in the Canary Islands. Working document No. 261. CEPS, Brussels, March. 2007, sursă on-line disponibilă la adresa http://shop.ceps.eu/BookDetail.php?item_id=1482.

- Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, JO UE C83, 30.3.2010. - Catalogul Schengen al Uniunii Europene, Controlul la frontierele externe: Returnarea şi

readmisia - Recomandări şi cele mai bune practice 2009. - Catalogul Schengen: Recomandări şi cele mai bune practici, Protecţia datelor, emis de

Grupul de redactare pentru Catalogul Schengen privind protecţia datelor, 10841/2/09 REV 2 SCHEVAL 83 COMIX 485, 9768/10 SCH-EVAL 55 COMIX 361 (OR. en), Bruxelles, 10 mai 2010 (07.07).

- Codul Bunei Conduite Administrative, publicat în JO UE C 191 din 29.07.1992. - COM (2002) 704 Acţiuni întreprinse în aplicarea cărţii verzi Iniţiativa europeană în materie de

transparenţă, 11.12.2002. - Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, Prezentare generală asupra

modului de gestionare a informaţiilor în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, COM(2010)385 final, Bruxelles, 20.7.2010.

- Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul economic şi social european şi către Comitetul Regiunilor COM(2008) 69, Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană, 13.2.2008.

- Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic şi social european şi Comitetul Regiunilor, crearea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pentru cetăţenii europei, Plan de acţiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, COM(2010) 171 final, Bruxelles, 20.4.2010.

- Comunicare din partea comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi social european şi Comitetul regiunilor COM(2010)245 final, O Agendă digitală pentru Europa , Bruxelles, 19.5.2010.

- Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu COM(2009) 262, Un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie în serviciul cetăţenilor, Bruxelles, 10.6.2009.

- Comunicarea Comisiei COM (2005) 490, 12.10.2005; Concluziile preşedinţiei — Programul de la Haga, 4/5.11.2004. A se vedea, de asemenea, Declaraţia privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004.

- Comunicarea Comisiei COM(2010) 316 final/2 privind încheierea unui protocol de colaboare între Uniunea Europeană şi SUA în depistarea surselor financiare de alimentare a activităţilor teroriste, 18. 6.2010.

- Concluziile Consiliului privind instituirea platformelor naţionale de alertă şi a unei platforme europene de alertă pentru raportarea infracţiunilor constatate pe internet, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, 24.10.2008;

- Concluziile Consiliului privind un plan de acţiune pentru aplicarea strategiei concertate de combatere a criminalităţii, Consiliul Afaceri Generale, 26.4.2010. Europol a redenumit proiectul Platforma europeană împotriva criminalităţii informatice (ECCP).

- Concluziile Consiliului privind o strategie de gestionare a informaţiilor pentru securitatea internă a UE, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, 30.11.2009.

- Concluziile Preşedinţiei, Bruxelles, 4-5 noiembrie 2004. Anexa 1. 14292/1/04 REV 1; - Consiliul Extraordinar Justiţie şi Afaceri Interne, 20.9.2001.



64

- Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 239, 22.9.2000, p. 19.

- Convenţia europeană privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală (ETS nr. 30), Consiliul Europei, 20.4.1959. A se vedea, de asemenea, COM(2005) 10, 25.1.2005.

- Convenţia pentru Apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (ETS nr. 5), Consiliul Europei, 4.11.1950.

- Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei);

- Convenţie elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind utilizarea tehnologiei informaţiei în domeniul vamal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316, 27.11.1995, p. 34, modificată prin Decizia 2009/917/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 323, 10.12.2009, p. 20.

- Convenţie redactată în baza articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind asistenţa reciprocă şi cooperarea între administraţiile vamale, Jurnalul Oficial C 24/2, 23.1.1998 (Convenţia Napoli II).

- Decizia 1258 a Curţii Constituţionale a României, 8.10.2009. - Decizia 2000/642/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 271,

24.10.2000. - Decizia 2002/187/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 63,

6.3.2002, p. 1, modificată prin Decizia 2009/426/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 138, 4.6.2009, p. 14. A se vedea şi Consiliul Extraordinar Justiţie şi Afaceri Interne, 20.9.2001.

- Decizia 2002/584/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 190, 18.7.2002

- Decizia 2004/512/CE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 213, 15.6.2004, p. 5; Regulamentul (CE) nr. 767/2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 60; Decizia 2008/633/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 129. A se vedea, de asemenea, Declaraţia privind combaterea terorismului, Consiliul European, 25.3.2004.

- Decizia 2005/681/JAI a Consiliului din 20 septembrie 2005 de instituire a Colegiului European de Poliţie (CEPOL), publicată în Jurnalul Oficial L 256 din 01 octombrie 2005, P. 0063 – 0070, de abrogare a Deciziei 2000/820/JAI de înfiinţare a Colegiului European de Poliţie (CEPOL), publicată în Jurnalul Oficial L 336 din 30 decembrie 2000, p. 1.

- Decizia 2005/876/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322, 9.12.2005.


- Decizia 2008/615/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 210, 6.8.2008;




- Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, precum şi Regulamentul (CE) 45/2001, Convenţia 108 a Consiliului Europei, Protocolul adiţional 181 la aceasta şi Recomandarea privind sectorul poliţienesc.

- Decizia 2009/371/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121, 15.5.2009, p. 37, care înlocuieşte Convenţia în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea European, privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 316, 7.11.1995, p. 2.


- Decizia C(2006) 2909 a Comisiei din 28 iunie 2006. - Decizia Comisiei 1999/352 CE, CECO din 28 aprilie 1999 privind înfiinţare a Oficiului European

Antifraudă (OLAF) (JO 1999 L136). - Decizia Comună a Consiliului 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 adoptată în temeiul art. K.3

din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind incriminarea participării la o organizaţie criminală în statele membre ale Uniunii Europene.


65

- Decizia Consiliului nr.187/28 februarie 2002 pentru înfiinţarea Eurojust în vederea consolidării luptei împotriva delictelor grave.

- Decizia Consiliului 2008/633/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218, 13.8.2008, p. 129

- Decizia Consiliului 2009/371/JAI din 6 aprilie 2009 privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Europol), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 121/37 din 15 mai 2009.

- Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 164, 22.6.2002, p. 3; modificată prin Decizia-cadru 2008/919/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 330, 9.12.2008, p. 21).

- Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial L 386, 29.12.2006, p. 89. - Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L

220, 15.8.2008, p. 32; Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 93, 7.4.2009, p. 23; Decizia 2009/316/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 93, 7.4.2009, p. 33. A se vedea, de asemenea, COM(2005) 10, 25.1.2005.

- Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial L 350, 30.12.2008, p. 60. - Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 93,

7.4.2009, p. 23; Decizia 2005/876/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 322, 9.12.2005, p. 33; Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 350, 30.12.2008, p. 60; Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (ETS nr. 108), Consiliul Europei, 28.1.1981 (Convenţia 108 a Consiliului Europei).

- Decizie a Consiliului 11222/1/10 REV1privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii privind prelucrarea şi transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste, 24.6.2010; Documentul Consiliului 11222/1/10 REV1 COR1, 24.6.2010.

- Decizie-cadru a Consiliului COM(2007) 654 final privind utilizarea registrului cu numele pasagerilor (PNR) în scopul aplicării legii, Bruxelles, 6.11.2007.

- Deciziei 2000/820/JAI de înfiinţare a Colegiului European de Poliţie (CEPOL), publicată în Jurnalul Oficial L 336 din 30 decembrie 2000, p. 1.

- Deciziei 2009/917/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 323, 10.12.2009, p. 20.

- Deciziei Consiliului nr. 2005/358/EC din 26 aprilie 2005 pentru stabilirea sediului Frontex. - Directiva 2002/58/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, 13.4.2006 - Directiva 2004/82/CE a Consiliului, publicată în JO al Uniunii Europene L 261, 6.8.2004, p. 24. - Directiva 2005/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 309, 25.11.2005, p. 15

(A treia directivă privind combaterea spălării banilor). - Directiva 2006/24/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 105, 13.4.2006, p. 54. - Directiva 95/46/CE (Directiva privind protecţia datelor), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene L 281, 23.11.1995, p. 31. - Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind

protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 281/31.

- Documentul Consiliului 17024/09, adoptat de Consiliul European la 10-11 decembrie 2009. - Documentul Consiliului 5441/08, 30.1.2008; Documentul Consiliului 6162/10, 5.2.2010. - Evaluarea impacturilor economice ale Planului de acţiune privind serviciile financiare — Raport

final (pentru Comisia Europeană, DG MARKT), CRA International, 03.2009. - Faure Atger, A., The Abolition of Internal Border Checks in an Enlarged Schengen Area:

Freedom of movement or a scattered web of security checks? Research Paper No. 8. CEPS Brussels, March. 2008, sursă on-line disponibilă la adresa http://shop.ceps.eu/BookDetail.php?item_id=1629.

- Giovanni Buttarelli (Assistant European Data Protection Supervisor), Data protection legislation in Europe, preventing cyber-harassment by protecting personal data and privacy,

Cyber‐Harassment Closing Conference Teacher Union strategies on Cyber‐Harassment, Bratislava, 7 June 2010.

- Hazel Smith, European Union Foreign Policy, London, Pluto Press, 2002. - Hielke Hijmans (Coordinator Consultation and Court Proceedings, European Data Protection

Supervisor), Data protection and International Agreements in the area of Law Enforcement, Conference on The Area of Freedom, Security and Justice in a wider world The Hague, Asser Instituut, 5 February 2010.



66

- Hobbing, P., Tracing Terrorists: The EU-Canada Agreement in PNR Matters, CEPS Special Report/September 2008. sursă on-line disponibilă la adresa http://shop.ceps.eu/BookDetail.php?item_id=1704.

- Hotărârea Curţii Constituţionale din Germania, Bundesverfassunggericht 1 BvR 256/08, 11.3.2008.

- Hotărârea nr. 2 din 21 aprilie 2009 privind modificarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, publicată în Monitorul Oficial nr. 277/28 aprilie 2009.

- http://www.fiu.net/. - Jacksta, Robert, Smart Borders: The Implementation of US-VISIT and other Biometric Control

Systems,Alexandria, VA, October 26-27, 2004. - Laudon, K.C., Laudon, J.P., Management Information System. A Contemporary Perspective,

Second Edition, Macmillan Publishing Company, New York, 1991. - Legea nr. 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de

Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 391 din data de 9 mai 2005.

- Legea nr. 141 din 12 iulie 2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, publicată în Monitorul Oficial nr. 498 din 19 iulie 2010, data intrării în vigoare 22/07/2010, ce a modificat Legea 345/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări publicată în Monitorul Oficial nr. 866/26 septembrie 2005.

- Legea nr. 238 din 10 iunie 2009 privind reglementarea prelucrării datelor cu caracter personal de către structurile/unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor în activităţile de prevenire, cercetare şi combatere a infracţiunilor, precum şi de menţinere şi asigurare a ordinii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 405/15.06.2009.

- Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 790 din 12 decembrie 2001.

- Marper/Regatul Unit, hotărârea CEDO, Strasbourg, 04.12.2008. - Marshall Peter, Research Methods, Editura Peter Marshall, 2001. - Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei au fost adoptate în conformitate cu

Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de executare conferite Comisiei.

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 128/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări, publicată în Monitorul Oficial nr. 866/26 septembrie 2005.

- Programul de la Stockholm - O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora, Documentul Consiliului 5731/10, 3.3.2010; COM(2010)171, 20.4.2010 (Planul de acţiune privind Programul de la Stockholm).

- Propunere modificată a Regulamentului (UE) Nr. …/… al Parlamentului European si al Consiliului de instituire a Agenţiei pentru gestionarea operaţională a sistemelor informatice la scară largă, în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, înaintată de Comisie în temeiul art. 293 a. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, COM(2010) 93, 19.3.2010.

- Protocolul adiţional la Convenţia pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal, cu privire la autorităţile de control şi fluxul transfrontalier al datelor (ETS nr. 181), Consiliul Europei, 8.11.2001 (Protocol adiţional 181); Recomandarea nr. R (87) 15 a Comitetului de Miniştri ce reglementează utilizarea datelor personale în sectorul poliţienesc, Consiliul Europei, 17.9.1987 (Recomandarea privind sectorul poliţienesc).

- Raportul Anual Cepol 2009, http://www.cepol.europa.eu/fileadmin/website/newsroom/pubblications/ Annual_ Report_ 2009.pdf, sursă on-lina accesată la data de 17.08.2010, ora 16

00.

- Raportul Anual Eurojut 2009, http://www.eurojust.europa.eu/press_releases/annual_reports/2009/ Annual_Report _2009_RO.pdf, sursă on-line accesată la data de 18.08.2010, ora 14

00.

- Raportul Anual Europol 2009, http://www.europol.europa.eu/publications/Annual_Reports/ Annual%20Report%2 02009.pdf, sursă on-line accesată la data de 16.08.2010, ora 09

00.

- Raportul General al Agenţiei Frontex pentru anul 2009, Sursă online: http://www.frontex.europa.eu/gfx/frontex/files/general_report/2009/general_report_2009_en.pdf, 19.05.2010, ora 14

00.

- Raportul General al Ombudsman-ului European 2009, publicat la 19 Aprilie 2010, Strasbourg, sursă on-line disponibilă la http://www.ombudsman.europa.eu/activities/annualreports.faces.


http://www.fiu.net/







http://www.frontex.europa.eu/gfx/frontex/files/general_report/2009/general_report_2009_en.pdf

http://www.ombudsman.europa.eu/activities/annualreports.faces


67

- Recomandării R(87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei pentru reglementarea datelor cu caracter personal în activitatea poliţiei.

- Reglementarea Consiliului (EC) nr. 2007/2004 din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 349, 25 noiembrie 2004.

- Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299, 8.11.2008

- Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului Eurodac pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin. Normele de punere în aplicare pentru Eurodac sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 407/2002 al Consiliului din 28 februarie 2002.

- Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 50, 25.2.2003, p. 1

- Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 008 din 12 ianuarie 2001 P. 0001 – 0022.

- Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) şi schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă şedere (Regulamentul VIS)

- Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 243/1 din 15.9.2009.

- Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului în ceea ce priveşte acest mecanism şi de reglementare a sarcinilor şi a competenţelor agenţilor invitaţi.

- Regulamentul (CEE) 2913/92 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 302, 19.10.1992.

- Regulamentul Consiliului CE nr. 1683/1995 privind instituirea unui format uniform de vize. - Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind elementele

biometrice integrate în paşapoarte. - Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2725/2000 din 11 decembrie 2000 privind înfiinţarea

Eurodac, publicat în Jurnalul Oficial L 316 di 15 decembrie 2000 - Regulamentului 1073/1999/CE al Parlamentului European şi al Consiliului, şi a Regulamentului

Consiliului (Euratom) 1074/1999 din 25 mai 1999 privind investigaţiile realizate de OLAF. - Regulamentului Consiliului Uniunii Europene 1049/2001 privind accesul public la

documentele de lucru ale Parlamentului European, Consiliului Europei şi Comisiei Europene . - Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA(2010) 029, 11.02.2010. - Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA(2010)0144, 05.05.2010. - Rezoluţia Parlamentului European, P7_TA-PROV(2010)0279, 8.7.2010. - Statewatch News Online, EU-PNR scheme being re-written by the Council, October 2008, sursă

on-line http://www.statewatch.org/news/2008/oct/04eu-pnr-rewrite.htm. - Stoica, I., Informaţie şi cultură, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997, p. 12. - Sursă online: https://www.ifado.consilium.europa.eu/, accesată la data de 06.12.2009, ora 15

30.

- The Tools Called to Support the 'Delivery' of Freedom, Security and Justice: a comparison of border security systems in the EU and in the US, Directorate-General Internal Policies, Policy Department C, Citizens' Rights and Constitutional Affairs, PE 410.681, February 2009, Brussels, European Parliament.

- Versiunea consolidată a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/49 din 30 martie 2010.

- White House, Fact Sheet: Border Security, The White House, January 25, 2002, http://www.whitehouse.gov/ news /releases/2002/01/20020125.html, sursă on-line accesată la data de 20.08.2010, ora 16

00.


https://www.ifado.consilium.europa.eu/

http://www.whitehouse.gov/%20news%20/releases/2002/01/20020125.html


68

MMiicc ddiiccţţiioonnaarr eexxpplliiccaattiivv tteerrmmeennii ddee ssppeecciiaalliittaattee

Acord de frontieră - instrument juridic încheiat între state ce au graniţe comune, care reglementează drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi privitoare la întreţinerea frontierei, la modul de utilizare a drumurilor de frontieră, la posibilităţile de trecere a frontierei de către diferite categorii de persoane - vameşi, lucrători ai căilor ferate, cetăţeni care posedă gospodării pe teritoriul celuilalt stat etc. Acordurile de frontieră, denumite uneori tratat de frontieră, convenţie de frontieră etc. au la bază criteriul interesului reciproc al părţilor de a-şi apăra suveranitatea de stat şi teritorială. România a încheiat acorduri de frontieră cu toate statele vecine, plus o serie de alte acorduri privind diferite aspecte ale regimului de frontieră, cum ar fi: în probleme hidrotehnice, ale pescuitului în apele de frontieră etc.

Alertă - o serie de date introduse în SIS II care le permit autorităţilor competente să identifice o persoană sau un obiect în vederea luării unor măsuri specifice în ceea o/îl priveşte.

Autocolant de viză - modelul uniform de viză;

Azil - în dreptul internaţional, dreptul suveran al statelor de a acorda cetăţenilor altui stat, urmăriţi în statul lor pentru anumite activităţi, posibilitatea de a intra pe teritoriul lor în vederea stabilirii acolo şi de a refuza extrădarea lor. Această formă de azil este cunoscută şi sub numele de azil teritorial, spre deosebire de azilul diplomatic, practicat de unele state latino-americane şi nerecunoscut în general pe plan internaţional şi care constă în acordarea azilului unor cetăţeni ai statelor de reşedinţă în localul unor misiuni diplomatice. în principiu azilul se acordă numai persoanelor urmărite pentru activitate politică, nu şi pentru săvârşirea unei crime de drept comun sau de acţiuni contrare scopurilor şi ţelurilor Naţiunilor Unite. Reglementarea dreptului de azil este în primul rând de competenţa fiecărui stat. în general el este prevăzut în constituţiile statelor. Ca expresie a colaborării statelor în acest domeniu, sub egida O.N.U., a fost adoptată Declaraţia internaţională privind azilul teritorial, după ce în prealabil dreptul de azil a fost recunoscut şi în art. 14 din Declaraţia universală a drepturilor omului în formularea: 1. în faţa persecuţiei, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări. 2. Acest drept nu poate să fie invocat în caz de urmărire realmente fondată pe o crimă de drept comun sau pe acţiuni contrare scopului şi principilor Naţiunilor Unite.

Cerere de azil - va însemna orice cerere înaintată în scris, oral sau în alt mod de către un străin la o frontiera externă sau pe teritoriul unei părţi contractante pentru obţinerea recunoaşterii calităţii de refugiat în conformitate cu Convenţia de la Geneva referitoare la statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951, modificată şi completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967, şi pentru obţinerea în consecinţă a dreptului de şedere.

Cetăţeanul UE - orice persoană care posedă naţionalitatea unui Stat Membru al Uniunii Europene.

Cetăţeanul unui stat terţ se referă la orice persoană care nu este o persoană care se bucură de dreptul comunitar al liberei circulaţii.

Consulat - misiunea diplomatică sau oficiul consular ale unui stat membru autorizate să elibereze vize şi conduse de un funcţionar consular de carieră.

Controalele din a doua linie sunt controalele suplimentare care pot fi desfăşurate într-o locaţie specială, îndepărtată de locul în care toate persoanele sunt controlate (prima linie).

Control la frontiera - activitatea desfăşurată de personalul autorităţilor competente pentru asigurarea respectării condiţiilor prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi a altor bunuri.

Controlul amănunţit - este controlul ce se desfăşoară asupra cetăţenilor statelor terţe, în opoziţie cu controlul minimal desfăşurat asupra persoanelor care se bucura de dreptul comunitar al liberei circulaţii. Acesta consta în verificarea de către poliţiştii de frontieră a faptului dacă cetăţeanul statului terţ îndeplineşte toate condiţiile pentru a intra (şi ieşi) pe (de pe) teritoriul unui Stat Schengen.

Controlul frontierelor - activitatea desfăşurată la o frontieră ca răspuns exclusiv la intenţia de a trece, sau la actul de a trece frontiera, fără nicio alta consideraţie, care constă în activitate de control şi de supraveghere a frontierei.

Controlul minim - controlul desfăşurat, de regulă, asupra persoanelor care se bucură de dreptul comunitar al liberei circulaţii, pentru a verifica identitatea acestora şi naţionalitatea pentru cetăţenii UE/EEA/CH, sau identitatea acestora şi legăturile de familie cu un cetăţean UE/EEA/CH, pentru membrii de familie ai acestora care nu sunt ei înşişi cetăţeni UE/EEA/CH. Acesta constă intr-o verificare rapidă şi la obiect a documentului de călătorie, cu scopul de a verifica valabilitatea acestuia şi de a detecta prezenţa oricăror semne de falsificare sau contrafacere. Acest control poate implica consultarea, în


69

bazele de date relevante, a informaţiilor cu privire la documentele furate, deturnate, pierdute sau invalidate.

Culoar de frontiera - fâşia de teren situată de o parte şi de alta a frontierei de stat, stabilită în baza acordurilor şi convenţiilor de frontieră încheiate de România cu statele vecine în scopul evidenţierii şi protejării semnelor de frontieră.

Date anonime - date care, datorită originii sau modalităţii specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoana identificată sau identificabilă.

Date cu caracter personal - orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale.

Date Suplimentare - datele stocate în SIS II şi care sunt în legătură cu alertele din SIS II, date care urmează să fie puse, fără întârziere, la dispoziţia autorităţilor competente, în cazul în care o persoană cu privire la care s-au introdus date în SIS II este găsită ca urmare a căutărilor efectuate în acest sistem.

Destinatar - orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, căreia îi sunt dezvăluite date, indiferent dacă este sau nu terţ; autorităţile publice cărora li se comunică date în cadrul unei competenţe speciale de anchetă nu vor fi considerate destinatari;

Document de călătorie recunoscut - un document de călătorie recunoscut de unul sau mai multe state membre în scopul aplicării vizelor;

Fâşie de protecţie a frontierei de stat - fâşia de teren constituită de-a lungul frontierei de stat în scopul protejării semnelor de frontieră şi asigurării controlului accesului în apropierea liniei de frontieră.

Filă separată pentru aplicarea vizei - formatul tipizat pentru formularele destinate aplicării vizelor eliberate de statele membre persoanelor care deţin documente de călătorie nerecunoscute de statul membru care completează formularul în sensul Regulamentului (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care completează formularul respectiv.

Frontiera de stat - linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul ori, acolo unde frontiera nu este marcată în teren cu semne de frontieră, de la un punct de coordonate la altul; la fluviul Dunărea şi celelalte ape curgătoare frontiera de stat este cea stabilită prin acordurile, convenţiile şi înţelegerile dintre România şi statele vecine, cu luarea în considerare a faptului că principiul general acceptat de dreptul internaţional fluvial este acela că frontiera trece pe mijlocul şenalului navigabil principal, iar la apele curgătoare nenavigabile, pe la mijlocul pânzei de apă; la Marea Neagră frontiera de stat trece pe la limita exterioară şi limitele laterale ale mării teritoriale a României.

Frontiere interne - frontierele comune terestre ale părţilor contractante, precum şi aeroporturile pentru zborurile interne şi porturile pentru liniile regulate de pasageri, care au ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusivă alte porturi de pe teritoriile părţilor contractante, fără escale în porturi din afara acestor teritorii.

Frontierele externe - sunt frontierele terestre ale Statelor Schengen, inclusiv frontierele fluviale şi pe lacuri, frontierele marine şi aeroporturile acestora, porturile fluviale, porturile maritime şi pe lacuri, cu condiţia ca acestea să nu fie frontiere interne.

Informaţii Suplimentare - acele informaţii care nu sunt stocate în SIS II, dar care sunt în legătură cu alertele introduse în SIS II şi care urmează a fi transmise în cadrul schimbului de informaţii: în cazul în care măsura necesară nu poate fi luată; în cazul în care se ia în considerare calitatea datelor din SIS II; în cazul în care se ia în considerare compatibilitatea alertelor unele cu altele şi prioritatea acestora; în cazul în care se iau în considerare drepturile de acces; în urma obţinerii unui rezultat, pentru a permite luarea unei măsuri adecvate; pentru a permite statelor membre să se consulte sau să se informeze reciproc în cazul în care introduc o alertă.

Infracţiune de frontieră - fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri.

Intermediar comercial - o agenţie administrativă privată, o firmă de transport sau o agenţie de voiaj (agenţie de turism sau de comercializare cu amănuntul).

Membrii familiilor cetăţenilor ţărilor UE/EEA/CH - sunt, indiferent de naţionalitatea acestora: soţul/soţia şi, dacă acest lucru este prevăzut, în baza legislaţiei unui Stat Membru şi recunoscut de legislaţia Statului


70

Membru gazdă, drept echivalentul unei căsătorii, partenerul cu care cetăţeanul UE/EEA/CH a contractat un parteneriat legal înregistrat; descendenţii direcţi mai tineri de 21 de ani, sau persoanele aflate în grijă, inclusiv aceia ai soţului/soţiei sau partenerului legal înregistrat; rudele directe ale persoanei aflate în îngrijire pe linie ascendentă, inclusiv acelea ale soţului/soţiei sau partenerului legal înregistrat.

Operator - orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacă scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoană fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care este desemnată ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normative.

Părţi contractante - statele părţi la Acordul dintre guvernele statelor Uniunii Economice a Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune, semnat la 14 iunie 1985, precum şi la Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economica Benelux, Republicii Federale Germania şi Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, adoptată la Schengen la 19 iunie 1990.

Permis de şedere - o autorizaţie de orice tip eliberată de o parte contractantă prin care se acordă dreptul de şedere pe teritoriul său. Această definiţie nu va include permisiunea temporară de şedere pe teritoriul unei părţi contractante pe durata soluţionării unei cereri de azil sau pentru eliberarea unui permis de şedere.

Persoana apatridă se referă la o persoană care nu este considerată cetăţean de niciun stat în baza legii acestuia.

Persoana eligibilă pentru protecţie subsidiară - se referă la cetăţeanul unui stat terţ sau la o persoană apatridă care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru a deveni refugiat, însă în legătură cu care au fost indicate motive substanţiale pentru a considera ca persoana respectivă, dacă s-ar întoarce în ţara sa de origine, sau în cazul persoanelor apatride, în ţara unde acestea domiciliază în mod obişnuit, s-ar confrunta cu un risc real de a suferi un rău grav, aşa cum este acesta definit în Articolul 15 al Directivei Consiliului 2004/83/CE, şi nu poate, sau, datorită unui astfel de risc, nu doreşte să se prevaleze de protecţia acelei ţări.

Persoana împuternicită de către operator - o persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, care prelucrează date cu caracter personal pe seama operatorului.

Persoanele care se bucura de dreptul comunitar al liberei circulaţii - sunt cetăţenii Statelor Membre ale Uniunii Europene, ţărilor EEA şi Elveţiei, precum şi membrii familiilor acestora, indiferent de naţionalitatea acestora, care-i însoţesc sau li se alătura.

Poliţist de frontieră - se referă la orice oficial public desemnat, în conformitate cu legislaţia naţională, la un punct de trecere a frontierei, sau de-a lungul frontierelor, sau în imediata vecinătate a acelei frontiere, şi care îndeplineşte sarcini de control a frontierelor, în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională.

Prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operaţiune sau set de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea către terţi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea.

Punct de mic trafic - orice loc organizat şi autorizat de Guvernul României pentru trecerea frontierei de stat a persoanelor din zona de frontiera, stabilit prin convenţii şi acorduri încheiate cu statele vecine.

Punct de trecere a frontierei - orice punct de trecere autorizat de autorităţile competente pentru trecerea frontierelor externe.

Refugiat - cetăţeanul unui stat terţ sau persoana apatridă care, datorită unei temeri bine fondate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinie politică sau apartenenţa la un anumit grup social, se află în afara statului de naţionalitate şi nu poate, sau, datorită acestei frici, nu doreşte să se prevaleze de protecţia acelei ţări, sau o persoana apatridă, care, aflându-se în afara ţării fostei reşedinţe obişnuite din aceleaşi motive ca cele menţionate mai sus, nu poate, sau, datorită acelei frici, nu doreşte să se întoarcă în această ţară.

Regim de control al poliţiei de frontieră - totalitatea normelor prevăzute de lege cu privire la verificările desfăşurate de poliţiştii de frontieră asupra persoanelor, activităţilor sau imobilelor aflate în zonele de


71

competenţă ale poliţiei de frontieră, pentru constatarea şi sancţionarea faptelor de încălcare a normelor prevăzute de lege.

Resortisant al unei ţări terţe - orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii Europene.

Sistem de evidenţă a datelor cu caracter personal - orice structură organizată de date cu caracter personal, accesibilă potrivit unor criterii determinate, indiferent dacă această structură este organizată în mod centralizat ori descentralizat sau este repartizată după criterii funcţionale ori geografice.

Solicitantul de azil - se referă la cetăţeanul unui stat terţ sau la o persoană apatridă care a depus o cerere de azil în legătură cu care nu a fost luată încă o decizie finală.

Solicitarea de protecţie internaţională - se referă la o solicitare formulată de cetăţeanul unui stat terţ sau de o persoana apatridă în vederea obţinerii de protecţie din partea unui Stat Membru, care poate fi înţeleasă ca solicitând statut de refugiat sau statut de protecţie subsidiară.

Soluţionarea cererilor de azil - ansamblul procedurilor de examinare şi adoptare a unei decizii privind cererile de azil, inclusiv măsurile întreprinse în conformitate cu decizia finală cu privire la o astfel de cerere, cu excepţia hotărârii adoptate de partea contractantă.

Stat terţ - orice alt stat decât părţile contractante.

Statele EEA - Norvegia (NO), Islanda (IS) şi Liechtenstein (LI).

Stocarea – păstrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese.

Străin în legătură cu care a fost emisă o alertă în scopul nepermiterii intrării - un străin în legătură cu care a fost emisă o alertă în Sistemul de Informaţii Schengen în conformitate cu art. 96, pentru a se refuza intrarea acestei persoane.

Străin semnalat ca inadmisibil - străinul care se află într-o situaţie de nepermitere a intrării pe teritoriul României dintre cele prevăzute de legislaţia în vigoare privind regimul străinilor.

Terţ - orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, instituţiile şi structurile teritoriale ale acestora, alta decât persoana vizată, operatorul ori persoana împuternicită sau persoanele care, sub autoritatea directă a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate să prelucreze date.

Transportator - orice persoană fizică sau juridică care asigură, cu titlu profesional, transportul de persoane şi bunuri pe cale aeriană, navală sau terestră.

Trecere ilegală a frontierei de stat - trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română.

Viză - o autorizaţie emisă de un Stat Membru sau o hotărâre luată de un astfel de Stat, care este necesară în vederea intrării pentru o şedere prevăzută în acel Stat Membru sau în câteva State Membre, sau pentru tranzitul pe teritoriul acelui Stat Membru sau al câtorva State Membre.

Viză cu valabilitate teritorială limitată - o viză valabilă pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, dar nu al tuturor statelor membre.

Viză de tranzit aeroportuar - o viză valabilă pentru tranzitarea zonelor de tranzit internaţional din unul sau mai multe aeroporturi ale statelor membre.

Viză uniformă - o viză valabilă pentru întregul teritoriu al statelor membre.

Zbor intern - orice zbor care are ca punct de plecare sau ca destinaţie exclusiva teritoriile părţilor contractante, fără aterizare pe teritoriul unui stat terţ.

Zonă contiguă - fâşia de mare care se întinde dincolo de limita exterioară a mării teritoriale până la 24 de mile marine măsurate de la liniile de bază spre larg. Statul riveran îşi exercită în această zonă jurisdicţia şi controlul, dispunând de o serie de drepturi speciale : dreptul de control vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei, dreptul de a preveni şi reprima în zonă infracţiunile comise pe teritoriul său sau în marea sa teritorială, exercitând în acest scop dreptul de urmărire împotriva navei respective.