8/18/2019 Tema 6 Constantele Statului. Constantele Dreptului

1/2

Tema VI.Constantele statului. Constantele dreptului

Constantele statului1

Întrucât nu există un consens în ceea ce priveşte definiţia statului, numeroşi autori în materie de teorie a statului şidreptului formulează nu atât „definiţii” în înţelesul clasic al termenului cât insistă pe elementele sau trăsăturile definitorii,caracteristice ale statului care, aşa ca şi în cazul dreptului, au fost exprimate prin termenul generic de „constante” sau„permanenţe” ale statului adică, trăsături de maximă perenitate, de stabilitate în existenţa şi evoluţia istorică a fenomenului

„stat” !semenea constante sunt identificate în ambele accepţiuni ale noţiunii de stat"a# Constantele statului în sensul istorico-geografic sunt considerate a fi" teritoriul, populaţia $naţiunea# şi puterea

 publicăTeritoriul  % condiţie naturală de existenţă a unei populaţii % este o constantă definitorie a statului, fie şi numai

 pentru faptul că nu a fost şi nu este de conceput un stat fără un teritoriu propriu&ub aspect politico'(uridic, prin teritoriu se înţelege nu numai spaţiul terestru, ci şi întinderile de apă, inclusiv

apele teritoriale, subsolul şi spaţiul aerian cuprins în limitele unor graniţe $frontiere# înăuntrul cărora statul îşi exercită puterea suverană

)in punct de vedere economic, teritoriul constituie sursa de existenţă a acelei populaţii *ediul geografic,calităţile solului, conţinutul în zăcăminte minerale al subsolului, mediul ambiant în general, au reprezentat factoriimportanţi în stabilirea populaţiei pe un anumit teritoriu şi renunţarea la nomadism +lima şi relieful şi'au pus, deasemenea, amprenta pe specificul modului de trai şi al obiceiurilor, tradiţiilor, spiritualităţii popoarelor

a rândul lor, toate aceste elemente ce dau contur noţiunii de teritoriu se reflectă mai mult sau mai puţin şi asupraorganizării statale şi cultural'spirituale ale popoarelor respective, conferindu'le un anumit specific naţionalPopulaţia  % reprezintă un alt element de constantă a statului, în sens istorico'geografic, desemnând factorul

uman atât sub aspectul totalităţii membrilor acelei comunităţi statale, cât şi ale raporturilor economice, politice, cultural'spirituale, etnice etc, care stau la baza comunităţii respective +ategoriile de „societate”, „popor” şi „naţiune” exprimă, înlimba(ul ştiinţelor socio'umaniste, principalele forme de comunitate umană, în succesiunea lor istorică, proprii organizăriistatale +ele trei concepte sau categorii au conţinuturi determinate !stfel, „societatea” este termenul cel mai largdesemnând populaţia sub aspectul ei relaţional şi instituţionalizat de pe un anumit teritoriu- prin „ popor” se înţelege ocomunitate umană anterioară naţiunii, caracterizată printr'o comunitate şi continuitate de limbă, de viaţă şi activitatematerială, de etnicitate, factură psi.ică şi de cultură- „naţiunea” desemnează comunitatea umană modernă şi contemporanăîn care trăsăturile specifice formei de comunitate umană anterioare se ridică la un nivel calitativ mai înalt având ca suportspiritual conştiinţa naţională de sine, iar ca suport material % comunitatea de viaţă economică bazată pe economia de piaţă

Puterea publică % este acea constantă a definirii statului prin care se exprimă în mod concentrat esenţa statuluiînsuşi, adică organizarea politică a puterii care cuprinde întreaga populaţie existentă pe un anumit teritoriu şi care poateaplica la nevoie $în cazul nerespectării normelor pe care le instituie# constrângerea +a expresie a unei asemenea organizări

 politice, puterea publică îmbracă forma instituţionalizată a unor organisme ale puterii În accepţiunea sa modernă şicontemporană, puterea publică ne apare ca o structură de organizare a puterii într'un sistem conex a trei categoriifundamentale de organe sau instituţii fundamentale" legislative, executive şi (udecătoreşti /uterea publică nu este altceva,în ultimă înstanţă, decât expresia acestui macro'sistem de organe ale puterii politice a căror raţiune de a fi constă în alegifera, a administra şi a înfăptui legalitatea în viaţa şi activitatea socială În acest context şi noţiunea de „organ” sau„organe” ale statului % termeni cu o largă utilizare în sfera ştiinţelor (uridice % comportă câteva precizări ale sensului sauaccepţiunii lor !stfel prin organ al statului sau de stat se înţelege o structură organizată, o instituţie constituită şi investită

 prin lege cu anumite atribuţii sau funcţii, cu anumite competenţe în exercitarea cărora poate emite acte sau dispoziţii cucaracter obligatoriu, susceptibile de a fi aduse la îndeplinire, la nevoie, prin constrângere

)e exemplu, sunt în acest sens „organe” ale statului" 0nstituţiile puterii legislative $&enatul, +amera )eputaţilor,comisiile acestora#, uvernul, ministerele, autorităţile locale, organele (udecătoreşti şa Într'un alt sens, noţiunea de „organde stat” desemnează grupuri de persoane sau anumite persoane investite, în baza legilor, cu competenţe care le conferă

 posibilitatea de a emite acte, dispoziţii sau decizii cu caracter obligatoriu, a căror respectare este garantată prin forţa deconstrângere În această categorie sunt cuprinşi, de exemplu, senatorii, deputaţii, comisiile parlamentare, preşedintele derepublică, miniştrii, primarii, prefecţii, (udecătorii, procurorii, ofiţerii etc

b) Constantele statului în sensul politico-juridic  În sensul politico'(uridic constantele statului pot fi urmărite, larândul lor, pe mai multe planuri, completând sau întregind trăsăturile sau constantele istorico'geografice, oferind astfel unansamblu mai relevant de elemente definitorii ale fenomenului „stat” Între aceste constante politico'(uridice maiimportante sunt "

 % +onstituirea şi exercitarea puterii, a autorităţii ca „putere” sau „autoritate publică”, ca putere oficială,instituţionalizată şi exercitată asupra întregii populaţii din teritoriu -

1 . BOBOŞ, Teoria generală a dreptului, 1222, p 134 şi urm- !ndrei SIDA, Teoria generală a dreptului, 5664, p 74 şi urm

8/18/2019 Tema 6 Constantele Statului. Constantele Dreptului

2/2

 % +onstituirea şi funcţionarea organelor statului pe principiul „separaţiei puterilor” $!ceasta, în toate statelemoderne şi contemporane democratice, indiferent de varietatea modalităţilor şi formelor concret'istorice în care este aplicatacest principiu# -

 % 8ormele de guvernământ de bază ale tuturor statelor se concentrează, în ultimă instanţă, în (urul a douăcategorii" forma de guvernământ republicană sau forma de guvernământ monar.ică -

 % În toate categoriile sau formele de organizare statală, structura fundamentală a organelor statului cuprinde celetrei categorii de organe" legislative, executive $administrative# şi (udecătoreşti % indiferent de particularităţile modului şiformelor lor de constituire şi funcţionare -

 % +onstantele politico'(uridice ale statului pot fi identificate şi în aparatul conceptual logic şi în cel al unei

terminologii prin care se exprimă un conţinut asemănător sau identic )e exemplu, expresii sau categorii cum sunt" sistemelectoral, parlament, deputat, senator, guvern, ministru, lege, impozit etc exprimă, indiferent de limba naţională în caresunt formulate, acelaşi conţinut, având aproximativ acelaşi înţeles

Constantele dreptului2

)ificultatea formulării unei definiţii complete sau general'acceptate a dreptului a determinat pe unii autori săinsiste nu atât pe elaborarea unor definiţii clasice % în înţelesul propriu al termenului % ci, să identifice şi să stabileascăelementele sau trăsăturile definitorii ale acestuia )intr'o asemenea perspectivă aceste trăsături sau elemente au fostdenumite prin termenul generic de „constante” sau „permanenţe” ale dreptului şi exprimă, în esenţă, ceea ce este mereu,întotdeauna, permanent prezent în existenţa şi evoluţia fenomenului (uridic

!ceste permanenţe nu sunt doar nişte identităţi (uridice $norme, instituţii, legislaţii etc# identice pentru toatestatele sau toate etapele istorice de evoluţie a dreptului +eea ce există însă şi poate fi exprimat prin noţiunea de constantesau permanenţe sunt câteva elemente sau trăsături esenţialmente comune ale dreptului indiferent de conţinutul şi forma

concret'naţională, geografică sau istorică a acestuiaÎn funcţie de criteriile diferite avute în vedere, asemenea constante $permanenţe# ale dreptului au fost identificate

de diferiţi autori în mai multe planuri ale existenţei şi evoluţiei istorice a dreptului, astfel"a#  n planul sau s!era conţinutului  normelor (uridice există asemenea constante

)e exemplu, orice normă (uridică, indiferent de epoca istorică sau sistemul naţional ' concret în care a fost elaborată arecâteva trăsături de esenţă comune şi anume"' în primul rând, reflectă, exprimă existenţa unui raport (uridic reglementat a se desfăşura între anumite subiecte, ca

având un anumit conţinut $drepturi şi obligaţii# şi referitor la un anumit obiect al acelui raport sau relaţii-' în al doilea rând, reflectă existenţa unei răspunderi (uridice, indiferent de conţinutul sau forma concretă a acesteia,

răspundere care antrenează de regulă existenţa şi aplicarea unei sancţiuni de către factorii autorităţii publice b# n planul sau s!era a"a#numitului $dat% al dreptului sunt, de asemenea, identificabile o serie de constante ale

dreptului /rin „dat” sau „date” ale dreptului unii autori înţeleg realităţile date, adică ansamblul unor premise şi condiţiicare, dincolo de variabilitatea lor concret istorică se manifestă ca permanenţe sau constante ale dreptului, indiferent de

diversitatea sistemelor concrete ale acestuia !semenea „date” şi, prin urmare, constante ale dreptului sunt considerate a fiîn principal "' relaţiile sociale " !ceasta deoarece, indiferent de conţinutul şi forma lor concretă $relaţii de natură economică, politică,familială etc#, indiferent de epocile istorice sau situaţia geografică, de specificul naţional, cultural etc, relaţiile socialeînţelese în ansamblul marii lor diversităţi, au constituit şi constituie un dat fundamental al dreptului, o constantă a sadeoarece, normele (uridice au reglementat şi reglementează oriunde şi oricând relaţii sau raporturi sociale dintre subiecţiiumani -' omul 9 ca fiinţă bio-psiho-socială ' ca subiect al relaţiei sociale reglementată prin drept constituie un al doilea „dat” aldreptului !ceasta deoarece relaţiile sociale reglementate de drept sunt întotdeauna raporturi interumane, omul fiind

 purtătorul, subiectul acestor relaţii indiferent de determinările existenţei sale social'istorice concrete-' legităţile obiective ale existenţei sunt considerate ca un al treilea „dat” al dreptului în sensul că legile (uridice % ca legisubiective % nu pot face abstracţie şi nu pot contraveni legităţilor obiective ale naturii, legităţi independente de voinţa saudorinţa legiuitorului, a oamenilor în general :umai în măsura în care există o (ustă corelaţie a legilor (uridice cu legităţileobiective ale existenţei dreptul are şansa de a contribui la evoluţia firească, progresistă a acelei societăţi

c# n planul aparatului lo&ic#conceptual, în limba(ul (uridic perpetuat de'a lungul istoriei diferitelor sisteme dedrept !stfel sunt conceptele sau noţiunile" lege, raport (uridic, pedeapsă, înc.isoare, contract, familie, obligaţie, drept, statetc au avut de'a lungul mileniilor şi până astăzi relativ aceeaşi semnificaţie informaţională, acelaşi înţeles În acelaşi timpşi unele principii generale ale dreptului pot fi considerate „constante” ale acestuia

5 . BOBOŞ, Teoria generală a dreptului, 1222, p 142 şi urm- !ndrei SIDA, Teoria generală a dreptului, 5664, p 4; şi urm