TABEL CRONOLOGIC

- 101 – 102, primul război dacic al lui Traian;- 105 -106, al doilea război dacic al lui Traian – o parte a Daciei devine provincie romană sub numele de Dacia Felix;- 271, sub presiunea neamurilor migratoare, are loc retragerea aureliană;- sec. VIII, se consideră încheiat procesul de etnogeneză;- sec. IX, voievodatele lui Glad, Gelu şi Menumorut, pomenite în „Gesta Hungarorum”;- sec. X, jupanatele în Dobrogea (inscripţia „jupan Dimitrie”, descoperită la Mircea Vodă, datată în 943);- sec. XI, voievodatele lui Ahtum şi Gyla, pomenite în „Legenda Sfântului Gerard”;- sec. XI, Ana Comnena, în „Alexiada”, vorbeşte despre formaţiuni locale din Dobrogea, conduse de Tatos, Seslav şi Satza;- sec. XI – XIII, se produce cucerirea organizată a Transilvaniei, de către regalitatea maghiară;- 1247, în „Diploma cavalerilor ioaniţi” sunt pomenite, între Carpaţi şi Dunăre, voievodatele lui Litovoi şi Seneslau, cnezatele lui Ioan şi Farcaş şi Banatul de Severin;- 1277 – 1279, voievodul Litovoi şi fratele său Bărbat s-au ridicat împotriva suzeranităţii maghiare (Litovoi este ucis, iar Bărbat, luat prizonier, se răscumpără);- 1288, voievodul Roland Borşa a convocat, la Deva, prima Adunare Obştească sau Congregaţie Generală, la care au participat şi românii;- 1291, anihilarea autonomiei Făgăraşului care, potrivit tradiţiei istorice, coincide cu „descălecatul” lui Negru Vodă;- Basarab I (?1310 – 1352), întemeietorul statului Ţara Românească: * 1324 – acord între Basarab I şi Carol Robert de Anjou prin care acesta din urmă recunoştea unitatea Ţării Româneşti şi achiziţiile ei teritoriale, în schimbul recunoaşterii suzeranităţii sale şi a încadrării ţării în aria spiritualităţii catolice; * 9-12 noiembrie 1330 –victoria de la Posada, a cărei consecinţă a fost recunoaşterea independenţei ţării; * lui Basarab i-au urmat pe tron, Nicolae Alexandru (1352-1364) şi Vladislav Vlaicu (1364-cca.1376);- 1346, în Dobrogea, este amintit , la conducerea „Ţării Cavarnei”, un anume Balica al cărui urmaş a fost Dobrotici sau Dobrotiţă;- 1352 – 1353, s-a constituit la est de Carpaţi, o marcă de apărare cu capitala la Baia, condusă de Dragoş, voievod din Maramureş;- 1355, amintită ultima participare a elitei româneşti la o congregaţie a stărilor transilvane;- Bogdan I (1359 – 1365), a obţinut independenţa statului medieval Moldova, la tron urmându-i, Petru Muşat (1375-1391) şi Roman I (1391-1394);- 1366, prin diplomele sale, regele maghiar, Ludovic I cel Mare, a condiţionat statutul de nobil de apartenenţa la catolicism, în Transilvania;- Mircea cel Bătrân (1386 – 1418), domn al Ţării Româneşti: * 1388 – după moartea lui Ivanco, Dobrogea intră în posesia lui Mircea; * 1389 – la Radom, se încheie un tratat între Mircea şi regele polon Vladislav Iagello, de pe poziţii de egalitate, care are şi un caracter antimaghiar;

* 1395 – Braşov, domnul muntean încheie un tratat cu regele ungar, Sigismund de Luxemburg, care a reprezentat prima alianţă antiotomană; Mircea era recunoscut şi ca domn al Amlaşului şi Făgăraşului, precum şi în Banatul de Severin; * noiembrie 1394/mai 1395, victoria de la Rovine; * 1396, Mircea a participat la cruciada de la Nicopole (cruciaţii sunt învinşi);- Iancu de Hunedoara (1441 – 1456), voievod al Transilvaniei: * 1443-1444, „campania cea lungă” de la sudul Dunării, încheiată cu pacea de la Seghedin; * 1444, cruciada de la Varna – cruciaţii sunt învinşi, regele maghiar moare în luptă, iar Iancu va deveni guvernator al Ungariei(1445-1451); * 1448, Iancu organizează o nouă cruciadă antiotomană în sudul Dunării, la Kossovopolje; este învins din cauza trădării despotului sârb; ** 1456, victoria de la Belgrad;- Vlad Ţepeş (1448, 1456 – 1462, 1476), domn al Ţării Româneşti: * noaptea de 16/17 iunie 1462, celebrul „atac de noapte”, de lângă Târgovişte, soldat cu o victorie care nu poate fi fructificată datorită trădării boierilor;- Ştefan cel Mare (1457 – 1504), domn al Moldovei: * aprilie 1459, tratatul de la Overchelăuţi, cu Polonia, care asigura Moldovei protecţie împotriva tendinţelor de dominaţie ale Ungariei; * 1465, a reluat cetatea Chilia, unde încă din timpul lui Iancu de Hunedoara se afla o garnizoană maghiară; * 1467, regele maghiar, Matei Corvin, a întreprins o expediţie în Moldova (ca ripostă la cucerirea Chiliei), dar a suferit o severă înfrângere din partea lui Ştefan, la Baia; * 1469, Ştefan reuşeşte să atragă în cursă pe Petru Aron, care urmărea să reocupe tronul Moldovei, şi pune să i se taie capul; *10 ianuarie 1475, victoria de la Vaslui; * 25 ianuarie 1475, Ştefan a trimis o scrisoare către principii creştini din Europa, în care le anunţa marea victorie ,le cerea ajutor în vederea respingerii ripostei otomane şi afirma apartenenţa Moldovei la civilizaţia europeană: „…împăratul cel păgân voieşte să se răzbune şi voieşte să vină în luna mai, cu capul său şi cu toată puterea sa, împotriva noastră, ca să supuie ţara aceasta, poartă a creştinătăţii, dacă ţara noastră va fi pierdută, ferească Dumnezeu! Atunvi toată creştinătatea cade în primejdie.” * iulie 1475, Ştefan încheie un tratat antiotoman cu Matei Corvin, reînnoit în 1489 (lui Ştefan i se oferă două cetăţi în Transilvania, Ciceul şi Cetatea de Baltă, în care să se refugieze în caz de primejdie); * 1476, Ştefan este înfrânt la Războieni, dar după mobilizarea „oastei celei mari”şi pe fondul problemelor pe care le aveau turcii cu aprovizionarea armatei, el a reuşit să determine retragerea armatei otomane şi să evite transformarea ţării în paşalâc; * 1484, turcii reuşesc să cucerească oraşele de la Marea Neagră, Chilia şi Cetatea Albă, Moldova primind astfel o puternică lovitură; * 1490, Ştefan a ocupat Pocuţia, teritoriu aflat în litigiu cu Polonia, fapt ce va duce la răcirea relaţiilor cu aceasta; * 1497, regele Poloniei, Ioan Albert, a invadat Moldova, dar a fost înfrânt zdrobitor la Codrii Cosminului; * 1499, se încheie pace între Moldova şi Polonia;

- 1541, aflat la apogeul puterii sale, Imperiul Otoman, condus de Soliman Magnificul, a reuşit să transforme cea mai mare parte a regatului maghiar în paşalâc, iar Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate turcă;- Mihai Viteazul (1593 – 1601), domnul Unirii: * 1594, Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti, domnul Moldovei şi principele Transilvaniei au încheiat o înţelegere de acţiune comună împotriva turcilor; * noiembrie, 1594, Mihai a declanşat răscoala antiotomană (creditorii turci, chemaţi sub pretextul de a fi plătiţi, sunt ucişi, iar garnizoana turcă din Bucureşti este nimicită), fiind atacate cetăţile turceşti de la Dunăre (Giurgiu, Hârşova, Silistra, Târgu de Floci); * ianuarie, 1595, turcii şi tătarii care atacaseră Ţara Românească, sunt înfrânţi la Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti; trupele româneşti au ajuns până în Balcani, unde bulgarii şi sârbii li s-au alăturat; * 20 mai 1595, tratatul de la Alba Iulia, dintre Mihai şi principele transilvan, Sigismund Bathory (dezavantajos pentru Mihai, dar se obţinea sprijinul principelui în confruntarea cu otomanii); * 13/23 1595, victoria de la Călugăreni; * octombrie, 1595, victoria de la Giurgiu; * 1597, pace cu turcii, care-i trimit lui Mihai steag de domnie (recunoscută autonomia ţării, iar obligaţiile materiale ale românilor erau considerabil diminuate); * iunie, 1598, tratatul de la Mănăstirea Dealu, cu împăratul habsburg, Rudolf al II-lea (după semnarea acestui tratat, luptele cu otomanii au reînceput, desfăşurându-se la sud de Dunăre, de unde au fost colonizaţi în Ţara Românească circa 16.000 de ţărani sârbi şi bulgari; * 18/28 octombrie, 1599, victoria de la Şelimbăr, împotriva lui Andrei Bathory şi alipirea Transilvaniei; * 1 noiembrie, 1599, intrarea triumfală a lui Mihai în Alba Iulia; * mai 1600, campania din Moldova, care este supusă, fiind astfel realizată unirea politică a celor trei ţări româneşti; * septembrie, 1600, înfrângerea lui Mihai la Mirăslău, de către nobilimea maghiară cu sprijinul generalului imperial, Gheorghe Basta; * 3/13 august, 1601, Mihai, împreună cu generalul Basta, a obţinut victoria de la Gurăslău (la câteva zile, o solie munteană i-a oferit tronul Ţării Româneşti, recuperat în urma unei răscoale condusă de boierii Buzeşti); * 9/19 august, 1601, Mihai a fost asasinat, pe Câmpia Turzii, din ordinul generalului Basta ţi cu acordul tacit al lui Rudolf al II-lea;- secolul al XVII-lea – statutul Ţărilor Române s-a ameliorat: * obligaţiile materiale au mai scăzut; * statutul de autonomie a fost, în general, respectat de către otomani; * este o perioadă a unor domnii lungi şi strălucite: Matei Basarab (1632-1654), Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714) în Ţara Românească, Vasile Lupu (1634-1653) în Moldova, Gabriel Bethlen (1613-1629) şi Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) în Transilvania;- sfârşitul secolului al XVII-lea şi secolul al XVIII-lea – situaţia politică a Ţărilor Române s-a înrăutăţit, deoarece:

* decăderea Imperiului Otoman devenise vizibilă în urma repetatelor înfrângeri suferite din partea Austriei şi Rusiei, declanşându-se astfel „criza (problema) orientală”, care va pune în evidenţă competiţia dintre puterile europene pentru moştenirea Imperiului Otoman (numai contradicţiile dintre Austria, Rusia Anglia şi Franţa au împiedicat dispariţia statului turc, considerat „omul bolnav al Europei”); * nemaiavând încredere în domnii pământeni, otomanii au instaurat, în Ţara Românească şi Moldova, regimul fanariot, fapt ce a dus la degradarea statutului acestora, scăderea puterii lor militare, cu consecinţe grave: - Ţara Românească şi Moldova au devenit teatru de război în conflictele dintre Rusia, Austria şi Imperiul Otoman, fapt ce a pricinuit mari pagube pentru economia principatelor şi pentru populaţie şi a determinat înapoierea lor economică; - amestecul Rusiei în problemele Ţărilor Române devine tot mai accentuat; - în urma victoriilor obţinute împotriva turcilor, Ţările Române înregistrează grave pierderi teritoriale: Austria anexează Transilvania (pacea de la Karlowitz, 1699), Banatul, prin pacea de la Passarowitz din 1718, Oltenia doar pentru două decenii (1718 1739) şi Bucovina în 1775 prin pacea de la Kuciuk-Kainargi (o pace foarte importantă deoarece consacră: posibilitatea Rusiei de a interveni în teritoriile creştine din Imperiul Otoman precum şi ocuparea Hanatului Crimeei, a teritoriului dintre Bug şi Nistru, Moldova devenind astfel vecină cu Rusia, precum şi dreptul de navigaţie pe Marea Neagră şi Strâmtori; prin această pace se instaurează , de facto, protectoratul rusesc asupra Principatelor), iar Rusia anexează Basarabia, prin pacea de la Bucureşti din 1812; * 1697, o parte a clerului ortodox din Transilvania, în frunte cu mitropolitul Teofil, a acceptat unirea religioasă cu Biserica Romei, iar în anul următor, la Sinodul de la Alba Iulia, mitropolitul Athanasie Anghel şi un grup de 38 de protopopi au aderat la noua confesiune, care va purta numele de greco-catolică sau unită; * 1744, este trimis Curţii de la Viena, de către episcopul unit, Ioan Inochentie Micu, memoriul Supplex Libellus, ce cuprindea cererile românilor transilvăneni; * 1746, în Ţara Românească şi 1749, în Moldova, domnul fanariot, Constantin Mavrocordat, a desfiinţat şerbia sau legarea de glie a ţăranilor; * 1784-1785, răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, care a avut un impact atât de mare, încât împăratul de la Viena, Iosif al II-lea, a trebuit să ia o serie de măsuri în favoarea ţărănimii; * 1791, corifeii Şcolii Ardelene au redactat documentul Supplex Libellus Valachorum, petiţie, dar şi chartă a drepturilor naţionale româneşti; - 1821, revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a cărei importantă consecinţă a fost revenirea la domniile pământene;- 1822, după o pauză de peste o sută de ani, au fost instalaţi domni pământeni: Grigore Ghica (Ţara Românească) şi Ioniţă Sandu Sturdza (Moldova);- 1826, este încheiată la Akkerman, convenţia ruso-otomană, care, printre altele, prevedea alcătuirea unor regulamente de organizare internă a Principatelor, Regulamentele Organice (au fost redactate de două comisii de boieri munteni şi moldoveni, textul lor a fost dezbătut la Petersburg, unde s-au făcut modificări şi apoi au fost supuse aprobării Adunărilor Obşteşti de la Bucureşti şi Iaşi şi ratificării de către Poartă);

- 1828 – 1834, administraţie rusă în Principate, condusă de generalul rus, Pavel Kiseleff, numit preşedinte al divanelor Moldovei şi Ţării Româneşti;- 1829, Tratatul de la Adrianopol, prin care se decidea retrocedarea raialelor către Ţările Române, se instituia oficial, de jure, protectoratul Rusiei asupra Principatelor, se decidea desfiinţarea monopolului otoman asupra comerţului exterior, ceea ce a însemnat pătrunderea în societatea românească e elementelor capitaliste de dezvoltare;- 1831 (în Ţara Românească) şi 1832 (în Moldova) se introduceau Regulamentele Organice, primele constituţii care au funcţionat în Ţările Române;- 1848 – 1849, revoluţia română: * 27 martie, 1848 – adunarea de la hotelul Petersburg din Iaşi, unde va fi elaborat programul Petiţiunea-proclamaţie; * 18 aprilie, 1848 – prima adunare de la Blaj; * 3-5 mai, 1848 – Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, care proclamă independenţa naţiunii române şi adoptă un program în 16 puncte, Petiţiunea Naţională; * 12 mai, 1848 – la Braşov, revoluţionarii moldoveni au redactat programul, Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei; * 17 mai, 1848 – Dieta de la Cluj a votat unirea Transilvaniei cu Ungaria, iar împăratul Austriei a sancţionat acest act, fapt ce marchează atitudinea sa duplicitară în contextul viitoarelor evenimente; * 9 iunie, 1848 – la Izlaz, s-a desfăşurat o adunare, unde Ion Eliade Rădulescu prezintă un program (Proclamaţia de la Izlaz); * 13 iunie, 1848 – ca urmare a declanşării insurecţiei în Bucureşti, în 11 iunie, domnitorul Gheorghe Bibescu a abdicat şi a fugit în Transilvania, ţara fiind condusă de un guvern provizoriu prezidat de mitropolitul Neofit; * august, 1848 – la Cernăuţi, Mihail Kogălniceanu redactează programul Dorinţele partidei naţionale din Moldova; * 13 septembrie, 1848 – armata otomană, comandată de Fuad Efendi, a ocupat Bucureştiul, zdrobind compania de pompieri comandată de căpitanul Pavel Zăgănescu; * septembrie, 1848 – are loc a treia adunare de la Blaj, care hotărăşte organizarea militară a provinciei pentru apărarea împotriva armatelor maghiare; * octombrie, 1848 – iulie, 1849, se desfăşoară un conflict între trupele austriece şi cele maghiare, perioadă în care, românii se retrag în Munţii Apuseni sub comanda lui Avram Iancu şi rezistă atacurilor maghiare; * 2 iulie 1849 – în urma unor tratative desfăşurate între români şi unguri, iniţiate de deputatul român Ioan Dragoş şi continuate cu succes de Nicolae Bălcescu, s-a semnat Proiectul de Pacificare de la Seghedin; acesta recunoştea unele drepturi ale românilor, dar nu prevedea renunţarea la unirea Transilvaniei cu Ungaria; * 1 august, 1849 – forţele militare austriece şi ruseşti au silit armata maghiară să capituleze la Şiria, eveniment care a marcat restaurarea stăpânirii habsburgice asupra Ungariei şi Transilvaniei;- 1853 – 1856, Războiul Crimeii, care a permis transformarea chestiunii româneşti într-o problemă internaţională;- 1856, Congresul de Pace de la Paris, care, printre altele, a decis consultarea românilor în privinţa unirii;

- 1857, Adunările ad-hoc de la Bucureşti şi Iaşi s-au pronunţat categoric, în favoarea unirii Ţării Româneşti şi Moldovei într-un stat numit România, care să fie condus de un prinţ străin „dintr-o dinastie domnitoare a Europei”;- 1858, Conferinţa marilor puteri de la Paris a elaborat un document numit Convenţia de la Paris, o veritabilă constituţie pentru Ţările Române;- 5 şi 24 ianuarie, 1859 – dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza;

- ianuarie, 1859 – februarie, 1866, domnia lui Cuza: * septembrie, 1859 – Marile Puteri au recunoscut dubla alegere a lui Cuza; * sfârşitul anului 1861 – Marile Puteri adunate în Conferinţa de la Constantinopol au convins sultanul să recunoască unirea pe timpul domniei lui Cuza; * 1862, unificarea administrativă şi politică era definitivată (ianuarie, primul guvern unic şi prima adunare unică); * începutul anului 1863, se formează „monstruoasa coaliţie”, o alianţă a forţelor conservatoare şi a liberalilor radicali, care va acţiona pentru înlăturarea lui Cuza; * 1863, Legea secularizării averilor mănăstireşti; * 2 mai, 1864 – Lovitura de stat şi adoptare unui document constituţional numit Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris; * august, 1864, Legea rurală (reforma agrară); * 1864, Legea instrucţiunii publice, adoptarea Codului Civil etc.;- între anii 1863 – 1865, în Transilvania, îşi desfăşoară lucrările Dieta de la Sibiu, prima dietă în care românii erau majoritari;- 10 mai, 1866, Carol I de Hohenzollern a depus jurământul ca principe al României, decis de „a domni ca domn constituţional”;- 1 iulie 1866, prima constituţie internă românească, după model belgian;- 1867, s-a realizat dualismul austro-ungar: autonomia Transilvaniei a fost anulată, ea fiind înglobată în statul ungar;- 1868, Pronunciamentul de la Blaj, document prin care românii urmăreau restaurarea autonomiei Transilvaniei;- 1875, s-a format Partidul Naţional Liberal;- 1876 – 1876, redeschiderea „problemei orientale”, prin declanşarea luptelor antiotomane ale popoarelor din Balcani;- 1877- 1878, Războiul ruso-româno- otoman: * 4 aprilie, 1877 – încheiată Convenţia româno-rusă * 12 aprilie, 1877 – Rusia a declarat război Turciei şi în aceeaşi zi trupele ei au început să treacă Prutul în Moldova; * 9 şi 10 mai, 1877 – Camera Deputaţilor şi Senatul au proclamat independenţa României; * august, 1877, în urma unei telegrame trimise de Marele Duce Nicolae, România începe participarea directă la lupte, la sud de Dunăre (la Plevna – armata română cucereşte reduta Griviţa, înregistrând pierderi foarte mari); * 28 noiembrie, 1877, Plevna a capitulat, Osman Paşa predându-se colonelului român, Mihail Cerchez; * ianuarie-februarie, 1878, Pacea de la San Stefano; * iunie- iulie, 1878, Congresul de la Berlin, prin care, în schimbul unor condiţii, României i se recunoştea independenţa şi stăpânirea asupra Dobrogei;

* noiembrie, 1878 – România preia administraţia Dobrogei;- 1880, s-a creat Partidul Conservator; - 1881, România devine regat;- 1881, partidele naţionale ale românilor din Banat şi Transilvania s-au unit formând Partidul Naţional Român;- 1883, România a aderat la Tripla Alianţă, alături de Germania, Austro-Ungaria şi Italia;- 1892, Memorandum-ul, care a reprezentat apogeul luptei de emancipare a românilor ardeleni, din sec. al XIX-lea şi care a proiectat problema românească în conştiinţă europeană;- 1912, primul război balcanic, între statele balcanice şi Turcia, care este înfrântă şi nevoită să-şi cedeze toate teritoriile europene;- 1913, al doilea război balcanic, în care Bulgaria luptă cu fostul inamic, dar şi cu foştii aliaţi şi în care se implică şi România, împotriva Bulgariei; aceasta din urmă este înfrântă, iar pacea se încheie la Bucureşti (România primeşte Cadrilaterul);- Războiul pentru întregirea naţională: * 1914, atentatul de la Sarajevo este folosit ca pretext pentru declanşarea Primului Război Mondial (1914 – 1918); * 21 iulie, 1914, Consiliul de Coroană de la Sinaia hotărăşte neutralitatea ţării; * iulie, 1914 – august, 1916, perioada de neutralitate; * 27 septembrie, 1914, regele Carol I moare, locul lui fiind luat de către nepotul său, Ferdinand I; * 4 august, 1916, Tratatul de alianţă între România şi Antantă (Anglia, Franţa, Rusia, Italia); * 15 august, 1916, intrarea României în război; * toamna lui 1916, armatele române suferă înfrângeri, 2/3 din teritoriul ţării este ocupat, inclusiv capitala; regele, guvernul, armata şi o parte din populaţie se retrag în Moldova; * 1917, vara – victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz; * aprilie, 1918, pace separată cu Puterile Centrale, la Bucureşti (o pace foarte grea pentru România, nerecunoscută de rege); * 28 octombrie, 1918, România a reintrat în război de partea Antantei, trecând pentru a doua oară Carpaţii, în Transilvania;- Marea Unire din anul 1918: *Unirea Basarabiei cu România: - martie, 1917 – formarea Partidului Naţional Moldovenesc; - 20 octombrie, 1917 – crearea Sfatului Ţării; proclamarea autonomiei Basarabiei; - 2 decembrie, 1917 – este proclamată Republica Democratică Moldovenească; - 22 ianuarie, 1918 – este proclamată independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti; - 27 martie, 1918 – Sfatul Ţării hotărăşte unirea Basarabiei cu România; * Unirea Bucovinei cu România: - 14 octombrie, 1918 – se formează Adunarea Constituantă şi Consiliul Naţional;

- 12 noiembrie, 1918 – Consiliul Naţional stabileşte instituţiile autonomiei Bucovinei; - 15 noiembrie, 1918 – Congresul General al Bucovinei votează unirea cu România; * Unirea Transilvaniei cu România: - 29 septembrie, 1918 – Declaraţia de la Oradea în care, printre altele, era enunţat dreptul la autodeterminare; - octombrie, 1918 – se constituie organul politic unic al românilor din Transilvania, alcătuit din câte şase membri din fiecare partid (P.N.R. şi P.S.D.), numit Consiliului Naţional Român Central (C.N.R.C.); - 5 noiembrie, 1918 – este adresat lumii civilizate, manifestul C.N.R.C. Către popoarele lumii, care demonstrează opiniei publice mondiale că unirea Transilvaniei cu România este voinţa întregii naţiuni române; - 7 noiembrie, 1918 – C.N.R.C. convoacă o mare adunare la Alba Iulia; - 1 decembrie, 1918 – Adunarea Naţională de la Alba Iulia hotărăşte unirea Transilvaniei cu România; la adunare au participat peste 100.000 de oameni li 1228 de delegaţi aleşi;………………………………………………………………………………………………- 10 decembrie, 1919 – s-a semnat Tratatul de la Saint-Germain, prin care se recunoştea apartenenţa Bucovinei la România;- 29 decembrie, 1919 – primul Parlament al României Mari a votat legile prin care era ratificată unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România;- 4 iunie, 1920 – Tratatul de la Trianon recunoştea unirea Transilvaniei cu România;- 28 octombrie, 1920 – un alt tratat, semnat la Paris, însemna recunoaşterea unirii Basarabiei cu România de către Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia;- România în perioada interbelică: * 1921 – România, Cehoslovacia şi Iugoslavia au format o alianţă ce urmărea promovarea cooperării între statele semnatare pe baza respectării graniţelor stabilite de tratatele de pace, numită Mica Înţelegere sau Mica Antantă; * 1921 – în ideea realizării unor alianţe regionale, România a încheiat o alianţă cu Polonia, reînnoită în 1926; * 1921 – Partidul Socialist a fost transformat în Partidul Comunist din România (P.C.R.), care în 1924 a fost scos în afara legii, reintrând în legalitate în 1944. A reprezentat extrema stângă în viaţa politică a României; * 15 octombrie, 1922 – la Alba Iulia a avut loc încoronarea regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani ai României Mari; * martie, 1923 – elaborată o nouă Constituţie; * 12 decembrie, 1925 – prinţul Carol, aflat în străinătate, a trimis o scrisoare regelui Ferdinand, prin care îl anunţa că renunţă la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei; Parlamentul a ratificat acest act la 4 ianuarie 1926; * 1926 – a fost semnat tratatul de alianţă dintre România şi Franţa, care prevedea consultări reciproce între cele două state în caz de atac neprovocat; Marea Britanie nu a luat în calcul încheierea unei alianţe cu România; * 1926 – un alt tratat a fost semnat între România şi Italia, care prevedea ajutor reciproc în cazul unui atac al unui alt stat. Întrucât, în scurt timp, Italia a recunoscut şi încurajat pretenţiile revizioniste ale Ungariei, acest tratat a devenit inoperant;

* 1926 – apare cel de-al doilea mare partid de guvernământ, Partidul Naţional Ţărănesc, adept al democraţiei ţărăneşti şi al unui stat naţional ţărănesc, care se baza pe „supremaţia poporului asupra individului”; * 1927 - moare regele Ferdinand, urmat, la câteva luni, de I.I.C. Brătianu (Mihai, fiind minor, ţara a fost condusă de o regenţă); * 1927 – apare Legiunea Arhanghelului Mihail, formaţiune politică de extremă dreaptă; * 1928 – România a sprijinit semnarea Pactului Briand – Kellog, prin care se interzicea folosirea războiului pentru rezolvarea problemelor între state; * 8 iunie, 1930 – Parlamentul l-a proclamat rege pe Carol al II-lea, ce revenise pe neaşteptate în ţară, începând astfel perioada Restauraţiei (1930-1040); * 1930 – apare Garda de Fier, formaţiune de extremă dreaptă, care a devenit o mişcare de masă, progresând în alegerile parlamentare de la 1% în 1931 la 15,58% în 1937; * 1933 – între semnatarii Convenţiei de definire a agresiunii şi a teritoriului, la Londra, s-a numărat şi România. Teritoriul era definit ca pământul pe care se exercită autoritatea unui stat, ceea ce în concepţia lui Nicolae Titulescu, însemna o recunoaştere indirectă a apartenenţei Basarabiei la România (în 1924, refuzase recunoaşterea apartenenţei Basarabiei la România); * 1934 – prin pactul semnat de Grecia, Iugoslavia, Turcia şi România, s-a constituit Înţelegerea Balcanică sau Antanta Balcanică; * 1936 – Nicolae Titulescu şi ministrul de externe sovietic, Maksim Litvinov au încheiat un protocol privind pactul de neagresiune dintre România şi U.R.S.S. În acesta se specifica faptul că graniţa României este la Nistru, ceea ce ar fi însemnat recunoaşterea apartenenţei Basarabiei la România. Demiterea lui Titulescu din fruntea ministerului de externe român a fost pretextul folosit de sovietici pentru a nu semna pactul de asistenţă mutuală cu ţara noastră; * 1937 – au loc alegerile care au reprezentat un test critic pentru democraţie. Greşelile făcute de partidele istorice tradiţionale, P.N.L. şi P N Ţ., au făcut ca extrema dreaptă să câştige teren considerabil (legionarii au ieşit pe locul al III-lea, cu 15,58% din voturi);- România în perioada regimului de autoritate monarhică al lui Carol al II-lea (februarie1938 - septembrie 1940): * februarie, 1938 – Carol impune o nouă Constituţie, conform căreia regele devenea un factor politic activ. El participa efectiv şi legal la activitatea de guvernare. * 23 martie, 1939 – România a semnat un acord economic dezavantajos cu Germania; * 23 august 1939 – între Germania şi U.R.S.S., spre surprinderea generală, s-a încheiat aşa-numitul Pact Ribbentrop – Molotov (Tratatul de neagresiune germano-sovietic), act cu consecinţe funeste în relaţiile internaţionale (inclusiv pentru România); * 1 septembrie 1939 – a izbucnit al Doilea Război Mondial; * 26 iunie, 1940 – nota ultimativă trimisă de guvernul sovietic, prin care se cerea României să cedeze către U.R.S.S., Basarabia şi Bucovina de Nord cu Ţinutul Herţa;

* 30 august, 1940 – Germania şi Italia au impus României „Dictatul de la Viena”, prin care ţara noastră era silită să cedeze Ungariei nord-vestul Transilvaniei;- România în perioada regimului Antonescu (septembrie 1940 – august 1944): * 4 septembrie, 1940 – Carol al II-lea l-a numit prim-ministru pe Ion Antonescu; * 5 septembrie, 1940 – Antonescu a cerut şi a obţinut de la rege puteri depline în conducerea statului, după care, în aceeaşi zi, i-a cerut categoric acestuia să abdice şi să părăsească ţara; * 6 septembrie, 1940 – Carol a renunţat la tron în favoarea fiului său Mihai; * 14 septembrie, 1940 – s-a format un nou guvern, care a reprezentat un compromis între Antonescu şi legionari (legionarii se vor dovedi parteneri incompetenţi şi iresponsabili, fapt ce a dus la divergenţe de fond cu Antonescu); * 23 noiembrie, 1940 – România a aderat la Pactul Tripartit, format din Germania, Italia şi Japonia; * 21-23 ianuarie, 1941 – s-a desfăşurat rebeliunea legionară, care însă a fost înăbuşită de armată; * 27 ianuarie, 1941 – după ce a încercat să formeze un guvern de uniune naţională (liderii P.N.L. şi P.N.Ţ. au refuzat, ca şi în septembrie, colaborarea cu un regim autoritar), Antonescu a constituit un guvern format din 25 de militari şi 8 civili; * 22 iunie 1941 – la câteva ore după ce începuse invazia germană a Uniunii Sovietice, regele Mihai şi Ion Antonescu au proclamat începerea războiului pentru eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de sub ocupaţia sovietică, fapt întâmplat la 26 iulie 1941, după care armata română a luptat dincolo de Nistru, în Crimeea şi apoi la Stalingrad şi în Caucaz (participarea armatei române dincolo de Nistru se explică prin considerente militare, dar şi politice, Antonescu având convingerea că în schimbul sprijinului economic şi militar oferit de România, Germania va retroceda ţării noastre nord-vestul Transilvaniei); * august 1941 – ianuarie 1944 – teritoriul dintre Nistru şi Bug a intrat în administraţia românească, fiind folosit pentru deportarea evreilor şi ţiganilor, unul din aspectele negative ale participării României la cel de-al Doilea Război Mondial; * primăvara anului 1943 – convins că Germania nu poseda forţa militară pentru a învinge Uniunea Sovietică şi că trebuie găsite alte mijloace pentru a proteja ţara noastră împotriva unei invazii a Armatei Roşii, mareşalul Antonescu l-a autorizat pe Mihai Antonescu, adjunct al preşedintelui Consiliului de Miniştri, să iniţieze contacte cu Marea Britanie şi Statele Unite (Antonescu încerca acum protejarea României de „marele pericol”din est); la rândul ei opoziţia, condusă de Iuliu Maniu şi C.I.C.Brătianu, a întreprins negocieri cu Aliaţii, dar cu ştirea lui Ion Antonescu, la Cairo (conduse de prinţul Barbu Ştirbei şi de Constantin Vişoianu); aceste negocieri nu au avut un rezultat concret, ceea ce a dus la lovitura de stat; - 23 august 1944 – lovitura de stat, realizată cu sprijinul regelui Mihai, al armatei şi al partidelor politice (P.N.Ţ., P.N.L., P.S.D. şi P.C.R.), când Ion Antonescu a fost înlăturat de la putere; - 23 august 1944 – 30 decembrie 1947 – România în perioada tranziţiei spre comunism: * impunerea regimului comunist s-a realizat în mai multe etape: 1) Acţiuni diplomatice – conform înţelegerilor dintre marile puteri, România a fost lăsată în sfera de influenţă a Moscovei; astfel, prin Acordul procentajelor din

octombrie 1944, dintre Churchill şi Stalin, România este lăsată în proporţie de 90 % în sfera de influenţă a U.R.S.S.; Convenţia de armistiţiu va fi transformată de către Stalin, într-un cadru legal pentru a-şi atinge obiectivele politice în România; 2) Prezenţa Armatei Roşii în România – aceasta ocupase România după 23 august 1944, dar era considerată „armată eliberatoare”; ea a jucat un rol esenţial în instaurarea regimurilor de „democraţie populară” în toate statele din sud-estul Europei, folosindu-se de comunişti; 3) P.C.R. a fost folosit ca element esenţial în politica lui Stalin, prin: a) crearea unor coaliţii, cu dizidenţe ale partidelor democratice, cum a fost Blocul Naţional Democrat (B.N.D.), care includea şi dizidenţe ale P.N.L. şi P N.Ţ., şi Frontul Naţional Democrat (F.N.D.) format din P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor; partidele istorice refuzând să participe la guvernare, se va ajunge la căderea primului guvern Sănătescu (oct. 1944); F.N.D. intră în al doilea guvern Sănătescu, unde vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri a fost Petru Groza, precum şi în guvernul Rădescu, prin deţinerea unor ministere-cheie (ex. justiţia, educaţia, internele, transporturile); b) crearea „coaliţiei false” – la 6 martie 1945 se formează guvernul Groza, controlat de comunişti, guvren format la presiunea U.R.S.S., prin Andrei Vâşinski; 4) Manipularea opiniei publice – se realizează păstrându-se aparenţele, acţiunile ilegale fiind păstrate secrete (ex. falsificarea alegerilor parlamentare din noiembrie 1946); 5) Înlăturarea ultimelor instituţii ale regimurilor democratice – la 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost obligat să abdice; * 12 septembrie 1944 – s-a încheiat armistiţiul cu Naţiunile Unite: - se cerea guvernului român să se angajeze în efortul de război cu cel puţin 12 divizii de infanterie; - se permitea deplasarea liberă a Armatei Roşii pe teritoriul ţării; - sprijin militar şi logistic operaţiunilor Aliaţilor împotriva Germaniei şi Ungariei; - România îşi asuma povara de a plăti despăgubiri care se ridicau la 300 de milioane de dolari către Uniunea Sovietică; - abrogarea Dictatului de la Viena şi redobândirea Transilvaniei de Nord, singurul punct favorabil pentru România; * 25 octombrie 1944 – a fost eliberat în totalitate teritoriul naţional, iar în continuare, până la încheierea războiului, trupele române au participat la lupte în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria; * 6 martie 1945 – impunerea guvernului Petru Groza, controlat de P.C.R. şi susţinut de sovietici, guvern care , în februarie 1946, va fi recunoscut de către S.U.A. şi Marea Britanie; * iulie 1945 – iau fiinţă într-o serie de ramuri industriale, primele întreprinderi mixte româno-sovietice, sovromuri, care, până în 1956, când au fost desfiinţate, au funcţionat exclusiv în profitul U.R.S.S.; * august 1945 – ianuarie 1946 – se desfăşoară „greva regală” – regele refuză să ratifice actele guvernului, dar fără consecinţe reale; * 19 noiembrie 1946 – falsificarea alegerilor în favoarea comuniştilor; * 10 februarie 1947 – se încheie Tratatul de pace de la Paris – deşi România a angajat în războiul împotriva Germaniei peste o jumătate de milion de militari, pierzând o treime din trupe, nu i-a fost recunoscut statutul de cobeligeranţă; acest fapt a permis

Uniunii Sovietice să impună României mari despăgubiri de război şi grele condiţii de ordin economic; se recunoştea apartenenţa Transilvaniei la statul român; * iulie – octombrie 1947 – dizolvarea P.N.Ţ. şi procesul liderilor săi; * 30 decembrie 1947 – abdicarea silită a regelui Mihai;- România în perioada comunistă şi a Războiului Rece : * Război rece (1947 – 1991) – confruntare deschisă care s-a dezvoltat după al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse: grupul statelor comuniste, în frunte cu U.R.S.S. şi cel al statelor democratice, în frunte cu S.U.A.; la nivel politico-militar a fost o confruntare între N.A.T.O. şi Pactul de la Varşovia; * Regimul lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948 – 1965), care a cunoscut două etape: 1) Perioada stalinizării(sovietizării), cuprinsă între anii 1948 – 1960, caracterizată prin supunere totală faţă de Moscova, atât pe plan intern cât şi extern: - februarie 1948 – s-a format Partidul Muncitoresc Român, prin „înghiţirea” de către P.C.R. a P.S.D., partidul tradiţional al stângii româneşti (secretar general a fost ales Dej); - februarie 1948 – România a semnat cu U.R.S.S. un tratat de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală valabil pe 20 de ani, urmat de înţelegeri asemănătoare cu Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria; - aprilie 1948 – prima Constituţie comunistă; - iunie 1948 – legea naţionalizării întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, din minerit şi transporturi; - iunie 1948 – Iugoslavia a fost exclusă din Cominform*, iar Dej s-a angajat într-o campanie prin care critica atitudinea lui Tito (comunismul iugoslav construit de Tito nu corespundea viziunii sovietice); * Cominform – Biroul de informaţii al partidelor comuniste, care avea scopul de a controla strâns, evoluţia ideologică şi politică a statelor şi partidelor participante; sediul Cominformului a fost stabilit la Belgrad, dar după excluderea Iugoslaviei sediul a fost transferat la Bucureşti; organizaţia s-a dizolvat în 1956; - august 1948 – este creată Direcţia Generală a Securităţii Poporului (D.G.S.P.), după model sovietic, jucând rol de Poliţie politică; - august 1948 – legea cultelor (Biserica greco-catolică a fost desfiinţată, 600 de preoţi uniţi au fost arestaţi, iar Biserica ortodoxă fiind deposedată de toate bunurile sale, a devenit dependentă de stat); - ianuarie 1949 – a luat naştere Miliţia noului regim; - ianuarie 1949 – se creează Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.); - martie 1949 – a fost adoptat programul de transformare socialistă a agriculturii prin trecerea la colectivizare şi desfiinţarea chiaburimii, ducând la distrugerea structuri tradiţionale a satului românesc; - iunie 1949 – 1952 – s-a desfăşurat „fenomenul Piteşti”; - septembrie 1952 – a fost adoptată o nouă Constituţie; - martie 1953 – moare Stalin; - octombrie 1954 – este judecat şi executat Lucreţiu Pătrăşcanu;

- mai 1955 – s-a semnat Tratatul de Prietenie, Colaborare şi Ajutor Reciproc sau Tratatul de la Varşovia, de către ţările din Europa răsăriteană, aflate în sfera de influenţă a U.R.S.S.; a fost replica imediată a primirii Germaniei de Vest în N.A.T.O., forat încă din 1949; - decembrie 1955, România a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite (O.N.U.); - octombrie – noiembrie 1956, Dej s-a implicat împotriva revoltei anticomuniste din Ungaria; - iunie 1958 – trupele sovietice sunt retrase de pe teritoriul României; - 1958, este arestat Toma Arnăuţoiu, iar în 1960, Gheorghe Arsănescu (conducători ai rezistenţei anticomuniste din munţi); amândoi sunt condamnaţi la moarte şi executaţi; - după 1958, comerţul românesc a fost treptat reorientat spre Occident, în timp ce firmele apusene se anunţau dispuse să acorde credite României; 2) Perioada 1960 – 1965, relativă îndepărtare de Moscova şi o reorientare a politicii interne şi externe: - are loc o relativă liberalizare a învăţământului şi culturii; - eliberaţi deţinuţii politici (1962-1964); - reluate legăturile cu Occidentul; - noiembrie 1963 – se semnează la Belgrad un acord româno-iugoslav privind construirea şi exploatarea sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier; - 1964 – România s-a opus Planului Valev - a fost un proiect de organizare economică a ţărilor comuniste est - europene, care prevedea specializarea respectivelor economii pe anumite ramuri de producţie, României revenindu-i rolul de ţară preponderent agricolă; - aprilie 1964 – Declaraţia cu privire la poziţia P.M.R. în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale (pe scurt, Declaraţia din aprilie), prin care România proclamă principiile suveranităţii şi independenţei naţionale, neamestecului în treburile interne, avantajului şi respectului reciproc; - 19 martie 1965 – încetează din viaţă Ghe. Ghe. Dej; * Regimul lui Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989): - august 1965 – este adoptată o nouă Constituţie, care a proclamat Republica Socialistă România; P.M.R. a revenit la denumirea de P.C.R.; 1) Perioada 1965 – 1971, de liberalizare a regimului, pe plan intern şi de câştigare a simpatiei Occidentului, pe plan extern: - 1966 –vizita premierului chinez, Zho Enlai, în ţara noastră; - 1967 - reluarea legăturilor cu Republica Federală Germania şi cu Israelul, fapt ce a determinat simpatia Occidentului faţă de România; - 1967 – are loc între 5-10 iunie, Războiul de şase zile (statele arabe obţinuseră retragerea trupelor O.N.U. de la frontierele arabo-israeliene şi cu toate semnele indicau iminenţa unui atac arab, Israelul a reacţionat atacând Egiptul, Siria şi Iordania, a căror armată a fost distrusă în mai puţin de o săptămână; Israelul a ocupat mai multe teritorii aparţinând statelor arabe; întrunite într-o conferinţă a partidelor comuniste, la Berlin, statele Tratatului de la Varşovia, plus Iugoslavia, au primit din partea U.R.S.S., propunerea adoptării unei rezoluţii în care să se condamne Israelul

ca stat agresor; România nu a fost de acord cu această propunere şi a adus critici statelor arabe pentru erorile comise); - 1968 – opoziţia faţă de invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, pentru înăbuşirea Primăverii de la Praga, o puternică revoltă anticomunistă; - 1968 – preşedintele Franţei, Charles de Gaulle, a vizitat România; - după acest eveniment, apare pericolul unei invazii sovietice în ţara noastră, fapt pentru care România va promova o doctrină militară diferită de cea a Tratatului de la Varşovia, numită „războiul întregului popor”; - 1969 – vizita la Bucureşti a preşedintelui american, Richard Nixon; - după 1969, România şi-a creat propria industrie de apărare, şi-a organizat forţele armate după propriile regulamente şi a refuzat prezenţa inspectorilor sovietici; - sfârşitul anilor 60, pe fondul poziţiei antisovietice în politica externă, România şi-a îmbunătăţit relaţiile cu S.U.A.(relaţiile bune avute atât cu S.U.A. cât şi cu China, au permis României să îndeplinească un rol de canal de comunicare între cele două state până la istoricul moment al reluării relaţiilor diplomatice americano-chineze, în 1972, când Richard Nixon vizitează China); 2) Perioada 1971 – 1989, de instaurare a unui regim personal, punându-se accent pe cultul personalităţii: - schimbările acestea au loc după vizitele lui Ceauşescu în China şi Coreea de Nord; - Tezele din iulie 1971 – era lansată „revoluţia culturală”, prin care se trece la ideologizarea tuturor sectoarelor vieţii sociale; - 1972 – România a devenit membră a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale; - 1975 - România a semnat Acordul de la Helsinki, în care erau afirmate unele principii în relaţiile internaţionale; - 1975 – a vizitat România, preşedintele american, Gerald Ford; - 1977 – greva muncitorilor din Valea Jiului; - 1979 – România a adus critici agresiunii sovietice în Afganistan, considerată o aventură care a dus la o nouă criză în relaţiile internaţionale; - la sfârşitul anilor 70, România a intrat într-o criză economică prelungită din cauza mai multor factori; - în preajma anului 1980, relaţiile cu Occidentul sunt mult mai reci (cauza – încălcarea sistematică a drepturilor omului, fapt ce determină scăderea popularităţii lui Ceauşescu pe plan extern şi izolarea României în relaţiile internaţionale, de către statele occidentale); - noiembrie 1987 – protestele muncitorilor de la Braşov; - 1988 – S.U.A. au votat pentru suspendarea clauzei naţiunii celei mai favorizate în raporturile comerciale cu România; - decembrie 1989 – căderea lui Nicolae Ceauşescu.