UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR

BIOTEHNICE

TEMĂ DE CASĂ

EVALUAREA CICLULUI DE VIAŢĂ ŞI A IMPACTULUI

ACESTUIA

Student: MANTA CLAUDIU

Grupa: I.M.P.M.

-2010-

CUPRINS

1.EVALUAREA CICLULUI DE VIATA

1.1.Introducere

1.2 Evaluarea Ciclului de Viata

1.3 Ciclul de viaţă al produsului

1.4 Perspectiva ciclului de viaţă

1.5 Analiza inventarului ciclului de viaţă

2. INTERPRETAREA CICLULUI DE VIAŢĂ ISO14043

2.1 Descrierea generală a interpretării ciclului de viaţă

2.2Caracteristicile principale ale interpretării ciclului de viaţă

2.3Elementele interpretării ciclului de viaţă

2.4.Identificarea problemelor semnificative

2.5 Identificarea şi structurarea informaţiilor

2.6 Determinarea problemelor semnificative

2.7 Evaluarea

2.7.1 verificarea de completitudine;

2.7.2 verificarea de senzitivitate;

2.7.3 verificare de consecvenţă.

2.8 Concluzii şi recomandări

3.EVALUAREA IMPACTULUI CICLULUI DE VIATĂ

3.1 Evaluarea impactului de mediu pe ciclul de viaţă

3.2. Analiza beneficiilor

3.2.1 Descriere

3.2.2 Rezultat

3.2.3 Concluzii

4.BIBLIOGRAFIE

2

1.EVALUAREA CICLULUI DE VIATA

1.1.Introducere

O metodă care capătă din ce în ce o mai mare audienţă în evaluarea în raport cu

mediu a activităţilor socio-economice o constituie Evaluarea Ciclului de Viaţă.

Scopul abordarii ciclului de viaţă este de a furniza deciziile de bază pentru aplicarea

dezvoltării durabile, fiind cunoscută ca forţa conducătoare pentru dezvoltarea

tehnologică. În cadrul acestui studiu (LCA-"life cycle assessment") toate extracţiile de

resurse din mediu şi emisiile în mediu sunt determinate pe cât posibil cantitativ pe

întregul ciclul de viaţă, pornind de la materiile prime şi ajungând la producerea de

servicii.

1.2 Evaluarea Ciclului de Viata este o metoda prin care sunt evaluate consumurile

de energie si materiale, pe de o parte, si impactul asupra sanatatii umane si a

ecosistemelor, pe de alta, in fazele reprezentative ale desfasurarii procesului pentru

obtinerea unui produs si ale utilizarii lui, incepand cu extractia materiilor prime, obtinerea

produsului, utilizarea si reciclarea sa, transportul, pana la depozitarea finala a produsului

uzat sau a reziduurilor nefolositoare. Datorita privirii de ansamblu asupra procesului si a

produsului, evaluarea ciclului de viata a fost considerata ca o analiza "de la naştere la

moarte".

Aceasta trasatura o deosebeste de alte metode de analiza, cum ar fi evaluarea

impactului de mediu sau auditul de mediu, care trateaza impactul procesului/ produsului

asupra mediului doar intr-o anumita faza a existentei sale. De asemenea, evaluarea

ciclului de viata are in vedere calitatea mediului, spre deosebire de celelalte metode de

analiza (cum ar fi evaluarea riscului) care se refera doar la siguranta mediului.

Evaluarea Ciclului de Viata este o metoda relativ noua, care a aparut ca raspuns la

grija societatii pentru calitatea factorilor de mediu si la obligatia institutiilor

guvernamentale de a pune sub control fenomenul de poluare industriala. La inceputul

anilor '70, s-au realizat asa-numitele "analize ale ciclului de combustibil", care cautau in

special alternative pentru resursele de energie si materiale. Dezvoltarea "miscarii verzi"

in Europa anilor '80 a adus cu sine cresterea interesului publicului larg, ca si al

politicienilor, privind efectele asupra mediului generate de fabricatia unui produs, in

3

diferite faze ale procesului de productie. Pana in 1990, analizele vizau atat consumul de

materii prime si energie, cat si nivelul poluarii diversilor factori de mediu.

ECV(LCA) consideră că poluarea aerului şi apei precum şi generarea deşeurilor

solide începe în momentul extracţiei de materii prime. Acesta include de asemenea şi

consumul de energie utilizată în extracţia materiilor prime şi poluarea rezultată în urma

proceselor de producţie. Este de asemenea de mare importanţă pentru protejarea mediului

şi utilizarea şi distribuirea produselor. În sfârşit prin analiza ciclului de viaţă se

examineaza deşeurile solide şi lichide generate în mediu de-a lungul întregului proces de

producţie precum şi în timpul utilizării produselor astfel obinuţe.

Pornind de la aceste date poate fi urmărit impactul potenţial creat asupra resurselor

naturale, mediului şi sănătăţii umane.

ECV are in principiu multe aplicaţii, pornind de la dezvoltarea producţiei, prin eco-

etichetarea şi reglarea producţiilor, până la politicile de mediu şi stabilirea priorităţilor.

Uneori, ECV nu este suficientă pentru luarea unor decizii de mediu cât mai bune aparând

câteva bariere în calea aplicabilităţii sale de genul:

Confuzii referitoare la aplicabilitatea LCA (unde şi în ce condiţii se aplică);

Intervalele metodologice, incluzând software şi baze de date;

De multe ori acest instrument este privit a fi prea complicat.

Se poate spune ca ECV este un intrument utilizat pentru identificarea si masurare

directa si indirecta a impactului asupra mediului, energiei si resurselor asociat cu

procesele de productie, produsele obtinute si serviciile aferente.

1.3 Ciclul de viaţă al produsului se referă la durata medie de viaţă a unui produs: se

face o analogie cu biologia (produsele se nasc, se dezvoltă, ajung la maturitate şi apoi

îmbătrânesc); în funcţie de perioada din viaţă în care se află produsul, sunt influenţate şi

vânzările acestuia.

Întregul ciclu de viaţă al produsului, de la concepţia şi dezvoltarea sa până la

sfârşitul "vieţii", include următoarele faze: achiziţia materiilor prime, producţia,

ambalarea, distribuţia, utilizarea, reciclarea şi retragerea produsului de pe piaţă.

Definiţia generală a ciclului de viaţă al produsului este formulată în standardul SR

EN ISO 14040:2002 sub următoarea formă: ciclul de viaţă reprezintă "etape consecutive

şi intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziţia materiilor prime sau generarea

4

resurselor naturale până la post-utilizare". În cazul în care acest termen se utilizează ca un

concept de marketing, ciclul de viaţă este "orientat spre piaţă", acesta se referă la viaţa

comercială a produsului (viaţa produsului pe piaţă) şi descrie tendinţa de dezvoltare a

cifrei de afaceri şi a profitului unui produs, de-a lungul vieţii sale comerciale.

Unificare diferitelor metode de analiza s-a realizat in 1992, in S.U.A. la conferinta

SETAC (Society for Environmental Toxicology and Chemestry), in cadrul careia s-au

pus bazele metodologice ale evaluarii ciclului de viata. Pornind de la propria experienta,

tarile vest Europene (Marea Britanie, Germania, Tarile Scandinave) si-au dezvoltat

metodologii specifice de evaluare a ciclului de viata a produsului. Principiile derivate din

aceste metodologii au fost introduse in documente oficiale in mai 1995, cand evaluarea

ciclului de viata a devenit parte integranta a normelor ISO 14.000, care sunt in curs de

adoptare si in tara noastra.

Astfel, evaluarea ciclului de viata constituie in actualul cadru concurential, un

instrument de selectie al sistemelor de productie durabile, deosebit de util factorilor de

decizie din industrie, organizatii guvernamentale si neguvernamentale.

Incluzand necesitati de ordin social si de mediu, evaluarea ciclului de viata se

constituie ca o componenta esentiala a managementului de mediu, menita sa conduca la

optimizarea proceselor de fabricatie in vederea obtinerii unor produse cu impact redus

asupra mediului.

Intensificarea activitatii industriale are un efect negativ asupra resurselor naturale si

a mediului inconjurator. Pentru a contracara acest efect negativ, toate sistemele de

productie trebuie sa respecte principiul dezvoltarii durabile, adica minimizarea

consumului de resurse naturale si a emisiilor poluante.

Evaluarea Ciclului de Viata consta in evaluarea efectelor directe si indirecte ce apar

in fiecare etapa de obtinere si utilizare a unui produs, incepand cu extragerea materiilor

prime, pana la depozitarea sa finala.

Aceasta evaluare conduce, din punct de vedere al societatii, la obtinerea celui mai

favorabil raport cost produs-cheltuieli reducere efecte, raport care contribuie nu numai la

imbunatatirea mediului, dar si la dezvoltarea durabila a societatii.

Evaluarea ciclului de viaţă (ECV) al produsului este o tehnică de management de

mediu care identifică fluxurile de materiale, de energie şi de deşeuri ale unui produs pe

5

durata unui ciclu de viaţă al produsului şi impactul acestora asupra mediului. Dicţionarul

enciclopedic de mediu (2005)[1] prezintă o definiţie dezvoltată şi cuprinzătoare :

"Evaluarea ciclului de viaţă al unui produs reprezintă evaluarea şi analizarea

consecinţelor acţiunii produsului asupra mediului; evaluarea urmăreşte produsul de la

extracţia şi prelucrarea materiei prime, trecând prin toate fazele sale de producţie,

transport şi distribuţie, utilizare rentabilizare, întreţinere şi reciclare. mergând până la

depozitarea finală sau până la reintegrarea sa în mediul înconjurător."

Aşa cum este definit ECV se referă numai la impacturi de mediu ale sistemului-

produs şi nu tratează factorii financiari, politici, sociali etc. (de exemplu, impacturi de

costuri). Acest ciclu de viaţă este denumit uneori "from cradle-to-grave" -în l.engleză (în

traducere: "de la leagăn la mormânt"). In limba limba.engleză: "Life Cycle

Assessment".In l. franceză acest concept este denumit "L'analyse du cycle de vie (ACV)".

Expresia "cradle-to-grave" se referă la ciclul de viaţă al unui produs, care începe în

momentul proiectării produsului şi se continuă prin achiziţia şi utilizarea materiilor

prime, fabricarea sau procesarea cu fluxul de deşeuri asociate, stocarea, distribuţia,

utilizarea şi retragerea din uz sau reciclarea[2][2]. În ciclul de viaţă complet trebuie

incluse şi fazele de transport necesare sau cauzate de existenţa produsului. Fazele

combinate ale ciclului de viaţă constituie întregul sistem "cradle-to-grave".

Formele timpurii ale ECV au fost utilizate în SUA, în decada 1960, pentru definirea

strategiei de mediu a corporaţiilor şi ulterior, în anii 1970, de agenţii guvernamentale, ca

auxiliar pentru dezvoltarea politicilor publice. Primul organism internaţional care a

acţionat pentru dezvoltarea ECV a fost SETAC (Society of Environmental Toxicology

and Chemistry) din SUA.[3] SETAC a elaborat un "Cod de practici" pentru LCA[3] care

a dezvoltat primul cadru tehnic acceptat internaţional pentru studii LCA. În anul 1994,

ISO a stabilit Comitetul Tehnic TC 207, însărcinat cu standardizarea unui set de

instrumente de management de mediu, inclusiv LCA. Începând din 1994, LCA a apărut

ca instrument de management de mediu, pe scară mondială, sub forma seriei de standarde

ISO 14040.

Un alt "actor" internaţional în domeniul ECV este UNEP (United Nations

Environmental Programme) care a publicat un ghid pentru ECV (in eng LCA), intitulat

6

Life Cycle Assessment (1996)[4], de asemenea o urmare a ghidului anterior: "Towards a

Global Use of Life Cycle Assessment"(1999)[5]

Conform standardului SR EN ISO 14040:2002[6] prin ciclu de viaţă se înţeleg

"etapele consecutive şi intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziţia materiilor

prime sau generarea resurselor naturale până la post-utilizare". Sistemul total de procese

unitare (elementare) implicate în ciclul de viaţă al unui produs este denumit "sistem-

produs". Termenul "proces unitar" se referă la orice fel de activitate care produce o ieşire

cu valoare economică, de exemplu oţel, electricitate etc. sau care oferă un serviciu cu

valoare economică, de exemplu transport sau managementul deşeurilor. Termenul

"produs" este considerat în cel mai larg sens - incluzând bunuri fizice şi servicii, atât la

niveluri operaţionale, cât şi strategice.

Obiectivele analizei constă în evaluarea riscului, evaluarea performanţei de mediu,

auditarea de mediu şi evaluarea impactului de mediu, identificarea schimbărilor posibile

în fiecare fază a ciclului de viaţă, care pot conduce la beneficii de mediu şi economii de

costuri generale. Standardele definesc principiile generale şi cadrul de lucru pentru

conducerea şi raportarea studiilor ECV (SR EN ISO 14040:2007 şi ISO 14040:2006) ,

oferă recomandări privind cerinţele şi liniile directoare pentru evaluarea ciclului de viaţă

(SR EN ISO 14044:2007 şi ISO 14044:2006).

1.4 Perspectiva ciclului de viaţă oferă un cadru sistematic care permite analiza

tuturor impacturilor asupra mediului asociate unui produs de-a lungul vieţii sale. Scopul

acestei analize este identificarea şi cuantificarea tuturor impacturilor de mediu asociate

unui produs. Acesta se atinge prin urmărirea traiectoriei naştere-moarte (de la achiziţia de

materii prime până la scoaterea sa din uz). Prin analiza ciclului de viaţă se identifică acele

aspecte particulare ale produsului care au un impact semnificativ asupra mediului.

Întreprinderea poate să-şi focalizeze eforturile pe acele aspecte care reduc/minimizează

impactul produsului asupra mediului, în diferitele faze ale ciclului său de viaţă:

preproducţie (obţinerea materiilor prime necesare, manufacturarea componentelor şi

transportul lor la locul de producţie), producţie (procesarea materiilor prime şi

asamblarea componentelor pentru obţinerea produsului finit), distribuţie (ambalarea

produsului şi transportul său de la locul unde a fost produs la utilizator), utilizare

7

(utilizarea efectivă în gospodării, alte întreprinderi sau administraţie publică), scoatere

din uz (sfârşitul vieţii produsului).

Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) defineşte analiza ciclului de

viaţă ca „o tehnică pentru analiza aspectelor de mediu şi a impacturilor potenţiale

asociate unui produs prin: evidenţierea şi inventarierea inputurilor şi outputurilor

relevante ale sistemului; evaluarea impacturilor asupra mediului asociate acestor inputuri

şi outputuri; interpretarea rezultatelor în funcţie de scopul analizei ".

Înainte de demararea procesului de analiză statistică, cu ajutorul metodelor

statistice, trebuie urmaţi câţiva paşi preliminari: •

formarea echipei de lucru; •

stabilirea ţintelor care se doresc a fi atinse; •

identificarea obiectului analizei: produs nou sau produs existent; •

stabilirea modului de diseminare a rezultatelor; •

verificarea existenţei unor studii similare care să permită comparaţii; •

analiza comparată între produsul întreprinderii şi cel al concurenţilor; •

identificarea standardelor de calitate;

•analiza ultimei funcţii de producţie existente şi a modului în care aceasta

mai satisface actualele cerinţe;

•analiza principalelor caracteristici de mediu asupra cărora se concentrează

întreprinderea; •

identificarea tipului de impact: local, regional, global.

O mare atenţie trebuie acordată stabilirii graniţelor analizei şi a orizontului de timp.

Stabilirea graniţelor depinde de scopul analizei, resursele disponibile şi nu în

ultimul rând, de accesibilitatea datelor. Orice analiză statistică din perspectiva ciclului de

viaţă trebuie să includă toate stadiile susceptibile de a avea impact semnificativ asupra

mediului.

Orizontul de timp este o caracteristică importantă, mai ales pentru analizele care

vizează produse cu o viaţă îndelungată. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor permite

obţinerea unor produse cu impacturi diminuate asupra mediului, lucru care nu trebuie

neglijat în analize.

8

Pentru fiecare stadiu din viaţa produsului se colectează datele necesare analizei

statistice. Se construieşte un tabel de contingenţă cu ajutorul căruia se cuantifică

cantităţile de materii prime şi energie folosite, precum şi cele de deşeuri solide, lichide şi

gazoase generate în fiecare stadiu al ciclului de viaţă al produsului. Odată cuantificate

inputurile în sistem se calculează outputurile: deşeuri solide, deşeuri lichide (ape

poluate), emisii în aer. Rezultatele se clasifică în funcţie de categoriile uzuale de impact:

încălzirea globală, utilizarea resurselor neregenerabile, pierderi în biodiversitate,

toxicitate umană, eco-toxicologie, radiaţii, condiţii de muncă, mirosuri neplăcute,

deprecierea stratului de ozon, poluarea apelor, acidifierea, eutrofizarea, zgomote, deşeuri

calde, degradarea peisajului. Datele culese referitoare la impacturile asupra mediului

asociate fiecărui stadiu din ciclul de viaţă a produsului sunt exprimate în unităţi fizice

diferite (de exemplu, energia în jouli, cantitatea de deşeuri în kilograme, poluarea în aer

în particule per milion) şi este obligatorie evidenţierea acestora în tabel pentru a se putea

da sens indicatorilor statistici ce vor fi calculaţi ulterior. Pentru a facilita procesul de

analiză statistică, datele astfel culese se grupează în tabele şi se reprezintă grafic.

O analiză completă şi detaliată a tuturor impacturilor asociate unui produs, de la

naşterea până la moartea sa, poate fi costisitoare şi de lungă durată însă făcută cu

regularitate sau doar asupra acelor aspecte considerate aprioric ca fiind mai importante

înlătură aceste inconveniente.

Analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă a produsului arată dacă impactul

este cauzat de propria activitate sau dacă apare din cauza furnizorilor de materii prime

sau a beneficiarilor. O întreprindere care doreşte ca produsul său să fie ecoetichetat este

obligată să urmeze paşii unei astfel de analize, întrucât toate schemele naţionale de

ecoetichetare utilizează analiza ciclului de viaţă pentru stabilirea criteriilor de

ecoetichetare.

Beneficiile obţinute în urma analizei din perspectiva ciclului de viaţă pot fi

sintetizate astfel: beneficii financiare, noi orizonturi privind reproiectarea produsului,

activitate de marketing eficientă.

beneficii financiare: prin analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă

se descoperă acele stadii în care pot fi diminuate costurile sporindu-se astfel eficienţa

economică;

9

proiectarea: perspectiva ciclului de viaţă poate fi adoptată în procesul de

luare a deciziilor referitoare la proiectarea sau reproiectarea produsului sau procesului

şi poate fi utilizată la compararea impacturilor asupra mediului a diferitelor opţiuni de

proiectare, a avantajelor şi dezavantajelor, iar rezultatele analizei permit proiectanţilor

şi fabricanţilor să se focalizeze pe acele aspecte cu impact semnificativ asupra

mediului;

marketing: marile întreprinderi folosesc analiza ciclului de viaţă ca

instrument de marketing (a avea produse care respectă cerinţele dezvoltării durabile

este un avantaj care duce la creşterea vânzărilor) prin utilizarea acesteia ca bază

pentru o campanie publicitară concentrată pe idea impactului redus asupra mediului

pe care îl are un produs, focalizarea făcându-se nu numai asupra propriilor

performanţe de mediu, ci şi pe cele ale furnizorilor şi distribuitorilor (cu alte cuvinte,

ele se concentrează asupra performanţelor de mediu ale tuturor celor implicaţi în

ciclul de viaţă a produsului lor, încurajându-şi astfel partenerii să-şi îmbunătăţească

performanţele de mediu.

1.5 Analiza inventarului ciclului de viaţă

Analiza inventarului implică proceduri pentru colectarea şi calculul datelor asupra

sistemului-produs care vor fi incluse în inventar, pentru cuantificarea intrărilor de

materiale sau energie sau substanţe chimice, precum şi a ieşirilor de materiale, energie,

produse, evacuări în aer, apă,sol -care sunt relevante pentru sistemul-produs. Mai succint,

colectarea intrărilor şi ieşirilor unui sistem-produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia

este denumită analiza inventarului.

Datele utilizate pot proveni dintr-o varietate de surse, incluzând măsurări directe,

materiale teoretice şi bilanţuri de energie, date statistice, informaţii din publicaţii.

Datele colectate şi calculate servesc pentru elaborarea de interpretări, concluzii şi

recomandări pentru decidenţi. Atunci când sistemul studiat implică produse multiple (de

exemplu produse multiple la rafinarea petrolului: motorină, benzină, gaz natural) sunt

necesare proceduri de alocare pentru distribuirea fluxurilor de intrare sau de ieşire spre şi

din sistemul-produs. Fluxurile de materiale şi energie (intrări sau ieşiri) precum şi

evacuările în mediu asociate sistemului trebuie alocate diferitelor produse în conformitate

cu proceduri documentate şi justificate.

10

De obicei, inventarele ciclului de viaţă sunt efectuate cu pachete software dedicate,

de exemplu GaBi Software, dezvoltat de PE International (Germania) sau SimaPro LCA

Software, dezvoltat de PRé Consultants (Olanda). În software SimaPro LCA sunt incluse

mai multe metode de evaluare a impactului de mediu, de exemplu Eco-Indicator 99,

CML 92, EPS 2000, Impact 2002+, EPD method. Rezultatele analizei inventarului se

prezintă sub forma unui "inventar al ciclului de viaţă" (LCI-Life cycle inventory),

elaborat ca un tabel-inventar care listează intrările şi ieşirile în mediu, exprimate prin

fluxurile elementare materiale şi energetice în mediu, asociate cu unităţile lor funcţionale

(de exemplu: kg de dioxid de carbon, miligrame de fenol, kg de minereu de fier, m3 de

gaz natural etc.).

2. INTERPRETAREA CICLULUI DE VIAŢĂ ISO14043

Standardul internaţional 14043 descrie faza finală a procedurii de evaluare a

ciclului de viaţă (ECV), în care rezultatele analizei de inventar a ciclului de viaţă(ICV) şi

- dacă se desfăşoară - evaluarea impactului ciclului de viaţă (EICV), sau ambele, sunt

centralizate şi discutate ca bază pentru concluzii, recomandări şi luarea deciziilor în

conformitate cu scopul şi domeniul de aplicare definite.

Un studiu ECV începe cu faza de definire a scopului şi a domeniului de aplicare şi

se finalizează cu faza de interpretare.

Interpretarea cilului de viaţă reprezintă o procedură sistematică de identificare,

calificare, verificare şi evaluare a informaţiilor provenite din rezultatele unei ICV sau a

EICV a unui sistem-produs şi de a le prezenta pentru a îndeplini cerinţele de solicitare aşa

cum sunt descrise în scopul şi în domeniul de aplicare al studiului. Practicienii care

utilizează studiu ECV ar trebui să fie în strânsă legătură cu cei care efectuează studiul pe

întreaga durată, pentru a se asigura că sunt adresate întrebările specifice. De asemenea,

această comunicare trebuie să fie menţinută pe întreaga durată a fazei de interpretare. De

aceea, transparenţa pe parcursul fazei de interpretare a ciclului de viaţă este esenţială.

Atunci când sunt implicate preferinţe, prezumţii sau aprecieri de valoare, este necesar ca

acestea să fie clar declarate de practicieni în raportul final.

ECV este unul dintre cele câteva instrumente utilizate în luarea deciziilor, în special

de aplicare, de exemplu, pentru scopuri de informare (documentarea produselor-sisteme

11

existente), pentru îmbunătăţire (implementarea modificărilor produselor-sistem) sau

pentru stabilirea unui nou sistem produs.

Interpretarea ciclului de viaţă poate, de asemenea, să demonstreze legăturile care

există între ECV şi alte tehnici de management de mediu, prin raţionalizare şi concentrare

pe un produs. Totuşi, este important să se privească înapoi la aplicarea fazei de

interpretarea ciclului de viaţă ( şi la alte faze) ale ECV precum şi să se privească înainte,

de exemplu la utilizarea alternativă/concurentă a altor tehnici.

Interpretarea ciclului de viaţă include comunicarea, pentru a da credibilitate

rezultatelor altor faze ale ECV (în mod special ICV şi EICV), într-o formă care să fie atât

cuprinzătoare, cât şi utilă în luarea deciziilor.

Atunci când deciziile se bazează pe performanţa tehnică, aspectele economice şi

sociale se situează în afara studiului ECV, iar problemele de mediu alese pentru a fi

incluse ca părţi în definirea scopului şi a domeniului de aplicare pot reflecta acele

probleme.

2.1 Descrierea generală a interpretării ciclului de viaţă

Obiectivele interpretării ciclului de viată sunt analiza rezultatelor, concluzionarea,

explicarea limitărilor şi oferirea de recomandări bazate pe constatările fazelor precedente

ale studiilor ECV şi ICV, şi raportarea rezultatelor interpretării ciclului de viaţă într-o

manieră transparentă.

Interpretarea ciclului de viată este, de asemenea, gândită pentru a oferi o prezentare

accesibilă, completă şi consecventă a rezultatelor studiilor ECV şi ICV, în concordanţă cu

scopul şi domeniul de aplicare definite ale studiului.

2.2Caracteristicile principale ale interpretării ciclului de viaţă

Caracteristicile principale ale ciclului de viaţă sunt:

Utilizarea unei proceduri sistematice de identificare, calificare, verificare,

evaluare şi prezentare a concluziilor bazate pe constatările studiilor ECV şi ICV,

pentru a îndeplini cerinţele de aplicare aşa cum sunt descrise în scopul şi domeniul

de aplicare ale studiului;

Utilizarea unei proceduri iterative atât pentru interpretarea fazei cât şi a altor

faze din studiile ECV şi ICV;

12

Prevederile referitoare la legăturile dintre ECV şi alte tehnici pentru

managementul mediului.

2.3Elementele interpretării ciclului de viaţă

Faza de interpretare a unui studiu ECV sau ICV cuprinde trei elemente după cum

urmează:

Identificarea problemelor semnificative bazate pe rezultatele fazelor ICV şi

EICV din ECV.

Evaluarea care ia în consideraţie verificările de completitudine, sensibilitate

şi consecvenţă.

Concluzii, recomandări şi raportări.

Relaţiile dintre faza de interpretare şi alte faze ale ECV sunt arătate în figura 1.

Definirea scopului şi a domeniului de aplicare şi fazele de interpretare ale evaluării

ciclului de viaţă constituie cadrul studiului, în timp ce alte faze din ECV (ICV şi EICV)

furnizează informaţii despre produsul-sistem.

2.4.Identificarea problemelor semnificative

Obiectivul acestui element este să structureze rezultatele din fazele ICV sau EICV

astfel încât să determine problemele semnificative, în concordanţă cu scopul şi domeniul

de aplicare definite şi în mod interactiv cu elementul de evaluare. Scopul acestei

interacţiuni este să includă implicaţiile metodelor folosite, presupunerile făcute etc. în

fazele precedente, cum sunt regulile de alocare, deciziile de excludere, selectarea

categoriilor de impact, indicatori de categorie şi modele etc.

13

Fig.1 Relaţiile dintre elementele fazei de interpretare şi alte faze ale ECV

2.5 Identificarea şi structurarea informaţiilor

Există patru tipuri de informaţii cerute de constatările fazelor precedente ale

studiilor ECV sau ICV:

Constatările din fazele precedente (ICV şi ECV), care trebuie să fie

asamblate şi structurate împreună cu informaţiile despre calitatea datelor. Aceste

rezultate ar trebui să fie restructurate într-o manieră corespunzătoare, de exemplu, în

concordanţă cu fazele din ciclul de viaţă, diferite procese sau operaţii din produsul -

sistem, transport, furnizare de energie şi managementul deşeurilor. Aceasta poate fi

realizat sub forma unor liste cu date, tabele, diagrame sau alte reprezentări

corespunzătoare ale datelor de intrare şi de ieşire şi/sau a rezultatelor indicatorilor de

categorii.

Alegeri metodologice, cum sunt regulile de alocare şi limitele produsului -

sistem în ICV şi indicatorii de categorie şi modele utilizate în EICV.

14

Alegerile de valoare utilizate în studii aşa cum sunt justificate în definirea

scopului şi domeniului de aplicare.

Rolul şi responsabilităţile diferitelor părţi interesate aşa cum sunt justificate

în definirea scopului şi domeniului de aplicare în relaţie cu aplicarea, şi de asemenea,

rezultatele obţinute din procesul de analiză critică concurentă, dacă acesta a avut loc.

2.6 Determinarea problemelor semnificative

Atunci când rezultatele din fazele precedente (ICV, EICV) au fost găsite că

îndeplinesc cerinţele scopului şi domeniului de aplicare al studiului, semnificaţia acestor

rezultate trebuie să fie determinată. Rezultatele obţinute atât din faza ICV cât şi/sau cele

din faza EICV sunt utilizate în acest scop. Aceasta trebuie să se desfăşoare ca un proces

iterativ cu evaluarea fiecărui element.

Probleme semnificative pot fi:

Categoriile de date de inventar, cum sunt energia, emisiile, deşeurile etc.;

Categoriile de impact, cum sunt resursele utilizate, încălzirea globală

potenţială etc.;

Contribuţii esenţiale de la etapele ciclului de viaţă la rezultatele ECV sau

EICV, cum sunt procesele unei unităţi individuale sau grupuri de procese

cum sunt transporturile sau producerea de energie.

Determinarea problemelor semnificative ale produsului-sistem poate fi simplă sau

complexă. Prezentul standard internaţional nu oferă îndrumări despre cum poate sau nu o

problemă să fie relevantă într-un studiu, sau dacă o problemă poate fi semnificativă sau

nu pentru un produs-sistem.

2.7 Evaluarea

Obiectivele elementului de evaluare sunt să stabilească şi să sublinieze încrederea

în/şi rezultatelor studiilor ECV sau ICV, inclusiv problemele identificate în primul

element al identificării. Rezultatele trebuie să fie prezentate într-o manieră care dă

părţilor interesate o imagine clară şi de înţeles a rezultatului studiului.

Evaluarea trebuie să fie realizată în concordantă cu scopul şi domeniul de aplicare

al studiului, şi trebuie să ia în consideraţie utilizarea finală, presupusă, a rezultatelor

studiului.

În timpul evaluării trebuie să fie luate în consideraţie următoarele trei tehnici:

15

2.7.1 verificarea de completitudine;

2.7.2 verificarea de senzitivitate;

2.7.3 verificare de consecvenţă.

Rezultatele analizelor de incertitudine şi evaluarea calităţii datelor ar trebui să

suplimenteze aceste verificări.

2.7.1 Verificarea de completitudine

Obiectivul verificării de completitudine este asigurarea că toate informaţiile

relevante şi datele necesare pentru interpretare sunt disponibile şi complete.

Informaţii lipsă sau incomplete

Dacă o informaţie relevantă lipseşte sau este incompletă, trebuie să fie luată în

consideraţie necesitatea unei astfel de informaţii pentru a satisface scopul şi domeniul de

aplicare al unui studiu ECV sau ICV.

Dacă această informaţie este considerată ca nefiind necesară, ar trebui să fie

înregistrat motivul acestei aprecieri, după care se poate trece la evaluare.

În cazul în care o informaţie care lipseşte este considerată necesară, etapele

precedente (ICV, ICV A) ar trebui revăzute, sau definirea scopului şi a domeniului de

aplicare ar trebui să fie ajustată în consecinţă.

Această constatare şi justificarea sa trebuie să fie înregistrate/păstrate.

2.7.2 Verificarea de senzitivitate

Obiectivul verificării de sensibilitate este să evalueze fiabilitatea rezultatelor finale

şi a concluziilor prin determinarea faptului dacă acestea sunt afectate de incertitudinea

datelor, a metodelor de alocare sau a calculării rezultatului categoriei de indicator etc.

Această evaluare trebuie să includă rezultatele analizei de senzitivitate şi a celei de

incertitudine, dacă a fost realizată în etapele precedente (ICV, EICV) şi pot indica nevoia

unor analize ulterioare de senzitivitate.

Recomandări pentru efectuarea verificării de senzitivitate

Nivelul de detaliu cerut în analiza de senzitivitate depinde în principal de

constatările analizei de inventar şi, dacă a fost efectuată, de evaluarea impactului.

În verificarea de sensibilitate trebuie să se acorde consideraţie:

Problemelor determinate de scopul şi domeniul de aplicare al

16

studiilor ECV sau ICV.

Rezultatelor obţinute din alte etape ale studiilor ECV sau ICV.

Aprecierilor experţilor şi experienţelor anterioare.

Rezultatul verificărilor de sensibilitate menţionate mai sus determină atât

necesitatea pentru o analiză de sensibilitate mai precisă sau mai extinsă, cât şi efectele

aparente ale rezultatelor studiilor.

Inabilitatea unei verificări de senzitivitate de a nu găsi diferenţe semnificative între

studii diferite, alternative, nu conduce automat la concluzia că nu există astfel de

diferenţe. Diferenţele pot exista dar nu pot fi identificate sau cuantificate datorită

incertitudinii conexe date lor şi metodelor utilizate.

Lipsa oricărei diferenţe semnificative poate constitui rezultatul final al studiului.

Atunci când o ECV este utilizată pentru a susţine o afirmaţie comparativă, care este

prezentată publicului, elementul de evaluare trebuie să includă declaraţiile interpretative

bazate pe analiza de senzitivitate detaliată.

2.7.3Verificarea de consecventă

Obiectivul verificării de consecvenţă este să determine dacă presupunerile,

metodele şi datele sunt consecvente cu scopul şi domeniul de aplicare.

Lista de verificare

Dacă este relevant pentru studiile ECV sau ICV, sau este cerut ca o parte din scopul

şi domeniul de aplicare definit, trebuie să se pună următoarele întrebări:

Există diferenţe între calitatea datelor de-a lungul ciclului de viaţă al sistemului-

produs şi diferitele sisteme-produs consecvente cu scopul şi domeniul de aplicare al

studiului?

Diferenţele regionale şi/sau temporale, dacă acestea există, au fost aplicate

în mod consecvent?

Au fost aplicate pentru toate sistemele-produs, în mod consecvent, regulile

de alocare şi limitele sistemului?

A fost aplicată în mod consecvent evaluarea impactului elementelor?

2.8 Concluzii şi recomandări

17

Obiectivul acestui al treilea element al interpretării ciclului de viaţă este să

contureze/pregătească concluziile şi să facă recomandările pentru audienţa vizată de

studiile ECV şi ICV.

Concluzii

Conturarea concluziilor studiilor trebuie să se facă într-un mod interactiv cu alte

elemente din faza de interpretare a ciclului de viaţă. O secvenţă logică a procesului este

următoarea:

Identificarea problemelor semnificative.

Evaluarea metodologiei şi a rezultatelor pentru completitudine, sensibilitate

şi consecvenţă.

Pregătirea concluziilor preliminare şi verificarea, dacă acestea sunt

consecvente cu cerinţele scopului şi domeniului de aplicare, inclusiv, în mod special,

cerinţele de calitate a datelor, prezumţiile predefinite şi valorile, şi cerinţele orientate

pe aplicare.

Dacă concluziile sunt consecvente, raportul ca întreg al concluziilor. Altfel

se impune întoarcerea la fazele anterioare, după cum este cazul.

Recomandări

Ori de câte ori este relevant scopului şi domeniului studiului, recomandări specifice

ar trebui justificate celor care iau decizii.

Recomandările trebuie să se bazeze pe concluziile finale ale studiului şi trebuie să

reflecte consecvenţa logică şi rezonabilă a concluziilor.

Raportarea

Raportul trebuie să ofere apreciere completă şi imparţială a studiului, aşa cum este

detaliat în ISO 14040. La raportarea fazei de interpretare, transparenţa totală în termeni

de valori alese, judecăţi raţionale şi făcute de experţi trebuie să fie observate în mod

strict.

Standardul are şi o anexă cu prezentarea unui exemplu de interpretare a "Ciclului de

Viaţă".

Sunt prezentate proceduri de întocmire a unor tabele/matrici de repartiţie, pentru

diferite procese:

a intrărilor;

18

a ieşirilor;

a domeniilor;

a rezultatelor inventarului.

3.EVALUAREA IMPACTULUI CICLULUI DE VIATĂ

3.1 Evaluarea impactului de mediu pe ciclul de viaţă

Evaluarea impactului de mediu reprezintă o cuantificare a contribuţiei, magnitudinii

şi semnificaţiei impacturilor potenţiale de mediu ale unui sistem-produs, utilizând

rezultatele analizei inventarului ciclului de viaţă (Vezi şi Legea 137/1995-Legea

protecţiei mediului).

Pentru identificarea şi evaluarea impactului de mediu se recomandă parcurgerea

următoarelor etape:

clasificarea fluxurilor inventarului pe categorii de impact (de exemplu,

încălzire globală, poluarea aerului, a apei şi a solului, epuizarea resurselor naturale,

sănătate umană, impact asupra ecosistemelor etc.) In acest scop, datele din tabelul-

inventar sunt grupate împreună într-un număr de categorii de impact. Categoriile de

impact includ cele din emisii în mediu şi prin consumul de resurse naturale, precum

şi alte intervenţii asociate cu obţinerea produselor care apar când se extrag resurse

minerale, combustibili fosili etc.;

modelarea datelor inventarului în interiorul categoriilor de impacturi de

mediu potenţiale; sunt calculate rezultatele indicatorilor pe categorii (caracterizare).

Indicatorii pe categorii reflectă emisiile agregate sau utilizarea resurselor pentru

fiecare categorie de impact Se analizează şi se estimează magnitudinea impacturilor

potenţiale asupra sănătăţii umane, ecologice, epuizării resurselor pentru fiecare

categorie de impact.Rezultatele indicatorilor pentru diferitele categorii de impacturi

reprezintă împreună profilul evaluării impacturilor pentru sistemul-produs;

normalizarea şi ponderarea fiecărei categorii de impact. Normalizarea

oferă baza pentru compararea diferitelor categorii de impact asupra mediului (toate

impacturile sunt exprimate cu aceeaşi unitate). Ponderarea implică alocarea unui

factor de pondere pentru fiecare categorie de impact, în funcţie de importanţa

19

relativă. Dacă este necesar, impacturile individuale pot fi agregate într-un indice

compozit unic de mediu. Această etapă nu este totdeauna necesară.

Principalele rezultate ale acestei faze sunt: profilul mediului, profilul normalizat al

mediului şi profilul ponderat.

Metodele de evaluare a impactului asupra mediului şi metodele de control sunt încă

în stadii de dezvoltare şi nu sunt unanim acceptate.

3.2. Analiza beneficiilor

Rezultatele sunt raportate pe toate caile informative posibile, iar necesitatile si

oportunitatile de reducere a impactului produselor asupra mediului sunt evaluate

sistematic

Pentru a specifica corect calea de aplicare a ECV si pentru a se putea lua decizii

corecte pe termen lung trebuie ca cei care iau aceste decizii sa ia in considerare in munca

lor si "problema ciclului de viata". Astfel practica si rezultatele obtinute din aplicarea

ECV pot fi considerate ca parti centrale ale analizelor de mediu.

Utilizarea corecta a ECV(LCA) include o serie de masuri:

A. Evaluarea si masurile politice prin:

Suplimentarea informatiei pentru evaluarea celor existente si perspectivele

politice care ar putea afecta utilizarea resurselor;

Dezvoltarea politicilor si regulilor de utilizare a resurselor si altor materii

prime, precum si inventarierera si analiza impactelor create asupra mediului;

Evaluarea starii proeduselor si cuantificarea posibilitatii de reducere a

energiei si materiilor prime folosite.

B. Educarea societatii pentru:

Crearea si publicarea de materiale care sa ajute publicul sa inteleaga

necesitatea reducerii utilizarii de resurse si sa evalueze caracteristicile asociate

produselor, proceselor si activitatilor;

Instruirea in domeniul activitatii de proiectare, a productiei si produselor.

20

C. Luarea de decizii interne prin:

Compararea altenativelor existente cu privire la materiale, produse, procese

sau activitati in cadrul companiei;

Compararea utilizarii resurselor si inventarierea informatiilor cu cele din

alte procese de productie;

Specializarea personalului resonsabil pentru reducerea poluarii mediului si

diminuarea utilizarii resurselor asociate proceselor de productie, produselor si

acivitatilor, incluzand aici si proiectarea si ingineria.

Abordarea ciclului de viata ajuta companiile sa inteleaga toate aspectele legate de

operatiile pe care le fac si sa ia cele mai bune decizii cu privire la procesele de productie.

Ciclului de viata poate fi recomandat pentru identificarea tuturor aspectelor de

mediu la sectorului analizat si recomandarea de masuri si actiuni care sa diminueze

impactul asupra mediului.

Evaluarea Ciclui de Viata poate apela la:

identificarea oportunitatii de imbunatatirea a aspectelor de mediu generate

de produse in diferite puncte din ciclu de viata;

luarea deciziilor in industrie, organizatii guvernamentale si

neguvernamentale (de exemplu: planificarea strategiei, stabilirea prioritatilor,

proiectarea sau reproiectarea produselor sau a proceselor );

selectarea indicatorilor relevanti ai performantei de mediu, inclusiv a

tehnicilor de masurare;

marketing (de exemplu: declaratia de mediu, scheme) de eco-etichetare sau

declaratia de mediu pentru produs.

In prezent, analiza unui proces tehnologic trebuie sa plece de la evidentierea relatiilor

intre elementele unui proces industrial, conform figurii 2

21

Figura 2 Relaţiile intre elemente dintr-un proces industrial

In analiza schemei trebuie plecat de la faptul ca scopul unor tehnologii mai "curate"

este de a micsora utilizarea energiei si a materialelor si de a imbunatati conditiile pentru

oameni si mediu. Aceasta inseamna ca este important sa se diminuaeze urmatoarele:

Consumul de resurse

Impactul asupra sanatatii umane

Impactul asupra mediului.

Dupa cum se vede mai sus, alegerile trebuie facute in productia industriala, si

alegerile vor influenta efectele produsului asupra mediului pe intreaga durata a vietii

produsului.

Un aspect specific este legat de relatia cu mediul in momentul cand se planifica o

noua activitate sau realizarea unui nou produs.

Procesele de determinare ce trebuie realizate cand se decide crearea unui nou

articol depind de mai multe elemente din cadrul inteprinderii. Lucrurile cele mai

importante pot fi gasite in figura 2. Linia orizontala arata relatia dintre firma, productie si

oamenii din afara firmei.

Aceasta linie determina articolul.

22

Determinarea interna poate fi descrisa in urmatorul mod:

Managerii decid liniile principale

Muncitorii asigura mana de lucru si, deci, stabilesc limitele umane

Echipamentele determina costurile initiale

Tehnologia determina procesul

Determinarea exterioara este descrisa astfel:

Autoritatile controleaza respectarea legislatiei

Clientii decid ce produse sa cumpere

Vecinii cer ca firma sa actioneze ca si cum nu ar exista productie

Publicitatea cere sa nu existe impacturi asupra imprejurimilor sau mediului.

O data ce s-a decis asupra unui articol, se vede daca este posibila respectarea

cerintelor pe care le implica o tehnologie mai curata.

Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie sa ne concentram asupra locului central

unde se iau deciziile. Acest loc central este in productie. Aici se determina unde trebuie

sa fie limitele pentru productia viitoare. Cu cat aceasta decizie este luata mai devreme in

procesul respectiv, cu atat esta mai usor. Cu cat ai mai multe informatii, cu atat mai greu

este sa schimbi un produs. Aceasta se poate vedea in figura 3

Figura 3. Relatia cunostinte-influenta asupra schimbarii unui proces

23

La aceasta faza schema din figura 3 poate fi de ajutor pentru a realiza ce elemente

trebuie luate in considerare pentru indeplinirea cererilor cu privire la mediu. Din figura se

pot alege zonele optime si stabili variante.

In faza urmatoare este mai greu de schimbat daca a fost stabilita materia prima si

tehnologia, urmatoarea alegere este cea a elementului natural in care se face emisia.

Dezvoltarea unui produs este un proces lung si scump. De aceea este important sa

se planifice secventele de la inceputul proiectului si sa se foloseasca o abordare pas cu

pas. Astfel, se pot evalua rezultatele in timpul procesului si se poate obtine un rezultat

durabil.

Urmatorul exemplu descrie cum este posibila reincarcarea unei baterii cu litiu.

Noua baterie schimba vechile idei despre baterii cu privire la proprietati si productie.

Dezvoltarea poate fi descrisa in trei parti:

Descrierea problemei

Solutia problemei

Rezultat final

3.2.1 Descriere

Primul lucru ce trebuie facut este o descriere exacta a ciclului de viata a bateriei

pentru a afla ce se poate evita si ce se poate obtine. Ce material trebuie evitat:

• Materiale periculoase folosite ca materii prime

• Metode de productie vechi

• Productia de elemente poluante

• Materii prime rare Ce trebuie obtinut:

• Capacitate ridicata

• Siguranta pentru mediu

• Viata lunga

• Nepericulozitate la utilizare

• Materii prime abundente si ieftine

• Productie continua

• Utilizare universala

• Posibilitate de reciclare

• Lipsa riscurilor pentru mediu la eliminarea finala b) Soluţie

24

Consideraţiile de mai sus au dus la concluzia de a dezvolta o baterie ce poate fi

reincarcata, facuta din materiale solide (non liquid). Dezvoltarea s-a facut dupa cum

urmeaza:

Cercetare privind materialele

Experimente de laborator

Decizii privind conceptul

Dezvoltarea procesului

Productia pilot

Marketing

Urmarire

Activitatile au avut loc partial, paralel si strict secret, si procesul si produsul au fost

ambele brevetate inainte ca produsul sa devina plubic.

Durata unui proiect de acest tip este de aproximativ 15 ani.

3.2.2 Rezultat

Rezultatul final al eforturilor a fost o baterie din polimeri cu litiu.

Se produce in acelasi fel ca filmele sau hartia. Caracteristicile sunt dupa cum

urmeaza:

Capacitate energetica: de 5 ori mai mare decat pentru o baterie de plumb

Incarcare : >100 ori

Durata de viata: >5 ani

Compatibilitate pentru mediu: nepericuloasa

Materii prime: litiu, plastic, carbune, oxid de vanadiu

Productie: 100m/min.

Ambalare: indoire, rulare

•Compozitie: exista specificatii

3.2.3 Concluzii

Planificarea care avea ca scop producerea unei baterii compatibile cu mediul a

fost necesara pentru un proiect cu o durata de 15 ani. Figura 3 arata ca, daca deciziile sunt

gresite, trebuie inceput de la capat, pentru ca e dificil sa schimbi lucrurile pe parcurs.

25

Dar aici se poate vedea ca este posibila obtinerea unui rezultat care sa respecte

cerintele de mediu prin utilizarea unei tehnologii mai "curate". In plus, utilizarea acestei

baterii va inlocui utilizarea cadmiului periculos.

Figura 4 Schema unei baterii cu litiu

Următorul exemplu:

O analiză asupra ciclului de viaţă al diverselor categorii de produse, arată că

măsurile de corecţie pot să difere foarte mult. De exemplu, consumul de energie şi

emisiile de dioxid de carbon asociate acestuia pot avea semnificaţii diferite în ciclul de

viaţă al unui detergent de rufe, spre deosebire de un produs de curăţat.Cel mai mare

consum de energie pentru un detergent se înregistrează în timpul folosirii acestuia în

maşina de spălat.

26

Figura 5. Ciclul de viaţă al produselor

Consumul de energie şi emisii de dioxid de carbon asociate produselor pentru

îngrijirea locuinţei, sunt relativ scăzute pe durata ciclului de viaţă a acestora şi nu pot fi in

general atribuite modului de utilizare. Amprenta de dioxid de carbon a unui asemenea

produs este cu 90 % mai scăzut decât al unui detergent universal de rufe. În asemenea

cazuri, trebuie să avem diverse abordări pentru a îmbunătăţi lucrurile. Adică folosirea

unor materiale reciclabile, îmbunătăţirea biodegrabilităţii, reducerea ambalajelor şi

îmbunătăţirea continuă a acestora.

După ce un produs a fost folosit, compatibilitatea acestuia cu mediul se manifestă

sub două forme: prin gradul de biodegradabilitate a ingredienţilor săi, şi prin ambalajul

reciclabil. Pentru a proteja mediul înconjurător, de exemplu s-a propus creşterea proporţia

de ingredienţi deja biodegradabili în săpunurile, şampoanele şi gelurile de duş, de la

actualul procent de 65% până la 80% până în 2012. Pentru a reduce consumul de ambalaj

de către consumator, în permanenţă se doreşte micşorarea cantităţii de material folosit la

ambalarea produselor, fără însă a compromite calitatea şi stabilitatea ambalajului. În plus,

se apelează la utilizarea bioplasticelor potrivite pentru satisfacerea cererilor mari pentru

ambalaje.

27

Impactele de mediu ale produselor sunt evaluate pe intreg ciclul lor de viata.

Aceasta implica inregistrarea sistematica (in kg sau kW) a cantitatilor de materii prime si

energie folosite pentru producerea produselor precum si a cantitatilor de materiale si

energie consumate, a emisiilor si deseurilor rezultate in diferitele etape ale ciclului de

viata ale acestora. Preevaluarea ecologica indica cat de critice sunt pentru mediu fluxurile

de materiale si cele energetice. Analiza ciclului de viata al produselor poate oferi

companiilor o baza in luarea deciziilor de aplicare a masurilor de imbunatatire in ceea ce

priveste reducerea impactelor de mediu asociate produselor. Luand in considerare ciclul

de viata al produselor se poate lua decizia aplicarii acelor masuri care permit obtinerea

celor mai importante beneficii ecologice si economice precum si identificarea

potentialelor specifice pentru fiecare faza a ciclului de viata al produselor.

Desigur ca eficienta Evaluarii Ciclului de Viata depinde de:

definirea clara a scopului si domeniului de aplicare;

identificarea unitatilor functionale si a functiilor acestora;

limitele sistemului analizat (la nivel de spatiu si timp);

cerintele impuse calitatii datelor si informatiilor (acoperire in timp,

acoperire geografica, acoperire tehnologica, reprezentativitate, reproductibilitate).

28

4.BIBLIOGRAFIE

1. BARRET, S. Economic Development and Environmental Policy, FAO,

1996

2. BART, O. The effects of air pollution on work loss and morbidity,

Journal of nvironmental Economics and Management, nr.10, 1983

3. BAUMOL, W., OATES, W. E. The Theory of Environmental Policy,

Prentice Hall, 1975

4. BRAN, F. Raportul resurse-mediu înconjurător, Bucureşti, Tribuna

economică, nr. 1, 1998

5. BRAN, F. Probleme de mediu. Posibilităţi de reglementare, Bucureşti,

Tribuna economică, nr. 15, 2001

6. BRAN, F. Relaţia economie-mediu la începutul mediului al III-lea,

Bucureşti, Editura ASE, 2002

7. BRAN, F. Ecologie generală şi protecţia mediului, Bucureşti, Editura

ASE, 2000

8. BRAN, F. Probleme ecologice şi riscuri economice, Bucureşti, Editura

ASE, 2000

9. BRAN, F., IOAN, I. Ecosferă şi politici ecologice, Bucureşti, Editura

ASE, 2001

10. BRAN, F., STANCIU, F. Relaţia mediul natural – locuri de muncă în

viziunea Uniunii Europene, Bucureşti, Economistul, 2000

10. BRAN, P. Fascinaţia valorii, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1992

11. BROWN, R. L. Probleme globale ale omenirii, Bucureşti, Editura

Tehnică, 1994 12. 12.BROWN, R. L. Starea lumii 1996, Bucureşti,

Editura Tehnică, 1996

13. BROWN, R. L. Starea lumii 2000, Bucureşti, Editura Tehnică, 2000

14. BROWN, R. L. World Economy Expands în World Watch Institute,

Vital Signs, W. W. Horton & Company, 2001

15. CAIMCROSS, F. Guide to Business and the the Environment, Island

Press, Washington DC, 1995

16. CAMMERER, C., KUNREUTHER, H. Decision processes for low

probability events,

29

Journal of Policy Analysis and Management nr. 8, 1989.

17. DĂDUIANU, V. I. Mediul şi economia, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1997

18. GERKIN, S., STANLEY, L. R. An Economic Analysis of Air Pollution

and Health: The Case of St. Louis, The Review of Economic and Statistics,

1986

Earthscan, London, 1993

30