tema 6 cc
DESCRIPTION
ccTRANSCRIPT
Material curs - Contabilitate consolidată
24
PARTEA 6
ETAPELE CONSOLID ĂRII, METODE DE CONSOLIDARE
6.1. Etapele consolidării
Etapele consolidării presupun parcurgerea următoarelor etape (Feleagă, 2007):
1. Preluarea şi cumularea elementelor din bilanţurile şi din conturile de profit şi pierdere ale
liderului de grup şi filialelor, care definesc ansamblul.
În cazul metodei integrării globale, elementele din bilanţurile şi din conturile de profit şi
pierdere sunt preluate în proporţie de 100%.
2. a) Eliminarea conturilor reciproce (interne)
O atare eliminare este absolut necesară, pentru a conferi situaţiilor financiare consolidate
posibilitatea de a reda poziţia financiară şi performanţele grupului faţă de mediul lui exterior.
2. b) Eliminarea rezultatelor interne
Profiturile nerealizate rezultate trebuie să fie eliminate în totalitate. De asemenea, pierderile
nerealizate, rezultate ca urmare a tranzacţiilor între membrii grupului trebuie să fie, în principiu,
eliminate, exceptând situaţia în care costurile pot fi recuperate. Se deduce că, indiferent de
apartenenţa rezultatelor interne (societate-mamă sau filiale), eliminarea lor este o operaţie absolut
necesară.
3. Repartizarea capitalurilor proprii ale filialei între grup (societatea-mamă) şi acţionarii
minoritari
a) la nivelul bilanţului:
� eliminarea titlurilor deţinute de societatea-mamă într-o filială consolidată, la valoarea
lor contabilă;
� calculul şi înregistrarea cotei din capitalurile filialei consolidate (capital social +
rezerve), care participă la rezerva consolidată;
� calculul şi înregistrarea cotei din rezultatul filialei consolidate, care participă la rezultatul
consolidat;
� calculul şi înregistrarea intereselor acţionarilor minoritari.
b) la nivelul contului de profit şi pierdere: repartizarea rezultatului unei filiale se face între
rezultatul consolidat şi interesele acţionarilor minoritari.
Material curs - Contabilitate consolidată
25
6.2. Metode de consolidare
Există trei metode de consolidare, prezentate în cele ce urmează.
Metoda integrării globale
Integrarea globală, care ilustrează perfect principiul prevalentei realităţii economice asupra
aparenţei juridice, este considerată o metodă de consolidare prin excelenţă. Utilizată pentru
consolidarea societăţilor controlate exclusiv, din punct de vedere tehnic, metoda integrării
presupune: cumularea pentru întreaga valoare a conturilor filialei (posturile bilanţiere şi cele ale
contului de profit şi pierdere) la cele ale societăţii consolidante (societăţii-mamă); eliminarea
operaţiilor şi conturilor reciproce; repartizarea capitalurilor proprii ale societăţii consolidate între
societatea-mamă şi ceilalţi asociaţi ai filialei (asociaţi minoritari) şi eliminarea titlurilor Prin
preluarea în totalitate a elementelor de activ, datorii şi capitaluri proprii ale filialei, bilanţul
consolidat, obţinut în urma integrării globale, permite cunoaşterea componenţei reale a activelor
grupului şi a modului de finanţare a acestora. In plus, dacă la capitalul filialei pe lângă societatea-
mamă au participat şi alţi asociaţi, bilanţul consolidat reflectă şi partea ce le revine acestora din
capitalurile proprii şi rezultatul filialei. De asemenea, pornindu-se de la premisa că activitatea unei
filiale reprezintă o continuare a activităţii societăţii-mamă, contul de profit şi pierdere prezintă
adevărata performanţă realizată de grup.
Metoda integrării propor ţionale
Folosită pentru consolidarea societăţilor aflate sub control comun, metoda integrării
proporţionale presupune o integrare a conturilor individuale ale societăţii consolidate la conturile
societăţii consolidante proporţional cu procentajul de interes. Astfel, bilanţul şi contul de profit şi
pierdere consolidate prezintă o imagine, economică şi financiară mult mai redusă decât în cazul
integrării globale. Deoarece în bilanţul consolidat nu este evidenţiată partea ce revine celorlalţi
asociaţi din capitalurile proprii şi rezultatul filialei, această viziune mult mai redusă privilegiază
proprietarul, respectiv societatea consolidantă. Din punct de vedere tehnic, această metodă
presupune:
cumularea conturilor societăţii consolidate la conturile societăţii-mamă proporţional cu
procentajul de interes (cota de participare a societăţii-mamă la capitalul societăţii aflate sub control
comun);
eliminarea operaţiilor şi conturilor reciproce proporţional cu procentajul de interes;
eliminarea titlurilor de participare deţinute de societatea consolidantă în contrapartidă cu
cota-parte din capitalurile proprii ale societăţii consolidate.
Material curs - Contabilitate consolidată
26
Metoda punerii în echivalenţă
Considerată mai degrabă o metodă de evaluare decât o metodă de consolidare, punerea în
echivalenţă presupune ca titlurile de participare deţinute la o întreprindere asociată să fie
contabilizate, în momentul achiziţionării, la costul lor. Ulterior, costul acestora este ajustat în
funcţie de evoluţia capitalurilor proprii ale întreprinderii asociate. Astfel, în bilanţul consolidat,
aceste titluri sunt prezentate la postul „Titluri puse în echivalenţă", iar în contul de profit şi pierdere
consolidat, partea ce revine societăţii consolidante din rezultatul societăţii aflate sub influenţă
semnificativă se reflectă la „Cota-parte din rezultatul societăţilor puse în echivalenţă".
Bibliografie
[1] Malciu L., Feleagă N. (2004) Reglementări contabile şi practici de consolidare a conturilor,
Bucureşti: Editura CECCAR
[2] Feleagă N., Feleagă L. (2007) Contabilitate consolidată: o abordare europeană şi
internaţională, Bucureşti: Editura ECONOMICĂ
[3] Pitulice Cosmina (2007) Teorie și practică privind grupurile de societăți și situațiile financiare
consolidate, Bucureşti: Editura CONTAPLUS
[4] Săcărin M. (2004) Contabilitate aprofundată, Bucureşti: Editura ECONOMICĂ
[5] Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului
Economiei şi Finanţelor nr. 3055/2009
[6] Directiva a VII-a a CEE, 1983 Reglementări privind situaţiile financiare consolidate
[7] IAS 27 Situaţii financiare consolidate