Piaţa muncii şi particularităţile ei. Echilibrul pieţei muncii.

Definirea şi indicatorii şomajului.

Formele şi cauzele şomajului.

Costurile şomajului. Legea lui A. Ouken.

Politici anti-şomaj.

Spaţiul economic în care se manifestă un sistem de relaţii între deţinătorii de capital, în calitate de cumpărători şi posesorii forţei de

muncă, în calitate de ofertanţi;

Ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse de muncă, în

corelaţie cu factorii care le determină şi cu nivelul salariilor.

Definiții

Intermediarii

persoane juridice specializate în servicii de intermediere între ofertanţii şi solicitanţii de competenţe profesionale (birouri

sau oficii de stat pentru plasarea forţei de muncă).

Solicitanţii sau cumpărătorii

agenţii economici şi instituţiile publice care au nevoie de forţă de muncă, pentru a-şi desfăşura activitatea, pe care o

cumpără la un preţ specific – salariul;

Ofertanţii sau vînzătorii

persoanele care oferă marfa specifică – munca, respectiv aptitudinile şi competenţa profesională, contra unui preţ;

evoluţia PIB, a producţiei industriale, agricole şi a serviciilor;

evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;

restructurarea economiei naţionale, apariţia unor noi domenii de activitate;

variaţia productivităţii muncii.

gradul de dezvoltare economică a statelor, condiţiile de salarizare şi de trai diferite;

volumul investiţiilor din fiecare ţară;

migraţia internaţională a capitalului financiar;

politica economică a ţărilor primitoare de forţă de muncă.

pe piaţa muncii se negociază acel potenţial de muncă care este cerut de factorul de producţie – capital şi care este oferit de cei care sînt dispuşi să folosească capacitatea lor de muncă;

piaţa muncii are un grad ridicat de rigiditate şi de sensibilitate;

piaţa muncii este mai organizată şi mai reglementată în raport cu celelalte pieţe;

piaţa muncii este una contractuală.

alocarea resurselor de muncă pe ramuri şi sectoare de activitate, pe profesii şi în teritoriu în concordanţă cu volumul şi structura cererii de forţă de muncă;

combinarea forţei de muncă cu factorul de producţie – capital, asociere ce presupune complementaritatea şi substituirea eficientă a acestor factori;

formarea şi repartizarea veniturilor în societate, atît a veniturilor primare, cît şi a celor derivate;

crearea unui cadru formativ-educativ: măsuri şi reglementări în vederea orientării şi perfecţionării profesionale a forţei de muncă.

Echilibrul dinamic dintre cererea şi oferta de muncă

influenţează favorabil piaţa capitalului, realizarea

investiţiilor, piaţa bunurilor materiale şi serviciilor,

funcţionarea echilibrată a economiei naţionale.

Necesarul de muncă salariată, existent la un moment dat într-o economie de piaţă concurenţială, exprimată prin numărul locurilor de muncă. Acea parte a necesarului total de muncă care se satisface prin intermediul angajării și slarizării.

FACTORII evoluţia producţiei de bunuri economice; nivelul şi dinamica productivităţii muncii; evoluţia nivelului mediu al salariilor; volumul şi rata investiţiilor şi economiilor etc.

cererea pentru produsul final este mai elastică;

munca poate fi înlocuită cu altă muncă;

factorul de producţie – capitalul poate fi substituit prin munca;

costurile datorate muncii constituie o parte însemnată a costurilor totale.

resursele de muncă de care dispune societatea la un moment dat;

reprezintă totalitatea muncii pe care o poate efectua populaţia aptă de muncă, ce doreşte să se angajeze la un moment dat;

Oferta de muncă = cererea de locuri de muncă în condiţii de salarizare.

mărimea populaţiei active disponibile şi structura ei pe categorii de vîrstă;

nivelul mediu al salariilor;

mărimea proprietăţilor individuale;

tradiţii, obiceiuri, factori de natură psihologică care afectează comportamentul ofertanţilor de muncă, etc.

are mobilitate spaţială mai limitată în raport cu oferta de bunuri;

constituirea ofertei forţei de muncă presupune un timp îndelungat, necesar creşterii şi instruirii fiecărui segment al populaţiei pînă la vîrsta angajării;

are un caracter rigid;

depinde şi de elemente extraeconomice: vîrsta, starea de sănătate, sex, aspecte demografice, etc.

I. Populaţia activă din punct de vedere economic (sau forţa de muncă) cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă, incluzând populaţia ocupată şi şomerii:

Pactivă=Pocupată+Nşom

II. Populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele, indiferent de vârstă, care n-au lucrat cel puţin o oră şi nu erau şomeri în perioada de referinţă.

Populaţia economic inactivă include următoarele categorii de populaţie:

elevi sau studenţi; pensionari (de toate categoriile); casnice (care desfăşoară numai activităţi casnice

în gospodărie); persoane întreţinute de alte persoane ori de stat

sau care se întreţin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente etc.);

persoanele declarate plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru (această categorie de populaţie convenţional este atribuită la populaţia economic inactivă).

sunt persoanele inactive, disponibile să lucreze în

următoarele 15 zile, care nu au un loc de muncă şi au

declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă, dar nu

au întreprins nimic în acest scop în ultimele 4

săptămâni sau că nu caută un loc de muncă din

următoarele motive:

au crezut ca nu există locuri libere sau nu au ştiut

unde să mai caute;

nu se simt pregătite profesional;

cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei;

au căutat altă dată şi nu au găsit.

III. Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă (o săptămână), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii;

În definirea populaţiei ocupate s-a adoptat criteriul

standard “de cel puţin o oră”, recomandat de Biroul

Internaţional al Muncii în scopul asigurării comparabilităţii

datelor la nivel internaţional, precum şi din următoarele

considerente:

cuprinderea activităţilor desfăşurate în timp redus,

ocazionale sau sezoniere;

definirea şomajului ca lipsă totală a muncii;

evaluarea dimensiunilor subocupării forţei de muncă.

În afara persoanelor aflate la lucru, care au un loc de muncă şi

care în cursul săptămânii de referinţă au lucrat ca salariaţi, ca

lucrători pe cont propriu sau lucrători familiali neremuneraţi,

se consideră persoane ocupate:

-persoanele temporar absente de la lucru în cursul săptămânii

de referinţă, care îşi păstrează legătura formală cu locul de

muncă, motivele de absenţă putând fi:

- concediul de odihnă, medical, de maternitate (în limita unei

perioade prevăzute de lege), fără plată, de studii,

-pentru incapacitate de muncă temporară,

-conflict de muncă sau grevă,

-cursuri de perfecţionare sau profesionale,

- suspendarea temporară a lucrului datorită condiţiilor meteorologice,

-conjuncturii economice nefavorabile,

-penuriei de materii prime sau energie, incidentelor tehnice;

- persoanele care, temporar sau pe o durată nedefinită, nu sunt

remunerate, dar cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă;

- persoanele care au un loc de muncă (în regim de lucru

complet sau parţial), aflate în căutarea altui loc de muncă;

- persoanele care în cursul săptămânii de referinţă au

desfăşurat o muncă oarecare, plătită sau aducătoare de venit,

chiar dacă erau în curs de pregătire şcolară obligatorie, erau la

pensie sau beneficiau de pensie, erau înscrise la oficiile forţei

de muncă, primind sau nu ajutor de şomaj;

-lucrătorii familiali neremuneraţi, inclusiv cei temporar

absenţi în cursul săptămânii de referinţă;

- membrii forţelor armate (cadre active şi militari în termen).

IV. Şomeri conform criteriilor BIM sunt persoanele de 15 ani

şi peste, care în cursul perioadei de referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diverse metode pentru a-l găsi:

înscrierea la oficiile forţei de muncă sau la agenţii particulare de plasare,

demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri şi răspunsuri la anunţuri, apel la prieteni, rude, colegi, sindicate etc.; sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile,

dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă. În această categorie de populaţie sunt incluse, de asemenea:

- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară perioadei de referinţă;

- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi, pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să înceapă lucrul. www.statistica.md

o stare negativă a economiei, concretizată intr-un dezechilibru structural şi funcţional al pieţei muncii, prin care oferta de forţă de muncă este mai mare decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor economici.

dezechilibru al pieţei muncii prin care oferta de forţă de muncă (sau cererea de locuri de muncă) este mai mare decît cererea de forţă de muncă (oferta de locuri de muncă);

fenomen macroeconomic, opus ocupării, reprezentand un surplus de populaţie activă faţă de aceea care poate fi angajată in condiţii de rentabilitate, impuse de piaţă.

Cauze obiective

includ restructurarea activităţilor economice, insuficienţa creşterii economice, caracterul ciclic al evoluţiei economiei şi

explozia demografică → şomajul involuntar.

Cauze subiective

determinate de voinţa individuală a celui care se află în ipostaza de şomer → şomaj voluntar;

Şomaj voluntar

Şomaj fricţional (tranzitoriu)

Ex: indivizii care sînt în căutarea primului loc de muncă, căutarea unui loc de muncă mai favorabil;

Şomajul instituţional indus de indemnizaţia de

şomaj

FORME

Şomaj involuntar

Şomajul structural – determinat de

modificările structurii activităţilor economico-

sociale;

Şomajul tehnologic – determinat de înlocuirea

vechilor tehnici şi tehnologii;

Şomajul ciclic (conjunctural) care apare în perioadele de recesiune

economică;

FORME

Şomaj involuntar

Şomaj sezonier – determinat de

întreruperea activităţilor dependente de factorii

naturali;

Şomaj demografic – determinat de o creştere

demografică “şoc”;

Şomaj tehnic – determinat de

întreruperea activităţilor din lipsa de comenzi, lipsa materiei prime.

FORME

Şomajul natural = şomaj fricţional + şomajul structural

Caracterizează ocuparea completă a

factorului muncă (5-6%) și asigură un PIB potențial.

Rata naturală a șomajului este acel nivel al șomajului care nu accelerează inflația.

NAIRU → non – accelerating inflation rate of unemployement

constă din acea nonocupare, datorită refuzului sau imposibilităţilor unor persoane de a accepta retribuţia oferită şi condiţiile de muncă existente;

este reprezentat de toţi cei care nu au loc de muncă şi ar dori să lucreze, dar la un salariu mai mare decât cel existent la momentul respectiv pe piaţă;

Clasicii susţin, că dacă salariile ar fi flexibile, ar exista numai şomaj voluntar. Explicaţia acestui şomaj constă în faptul, că există persoane care se vor mulţumi cu ajutorul de şomaj, pentru că angajarea este prea costisitoare, comparativ cu avantajele la care se renunţă.

persoanele care, deşi lucrează, preferă să înceteze munca temporar, considerând că prin indemnizaţia de şomaj îşi pot asigura un trai decent;

persoanele care hotărăsc în mod deliberat să înceteze lucrul, total sau parţial, considerând că salariul real este prea mic şi că este mai avantajos să aibă timp liber pentru a dobândi o altă meserie sau un alt loc de muncă;

şomerii care aşteaptă locuri de muncă mai favorabile decât cele pe care le-au avut sau decât cele oferite;

persoanele casnice care, deşi au hotărât să se angajeze într-o activitate, totuşi tergiversează angajarea în condiţiile date, referitoare la mărimea salariului, distanţa până la locul de muncă etc.

constă din acea parte a folosirii incomplete care decurge din rigiditatea salariului;

include persoanele care doresc să se angajeze la salariul existent pe piaţă, dar nu o pot face, pentru că nu există locuri de muncă disponibile;

Şomajul involuntar se poate datora unui şoc al ofertei, care deplasează curba ofertei agregate pe termen scurt spre stînga, cererea de bunuri de consum scade, ceea ce antrenează o reducere a cererii de muncă.

Cauzele şomajului involuntar

rigiditatea salariului, care se stabileşte prin negocieri colective, care se revizuesc destul de rar; schimbarea salariului poate fi costisitoare pentru firme; firmele nu micşorează salariul atunci cînd creşte oferta de muncă, deoareace ele plătesc muncitorii în funcţie de productivitatea muncii; forţa sindicatelor de a impune salarii ridicate în detrimentul noilor angajări.

Costuri directe (costul financiar)

reprezintă vărsămintele monetare către fondul

destinat protecţiei sociale;

constituie suma îndemnizaţiilor de şomaj achitate şi a cheltuielilor

pentru întreţinerea oficiilor forţei de muncă.

Costuri individuale

constituie diferenţa dintre salariul real pe care salariatul îl pierde cînd devine şomer şi îndemnizaţia de şomaj primită

Cost social

Şomajul alimentează anumite fenomene cum ar fi crimele, furturile, narcomania etc.

Costurile indirecte (costul economic)

Sînt generate de diminuarea globală a

producţiei şi a veniturilor pe care acesta le

antrenează;

Se determină ca diferenţa dintre venitul naţional potenţial şi cel efectiv.

Creşterea nivelului şomajului efectiv cu 1% faţă de nivelul său natural determină o reducere a PIB cu 2-3% faţă de nivelul său potenţial.

Politicile active de ocupare sunt acelea ce presupun un ansamblu de măsuri, metode, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora se urmăreşte sporirea nivelului ocupării. Au ca scop prevenirea fenomenului de şomaj şi majorarea nivelului ocupării.

Măsuri ce privesc populaţia ocupată

stimularea agenţilor economici prin pîrghii economico-financiare în extinderea activităţii economice; încurajarea investiţiilor prin acordarea facilităţilor, în vederea relansării şi creşterii economice, în vederea creării locurilor de muncă; stimularea mobilităţii persoanelor active spre alte locuri de muncă. ameliorarea conţinutului învăţământului de toate gradele; îmbunătăţirea orientării şcolare şi profesionale a tinerilor, aceasta corelându-se şi cu cerinţele reconversiei forţei de muncă; încurajarea cercetării ştiinţifice pentru extinderea activităţilor economico-sociale; extinderea măsurilor ecologice etc.

Pornesc de la nivelul ocupării efective în economie şi urmăresc găsirea de noi soluţii de ocupare a excedentului forţei de muncă.

Măsuri care privesc direct pe şomeri pregătirea, calificarea şi reintegrarea şomerilor

proveniţi din diferite ramuri; trecerea la noi forme de angajare (pe timp parţial sau

cu orar redus); instituirea unui sistem de sprijinire a şomerilor, care

vor să devină întreprinzători particulari; acordarea de credite avantajoase agenţilor economici

care angajează şomeri; limitarea cumulului de funcţii; restricţionarea imigrării; scăderea vîrstei de pensionare; prelungirea şcolarizării obligatorii.

LS:

1. Nivelul salariului mediu și a salariului minim în dinamică (exemplul RM).

2. Evoluția indicatorilor pieței muncii în RM.

3. Politicile antișomaj în RM: măsuri active și pasive.

4. Histereza și euroscleroza – fenomene specifice șomajului.

MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!!!