Tema 2.Studiile si programele de urbanism comercial parte a politicii de

amenajare si sistematizare urbana

1. Conceptul de urbanism comercial.

2. Continutul studiilor si programelor de urbanism comercial

3. Zonarea functionala a spatiului urban.

4. Structuri ale organizarii teritoriale a comertului

5. Amplasarea dotarilor comerciale

1. Conceptul de urbanism comercial

În conditiile progresului economic, social şi cultural al societăţii, influentele

dezvoltarii

industriale se vor diminua iar comertul, alaturi de celelalte ramuri ale sectorului

tertiar va genera

continuu noi funcţii urbane. În aceste conditii, urbanismul comercial apare ca un

ansamblu de

relatii, care are drept scop asigurarea coerentei organice intre dotarile şi

echiparile care asigura

funcţia comerciala, pe de o parte, şi celelalte elemente de echilibru ale

structurilor urbane (locuinte,

circulatia stradala, proiectia peisagistica, caracterul atractiv al oraşului), pe de

alta parte.

Prin rolul sau deosebit de important atât în raport cu producatorii cât şi cu

utilizatorii, comertul indeplineste o serie de funcţii:

• Cumpararea marfurilor de la producatori şi transferarea acestora în depozite,

în vederea

pregatirii lor pentru vanzarea către utilizatorii finali sau intermediari.

• Stocarea marfurilor în scopul asigurarii unui echilibru intre productie şi

consum.

• Fractionarea cantitatilor mari de marfuri pe care le livreaza productia şi

formarea

1

sortimentelor comerciale în vederea punerii acestora la dispozitia

consumatorilor.

• Transferul marfurilor către zone indepartate sau izolate.

• Crearea conditiilor de realizare efectiva a actului de vanzare-cumparare prin

retele de unitati

care sa puna la dispozitia publicului marfurile necesare.

• Asigurarea promovarii produselor printr-un ansamblu de tehnici care sa

stimuleze dorinta de

cumparare a publicului consumator.

• Cercetarea preferintelor consumatorilor.

Intelegerea compexitatii activitatii comerciale presupune cunoaşterea

posibilitatilor de

organizare a activitatii comerciale, a exigentelor şi restrictiilor referitoare la

realizarea structurilor

organizationale, a principiilor care stau la baza organizarii comertului.

Intre principiile ce alcatuiesc cadrul de organizare a activitatii comerciale, se

numara:

legalitatea care are în vedere atât infiintarea structurilor comerciale cât şi

desfasurarea acesteia în

conformitate cu normele de drept interne şi internationale în scopul asigurarii

unei protectii optime

a consumatorilor, desfasurarii serviciior comerciale de către persoane fizice şi

juridice

corespunzatoare, reglementarii raspunderilor ce revin operatorilor economici;

pluralismul formelor

de proprietate care presupune coexistenta diferitelor forme de proprietate:

publica, privata, mixta şi

cooperatista; libera initiativa şi concurenta; specializarea comertului în funcţie

de anumite criterii

legate de natura şi destinatia produselor, segmentele de consumatori, conditiile

geografice sporind

astfel profitabilitatea unitatilor comerciale prin concentrarea activităţilor;

pluralismul formelor

organizatorice şi al continutului activitatii comerciale care asigura structurilor

comerciale

2

elasticitate şi adaptabilitate la conditiile de piata. La acestea se adauga

asigurarea consumului şi

protectia consumatorilor avand rolul de subordonare a intregii activitati

comerciale cerintelor piete

şi de a proteja consumatorii impotriva practicilor abuzive ce ar aparea în relatiile

vanzator-cumparator, refacerea şi mentinerea echilibrului ecologic prin masuri

legislative de natura sa

determine agentii economici sa contribuie la diminuarea efectelor nocive ale

diferitelor procese de

productie, la ocrotirea mediului inconjurator şi obtinerea de profit, creşterea

profitabilitatii

capitalului investit de natura sa genereze transferuri de capital către alte ramuri

sau sectoare de

activitate.

Complexitatea activitatii comerciale, multitudinea functiilor sale î-şi pun

amprenta asupra

modului de organizare, a structurilor şi principiilor de desfasurare a acesteia

asigurand o buna

distributie teritoriala şi o diversitate a formelor de organizare avand la baza

protectia

consumatorilor, ocrotirea mediului inconjurator şi nu în ultimul rand, obtinerea

de profit.

În acest context, notiunea de urbanism comercial trebuie inteleasa şi prin

raport cu necesitatea solutionarii multitudinii de probleme ce apar în legatura cu

dezvoltarea continua a constructiilor, crearea de noi cartiere de locuit,

extinderea oraşelor şi dezvoltarea periferiilor, realizarea marilor ansambluri

rezidentiale, pe de o parte, şi asigurarea aprovizionarii locuitorilor, pe de alta

parte. Urbanismul commercial poate fi sintetizat in urmatoarele planuri:

• imbunatatirea sistemului de distributie pentru a face fata cerintelor în

continua crestere

manifestate de consumatori;

• reglarea structurilor geografice ale distributiei şi asigurarea unei amplasari

corespunzatoare

a unitatilor sau centrelor comerciale prin stabilirea legaturilor dintre sistemele

de transport,

3

miscarea populaţiei şi pozitia geografica a unitatilor comerciale;

• stabilirea raporturilor dintre libertatile şi restrictiile referitoare la initiativa

intreprinzatorilor

particulari imbinand interesele intreprinzatorilor cu cele ale municipalitatii prin

crearea unui cadru

juridic stimulativ;

• stabilirea compendiului legislativ referitor la amplasarea şi constructia

obiectivelor

comerciale care sa asigure dezvoltarea comertului potrivit exigentelor

urbanisticii moderne;

• conturarea cadrului de finantare a constructiilor şi remodelarilor comerciale.

2. Continutul studiilor si programelor de urbanism comercial

Urbanismul commercial, parte componenta a economiei urbane, poate fi

considerat ca o disciplina de granite care include preocupai din marketing,

economia comertului, urbanism, sociologie, geografie, psihologia grupurilor.

Studiile de urbanism comercial isi propun sa dea raspunsuri privind:

-dimensionarea, structura, repartizarea teritoriala si treptele de organizare(trama comerciala ) a

retelei de comert si servicii, pentru o piata potentiala data sau in curs de constituire si pentru un

consumator ale carui nevoi si obiceiuri de consum si cumparare, inclusiv, comportamentul

spatial, sunt cunoscute si principal cuantificate si a factorilor care pot provoca modificari in

perspective imediata sau mai indepartata.

Problematica programelor de urbanism commercial:

-localizarea si dimensiunea retelei comerciale existente

-directiile de descentralizare a activitatii comerciale pentru comertul en gross si comertul

cu amanuntul

-programe de amplasare si dimensionare a retelei de mari suprafetie comerciale

-perfetionare tipurilor de unitati comerciale si a tehnologiei de aprovizionare si desfacere

-evaluarea atractiei comerciale extraurbane

Pentru a raspunde acestei problematici care sta la baza elaborarii schemei directare de

sistematizare si amenajare urbana, a planurilor de ocupare a terenurilor si in general a

conceptiei de dimensionare si distribuire spatiala a ansablului de factori care concura la ceea

ce se poate concentra in termenul de confort colectiv, se presupune:

4

a)identificarea si masurarea factorilor socio-economici si demografici care influentiaza

volumul, structura si evolutia pietei bunurilor si serviciilor

b)studierea tipologiei si comportamentului menagelor, volumul si structura cererii de

marfuri si servicii, factorii emotionali, care pot influenta comportamentul spatial al cererii,

adica:

-gradul de mobilitate a cererii ded marfuri, care poate fi si un reflex al mobilitatii

generale a popualatiei(relatia rezidenta-loc de munca) dar poate fi determinat de factori

proprii ofertei si echipamentului commercial;

- atractia zonei centrale asupra populatiei din alte zone urbane cu identificarea

factorilor obiectivi sau subiectivi de atractie.

c) determinarea indicilor de mobilitate a cererii de marfuri a populatiei-indicii de atractie si

indicii de evaziune- cu identificarea factorilor motivationali pentru fiecare zona si la scara

intregului ansamblu.

Acest aspect al obiceiurilor de cumparare care include si compaortamentul spatial, se

prezinta sintetic sub doua aspecte importante:

1.localiczarea in spatiu- adica determinarea pe categorii de marfuri a locului geographic al

cumparaturilor si optiunea pentru:

-centru commercial traditional

-Centrul commercial de proximitate

-Alte zone de interes commercial

2. modalitati de cumparare

-cumparari concentrate sau differentiate in timp si spatiu

-frecventa cumpararilor

-distanta de parcurs si timpul de deplasare

-optiuni pentru cumparari de marfuri de cerere ocazionala

-intentii de achizitii de bunuri de folosinta indelungata etc;

Fondul de date

Date statistice:

-recenseamintul populatiei

5

3. Zonarea functionala a spatiului urban

. Un rol aparte în procesul de delimitare a localitatilor il reprezinta identificarea zonelor functionale ale localitatilor, intelegand prin acestea “acele teritorii din cadrul unei localităţi în care se desfasoara cu preponderenta aceeasi activitate”.Principalele zone functionale dîntr-o localitate sunt: zona industriala, zona de locuit, zona dedotari social-culturale, zona de spatii verzi, zona de circulatie şi transport.Zona industrialaAmplasarea zonei industriale constituie o problema fundamentala de amenajare a teritoriuluişi a localitatilor deoarece, daca se realizeaza corect, se asigura localitatii şi teritoriului ofunctionalitate normala, mentinandu-se un mediu ambiant curat, echilibrat, favorabil desfasurariinormale a vietii. Avand drept functiuni principale productia şi depozitarea marfurilor, zonaindustriala din cadrul oraşelor cuprinde totalitatea firmelor şi regiilor industriale, iar în localitatilerurale, unitatile agricole, agro-industriale sau industriale.În ceea ce priveşte clasificarea zonelor industriale, în literatura de specialitate sunt intalnitemai multe criterii în funcţie de:a) importanţă: zone de interes national; zone de interes local;b) specificul unitatilor: zone în care predomina unitati industriale; zone în care predominadepozitele şi bazele de aprovizionare; zone mixte.c) specificul procesului tehnologic: zone industriale producatoare de noxe: industria extractiva,energetica, metalurgica, siderurgica, a constructiilor de masini, etc; zone industriale nenocive:industria electrotehnica, alimentara, usoara, forestiera, etc.d) amplasament în raport cu oraşul: zone industriale amplasate în interiorul unitatilor de locuit; zoneindustriale situate la marginea oraşului; zone industriale amplasate în exteriorul perimetruluiconstruibil al oraşului.Industriile urbane pot fi amplasate fie în cadrul unor unitati teritoriale cu suprafeteimportante (platforme) fie izolat, în cadrul zonelor de locuit. Primul tip de amplasament genereazaefecte pozitive privind eficienta şi buna functionare în relatia cu oraşul prin: asigurarea unei bunelegături cu zonele de locuit apropiate, cooperarea intre cele doua functiuni din punctul de vedere aldotarilor tehnico-edilitare şi al dotarilor social-culturale, cooperarea intre diferitele unitatiproductive în proiectarea, construirea şi exploatarea în comun a retelelor de instalatii energetice şi

6

de apa, a liniilor de cale ferata, a instalatiilor termice, a cladirilor şi constructiilor auxiliare, aunitatilor de cercetare-proiectare. Amplasamentele izolate se recomanda pentru industriile nenocivecare nu ocupa suprafete mari de teren (industrie locala de servire a populaţiei, unitati ale industrieiusoare şi alimentare, mecanica fina, industrie electrotehnica, etc).Referitor la alegerea amplasamentului pentru industrii, o conditie de baza o constituieasigurarea legaturii cu sursele de materie prima. Astfel, în cazul industriilor extractive, amplasarease face în arealul acestor surse iar în cazul industriei prelucratoare, conditia o reprezintaposibilitatea aprovizionarii cu materie prima, combustibil, energie, etc. O alta cerinta aamplasamentului este asigurarea accesului prin caile de transport. În funcţie de conditiile geograficeşi caracteristicile marfurilor ce urmeaza a fi transportate, se utilizeaza: caile ferate care asigura untransport cu volum mare la un cost relativ scazut, dar necesita suprafete mari de teren şi o ridicatarigiditate în ceea ce priveşte adaptarea la teren, caile rutiere care asigura un transport rapid cuservicii directe şi care pot deservi în conditii optime unitatile amplasate în interiorul zonei de locuit,caile navale unde avantajul este de natura economica, avand un cost de 2,5 ori mai mic decat pecalea ferata şi de 7 ori mai redus decat cel rutier insa dezavantajele sunt legate de faptul ca viteza detransport pe apa este cea mai redusa iar rigiditatea traseelor este cea mai ridicata, transportul princonducte care se face pentru combustibilii lichizi şi gaze, în special pentru industriile chimice şipetrochimice. În afara acestora, mai sunt utilizate şi alte tipuri de mijloace de transport cum ar fi:funiculare, benzi rulante, conducte sub presiune, etc în cazul transporturilor interioare din cadrulplatformelor industriale.Zona de locuitÎn cadrul teritoriului orasenesc, zona de locuit ocupa locul cel mai important şi cel mai intins(intre 40-60% din suprafata urbana) avand funcţia complexa de locuire şi asigurare a cadrului vietiiparticulare şi sociale a populaţiei. Functia de locuire reprezinta o notiune dinamica ce presupuneexistenta, în afara locuintelor propriu-zise, a dotarilor şi amenajarilor necesare desfasurarii normalea vietii. Zona de locuit este constituita din patru unitati structurale: grupa de locuinte, complexul delocuinte, cartierul şi sectorul orasenesc.Grupa de locuinte cuprinde un ansamblu de cladiri de locuit cu o populatie de 400-2500locuitori şi o suprafata de 2-6 ha. Aceasta unitate structurala nu este echipata complet din punct de

7

vedere social-cultural, continand dotari de mica importanţă utilizate şi de alte grupari din zona.Complexul de locuinte este format din mai multe grupe de locuit fiind considerat unitateaurbanistica de baza, avand o suprafata de 10-20 ha, ajungand chiar pana la 40 ha cu o populatie de3500-16000 locuitori. Aceasta unitate este delimitata de strazi cu importanţă oraseneasca sauelemente naturale (forme de relief, oglinzi sau cursuri de apa, masive plantate, etc). Elementeleprincipale ale complexului de locuit sunt: cladirile de locuit cu anexele necesare; dotarile social culturale de folosinta zilnica; crese, gradinite de copii, scoli generale, cluburi, dispensare, unitaticomerciale şi de alimentatie publica, unitati de prestari servicii pentru populatie, spatii verziplantate, terenuri de joaca şi sport, parcaje şi garaje, spatii de circulatie carosabila, alei.Cartierul cuprinde mai multe complexe de locuit grupate de obicei în jurul unui nucleucentral (centru de cartier) incluzand dotari de folosinta periodica. Suprafata minima este de 60-80ha iar cea maxima de 150-200 ha. Populatia are ca limta inferioara 15000-30000 locuitori iar limitasuperioara de 50000-60000 locuitori. De regula, cartierul este delimitat de artere de mare circulatie.Sectorul orasenesc reprezinta unitatea structurala superioara, caracteristica oraşelor mari şifoarte mari şi cuprinde mai multe cartiere, avand o suprafata de 500-800 ha şi o populatie intre100000-200000 locuitori. Sectorul cuprinde pe langa dotarile de folosinta zilnica şi periodica, dotarispecializate de folosinta ocazionala cum ar fi: unitati comerciale şi de alimentatie publica, prestariservicii cu caracter deosebit, teatre, muzee, biblioteci, dotari cu caracter administrativ(administratie, birouri de firma, ministere), scoli superioare, spitale, sali de sport, etc.Teritoriul aferent cladirilor de locuit cuprinde cladirile de locuit propriu-zise şi elementeleanexe cum ar fi: platformele gospodaresti (centrale sau puncte termice, puncte de colectare agunoaielor, locuri pentru batutul covoarelor), alei şi strazi interioare de acces la locuinte şi laanexele respective, spatii libere cu amenajari pentru jocul copiilor, etc. Acest teritoriu reprezinta 50-60% din suprafata totala a unitatii structurale. În acest context, locuintele pot fi clasificate dupafolosinta, regim de inaltime, forma şi mod de dispunere.Dupa folosinta, locuintele sunt individuale sau colective. Locuintele individuale prezintaurmatoarele avantaje: contactul direct cu natura, o mai mare intimitate datorata izolarii fata devecini, posibilitati de extindere, etc. Principalele dezavantaje sunt de natura economica şi constau în

8

ocuparea deficitara a terenului, trasee lungi de acces, imposibilitatea cuprinderii într-un anasambluunitar. Locuintele colective nu permit extinderi şi impun o conduita adecvata vietii colective.Dupa inaltime, locuintele pot avea inaltime: joasa (locuinte individuale, parter sau duplex),medie (locuinte colective de P+1…P+4), mare (locuinte cu 5-10 etaje, prevazute cu ascensor),foarte mare(locuinte cu peste 10 etaje).Amplasarea locuintelor este, de asemenea, determinata şi de conditii climatice, insorire,ventilare, poluare sonora. Alternarea zonelor umbrite cu cele insorite determina miscari ale aeruluiîn timpul verii. Intensitatea vanturilor poate fi redusa cu ajutorul ecranelor de protectie sau alplantatiilor. Zgomotul influenteaza amplasarea şi conformatia cladirilor în raport cu sursele care ilproduc. Intr-un ansamblu de locuit, zgomotul are urmatoarea structura: circulatia stradala 66%,trenuri şi avioane 9,8%, ateliere mestesugaresti 9,8%, radioficare, aparate electrocasnice 7,2%, joculcopiilor 7,2%. Insorirea reprezinta unul din factorii climatici importanti în asigurarea igienei şiconfortului. În acest sens, înca din faza de proiectare trebuie acordata o atentie deosebita în alegereaamplasamentului, orientarea constructiilor fata de punctele cardinale, dispunerea în teren, etc.Pentru ca efectul insoririi sa fie eficient, fatadele trebuie sa fie expuse radiatiilor solare timp de 2-3ore pe zi. Calitatea vietii în cadrul locuintelor depinde în mare masura de asigurarea acestui minimde insorire, deşi este imposibil de realizat pentru toate camerele dîntr-o zona de locuit undeconditiile locale, functionale şi estetice impiedica aplicarea unor solutii ideale în acest sens. Timpulde insorire şi intensitatea razelor solare depind de anotimp, orientare şi latitudine. Precipitatiile,daca sunt în exces, influenteaza în mod negativ constructiile în timp ce insuficienta sau lipsa lor estedaunatoare sanatatii şi confortului urban. Miscarea aerului - vantul - actioneaza asupra localitatilor,asigurand ventilarea lor (reducerea temperaturii fiind proportionala cu viteza vantului), difuzarea şitransportul impuritatilor nocive. Studierea caracteristicilor vanturilor (directie, intensitate,frecventa) contribuie la orientarea cladirilor şi a strazilor, alegerea unui anumit tip de compozitiepentru un ansamblu, dispunerea în teritoriu a unor obiective în funcţie de gradul lor de nocivitate.Protectia locuintelor se poate asigura prin asezarea constructiilor cu latura mica în directiavanturilor dominante sau cu latura mare oblic fata de acestea, deschiderea spatiului interior al

9

grupurilor de locuinte fata de directia vanturilor racoroase de vara şi inchiderea fata de directiavanturilor reci de iarna, trasarea strazilor paralel cu directia vanturilor slabe în vederea obtineriiunei bune ventilari.Spatiile rezervate circulatiei din cadrul complexului de locuit reprezinta 15-20% dinsuprafata ansamblului şi cuprind: aleile pentru circulatia pietonala, caile carosabile, parcajele şigarajele aferente. Aleile pentru pietoni asigura accesul la locuinte, dotari social-culturale şiamenajari. Latimea acestora este de 1-4 fire de circulatie, un fir pentru o persoana avnd latimea de60-70 cm. Caile carosabile se clasifica în: strazi perimetrale, strazi interioare şi alei de serviciu.Strazile perimetrale leaga complexul de locuinte de unitatile vecine asigurand delimitarea deacestea. Strazile interioare traverseaza complexul de locuinte legandu-l de diferite puncte de interesşi pot avea forma unor inele ramificate sau fundaturi, cu capetele amenajate pentru intoarcereaautovehiculelor. Aleile de serviciu asigura legatura cu unele elemente ale complexului: parcaje,platforme gospodaresti, dotari, curti de serviciu. Parcajele şi garajele deservesc posesorii deautoturisme. Numarul locurilor de parcare-garare se stabileste în funcţie de indicele de motorizare(raportul dintre numarul autovehiculelor şi numarul populaţiei). Avand în vedere creşterea în timp aacestui indicator, proiectantii trebuie sa prevada o rezerva de teren pentru parcaje. Numarullocurilor de garare se considera a fi 20% din numarul total de autoturisme. Garajele se realizeazasub forma boxelor individuale sau garajelor colective amplasate la parterul sau subsolul blocurilorde locuit, în constructii special amenajate în subteran sau suprateran.Zona dotarilor social-culturaleAceasta cuprinde terenurile pe care sunt amplasate spatiile comerciale, teatrele,cinematografele, spitalele, scolile, hotelurile, institutiile administrative, etc. Dotarile de importanţăoraseneasca se amplaseaza în centrul civic al localitatii.Centrul oraşului reprezinta locul în care functiunile şi valorile urbane ating intensitatea lormaxima. Din punct de vedere geometric, zona centrala reprezinta o parte a structurii oraşului,rezervata unor dotari culturale, administrative şi comerciale care prin calitatea serviciilor,importanţă şi gradul de specializare influenteaza intreaga localitate. Prezenta acestor dotari nu esteinsa suficienta pentru ca centrele sa poata fi atractive şi rentabile pentru viaţa sociala a comunitatiidatorita faptului ca centrul nu include doar parametri functionali. Din punct de vedere social,

10

centrul reprezinta expresia concentrata a vietii urbane. Forma şi imaginea centrelor civicetraditionale a rezultat din structura lor interna, din continutul social şi functional care au generatcaracterul polarizator pentru viaţa comunitara. Preocuparea excesiva pentru calitatile reprezentative,pentru aspectul monumental-simbolic al cladirilor, poate avea uneori efecte opuse scopului initial,dat fiind faptul ca centrul include nu numai parametri functionali, volumetrici, compozitionali, ci şio anumita istorie, o participare psiho-sociala specifica.Practica urbanistica a demonstrat ca ignorarea specificitatii zonei centrale a oraşului poateavea efecte neasteptate. Construirea dupa reguli abstracte a unui nou centru poate fi respinsaindiferent de calitatile arhitecturale ale ansamblului. Astfel, se ajunge la situatia în care vechiulcentru rămâne supraaglomerat, în timp ce noul centru este vizitat foarte putin şi fără interes. Alteori,în numele modernizarii, au fost distruse nuclee mai vechi, modeste ca dimensiuni dar cu o valoaresociala deosebita în timp ce noile centre au fost respinse.Centrul exprima în esenta oraşul respectiv, definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate şidiversitate ambientala. Pentru intelegerea valorii ambientale a centrului trebuie luate în consideraremai multe aspecte1:- orice aglomeratie urbana îşi creaza un centru sau mai multe ca urmare a necesitatilormateriale şi spirituale ale convietuirii comune;- centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselorcolective şi individuale ale locuitorilor, fapt exprimat prin densitatea serviciilor;- centrul are o existenta specifica, determinata de existenta oraşului, care se produce prîntr-omare aglomerare de interese atât în interiorul spatiilor aferente cât şi în jurul acestora;- existenta centrului este legata de istoria oraşului fiind o punte intre trecutul şi viitorulasezarii, pe baza evoluţiei vietii economice, spirituale şi sociale;- centrul este o realitate fizica avand implicatii etice, psihologice şi civice, exprimand sensulde comunitate şi se constituie ca o existenta semnificativa, fapt care genereaza locuitorilorsentimentul de apartenenta la oraşul respctiv;- centrul reprezinta o manifestare de cultura, o acumulare a valorilor şi o sursa informativade mare interes.Delimitarea centrului în textura urbana este din ce în ce mai dificila. Daca în perioadeleanterioare centrele se formau lent, delimitarea lor în teritoriul urban fiind evidenta prin conturulunei piete, odata cu dezvoltarea oraşului industrial, prezenta centrului se dizova în spatiul urban

11

printr-o extindere dificil de controlat. Totusi, se poate realiza o evaluare a ponderii acestei zone înraport cu marimea oraşului, stabilindu-se valori cuprinse intre 0,4-2% sau mai mari în cazul oraşelora caror importanţă depaseste teritoriul urban aferent.Modul de organizare a centrului urban se afla în stransa interdependenta cu marimeaoraşului şi evoluţia sa istorica. Cu cât oraşul este mai mare, cu atât centrul sau rezulta din asociereaunui număr mai mare de dotari amplasate pe o arie mai extinsa. În oraşele mici se recomandagruparea dotarilor principale într-un singur centru, urmarindu-se realizarea unui spatiu publicreprezentativ. În oraşele mari, gruparea dotarilor cu caracter central impune organizarea unuisubsistem al centrului de oraş, integrat sistemului urban. În acest mod, se asigura o ordonare adotarilor şi amenajarilor care au, în totalitatea lor, acelaşi caracter, dar care se dispun ierarhizat încadrul ansamblului. În funcţie de marimea oraşului, se pot diferentia câteva tipuri de organizare:a) constructie sau amenajare singulara, cu caracter central, destinata uneia sau mai multor activitatispecifice;b) ansamblu cu caracter central care se constituie prin gruparea unitara a unor constructii şiamenajari; este cazul unor piete reprezentative, incadrate de cladiri care adapostesc dotariadministrative, sociale, culturale, precum şi cladiri de locuit sau al unor artere magistrale care, princaracterul cladirilor care le marginesc şi prin activitatile publice pe care le adapostesc, dobandescun rol important în cadrul oraşului;c) centru orasenesc unic alcatuit dîntr-un ansamblu cu caracter central ce adaposteste cele maiimportante cladiri pentru oraş şi teritoriu;d) sistem policentric urban constituit din gruparea pe un sistem de axe urbane a mai multoransambluri ce reunesc dotarile cu caracter central.În cazul organizarii policentrice este necesara ierarhizarea elementelor constitutive. Acestlucru este deosebit de important în intocmirea planurilor de urbanism şi în procesul de modernizareurbana. Studiile de organizare a centrului de oraş definesc atât principalele relatii interioare cât şiposibilitatile de formare în raport cu intreg teritoriul urban. Centrul oraşului este implicat înorganizarea generala a oraşului prin crearea unor legături bine stabilite cu ansamblurile de locuit şicu celelalte zone de interes urban. Astfel de legături solicita insa mai mult decat un spatiuconvenabil pentru circulatie şi anume o organizare proprie, functionala şi estetica.

12

Conditia de baza a bunei functionalitati a zonei centrale este accesibilitatea fără restrictii şipresupune pe de o parte, posibilitatea locuitorilor de a ajunge comod din orice punct al oraşului încentru, şi pe de alta parte, posibilitatea pietonilor de a se deplasa confortabil în interiorul zoneicentrale. Pentru a raspunde acestor necesitati, circulatia centrala trebuie sa se inscrie în reţeauaurbana ca o continuitate functionala. În aceasta directe se urmareste: incadrarea centrului în schemastradala şi situarea sa în contact direct cu arterele magistrale; fluenta traficului de tranzit pe artereletangentiale zonei centrale; fluenta traficului local pe artere transversale sau de centura pentru aasigura accesibilitatea din exterior; rezolvarea corecta a traseelor de transport în comun.Functia sociala şi viabilitatea centrelor civice depinde în mare masura de modul în careacestea se integreaza în viaţa economica şi sociala a localitatii precum şi de felul în carecolaboreaza cu toate structurile urbane. Un rol deosebit de important în acest sens, il au serviciile,ca element fundamental al conceptului de oraş care, prin diversitatea şi amplitudinea lor, potcontribui la crearea unor arii de convergenta88 mai mult sau mai putin intinse, cunoscut fiind faptulca oraşele reprezinta, prin definitie, centre polarizatoare ale multor servicii: social-culturale şi deinvatamant (retea de teatre, cinematografe, cluburi, biblioteci, licee, scoli profesionale, institutii deinvatamant superior, etc), circulatia marfurilor, turism, etc.Zona de spatii verziSpatiile verzi reprezinta zone sociale, ca scuarurile şi parcurile publice din oraşe, care aurolul de a imbunatati microclimatul, de a lega zonele urbane de peisaj, de a aduce natura în cadrulconstruit, de a corecta ariditatea şi monotonia compozitiei urbane, punand în valoare, totodata,monumentele istorice şi de arhitectura89.Spatiile plantate din preajma locuintelor cuprind gradinile locuintelor individuale şi spatiileverzi din cuprinsul ansamblurilor de locuinte. Gradina locuintei individuale contribuie la sporireaintimitatii vietii private asigurand contactul direct cu natura, modelata dupa dorinta omului întimpul sau liber. În cazul locuintelor colective, necesitatea realizarii spatiilor verzi impune orevizuire a modului de proiectare a teraselor, balcoanelor şi logiilor, ca elemente de contact allocuintei cu natura. Este necesara atât dimensionarea cât şi plasarea unor sisteme constructivepentru jardiniere şi elemente auxiliare care sa permita cultivarea plantelor ornamentale, obtinanduseasa numitele terase-gradina.

13

Gradina sau parcul complexului de locuit cuprinde un teritoriu de 1-20 ha, calculandu-sedupa o norma de 3 mp/locuitor, raza de deservire fiind de 800-1500 m (10-20 minute de mers pejos). Functionalitatea spatiilor verzi impune impartirea lor în urmatoarele categorii: spatii verzilimitrofe cailor de comunicatie (plantatii de aliniament), spatii verzi pentru consolidarea terenurilorşi de protectie, spatii verzi aferente dotarilor de turism şi bazei de tratament, scuaruri, parcuri şigradini, spatii verzi de agrement, gradini botanice, parcuri dendrologice, gradini şi parcurizoologice. În ceea ce priveşte ponderea spatiilor verzi, aceasta se situeaza la 20-50 mp zona verde laun locuitor în oraşe, la 40-70 mp zona verde la un vizitator în statiunile turistice, la 50-150 mp la unvizitator în zonele cu paduri.În 1961, folosind o ierarhizare a spatiilor urbane consacrata de Charta de la Atena, JohnOrmsbee Simond, initiatorul conceptului de “arhitectura a peisajului” propunea o serie de valoriminimale de "spatii verzi folosibile" la nivel de locuinta (unifamiliala sau colectiva), grupa delocuit, complex de locuit, cartier, oraş şi teritoriu. La nivelul grupei, el propunea 8 mp, la care seadauga alti 12 mp la nivelul unitatii de vecinatate şi înca 20 mp la nivelul cartierului prin creareaunor spatii specifice fiecarei trepte amintite (gradini, parcuri, zone de sport şi recreere) insumand înfinal la nivelul oraşului aproimativ 40 mp/locuitor, respectiv 80 mp în teritoriul periurban incluzandşi alte spatii verzi amenajate destinate agrementului şi turismului de sfarsit de saptamana. Dementionat ca în aceste valori, Simond nu cuprindea şi plantatiile de aliniament din lungul arterelormajore sau cele de protectie din zonele industriale.În Romania, unde oraşele s-au dezvoltat în ultimii 50 de ani mai mult pe verticala şi încadrul unor suprafete limitate, densitatile în zona construita sunt relativ mari, revenind în general osuprafata de 125-150 mp de teren/locuitor. În aceste conditii, se poate observa ca asigurarea uneisuprafete plantate de minimum 40 mp/locuitor devine un deziderat greu de atins. Nu şi imposibil,insa, daca noile planuri urbanistice generale ar fi prevazut o extindere controlata a zonelorconstruite şi realizarea de zone plantate pe terenurile care în 1990 erau înca libere la margineaoraşelor. Constructiile s-au dezvoltat rapid şi haotic pe terenurile libere, uneori chiar prindistrugerea unor zone verzi, în interiorul oraşelor inregistrandu-se pierderi din suprafata zonelorverzi existente, fie prin transformarea lor în maidane neingrijite (zone gri), fie prin concesionarea

14

sau vanzarea unor suprafete pentru alte destinatii functionale. Este graitor în acest sens "semnalul"dat chiar de capitala tarii în 1990, cand prin dezafectarea unei pepiniere din nordul oraşului s-a facutloc constructiei unui cartier de locuinte costisitoare.91

Zona de circulatie şi trafic urbanNumeroase activitati urbane genereaza nevoi de deplasare a persoanelor, marfurilor,bunurilor materiale, materiilor prime, etc. Traficului intern i se suprapune traficul extern care constaîn circulatia vehiculelor ce intra în oraş cu anumite destinatii şi il parasesc dupa un timp, precum şitraficul de tranzit ce consta în vehicule care traverseaza oraşul.Deplasarile de persoane se efectueaza atât pietonal, desfasurandu-se pe cai specialamenajate: trotuare, alei, pasaje de trecere, scari, planuri inclinate, escalatoare, tuneluri detraversare, etc cât şi cu autovehicule pe suprafetele carosabile ale strazilor şi a altor spatii rezervatecirculatiei de vehicule: poduri, viaducte, tuneluri, pasaje, intersectii, piete, etc.Traficul de persoane are trei componente: alternanta zilnica în dublu-sens, locuinta-loc demunca; deplasarile în afara orelor de lucru, în zonele cu dotari social-culturale, comerciale; iesirilepentru odihna, recreatie, turism. Chiar daca aceste deplasari nu se suprapun în timp, fiecare dintreele genereaza asa-numitele perioade de varf sau momente de trafic, de care trebuie sa se tina seamaîn organizarea retelelor de transport şi amplasarea noilor zone de locuit.Reteaua stradala dintr-o localitate cuprinde strazile, pietele, intersectiie, parcajele, etc şicontribuie la ordonarea elementelor urbane, realizarea legaturii intre diferite zone de interes,asigurarea relatiilor dintre componentele oraşului, etc.Transportul în comun este organizat tinand cont de urmatoarele elemente: traficul deautoturisme; specializarea unor strazi sau zone pentru diferite tipuri de transport; decalareaprogramelor de incepere a lucrului într-o anumita zona pentru aplatizarea varfurilor de trafic.Mijloacele de transport în comun sunt constituite din vehicule cu cai de rulare proprii (metrou, caleferata) şi vehicule care folosesc reţeaua stradala (tramvaie, autobuze, troleibuze, microbuze, taxiuri,etc).Avand în vedere numeroasele probleme legate de circulatia din interiorul oraşelor, un roldeosebit de important revine planificarii urbane şi corelarii traficului cu celelalte functiuni aleoraşului. Astfel, planurile de urbanism urmaresc includerea rezolvarii problemelor de trafic alaturide celelalte obiective privind dezvoltarea localitatii pentru evitarea conflictelor posibile, asigurand

15

astfel buna functionare a intregului organism urban. Acest lucru poate fi realizat prin prevedereaunor zone echilibrate ca marimi, densitati, functiuni, omogenitate, amplasate uniform în suprafataoraşului, evitarea concentrarilor excesive de trafic, scurtarea distantelor de parcurs, studiereafenomenului de deplasare pendulara dinspre oraş spre exterior şi invers (navetismul) şi a cauzelorcare-l genereaza şi prevederea unor zone de trafic suplimentare, concentrate în punctele importantede intrare-iesire din oraş.Prin intermediul planurilor de urbanism se stabilesc şi posibilitatile de restaurare a retelelorstradale existente astfel incat sa se respecte o serie de principii fundamentale: asigurarea cu minimde energie a circulatiei intre toate cartierele şi zonele de munca; asigurarea unei structuri a reteleistradale în sistem organic: artere magistrale orasenesti, cu ramificatii de artere în cartiere, iaracestea din urma cu ramificatii de acces la obiective; asigurarea unor conditii ecologice; adoptareaunor solutii eficiente atât din punct de vedere tehnic cât şi economic prin folosirea la maximumposibil a traseelor strazilor existente, marirea capacitatii de circulatie a strazilor în mod progresiv,pe masura cresterii traficului, prevederea spatiilor pentru largiri de artere, intersectii în cazulamplasarii de cladiri în zonele adiacente.Aşadar, localitatile urbane contemporane reprezinta locul de desfasurare a unor extrem devariate activitati care, zonificate, genereaza structura functionala a asezarii. Peste aceasta sesuprapun relatiile care se desfasoara în viaţa sociala şi economica a locuitorilor, extrem decomplexa şi care nu se inscrie de cele mai multe ori într-o schema logica dar care contribuiesemnificativ la modificarea spatiului urban.

4. Structuri ale organizarii teritoriale a comertului

Asa cum s-a mai aratat, urbanismul comercial asigura integrarea practica a comertului înstructura urbana şi vizeaza, în esenta, dimensiunile, structura (profilul) şi amplasarea (localizarea înspatiu) a dotarilor comerciale. Dimensionarea retelei de distributie a marfurilor asigura concordantaintre dotarile comerciale şi cerintele fiecarei localităţi şi are la baza criterii legate de numarul

16

populaţiei, dinamica volumului vanzarilor, dezvoltarea economico-sociala de ansamblu alocalitatilor. Toate acestea au dus la conturarea catorva tipuri de structuri ale organizariiteritoriale a comertului78:• zone comerciale cu tendinte de grupare a magazinelor de acelaşi profil în funcţie deechipamentele comerciale prezente la nivelul aşezărilor urbane, de profilul economic, social,cultural al acestora;• zone comerciale din cartierele de locuinte. Dintre acestea, se detaşează minicentrele, care auo suprafata utila de 1000-2000 mp şi care grupeaza, în jurul unor supermagazine, 6-12 magazinespecializate, destinate sa deserveasca locuitorii care au domiciliul la o distanta de circa 10 minute demers pe jos, şi centrele de importanţă locala, avand o suprafata de 5000-10000 mp şi care reunescun supermagazin, câteva magazine specializate, mai multe magazine mici şi debite, precum şiunitati de prestari servicii.• arterele comerciale de diverse tipuri, care erau organizate initial în centrele civice şicomerciale ale oraşelor, pentru ca treptat, sa îşi faca aparitia şi în cartierele periferice.Alaturi de acestea, în ultimele decenii, au aparut noi forme de distributie ca urmare apreocuparilor pentru satisfacerea în conditii optime a nevoilor consumatorilor. Dintre acestea, oamploare deosebita au capatat centrele comerciale independente79. Cu ocazia CongresuluiAsociatiei Internationale a Distributiei (AIDA) care a avut loc în 1996, la Viena, acestea au fostdefinite drept “ansambluri de comercianti şi de prestari servicii, concepute, realizate şi promovateca unitati ale caror magazine, prin natura, importanţă, localizarea şi conditiile lor concurentiale,corespund nevoilor şi resurselor banesti ale populaţiei interesate, totul fiind proiectat astfel incat saasigure rentabilitatea exploatarilor comerciale, în conditiile introducerii tehnologiilor comercialeevoluate”. Dintre cele mai importante tipuri de astfel de centre comerciale independente, pot fimentionate: - centrele comerciale care se realizeaza în cadrul unor procese de reconstructie şi demodernizare a centrelor civice ale diverselor oraşe; - centrele comerciale amplasate în marile noduricomerciale (gari, aeroporturi, autogari), - centrele comerciale amplasate în diferite zone deagrement sau de mare interes turistic; - centrele comerciale cuprinzand galeriile şi pasajelecomerciale din marile oraşe; - centrele comerciale regionale; - centrele comerciale intercomunale.

17

Centrele comerciale independente pot fi amplasate în diverse zone orasenesti carebeneficiaza de existenta unor artere de legatura cu restul zonelor din oraş şi pot fi transformate înadevarate zone de atractie atât pentru populatia oraşului respectiv, cât şi pentru populatia din zoneleinvecinate. În ultimul deceniu s-a conturat tendinta de a construi complexe ale caror functiuni nusunt restranse doar la spatiile comerciale, incluzand şi blocuri administrative, unitati de prestariservicii, etc. Este vorba de acele zone de concentrare a functiilor tertiare denumite „mall-uri“,amplasate indeosebi în „inima oraşului“, în conditiile lipsei de spatii disponibile pentru constructiastructurilor de mare distributie.Indiferent de tipul lor, aceste unitati exercita o mare putere de atractie asupraconsumatorilor, gasind un climat favorabil dezvoltarii activitatii comerciale şi contribuind astfel laintegrarea activitatii comerciale din zona în cadrul activitatii economice generale, pe piata pe careactioneaza.Privit ca mod de organizare a activitatii comerciale, urbanismul comercial capata în prezento noua dimensiune şi multiple caracteristici în structura oraşelor, proiectarea acestora din urmanemaiputand fi conceputa decat luand în considerare perspectivele ce se contureaza în prezent înceea ce priveşte dimensiunea şi structura retelelor comerciale cât şi amplasarea echilibrata aunitatilor.

18