Psihologia vârstelor

DEBUTUL VIEŢII

Încă înainte de naştere, fiinţa umană parcurge un lung proces de creştere, formare, aceasta influenţând dezvoltarea ulterioară a sa.

Perioada intrauterină - cea mai intensă creştere şi dezvoltare a fiinţei umane.Flagelul spermatozoidului, pătrunzând în pereţii ovulului, eliberează aproape

instantaneu 23 de cromozomi constituind zestrea ereditară masculină. În acelaşi timp, nucleul ovulului emite tot 23 de particule cromozomi – zestrea ereditară feminină. Cei 23 de cromozomi de la tată cu cei 23 cromozomi de la mamă formează materialul genetic care are 46 cromozomi şi este unic pentru fiecare individ. Există o infinitate de combinaţii posibile între 2 posibili părinţi. Procesul de fertilizare poartă numele de misotis. Cromozomii sunt formaţi din gene. Genele sunt particule complexe conţinând codul genetic. Genele au aranjamente specifice lineare în cromozomi şi conţin ADN şi ARN.

Oul începe să se dividă în progresie geometrică la trei ore din momentul în care a avut loc fecundaţia. Creşte în volum şi avansează spre uter, se hrăneşte 2-3 zile din rezervele proprii pe care le epuizează când ajunge in cavitatea uterină.

Se fixează în uter prin intermediul unor rădăcini embrionare ce se implantează în celulele uterului, luând contact cu vasele sangvine din uter.

Embrionul se dezvoltă foarte repede – volumul lui creşte de 8000 ori, iar diametrul de 20 de ori.

Faza germinală (0-3 luni) – creştere masivă a masei celulare prin producerea a două tipuri de celule: germinale şi celule exterioare (de protecţie). Se formează sistemul nervos, la 3 săptămâni se formează măduva spinării. Această etapă cuprinde 2 faze:- faza preembrionară (primele 5-6 zile după fecundaţie) când se formează cele 3 foiţe

germinative (ectoderm, mezoderm şi endoderm) din care se vor dezvolta organele şi sistemele funcţionale (sistemul glandular, păr, unghii, organe senzoriale, sistem nervos, muşchii, sistem circulator, sistem respirator, plămâni, ficat etc.);- faza embrionară – are loc o creştere impresionantă a volumului embrionului, diviziunea

şi diferenţierea celulară, mai ales la nivelul sistemului nervos. Se structurează componentele sistemului osos, care este cartilaginos, apar puncte de osificaţie separate în zona craniului, a coastelor, a membrelor, a maxilarelor.

Perioada fetală timpurie (3-6 luni) – se realizează diferenţierea celor trei straturi: ectoderm > celulele pielii, sistemul glandular, unghiile, părul, organele senzoriale şi

sistemul nervos; mezoderm > sistemul circulator şi excretor, muşchi, straturi interne profunde ale pielii; endoderm > mare parte dintre organele interne. Are loc dezvoltarea sistemului osos, a

ţesuturilor, a sistemului nervos, se formează sexul şi coardele vocale. Are loc o încetinire a creşterii explozive după 5 luni. Musculatura se dezvoltă foarte

mult, ca şi sistemul nervos.Ţesutul subcutanat devine neted, are loc trecerea de la agitaţia difuză la mişcări

diferenţiate (ale tractului digestiv, de schimbare a poziţiei).

Psihologia vârstelor

Mielinizarea sistemului nervos va contribui la realizarea unor asociaţii corespunzătoare între diferite segmente ale acestuia.

Faza fetală tardivă (6-9 luni) – fătul creşte în mărime, se dezvoltă motilitatea, organele de simţ.

- 6 luni – se diferenţiază amprentele digitale, se formează pleoapele, glandele sebacee, sudoripare. Are loc o încetinire a creşterii explozive după 5 luni.

Ultimele 3 luni de evoluţie caracterizată prin diferenţiere neuronală, mielinizare accentuată, încheierea procesului de dezvoltare anatomică şi funcţională.

Ordinea de apariţie şi dezvoltare ca şi ritmul nu sunt aceleaşi pentru toate organele şi sistemele funcţionale ale organismului.

Primele care se dezvoltă sunt organele care asigură funcţiile biologice (vegetative) fundamentale, respectiv inima, plămânii, tubul digestiv, urmate de apariţia nervilor mai întâi, a celor care sunt implicaţi în asigurarea echilibrului, apoi ai organelor senzoriale şi ulterior a mecanismelor nervoase ale mimicii şi expresiilor afective.

Totodată, coincidenţa apariţiei şi maturizării unor organe şi funcţii reprezintă momente cruciale pentru dezvoltare (ex. numai coincidenţa formării ţesutului muscular cu începutul osificării şi dezvoltării sistemului nervos face posibilă mobilitatea fătului în mediul intrauterin).

Mulţi copii născuţi înainte de termen supravieţuiesc deoarece au hormoni proprii de creştere ( STH, etc), chimism intern al circulaţiei sangvine, funcţii de adaptare.

Mişcări ce se pot surprinde în viaţa intrauterină: agitatie motorie difuză – 9 săptămâni, bătăile cordului – 10 săptămâni, mişcări respiratorii – 12 săptămâni, mişcări poziţionale slabe, închide mâinile - 12-14 săptămâni, mişcări ale tractului digestiv – 16 săptămâni, mişcă picioarele, pleoapele – 16-20 săptămâni, ţipete slabe la 24 săptămâni.

NAŞTEREA

La specia umană naşterea are loc, la 267-280 de zile de la data fecundării. Există 4 etape ale naşterii:

I. dilatarea canalului cu angajarea capului fetusului în canalul dilatat;II. expulzarea fătului;

III. expulzarea placentei şi a membranelor;IV. contractări şi expulzări ulterioare naşterii.

La primipare etapa dilatării canalului cu angajarea capului fetusului în canalul dilatat poate dura 12-20 ore, a doua etapă cca. 1-2 ore şi ultima 1 oră. De regulă mai dureroasă este etapa expulzării fătului.

Naşterea este trăită în mod subiectiv şi relativ obiectiv ca un adevărat şoc, atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Pentru copil, naşterea este în mod cert o schimbare radicală a condiţiilor de existenţă. Mama trăieşte şocul sub forma depresiei postnatale.

Prima reacţie la copil după naştere este ţipătul (Freud îl considera o expresie a traumatismului primar uman, eveniment ce marchează existenţa umană).

TIPURI DE REACŢII

Psihologia vârstelor

Deşi dependent de mamă, în această perioadă, copilul are o relativă independenţă manifestată prin diferite tipuri de reacţii.

Principalele tipuri de reacţii sunt:- pe plan senzorial, acuitatea tactilă se manifestă foarte devreme, fapt pentru care orice

încercare de atingere a abdomenului matern, declanşează la copil reacţii; - după 3 luni fetusul încearcă discriminări gustative, prin preferinţa pentru dulce şi

respingere a gustului amar;- încă din săptămâna a 6-a devine sensibil la lumină şi la universul sonor. Atunci când

asupra abdomenului matern s-a proiectat un fascicul de lumină puternică, s-a înregistrat o accelerare a ritmului cardiac şi o schimbare rapidă a poziţiei;

- la 12 săptămâni apar mişcări respiratorii;- la 16-20 săptămâni, apar mişcări ale pleoapelor, buzelor şi membrelor superioare;- la 24 săptămâni, o serie de reacţii vocale sub formă de ţipete înfundate.

Se semnalizează în viaţa prenatală existenţa unor preferinţe şi aversiuni muzicale. În timp ce Vivaldi, Mozart sunt ascultaţi cu plăcere, Beethoven, Brahms, muzica rock, provoacă stări de agitaţie.

Relativa independenţă a fetusului este prezentă şi la nivelul comunicării fiziologice. Aceasta are loc în dublu sens: mama furnizează hrana, în afara căreia copilul nu ar putea trăi iar la rândul său, acesta, prin placentă eliberează anumiţi hormoni care asigură echilibrul funcţional al sarcinii.

Aceste tipuri de reacţii reprezintă indicatori ce pun în evidenţă existenţa unui psihism prenatal.

FACTORI FAVORABILI ŞI FACTORI NOCIVI CE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA INTRAUTERINĂ

Pentru mulţi psihologi, psihismul prenatal reprezintă baza de neşters în care se inserează toate impresiile de mai târziu (P.Osterrieth).

Dezvoltarea intrauterină este legată de acţiunea factorilor interni şi externi care pot deveni favorabili sau nocivi.

Factori favorabili:- ereditatea normală a părinţilor;- starea de sănătate a părinţilor şi a predecesorilor acestora;- starea organică şi psihică din momentul procreării;- regimul de activitate şi odihnă al mamei;- climat familial bazat pe înţelegere, cooperare;- regim alimentar substanţial în proteine, vitamine, săruri minerale;- securizarea afectivă a mamei;- detensionarea mamei pentru momentul naşterii.

Factori nocivi:

Psihologia vârstelor

- malnutriţia (regim alimentar carenţial), toxoplasmozele (infecţii) care încetinesc creşterea numerică a celulelor nervoase, pot cauza debilitate mentală;

- radiaţiile produc malformaţii;- gripele degenerează ţesutul nervos;- regimul de viaţă suprasolicitant, încărcat de efort, de tensiuni emoţionale modifică

chimismul sanguin;- căzăturile, loviturile pot afecta normalitatea dezvoltării sarcinii;- tarele (defectele) genetice în unele cazuri sunt transmisibile.

Cu cât intensitatea şi frecvenţa factorilor nocivi sunt mai mari şi cu cât aceştia acţionează în perioade mai timpurii ale vieţii embrionare, cu atât consecinţele sunt mai grave pentru dezvoltarea psihică a copilului.