dimensionarea ciclului de exploatare al firmei

73
CUPRINS INTRODUCERE.................................................. 3 CAPITOLUL 1. DIMENSIONAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT A ÎNTREPRINDERII...............................................5 1.1. Conţinutul, trăsăturile şi particularităţile nevoii de fond de rulment.............................................5 1.2. Dimensionarea stocurilor...............................8 1.2.1. Dimensionarea stocurilor de valori de exploatare prin metoda sintetică (globală)..........................13 1.3. Dimensionarea nevoii de fond de rulment...............15 1.3.1.Determinarea nevoii de fond de rulment de exploatare ......................................................... 15 1.3.2. Determinarea nevoii de fond de rulment înafara exploatării.............................................. 19 1.4. Finanţarea nevoii de fond de rulment..................20 1.4.1. Fond de rulment - sursa de finanţare a nevoii permanente de active circulante..........................20 1.4.2. Forme de finanţare pe termen scurt................24 CAPITOLUL 2. DIMENSIONAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT LA SC PRESTIGE TRADING SRL.......................................28 2.1. Prezentarea generală a societăţii.....................28 2.2 Analiza principalilor indicatori economico-financiari la SC Prestige Trading SRL....................................29 CAPITOLUL III. ECHILIBRUL FINANCIAR.........................42 CONCLUZII................................................... 45 BIBLIOGRAFIE................................................47 ANEXE....................................................... 48

Upload: tonyfirst

Post on 20-Jun-2015

809 views

Category:

Documents


7 download

DESCRIPTION

Lucrare de licenta

TRANSCRIPT

Page 1: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................3

CAPITOLUL 1. DIMENSIONAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT A

ÎNTREPRINDERII.....................................................................................................................5

1.1. Conţinutul, trăsăturile şi particularităţile nevoii de fond de rulment...............................51.2. Dimensionarea stocurilor.................................................................................................8

1.2.1. Dimensionarea stocurilor de valori de exploatare prin metoda sintetică (globală) 131.3. Dimensionarea nevoii de fond de rulment.....................................................................15

1.3.1.Determinarea nevoii de fond de rulment de exploatare...........................................151.3.2. Determinarea nevoii de fond de rulment înafara exploatării..................................19

1.4. Finanţarea nevoii de fond de rulment............................................................................201.4.1. Fond de rulment - sursa de finanţare a nevoii permanente de active circulante.....201.4.2. Forme de finanţare pe termen scurt........................................................................24

CAPITOLUL 2. DIMENSIONAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT LA SC

PRESTIGE TRADING SRL....................................................................................................28

2.1. Prezentarea generală a societăţii....................................................................................282.2 Analiza principalilor indicatori economico-financiari la SC Prestige Trading SRL......29

CAPITOLUL III. ECHILIBRUL FINANCIAR.......................................................................42

CONCLUZII.............................................................................................................................45

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................47

ANEXE.....................................................................................................................................48

Page 2: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

INTRODUCERE

Una din cerinţele imperative ale asigurării si menţinerii funcţionalitaţii normale a mecanismului întreprinderii în condiţiile economiei concurenţiale este asigurarea echilibrului financiar. Astfel, apare justificată necesitatea, în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, de a găsi mijloacele si modalităţile cele mai adecvate pentru a caracteriza calitatea activităţii financiare.

Echilibrul financiar al întreprinderii presupune realizarea unei corespondenţe permanente între volumul nevoilor de resurse pentru asigurarea desfăşurării normale a activităţii si posibilităţile de procurare a acestora.

Existenţa fluxurilor băneşti, concomitent cu cele materiale, impune luarea în considerare în definirea echilibrului financiar a elementelor implicate de aceste fluxuri prin indicatori specifici de caracterizare. Rezultă că echilibrul economico-financiar al întreprinderii trebuie înţeles ca fiind un ansamblu de corelaţii care se formează în procesul de rotaţie a capitalului. Menţinerea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv permanent al politicii financiare, care poate fi considerat realizat atunci când exerciţiul financiar se încheie cu o trezorerie pozitivă.

Fundamentarea nevoii de fond de rulment este o etapă importantă în planificarea echilibrului financiar pe termen scurt, întrucât ne furnizează informaţii privind mărimea investiţiilor de capital în active circulante. Totodată este necesar să se stabilească resursele de capitaluri circulante posibile de mobilizat pentru acoperirea nevoii de fond de rulment.

Necesarul de finanţare a ciclului de exploatare exprimă nevoia totală de capital pentru procurarea stocurilor şi asigurarea unui sold normal de creanţe care să determine desfaşurarea eficientă a ciclului de exploatare.

Obiectivul urmărit de orice întreprindere îl reprezintă creşterea rentabilităţii activităţii în condiţiile de diminuare a riscului economic şi financiar. Atingerea obiectivului de creştere a rentabilităţii activelor circulante presupune realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante, iar rentabilitatea pasivelor circulante presupune reducerea costului de procurare al capitalurilor necesare, creşterea preponderenţei surselor, adică decalajelor de plăţi favorabile ce rezultă din datoria către furnizori, salariaţi, buget.

Reânnoirea permanentă a stocurilor si creanţelor pentru asigurarea continuităţii producţiei si ritmicităţii vânzărilor, determină o nevoie de capital cvasipermanentă. In ceea ce priveşte sursele de finanţare a ciclului de exploatare, acestea pot fi grupate în următoarele trei categorii: surse proprii, surse atrase, surse împrumutate. Alegerea surselor proprii, atrase sau împrumutate se face în condiţii de optimizare a relaţiei rentabilitate-risc.

Economia de piată modifică fundamental ambientalul economic al întreprinderii, problematizându-l într-o altă configuraţie: natura, conţinutul si instrumental decizional al acesteia. Transformându-se pe sine în perioada de tranziţie, întreprinderea şi numai ea, va transforma ambientalul economic. Logica cooperării distribuite va fi înlocuită cu logica cooperării concurenţiale, preţul devenind măsura reală a potenţialului şi expresia ultimă a performanţei. Orientarea sa liberă pe piată conferă funcţiei comerciale o altă dimensiune, îmbunătăţindu-i conţinutul. Centrarea întregii sale activităţi pe profit, ca o componentă reală, strategică a supravieţuirii, va remodela funcţia financiară schimbându-i natura, finalitatea si modalitatea de realizare.

Intr-o economie concurentială nevoile pe piaţă fluctuează rapid, fiind puternic personalizate. In faţa acestei evoluţii întreprinderea nu are decât o singură alternativă “ascultarea pieţei pentru a putea supravieţui”. O importanţă deosebită în fiecare întreprindere o are profitabilitatea, recuperabilitatea (rotaţia). Profitabilitatea oferind o evaluare intensivă, masoară intensitatea beneficiului în raport cu cifra de afaceri, însă aceasta nu permite aprecierea completă a “sănătaţii”financiare a întreprinderii deoarece timpul economic exprimat prin decalaje pot dilua intensitatea indicatorului. Decalajul între

3

Page 3: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

momentul efectuarii cheltuielilor si momentul realizării veniturilor aferente impune un anumit grad de recuperabilitate (rotaţie) care reflectă o evaluare extensivă a sănătăţii financiare a întreprinderii.

Intreprinderea este cu atât mai performantă financiar cu cat ea mobilizează mai puţin capital pentru a realiza o anumită cifră de afaceri.

Funcţia financiară a întreprinderii, exercitată concentrat prin managementul financiar, trebuie să faciliteze la maximum ascultarea pieţei deoarece, aceasta condiţionează performanţa comercială a întreprinderii, deci performanţa financiară.

Astfel, în condiţiile tranziţiei ţării noastre la economia de piaţa, fiecare întreprindere, indiferent de forma de proprietate, dimensiune trebuie să se adapteze în permanentă la cerinţele pieţei şi ale mediului în care îşi desfăşoară activitatea, să-şi îmbunătaţească performanţele economico- financiare şi capacitatea de concurentă în raport cu alţi agenţi economici.

4

Page 4: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

CAPITOLUL 1. DIMENSIONAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT A ÎNTREPRINDERII

1.1. Conţinutul, trăsăturile şi particularităţile nevoii de fond de rulment

Orice întreprindere, pentru a-şi atinge obiectivul propus,de desfăşurare a activităţii economice, necesită utilizarea nu numai a maşinilor, utilajelor, clădirilor şi a altor instrumente, ci şi asigurarea materiilor prime şi materialelor necesare, sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor, a stocurilor de semifabricate şi producţia neterminată în diferite stadii, în vederea desfăşurării continue a activităţii, precum si deţinerea şi stocarea pe anumite intervale de timp a produselor finite pentru realizarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari. Totodată, în urma livrării produselor finite, întreprinderea inregistrează, în mod normal, creanţe faţă de clienţi sau este beneficiara unor titluri de credit încasabile la termen sau scontabile la băncile comerciale. De asemenea, în urma activităţii economico-financiare desfăşurate, întreprinderea în mod normal, înregistreaza în contul său disponibilităţi băneşti necesare reluării activităţii sale şi onorării obligaţiilor faţă de stat.

Dar, procurarea materiilor prime, materialelor şi resurselor energetice, plata salariilor datorate pentru munca prestată, precum şi efectuarea celorlalte cheltuieli legate de procesul de fabricaţie şi realizare a produselor, preced momentul încasării preţului acestora de la clienţi. Drept urmare, întreprinderea are nevoie de o sumă determinată de resurse băneşti pe seama cărora să-şi poată constitui stocurile de valori materiale pentru producţie, şi să acopere toate cheltuielila de producţie, depozitare, livrare până în momentul încasării preţului sau tarifului produselor vândute, lucrărilor executate, serviciilor prestate.

Pe măsura încasării preţului produselor expediate, întreprinderea recuperează capitalurile băneşti avansate pe care le reavansează într-un nou proces economic, adică îşi reconstituie stocurile de valori materiale pentru producţie, lansează noi comenzi în fabricaţie şi, deci, efectuează noi cheltuieli de prelucrare, expediază alte loturi de produse către beneficiari. Acastă parte a capitalului întreprinderii destinată desfăşurării continue a activităţii curente formează conţinutul activelor circulante.

Deci, activele circulante sunt capitaluri băneşti constituite prin diverse modalităţi în scopul finanţării activităţii curente de producţie.

Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importantă secţiune a gestiunii financiare a întreprinderii. Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricărei investiţii de capital:” cea mai eficientă alocare a capitalului în stocuri şi creanţe” în condiţii de diminuare a riscului. Armonizarea relaţiei risc-rentabilitate se realizează în cea mai mare parte în cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante şi sursele mobilizate pentru finanţarea acestuia.

Pentru a răspunde nevoii de rentabilitate, gestiunea activelor circulante urmăreşte realizarea ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante, iar în gestiunea pasivelor circulante urmăreste cel mai redus cost al procurării capitalurilor necesare.

Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului, gestiunea activelor circulante urmăreşte eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidităţi, preocupare însoţită de creşterea costurilor de exploatare şi de diminuare a rentabilităţii.

In privinţa pasivelor circulante se urmăreşte permanenţa surselor de finanţare, autonomia financiară a ciclului de exploatare, preocupări însoţite de creşteri ale costului procurării capitalurilor necesare.

5

Page 5: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Avand în vedere aceste cerinţe ale optimizării, relaţia risc-rentabilitate, în mod concret, gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitaţi: determinarea necesarului de active circulante ( de stocuri, de creanţe şi de lichidităţi) determinarea modalităţii de finanţare a necesarului de active circulante( a fondului de

rulment, a datoriilor de exploatare: furnizori, creditori, etc.,a creditelor de trezorerie, a creditelor de scont)

Activele circulante se individualizează prin următoarele trasături caracteristice: sunt capitaluri băneşti a căror necesitate este impusă de asigurarea continuităţii fabricaţiei

şi a căror mărime este influienţată de parametrii proceselor de aprovizionare, producţie, desfacere

spre deosebire de altă parte a capitalului întreprinderii (fondul surselor proprii, fondul de participare la profit, alte fonduri proprii ale întreprinderii), activele circulante nu se consumă, nu dispar după momentul efectuării cheltuielilor, ci se metamorfozează dintr-o formă materială în alta şi rămân în permanentă în circuit cel puţin la nivelul iniţial determinat

forma de utilizare a activelor circulante o constituie avansarea ( plăţile din contul curent) şi recuperarea ( încasările în contul curent), apreciate ca acte ce se repetă necontenit până în momentul încetării activităţii întreprinderii

reprezintă o parte considerabilă a avuţiei naţionale plasată pe termen scurt în vederea folosirii ei cât mai eficient. Din acest punct de vedere, activele circulante se aseamană cu activele imobilizate, dar spre deosebire de acestea din urmă, durata plasamentului este mai scurtă, încadrându-se într-un ciclu economic.

Ca fonduri băneşti destinate finanţării activităţii curente (de exploatare), activele circulante se folosesc prin avansări şi recuperări repetate. Pornind de la faza iniţiala de disponibilităţi băneşti, ele se transformă prin intermediul decontărilor cu furnizorii în stocuri de valori materiale pentru producţie. In această stare ele sunt numai potenţial productive. Prin consumul treptat al stocurilor şi plata salariilor şi a celorlalte cheltuieli de producţie, activele circulante trec în procesul creării de noi valori materiale şi se regăsesc la sfârşitul fiecărui interval de timp (zi, lună, trimestru) sub forma stocurilor de producţie neterminată. Pe masura finisării produselor, activele circulante trec în sfera circulaţiei sub forma stocurilor de produse finite. Prin livrare beneficiarilor, activele circulante trec în starea de produse expediate(creanţe asupra clienţilor), iar în urma încasării contravalorii acestora, activele circulante se întorc în forma iniţială de disponibilităţi băneşti pentru a fi avansate într-un nou ciclu economic.

Efectuarea neântreruptă a circuitelor în concordanţă cu caracterul continuu al proceselor de producţie, determină fenomenul de rotaţie a activelor circulante caracterizat ca un lanţ de fenomene globale. In cadrul fiecărui circuit nu există pauze într-unul sau în altul din momentele lui. Activele circulante nu trec în totalitate şi în acelaşi timp din forma bănească în forma productivă şi de aici în forma marfă spre a ajunge în totalitate şi în acelaşi moment din nou în forma de disponibilităţi băneşti. Nu există în nici un fel situaţia în care activele circulante să fie în totalitate într-o singură formă pentru ca celelalte să fie vide; in permanenţă se lansează comenzi în fabricaţie, se consumă stocuri de valori materiale, dar se şi reconstituie stocurile, se finisează produsele, se livrează beneficiarilor.

Fenomenul de rotaţie este conceput ca un lanţ de circuite ce se suprapun parţial şi în care activele circulante se regăsesc simultan în toate formele materiale cerute de specificul activităţii. Nu poate exista nicicând situaţia în care activele circulante să trecă în totalitate din forma bani în forma productivă şi de aici în forma marfă pentru ca de aici să se întoarca în forma bănească. Ca o consecinţă a acestui fapt, activele circulante prezintă în mod inevitabil o anumită structură ce poate fi stabilită pe baza soldurilor din activul bilanţului întreprinderii.

Structura concretă a activelor circulante variză de la o întreprindere la alta, în funcţie de specificul şi de obiectul procesului de producţie şi de nomenclatorul produselor finite.

6

Page 6: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Intreprinderile industriale prelucrătoare au în structura activelor circulante stocuri de materii prime, producţie neterminată şi produse finite, elemente care lipsesc în întreprinderile prestatoare de servicii, de exemplu în transporturi, acestea din urmă avand cel mult stocuri de combustibil, lubrifianţi şi materiale de întreţinere şi reparaţii.

In întreprinderile cu specific comercial, ponderea în activele circulante o reprezintă stocurile de marfă şi ambalaje, lipsind stocuri de materii prime sau producţie neterminată, produse finite.

Activele circulante se concretizează în diferite forme materiale, ce se află într-o stransă condiţionare reciprocă ca urmare a transformării permanente din una în cealaltă.

In sfera producţiei materiale activele sunt avansate în urmatoarele stări materiale: stocuri de materii prime; stocuri de materiale consumabile( carburanţi şi lubrifianţi, obiecte de inventar, echipament

de lucru şi de protecţie, piese de schimb); stocuri de semifabricate; stocuri de producţie neterminată; soldul cheltuielilor anticipate.

In sfera circulaţiei, activele circulante se concretizează în : stocuri de produse în magazine; stocuri de produse expediate, neîncasate ( creanţe faţă de terţi); stocuri de mărfuri şi ambalaje; creanţe din decontări neîncheiate; soldul disponibilităţilor băneşti ( în cont si în casierie).

Activele circulante în sfera producţiei au un caracter complex şi eterogen. Ele cuprind în structura lor în primul rând, stocurile pentru producţie care sunt numai potenţial productive. Simpla acumulare de stocuri de materii prime şi materiale consumabile nu reprezintă, în sine, un indiciu al forţei productive a activelor circulante. Obiectele de inventar, echipamentul de lucru, piesele de schimb, sunt, de fapt, nu un obiect al muncii ca materiile prime şi materialele, ci mijloace de muncă de natura mijloacelor fixe. Datorită acestui fapt, ar trebui ca ele să fie considerate mijloace fixe şi nu active circulante. Insă, datorită faptului că asemenea active sunt extrem de numeroase şi, în general de valori mici, s-a apreciat că practica financiară ar fi mult uşurată dacă toate mijloacele de muncă cu valoarea sub cea prevazută de lege sau cu durata de folosinţă de până la un an s-ar procura nu pe seama fondurilor de investiţii, ci pe seama fondurilor destinate activităţii curente de producţie. In asemenea condiţii obiectele de inventar, echipamentele de lucru si piesele de schimb au devenit elemente ale activelor circulante.

Stocurile de producţie neterminată cumuleaza fondurile băneşti avansate pentru prelucrare( valoarea materiilor prime şi materialelor consumabile trecute în producţie), salariile platite şi toate celelalte cheltuieli băneşti determinate de procesul de fabricaţie( amortismentul, valoarea reparaţiilor, uzura obiectelor de inventar, etc.)

Activele circulante din sfera circulaţiei se materializează în stocurile de produse finite în depozit, în soldurile de produse expediate şi în disponibilităţile băneşti în cont şi în numerar.

Ca urmare a deficienţelor ce survin fie în procesul realizării, fie în fazele anterioare ale gestiunii stocurilor sau plaţii drepturilor de personal, ori pe planul decontării cu bugetul statului, activele circulante mai stationează, adeseori, în diferite debite. Asemenea creanţe asupra terţilor, care nu provin din desfăşurarea normală a circuitului activelor circulante reprezintă un plasament total ineficient care îngreuneaza situaţia financiară a întreprinderii.

Volumul activelor circulante depinde de mai mulţi factori între care nivelul aprovizionării, producţiei şi desfacerii, al cheltuielilor de producţie şi viteza de rotaţie. Creşterea volumului producţiei în general atrage o sporire a activelor circulante1.

1 Bran,P : Finanţele întreprinderii, Ed.Economică, Bucureşti, 1997, pag.136

7

Page 7: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Gestiunea eficientă a resurselor reclamă ca sporul activelor circulante să fie mai mic decât cel al producţiei. Reducerea cheltuielilor are un dublu efect, contribuind atât la creşterea rentabilităţii cât şi la micşorarea volumului activelor circulante.

In ceea ce priveşte viteza de rotaţie, accelerarea acesteia influienţează în sensul reducerii activelor circulante, având loc o eliberare de fonduri ce pot fi folosite rentabil in alte direcţii. Incetinirea vitezei de rotaţie atrage dupa sine o creştere a activelor circulante, o blocare de fonduri, reducând eficienţa utilizării capitalului.

1.2. Dimensionarea stocurilor

Activitatea normală, în condiţii de rentabilitate îndelungată, a întreprinderii impune existenţa stocurilor din toate tipurile de valori materiale necesitate de fabricarea produselor. Stocurile de valori de exploatare reprezintă cantităţi fizice de materiale, de produse sau de mărfuri necesare fiecarei faze a ciclului de exploatare ( aprovizionare, producţie, desfacere) pentru a asigura desfăşurarea ritmică şi continuă a activelor de exploatare2. Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocări de capital ce nu pot fi recuperate până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin vânzarea şi încasarea produselor, lucrărilor sau serviciilor realizate de întreprindere. Se poate aprecia că stocurile reprezintă o investiţie pentru agentul economic. Fondurile investite în stocuri sunt imobilizate într-o perioadă de timp mai mare sau mai mică, ele au un cost şi prin urmare trebuie rentabilizate. Efortul financiar de investire în stocuri se comensurează pe baza lichidităţilor efectiv imobilizate, tinănd seama de durata imobilizării, de fluxurile intermediare de lichiditate, de costurile ocazionate de păstrare, depozitare şi alte cheltuieli pentru ca, în final, să se poata evalua pierderea sau câstigul din deţinerea de stocuri. Constituirea de stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici cu scopul realizării ritmicităţii procesului economic şi evitării rupturii între aprovizionări-desfaceri, poate avea influienţe diferite: pozitive, în cazul creşterii preţurilor la materialele deţinute în stoc şi al primirii unor

comenzi mari din partea clienţilor ; negative, în cazul scăderii preţurilor pe piaţa materialelor, în cazul modificarii

tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime deţinute în stocuri sau în cazul apariţiei unor înlocuitori calitativi, a pierderilor din degradări fizice sau morale a stocurilor.

Necesitatea evaluării (dimensionării stocurilor) derivă din faptul că activele circulante reprezintă, alături de activele imobilizate, condiţia financiară esenţială a asigurării continue şi în cadrul parametrilor prestabiliţi a programului de productie. Deşi în industrie, comparativ cu activele imobilizate, ponderea lor în totalul capitalurilor imobilizate este mai mica, datorită vitezei de rotaţie relativ accelerate precum şi multitudinii de forme materiale pe care le îmbracă în cursul circuitului lor, activele circulante deţin un loc esenţial în buna funcţionare a mecanismului financiar al întreprinderii.

Caracterul obiectiv al dimensionarii stocurilor decurge din dubla ipostază pe care o îmbraca activele circulante: capitaluri băneşti necesare finanţării activităţii de exploatare şi stocuri de valori materiale, producţia neterminată, produse finite pentru formarea cărora se avansează capitalurile băneşti. In ipostaza de resursă, suma activelor circulante este limitată, pe când nevoile de capitaluri cerute de activitatea economica sunt mai mari. De aceea, se pune problema selectarii nevoilor strict necesare desfaşurării continue a activităţii, ceea ce, în fapt, constituie obiectul procesului de evaluare a necesarului de active circulante.

2 Giurgiu,A.I. : Mecanismul financiar al intreprinzatorului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995, pag.170

8

Page 8: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Evaluarea activelor circulante îmbraca doua mari forme în funcţie de momentul efectuării ei: necesităţi cu caracter de permanenţă; necesităţi cu caracter temporar. Necesităţile de active circulante cu caracter de permanenţă pe toata durata anului şi previzibile încă de la începutul anului, se evaluează prin determinarea necesarului financiar de active circulante sau necesarului de fond de rulment. Necesităţile cu caracter temporar apărute pe parcursul exerciţiului se dimensionează pe feluri de active circulante şi se evaluează prin metode specifice activitaţii bancare întrucat, cel mai adesea, acoperirea bancară se realizează prin credite bancare.

Având în vedere că necesităţile de active circulante cu caracter de permanenţă deţin ponderea în totalul capitalurilor băneşti utilizate de întreprindere, reiese că necesarul financiar de active circulante deţine locul central în procesul evaluării activelor circulante.

Necesarul financiar este definit ca limita până la care se pot plasa capitalurile băneşti, în condiţiile date ale proceselor de aprovizionare, producţie, desfacere, în diferitele stocuri de valori de exploatare pentru asigurarea continuităţii proceselor economice. Determinarea necesarului financiar se poate realiza prin două metode: metoda sintetică metoda analitică

Metoda analitică constă în determinarea necesarului financiar pe fiecare fel de valoare pentru exploatare: stocuri de materii prime şi materiale consumabile, stocuri de producţie neterminată, stocuri de produse finite şi, în final, prin însumarea acestora, determinarea necesarului de fond de rulment pe total întreprindere.

Metoda analitică implică un volum mare de munca şi timp de execuţie îndelungat datorită numarului mare de produse introduse în fabricaţie şi numărului şi mai mare de al valorilor materiale pentru realizarea lor.

Metoda sintetică porneşte de la premisa că în doi ani consecutivi nu pot să apară modificări esenţiale în economia întreprinderii şi se bazează pe luarea în considerare a unui singur factor de cauzalitate, şi anume al evoluţiei producţiei exerciţiului. Metoda constă în reflectarea în calcule a corelaţiei dintre variaţia necesităţilor de active circulante şi variaţia volumului producţiei.

Prin această metodă nevoia de fond de rulment se determină direct pe total active circulante şi presupune un volum redus de operaţiuni ceea ce-i conferă şi calificativul de metodă operativă.

Prima formă de materializare a activelor circulante o reprezintă stocurile de materii prime şi materiale consumabile. O mare parte a capitalurilor se plasează, în mod obiectiv, în stocuri de valori materiale pentru producţie şi comercializare, întrucât, în extrem de putine cazuri, este rentabilă aprovizionarea consumului zilnic spre a evita formarea stocurilor.

Constituirea stocurilor se face pe considerente economice ( nu este rentabilă cheltuiala cu transportul pentru a se asigura numai consumul zilnic) sau din motive de siguranţă, tehnologice sau de sezon( neonorarea în termen a comenzilor şi contractelor de furnizori, operaţiuni de condiţionare prealabilă înainte de a fi introduse în circuit, produse sezoniere, în special, de produse agricole).

Suma capitalurilor băneşti necesare pentru formarea stocurilor este în funcţie de mărimea stocurilor, fără însa a fi egală cu expresia acestora.

De aceea, prima fază în determinarea necesarului financiar pentru stocurile de materii prime si materiale consumabile ( carburanţi, lubrifianţi, piese de schimb exceptând obiectele de inventar, echipamentele de lucru şi protecţie şi piesele) o reprezintă dimensionarea stocurilor.

In legatura cu gestiunea stocurilor, se utilizează două noţiuni3: stoc de securitate

3Sichigea,N: Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2003,pag.199

9

Page 9: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

stoc maximStocul de securitate este cantitatea de materii prime şi materiale stocate, insuficientă

pentru a satisface cererea de consum în orice moment, fără a se inregistra întreruperi în procesul de fabricaţie. Nivelul stocului de siguranţă poate fi constant dacă aprovizionarile sunt regulate, sau fluctuant în situaţia în care acestea sunt sezoniere.

Stocul maxim. Din raţiuni de siguranţă stocurile deţinute de întreprindere trebuie să fie mai ridicate pe cât posibil, deci peste nivelul stocului de securitate pentru a preveni orice incident în aprovizionarea şi obţinerea ritmică a producţiei.

Insă, volumul stocurilor este limitat de două restricţii: restricţie financiară, orice crestere de stoc peste nivelul stocului de securitate dacă

întreprinderea are deschisă o linie de credit bancară antrenează şi creşterea volumului creditului angajat care angrenează şi cheltuielile financiare suplimentare : dobânzi, comisioane sau alte cheltuieli bancare. Dacă întreprinderea are un excedent de trezorerie, ea işi finanţează creşterea de stoc pe cont propriu, fără cheltuieli financiare, dar pierde ocazia de a-şi plasa lichiditaţile sub altă formă pe piaţa financiară şi de a le utiliza cu randament sporit;

restricţie fizică, deoarece întreprinderea conservă stocul său înainte de a fi consumat şi cheltuielile de depozitare sunt în funcţie de cantitatea stocată.

Stocul maxim are un comportament complex şi îndeplineşte mai multe funcţii: asigură continuitatea fabricaţiei pe intervalul dintre două aprovizionări consecutive.

Frecvenţa reaprovizionărilor nu coincide cu frecvenţa consumului şi în consecintă se constituie un stoc care să asigure nevoile curente ale exploatării numit stoc curent (Sc);

constituirea unei reserve pe seama cărora să se asigure continuitatea fabricatiei şi în cazul în care furnizorii nu işi respectă obligaţiile contractuale sau anumite cauze obiective (ruperi de drumuri, căi ferate datorită inundaţiilor) fac imposibilă aprovizionarea normală, se constituie deci un stoc de siguranţă(Ss)

unele materiale, conform cerinţelor tehnologice, înainte de a fi introduse în procesul economic, trebuie să suporte o condiţionare prealabilă pentru a îndeplini parametrii de calitate. Este cazul uscării cherestelei în fabricaţia de mobilă sau stingerea şi maturarea varului în construcţii, în consecinţă se constituie pentru acest scop un stoc de condiţionare(Scd);

dispersia teritorială a atelierelor, secţiilor de producţie sau fabricilor unei întreprinderi impune ca anumite materiale, de regulă mai scumpe sau care necesită condiţii de depozitare adecvate, să fie aprovizionate printr-un depozit central, de unde să fie distribuite punctelor de lucru dispersate teritorial. Asemenea materiale mai stationează în stoc şi din cauza transportului intern, timp în care nu indeplinesc vreuna din funcţiile anterioare, deci se constituie un stoc de transport interior (Sti)

anumite materiale nu pot fi exploatate sau transportate în condiţii de iarnă ( nisipul, pietrişul) şi ca atare se constituie cantitaţile necesare pentru perioada premergatoare acesteia:in consecinţă se constituie un stoc de iarnă (Si).

Stocul curent si stocul de siguranţă trebuie să se constituie în toate întreprinderile şi in toate trimestrele anului.

Stocul de condiţionare şi stocul de transport interior se constituie numai pentru materialele care necesită condiţionare sau aprovizionare prin depozitul central, dar la toate întreprinderile cu astfel de condiţii în toate trimestrele anului.

Stocul de iarnă se constituie numai pentru materialele iîn cauză la întreprinderile care le folosesc, dar numai în trimestrul IV al anului.

Marimea stocului maxim este dată de relaţia4:

4 Sichigea, N;Dracea, M; Berceanu, D; Ciurezu, T: Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed.Universitaria, Craiova, 2000, pag.112

10

Page 10: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Smax = Sc + Ss + Scd + Sti + Si

Datorită faptului că întreprinderile nu pot consuma stocul de siguranţă şi cel de condiţionare decât în anumite condiţii, suma lor reprezintă stocul minim( S min):

Smin = Ss + Scd

In dimensionarea corectă a necesarului material pentru stocuri de materii prime o importanţă deosebită o are optimizarea nivelului stocului curent, acesta fiind cea mai mobilă componentă a stocului maxim de materii prime.

Optimizarea stocului presupune determinarea acelui nivel de stoc pentru care cheltuielile de stocare şi cele de emitere a comenzilor şi aprovizionare să fie minime.

Costurile de stocare( depozitare) cuprind următoarele elemente: amortismentul sau chiria pentru clădirea depozitului; cheltuieli cu personalul manipulant ( salarii, asigurări şi protecţie socială); cheltuieli de intreţinere; cheltuieli cu electricitatea; cheltuieli de asigurare( prime de asigurare); cheltuieli de evidenţă şi inventariere.

Aceste cheltuieli sunt, în mod normal, fixe deşi, anumite elemente variază în funcţie de mărimea stocului. Astfel, dacă din raţiuni tehnice sau comerciale işi dublează stocurile, ea riscă să-şi dubleze şi cheltuielile de stocare. Intreprinderea trebuie să închirieze două depozite în loc de unul, trebuie să-şi măreasca cheltuielile cu personalul manipulant, să măreasca cheltuielile de electricitate, asigurări, etc. In consecinţă se poate admite ideea că aceste cheltuieli de stocare trebuie evaluate ca un procent din valoarea stocurilor stabilite pe bază de date statistice din anii precedenţi.

La costurile de stocare se adaugă cheltuielile administrative determinate de funcţionarea ciclului de aprovizionare, respectiv costul de emitere a comenzilor care cuprind urmatoarele elemente de cheltuieli: salariile serviciului de aprovizionare şi cele de asigurări şi protecţie socială; cheltuieli de deplasări( diurne, transport, cazare); cheltuielile administrative de emitere a comenzilor( fax, imprimante, rechizite); cheltuieli de recepţie a materialului.

Costul unei comenzi poate fi astfel ridicat.Funcţia obiectiv de maximizare este următoarea:F : ( costul de emitere a comenzilor + costul de stocare)→minimCei doi parametrii ai funcţiei obiectiv evoluează în sens invers. Astfel, cu cât numărul

de comenzi este mai mare şi costul de emitere este ridicat, dar volumul stocului este mic şi, în consecinţă, şi costul de stocare scade. Este necesar determinarea punctului în care se minimizează simultan şi costul de stocare şi costul de emitere a comenzilor.

Modelul de optimizare aplicat este cunoscut sub denumirea de metoda Wilson.Dacă se noteaza cu:x = numărul de comenzi optime anuale;C = consumul anual valoric de materii prime;b = costul de emitere a unei comenzi;p = cota cheltuielilor de stocare;Y1 = costul de emitere a comenzilor;Y2 = costul de stocare;

= stocul mediu.

F : ( Y1+ Y2)→minimY1 = b ∙ x

11

Page 11: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Deci:

şi

Punctul de extrem (de minim) se obţine prin anularea primei derivate:

Reprezentarea grafică a funcţiei de optimizare are în vedere faptul că costurile de emitere a comenzilor sunt reprezentate de o dreaptă cu punctul de plecare de origine, iar curba costurilor de stocare este o hiperbolă echilaterală, astfel:

Figura 1.1. Metoda Wilson

1.2.1. Dimensionarea stocurilor de valori de exploatare prin metoda sintetică (globală)

Aşa cum s-a mai menţionat nevoia de fond de rulment se mai poate calcula şi pe baza unei metode sintetice (globale). Prin însumarea necesarelor financiare pe elemente( materii prime şi materiale consumabile, producţie neterminată, produse finite) determinate prin

Costul

Nr. de comenzi

Optim

221 2x

CpbYY

bxY 1

x

CpY

22

12

Page 12: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

metoda analitică se determină necesarul anual şi pe trimestre pe total valori de exploatare. In esenţa sa metoda sintetică constă în reflectarea în calcule a corelaţiei strânse dintre variaţia necesităţilor de active circulante şi variaţia volumului producţiei. Prin aceasta metodă nevoia de fond de rulment se determină direct pe total active circulante şi presupune un volum redus de operaţiuni, ceea ce-i conferă şi calificativul de metodă operativă.

In principiu, prin metoda sintetică se ia în considerare doar un singur factor de influientă şi anume evoluţia producţiei exerciţiului sau cifrei de afacere în doi ani consecutivi şi, numai dacă este cazul, influienţele determinate de modificările intervenite în condiţiile de aprovizionare, producţie, desfacere.

Baza de calcul o constituie costul complet al producţiei exerciţiului, cost pentru acoperirea căruia întreprinderea avansează active circulante.

Operatorul utilizat pentru calculul necesarului financiar şi care trebuie să exprime într-o formă sintetică condiţiile de utilizare a activelor circulante în anul anterior este viteza de rotaţie a acestora exprimată, fie sub forma coeficientului de rotaţie, fie sub forma duratei in zile a unei rotaţii.

Pentru determinarea necesarului financiar prin metoda globală trebuie parcurse următoarele etape5: 1) - se determină viteza de rotaţie în zile, din anul de bază( Vz 0) după următoarea relaţie de calcul:

Vz 0 = in care:

N0 = necesarul financiar de active circulante din anul de bază PE0 = producţia exerciţiului exprimată în cost complet din anul de bază.

2) - se corectează viteza de rotaţie din anul de bază cu modificările previzibile în anul de plan în condiţiile de aprovizionare, producţie şi desfacere, conform relaţiei: n

Vz0c = Vz0 + ∑ ci i=1

in care: Vz0c = viteza de rotatie din anul de baza corectata; ci = corecţiile exprimate în zile ce se aplcă vitezei de rotaţie realizate în anul de bază. Aceste corecţii pot fi:

a) influienta generata de inlocuirea unor materiale:

c1 =

în care:

n1 = necesarul financiar pentru materialul ce se realizează în anul curent;n0 = necesarul financiar al materialului înlocuit, utilizat în anul de bază.b) influienta eliminarii stocurilor fara miscare inregistrata in anul de baza:

c2 =

5 Sichigea, N : Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2003, pag.204

13

Page 13: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

în care:= stocul mediu al materialelor fără mişcare în anul de bază.

In cadrul acestei influienţe, trebuie facută o menţiune specială, şi anume aceea că eliminarea stocurilor fără mişcare influienţeaza, întotdeauna, viteza de rotaţie în sensul accelerării ei. Prin urmare, chiar dacă din calcul se va obtine întotdeauna o valoare pozitivă, c2

se va lua întotdeauna în calculul lui Vzoc cu semnul minus. c) influinţa înlocuirii în fabricaţie a unui produs cu altul nou.

Inlocuirea unui produs influienţează în două direcţii:- influienţa datorată modificării necesarului financiar de materiale ca urmare a

înlocuirii produsului:

c3’ =

în care:

n1 = necesarul financiar aferent materialelor pentru fabricarea noului produs; n0 = necesarul financiar aferent materialelor necesare în fabricarea produsului înlocuit.- influienţa modificării valorii producţiei exerciţiului ca urmare a înlocuirii:

c3’’=

în care:V1 = valoarea producţiei exerciţiului la noul produs;V2 = valoarea producţiei exerciţiului la produsul înlocuit.d) influienţa modificării condiţiilor de aprovizionare la unul din materialele folosite:

c4 =

în care:i1 = intervalul de aprovizionare în anul de plan;i2 = intervalul de aprovizionare în anul de bază;p = ponderea necesarului financiar al materialului în totalul necesarului financiar pentru

materii prime si materiale.

e) influienţa modificării ciclului de fabricaţie la un produs ca urmare a schimbării tehnologiei:

c5 =

în care:d1 = durata ciclului de fabricaţie după introducerea noii tehnologii;d2 = durata ciclului de fabricaţie înaintea schimbării tehnologiei;p = ponderea necesarului financiar pentru producţie neterminată la produsul la care se

schimbă tehnologia în totalul necesarului financiar pentru producţia neterminată.3) Se determină necesarul financiar anual al valorilor de exploatare în anul curent

conform relaţiei:

14

Page 14: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

N1 =

în care:PE1 = producţia exerciţiului în cost complet programată pentru anul curent.4) Se diferenţiază necesarul financiar anual pe trimestre în funcţie de variaţia

producţiei exerciţiului pe trimestre faţă de media trimestrială:

NK =

k = I,II,III,IV.5) Se defalcă necesarul financiar anual şi pe trimestre pe elemente de valori materiale

în funcţie de structura activelor circulante din bilanţul anului de bază.

1.3. Dimensionarea nevoii de fond de rulment

1.3.1.Determinarea nevoii de fond de rulment de exploatare

Dimensionarea stocurilor de valori de exploatare necesare desfăşurării continue a activităţii curente, de exploatare a întreprinderii, în condiţii de utilizare judicioasă a capitalurilor băneşti constituite din surse interne sau din afară, este o etapa hotărâtoare în aprecierea necesarului de capitaluri pentru ciclul de exploatare (NFRE).

Insă, NFRE are în vedere în cadrul activelor de exploatare nu numai plasamentele de capitaluri în stocuri ci şi în alte elemente de active circulante deoarece funcţionarea normală a întreprinderii, asigurarea rentabilităţii în condiţii de stabilitate impun investiţii pe termen scurt de alta natură decat cele ce se fac în formarea stocurilor de materii prime şi materiale, de producţie în curs de fabricaţie, de produse finite. Motivele care duc la alte tipuri de investiţii pe termen scurt sunt cel puţin două la fel de justificate.

O primă investiţie recuperabilă în termen scurt o reprezintă creanţele întreprinderii asupra terţilor. Ponderea cea mai importantă în totalul creanţelor este detinută de creditul comercial consimţit clientelei6.

In condiţiile economiei de piată, activitatea unei întreprinderi depinde de mărimea pieţei pe care o acoperă, ori aceasta depinde nu numai de calitatea produselor şi preţul la care sunt oferite, ci şi de facilităţile financiare ce se pot acorda clientelei. O clientelă se castigă şi se păstrează şi prin creditul ce i se poate acorda pe o durată determinată de timp. Investiţia în creditul comercial se face pe termen mai scurt decât stocurile de valori materiale, iar transformarea ei în disponibilitate este mai sigură. Singurul impediment ar fi eventuala insolvabilitate a clientului la scadenţă.

In grupa creanţelor se mai cuprind şi alte debite ale întreprinderii, generate fie de eventualele avansuri acordate personalului, fie de sumele rămase de vărsat de către acţionarii care au subscris la înfiintarea societăţii sau la marimea capitalului social. De asemenea, aici mai pot fi incluse şi creanţele asupra bugetului de stat ca urmare a unor vărsăminte de impozite datorate. Tot în grupa creanţelor se includ şi raporturile curente cu filialele întreprinderii7 .

6 Sichigea,N;Dracea,M; Berceanu,D: Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed.Universitaria, Craiova, 2000, pag.1187 Giurgiu,A : Mecanismul financiar al intreprinzatorului, Ed.Dacia, Cluj-Napoca,1995,pag.163

15

Page 15: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Foarte adesea întreprinderea are excedente de trezorerie pe intervale mai mari de timpsau mai mici care reprezintă pentru întreprindere capitaluri disponibile pe termen scurt şi pe care întreprinderea nu le poate lăsa în formă lichidă la bancă deoarece eventuala dobandă primită este mult mai mică decat dobânda plătită bancii pentru împrumutul bancar folosit şi mult mai mică decat rata medie a randamentului întreprinderii. Neutilizarea capitalului disponibil-chiar şi o zi- reprezintă o pierdere certă, iar pe de altă parte capitalul temporar disponibil nu poate fi plasat pe durate mai lungi de timp. Rezolvarea acestei situaţii contradictorii se realizează prin plasarea capitalului temporar disponibil în titluri de valoare negociabile la bursă.

NFRE ia în calcul şi pasivele de exploatare reflectate în datorii minime şi permanente (stabile) ale întreprinderii faţă de terţi (alţi agenţi economici, salariaţii proprii,bugetul statului şi bugetul asigurărilor sociale) amânate la plata fată de momentul datorării, datorită sistemului de decontare a plătilor practicat în economie sau a termenelor fixe de plată legiferate prin acte normative adoptate de puterea legislativă sau executivă a ţării. In mod concret, pasivele stabile provin din modul de plată a salariilor, asigurării şi protecţiei sociale aferente, a impozitului pe profit şi a taxei pe valoarea adăugata colectată în facturile de expediere a produselor sau a facturilor de lucrări şi servicii prestate clienţilor, a decontărilor prin plăţi planificate pentru consumurile de energie electrică, energie termică, gaze naturale,apă cand aceste consumuri sunt însemnate, toate aceste datorii fiind cu termene fixe de plată stabilite prin convenţii, contracte sau acte normative.

De asemenea, pasivele stabile provin şi din obligaţii cu termene aleatoare de plata şi anume: datorii faţă de furnizori pentru aprovizionări, din modul de preliminare a fondurilor pentru plata concediilor de odihnă la întreprinderile cu producţie sezonieră, în special, din modul de preliminare în costuri a fondurilor pentru efectuarea reparaţiilor capitale sau din modul de primire şi cheltuire a garanţiilor pentru efectuarea reparaţiilor la bunurile de folosinţă îndelungată în perioada de garanţie în contul furnizorului.

In funcţie de caracterul termenelor de plată a obligaţiilor, fixe sau întâmplătoare, determinarea pasivelor stabile se face prin două metode: pasive stabile determinate prin metoda soldurilor zilnice; pasive stabile determinate direct pe elemente de datorii.

Deci, nevoia de fond de rulment de exploatare, NFRE se determină, astfel:

NFRE = Ae – Peîn care:Ae = active de exploatare, respectiv plasamente de capitaluri în stocuri de materii

prime, producţie neterminată, produse finite precum şi în creanţe faţă de terţi (creditul comercial acordat clienţilor, TVA deductibilă);

Pe = pasive de exploatare (pasive stabile).Determinarea NFRE se poate face direct în formă valorică sau în zile din cifra de

afaceri.Determinarea NFRE în formă valorică, de pildă, se poate realiza într-un model

simplificat în care plasamentele se efectuează în stocuri şi creanţe iar obligaţiile se concretizează în datorii faţă de furnizori, salariaţi, bugetul asigurărilor sociale şi bugetul statului pentru TVA, conform urmatorului tabel:8

Tabelul 1: Calculul valoric al NFRE

Elementul de calcul Active de exploatare

Pasive de exploatare

1.Stocuri

8 Sichigea, N: Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Universitaria, Craiova, 2003

16

Page 16: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

-materii prime

-produse

X

X

2. Creanţe:

* durata în zile a creditului comercial acordat convenita pentru anul curent

X

3. TVA deductibilă: (termen de regularizare

lunar la data de 25 luna urmatoare)

X

4. TVA colectată: ( termen de regularizare

lunar la data de 25 luna urmatoare)

X

5. Furnizori

* durata în zile a creditului comercial primit convenită pentru anul curent

X

6.Salarii ( daca salariile se plătesc chenzinal)X

7.Asigurări şi protecţie socială: X

TOTAL X XNFRE = Ae - Pe

In care:= consumul de materii prime în anul curent şi respectiv în anul de bază;

= durata medie de stocare a materiilor prime în anul de bază;= stocul mediu de materii prime în anul de bază;

PE1c,PE0c = producţia exerciţiului în cost complet în anul curent, de bază;DS0p = durata medie de stocare a produselor finite în anul de bază;

= stocul mediu de produse finite în anul de bază;

17

Page 17: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

PV1,PV1∙1,19 = producţia vândută în preţ de vânzare fără şi respectiv cu TVA în anul curent;

PV0,PV0∙1,19 = producţia vândută în preţ de vânzare fără şi respectiv cu TVA în anul de bază;

= durata în zile a clienţilor ; numărul mediu de zile de acordare a creditului comercial clienţilor;

= soldul mediu al clienţilor în anul de bază;= durata de rotaţie a furnizorilor; numărul mediu de zile de primire a

creditului comercial de la furnizori;= fondul mediu al furnizorilor în anul de bază;

= fondul de salarii lunar;

c = cota de asigurări şi protecţie socială în funcţie de grupa de ramuri în care se încadreaza întreprinderea.

Determinarea NFRE în zile din cifra de afaceri se poate realiza într-un model simplificat, considerand plasamentele şi obligaţiile aceleaşi ca în modelul valoric, conform tabelului 1.2:9

Element de calcul Numar zile din CA

Semnalgebric

1.Stocuri:

- materii prime: DS0m∙ ;CA = PV

- produse: DSop∙

X

X

+

+

2.Creanţe: ∙1,19X +

3.TVA deductibilă: 25 zile∙

X +

4.TVA colectată: 25 zile∙

X-

5.Furnizori:X

-

6.Salarii: 15 zile∙

X-

9 Tabel preluat dupa Schigea N., Berceanu D.,Giurcă Vasilescu L.,Puiu C: Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed Universitaria, Craiova, 2002., operă citata, pag 174

18

Page 18: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

7.Asigurări şi protecţie socială: 30 zile∙

X-

NFRE calculată în zile din cifra de afaceri n zile din CANFRE calculată valoric din cifra de afaceri = n∙CA 1 m lei

In care:CA1c, CA1 = cifra de afaceri previzionată pentru anul de plan exprimată în costuri şi în

preţ de vânzare fără TVA;Notă : celelalte notaţii sunt explicitate după tabelul 1.Odatş ce s-a stabilit o corelaţie între NFRE şi CA pentru exerciţiile viitoare dacă nu

intervin modificări structurale importante în conţinutul cifrei de afaceri, nevoia de fond de rulment din exploatare va reprezenta cota procentuala din cifra de afaceri sau se determina în funcţie de cifra de afaceri zilnică previzionată şi nevoia de fond de rulment în zile din cifra de afaceri.

1.3.2. Determinarea nevoii de fond de rulment înafara exploatării

In afara nevoii de fond de rulment de exploatare, nevoia de fond de rulment globală (NFRG) mai cuprinde şi nevoia de fond de rulment aferentă activitaţii financiare şi activitaţilor extraordinare sau nevoia de fond de rulment în afara exploatării( NFRAE).

NFRAE = Aae – Pae

Aae = active în afara exploatării;Pae = pasive în afara exploatării;Aae = Diverse creanţe + Capital subscris apelat şi nevărsat + Valori mobiliare de

plasament;Pae = Datorii privind imobilizările + Datorii fiscale + Alte datorii + Venituri

înregistrate în avans.Deci, nevoia de fond de rulment globală reprezintă suma dintre nevoia de fond de

exploatare şi nevoia de fond de rulment în afara activitătii de exploatare. NFRG = NFRE + NFRAE

1.4. Finanţarea nevoii de fond de rulment

Acoperirea nevoilor ciclului de exploatare se face prin intermediul finanţării pe termen scurt, finanţare a cărei durata este egală cu un an. Fondurile pe termen scurt asigură în principal finanţarea nevoilor de fond de rulment a întreprinderii, dar pot în mod excepţional să asigure un releu de operaţiuni de credit pe termen lung.

Un principiu simplu de finanţare constă în finanţarea activelor circulante cu fonduri pe termen scurt şi activele imobilizate cu fonduri pe termen lung. Insa, în practică acest principiu nu poate fi aplicat într-un mod strict din două motive10:

1) mai întai, activul pe termen scurt se poate diviza în :- active pe termen scurt “permanente”: acestea sunt activele circulante care nu pot fi

diminuate fără a pune în pericol perenitatea întreprinderii. Trebuie întotdeauna să

10 Brezeanu,P: Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Reprografia ASE, Bucuresti, 2000, pag.22

19

Page 19: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

se deţină o anumită sumă a trezoreriei, a stocurilor şi credite-clienţi pentru a asigura exploatarea întreprinderii;

- active pe termen scurt ”variabile”: aceste active reprezintă partea activelor circulante care variază o data cu ciclul de producţie.

2) imediat, cum intreprinderea nu poate prevedea în mod precis evoluţia activelor circulante ea trebuie să aibă o marjă de securitate constituită prin fondul de rulment.

Nevoia de fond de rulment se finanţează pe seama mai multor surse, care, în raport cu patrimoniul întreprinderii, se pot grupa în: surse endogene care există în mecanismul financiar al înterprinderii; surse exogene, din afară, în completarea celor interne.

Sursele interne cuprind: fondul de rulment; sumele afectate din profitul net finanţării activelor circulante; alte surse ( sumele aferente unor fonduri proprii şi dividende constituite din profitul net

până la consumarea pe destinaţia corespunzătoare).Sursele externe cuprind:

creditele bancare pe termen scurt; creditele pe bonuri de trezorerie sau bonuri de casă; subventii de la bugetul pentru regii autonome; credite sau sume primite de la grupul de întreprinderi din care face parte întreprinderea; alte surse şi anume avansuri de la clienţi pentru realizarea de produse, sumele de care

beneficiază întreprinderea ca înlesniri sau scutiri de impozite, prime pentru export.

1.4.1. Fond de rulment - sursa de finanţare a nevoii permanente de active circulante

Nevoia de fond de rulment se determină ca diferenţă între activele de exploatare ce reprezintă imobilizarea capitalurilor băneşti în diferitele categorii de stocuri, creanţe şi decontări neîncheiate cu bugetul statului şi pasivele de exploatare ce reprezintă datorii ale întreprinderii amânate, în mod obiectiv, la plată.

Ca regulă generală, putem spune că fiecarui element de activ îi este asociat un grad de lichiditate şi fiecarui element de pasiv îi este asociat un grad de exigibilitate.

Asigurarea echilibrului financiar presupune realizarea concordanţei între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului. Verificarea globală a acestei concordanţe este greu de controlat în realitate, datorită faptului că modificările de echilibru sunt continue, datoriile si creanţele transformându-se permanent.

Astfel, în practică, se procedează la compararea elementelor bilanţiere al caror grad de lichiditate sau de exigibilitate este mai redus.

Activele imobilizate a căror durata de existenţă este mai mare ( de un an) şi care au un grad de lichiditate scăzut trebuie să fie finanţate din resurse stabile pe termen lung, care au un grad de exigibilitate redus ( este vorba de capitalurile proprii şi împrumuturile pe termen mediu si lung).

Fondul de rulment este acea parte a capitalurilor permanente rămasă după finanţarea activelor imobilizate afectată finanţării ciclului de exploatare, respectiv activelor circulante. Fondul de rulment este o marjă de sigurantă ce reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi finanţa ciclul său de exploatare din capitaluri stabile.

Fondul de rulment se determină astfel:

FR = Cp - Ain

20

Page 20: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

în care:FR - fondul de rulment;Cp - capitalurile permanente;Ain - activele imobilizate nete ( la valoarea ramasă neamortizată).Conform acestei modalitaţi de calcul, fondul de rulment reflectă excedentul resurselor

stabile faţă de utilizările durabile.Având în vedere egalitatea bilanţiera a activului şi pasivului întreprinderii, fondul de

rulment se calculeaza şi ca diferenţă între activul circulant şi datoriile pe termen scurt, relatia de calcul fiind următoarea:

FR = Ac - Dts

în care: Ac - activele circulante;Dts - datoriile pe termen scurt.Prima condiţie a echilibrului financiar este ca întreprinderea să aiba un fond de

rulment pozitiv, adică să existe o marjă de sigurantă financiară pentru aceasta. Marja de sigurantă exista dacă activele circulante sunt mai mari decat exigibilul pe termen scurt sau când activele imobilizate sunt mai mici decat capitalurile permanente.

Nivelul fondului de rulment nu poate fi apreciat decât prin compararea cu nevoia de fond de rulment a întreprinderii. Astfel, relaţia fundamentală este:

NFR = FR + Credite de trezorerie

In consecinţă, când analiza fondului de rulment se face prin cea de-a doua modalitate, comparând activele de exploatare cu datoriile pe termen scurt, trebuie să se tină cont de gradul de lichiditate al activelor sub un an şi de gradul de exigibilitate a datoriilor pe termen scurt.

Fondul de rulment poate fi exprimat în sumă absolută şi în raport cu volumul de activitate. Un fond de rulment estimat în valoare absolută are relativ o mică semnificaţie economică, de aceea este necesar să fie măsurat şi în raport de volumul activităţii şi mai ales, în număr de zile din cifra de afaceri, după cum urmează:

a. în raport cu volumul de activitate:

b. în număr de zile cifra de afaceri:

Prima relaţie permite să se analizeze nivelul fondului de rulment în raport cu cifra de afaceri, iar a doua exprimă viteza de rotatie, exprimată în zile, a fondului de rulment.

Analiza nivelului fondului de rulment trebuie să ţină seama de specificitatea, de natura activităţii întreprinderii. Analiza situaţiei financiare a întreprinderilor nu se poate face fără a le situa în mediul economic şi social din care apartin şi la nivelul activităţii căruia contribuie.

Reducerea necesarului financiar al exploatării şi deci a fondului de rulment, reclamă aplicarea a numeroase acţiuni asupra nivelului stocurilor, clienţilor si furnizorilor. Este bine să se reducă nivelul stocurilor la minimum necesar bunului mers al întreprinderii, deoarece fondul de rulment ar putea să fie mai mic cu cât acestea se transformă mai repede în lichidităţi, cu menţiunea că gradul de lichiditate depinde de viteza de rotaţie, viteză ce se cuvine a fi accelerată prin aplicarea unor metode ştiinţifice de gestiune.

21

Page 21: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Acţiunile asupra clienţilor se referă la reducerea numărului acelora care achită contravaloarea marfurilor şi serviciilor la termene îndepartate.

Acţiunile asupra furnizorilor constau în prelungirea termenelor de plată a marfurilor şi serviciilor furnizate de către aceştia.

In legătura cu nivelul fondului de rulment se pot adopta urmatoarele strategii: stabilirea medie a fondului de rulment în acoperirea necesarului financiar al exploatării, iar

pentru diferenţele în plus faţă de necesarul de vârf şi diferenţa în minus faţă de necesarul perioadei cu volumul de activitate cel mai redus să se apeleze la credite de trezorerie si respectiv să se replaseze excedentul de lichiditati pe termen scurt;

stabilirea fondului de rulment la un nivel superior mediei necesarului financiar al exploatării, ceea ce înseamnă o atitudine prudentă a întreprinderii, deoarece excedentul, care este un fel de rezervă, poate fi utilizat la o eventuala creştere a necesarului. Această strategie dă naştere unor lichidităţi mai mari.

stabilirea fondului de rulment la un nivel inferior mediei necesarului financiar al exploatării. Această strategie nu ţine seama de riscul de a nu avea lichiditati pentru efectuarea plăţilor.

Fondul de rulment total se foloseşte pentru a stabili rata fondului de rulment, care nu reprezintă altceva decat rata solvabilitaţii globale a societaţii comerciale.

Rata fondului de rulment într-o societate comercială este urmatoarea:

Daca rata fondului de rulment este mai mica decat unitatea înseamnă ca societatea comercială nu-şi mai poate achita datoriile, având o situaţie financiară grea. O rata mai mare ca unitatea, exprimă masura în care societatea comercială îşi poate achita datoriile pe termen scurt, prin transformarea în lichidităţi a activelor sale circulante, fără a diminua însă stocurile indispensabile desfăşurării normale a activităţii.

O creştere mai mare a fondului de rulment se înregistrează dacă nu sporesc în perioada analizată activele imobilizate şi nu se diminuează creanţele. Societăţile comerciale trebuie să aibă un fond de rulment pozitiv din care să finanţeze stocurile necesare circuitelor economice.

Urmărirea creşterii fondului de rulment este una din regulile care trebuie să fie respectate, alături de regula finanţării stabile a activelor imobilizate, pentru realizarea echilibrului financiar.

Toate activele imobilizate trebuie să fie finanţate din capitalurile care ramân în întreprindere pe o durata cel putin egală cu durata de întrebuintare a activelor imobilizate. Acest principiu al echilibrului financiar se realizează prin finanţarea activelor imobilizate din capitaluri permanente, adică din capitalul propriu şi din împrumuturile pe termen mediu şi lung.

Fondul de rulment este totodată şi un indicator de lichiditate: cu cât fondul de rulment este mai mare, cu atât mai mari vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanţarea activelor circulante.

Din punct de vedere al conţinutului, fondul de rulment poate fi de patru feluri:a) fondul de rulment brut ( FRB)b) fondul de rulment net ( FRN)c) fondul de rulment propriu ( FRP)d) fondul de rulment strain ( FRS).Fondul de rulment brut se mai numeste şi fond de rulment total şi desemnează toate

elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate în bani în termen mai mic de un an, să efectueze cel puţin o rotaţie;

Fondul de rulment brut, ca ansamblu al elementelor de activ caracterizate prin lichiditaţi pe termen mai mic de un an, se compune din:

22

Page 22: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

stocuri diverse; creanţe- clienţi; avansuri acordate furnizorilor; disponibilităţi băneşti în casă; disponibilităţi băneşti în cont; disponibilităţi băneşti în carnete de cecuri eliberate.

Fondul de rulment net are cea mai mare însemnatate din punct de vedere operational şi sub aspectul analizei economice.

Fondul de rulment net reprezintă acea parte din capitalul permanent care poate fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante, adică excedentul de capital permanent faţă de activele imobilizate, sau excedentul activelor circulante cu lichidităţi mai mici de un an faţă de datoriile cu exigibilitate pe termen mai mic de un an.

Fondul de rulment propriu defineste excedentul capitalului propriu faţă de activele imobilizate şi semnifică autonomia de care dispune o întreprindere în materie de finanţare a investiţiilor.

Fondul de rulment străin se poate interpreta ca fiind egal cu datoriile la termen sau cu diferenţa între fondul de rulment net şi fondul de rulment propriu.

Intre activele circulante ( Ac), resursele de trezorerie( Rt) şi fondul de rulment net (FRN) există posibilitatea unei triple corelaţii din care să rezulte fond de rulment pozitiv, neutru sau negativ, dupa cum urmează:

Ac = Rt → FRN = 0 → FRN neutruAc > Rt → FRN > 0 → FRN pozitivAc < Rt → FRN < 0 → FRN negativIn cazul FRN neutru solvabilitatea pe termen scurt pare asigurată, însă există riscul

diferit al elementelor de activ sau pasiv care face ca acest echilibru ( Ac = Rt ) să fie fragil. Realizarea viitoare a lichidităţii elementelor de activ poate fi compromisă uşor din diferite cauze: stocurile nu pot fi vandute din cauza unor circumstante nefavorabile; din cauza supraevaluarii sau forta majora.

Aceleaşi probleme pot apărea şi în cazul creanţelor. Orice dereglare care se produce în raport cu lichidarea anticipată a activelor sau cu exigibilitatea îndepartată a pasivelor poate afecta echilibrul. De aceea este necesară formarea unor lichidităţi suplimentare care să joace rolul unei marje de siguranţă:

MS = FRNG – NFREIn cazul FRN pozitiv se constată un excedent potenţial al lichidităţii pe termen scurt,

faţă de exigibilitaţile potenţiale pe termen scurt. In această situaţie întreprinderea poate să facă faţă tuturor scadenţelor pe termen scurt şi să dispună încă de un stoc tampon de lichidităţi destinate să anihileze eventualii factori nefavorabili privitor la vânzarea activelor în viitor sau la onorarea datoriilor pe termen scurt.

In cazul folosirii fondului de rulment negativ, lichidităţile potenţiale nu acoperă exigibilităţile potenţiale ceea ce înseamnă dificultaţi previzibile sub aspectul echihilibrului financiar pe termen scurt. Putem spune ca: un fond de rulment net pozitiv indică o solvabilitate bună un fond de rulment net negativ indică o insolvabilitate; un fond de rulment net neutru indică o solvabilitate fragilă.

Calculul fondului de rulment net nu permite aprecieri realiste decât dacă se ia în considerare gradul de lichiditate al activelor circulante şi gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt. Există întreprinderi cu FRN negativ care manifestă o vitalitate reală şi solvabilitate permanentă, dar pot există şi întreprinderi cu un FRN pozitiv care se dovedesc în incapacitate de plată.

23

Page 23: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Fondul de rulment net global( FRGN) reprezintă excedentul resurselor permanente în raport cu activele imobilizate:

FRGN = Capitaluri proprii + Amortizări şi provizioane + Datorii financiare – Active imobilizate brute

Resursele permanente sunt constituite din capitaluri proprii, amortizări şi provizioane, datorii financiare ( cu exceptia creditelor bancare curente).

In ce priveşte activele imobilizate, acestea corespund imobilizărilor din bilanţ exprimate în valori brute, adică fără deducerea amortizărilor şi provizioanelor.

In practica ţării noastre FRGN se determină astfel:FRGN = Capitaluri permanente + Provizioane pentru deprecierea activelor circulante – Active imobilizate nete

întelegând prin capitaluri permanente capitalurile proprii la care se adaugă provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, precum şi datoriile pe termen lung.

1.4.2. Forme de finanţare pe termen scurt

Interprinderile au la dispozitie o gama largă de instrumente de finanţare pe termen scurt; acestea includ creditul comercial, împrumuturile de la instituţiile financiare. Disponibilităţile fiecarei surse depind de mărimea, de gradul de risc, de profitabilitatea întreprinderii. De asemenea costurile finanţării pe termen scurt diferă de la întreprindere la întreprindere şi după tipurile de fonduri obţinute de pe pieţele monetare.

1.4.2.1. Creditul bancar – mijloc operativ de finanţare a nevoilor complementare de fond de rulment

Prezenţa creditului bancar pe termen scurt în ansamblul relaţiilor de formare a resurselor este cu atât mai importantă cu cât el constituie o resursă cu o pondere destul de însemnata în completarea resurselor proprii ale firmelor, îndeosebi în condiţiile în care firmele au, cel mai adesea, un capital redus faţă de nevoile lor.

Dacă comparăm nevoia de fond de rulment cu fondul de rulment al întreprinderii, rezultă trezoreria care poate fi pozitivă, negativă sau egală cu zero.

In cazul unei trezorerii pozitive, fondul de rulment este superior nevoii de fond de rulment. In acest caz, activitatea de trezorerie este normală, pentru ca exista disponibilităţi băneşti ce vor fi plasate pe piaţa financiară, urmărindu-se un randament cât mai ridicat al plasamentului.

In cazul in care nevoia de fond de rulment este superioară fondului de rulment net, atunci trezoreria este negativă, intreprinderea inregistrând deficit de resurse.

In acest caz, întreprinderea caută surse de acoperire, cea mai utilizată posibilitate de finanţare a deficitului fiind creditul bancar pe termen scurt. Creditele bancare pe termen scurt se acordă de către bănci pentru activităţi de aprovizionare, producţie, desfacere, pe o perioada de până la un an, acelor firme care prezintă garanţii ferme, au un cont în bancă şi lucrează rentabil.

Creditele bancare pe termen scurt diferă prin obiect, modalităţi de acordare, garantare, rambursare, durată şi cost, existând mai multe tipuri de credite.

In România, agenţii economici pot beneficia de urmatoarele tipuri de credite pe termen scurt11: creanţe comerciale; credite de trezorerie; credite pentru export.

11 Berceanu, D: Deciziile financiare ale firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2002, pag. 198

24

Page 24: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Creanţele comerciale cuprind: creditul de scont si operaţiunile asimilate; factoringul; alte creanţe comerciale.

Creditul de scont se acorda prin scontarea de către bancile comerciale a efectelor comerciale ale firmei înainte de scadenţă.

Scontarea este operaţiunea bancară care constă în plata de către o bancă comerciala a unui efect comercial( cambia, bilet la ordin) înainte de ajungerea lui la scadenţă, de către beneficiarul acestuia, reţinând din valoarea nominală prevazută în cadrul efectului comercial dobănda corespunzatoare pâna la scadenţă ( scontul ), precum şi un comision.

Băncile comerciale primesc la scontare titluri care trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii12: posesorul titlului să fie client al băncii; titlul să fie acceptat legal la plată; intervalul de timp între momentul prezentării la scontare şi scadenţa titlului să nu

depăşească un an.La scadenţă, în baza drepturilor cambiale, banca încasează de la debitor sau tras suma

înscrisă în cambie. Stabilit ca procent din valoarea efectului comercial, scontul poartă denumirea de taxa scontului.

Factoringul este o activitate atât comercială cât şi financiară. Acesta reprezintă un contract prin care o bancă numită factor se obligă să platească imediat clientului său, numit aderent, valoarea facturilor prezentate la încasare în schimbul unui comision.

Contractul de factoring va trebui să cuprindă: suma care se achită imediat la prezentarea facturilor; suma care se achită la încasarea facturilor; comisionul de factoring care cuprinde dobânda şi comisionul propriu-zis; garanţia pe care clientul trebuie să o constituie drept depozit colateral la factor.

In situaţia în care factorul cumpăra ferm factura, comisionul de factoring este mult mai mare, dar firma nu va fi răspunzatoare de eventuala neplată a facturii.

In ţara noastră factoringul este mai puţin cunoscut.Creditele de trezorerie sunt destinate asigurării echilibrului trezoreriei curente.

Acestea se acordă de către bănci pentru finanţarea nevoii globale de fond de rulment. Creditele de trezorerie se acordă pe baza planului de trezorerie care se întocmeşte şi se depune trimestrial la banca finanţatoare asigurând reactualizarea creditelor acordate în trimestrul anterior, în funcţie de nevoile trimestrului pentru care se elaborează.

Necesarul trimestrial de credite se va stabili ca diferenţă între soldul stocurilor şi cheltuielilor, pe de o parte, şi totalul resurselor proprii, atrase şi încasărilor, pe de altă parte. Din comparaţia nevoii de capitaluri circulante cu resursele de capitaluri circulante, rezultă un deficit sau un excedent de trezorerie, după cum nevoile sunt mai mici sau sunt mai mari decât resursele13.

Acordarea creditelor bancare şi nivelul dobânzii negociată cu banca se realizează în funcţie de bonitate financiară a agentului economic.

Bonitatea este verificată de organele bancare din surse directe de informare ( bilanţ contabil, balanţa de verificare, cont de profit şi pierdere) sau, în mod indirect, prin informări la partenerii de afaceri ai firmei în privinţa regularităţii onorării obligaţiilor.

Din categoria creditelor de trezorerie se disting: creditul global de exploatare; creditele pentru finanţarea stocurilor; creditele garantate cu valori financiare;

12 Opritescu, M si altii : Moneda si credit, Ed. Universitaria, Craiova, 1998, pag. 9513 Vintila, G: Gestiunea financiara a intreprinderii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997, pag. 325

25

Page 25: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

creditele acordate importatorilor; alte credite de trezorerie.

Creditele pentru export se acorda pentru acoperirea nevoilor apărute ca urmare a operaţiunilor de export de bunuri sau servicii. In această categorie distingem: credite garantate cu creanţe asupra strainatăţii; credite furnizori; credite comerciale acordate nerezidenţilor; alte credite de trezorerie.

Rambursarea creditelor bancare pe termen scurt nu se bazează pe rentabilitatea viitoare a firmei, cum este cazul creditelor bancare pe termen mediu şi lung din care se finanţeaza activele imobilizate, ci pe dispariţia cauzei care a determinat nevoia de finanţare. Astfel, dacă creditul este acordat pentru constituirea unui stoc temporar de materii prime aduse din import în cantităţi care asigură necesarul de consum pe o perioada îndelungată, datorită optimizării cheltuielilor de transport, rambursarea acestora e posibilă după încorporarea acestora în produse finite şi valorificarea acestora la clienţi. Aşadar, rambursarea acestui tip de credite este asigurată prin deznodamântul operaţiunilor de exploatare.

1.4.2.2 Finanţări nebancare pe termen scurt

Acestea se referă la14: credite comerciale furnizori; credite pe bază de bilete de trezorerie; avansuri primite de la clienţi; finanţări de la grup.

Creditele comerciale furnizori apar cu caracter de permanenţă la majoritatea firmelor, fiind apreciate, îndeosebi, de firmele mici şi mijlocii şi firmele cu creştere rapidă. Acestea sunt plaţi amânate pentru materiile prime, materiale consumabile şi mărfuri primite de la furnizori sau pentru serviciile prestate de către aceştia.

Creditele comerciale sunt creditele pe care şi le acordă direct participanţii la relaţiile contractuale fără intervenţia unei verigi intermediare. Acest tip de credit este acordat de către furnizor cumpărătorului pe perioada de timp de la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor şi până la încasarea contravalorii lor. Este un mijloc de finanţare pe termen scurt care variază de la câteva zile până la 90 zile, în conformitate cu clauzele contractuale. Acest tip de finanţare contractulală nu este purtător de dobânda.

In ţara noastră, în condiţiile unei lipse acute de lichidităţi, creditul comercial este foarte des întâlnit. In ţările dezvoltate, creditul comercial acoperă o parte semnificativă din resursele financiare ale firmelor.

Creditele pe baza de bilete de trezorerie se obţin de firme prin emiterea şi plasarea în public a biletelor de trezorerie cu scadenţa de până la un an şi cu o dobânda atrăgătoare pentru deţinătorii de disponibilităţi băneşti. In mod normal, astfel de credite trebuie să fie utilizate pentru nevoi temporare, ciclice sau sezoniere.

Din punct de vedere financiar, biletele de trezorerie sunt asemănătoare obligaţiunilor, cu deosebirea că împrumutul care va fi mobilizat este pe termen scurt. Pentru firmele emitente biletele de trezorerie prezintă următoarele avantaje15 : reprezintă o sursă de finanţare extrabancară, dând firmelor o anunită autonomie în raport

cu băncile; costul lor este mai puţin ridicat decât în cazul creditului bancar; sunt foarte flexibile în materie de durată şi de rată a dobânzii;

14 Berceanu, Dorel: Deciziile financiare ale firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2002, pag.20315 Turliuc, V si colab. :Dimensiunea financiara a intreprinderii, Editura Eco Art, Iasi, 1995, Pag.86

26

Page 26: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

se asigură o anumită publicitate firmei care recurge la plasarea pe piaţă a acestor bilete de trezorerie.

Avansuri primite de la clienţi sunt o formă de finanţare pe termen scurt, destul de des întâlnită şi în ţara noastră. Aceasta constă în acordarea de avansuri, de către clienţi, în contul vânzărilor viitoare, în scopul achiziţionării materiilor prime şi materialelor necesare începerii fabricaţiei produsului, într-un procent convenit din preţul negociat în contract.

Finanţarea prin îndatorare pe termen scurt se poate realiza şi prin împrumuturi de la grupul din care face parte firma. Acordarea acestor împrumuturi determină creşterea datoriilor firmei şi nicidecum a fondurilor proprii, pentru primirea lor nefiind necesară îndeplinirea vreunui demers juridic. In principiu, acestea, nu sunt purtatoare de dobânda.

27

Page 27: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

CAPITOLUL 2. DIMENSIONAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT LA SC PRESTIGE TRADING SRL

2.1. Prezentarea generală a societăţii

Societatea comercială PRESTIGE TRADING S.R.L este înfiinţată în 1992, având un capital social subscris de 1.000.000.000 lei. Sediul social este în Craiova, strada Bariera Vâlcii, nr.12, judeţul Dolj.

Este înregistrată la Camera de Comerţ, Industrie si Agricultură a judeţului Dolj sub numărul de înmatriculare J16/ 518/1992 şi funcţionează în baza statutului şi contractului de societate precum şi în conformitate cu prevederile Legii nr.31/ 1990, republicată, privind societăţile comerciale.

Domeniul şi activitatea principală o constituie conform nomenclatorului de clasificare a activităţilor din economia naţională- CAEN 5133- Comerţ cu ridicata al produselor lactate, ouălelor, uleiurilor şi grăsimilor comestibile.

Activitatea firmei este axată în principal pe distribuţie activă de produse alimentare vizând în special reţeaua de detail, dar şi pe cea a târgurilor en – gross.

Firma are în proprietate două hale în suprafaţă de 2588 mp.unde se află amenajate birourile şi depozitul central şi terenul aferent de 7802 mp. In unul din depozite a fost instalată de curând o instalaţie de frig care asigură temperature de minim 18 grade C.

SC Prestige Trading are încheiate contracte de distribuţie cu următoarele firme: Furnizori interni:Topway Industries Srl (ulei, margarină, ketchup, muştar); Nordic

Internaţional Co. Srl Bucureşti (margarină); Promax Srl (napolitane Nulka); Kandia Srl (gama de ciocolată şi bomboane Kandia);Madre Pancom Srl (produsele Croco); Best Food Srl; Pan Group Sa; Roial Aldonia Srl; Excelent Sa; Ferfelis Line Prodexim Srl; La festa Internaţional; Nordic Import- Export Bucureşti; Rafaello Antrefrig; Producţie Ardealul.

Furnizori externi: Grivas Ltd Bulgaria (seminţe de floarea-soarelui, alune), Kendy Ltd Bulgaria; Faba Sirma Italia; Plastform Ood Bulgaria; Hristo Nikov din Bulgaria; Alpi Ltd din Bulgaria; Motoboys Ltd (produse de patiserie).

Produsele acestora sunt distribuite aproximativ 40% în târgurile en-gross şi 60% în magazinele cu amănuntul.Personalul de vânzări este constituit din 4 supervisori şi 14 agenţi care realizează distribuţia în judeţele Dolj şi Olt.

Pentru a dezvolta reţeaua de distibuţie în anul 2001 au fost deschise puncta de lucru în Tg.Jiu şi Petroşani. Pentru a realiza distribuţia la nivel naţional pentru produsele importate au fost angajaţi trei reprezentanţi de vânzari, care acoperă partea de vest şi est a ţării.

Structura organizatorică cuprinde următoarele departamente: Departamentul de contabilitate; Departamentul administrativ, Departamentul marketing; Departamentul logistică; Departamentul resurse umane Protocol şi relaţii cu publicul, Control financiar şi de gestiune.Ca puncte de interes: Firma comercializează produse care se adresează clasei mijlocii ( clasei sociale cu

venituri cuprinse între 100USD şi 150USD pe cap de locuitor) Firma comercializează produse cu condiţii normale de depozitare şi majoritar

produse preambalate.

28

Page 28: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

2.2 Analiza principalilor indicatori economico-financiari la SC Prestige Trading SRL

Prin activitatea desfăsurată, SC Prestige Trading urmăreşte să se impună în cadrul economiei de piaţă prin calitate, competitivitate şi eficienţă.

Societatea e interesată să obţină informaţii cu privire la: mărimea rezultatelor; eficienţa utilizării resurselor antrenate; modificarea favorabilă sau nefavorabilă a echilibrului financiar; situaţia trezoreriei; situaţia solvabilităţii şi lichidităţii; principalele surse de finanţare; efectul politicii de preţuri promovate; posibilităţile de îmbunătăţire a situaţiei economico- financiare şi a rezultatelor.

Toate aceste informaţii pot fi obtinute prin analiza datelor cuprinse în structurile financiare.

Principalii indicatori de analiză ce pot fi calculaţi se grupează astfel: indicatori de structură; indicatori de echilibru financiar; indicatori de gestiune; indicatori de rentabilitate; indicatori ai fondului de rulment.

A.Indicatorii de structură

Indicatorii de structură se grupeaza în trei categorii:- indicatori de structură a activului;- indicatori de structură a pasivului;- indicatori de structură a bilanţului.

1. Indicatori de structură a activului a) Rata activelor imobilizate necorporale reflectă ponderea imobilizărilor necorporale în activul total al întreprinderii.

R.a.i.n. =

Mii lei2004 2005

Imobilizări necorporale 320003 459157Active imobilizate 30212901 52790531Active circulante 44319308 58187176Cheltuieli în avans 2001215 2461625Total activ 76533424 113439332

29

Page 29: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

R.a.i.n.2003 = ∙ 100 = 0.42%

R.a.i.n.2004 = = 0.41%

In 2005 rata activelor imobilizate a scăzut cu 0.01% fata de 2004 ceea ce semnifică o scadere a ponderii activelor imobilizate necorporale în totalul activului, ca urmare a creşterii valorii activului total într-un ritm mai rapid decât cel al valorii imobilizarilor necorporale.

b) Rata activelor imobilizate corporale reflectă ponderea imobilizarilor corporale în activul total al firmei.

R.a.i.c. = ∙100

Masoara capacitatea unei întreprinderi de a rezista în cadrul unei crize sau de a se dezvolta în situaţia schimbării condiţiilor tehnice şi cerinţelor pieţei.

Mii lei2004 2005

Imobilizări corporale 29648740 52294260Total activ 76533424 113439332

R.a.i.c.2004 = = 38.74%

R.a.i.c.2005 = = 46.10%

In anul 2005 a crescut rata activelor imobilizate corporale cu 7.36% faţă de 2004, ceea ce reflectă o creştere a ponderii imobilizărilor corporale datorită modificării într-un ritm mai mare a valorii imobilizărilor corporale în raport cu valoarea activului total.

c) Rata activelor circulante arată ponderea activelor circulante în activul total al întreprinderii.

R.a.c. = ∙100

Mii lei2004 2005

Stocuri 16969056 16277653Creanţe 25089395 38282138Investiţii financiare pe termen scurt

0 0

Casa şi conturi la bănci 2260857 3627385Active circulante 44319308 58187176Total activ 76533424 113439332

30

Page 30: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

R.a.c.2004 = = 57.91%

R.a.c.2005 = = 51.29%

In 2004 activele circulante reprezentau 57.91% din total active, iar în 2005 ,51.29% deci cu 6.62% mai puţin, ceea ce semnifică o scădere a ponderii activelor circulante datorită devansării ritmului de creştere a activelor circulante de către ritmul activului total, iar pentru desfăşurarea unei activităţi eficiente se impune creşterea vitezei de rotaţie a activelor circulante în condiţiile realizării cifrei de afaceri cel puţin la nivelul perioadei de bază ( D z1< Dz0 )

d) Rata stocurilor reprezintă ponderea stocurilor în activul total.

Rs = ∙100

Rs2004= = 22.17%

Rs2005 = = 14.35%

Stocurile au scăzut in 2005 fata de 2004 cu 7.82% .e) Rata creanţelor reflectă ponderea creanţelor întreprinderii în activul total al

întreprinderii.

R.cr = ∙100

R.cr2004 = = 32.78%

R.cr2005= = 33.75%

Rata creanţelor a crescut în 2005 faţă de 2004 cu 0.97% ceea ce reflectă o creştere a ponderii creanţelor faţă de activul total, ca urmare a devansării indicelui activului total de către indicele creanţelor.

f) Rata disponibilităţilor băneşti reflectă ponderea obligaţiilor totale în activul total al firmei.

R.d.b. = ∙100

R.d.b.2004 = = 2.95%

R.d.b.2005 = = 3.20%

2.Indicatori de structură a pasivului

31

Page 31: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

a) Rata stabilităţii financiare reflectă legatura dintre capitalul permanent, aflat în mod stabil la dispoziţia întreprinderii şi patrimoniul total.

R.sf = ∙100

Capital permanent = Capital propriu + Datorii pe termen mediu si lungTotal pasiv = capital propriu + provizioane pentru riscuri si cheltuieli + venituri

înregistrate în avans + datorii totale Mii lei

2004 2005Capital propriu 18863373 21993311Datorii pe termen mediu si lung

7196326 17398034

Capital permanent 26059699 39391345

Mii lei2004 2005

Capital propriu 18863373 21993311Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

0 0

Venituri înregistrate în avans 1428571 0Datorii totale 56241480 91446021Total pasiv 76533424 113439332

R.sf2004 = = = 34.05%

R.sf2005 = = = 34.72%

Rata stabilitatii financiare a crescut în 2005 faţă de 2004 cu 0.67% rezultă o creştere a ponderii capitalului permanent în totalul surselor de finanţare ceea ce arată o creştere în mărimi relative a surselor stabile în raport cu sursele ciclice sau temporare.

b) Rata de îndatorare globală masoară ponderea obligaţiilor totale în pasivul total al firmei .

R.i.g. = ∙100

Mii lei2004 2005

Datorii pe termen scurt 49045154 74047987Datorii pe termen mediu şi 7196326 17298034

32

Page 32: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

lung Datorii totale 56241480 91446021

R.i.g.2004 = = 73.49%

R.i.g.2005 = = 80.61%

Rata de îndatorare globală are un nivel bun dacă este sub 2/3 ., iar creşterea indicatorului de la 73.49% la 80.61% reflectă o creştere a gradului de îndatorare a firmei cu 7.12% şi deci în ambii ani înregistrează un nivel necorespunzător. Creşterea ratei de îndatorare semnifică scaderea autonomiei financiare.

c) Rata autonomiei financiare globale se exprimă ca raport între capitalul propriu şi pasivul total al firmei.

R.a.f.g. = ∙100

Aceasta rată reflectă ponderea obligaţiilor totale faţă de pasivul firmei . Valoarea acceptabilă a acestei rate se consideră atunci când marimea capitalului propriu reprezintă 1/3 din pasivul total, iar firma poate beneficia de noi împrumuturi.

R.a.f.g.2004 = = 24.65%

R.a.f.g.2005 = = 19.39%

Deoarece aceasta rata a scăzut în 2005 faţă de 2004 cu 5.26% are loc o scadere a gradului de autonomie financiară globală, ca urmare a modificării capitalului propriu într-un ritm mai redus decât pasivul total.

3. Indicatori de structură a bilanţului.a) Lichiditatea generală masoară gradul de acoperire al datoriilor pe termen scurt cu

ajutorul activelor circulante.

L.g = ∙100

Lichiditatea generală se apreciază ca fiind favorabilă atunci când are o mărime

supraunitară (cuprinsă între 2 si 2,5); cu cât raportul este mai mare decât 1 cu atât întreprinderea este mai bine pusă la adapost de o insuficienţă de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la cererea creanţierilor.

L.g.2004 = = 0,90

L.g.2005 = = 0,79

Rata lichiditaţii generale la SC Prestige Trading este < 1, deci avem o lichiditate generală necorespunzătoare.

b) Lichiditatea imediată exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe si disponibilităţi.

33

Page 33: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

L.i. =

In teoria economică se apreciză ca o rată cuprinsă între 0.2 si 0.3 reprezintă o bună administrare a firmei din punct de vedere financiar.

Li.2004 = = = 0,56

Li.2005 = = = 0,57

Atat în 2004 cât şi în 2005 SC Prestige Trading a înregistrat o rată a lichidităţii imediate nefavorabilă deoarece valoarea sa este peste limita superioară.

c) Rata solvabilităţii generale reprezintă capacitatea generală a firmei de a transforma toate activele sale în cash pentru plata tuturor datoriilor.

R.s.g. =

Firma inregistrează o situaţie optimă daca rata solvabilităţii generale are un nivel > 1,5.

R.s.g. 2004 = = 1,56

R.s.g 2005 = = 1.53

Atat în 2004 cât şi în 2005 a inregistrat un nivel bun al ratei solvabilităţii generale, indicatorul înregistrând o valoare mai mare de 1,5.

B. Indicatori de gestiune

Indicatorii de gestiune măsoara viteza de transformare a activelor în lichidităţi şi viteza de reânnoire a datoriilor. Se disting următorii indicatori:

1. Rotaţia activelor circulante (viteza de rotaţie în zile a activelor circulante) exprimă numarul de zile în care activele circulante se transformă în capital lichid.

Rotaţia activelor circulante =

V.a.c = =

Mii lei2004 2005

Cifra de afaceri 312624148 407660566

V.a.c.2004 = ∙360 = 51,03 zile

34

Page 34: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

V.a.c.2005 = ∙360 = 51,38 zile

Viteza de rotatie se mentine constanta.2. Rotaţia activului total (viteza de rotaţie în zile a activului total ) exprimă numarul de

zile în care activul total se transformă în capital lichid.

Rotaţia activului total =

V.a.t = =

V.a.t 2004 = ∙360 = 88,31 zile

V.a.t 2005 = ∙360 = 100.17 zile

Viteza de rotaţie a activului total înregistraza o evoluţie crescătoare în anul 2005 faţă de 2004, ceea ce ilustrează o situaţie nefavorabilă.

3.Durata medie de recuperare a creanţelor (viteza de rotaţie în zile a creanţelor) reprezintă numarul de zile în care se recuperează creanţele.

Durata medie de recuperare a creanţelor =

V.cr. = =

V.cr.2004 = ∙360 = 28,89 zile

V.cr.2005 = ∙360 = 33,81 zile

Evoluţia crescătoare e nefavorabilă semnificând un decalaj mediu în zile de la data facturării până la data încasării facturii, mai mare.

4.Perioada de plată a datoriilor către furnizori reprezintă numarul de zile în care se vor efectua plăţile către furnizori.

P.d.f. =

P d.f.2005 = ∙360 = 37,71 zile

C. Indicatori de analiză a echilibrului financiar

1. Rata autonomiei financiare este dată de raportul dintre capitalul propriu şi capitalul permanent al întreprinderii.

R.a.f. =

35

Page 35: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Acest raport oglindeşte masura în care firma îşi utilizează capitalurile proprii şi exprimă gradul său de independenţă faţă de creditorii permanenţi. Din considerente impuse de normele bancare, în relaţiile de credit cu firma, acest raport trebuie să fie 0.5 .

Cu cât acest raport este mai mic, cu atât întreprinderea depinde mai mult de creditorii săi, şi cu cât este mai mare, cu atât gradul de independenţă financiară este mai ridicat.

R.a.f. 2004 = ∙100 = 72,39%

R.a.f. 2005 = ∙100 = 55,83 %

Atat în 2003 cât şi în 2004 a înregistrat o rata a autonomiei financiară bună.2. Rata datoriilor financiare (datorii pe termen mediu şi lung) este o rată

complementară cu rata autonomiei financiare şi e dată de raportul dintre datoriile pe termen mediu şi lung şi capitalul permanent.

R.d.f. =

Firma poate beneficia de o îndatorare pe termen mediu şi lung în masura în care această rată este mai mica de 0.5 .

R.d.f 2004 = ∙100 = 27,61%

R.d.f 2005 = ∙100 = 44,17%

Deoarece aceasta rată este mai mică de 0,5 atât în 2004 cât şi în 2005 SC Prestige Trading poate beneficia de o îndatorare pe termen mediu si lung.

3. Rata datoriilor este o rată care ţine cont de ansamblul datoriilor şi este dată de raportul dintre datoriile totale şi activele totale ale întreprinderii.

R.d. =

Mii lei2004 2005

Datorii totale 56241480 91446021Active totale 76533424 113439332

R.d.2003 = ∙100 = 73,49 %

R.d.2004 = ∙100 = 80,61%

In 2005 rata datoriilor a crescut cu 7,12% faţă de 2004, datorită creşterii datoriilor firmei.

36

Page 36: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

4. Rata de finanţare a stocurilor se determină ca raport între fondul de rulment şi stocuri şi arată modul în care stocurile sunt acoperite din fondul de rulment.

R.f.s. = =

Mii lei2004 2005

Capital permanent 26059699 39391345Active imobilizate 30212901 52790531Fond de rulment -4153202 -13399186

R.f.s.2004 = = = -0,24

R.s.f.2005 = = = -0,82

Datorita faptului ca fondul de rulment este negativ, la SC Prestige Trading stocurile nu sunt acoperite din acesta.

5. Rata capitalului propriu faţă de activele imobilizate exprimă condiţiile de finanţare a imobilizărilor.

R.c.pr/a.i =

R.c.pr/a.i2004 = = 0,62

R.c.pr/a.i2005 = = 0,42

SC Prestige Trading a înregistrat în ambii ani valori subunitare ale acestui indicator ceea ce ilustrează o situaţie nefavorabilă deoarece rata capitalului propriu faţă de activele proprii trebuie să aibă o valoare supraunitară.

6. Rata de rotaţie a obligaţiilor se determină ca raport între cifra de afaceri şi datoriile totale.

Viteza de rotaţie în zile a obligaţiilor = =

V.r.o2004 = ∙360 = 64,76 zile

V.r.o2005 = ∙360 = 80,75 zile

Viteza de rotaţie a obligaţiilor a crescut în 2005 faţă de 2004 datorită devansării dinamicii datoriilor totale faţă de dinamica cifrei de afaceri.

D. Indicatori de rentabilitate

37

Page 37: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Rentabilitatea reprezintă capacitatea agentului economic de a obţine profit din activitatea proprie. Indicatorii de rentabilitate sunt următorii:

a) Rata rentabilitaţii economice exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit din întreaga sa activitate economico- financiară.

R.e =

Mii lei2004 2005

Venituri totale 316959532 416994461Cheltuieli totale 314121958 410363105Profitul brut 2837574 6631356

R.e2004 = ∙100 = 10,89%

R.e2005 = ∙100 = 16,83%

Se constata ca această rată a crescut cu 5,94% în 2005 faţă de 2004b) Rata rentabilitaţii financiare exprimă capacitatea capitalului investit de a produce

profit. Cu cat valoarea acestui indicator e mai mare cu atât rentabilitatea este mai bună.

R.f =

Mii lei2004 2005

Profitul brut 2837574 6631356Impozitul pe profit 389246 1624555Profitul net 2448328 5006801

R.f.2004 = ∙100 = 12,98 %

R.f.2005 = ∙100 = 22,77%

Rata rentabilitaţii financire a crescut cu 9,79% în 2005 faţă de 2004, crestere apreciată favorabil.

c) Rata rentabilitaţii resurselor consumate se determină ca raport între profitul net şi cheltuielile totale ale firmei.

R.c. =

R.c.2004 = ∙100 = 0,78%

R.c.2005 = ∙100 = 1,22%

Rata rentabilitaţii resurselor consumate a crescut cu 0,44% în 2005 faţă de 2004.d) Rata rentabilitaţii comerciale sau a vânzărilor caracterizează eficienţa politicii

comerciale, reflectând mai ales politica de preţuri practicată de firmă.

38

Page 38: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

R.v. =

R.v2004 = ∙100 = 0,91%

R.v2005 = ∙100 = 1,63%

Rata rentabilitaţii comerciale sau a vânzarilor a crescut cu 0,72% în 2005 faţă de 2004.

e) Rata rentabilitaţii capitalului avansat şi ocupat se determină raportând rezultatul

curent al exerciţiului la suma dintre activele fixe şi activele circulante ale întreprinderii.

R.c.a.o. =

R.c.a.o2004 = ∙100 = ∙100 =

3,81%

R.c.a.o2005 = ∙100 = ∙100 = 5,98%

A crescut rata rentabilitatii capitalului avansat şi ocupat cu 2,14% în 2005 faţă de 2004.

E.Indicatori de analiză ai fondului de rulment

1. Fondul de rulment total se determină ca diferenţă între activele totale şi activele

imobilizate ale firmei.

FRt = Total active- Active imobilizate

FRt 2004 = 76533424-30212901 = 46320523 mii lei

FRt 2005 = 113439332-52790531 = 60648801 mii lei

Atât în 2004 cât şi în 2005 SC Prestige Trading a inregistrat un fond de rulment total

pozitiv, ceea ce indică o situaţie favorabilă.

2. Fondul de rulment permanent se determină astfel:

FRperm = Capital propriu+ Imprumuturi şi datorii financiare pe termen mediu şi

lung-Total active imobilizate

FRperm.2004= 18863373+7196326 - 30212902 = - 4153202 mii lei

FRperm.2005= 21993311+17398034 – 52790531 = -13399186 mii lei

In ambii ani firma a înregistrat un fond de rulment permanent negativ, ceea ce ilustreză

o situaţie nefavorabilă.

39

Page 39: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

3.Fondul de rulment propriu se determină astfel:

FRpr = Capital propriu total- Total active imobilizate

FRpr.2004 = 18863373 – 30212901 = -11349528 mii lei

FRpr.2005 = 21993311 – 52790531 = - 30797220 mii lei

Atat în 2004 cât şi în 2005 SC Prestige Trading a înregistrat un fond de rulment propriu

negativ, ceea ce ilustreaza o situaţie de discomfort financiar.

4. Gradul de acoperire a activelor circulante cu capital propriu se determină

raportând fondul de rulment propriu la fondul de rulment total.

Gr.a.c/c.pr =

Gr.a.c/c.pr2004 = ∙100 = -24,5%

Gr.a.c/c.pr2005 = ∙100 = -50,78%

5. Necesarul de fond de rulment reprezintă necesarul resurselor de finanţat ca urmare a

decalajului temporar dintre plăţi şi încasari şi în spetă dintre fluxurile de explaotare şi

fluxurile datoriilor faţă de furnizori.

NFR = ( Stocuri + Creanţe) – Datorii curente

NFR2004 = ( 16969056+25089395 )- 49045154 = - 6986703 mii lei

NFR2005 = ( 16277653 + 38282138 ) – 74047987 = -19488196 mii lei

In ambii ani NFR are o valoare negativă ceea ce indică un surplus de resurse în raport cu

nevoile temporare.

6. Fondul de rulment net global se determină ca diferenţă între capitalul permanent şi

activele imobilizate ale întreprinderii. Fondul de rulment reprezintă acea parte a capitalului

permanent care depaşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi care acoperă o parte a

activelor circulante.

FRglobal = Capital permanent – Active imobilizate

FRglobal2004 = 26059699 – 30212901 = - 4153202 mii lei

FRglobal2005 = 39391345 – 52790531 = - 13399186 mii lei

7. Trezoreria neta reflectă necesităţile de finanţare ale activităţii de exploatare,

respectiv a stocurilor şi creanţelor.

TN = FRglobal – NFR

TN2004 = -4153202 – ( - 6986703) = 2833501 mii lei

TN2005 = - 13399186 – ( - 19488196) = 6089010 mii lei

40

Page 40: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Trezoreria netă este pozitivă şi indică echilibrul financiar al firmei, când fondul de

rulment este superior nevoii de fond de rulment şi asigură posibilitatea efectuării de

plasamente şi a deţinerii de disponibilităţi.

41

Page 41: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

CAPITOLUL III. ECHILIBRUL FINANCIAR

Una din cerinţele imperative ale gestiunii financiare a întreprinderii în condiţiile economiei concurenţiale este asigurarea echilibrului financiar, respectiv a solvabilităţii şi capacităţii de plata.

Echilibrul financiar al întreprinderii este o componentă a echilibrului financiar macroeconomic. Dar faptul ca este o componentă dependentă de echilibrul financiar macroeconomic, nu înseamnă că echilibrul financiar microeconomic nu are trasături proprii, reguli proprii de stabilire şi menţinere. Echilibrul financiar al întreprinderii poate fi definit ca fiind acea stare de corespondenţă permanentă între volumul nevoilor de resurse pentru asigurarea desfăşurării normale a activităţii, pe de o parte, şi posibilităţile de procurare a acestora, pe de alta parte.

Echilibrul financiar microeconomic este determinat de modul în care întreprinderea asigură utilizarea fondurilor atrase în patrimoniu, dar, în acelaşi timp, este condiţionat şi de macrosistem. Macrosistemul fixează prin legiferarea sistemului de finanţare şi creditare a economiei naţionale, posibilităţile normale, deci legale, de procurare a fondurilor.

Prin realizarea echilibrului financiar, întreprinderile urmaresc asigurarea unei corespondenţe permanente între necesităţile de resurse financiare, pe de o parte, şi resursele financiare existente sau posibile, pe de alta parte. Deoarece necesităţile de resurse financiare, reclamate de desfăşurarea normală a activităţii, sunt structurate în funcţie de diferite categorii de prioritate, rezultă că şi echilibrul financiar al întreprinderii se manifestă ca un echilibru structural ce reflectă o stare, prin definiţie fiind, deci, un echilibru static.

Aspectul structural al echilibrului financiar este determinat de structura gestiunii financiare a întreprinderii, ce cuprinde elemente care privesc activitatea desfăşurata de întreprindere în legatură cu formarea, sporirea sau diminuarea fondurilor, obţinerea şi repartizarea pe destinaţii legale a rezultatelor financiare.

Deoarece gestiunea financiara a întreprinderii functionează ca un mecanism, apare posibilitatea şi, în acelasi timp, necesitatea, ca echilibrul financiar să fie abordat şi sub aspect dinamic sau functional.

Echilibrul financiar static se prefigurează cu ajutorul bugetului de venituri şi cheltuieli, prin care, pe trimestre, se realizează egalitatea dintre necesităţile de resurse financiare şi existentul de resurse, în limita unui nivel prestabilit pentru fiecare fond în parte.

Aceasta presupune dimensionarea fondurilor băneşti necesare desfăşurării în condiţii normale a activităţii de producţie, cu luarea în considerare a criteriilor de eficienţă şi a tuturor obligaţiilor impuse de macrosistem. Din acest punct de vedere se poate afirma ca aceasta trebuie să constituie problematica de bază a activităţii financiare desfăşurată în întreprinderi.

Forma concretă de manifestare a echilibrului static al întreprinderii este solvabilitatea, care reflectă capacitatea acesteia de a face faţă tuturor obligaţiilor asumate prin contracte sau care i s-au impus în virtutea legii, pe seama fondurilor existente în circuitul său economic. Deci, solvabilitatea reprezintă expresia “ calităţii” activităţii financiare desfăşurate într-o perioadă dată de gestiune în legatură cu asigurarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale întreprinderii.

Coeficientul solvabilităţii, construit sub formă relativă este urmatorul:

Csb = ∙100

în care:Csb = coeficientul solvabilităţii;

42

Page 42: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Cs = capital social;Epc = elemente patrimoniale constituite din credite.Nivelul coeficientului solvabilităţii poate fi unitar sau subunitar. Starea de solvabilitate

este data de nivelul unitar, în timp ce nivelul subunitar reflectă o depreciere de diferite grade a solvabilităţii întreprinderii şi odată cu aceasta, a echilibrului financiar.

La rândul său, echilibrul financiar dinamic se manifestă, în mod concret, prin intermediul capacităţii de plată şi al lichidităţii.

Capacitatea de plată reflectă capacitatea întreprinderii de a onora la termen obligaţiile devenite scadente, pe seama disponibilităţilor proprii şi împrumutate. Asigurarea şi menţinerea capacităţii de plată sunt hotărâtoare pentru menţinerea funcţionalităţii mecanismului financiar al întreprinderii.

Indicatorul capacităţii de plată, construit ca o mărime relativă, este următorul:

Ccp = ∙100

în care:Ccp = coeficientul capacităţii de plata;Dmb = disponibilităţi şi alte mijloace băneşti;Si = sume de încasat;Tcn = titluri de credit negociabile;Ea = elemente de activ;

= credite şi datorii pe termen scurt.Nivelul coeficientului capacităţii de plată trebuie să fie unitar, pentru a reflecta existenţa

unui echilibru desavârşit între disponibilităţile existente şi plăţile scadente ale fiecarui moment t.

Orice întreprindere îşi poate asigura capacitatea de plata, deci echilibrul financiar dinamic, numai cu îndeplinirea concomitentă a două condiţii de bază. In primul rând, ea trebuie să-şi asigure solvabilitatea, deci echilibrul static, iar, în al doilea rând, activul patrimoniului său să prezinte o lichiditate corespunzătoare. In acest context, lichiditatea apare ca un factor determinant al capacităţii în condiţiile în care solvabilitatea este, în principiu, asigurată. Ea realizează, de fapt, conexiunea dintre echilibrul static şi cel dinamic, pe parcursul derulării proceselor economice.

Prin lichiditatea financiară a întreprinderii se înţelege capacitatea acesteia de a-şi transforma activele ce-i compun patrimoniul în disponibiliăţti băneşti, pe măsura savârşirii normale a rotaţiei fondurilor.

De lichiditatea întreprinderii nu se poate face abstracţie atunci când este necesar să se caracterizeze potenţialul financiar, calitatea activităţii financiare, în general, asigurarea şi menţinerea echilibrului financiar, în special.

Coeficientul lichidităţii:

Cl = ∙100

în care:Dai = viteza, în zile, a elementelor de active circulante, în perioada de gestiune I;f ai = ponderea fiecărui element de activ în totalul activelor circulante în perioada de

gestiune i. In teoria şi practica financiară s-au conturat două abordări ale noţiunii de echilibru financiar: o abordare lichidativă ce decurge din analiza statică a activităţii întreprinderii şi

privilegiază noţiunea de fond de rulment; o abordare functională ce decurge din analiza în dinamică a activităţii întreprinderii şi care

aduce, în prim plan, noţiunea de nevoie de fond de rulment.

43

Page 43: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Diferenţa dintre cele două abordări este redată de scopul analizei, şi anume, surprinderea echilibrului financiar prin prisma patrimoniala a solvabilităţii la un moment dat, sau prin evoluţia ciclurilor de exploatare.

Deoarece activele imobilizate sunt finanţate din capitaluri permanente, problema echilibrului financiar al întreprinderii se reduce, până la urmă, la asigurarea concordanţei între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment.

Prima condiţie pentru asigurarea unei eficienţe ridicate în folosirea fondurilor şi, implicit, pentru realizarea echilibrului financiar este dimensionarea lor corecta, în raport cu nevoile reale ale producţiei şi circulaţiei.

Supraevaluarea necesarului de fonduri conduce la apariţia unor imobilizări certe şi condiţii pentru risipa şi cheltuirea neeconomicoasă a resurselor, iar subevaluarea poate influienţa negativ continuitatea circuitului şi capacităţii de plată a întreprinderii.

Este vorba, în primul rând, de dimensionarea corectă a capacităţilor de producţie şi apelarea la noi investiţii numai când, prin mai buna utilizare a mijloacelor fixe existente, nu se poate realiza sporul de producţie previzionat. In al doilea rând, este vorba de evaluarea corecta a necesarului de active circulante, în condiţiile accelerării rotaţiei acestora. O deosebită importanţa o are, în acest sens, dimensionarea corecta a costurilor, îmbunatăţirea normelor de consum şi reducerea perioadei de imobilizare a fondurilor- in diferitele stadii ale rotaţiei lor. Raţiunile de ordin financiar trebuie să declanşeze acţiuni pe linia optimizării stocurilor pentru producţie, a modernizării proceselor tehnologice în vederea scurtării duratei acestora şi a reducerii costurilor de fabricaţie, a obţinerii la timp şi a livrării ritmice, potrivit obligaţiilor asumate, a unor produse finite de calitate corespunzătoare, a încasării la timp a creanţelor şi a onorării la scadenţă a plăţilor exigibile.

Prin declanşarea acestor acţiuni se asigură, încă din faza de evaluare a necesarului de fonduri, o accelerare a rotaţiei acestora şi prin aceasta, o eficienşă ridicată în utilizarea lor.

O a doua condiţie, cel putin la fel de importanta pentru asigurarea echilibrului financiar este şi preocuparea pentru conducerea operativă a activităţii financiare astfel încât cheltuielile să se încadreze în limitele prestabilite iar veniturile previzionate să fie încasate la timp.

Pentru ca această cerinţă să fie satisfacută este necesar ca întreprinderea să acţioneze în următoarele direcţii: asigurarea unei corelări judicioase a programului de aprovizionare cu cel de producţie; raţionalizarea relaţiilor cu furnizorii şi cărăusii astfel încat să fie asigurată o aprovizionare

ritmică şi în condiţiile cerute de consumul curent; asigurarea unor condiţii corespunzătoare de depozitare pentru înlaturarea fenomenului de

degradare a valorilor materiale; realizarea integrală a programului de producţie; reducerea ciclului de fabricaţie; funcţionarea continuă şi la întreaga capacitate a utilajelor şi instalaţiilor; asigurarea unor livrări ritmice, în baza termenelor convenite cu beneficiarii; organizarea corespunzătoare a procesului de formalizare a livrărilor; alegerea unor forme şi instrumente de decontare care să asigure încasarea în timp util a

livrărilor; eliminarea cauzelor generatoare de refuzuri de plată.

44

Page 44: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

CONCLUZII

Activele circulante reprezintă alaturi de activele imobilizate condiţia financiară esenţială a asigurării continue şi în cadrul parametrilor prestabiliţi a programului de producţie.

Evaluarea activelor circulante îmbraca două forme: necesităţi de active circulante cu caracter de permanenţă care se evaluează prin

determinarea necesarului de fond de rulment; necesităţi cu caracter temporar care se evaluează prin metode specifice activităţii bancare.

Necesarul financiar reprezintă limita până la care se pot plasa capitalurile băneşti în diferite stocuri de valori de exploatare pentru asigurarea continuităţii activităţii economice.

Determinarea necesarului financiar se poate realiza prin două metode: metoda analitică, care constă în determinarea necesarului financiar pe fiecare fel de valoare

pentru exploatare; metoda sintetică, care se foloseste pentru determinarea necesarului financiar pe total active

circulante luand în considerare evoluţia producţiei exerciţiului. Prima etapă în determinarea necesarului financiar o reprezintă dimensionarea stocurilor. Dimensionarea stocurilor este strâns legată de noţiunea de optimizare a stocurilor care presupune determinarea acelui nivel de stoc pentru care cheltuielile de stocare şi cele de emitere a comenzilor şi aprovizionare să fie minime.

Prin însumarea necesarelor financiare pe elemente (materii prime, materiale consumabile, producţia neterminată, produse finite) determinate prin metoda analitică, se determină necesarul anual şi pe trimestre pe total valori de exploatare. Determinarea necesarului direct pe total valori de exploatare se realizează prin metoda sintetică, care ţine cont de evoluţia producţiei exerciţiului sau cifrei de afaceri în doi ani consecutivi.

Determinarea necesarului financiar prin metoda sintetică sau globală are în vedere: determinarea vitezei de rotaţie a activelor circulante în zile din anul de bază; corectarea acestei viteze de rotaţie; determinarea necesarului financiar anual al valorilor de exploatare în anul curent; se diferenţiază necesarul financiar anual pe trimestre; se defalcă necesarul financiar anual şi pe trimestre pe elemente de valori materiale.

In determinarea nevoii de fond de rulment nu se are în vedere numai dimensionarea stocurilor ci şi alte active de exploatare în cadrul cărora se includ: creanţele faţă de terţi ( clienţi, diverşi debitori); decontări neâncheiate cu bugetul statului, respectiv taxa pe valoarea adaugată deductibilă.

De asemenea, în calculul nevoii de fond de rulment se iau în calcul şi pasivele de exploatare ce provin din modul de plata al salariilor, asigurărilor şi protecţiei sociale, a impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adaugată colectată, din datoriile faţă de furnizori.

Nevoia de fond de rulment aferentă activităţii de exploatare se calculează ca diferenţă între activele de exploatare şi pasivele de exploatare şi se determină în forma valorică sau în zile din cifra de afaceri. In afară de nevoia de fond de rulment de exploatare se mai calculează şi nevoia de fond de rulment înafara exploatării care se determină ca diferenţă între activele înafara activităţii exploatării şi pasivele înafara activităţii de exploatare.

Prin însumarea nevoii de fond de rulment de exploatare şi a nevoii de fond de rulment înafara exploatării se determină nevoia de fond de rulment globală.

Decizia de finanţare a ciclului de exploatare finalizează echilibrul financiar dintre nevoia de finanţare a activelor circulante şi sursele mobilizate pentru finanţarea acestora. Nevoia de fond de rulment se finanţează pe seama mai multor surse care în raport cu circuitul întreprinderii se grupează astfel:surse interne şi surse externe.

Alegerea surselor interne sau externe se va face în condiţii de optimizare a relaţiei risc-rentabilitate.

45

Page 45: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

Reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor pentru asigurarea continuităţii producţiei şi ritmicităţii vânzărilor, determină o nevoie de capital cvasipermanentă. In acest context, se pune problema existenţei unei surse permanente pentru finanţarea acestor nevoi. Această sursă este fondul de rulment.

Este foarte important pentru o firma să încerce să-şi acopere nevoile permanente de active circulante din fondul de rulment, iar nevoile temporare de active circulante prin îndatorare pe termen scurt. Deci finanţarea ciclului de exploatare se realizeaza pe seama fondului de rulment şi a îndatorarii pe termen scurt. Cu alte cuvinte, este vorba de capitaluri proprii si de capitaluri de împrumut.

Fondul de rulment este un concept mult utilizat în analiza financiară. El reprezintă surplusul de resurse permanente degajat de finanţarea pe termen lung a nevoilor permanente, pentru realizarea echilibrului financiar al ciclului de exploatare si al trezoreriei. Acest surplus reprezintă o marjă de siguranţă pentru activitatea de exploatare care beneficiază de o sursă sigură de capital mobilizat pe un termen lung, şi pentru care nu există preocuparea de a fi reînnoită.

Fondul de rulment este, totodată, şi un indicator de lichiditate: cu cât fondul de rulment este mai mare, cu atât mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finanţarea nevoilor ciclului de exploatare.

In gestiunea activelor circulante trebuie să existe preocuparea de a fundamenta o mărime optimă a fondului de rulment, adică o marime optimă strict necesară care să angajeze costuri de capital minime şi să ofere siguranţa echilibrului financiar.

Daca sursele proprii sunt insuficiente pentru finanţarea nevoii de fond de rulment, unitatea apelează la credite bancare pe termen scurt. Creditele bancare au rol de amortizor între creşterea şi reducerea nevoii de capitaluri circulante şi diminuarea sau majorarea surselor proprii şi atrase de capitaluri circulante. In cadrul analizei se studiază situaţia generală a împrumuturilor primite şi a rambursării lor în cursul anului, evoluţia ponderii creditelor în totalul activelor circulante. Se impune o verificare atentă a modului în care s-a determinat nevoia de credit pe termen scurt sau de trezorerie, după eliminarea posibilelor cauze subiective şi optimizarea rezervelor obiective ce pot fi mobilizate pentru minimizarea volumului creditului. In acest sens cererea de credit trebuie să fie foarte bine fundamentată, iar creditul să aibă o eficienţă sporită în activitatea economică a firmei.

Intreprinderile au la dispoziţie o întreagă gamă de instrumente de finanţare pe termen scurt; acestea includ creditul comercial, împrumuturile de la instituţiile financiare. Disponibilităţile fiecarei surse depind de mărimea, de gradul de risc, de profitabilitatea întreprinderii. De asemenea costurile finanţării pe termen scurt diferă de la întreprindere la întreprindere şi după tipurile de fonduri obţinute de pe pieţele monetare.

Prezenţa creditului bancar pe termen scurt în ansamblul relaţiilor de formare a resurselor este cu atât mai importantă cu cât el constituie o resursă cu o pondere destul de însemnată în completarea resurselor proprii ale firmei, îndeosebi, în condiţiile în care firmele au, cel mai adesea, un capital redus faţă de nevoile lor.

In condiţiile în care o întreprindere lucrează rentabil (rentabilitatea economică este mai mare decât rata dobânzii aferentă capitalurilor împrumutate) este mai avantajos ca aceasta să apeleze la creditul bancar pe termen scurt pentru creşterea activităţii, decât să aştepte până când se vor constitui resurse proprii îndestulatoare prin capitalizarea profiturilor.

46

Page 46: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

BIBLIOGRAFIE

47

Page 47: Dimensionarea ciclului de exploatare al Firmei

ANEXE

48