TACEA BIANCATACEA BIANCAcls. a VII-a Bcls. a VII-a B

Prof. coordonator: Prof. coordonator: Ciocoiu Ana-MariaCiocoiu Ana-Maria

Dragobetele pupa Dragobetele pupa fetelefetele

! !

Dragobetele

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, 1, 3 şi 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine`s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Tradiţii se păstrează cu precădere în sudul şi sud-vestul României.

Prezentarile sarbatorii de Prezentarile sarbatorii de “Dragobete” .“Dragobete” .

Prezentarile acestei Prezentarile acestei sarbatori sunt multiple, mai sarbatori sunt multiple, mai multi autori asociindu-l pe multi autori asociindu-l pe “Dragobete” cu diverse “Dragobete” cu diverse personaje: personaje: Ion Ion GhinoiuGhinoiu, , asociază numele de Dragobete asociază numele de Dragobete cu un personaj din cu un personaj din mitologiamitologia popularăpopulară româneascăromânească: „zeu : „zeu tânăr al Panteonului autohton tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă (...), patron al zonă la zonă (...), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „identificat cu „CupidonCupidon, zeul , zeul dragostei în mitologia romană, dragostei în mitologia romană, şi cu şi cu ErosEros, zeul iubirii în , zeul iubirii în mitologia greacă”. Autorul mitologia greacă”. Autorul oferă detalii despre familia oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al acestuia, numindu-l „fiu al BabeiBabei DochiaDochia şi cumnat cu şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”. eroul vegetaţional Lăzărică”. Dragobete este şi o „sărbătoare Dragobete este şi o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume”. acelaşi nume”.

Prezentare : Continuare Romulus Vulcănescu în „Mitologia

română” îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos şi bun” .

Simeon Florea Marian, în „Sărbătorile la români” a scris că „în mai multe comune din Muntenia” şi mai ales în Oltenia, sărbătoarea creştină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 24 februarie) „se numeşte Dragobete . El a afirmat că după credinţa poporului, aceasta este ziua în care toate păsările şi animalele se împerechează. Dragobetele în aceste părţi este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieţii şi fetele au deci credinţă nestrămutată că în această zi trebuie ca şi ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiţi în tot timpul anului”.

Prezentare :-”• Ovidiu Focşa, a precizat că „despre Dragobete se crede că este

o un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate şi de renaşterea naturii.(...) Aceasta sărbătoare marca revigorarea naturii şi nu numai, ci şi a omului care, cu aceasta ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetaţiei, a vieţii în creştere, o data cu trecerea la anotimpul de primăvara durata zilei creştea, în contrapondere cu noaptea care descreşte, ca dovada şi zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetaţia dar şi oamenii se puneau în acord cu natura, era o nunta a naturii, însemnând renaşterea acesteia, retrezirea la viaţă, ceea ce este şi semnificaţia centrala a sărbătorii”.Marcel Lutic a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieţii şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţii şi femeile tinere”. Dragobetele mai are şi alte nume: „Cap de primăvară”, „Cap de vară”, „Sânt Ion de primăvară”, „logodnicul pasărilor”, D„ragomiru-Florea” sau „Granguru”.

Taditia de Dragobete

Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau şi fragi infloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparţi”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.

De Dragobete, iubeste autentic romaneste !

Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni .

Dragobete e flăcău iubaret şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi ...”. De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

Dragobetele : obiceiuri rurale

În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

Be not my Valentine >:P.