NICULITEL

Descrierea cadrului natural

Comuna Niculitel se afla situata in nordul Dobrogei.Este asezata intr.o zona depresionara ,larg deschisa spre nord , la poalele dealurilor Niculitelului .Spre est,teritoriul se intinde pana la Coasta Parches si valea Telitei ,iar intreaga jumatatea a teritoriului spre sud-est si sud-vest este ocupata de dealuri, candva complet impadurite.Spre vest,hotarul care incepe langa manastirea Cocos,trece de asemenea prin padure,despartind teritoriul comunei Niculitel de teritoriul comunei Hamcearca.La nord morfologia comunei se prezinta ca un ses slab ondulat care se intinde pana la vallea Capaclia unde face hotar cu orasul Isaccea.Spre nord-est se intinde zona baltilor Saon,Rotunda,Telicea,legate de fluviul Dunare.Din punc de vedere geologic,eruptiviul triasic este format din diabaze si porfire roci principale ce alcatuisc platoul Niculitel.Diabazele “au venit pe liniile de fractura din zona Tulcea si Macin. Acestea sunt lave erupte sub apaprin activitatea unor puternici vulcani submarini,in acelasi timp depunandu-se si anumite calcalcare.Formatiunile geologice triasice sunt acoperite de o covertura de loess de varsta cuaternara,in care sunt sapate canale de scurgerea apelor de siroaie provenite din ploi si topirea zapezilor.Torentii din partea est si vest ai comunei au o mare amploare ducand la degradarea solurilor.Masivul Niculitel ca o prelungire a stravechilor munti ai Macinului se mentin la o altitudine de 300-350m , la poale avand conditii naturale favorabile pentru pomicultura si viticultura.Viile de la Sarica si Badila plantate pe terenuri de origine vulcanica dau vinuri cu alese calitati si sunt recunoscute pe plan intern si international.

Relieful

Teritoriul Niculiţel are ca principale forme de relief:

- câmpia joasă (prispa) limitrofă Dunării- dealurile

Relieful este dominat de dealurile Niculiţel care ating 350 m şi coboară în trepte către Dunăre, având expoziţie nordică. Câmpia este joasă şi are altitudinea minimă de cca 20 m în trupul Isaccea şi 75 m limitrof dealurilor în zona Sarica. Altitudinea maximă a terenului arabil estede 332 m în trupul situat către Valea Teilor.

Ca elemente ale formei principale, se pot individualiza:- terenuri cvasiorizontale (panta mai mică de 2 %)- terenuri slab înclinate (panta 2,1 – 5%)- culmi- fund de vale îngustă- versan iț

Suprafeţe orizontale cu denivelăriSe caracterizează prin panta mai mică de 2%. Astfel de terenuri se

găsesc în câmpie , mai ales în partea centrală. Pe ele s-au format soluri specifice zonei în care predomină clar

Cernoziom castanic calcaric . Pe astfel de terenuri nu se produc modificări ale regimurilor termic şi

hidric. Se pretează la irigaţii fără restricţii.Aceste terenuri ocupă o suprafaţă 738,1 ha reprezentând 16,03 % din

totalul suprafeţei.

Suprafeţe slab înclinate

Sunt suprafeţe caracterizate prin pante de la 2,1 la 5%, pe care auapărut deja fenomene distructive şi care ţin, în primul rând, de eroziuneade suprafaţă. Solul este de tin Cernoziom iar ca subtipuri: castanic calcaric,calcaric sau cambic, uneori afectate de eroziunea de suprafaţă. Trebuie săsemnalăm că pe unele din astfel de terenuri, eroziunea de suprafa ă se poatețmanifesta puternic.

Nici pe aceste suprafeţe nu se înregistrează modificări ale regimurilortermic sau hidric şi pe ele s-au format soluri caracteristice zonei , de multeori slab erodate , iar exploatarea acestora impune unele măsuri simple deprotecţie antierozională. Se pretează foarte bine la irigaţii cu restricţiiimpuse de panta terenului.

Drenajul global este bun.

Suprafeţele slab înclinate ocupă 1507,5 ha (32,72%) şi suntdistribuite preponderent în partea de nord a teritoriului.

VăileOcupă suprafeţele cu cota cea mai joasă şi funcţionează ca debuşee

naturale, îndepărtând surplusul de apă din precipitaţii. Ele sunt de regulă înguste şi flancate de versanţi scurţi cu pante de peste 15 %. Aceste suprafeţe apar la contactul dintre câmpie şi luncă. Solul specific este Aluviosol coluvic molic.

Aceste terenuri sunt foarte frecvent inundate prin concentrarea scurgerilor de pe versanţi.

Ocupă suprafaţa de 291,4 ha (6,33 %)

Culmile

Ocupă terenurile cu cota cea mai înaltă, şi au un microclimat specific,fiind puternic expuse vântului, motiv pentru care sunt erodate. Însumează615,0 ha (13,35%) si apar către periferia teritoriului, mai ales în păr ile dețnord i sudș .

Culmile sunt largi şi sunt afectate de eroziune antropică slabă de suprafaţă pe terenul arabil şi geologică pe păşune (Litosol).

In unele cazuri, roca dură apare aproape de suprafaţă rezultând solurisuperficiale sau puţin profunde, gama solurilor fiind deci, mult mai variată,dar aceste soluri sunt mult mai expuse la secetă din cauza volumului edaficutil mai mic care nu le permite să-şi facă rezerve suficiente chiar şi în aniimai ploioşi iar pierderile sunt mult amplificate de vânturile puternice lacare sunt expuse.

Drenajul global este bun în cazul culmilor cu loess şi intens sau 10%şi 2 grade la pante de peste 35%, ceea ce înseamnă o înrăutăţire afavorabilităţii pentru marea majoritate a speciilor.

Pe versanţii semiînsoriţi ( expozi ie vestică sau sud-estică ) creştereațvalorilor regimului termic se face de la valori ale pantei mai mari de 15% cuaceleaşi efecte asupra favorabilităţii.Pe versanţii semiumbriţi (expozi ie estică sau nord-vestică) nu se manifestățmodificări ale regimului termic decât la pante de peste 35% unde creştecu 10 C .

Modificarea celor două regimuri nu se face in mod independent unul

faţă de celălalt ci într-o corelaţie , deoarece creşterea valorilor detemperatură duce la amplificarea pierderilor de apă din sol iar reducereatemperaturii înseamnă reducerea evapotranspiraţiei şi deci a pierderilor deapă.

Exploatarea corectă a versanţilor impune măsuri complexe deprotecţie în care un rol de seamă îl are agrotehnica antierozională.

In teritoriul Niculi el, versanţii ocupă o suprafaţă de 1454,0 hț a.

GEOLOGIA - LITOLOGIA DEPOZITELOR DE SUPRAFAŢĂ

Teritoriul Niculiţel face parte din formaţiunea geografică Dobrogea de Nord, unitatea Dealurile Niculiţel.

Din punct de vedere geologic, dealurile Niculiţel sunt alcătuite din formaţiunea magmatitelor bazice. La hotarul estic, către Somova, apare forma iunea Triasic reprezentată prin calcare i gresii.ț ș

Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de o pătură groasă de loess de peste 15-20 m grosime, depusă în Cuaternar (Pleistocen) aceasta fiind roca pe seama căreia s-au format solurile din zonă.

Loess-ul a imprimat solurilor însuşiri fizice şi chimice bune sau foarte bune, precum permeabilitate, porozitate, textură medie, etc. dar şi o rezistenţă destul de mică la eroziune şi un conţinut de humus mai puţin ridicat.

Textura este în cea mai mare parte medie, lutoasă, conţinutul de argilă scăzând cu adâncimea aşa încât în profunzime textura poate fi lutonisipoasă.

În partea de sud a teritoriului, către Valea Teilor, solurile pot prezenta textură lutoargiloasă la nivelul orizontului B cu indice de diferen iere țtexturală de peste 1,2-1,4.

HIDROGRAFIA ŞI HIDROGEOLOGIATeritoriul Niculiţel este lipsit de cursuri semnificative de apă

cu caracter permanent, şi este drenat de văi seci care preiau surplusul din precipitaţii şi îl drenează către balta Saon, limitrofă Dunării.

Apar câteva pâraie din care se pot cita cel care merge către MănăstireaSaon i cel de la hotarul nordic, către Isaccea unde este amenajat ca sursă de șapă potabilă (izvorul Capaclia).

Apele stătătoare apar la limita nordică a teritoriului, către Dunăre sub forma unor lacuri sau băl i în zona inundabilă, din care cea mai importantă țeste Saon.

Apa freatică este situată la peste 10 m şi nu a intervenit în procesul de solificare. Drenajul global este bun, cel lateral mai slab în câmpie şi rapid pe versanţi , drenajul intern este bun, aşa încât nu se produc băltiri decât de foarte scurtă durată. Pe ansamblu, teritoriul este bine drenat.

CLIMA

Pentru caracterizarea climatică s-au folosit date de la staţiile meteoTulcea şi Isaccea, precum şi hărţile climatice elaborate de institutul despecialitate (I.N.M.H. Bucureşti).

În teritoriul Niculi el au fost separate două microzone pedoclimatice:țIC-CZ pe 3372,0 ha i IID-CN pe restul de 1234,0 ha în care semnifica iaș țtermenilor este următoarea:Cifrele romane reprezintă zona climatică

I – zona climatică călduroasă-secetoasăII – zona moderat călduroasă - semiumedă

Literele mari de lângă cifrele romane reprezintă categoria de relief.

C – relief slab accidentatD – relief moderat accidentat

Literele de după cratimă reprezintă solul dominantCZ – cernoziomuriCN – soluri cenu iișDelimitarea dintre cele două zone se face pe o linie cu direc iaț

generală nord vest – sud est.Zona moderat călduroasă – semiumedă cuprinde Bădila, Coandă iș

partea de sud a teritoriuluiRegimul termic indică o temperatură medie anuală cu puţin peste 11o

C. La această valoare de temperatură inul fuior şi trifoiul pot realiza 70%din potenţial, părul, prunul şi cartoful 80%, mărul cireşul , vişinul, sfeclasoia şi cânepa 90%, restul speciilor sau folosinţelor nefiind afectate.

Precipitaţiile medii anuale se situează cu puţin peste 400 mmanual , insuficiente pentru toate speciile sau folosinţele agricole.

Referitor la regimul hidric, se poate aprecia că la o valoare aprecipitaţiilor de 400-445 mm cerinţele speciilor de cultură sunt departe de afi satisfăcute motiv pentru care se manifestă diminuări apreciabile alefavorabilităţii. Cele mai afectate :sfecla de zahăr realizează 60% părul,prunul , cartoful, inul fuior, trifoiul realizează 70% , restul culturilorrealizează 80%.

Pe versanţi datorită pantei o parte din apa căzută prin precipitaţii sescurge astfel încât valoarea reala a precipitaţiilor este mai mică decât aterenurilor plane sau slab înclinate. Valoarea reală este direct proporţionalăcu panta şi permeabilitatea terenului, aşa după cum s-a menţionat lasubcapitolul referitor la relief. Pe versanţi se realizează un climat mai aridcu efecte apreciabile asupra favorabilităţii.

La mai puţin de 400 mm fâneaţa realizează 30%, păşunea, mărul 40%,părul, cartoful, soiule de vie pentru masă, sfecla 50% , prunul, cire ul,șvişinul, piersicul, soiurile de viţă pentru vin, trifoiul 60%, caisul si cânepa70% , restul speciilor realizând 80%.

Cantitatea de precipita ii nu satisface cerinţele nici unei specii sau țfolosinţe, motiv pentru care irigarea se impune ca o necesitate , cu atât maimult cu cât în ultimii ani se manifestă o tendinţă netă de secetă foarteevidentă în intervalul iulie – septembrie.

Regimul eolian este activ , ceea ce măreşte pierderile de apă prinevapotranspiraţie.

FOLOSINŢA TERENULUI

Suprafaţacartată

Suprafaţabonitată

Din care Arabil Păşuni Vii nobile Livezi Neprod. Drumuri

4606,0 ha 4606,0 ha 2361,3 759,3 1485,4 0 0 0Total 4606,0 ha

INFLUENŢA ANTROPICĂ

Pentru luarea în cultură omul a procedat la defrişarea arboretului şi/sau desţelenire. după care solul a fost cultivat cu mijloace tradiţionale.

Dacă avem în vedere că omul acţionează asupra pământului prin intermediul uneltelor , maşinilor şi utilajelor , se poate aprecia că prin agricultura tradiţională , omul a avut o influenţă destul de redusă asupra solului întrucât slaba dezvoltare a acestor mijloace nu permitea o prelucrare profundă a acestuia. Producţiile realizate fiind destul de mici nu se putea provoca o scădere semnificativă a conţinutului de elemente nutritive.

Singurele efecte negative care puteau să apară au ţinut de lucrareasolului pe direcţia deal-vale şi declanşarea eroziunii care nu putea afecta

totuşi un volum prea mare de sol dar nu au fost de neglijat, unele din formelegrave de eroziune din prezent având la origine drumuri prost amplasate sauformaţiuni erozionale de adâncime lăsate să evolueze în voia lor.

Cea mai mare influen ă a avut-o însă revoluţia tehnico-ştiinţifică, careța adus agriculturii mijloace de producţie mult mai performante care puteausă prelucreze un volum mult mai mare de sol şi să ridice producţiile laniveluri care să afecteze rezerva de elemente nutritive.

Trebuie menţionat de la început că introducerea noilor tehnici si tehnologii în agricultură nu ar fi dus la rezultatele negative cunoscute astăzidacă se utilizau cu discernământ şi se luau măsuri de protecţiecorespunzătoare , unele aspecte negative fiind uşor de prevăzut şicontracarat.

Ceea ce dorim să subliniem este că între ştiinţă şi tehnologie pe de-oparte şi protecţia solului şi a mediului în general ,pe de alta, nu este şi nutrebuie să fie incompatibilitate.Picăturile de ploaie acţionează ca nişte meteoriţi provocând desprindereaunor particule de sol care sunt ulterior antrenate de apele de suprafaţă,transportate pe versanţi şi depuse pe firele de vale sau formele negative derelief provocând eroziunea versanţilor şi colmatarea văilor, cu efectenegative asupra solului şi a fertilităţii sale.

Pentru atenuarea acestor efecte sunt necesare măsuri de protecţieantierozională adaptate pantei şi formei versan ilor ( culturi în benzi , fâşii,țasolament de protecţie, etc.).

Prin treceri repetate cu maşinile şi utilajele agricole s-au produs douăefecte negative puternice şi care privesc tasarea şi structura solului.

Prin tasare creşte densitatea aparentă , scade porozitatea se reducecapacitatea de reţinere a apei, scade viteza de infiltraţie aşa încât sefavorizează pierderile prin scurgeri de suprafaţă

Prin stricarea structurii se formează numeroase capilare prin care apanemaifiind supusă legilor gravitaţiei circula ascendent. In urma ploilor solulse umeze te câţiva cm după care apa nu mai poate pătrunde în sol fiindșanulat efectul gravitaţiei prin capilaritate , aşa încât restul de apă se scurge lasuprafaţă agravând fenomenele de eroziune de suprafaţă şi adâncime.Solurile nestructurate formează crustă chiar in urma ploilor neînsemnatefiind necesare alte lucrări pentru distrugerea ei.

O modificare importantă adusă unor terenuri cu panta de peste 15% afost terasarea care a schimbat foarte mult aspectul suprafe ei terenurilorțsupuse acestei interven ii. Terenurile terasate ocupă 135,3 ha reprezentândț2,94 % din total suprafa ă.ț

După defri area planta iilor viticole, o parte din aceste terenuri auș ț

rămas pârloagă i sunt folosite ca pă uni.ș șFolosirea unor mari cantităţi de pesticide ( pentru combaterea bolilor

şi dăunătorilor, erbicidare, etc.) creează posibilitatea acumulării în sol şiplante a unor elemente toxice pentru om şi animale cu atât mai mult cu câtremanenţa acestora este mai mare.

Administrarea îngră ămintelor chimice pentru asigurarea sporului de ș

recoltă şi compensarea ”exportului” din rezerva solului au ca efectacumularea unor mari cantităţi de reziduuri în sol ştiut fiind că în cea maimare parte a cazurilor, substanţa utilă nu depă e te 50% din cea aplicată.ș ș

Cel mai însemnat rol îl are însă introducerea iriga iilor țcare pe langa efectul benefic asupra producţiilor agricole poate produce efecte distructive foarte grave dacă nu se aplică corect.Numai aşa se poate explica prezenţa solurilor puternic erodate pe terenuri cu panta sub 5%.

Neasigurarea corelaţiei dintre aportul suplimentar de apă şi consumulde elemente de nutriţie absolut necesar recoltelor mult sporite a dus şi ducein continuare la sărăcirea solului în elemente fertilizante, conţinutul dehumus, care este rezerva acestora, a scăzut la jumătate faţă de terenurileneluate în cultură.

Acest efect este amplificat de mărirea ratei de mineralizare ahumusului ca urmare a aportului suplimentar de apă.

Aportul suplimentar de apă prin irigaţii duce la accentuareafenomenului de eluviere (spălare) a sărurilor de pe profil , deoarece o mareparte din apa aplicată nu este consumată de plante ci se scurge în profunzimeantrenând şi unele substanţe toxice din îngrăşăminte sau pesticide ducând lacreşterea nivelului freatic dar şi la poluarea acestuia.

Cea mai mare parte a sistemului de irigaţii a fost devalizată aşa încâtîn momentul de faţă irigaţiile se pot aplica pe suprafeţe foarte mici.

Protecţia solului şi a mediului impune găsirea unor soluţii alternative eficiente de combatere a acestor aspecte

UNITATEA TERITORIALĂ DE SOL (U.S.) Nr 12

Denumire: Cernoziom epilitic - calcaric, subrendzinic, moderat superficial, lutos moderat scheletic, pe calcare, păşune. Formula US: CZ li ka - X44,sr.k1d2- lq2-Ss121-P

Localizare profil principal în sistem WGS 84: 450 11’ 50,886’’ N 280 33’ 23,238’’ E Suprafaţa 5,5 ha 0,12 % Profile şi sondaje: 363;Judeţul Tulcea Teritoriul cadastral Niculi el țRăspândirea: pe martorii de eroziune Condiţii naturale în care apare: culmi, versanţi 10 -25%, calcare, păşune.

Aspectul suprafeţei terenului: moderat bolovănos Principalele soluri cu care se asociază (modul de asociere, proporţia):

CARACTERISTICILE SOLULUI

Morfologice: Profil scurt datorită eroziunii geologice, de tip Am-A/C - RpOrizontul Am este gros de 20-25 cm, înţelenit la suprafaţă, are culoarea 10YR

2/1,5-2 (negru bruniu), textură lutoasă, conţine cca 10% schelet, moderat structurat mic grăunţos, face moderat efervescenţă, slab plastic, slab aderent, trecere treptată, dreaptă.

Orizontul A/C este gros de 15 cm, are culoarea 10YR 3,5/3 (brun gălbui închis), textură lutoasă, conţine peste 30% schelet, moderat structurat de tipul mic grăunţos, faceputernic efervescenţă,

Orizontul Rp apare sub 35 - 49 cm şi este reprezentat prin calcare.

Fizice: Sol moderat superficial, cu volum edafic util mic, grosime utilă mai mică de 50

cm, netasat (porozitate totală mare şi densitate aparentă mică), cu conductivitate hidraulică medie (6,0 mm/h).

Chimice: Reacţia solului – slab alcalină - pH 7,9 – 8,1Conţinutul de:

CaCO3 mijlociu 6 –11 % humus – mare 0 – 40 cm 5,8 – 4,6 % azot total –mare în Am (0-10 cm), mijlociu în rest 0,288 - 0,218%ț fosfor mobil –mare în Am (0-10 cm), mijlociu în rest 39 – 19 ppm.ț potasiu mobil –mare în Am , mic în rest 263 - 110 ppmț

Alte caracteristici: (procese pedogenetice actuale, drenaj global, etc.)Eroziune geologică, drenaj global intens.