tehnici de remediere a conflictului scolar
DESCRIPTION
tehniciTRANSCRIPT
Tehnici de remediere a conflictului școlarÎnainte de a defini conflicul, este necesar să facem unele precizări referitoare la pesroana umană. Mai
întâi, este bine știut că fiecare ființă umană este unică, iar nevoile, scopurile și aspirațiile diferă de la un
individ la altul.
Prin urmare, tocmai această diversitate de idei, atitudini, valori conduce uneori la neînțelegeri, care se
concretizează în divergențe, fie intrapersonal sau interpersonal, fie intragrup sau intergrup, provocând, ceea
ce numin în general conflict. Așadar, termenul se referă la starea de tensiune creată într-o formă de
interrelații sau în confruntarea de opinii diferite individuale sau de grup.
Datorită unicității fiecărei persoane și apartenenței sale la un anumit mediu social, putem numi
conflictul ca „Datorită unicității fiecărei persoane și apartenenței sale la un anumit mediu social, putem numi
conflictul ca „luptă de tendințe, de interese, situație în care se găsește un individ supus unor forțe vectorial
opuse și de puteri aproape egale”.1
Modalitatea principală de prevenire a conflictelor este o comunicare eficientă. . Pentru ca acest lucru să
fie posibil este important să avem în vedere următoarele aspecte2:
a) Modul de inițiere a comunicării: preocuparea pentru cealaltă persoană, adresarea întrebărilor de debut
și autodezvăluirea sunt importante pentru inițierea unui dialog eficient.
b) Desfășurarea și menținerea dialogului: necesită folosirea cu predominanță a întrebărilor deschise,
menținerea unei duble perpective (atenție și la nevoile de comunicare ale celuilalt), implicarea
emoțională a vorbitorului, utilizarea corespunzătoare a limbajului non-verbal, evitarea atacului la
persoană, alegerea momentului potrivit pentru a interveni.
Există cinci strategii de bază, care pot fi utilizate pentru soluţionarea conflictului:
1. Abandonul – reprezintă deprinderea de retragere fizică sau emoțională dintr-un conflict, fie din
teama confruntării, fie pentru că persoana crede că nu mai are de spus niciun cuvânt în acea
situație.3 Indivizii care adoptă această soluţie se retrag din conflict, amână asumarea
responsabilităţilor, ignoră situaţiile şi persoanele şi este caracteristică celor lipsiţi de încredere în ei
înşişi. Evitarea conflictului presupune ignorarea acestuia în speranţa că va dispărea de la sine.
Conflictul însă nu dispare, ci rămâne în stare latentă. El poate reizbucni cu o intensitate mult mai
mare dacă situaţia care a generat conflictul este deosebit de importantă pentru părţi.
2. Reprimarea – reprezintă refuzul de a accepta existența unui conflict și se explică prin dorința
persoanei de a avea pace cu orice preț. Aceasta are efecte negative atât asupra persoanei care 1 Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, traducere de Leonard Gavriliu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p. 77.2 Ibidem, p. 240.3 Ibidem, p. 241.
neagă, cât și asupra interlocutorului, atunci când dezacordul existent afectează buna funcționare a
relației.4
3. Metoda victorie-victorie (câștig-câștig) – este un principiu etic, dar și un instrument de
permanentizare a păcii obținute și împiedicare a reactivării conflictului. Etapele acestei metode
sunt5 :
- Formularea problemei
- Identificarea părților implicate direct sau indirect
- Cunoașterea nevoilor reale sau de bază, din spatele celor declarate, afișate
- Găsirea punctelor de întâlnire a nevoilor
- Generarea de soluții posibile prin metode de stimulare a producției de idei de genul brain-
stormingului
- Cooperarea, transformarea adversarului în partener pentru alegerea unei soluții acceptate ca
definitivă de ambele părți.
4. Metoda victorie/înfrângere se centrează pe perspectivele proprii și pe dorința de a câștiga. Este o
confruntarea de forțe, în care una din părți ajunge în avantaj, iar cealaltă pierde. Această metodă
apare adesea în relația profesor-elev.
5. Compromisul este o deprindere de a rezolva conflictele prin realizarea unor concese reciproce.
Această posibilitate de soluţionare a conflictelor porneşte de la supoziţia că există întotdeauna o
cale de ,,mijloc” pentru soluţionarea diferendelor, dezacordurile fiind rezolvate prin negocierea
unei soluţii de compromis. Compromisul este o soluţie superficială de împăcare a tuturor părţilor
care presupune sacrificarea convingerilor şi uneori a raţionalităţii. Adoptarea acestei metode se
face mai ales atunci cînd părţile au puteri egale şi sunt ferm hotărâte sa-şi atingă scopurile în mod
exclusiv.
Bibliografie1.Ana Stoica-Constantin, Conflictul interpersonal. Prevenire, rzolvare și diminuarea
efectelor, Editura Polirom, Iași, 2004.
2.Norbert Sillamy, Dicționar de psihologie, traducere de Leonard Gavriliu, Editura
Univers Enciclopedic, București, 1996.
4 Ibidem.5 Ana Stoica-Constantin, Conflictul interpersonal. Prevenire, rezolvare și diminuarea efectelor, Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 199-200.