USAMVBT

Facultatea de Horticultura si Silvicultura Specializarea-Horticultura IFR

Importanta si evolutia lucrarilor de imbunatatiri funciare

Coordonator Student

Ienciu Anisoara Moga Alexandru Calin

Importanta si evolutia lucrarilor de imbunatatiri funciare in Romania si in lume

Îmbunătăţirile funciare :

Reprezinta un ansamblu de măsuri finalizate prin lucrări mecanice asupra terenurilor, prin care se înlătură acţiunea dăunătoare pentru culturi a unor factori naturali, ceea ce duce la modificarea radicală şi pe lungă durată, în sens favorabil, a potenţialului productiv al terenurilor agricole.

Clasificarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare:- lucrări cu rol de refacere (completare) în sol a deficitului de umiditate şi în care categorie se cuprind irigaţiile;- lucrări care au rol de a preveni sau elimina excesul de apă din sol, de la suprafaţa acestuia, categorie în care se încadrează regularizarea cursurilor de apă, irigaţiile, desecarea şi drenajul;- lucrări care au rolul de a proteja solul împotriva acţiunii mecanice a apei şi a vântului, categorie în care intră complexul de lucrări de prevenire şi combatere (control) a eroziunii solului;- lucrări pentru acumulări de apă necesară în agricultură, industrie, agrement etc.

Principalele trăsături ale lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, care le deosebesc de lucrările agricole obişnuite se referă la: durabilitatea mare a lor şi lipsa periodicităţii;

importanţa specifică mare pe care o necesită; caracterul lor complex şi de înaltă tehnicitate; rapida evoluţie în concepţiile de amenajare şi ritmul ridicat de realizare a acestor lucrări pe glob.

Imbunătăţirile funciare au în vedere următoarele:- controlul eroziunii versanţilor, inclusiv al stabilităţii; - controlul inundaţiilor şi al proceselor de albie; - irigaţiile şi desecările; - amenajarea de lacuri de acumulare.

Structura fondului funciar al României în 2001 :

Alte suprafete

2%

Ape, balti, lacuri4%

Drumuri si cai ferate

2%

Constructii si curti

3%

Paduri28%

Agricol61%

Diferenţierea tipurilor de eroziune pe teritoriul Romaniei :

Alunecari de teren12%

Eroziune torentiala si alunecari de

teren in fondul forestier

5%

Eroziune fluviala

10%

Eroziune in suprafata

49%

Eroziune liniara24%

Schimbarea tipului de proprietate asupra terenurilor agricole

0

20

40

60

80

100

120

1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001

%

AgricolArabilPasuni si faneteVii si livezi

Efectul schimbării de proprietate asupra fărâmiţării suprafeţelor agricole :

1990

2000

Sub aspect geomorfologic, pentru a participa la măsurile de îmbunătăţiri funciare este important a avea în vedere câteva elemente majore care caracterizează relieful: morfologia şi hipsometria reliefului; înclinarea sau geodeclivitatea; expoziţia versanţilor; tipurile genetice de relief; procesele actuale de modelare a reliefului; rata proceselor actuale de modelare a reliefului; regionarea terenurilor funcţie de tipologia proceselor; rata eroziunii sau a denudaţiei reliefului; stabilitatea terenurilor; alcătuirea geologică

Cele mai vechi încercări, consemnate în documentele păstrate în cadrul Direcţiei Judeţeane Dolj a Arhivelor Naţionale, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, în proiectul de buget pe anul 1861 al Epitropiei bisericii Madona Dudu din Craiova era prevăzută suma de 500 galbeni pentru „stârpirea întinderilor nisipurilor“ după moşia Maglavit, proprietate a bisericii.

De asemenea, în anul 1870 au fost începute lucrări de fixare, prin împădurire cu salcâmi, a „nisipurilor zburătoare“ din zona Ciupercenii Vechi, Ciupercenii Noi, Smârdan, Poiana Mare, Tunari, Piscu de Câmp şi Ghidici. Până în anul 1926 s-au realizat astfel de împăduriri pe o suprafaţă de 5500 ha.

Proprietarii de terenuri degradate care voiau să facă lucrări de ameliorare beneficiau de sprijinul statului

Pe măsură ce nevoia de cereale pentru piaţa internă şi externă creştea, printre mijloacele de sporire a producţiei agricole vegetale era şi acela al extinderii suprafeţelor arabile prin cultivarea terenurilor improprii care necesitau lucrări de pregătire pentru cultură, aspect oglindit şi în legislaţia agricolă.

Astfel, legea din 28 martie 1909 pentru organizarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor prevedea înfiinţarea unei direcţiuni a pescăriilor şi amelioraţiunilor funciare, în ale cărui atribuţii intrau şi studiul şi executarea de lucrări menite a ameliora şi a pune în valoare „pescăriile şi terenurile băltoase şi de inundaţiune“.

În spiritul legii din 28 iunie 1930, prin terenuri degradate se înţelege terenurile care şi-au pierdut puterea de a susţine vegetaţia,terenurile nestabile (alunecări, surpări, grohotişuri, nisipuri zburătoare) şi „terenuri erozibile (ogoaşe, râpe, ravene, torenţi)“.

Pentru ameliorarea acestora se prevedeau următoarele măsuri: restricţii temporare la folosirea terenurilor din perimetrul de ameliorare pentru a limita începuturile lor de degradare, executarea de împăduriri sau înierbări şi de lucrări tehnice în vederea fixării terenurilor şi corectării torenţilor.

Potrivit legii, proprietarii de terenuri degradate care voiau să facă, din proprie iniţiativă, lucrări de ameliorare, beneficiau de sprijinul statului care le acorda gratuit materialul necesar – seminţe şi puieţi – şi conducerea tehnică a lucrărilor.

De fapt, încă din 1929, legea pentru administrarea pescăriilor statului şi amelioraţiunilor regiunii inundabile a Dunării (PARID), stipula că proprietarii unor asemenea terenuri puteau, la cererea Ministrului Domeniilor, să

constituie asociaţii de ameliorare în scopul executării de lucrări de îmbunătăţiri funciare şi întreţinerii lor.

În trecut, pentru ameliorarea terenurilor nisipoase şi mlăştinoase soluţia era împădurirea.

Documentele demonstrează că, în perioada amintită mai sus, problema sporirii producţiei agricole vegetale şi a extinderii suprafeţelor cultivabile prin recuperarea terenurilor degradate a devenit o preocupare importantă a organelor de stat administrative şi agricole.

Studiile realizate pentru cunoaşterea suprafeţelor ce urmează a fi introduse în circuitul agricol relevă că, în Oltenia, acestea cuprindeau terenuri nisipoase în sud, de la Devesel ( jud. Mehedinţi) până la Dăbuleni ( jud.Romanaţi), terenuri mlăştinoase în Lunca Dunării şi terenuri degradate prin eroziune, în partea de nord a Olteniei.

Există şi o statistică a acestora pe judeţe: în Dolj terenurile degradate afectau 20 de comune pe o suprafaţă de 933 ha, în Gorj 92 de comune şi 4355 ha, în Mehedinţi 89 de comune cu 7500 ha, în Romanaţi 9 comune cu 72 ha şi în Vâlcea, 43 de comune cu 2137 ha.

Pentru ameliorarea terenurilor nisipoase şi mlăştinoase, singura soluţie considerată avantajoasă era aceea a împăduririlor cu salcâm pentru cele nisipoase şi cu salcie, plop şi stejar pentru celelalte. Pentru terenurile degradate prin eroziune se preconiza efectuarea de "lucrări de artă": baraje de piatră, beton, lemn, construirea de cleonaje etc.

Bineînţeles, se studia şi problema executării unor lucrări de mai mare anvergură, ca îndiguirea Dunării în sectoarele mai ameninţate: Rast-Negoi şi Bechet- Sărata-Dăbuleni şi asanarea zonei Risipiţi-Dobridor-Moţăţei-Băileşti (Dolj)

precum şi regularizarea cursurilor de apă din Oltenia. Într-adevăr, în special în deceniul patru al sec.XX s-au executat o serie de lucrări de acest gen.

De pildă, într-un raport al Inspectoratului Apelor Craiova pe perioada ianuarie 1938 – 30 iunie 1939 se menţionează că s-au executat lucrări hidraulice în judeţele Mehedinţi, Vâlcea, Romanaţi, Olt şi Gorj pentru regularizarea râurilor Olt, Motru şi Olteţ şi desecarea de bălţi, în valoare de 3.834.920 lei, lucrări constând în construiri de diguri de pământ (30.981 m.c), zidărie de piatră (243 m.c.) şi lemne şi fascine (43.681 bucăţi), lucrări care au fost continuate în anii următori.

De asemenea, Serviciul Apelor Regiunea a II-a Craiova era însărcinat , în 1938, ca, pe lângă alte lucrări cu caracter general, să se ocupe cu studiul regularizării Jiului pe distanţa Tg.Jiu - Craiova, în termen de 5 ani. Se preconiza totodată întocmirea unui studiu şi a unui proiect general de regularizare a râurilor din Ţinutul Olt pe toată lungimea lor.

Bibliografie :

Buhociu L.-Imbunatatiri funciare in Romania-realizari si perspective , Buletin AGIR nr.3/2000

Ceausu N. si colab.-Imbunatatiti funciare,Ed. Didactica si Pedagogica , Bucuresti , 1964

Oncia Silvica-Imbunatatiri funciare,Ed. Orizonturi universitare, Timisoara,2004

Savu P.,Bucur D.-Organizarea si amenajarea teritoriului agricol cu lucrari de imbunatatiri funciare , Editura Ion Ionescu de la Brad , Iasi , 2002

Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltarea regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bold, I., Crăciun, A. (1999), Organizarea teritoriului, Editura Mirton, Timişoara.

Gheorghiu, I. (1964), Îmbunătăţiri funciare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Mjasnikov, M. (1976), Îmbunătăţiri funciare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Moţoc, M. (1963), Eroziunea solurilor pe terenurile agricole şi combaterea ei, Editura Agrosilvică, Bucureşti.Scurei, E., Tudor, C., Dincă, T. (1982), Cadastru funciar. Sistematizarea şi organizarea teritoriului, Editura Ceres, Bucureşti.