Echipamente periferice de intrare

          Sunt echipamente al căror rol este de a capta şi colecta informaţii cu scopul de a le supune prelucrărilor necesare de către sistemul electronic de calcul. Cele mai uzuale echipamente periferice de intrare sunt: tastatura calculatorului (keyboard), microfon captator de sunete şi dispozitivele pentru citirea informaţiilor (cititoare, scannere ş.a.m.d.)

          1. Tastatura sau keyboard-ul este principalul echipament periferic de introducere a datelor in calculator. Din punct de vedere functional aceasta are o activitate care se bazeaza pe interpretarea unor semnale electrice.Tastatura are la baza urmatoarele principii de functionare: fiecare tasta are asociat un numar de identificare care poarta denumirea de cod de scanare.Tastatura retine nu numai apasarea unei taste, dar si eliberarea acesteia, fiecare actiune fiind inregistrata separat.Exista doua categorii de taste:  taste comutatoare –au efect indiferent daca sunt apasate sau eliberate

taste de control    -au efect numai atunci cand sunt actionate

Tastaturile calculatoarelor personale pot fi impartite in patru mari categorii:

tastaturi standard

tastaturi ergonomice

tastaturi fara fir.

          2. Mouse-ul este un dispozitiv de intrare care controlează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului.Rolul lui este selectarea unor comenzi în programele conduse prin meniuri.Această selectare se realizează prin poziționarea unor comenzi în programele conduse prin meniuri.Această selectare este realizată prin poziționarea cursorului de mouse în locul dorit și efectuarea unui click.Mouse-ul este un echipament care poate fi deplasat pe o suprafață plată.El conține 2 sau 3 butoane,cele mai moderne fiind prevăzute și cu o rotiță utilizată pentru rularea informațiilor afișate pe ecran.Exista 3 tipuri de bază pentru mouse:

mecanic-are o bilă metalică sau de cauciuc ce se poate roti în toate direcțiile mutînd corespunzător indicatorul pe ecran,sensul de mișcare fiind detectat prin senzori incorporați;

optic-pentru detectarea mișcării se folosește un laser;deplasarea se face folosind o suprafață specială,dotată cu o grilă.Acest tip de mouse răspunde mai rapid și mai precis decît cele mecanice,dar sunt și mai scumpe.

optomecanic-folosește o combinație de tehnologii mecanice și optice,dar nu necesită suprafețe speciale.

              3. Scanner-ul poate converti orice imagine de pe hârtie - sau de pe o altă suprafaţă plană - într-o formă electronică acceptată de calculator . Punct cu punct, scannerul poate reproduce fotografii, desene formate din linii şi chiar colaje cu detalii mai fine decât pot fi reproduse de imprimanta cu laser. Mai mult, dacă este instalat pe calculator un program de recunoaştere optică a caracterelor (OCR), textele citite de scanner ca imagini pot fi convertite în fişiere  pentru un procesor texte, o bază de date sau un sistem de editare a publicaţiilor.

V. SCANNERE

Un scanner poate converti orice imagine de pe hârtie - sau de pe o altǎ suprafaţǎ planǎ - într-o formǎ electronicǎ acceptatǎ de calculator. Punct cu punct, scannerul poate reproduce fotografii, desene formate din linii şi chiar colaje cu detalii mai fine decât pot fi reproduse de imprimanta cu laser. Mai mult, daca instalaţi pe calculator un program de recunoaştere opticǎ a caracterelor, textele citite de scanner ca imagini pot fi convertite în fişiere ASCII pentru un procesor de texte, o bazǎ de date sau un sistem de editare a publicaţiilor. Aşa cum calculatorul personal v-a deschis o fereastrǎ cǎtre o nouǎ lume a informaţiilor, scannerul deschide o fereastrǎ cǎtre lumea datelor şi imaginilor. Ideea care stǎ la baza scannerelor este elementarǎ. Acesta detecteazǎ diferenţele de strǎlucire a unei imagini sau a unui obiect, folosind o matrice de senzori. În majoritatea cazurilor, scannerul foloseşte o matrice liniarǎ de asemenea senzori, de obicei dispozitive cu cuplaj de sarcinǎ (charge-coupled devices sau CCD, dispozitive care transformǎ un semnal luminos în semnal electric), de ordinul sutelor pe fiecare inci, întinse pe o banda îngustǎ pe toatǎ lǎţimea celei mai mari imagini care poate fi scanatǎ. Lǎţimea fiecǎrui element de scanare determinǎ cea mai finǎ rezoluţie a scannerului la citirea unei singure linii. Cu cât fiecare element de scanare este mai îngust şi cu cât acestea sunt mai apropiate, cu atât rezoluţia este mai mare şi detaliile citite sunt mai fine. Acest rând de senzori înregistreazǎ la un moment dat o singurǎ linie îngustǎ a imaginii. Circuitele din interiorul scannerului citesc unul câte unul fiecare senzor şi creeazǎ un şir de date seriale care reprezintâ strâlucirea fiecârui punct de pe linia de scanare. După ce scannerul a colectat şi a aranjat datele pentru fiecare punct al liniei, senzorii trec la urmatoarea linie care trebuie cititǎ. Existǎ mai multe tipuri de scannere : Scannere cu tambur

Scannere plate

Scannere manuale

Scannere video

Scannere pentru diapozitive

Scannerele color şi cele monocrome

Scanner-ul reprezintă un echipament opţional în cadrul unui sistem de calcul, care se utilizează pentru captarea imaginilor în vederea prelucrării acestora cu calculatorul. Cu ajutorul unui sistem de senzori, scanner-ul percepe, de pe diverse suporturi, imagini, desene şi texte, pe care le scanează (operaţia se mai numeşte şi digitalizare) şi le transmite calculatorului care le memorează, sub forma unor fişiere, după care acestea pot fi supuse prelucrării. Senzorii scanner-ului se mai numesc şi celule CCD (Charge Coupled Device), fiind compuşi din condensatori încărcaţi electric şi sensibili la lumină.

Operaţia de scanare constă în împărţirea imaginii în puncte individuale (numite pixeli), prin luminarea imaginilor, care sunt apoi percepute prin intermediul senzorilor, în funcţie de intensitatea luminii. Intensitatea luminii scannere-le existente pe piaţă, o celulă CCD poate recunoaşte până la 2048 de trepte de luminozitate, fiind capabilă să reţină cele mai mici detalii ale imaginii scanate. Datorită sensibilităţii la lumină, în timpul scanării, celulele în timpul căruia variaţia de lumină reflectată de conturul şi intensitatea imaginii scanate, este măsurată şi memorată. Cu ajutorul unui software adecvat imaginile digitalizate (scanate) sunt astfel transmise calculatorului pentru prelucrare. Prelucrarea poate să constea în finisarea contururilor, redimensionare, mutare, rotire, colorare, umbrire suprapunere etc.

Principalele caracteristici care definesc performanţele unui scanner şi calitatea imaginilor scanate sunt:

• puterea de rezoluţie;

• viteza de scanare;• calitatea software-ului utilizat.

          4. Tableta grafică are un mod de utilizare similar cu mouse-ul, însă este mult mai precisă. Se compune dintr-o suprafaţă plată denumită planşetă şi un digitizor, conectat la calculatorul personal. Digitizorul (pointing device) este asemănător mouse-ului şi este numit "puck". El este un dispozitiv indicator cu funcţii similare mouse-ului. Principiul de bază privind funcţionarea tabletei grafice constă în dispunerea în interiorul planşetei a unei reţele de fire fine, perpendiculare care sunt parcurse secvenţial de pulsuri de curent electric foarte rapide. Un electromagnet şi un amplificator amplasate în puck sau stilou vor sesiza aceste pulsuri comunicând calculatorului poziţia curentă.

Microfonul este singurul aparat electroacustic capabil să capteze oscilaţiile sonore naturale. Microfoanele captează semnalele produse în spaţiul înconjurător transformând oscilaţiile acustice (mecanice) în oscilaţii electrice, obţinându–se la bornele acestora semnale electrice de audiofrecvenţă.

Un ecran tactil (denumit și cu anglicismul touchscreen) este un ecran Lcd, peste care stă o componenta sensibilă la atingere, prin intermediul căreia se realizează digitalizarea. Există în telefoane, tablete PC și chiar și ecrane (necesită instalarea unui driver). Le vedem peste tot, la telefoanele mobile, la terminalele interactive, la PDA-uri, la GPS-uri... Dezvoltarea si integrarea ecranelor tactile in gadget-urile digitale castiga tot mai mult teren. Aceasta se explica prin faptul ca utilizarea acestora este ergonomica si usor de invatat. 

Principiul de functionare a fost dezvoltat in anii ‘70 odata cu inventarea primului ecran tactil prevazut cu suprafata transparenta in 1974 si, ulterior, prin dezvoltarea tehnologiei rezistive in 1977. Exista mai multe tehnologii care stau la baza fabricarii ecranelor tactile, printre care cele mai raspandite sunt: tehnologia rezistiva, tehnologia capacitiva, tehnologia in infrarosu si undele de suprafata. Pe piata gadget-urilor digitale s-au remarcat doua tehnologii: tehnologia rezistiva si tehnologia capacitiva.

Tehnologia rezistiva este cel mai simplu de implementat. Aceasta presupune doua straturi, unul rigid si unul flexibil, prevazute cu o pelicula conductoare si separate printr-o retea foarte fina de puncte de izolatie. In momentul in care utilizatorul atinge ecranul se produce un contact electric intre cele doua straturi, contact ce este convertit in semnal electronic si captat de senzor, care are la randul lui misiunea de a determina coordonatele x si y (orizontala si verticala) pe ecran. Sistemul de operare converteste apoi semnalele in comenzi, cum ar fi drag-and-drop. Tehnologia rezistiva este cea mai utilizata.

Tehnologia capacitiva utilizeaza fire electrice extrem de fine ce nu pot fi observate cu ochiul liber. Aceste fire sunt dispuse in doua straturi separate carora li se aplica un curent de joasa tensiune. Cand este atins de un conductor electric, cum ar fi un deget, campurile electrice se deformeaza, ceea ce provoaca o modificare a frecventelor. Sistemul de operare converteste apoi aceasta perturbare in coordonate care determina punctul de contact cu degetul. 

Producatorii utilizeaza raze infrarosii pentru detectarea punctelor de contact folosind o serie de diode electroluminiscente pentru a forma un panou invizibil captat de fototranzistori. In momentul in care utilizatorul atinge ecranul tactil cu degetul, fasciculul infrarosu este intrerupt si informatiile sunt transmise senzorului pentru a determina pozitia degetului si pentru a executa

comanda asociata cu aceasta „tasta”. Aceasta tehnologie este utilizata in general pentru ecranele tactile de dimensiuni mari.

Tehnologia undelor de suprafata este obtinuta prin receptoare plasate in plan orizontal si vertical pentru a determina variatiile vitezei de propagare a undelor in momentul in care ecranul este atins. Ecranele tactile ce au la baza tehnologia undelor de suprafata au o luminozitate mai mare in comparatie cu ecranele tactile rezistive. Ele sunt folosite in principal in jocurile de tip arcade si pentru terminalele interactive.