Tema 4 Operaţiunile pasive ale băncilor4.1. Resursele proprii, capitalul normativ total al băncii4.2. Resursele atrase ale băncii 4.2.1. Depozitele bancare 4.2.2. Creditele interbancare 4.2.3. Titluri financiare emise de băncile comerciale

4.1. Resursele proprii, capitalul normativ total al băncii Resursele băncilor sunt constituite din resurse proprii şi resurse atrase. Resursele proprii ale băncii comerciale sunt constituite din capitalul subscris de acţionari şi

din beneficiile distribuite şi înglobate în diferite fonduri de rezervă sau de risc. Din punct de vedere al gradului de stabilitate, resursele proprii cuprind resurse stabile, care pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social, fondul de rezervă, primele legate de capitalul social şi resurse temporare, care pot fi plasate pe termen foarte scurt, constituite din rezervele pentru pierderi la credite, dividende de plată, fonduri de rezervă constituite temporar etc.

Capitalul propriu al băncii îndeplineşte trei funcţii esenţiale:1. Funcţia de protecţie înseamnă protecţia deponenţilor şi a creditorilor băncii. În caz de

falimentare a băncii, din acest fond sunt achitate toate obligaţiunile faţă de deponenţi şi creditori; se menţine solvabilitatea pe parcursul activităţii băncii indiferent de apariţia unor cheltuieli neprevăzute. Aceasta este funcţia de bază a capitalului statutar.

2. Funcţia operativă rezidă în asigurarea băncii cu mijloace financiare care constituie baza activităţii bancare. Resursele fundamentale pentru efectuarea operaţiunilor active sunt resursele atrase. În cadrul acestei funcţii al capitalului propriu al băncii se asigură o bază adecvată de creştere a operaţiunilor active.

3. Funcţia de reglementare a capitalului propriu se raportează la normele BNM aferente suficienţei capitalului minim, a diferitor indicatori prudenţiali care se calculează în baza mărimii capitalului băncii.

Structura capitalului băncii este alcătuită din următoarele elemente de bază:Capitalul social – se constituie din valoarea aporturilor primite de la acţionari în contul

achitării acţiunilor şi va fi egal cu produsul valorii nominale a acţiunilor plasate şi numărul acestora.

Surplusul de capital – este format din contul diferenţei dintre preţul de plasare a acţiunilor şi valoarea lor nominală.

Profit nerepartizat – reprezintă profitul acumulat pe parcursul anului de gestiune după impozitare şi plata dividendelor.

Fondurile proprii de rezervă – sunt de mai multe tipuri: fond de rezervă; fondul de risc; fondul de reevaluare a mijloacelor fixe, fondul de stimulare economico-materială şi alte fonduri cu destinaţie specială.

În special fondul de rezervă conform Legii SA trebuie să constituie 15% din valoarea capitalului social, fiind format din defalcările anuale din profitul net până la atingerea mărimii prevăzute în statut, dar nu mai puţin de 5% din profitul net anual. Este utilizat pentru acoperirea eventualelor pierderi ale băncii.

Un indicator specific activităţii bancare este Capitalul Normativ Total (CNT). Structura CNT este prezentată mai jos.

CNT include suma dintre:- capitalul de gradul I;- capitalul de gradul II.

Minus cotele de participare în capitalul altor bănci.___________Capitalul de gradul I este componenta de bază a CNT, care include:suma dintre:

- acţiunile ordinare aflate în circulaţie;

- acţiunile preferenţiale cu dividende nefixate şi acţiunile preferenţiale cu dividende fixate necumulative aflate în circulaţie;

- surplusul de capital (mijloacele băneşti obţinute din plasarea acţiunilor peste valoarea nominală a acţiunilor enumărate mai sus);

- profitul nedistribuit şi rezervele menţinute.___________minus suma totală a următoarelor:

- mărimea incompeltă a rezervelor pentru pierderi la credite (fondul de risc); - active nemateriale nete.

___________Capitalul de gradul II este componenta suplimentară a CNT şi include:suma dintre;

- acţiunile preferenţiale cu dividende fixate cumulative şi parţial cumulative cu scadenţa nefixată aflate în circulaţie;

- surplusul de capital (mijloacle băneşti obţinute din plasarea acţiunilor peste valoarea nominală a acţiunilor enumărate mai sus);

- datoriile subordonate ca scadenţa nefixată; - datoriile subordonate cu scadenţa mai mare de 5 ani.

minus:- marimea sumei capitalului de gradul II, care depăşeşte capitalul de gradul I.

4.2. Resursele atrase ale bănciiResursele atrase constituie elementul de bază care permite băncii comerciale să le utilizeze în

scopul acordării creditelor şi de efectuare a investiţiilor, veniturile obţinute fiind baza plăţii dobânzii pentru mijloacele atrase, precum şi profitului obţinut în urma activităţii.

De obicei resursele atrase constituie 80-90% din resursele totale ale băncii. În funcţie de caracterisiticile sale ele pot fi grupate în:

I. Resurse depozit – conturi curente ale persoanelor fizice şi juridice, depozite la vedere şi la termen etc.

II. Resurse nondepozit - - credite interbancare, titluri financiare emise.De regulă ponderea cea mai semnificativă o deţin resursele depozit (circa 90% din totalul

resurselor atrase). La credtele interbancare băncile comerciale recurg de regulă în cazul unei insuficienţe temporare de mijloace băneşti, acestea având un termen scurt (de la câteva zile până la 3 luni).

4.2.1. Depozitele bancareDepozitul bancar constituie mijloacele băneşti încredinţate unei bănci spre păstrare fără

specificarea unui termen sau pe un termen anumit fixat, deponentul având dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit mijloacele băneşti cu o dobândă stabilită.

Caracterisiticile depozutului bancar sunt următoarele:I. Denumirea băncii comerciale;II. Denumirea/numele deponentului;III. Suma depozitului;IV. Termenul;V. Tipul valutei;VI. Rata dobânzii;VII. Modalitatea de calcul şi de achitare a dobânzii.Clasificarea depozitelor bancare poate fi efectuată după mai multe criterii:1. După modul de retragere şi scopul plasării definim:1.1. Depozitele la vedere (pot fi retrase oricând, ele includ şi conturile curente ale persoanelor

juridice);

1.2. Depozite la termen: scurt (până la un an); mediu (1-5 ani); lung (de la 5 ani). 2. După categoria deponenţilor definim:2.1. Persoane fizice;2.2. Persoane juridice;2.3. Bănci şi alte instituţii financiare.3. În funcţie de unitatea monetară:3.1. În monedă naţională;3.2. În valută străină.4. După modul de calculare a dobânzii:4.1. Depozite la vedere şi conturi curente fără dobândă;4.2. Depozite cu dobânzi, printre care- depozite cu dobândă simplă, care se calculează după formula:

unde: - suma depozitului; T- termenul în zile; -rata dobânzii.- depozite cu capitalizarea dobânzii, care se calculează după formula:

unde: - suma totală a depozitului, care include şi dobânda calculată, - suma iniţială a depozitului, - rata dobânzii lunară sub formă de coeficient, t- numărul de capitalizări (luni

calendaristice).De regulă dobânda este calculată şi achitată lunar, pentru depozitele cu capitalizarea dobânzii

ea este achitată la scadenţa depozitului.

4.2.2. Creditele interbancareCreditele interbancare pot fi divizate în două grupuri mari:I. Credite interbancare centralizate (acordate de către BNM băncilor comerciale);II. Credite interbancare descentralizate (acordate de către o bancă comercială altei bănci

comerciale).Credite interbancare centralizate pot fi de mai multe tirpuri, după cum urmează:a) Credite directe – acordate de către BNM băncilor comerciale, care ulterior le utilizează

pentru oferirea împrumuturilor agenţilor economici. De regulă băncile comerciale trebuie să aibă o situaţie financiară stabilă, creditele sunt garantate prin gajarea VMS din portofoliul băncilor comerciale la BNM (obligaţiuni de stat, bonuri de trezorerie).

b) Credite overnight – se acordă de către BNM peste noapte băncilor comerciale în lei pentru menţinerea lichidităţii acestora şi a rezervelor obligatorii. Se achită în prima sesiune de decontare a următoarei zile (în prima jumătate a zilei). Pentru acordarea creditului overnight este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

- existenţa unui contract cu BNM privind facilitatea permanentă de acordare a creditelor overnight, semnat pe o perioadă nedefinită de timp;

- lipsa restanţelor la creditele anterioare (lombard, operaţiuni de piaţă deschisă);- disponibilitatea garanţiilor sub formă de VMS cu scadenţa de 2-10 zile, suma cărora

depăşeşte 3% din suma creditului solicitat. Termenul este de o zi lucrătoare, iar rata dobânzii se stabileşte de către Consiliul de Administraţie al BNM, fiind anunţat băncilor comerciale prealabil. Dobânda este claculată după formula:

unde: - suma creditului; T- termenul în zile; -rata dobânzii.c) Facilitatea de lombard – cumpărarea de către BNM a activelor eligibile, vândute de către o

bancă comercială la un preţ determinat, urmată de recumpărarea aceloraşi active de către banca comercială de la BNM la un preţ determinat în termen de maximum 5 zile lucrătoare (deci pot fi răscumparate şi mai devreme). În calitate de active eligibile apar VMS cu termenul scadenţei

până la 90 zile. La propunerea băncii comerciale BNM determină (alege) VMS pe care le va procura. Preţul de cumpărare se determină după formula:

unde - preţul de cumpărare; VN – valoarea nominală a VMS; - rata dobânzii; T- termenul

scadenţei VMS. Rata dobânzii este cea la care aceste VMS au fost procurate sau acea de la ultima licitaţie pentru VMS cu scadenţa de 91 zile, dacă ea este mai mare.

Preţul de răscumparea a VMS de către banca comercială este determinat după formula:

unde: - rata dobânzii pentru facilitatea de lombard, determinată de CA a BNM; T- termenul

oparaţiunii de lombard (răscumpărării care nu depăşeşte 5 zile lucrătoare).În cazul neachitării la termen BNM va aplica penalităţi prin majorarea ratei de lombard cu 5

puncte procentuale pentru primele 10 zile, 10 puncte procentuale pentru perioada de întârziere de 11-20 zile, 15 puncte procentuale pentru întâtzierea ce depăşeşte 20 zile.

d) Operaţiuni REPO – operaţiunea de vânzare a VMS de către banca comercială BNM cu răscumpărarea lor ulterioară la o dată anumită sau la vedere şi la un preţ stabilit la data vânzării. Rata dobânzii pentru operaţiunea REPO se determină după formula:

unde - preţul de cumpărare; - preţul de răscumpărare; T- termenul acordului REPO. În

practică este fixată rata dobânzii, iar preţul de răscumpărare se determină după formula:

Creditele bancare descentralizate sunt de două tipuri:a) Credite directe – o bancă comercială acordă un credit, de regulă pe termen scurt de până la

3 luni altei bănci comerciale, în calitate de garanţii sunt VMS din portofoliul băncii care se împrumută. O formă de împrumut interbancar poate fi plasarea de către o bancă a unui depozit la altă bancă, diferenţa constând în faptul că acest plasament nu necesită garanţii (gaj) din partea băncii care acceptă depozitul.

b) Operaţiuni REPO, care se desfăşoară în acelaşi mod ca şi operaţiunea REPO între BNM şi o bancă comercială.

4.2.3. Titluri financiare emise de băncile comercialeBanca comercială poate emite următoarele tipuri de titluri financiare:(1) Obligaţiuni;(2) Certificate de depozit;(3) Cambii bancare.Certificatele de depozit – sunt valori mobiliare care confirmă că o anumită sumă de bani a fost

depozitată la bancă şi care oferă dreptul deponentului sau succesorului juridic de a primi la scadenţă sau la vedere suma depozitului şi a dobânzii aferente.

Spre deosebire de depozitul bancar certificatul de depozit poate fi negociabil, deţinătorul îl poate vinde oricând înainte de scadenţă. Cerificatele de depozit pot fi eliberate persoanelor fizice şi persoanelor juridice.

Certificatele de depozit pot fi de mai multe tipuri:1. Nominative şi la purtător (fără indicarea deţinătorului);2. Cu scont (emise la un preţ mai mic decât valoarea nominală) şi cu dobândă (la rată fixă sau

flotantă).

Formularul certificatului de depozit, conform normelor BNM trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:

I. Denumirea băncii emitente;II. Denumirea (Certificat de depozit);III. Data vărsământului depozitului (data plasării);IV. Suma depozitului;V. Obligaţia necondiţionată (incontestabilă) a băncii de rambursare a mijloacelor la

scadenţă;VI. Rata dobânzii;VII. Titulatura şi adresa băncii;VIII. Semnătura a două persoane şi ştampila băncii;IX. Loc pentru înscrierile de transmitere (cesiune, indosament, gir) în cazul certificatelor

de depozit nominative.Cambia bancară – este o valoare mobiliară emisă de bancă, conţinând obligaţia băncii de a

plăti o anumită sumă prezentatorului cambiei, persoanei indicate în cambie ori aceluia pe care el îl va indica după o perioadă stabilită sau la cerere. Cambia bancară este o cambie simplă numită şi bilet la ordin. Se emite de regulă pe un termen scurt de până şa un an.

Cambiile bancare pot fi de mai multe tipuri:1. La vedere şi la termen;2. Cu scont (emise la un preţ mai mic decât valoarea nominală) şi cu dobândă (la rată fixă sau

flotantă).Cambiile ca instrument financiar îndeplinesc mai multe funcţii:I. Mijloc de acumulare a mijloacelor băneşti care asigură venit;II. Mijloc de plată;III. Mijloc de achitare a datoriilor;IV. Mijloc de garantare a creditelor contractate.Cambiile bancare şi certificatele de depozit sunt valori mobiliare pe termen scurt, deci sunt

transmisibile şi negociabile şi pot fi tranzacţionate pe piaţa secundară. Pentru titlurile de acest tip plasate la valoarea nominală (cu dobândă) preţul de piaţă este determinat după următoarea formulă:

unde T este termenul (numărul de zile) din data plasării până la data vânzării.Pentru titlurile plasate cu scont preţul de piaţă este determinat după următoarea formulă:

unde T este termenul (numărul de zile) din data vânzării până la data scadenţei.