imnul lautei romanesti - wordpress.com...3 tabel cronologic 1786 }n familia paharnicului toma...
TRANSCRIPT
Constantin
IMNUL L{UTEI ROM~NE+TI
STAMATI
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ................................................................................... 2Tabel cronologic ........................................................................................ 3
PROCUV~NTARE ..................................................................................... 7
POEZII
IMNUL L{UTEI ROM~NE+TI ................................................................ 13FIICA LUI DECEBAL +I ARMIN C~NT{RE|UL ...................................... 15DRAGO+ ................................................................................................ 25SENTINELA TABEREI DE LA COPOU LA 1834 ...................................... 37DORUL DE PATRIE ................................................................................ 41UN ROM~N }NSTR{INAT ..................................................................... 51EROUL CIUB{R-VOD{. FABULA FABULELOR VECHIPOPULARE SAU ROLANDO FURIOS MOLDOVENESC .......................... 52GAFI|A BLESTEMAT{ DE P{RIN|I .................................................... 121C~NTECUL GAFI|EI ............................................................................ 129ROMAN DIN VRANCEA }N ORA+UL IA+I ........................................... 130CE ESTE FLUTURUL ............................................................................ 140SAFO ................................................................................................... 141CRUCELI|A SO|IEI MELE ................................................................... 148}NSU+I }N SINGUR{TATE .................................................................... 150T~NGUIREA ........................................................................................ 151EPITAFUL ............................................................................................ 153PORUMBI|A STINGHER{ ................................................................... 153LAUDA LUI DUMNEZEU ...................................................................... 154}N|ELEPCIUNEA LUI SOLOMON ........................................................ 158DIALOGUL UNUI HOLTEI CU UN BOIERENA+ AVUT,}NSO|IT CU O CUCOAN{ DE }NALT NEAM ....................................... 167P{G~NUL CU FIICELE SALE ............................................................... 182
LUNTREA PE USCAT ........................................................................... 215}NCHISUL C{TRE UN FLUTURE CE INTRASE }NCASTELUL S{U ................................................................................... 216H{ULITUL }NCHISULUI ...................................................................... 219OMUL +I CERUL ................................................................................. 219OMUL +I P{M~NTUL .......................................................................... 222B{TR~NE|ILE ..................................................................................... 225PENTRU S{RACI ................................................................................. 226OMUL ONEST ..................................................................................... 229STEJARUL SINGURATIC ...................................................................... 230ARDEREA IA+ULUI LA 1822 ............................................................... 232ZBUR{TORUL LA Z{BREA ................................................................. 235SC{LD{TOAREA UNEI CUCOANE ROM~NCE ................................... 238TIMPUL TRECUT ................................................................................. 239ROAG{-TE PENTRU MINE .................................................................. 241
FABULE
MASCURII }N VIE ................................................................................ 242LEUL +I |~N|ARUL ............................................................................ 245M{GARUL }MPODOBIT ...................................................................... 246PRIETE+UGUL C~NESC ...................................................................... 247R{PITORUL ......................................................................................... 250ASLANA+ CEL BOGAT +I MOMI|A LUI ............................................... 251CIUMA DOBITOACELOR ..................................................................... 253B{TR~NUL |{RAN +I MOARTEA ....................................................... 257DOMNIA ELEFANTULUI ...................................................................... 258FRUNZELE +I R{D{CINA ................................................................... 259G~+TELE ............................................................................................. 261LEUL LA V~NAT .................................................................................. 262VULTURUL +I PAING{NUL.................................................................. 263DRUME|II +I C~INII ........................................................................... 265
MINCINOSUL ...................................................................................... 266VULTURUL +I ALBINA ......................................................................... 268|{RANII +I P~RAIELE ......................................................................... 270|~N|ARUL +I P{STORUL ................................................................... 271LUPUL +I P{STORUL .......................................................................... 272MOTANUL +I BUC{TARUL .................................................................. 273
ALTE SCRIERI
SUCEAVA +I ALEXANDRU CEL BUN }N SECOLUL AL XV ..................... 275CUM ERA EDUCA|IA NOBILILOR ROM~NI, }N SECOLUL TRECUT,C~ND DOMNEAU FANARIO|II }N |AR{ ............................................ 285GENIUL VECHI AL ROM~NILOR +I ROM~NII DE AST{ZI ................... 301
Note ..................................................................................................... 309Referin\e critice .................................................................................... 314
2
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele pentru edi\ia de fa\[ au fost selectate =i ]ngri-
jite de cercet[torul literar Vasile Ciocanu, c[ruia ]i apar\in
de asemenea tabelul cronologic =i ]ntocmirea referin\elor
critice respest`nd ]n temei originalul, au fost efectuate
totodat[ modific[ri ]n textele incluse ]n carte ]n sensul
aplic[rii normelor ortografice actuale, urm[rindu-se astfel
]nlesnirea lecturii.
Coperta: Isai C`rmu
ISBN © «LITERA»
CZU
CUPRINS
3
TABEL CRONOLOGIC
1786 }n familia paharnicului Toma Stamati vede lumina zilei fiulConstantin, probabil la Hu=i.
1806 20 noiembrie C. Stamati intr[ ]n serviciul vistieriei Principatu-
lui Moldovei ca slujba= de cancelarie.
1808 27 iunie Aceast[ dat[ o are manuscrisul Galatia. Tragodiep[storeasc[ a domnului Florianu, traducere din grece=te —prima ]ncercare literar[ cunoscut[ a lui C. Stamati. }n 1813
aceea=i oper[ a scriitorului francez Stamati o t[lm[ce=te de peoriginal.
1812 Odat[ cu anexarea teritoriului dintre Prut =i Nistru la Imperi-
ul rus familia Stamate=tilor, ca =i alte familii boiere=ti ceaveau mo=ii ]n Basarabia, se stabile=te cu traiul la Chi=in[u.
1812 16 noiembrie — 1828 6 aprilie
C. Stamati lucreaz[ ]n instan\ele administrative =i judec[tore=tiale regiunii. Pentru s`rguin\a =i capacit[\ile de care a dat
dovad[ la ]ndeplinirea obliga\iilor de serviciu i se confer[ ran-gul de consilier titular (1818) =i e decorat cu ordinul sf. Ana
de gradul III (1826).
1817 7 mai }nceteaz[ din via\[ Toma Stamati.
1820—1823 }n ace=ti ani Stamati l-a cunoscut personal pe A. S. Pu=kin,
exilat ]n Basarabia. S-au p[strat m[rturii despre ]nt`lnirile =idiscu\iile ]ntre\inute de Stamati cu poetul rus, din opera c[ruia
CUPRINS
4
va traduce poemul Prizonierul din Caucaz sub titlul Prizoni-erul la cerchezi =i fecioara cerchez[ (1824).
1826 26 septembrie Se c[s[tore=te cu Ecaterina, una din fiicele c[mi-narului Tudorache Ciurea, proprietar de mo=ii pe ambele maluriale Prutului.
1828 4 mai La Chi=in[u ]n familia lui C. Stamati se na=te viitorulprozator =i dramaturg Constantin Stamati-Ciurea.
1830 20 februarie }n “Albina rom`neasc[“ vede lumina tiparuluit[lm[cirea poeziei lui G. Derjavin Dumnezeu sub titlul Od[c[tre Dumnezeu. Traducerea se datora lui C. Stamati, dar s-apublicat sub numele lui N. Dimachi, care introdusese ]n textulpoetului basarabean substan\iale modific[ri =i care text ajunsesela redac\ie ca apar\in`nd lui N. Dimachi. Traducerea a maiap[rut ]n crestoma\ia lui I. Ghinculov Colec\ie de opere =itraduceri, ]n proz[ =i ]n versuri, pentru exerci\ii ]n limbavalaho-moldav[ (SPg, 1840).
1830 iulie Vizit`nd iarmarocul de var[ de la F[lticeni, Stamati aluat cuno=tin\[ de “urm[rile desfr`nate ale junimii de atun-cea”, precum men\iona el mai t`rziu, care l-au determinat s[scrie schi\a Geniul vechi al rom`nilor =i rom`nii de ast[zi.
1834 18 martie }n suplimentul la nr. 29 al “Albinei rom`ne=ti” vedelumina tiparului poezia Str[jariul taberii (ulterior Sentinelataberii de la Copou la 1834), ]nso\it[ de o scrisoare a autoru-lui “c[tre cinstita redac\ie”, dezvoltat[ mai t`rziu ]n schi\aDomnul Moldovei, Marele +tefan al VI, =i bravul s[u hatmanArbore.
1834 19 martie C. Stamati e ales membru de onoare al Societ[\iimedico-istorico-naturale din Ia=i. Cu aceast[ ocazie GheorgheAsachi ]i expediaz[ diploma =i o scrisoare, ]n care, printrealtele, ]=i exprim[ din partea societ[\ii speran\a de a se foloside r`vna =i de dragostea scriitorului basarabean “pentru toatecele ce pot spori binele patriei”.
5
1835 9 februarie Se stinge din via\[ Ecaterina, la v`rsta de numai30 de ani. Sub impresia acestei grele pierderi Stamati scrie
poeziile }nsu=i ]n singur[tate, Porumbi\a stingher[, Epitaful=. a.
1837 Se c[s[tore=te cu Suzana, fiica boierului bucovinean AndreiGafencu.
1838 19 noiembrie }n “Foaie pentru minte, inim[ =i literatur[“ din
Bra=ov apare ]n traducerea lui Stamati discursul Cuv`nt c[treucenicii =coalei \inutului Hotin, ru=i =i moldoveni..., rostit de
A. H`jdeu la 25 iunie 1837. Discursul va mai fi tip[rit ]n
“Curierul rom`nesc” din 21 =i 23 ianuarie 1839, apoi ]n edi\ieaparte la Ia=i (1855) =i, par\ial, ]n “Lepturariu rum`nesc” (t.
IV, p. I), Viena, 1864.
1839 }n vara acestui an Stamati se afl[ ]n Bucovina, viziteaz[ m[-
n[stirea Putna =i vechea cetate de scaun a Moldovei Suceava.Impresiile din aceast[ c[l[torie =i medita\iile scriitorului asupra
trecutului =i st[rii din prezent a \[rii =i-au g[sit reflectare ]neseul Suceava =i Alexandru cel Bun ]n secolul al XV-lea.
1840 }n revista “Dacia literar[“ pe lunile martie-aprilie apare po-emul Gafi\a blestemat[ de p[rin\i =i o traducere din Hugo
Floarea c[tre flutur. C`ntecul Gafi\ei c[tre cucona=ul s[u.
1841 2 decembrie Este ales corespondent al Societ[\ii de istorie =iantichit[\i din Odesa.
1843 La Cantora Foiei S[te=ti a lui M. Kog[lniceanu se public[ ]nedi\ie aparte poemul Povestea povestelor, intitulat ulterior
Eroul Ciub[r Vod[. Fabula fabulelor vechi populare sau Ro-lando furios moldovenesc.
1850 }n “Analele Societ[\ii de istorie =i antichit[\i din Odesa” se
public[ articolul Despre Basarabia =i cet[\ile ei vechi.
1853 }n “Almanah pentru rom`ni”, supliment la “Calendar pe anul
6
1853”, apare adaptarea din V. Jukovski Fiica lui Decebal =iArmin c`nt[re\ul.
1854 }n “Almanah pentru rom`ni”, supliment la “Calendar pe anul1854”, apare schi\a Suceava (Suceava =i Alexandru cel Bun]n secolul al XV-lea).
1855 V[d lumina tiparului poeziile Stejarul singuratic (]n “Calen-dar pentru poporul rom`nesc pe anul 1855”), Groaza la 1822(ulterior Arderea Ia=ului la 1822, ]n “Foiletonul Zimbrului”,nr. 2 din 30 ianuarie), Dorin\[ sau videnie (]n “FoiletonulZimbrului”, nr. 5 din 20 februarie).
1859 Apare edi\ia a doua a “Daciei literare” cu poemul Gafi\a bles-temat[ de p[rin\i =i Floarea c[tre flutur. C`ntecul Gafi\eic[tre cucona=ul s[u.
1863 Din acest an dateaz[ eseul +tiin\i filologice =i istorice.
1866 }n “Ateneul rom`n”, nr. 6—7, este retip[rit poemul Dorin\[sau videnie (Dorul de patrie).
La 22 aprilie ]mpreun[ cu Alexandru H`jdeu =i cu Ion Str[jescueste ales membru al Societ[\ii literare rom`ne, viitoarea Acade-mie, din care se retrage ]ns[ din cauza s[n[t[\ii, ]n locul lui— r[mas vacant — fiind ales un alt basarabean, +tefan Gonata.
1868 La ]nceputul anului la Ia=i vede lumina tiparului volumul desintez[ al scriitorului Muza rom`neasc[. Compuneri origina-le =i imita\ii din autorii Europei, editor fiind Teodor Codrescu.
1869 12 septembrie C. Stamati se stinge din via\[. A fost ]nmorm`n-tat la Ocni\a.
7
PROCUV~NTARE
[[[[[la Muza rom`neasc[. Compuneri originale=i imita\ii din autorii Europei]]]]]
“Nimic pentru noi =i totul pentrupatrie”.
(Cuvinte neuitateale dlui Barbu Catargiu1)
Tot omul e dator \[rii sale cu persoana =i averea sa.O=teanul patriot ]=i r[pune via\a pentru \ara sa, dreg[torulcivil nu-=i cru\[ s[n[tatea pentru \ara sa, c[lug[rul cu-vios petrece ]n singur[tate, rug`ndu-se pentru m`ntuireapoporului \[rii sale, plugarul aduce banul s[u ]n vistieria\[rii sale; eu ]ns[, fiind din copil[rie ]nstr[inat din vecheamea patrie, Moldova, unde m-am n[scut, nu avui nici unprilej s[-i aduc vreun folos; am socotit deci s[-i h[r[zescde departe umilitul rod al ]ndeletnicirilor mele, ca o p`rg[mul\umitoare =i pentru ca s[ r[m`ie o urm[ c[ am fost =ieu odinioar[ fiul Moldovei.
Vai de omul care tr[ie=te numai pentru sine, def[im`ndoriginea na\iunii sale, unul ca acesta, ca =i cosmopolitullainic =i egoist, zice: “Acolo e patria mea, unde pot s[tr[iesc bine, iar murind eu toat[ lumea moare cu mine”.Acesta e un fiu ingrat ce mu=c[ m`na care l-a hr[nit;
CUPRINS
8
acesta tr[ie=te ]n \ar[ ca tr`ntorul ]n stup; =i, ]n fine,acest fel de parazi\i trebuie interi\i din \ar[, c[ci ei corumppatriotismul celorlal\i cet[\eni. Eu a=a g`ndesc desprerom`nii, ce tr[iesc numai pentru sine, ]ntocmai ca ebreii=i al\i venetici, ce se oplo=esc ]n \[rile rom`nilor numaipentru al lor interes =i-=i bat joc de Rom`nie... Deci criti-ca aceasta nepl[cut[ va atinge numai pe acei care nu vo-iesc s[ fac[ ceva pentru muma patrie, c[reia ]i sug laptele.
Am ]ntrebat pe mul\i din rom`ni dac[ aceea ce amscris eu ]nsumi sau am imitat din al\i autori poate fi defolos sau de stric[ciune compatrio\ilor mei, =i unii mi-aur[spuns cu ironie: c[ dac[ folos nu va aduce, cel pu\in vaadormi pe-acei ce nu pot dormi noaptea; iar al\ii le-aucriticat cu rezon, zic`nd c[ eu le-am scris dup[ idioma =iortografia veche a limbii serbo-rom`ne, introdus[ la noi]n secolul 14-lea. +-aceasta este adev[rat!!!... Eu scriu ]nBasarabia, patria mea cea nou[, unde locuiesc de la 1812=i unde nu s-a putut introduce studiul =i ]n\elegerea dia-lectului neolatin2 de acum al Rom`niei; acest dialect re-format, ce ]nflore=te ]n ]nvecinatele cu Basarabia \[rirom`ne, noi, basarabenii, nici ]l =tim, nici ]l prea ]n\elegem,fiind mai cu totul latinizat, ba nici putem citi (afar[ deun mic num[r, =i acela cu greu) c[r\ile scrise cu stilul =iortografia aceasta nou[... +i ]ndr[znesc a zice c[ nici \[ra-nii rom`ni din Moldo-Valahia nu le prea ]n\eleg.
}n considera\iunea acestor ]mprejur[ri nime nu tre-buie a-mi imputa c[ scriu ca un autor popular, rustic,mai mult pentru acei ce sunt deprin=i cu stilul vechi alrom`nilor, care a fost =i este limba mea matern[ =i co-mun[ pentru noi to\i, p`n[ la ]nceputul reformelor ]nRom`nia. Iar nu pentru ]nv[\a\ii rom`ni de acuma, carecu dezgust au criticat ortografia =i cacofonia acestui stil
9
]n elegia mea Gafi\a, tip[rit[ la 1840 ]n Ia=i3, c`nd, dincontra, noi, scriitorii rom`ni, c`\i mai suntem ]n Basara-bia, s-ar c[dea s[ fim asculta\i cu indulgen\[, c[ci ]n altfel ne pierdem curajul a mai scrie sau speran\a c[ va citicineva ceea ce am scris.
}ns[ pe mine =i dec`t critica filologilor m-a uimit maimult, c`nd m[ aflam ]n Ia=i, o alt[ ]mprejurare =i maitrist[, c[ci cu ochii mei am v[zut sute de tomuri dincompunerile moldo-valahilor =-a rom`nilor din Ardeal, maidemne dec`t ale mele, mucez`nd la un bibliopol de-acolo,necump[rate, poate =i necitite de nime (dar foarte l[udatede to\i); nu =tiu la Bucure=ti =i ]n \ara Ardealului cum vafi, pe c`nd la librarii francezi, tot de-acolo, nu ajungeauprin m`inile rom`nilor romansurile =i poeziile aduse de laParis =i Bruxella. A=adar, hot[r`sem s[ arunc ]n foc totce am scris. }ns[ tocmai atuncea mi se ]nf[\i=eaz[ unamic, c[ruia spuindu-i ce g`ndeam s[ fac, el m-a ]ncura-jat, aduc`ndu-mi aminte de o fabul[ persan[, “precum c[odinioar[ o pic[tur[ de ap[ c[z`nd din nori se t`nguiaamar, ]n cursul s[u spre p[m`nt, c[ are s[ pice =i s[ semistuiasc[ ]n ad`ncimile oceanului zic`nd: “Vai mie! ce]nsemnez eu, o pic[tur[, ]ntr-un noian ca oceanul! Cinem[ va =ti sau m[ va sim\i c[ a= fi fost =i eu odat[ ]nlume? Vai mie!” Dar tocmai atuncea durerosul geniu alnu =tiu c[ruia bramin, ce dup[ r[posarea lui se suia de lap[m`nt spre ceruri auzind bocetul bietei pic[turi, a j[lit-o, a prins-o ]n palma sa =-a aruncat-o ]n scoica unei stri-dii. Deci acea pic[tur[ cu timp s-a pref[cut ]n cel maifrumos m[rg[ritar al R[s[ritului ce a ajuns spre podoabacoroanei Marelui Mogol”. A=adar, aceast[ frumoas[ fabu-l[ mi-a insuflat o speran\[, c[ de=i ]n \ara noastr[ nicibramini, nici stridie, nici ocean, nici mogoli nu se afl[,
10
dar tot poate s[ se g[seasc[ ]ntre rom`ni vreun geniugeneros care s[ ocroteasc[ modestele mele opere, nu ca s[se poat[ preface ele ]n m[rg[ritar, neav`nd acele merite,ce ca s[ fie m[car odat[ citite.
Eu =tiu c[ critica celor scrise de mine va fi iar[=i curezon, fiindc[ eu am scris versuri =i proz[ nu chiar dup[regulele poetice sau gramatice de-acuma ale Rom`niei, cea=a simplu precum le-am deprins din copil[rie, ]n stilulplebei, =i precum iubirea c[tre patria mea cea veche ainspirat =-a ]nv[p[iat fantazia mea, mai ales fiindc[ ]nMoldova =i Valahia, de c`nd au ]nceput a domni greciifanario\i =i p`n[ la c[derea lor, ]n urma Eteriei, =colirom`ne nu se aflau dec`t numai grece=ti, =i literaturarom`n[ era cu totul necultivat[ =i nesuferit[ la curteafanario\ilor*, pentru aceea [ne] av`nd noi literatur[ na\i-onal[ p`n-]n timpurile aceste mai de pe urm[, cum o aualte popoare mai fericite, pe care studiind-o se cultiv[talentul, se dezvele=te fantazia unui autor nou p`n[ ajungea-i egala sau a =i ]ntrece pe predecesorii s[i, de-aceea, zic,nu se vor g[si ]ntre scrierile mele compuneri originale alefantaziei mele, ce eu am imitat mai mult pe autorii Eu-ropei =i am cules din ei c`te ceva ce mi-a p[rut mai aproapede sim\irile rom`nilor =i mai conform cu gustul compa-trio\ilor mei. Dar apoi care din autorii lumii n-au fostplagiari ori compilatori, ca noi, scriitorii rom`ni, sau nus-a pov[\uit cu acele ce au scris al\ii ]naintea lor, afar[ deOmir =i Moisi, carii, cu anticul lor geniu, r[sp`ndesc =ip`n-ast[zi lumina tuturor c[rturarilor lumii, inspir`ndu-
* Eu am scris o satir[ comic[ cum era ]nv[\[tura nobililor rom`ni ]ntimpul domnilor fanario\i ]n Moldo-Valahia sub titlu Neneaca, cucona=ulei =i dasc[lul, ]nchipuind c`t am putut moralul ce insufla boierii copiilorlor pe-atuncea.
11
le =i ]nv[p[indu-le fantazia, a=a precum =i vechiul psal-mist =i proroc David a ]nv[\at pe om cum s[ se roage luiDumnezeu =i pe care to\i teologii imit[ =i p`n-acum.A=adar, Virgiliu ]n Eneida sa imit[ Iliada lui Omir; Ari-osto s-a pov[\uit ]n Rolando cu n[lucirile Odiseei lui Omir;Tasso, ]n Ierusalima deliberat[, a ]mprumutat multe dinAriost; iar un episod din Tasso =i Cartea facerei lui Moisiau fost tema unei poeme ]ntregi a lui Milton, ]n minunat-ul s[u Raiul pierdut; Voltaire =i Racine, ]n tragediile lor,au imitat pe Euripides, pe Sophocles =i pe Shakespeare;Bulwer, ce a descris n[molirea Pompeii, a imitat pe vech-iul Plinie; Walter Scott s-a ]nchipuit cu Egmontul luiGoethe; Lord Byron ]n Dimonul s[u a imitat pe Mephistofe-les al lui Goethe; dar apoi =i Goethe ]n c`ntecul lui Me-phistofeles imit[ pe Shakespeare. Asemenea =i noi, rom`nii,]n cele mai multe scrieri =i fabule am imitat pe autoriistr[ini. }n fine, =tiut este c[ to\i cei mai faimo=i autori,c`nd au vrut s[ scrie ceva eroic — dumnezeiesc — str[lucit,iar[=i au sorbit idei din anticele izvoare de lumin[ ale luiOmir, Moisi =i David.
Apoi de la mine =i al\ii ca mine rom`ni cine poate s[cear[ de-a dreptul multe =i clasice inven\iuni originale alenoastre f[r[ s[ imit[m pe al\i autori =i cine poate s[ pre-tind[ poezii =i proz[ f[r[ de meteahn[, mai ales c`nd euscriu ]n limba veche popular[, ce este at`t de m[rginit[ =iamestecat[ cu idiomul slavon, introdus la noi dup[ seco-lul al 14-lea, precum vorbe=te cu mai multe argumentedespre aceasta =i mult stimatul =i ilustru filo-rom`n D.Edgar Quinet, ]n disserta\iunea sa asupra rena=terei lite-raturii =-a limbii rom`ne ]n opul s[u: Rom`nii Principate-lor Unite (traduc\iune), tip[rit ]n Ia=i la 1856.4
12
A=adar, nu cere\i mult de la mine, des\[ratul din Mol-dova ]n copil[ria mea5, pentru c[ eu n-am ]nv[\at scolas-tic ex professo6 =i de-aceea scriu fire=te =i liber, ca =i c`ndv-a= vorbi, imit din cele ce au compus al\ii, dar c`teodat[am scris =i de la sine-mi aceea ce mi-a insuflat instinctul=i s[lb[t[cita muz[ rom`neasc[, ce odinioar[ era domesnica]namoratului Ovidie, agronomului Virgilie, bl`ndului Ora-\ie, mult sim\itorului Tibil, elegiacului Proper\iu =i altorasemenea autori romani. Scriu ca s[ se zic[ c[ am tr[it =ieu ]n lume, =i proza mea, ca =i versurile mele f[r[ de rimesunt rustice precum vorbeau =i scriau vechii romani.
Asculta\i dar[ cu indulgen\[ s[lbatica mea muz[, pre-cum asculta\i cu mul\umire r[sunetul coardelor l[utaru-lui, el v[ c`nt[ fire=te =i f[r[ de note, dar trist, p[tima=,a=a precum fantazia lui ]l ]nsufle\eaz[.
L[sa\i versurile =i proza mea s[ se r[t[ceasc[, s[ curg[neregulat ca v`ntul, norii =i p`raiele... +i de-ar fi r[spl[-tirea mea ca =i a albinei c[reia ]i r[pim rodul, f[r[ a-imul\umi, eu ]ns[ ca servul credincios ]ntorc talentul vecheimele patrii =i zic:
Sum mul\umit, ca albina, de am putut cu a mea gur[S[ pun ]n fagurii no=tri de miere o pic[tur[...+i ]n fine:Quod potui feci faciant meliora potentes...7
CAVALERUL C. STAMATI
autor popular
13
P O E Z I I
IMNUL L{UTEI ROM~NE+TI*
O, l[ut[ a Moldovei! tu ai fost de tot uitat[}n creanga Dumbr[vii Ro=ii** ce rom`nul h[ule=te,+i care umbrea cu faim[ s`nta ap[ a Sucevei,Cruntat[ ]n multe r`nduri de-al neamicilor s`nge...V`ntul cl[tina odat[ m`ng`ios a tale coarde;Dar curp[nul zaluziei, ]ntinz`nd vi\ele sale,S-au suit cu sume\ie, s-au ]nc`lcit printre ele.O, l[ut[ rom`neasc[! cine poate s[ de=tepteDup[ timpuri vechi trecute ]nc`nt[torul t[u sunet!Sau vei fi cu-ndelungare acolo ]n frunzi= mut[???
* L[uta (Luth) era un fel de scripc[ cu dou[ sau trei coarde, pe carecu m`na dreapt[ se ]nv`rtea o roat[, ce zb`rn`ia pe coarde, iar cu m`nast`ng[ l[utarul c[lca cu degetele tonurile c`ntecului s[u, =i de aceea dinvechi se numea la rom`ni muzican\ii l[utari, iar mai pe urm[, ie=ind dinmod[ l[uta, s-au primit ]n loc scripca sau vioara =i s-au numit muzican\iiscripcari.
** Dumbrava Ro=ie, ]n Bucovina, unde este p[durea Co\manu, s-aunumit a=a dup[ o crunt[ b[t[lie ce au avut +tefan cel Mare cu craiulle=esc Ioan Albreht la 1497 [c`nd] au nimicit toat[ oastea lui =i apoi au]njugat la pluguri 20 000 prizonieri le=i, cu care au arat c`mpul =i ausem[nat ghind[, unde =i ast[zi dumbrava de stejar ce au crescut dins`ngeroasa s[m`n\[ se nume=te P[durea Ro=ie; iat[ dar[ monumentulfiresc =i nepieritor al lui +tefan.
CUPRINS
14
Ori c`nd vei face tu iar[=i ca s[ z`mbeasc[ eroulDe pl`nsul =i ]ngrijirea logodnicei p[r[site!!!
O, l[ut[ a Moldovei! odat[ ]n \ara noastr[Tu \ineai hangul triste\ei la a domnilor ospe\e;C`nd l[utarul-maestru amesteca al t[u sunetCu al oaspe\ilor c`ntec, tu consolai cu duin\[Dragostea misterioas[ a rom`ncelor fecioare.Tu celebrai cu putere biruin\ele faimoase,Tu fr[gezeai ca un farmec pe rom`nii cei mai aprigi,Tu umpleai de b[rb[\ie pe cei frico=i ]n r[zbeluri;Iar c`nd t[cea l[utarul, to\i se scufundau ]n g`nduri,C[ci ca tine cine altul, o, l[ut[ m`ng`ioas[,Putea serba mai bine statornicia fecioarei+-a eroului izb`nd[, c`nd s-]ntorcea din o=tire!
O, l[ut[ a Moldovei! mai de=teapt[-te o dat[!Oric`t de ne]ncercat[ este m`na ce s-atingeDe-a tale-nc`ntate coarde, de=teapt[-te, o, l[ut[!M[car c[ eu abia numai pot s[ scot oare=ce sunet,F[r’ de gust, f[r’ de-armonie din ruginitele coarde,Care nu este ]n stare s[ ]nsufle\eze ]nc[A patrio\ilor inimi, =i eroicele pildeA str[mo=ilor cei demni s[ nu uit[m niciodat[...A= fi fericit eu ]ns[ dac[ al t[u antic sunetAr face-acum s[ r[sar[ inima celui ce-ascult[...O, l[ut[ a Moldovei, ce s[ d=tep\i ai putereA rom`nului sim\ire, ajut[ geniei mele!!!
Este de luat aminte ce minuni nu au f[cut muzica dec`nd este lumea, c[ci Orfeu1 (zic grecii) au ]mbl`nzit culira sa pe cumplitul Pluton2 de i-au eliberat din iad peiubita sa Euridica.
15
David au potolit cu organele m`nia lui Saul3.Timotei au =tiut cu arfa s[ ]nsufle\eze ]n marele Alex-
andru curajul =i ]ndurarea. Irodia4 au =tiut cu c`ntecul s[nimiceze respectul ce avea Irod c[tre s`ntul Ioan Bote-z[torul =i s[-i d[ruiasc[ capul s`ntului.
Sultanul Amurat al IV5, ce =i-au ucis fra\ii, at`ta s-aup[truns de un c`nt[re\ os`ndit la moarte, c[ au pl`ns =i i-au d[ruit via\a. Mul\i oameni mu=ca\i de gadini veninoa-se, precum de mu=c[tura tarantelei, spun c[ s-au lecuitcu muzica.
Imnurile ]ndurau dumnezeirea.C`ntecul adoarme pe cel bolnav =i pe prunci ]n leag[nul
s[u. H[ulitul totdeauna au fr[gezit pe ho\ul rom`n.Apoi ce n-ar izbuti ]n Rom`nia muzica dac[ ar fi culti-
vat[... c[ci poezia f[r[ muzic[ este ca un corp f[r[ desuflet, ca bujorul f[r[ de miros, ca frumoasa fecioar[f[r[ de sentiment, ca un t`n[r nobil f[r[ de educa\ie.
FIICA LUI DECEBAL+I ARMIN C~NT{RE|UL
[Traducere-adaptare a baladei Eolova arfa
de V. Jukovski]
Eroul Daciei,Decebal faimosul, avea o cetate,
Scaunul cr[iei,Ce umbrea subt d`nsa r`u limpede foarte.
}mprejur, pe d`mburi,Codrii s-]ndesa,
CUPRINS
16
Florile pe \[rmuri}n luciul apei viu se rev[rsa.
C`nd gonea din munteDecebal, eroul, cu c`ini ]ndr[zne\i,
Pe ur=i, vieri =i ciute,Pe domnii p[durii, pe cerbii m[re\i,
De-al cornului \ip[tCodrul r[suna,De-al c`inilor \`hnet
Lini=tea pustiei din somn se scula.
Iar c`nd ]n cetateCrai =i domni la benchet era-nvita\i
Din \[ri dep[rtate,El cu de cerb coarne de d`nsul v`na\i
+i arme-nvechiteA str[mo=ilor s[i,Ca un semn de cinste
Pe pere\i de-a r`ndul punea prin od[i.
De-a lor b[rb[\ieCu chef dup[ mas[ Decebal rostea
+i cu sume\ieSpre vechile arme ochii-= \intea;
Zale blehuiteCu-ad`nci s[p[turi,Palo=e zim\ite,
Coifuri cioc`rtite de multe lovituri.
Fiica lui, Minvana,}mpodobea ]nc[ palatul domnesc...
Precum neguri toamna
17
De zori aurite mun\ii ]nv[lesc;Ale ei cosi\e}n r[scol c[dea,Ca de aur vi\e,
+i pe piept =i spate se ]nv[luia.
Cu gale=[ lene,Patim[ ascuns[ ochii ei rostea.
Printre negre gene,Ce ca dou[ raze inimi r[zb[tea,
Sunet de izvoar[Se p[rea vorbindGura de foc par[,
Iar bunul ei suflet toate cov`r=ind.
Minvanei frumoaseIi mersese vestea =i prin alte \[ri,
+i prea mul\i cercaseTineri s[ o ceie, =i de neam boieri;
Dar m`ndrul ei tat[De d`n=ii r`dea...C`nd cu a lui fat[
Armin c`nt[re\ul pe-ascuns se vedea;
Prea frumos la fa\[,Chiar ca =i o roz[, acel t`n[r om
C`nta cu dulcea\[,Dar de soi nu mare, nici fecior de domn.
Minvana uitaseAl s[u neam ]nalt,C[ci s-]namorase,
Ea, neprih[nit[, de prostul amat...
18
Deci pe-a nop\ii frunte,C`nd discul de aur al lunii plutea
+-a lacului undeDulcele ei raze tremur`nd cl[tea,
De pe deal cetatea,Pe mal copaci de=iUmbre culca noaptea,
Pe luciul apei ca mari urie=i.
Un izvor din munteCurgea pe aproape de-un stejar tufos,
Ce era a multeMistere ascunse martor credincios;
C[ci subt el MinvanaTrist[ se primbla,A=tept`ndu-l sara;
Iar de fric[ mare abia c`t sufla!
Cu arfa strunit[Venea la Minvana subt stejar Armin;
Firea adormit[...A lor inimioar[ se bucur[ lin;
Aerul r[coare,Stelele clipeau+i la \[rmu=oare
Valurile apei ]ncet pliosc[iau.
Iar ]ntr-o sar[Armin =i Minvana, m`hni\i am`ndoi,
De valuri se miar[Ce lucea la lun[, zic`nd mai apoi:
19
MINVANA
Ah! vezi c`t d-]n prip[P`raiele curg!
ARMIN
A=a anii-n clip[Fericirea noastr[ o r[pesc, o duc.
MINVANA
De ce g`nduri tristePentru anii grabnici ce trec, se sf`r=esc?
O, drag[ iubite,Cu dragoste anii =i via\a r[pesc.
ARMIN
Minvan[! Minvan[!Eu sunt c`nt[re\,Iar tu de soi doamn[,
Str[mo=ii t[i falnici, tat[l m[re\...
MINVANA
Ce-mi pas[ de cinste!Dragostea ta numai, c`nt[re\ smerit,
Mult mie iubiteCov`r=e=te cr[iia =i domnescul drit,
De ce cu m`hnireS[ mai t`nguimA noastr[ fericire!
Las-anii s[ treac[, noi veseli s[ fim.
20
ARMIN
O, voi dulci minuteFericirii mele, voi trece\i cur`nd,
Iar inima simteSoarta ce m-a=teapt[, zorile sosind;
C[ci zi de s-arat[,Sunt nefericit,Ea ]i doamn-]ndat[,
Iar eu, c`nt[re\ul de soi, ]njosit.
MINVANA
Las’ s[ se reverseZorile pl[cute de care vorbe=ti;
Las’ s[ luminezeLumea ]ntru care tu, Armin, tr[ie=ti;
Cu domne=ti odoareM`ini de voi fi eu,A mea inimioar[
+i ochii la tine vor fi, scumpul meu...
ARMIN
Te las s[n[toas[,Amat[ Minvan[! c[ci la r[s[rit
Ziua se revars[+i a dimine\ii v`nti=or eu simt.
MINVANA
O, nu, \i se pare,P]n’m`ini este mult,Nu-i de ziu[ zare,
+i nici simt c[ trage c`t de pu\in v`nt.
21
ARMIN
Parc[ se trezir[}n cetate oameni — aud c[ =optesc.
MINVANA
O, nu, se cl[tir[Pe crengi p[s[rele, de se cig[lesc.
ARMIN
Iat[ de zi zare.
MINVANA
Oh, sufletul meu!...
ARMIN
De ce simte oareInima triste\e =i-mi veste=te r[u?
Deci apoi ]=i leag[Arfa de o creang[ c`nt[re\ul trist.
(C[tre arf[)
Fii pentru a mea drag[Amanetul nop\ii ce m-au fericit!
A ta r[sunareSun[ m`ng`iosDe-a mea trist[ stare,
+i ad[-i aminte de-al ei credincios.
(C[tre Minvana)
22
O, Minvan[ dulce,La sunetul arfei ]ndat[ s[ sose=ti,
Ca m[car atunceaCu-a lui Armin umbr[ s[ te-nso\e=ti,
C[ci de nime fric[Eu atunci ne-av`nd,Nici trupesc nimic[
Intr`nd cu via\a toate-n morm`nt...
Toate... dar nici moarteaAmorul t[u numai nu mi-l va r[pi,
+-al meu suflet poate+i ]n ceea lume de a te iubi;
Pe stejar las martorCe-acum ne umbre=te
+-a v`ntului aburCe duios prin strune viind ne boce=te.
T[c`nd ]=i \intir[Ochii s[i pe g`nduri c[tr-a sa amat[,
+i parc[-i vestir[Glas c[ ea de d`nsul va fi dep[rtat[.
Deci pe ea fierbinte}n bra\e str`ng`nd,Apoi cu pas iute
Armin ca o umbr[ s-au dus l[crim`nd.
Luna se ive=teSub arbori Minvanei, Armin au fugit,
Vai! =i ea sim\e=teC[-n veci fericirea lor au pierit,
Afl`nd a ei tat[C[ s-au ]nt`lnit,
23
Pe Armin ]ndat[Peste m[ri departe l-au =i urgisit.
Sara, diminea\a,Sub stejar Minvana l[crim`nd g`ndea...
+i ei cu dulcea\[Numai izvora=ul din deal r[spundea.
Dar ]n zadar pl`ngeAl s[u sor\ amar;C`nt[re\ul dulce
Nu va a=tepta-o de-acum sub stejar.
Toamna pe r[coareUn v`nti=or sara stejarul cl[tea,
+i a sa suflareSe juca prin coarde, iar arfa t[cea,
Prim[vara dulce}n fine sosindVia\[ aduce
}nfrunzind p[durea, c`mpul ]nflorind;
Iat[ =i apusulCu-a soarelui raze mun\ii poleia,
Luna dup[ d`nsulNegur[ =i rou[ lin ]mpr[=tia,
Iat[, pe cer v`n[tStelele clipesc,Al apelor sunet,
Frunzele =i v`ntul dorm, se lini=tesc.
Minvana, m`hnit[,Sub stejar cu g`ndul ]n loc dep[rtat;
24
Firea adormit[,Deodat[, obrazul pl`ns... =i-nfocat;
Oarece sim\ire+i f[r-a fi v`ntFrunza se cl[tir[
+i pe l`ng[ arf[ o umbr[ zbur`nd...
+i iat[ t[cere,Trist se r[sunar[ de-un zgomot duios,
Precum adiereaZefirului sara sufl[ m`ng`ios;
Ea se sp[im`ntar[V[z`nd umbra lui,“Au murit! strigar[,
De-acum sunt pierdut[, c[ci dragul meu nu-i...”
+i de chinuri greleC[zu ca o moart[ pe udul p[m`nt,
+i suspin cu jale}n coardele arfei r[sun[ ]n v`nt;
Iar c`nd se trezir[Din le=inul greuZiua se ivir[
+i t[cur[ toate ]mprejurul s[u.
De-atuncea m`hnit[Ea numai c`t noaptea sub stejar =edea,
L`ng[ arfa trist[,+i la ceea lume ne-ncetat g`ndea
Ca-n etern s[ poat[Cu Armin tr[i...Atuncea deodat[
+i arfa r[spunse c[ a=a va fi.
25
“O, dragilor strune!Suna\i... iat[, ceasul cel de-apoi sosi,
C[ci am[r[ciuneFloarea vie\ii mele de tot ve=teji;
+i m`ine crudul tat[Va pl`nge amarG[sindu-m[ moart[,
Dar ale lui lacrimi vor fi ]n zadar...”
Au murit Minvana!!!Deci c`nd pe v[i, ape, negura c[dea
+i ca prin fum toamnaLuna f[r’ de raze ro=ie plutea,
Atunci gem[nateDou[ umbre vin,Salt[-nturlocate,
Stejarul se mi=c[, arfa sun[ lin.
DRAGO+
Balad[
Ochii min\ii mele ]nd[r[t se uit[,R[zb[t`nd prin p`cla trecutelor seculi;Deci ridic voalul vechimei b[tr`ne+i Drago= s-arat[ pe cal de minune.
Pe al lui coif luciu s-]nv[luiesc pene,+i s[ge\i c[lite r[sun[ ]n tulb[-i,El zboar[ c[lare pe =es ca un vifor,}n zale porumbe, cu de o\el palo=.
CUPRINS
26
Soarele apune dup[ ]nalt munte,Sara se ridic[ din ad`nci pr[p[stii,Eroul ajunge ]n pustiii codri+i printr-a lor v`rfuri abia vede cerul.
Furtun[ grozav[ pe aripi negrite,Dinspre apus vine v`jiind ]n aer,V[ile suspin[, codrul clocote=teStejari de ani sute sc`r=nesc s[ se rump[.
De ploaie =i vifor nu-i ad[postire,+i nici c[ se vede de om locuin\[,Ci prin ]ntuneric printre crengi departeC`nd =i c`nd clipe=te o de foc lumin[,
Cu speran\[ mare =i ]ndr[zne\ suflet,Eroul prin codru drept c[tre foc merge;La un r`u ajunge ce spumegat curge,+i pe \[rmuri vede o veche cetate.
V`n[t[ v[paie dintr-]nsa clipe=te,Care se prevede ]n apa ce curge,Iar prin fere=ti umbre c`nd =i c`nd s-arat[+-]n[untru url[ suspinuri =i vaiet.
Cu gr[bire sare de pe cal eroul+i merge la poarta de scai ]mbulzit[,Izbe=te ]ntr-]nsa cu de o\el lance,+i de buhnet \ip[ coabele ]n codru.
}n cetate focul se stinge ]ndat[+i lumina piere ]ntru ]ntuneric,
27
Urletul st`mpe=te, suspinarea tace,Furtuna se-ntart[ =i ploaia spore=te.
S`lnica izbire bra\ului puternicBirui t[ria por\ilor de schij[,Z[vorul se farm[ =i \`\`na geme,Ne]nfrico=atul Drago= ]n ea intr[;
Cu sabia goal[ gata s[ loveasc[,Pip[ind el umbl[ singur prin cetate;Ad`nc ]ntuneric, t[cere mocnit[,Numai prin fereste v`j`ie=te v`ntul;
Atunce eroul furios strigar[:“Fermec[tor m`r=av, blestemate Vron\o!Tu m[ faci s[ umblu r[t[cit prin lume,C[t`nd pe Dochia r[pit[ de tine.
Trecut-am p[m`nturi =i pustii n[mornici,Ucis-am mul\ime de cr`ncene fiare,St`rpit-am din lume ho\i =i t`lhari aprigi,C[t`nd pe Dochia r[pit[ de tine.
Unde \i-i l[ca=ul, o, du=mane Vron\o?}n bizunie, pe=teri, ]n codrii n[mornici,}n f[r’ de fund hrube, ]n hiola m[rii,Te ascunzi cu d`nsa, cu a mea Dochie?
Geniu r[u =i cr`ncen al Daciei mele!Afl`ndu-\i l[ca=ul =i ]n tartar,Din piept ]\i voi smulge inima ta neagr[,Ca s[ scap de tine pe a mea Dochie”...
28
Deci t[c`nd eroul, l-au cuprins somn dulce;Culcu= ]i a=terne osteneala-noapte,+i nelep[d`ndu-=i armele =i coifulPe scutar cu capul el ad`nc adoarme.
II
Viforul st`mpe=te, cerul senineaz[,Stelele pier toate de-a zorilor fric[;A soarelui raze chiar ca de foc suluriAprind r[s[ritul; =i Drago= tot doarme.
Soarele se urc[ pe-a cerului bolt[,Amiaz[zi arde cu de v[p[i raze,Iar din brazi prin coaj[ smoal[ l[crimeaz[,+i eroul Drago= tot greu ]nc[ doarme.
Domnitoarea nop\ii, luna m`ng`ioas[,R[s[rind se uit[ holbat peste codri,+i din a sa urn[ se revars[ rou[,Iar eroul Drago= tot greu ]nc[ doarme.
Negrea\a s-]nal\[ pe bolta cereasc[ —Ad`nc ]ntuneric — sosi miezul nop\ii,Se trezi eroul din al s[u somn tare+i se minuneaz[ cum de ]nc[-i noapte!
Dar tr[sni deodat[ tunet prin cetate,Ce zguduie zidul, d`rd`iesc fereste,+i ]n ]ntuneric fulgerul clipe=te,Sala lumineaz[ de focuri ciudate.
29
Se deschid cu buhnet u=ile la sal[,Se arat[ umbre tot ]n giulgiuri albe,Cu f[clii aprinse aduc`nd scheleteCu-a lor m`ini uscate o racl[ de spij[.
}n mijlocul s[lii au pus ele racla,Capacul ]n prip[ s[ri de pe d`nsa;+i tricolici negru fiorosul Vron\a,Astrucat ]ntr-]nsa, privea slut cu ochii.
Deci cr[p[ podeala, =i focul din tartarCu clocot =i buhnet au zbucnit afar[+i, c[lind sicriul ca ro=ul j[ratic,Din ad`nc oftar[ Vron\a al gheenei.
}n ochii s[i aprigi, s`ngero=i, s[lbaticiSe vedea durere, pizma =i urgia,+i cl[bucii negri clocoteau ]n baft[-i,C[ci afurisitul ]nc[ nu pierise.
Apoi cele stafii de m`ini s-apucar[,H`rc`ind cu urlet, chiuind cu hohot,+i cu bucurie turbat[, dr[ceasc[,Conjur`nd sicriul, ca ]n iad jucar[.
Cu-a=a ]ng[imare trecu ele noaptea,Chiuind mai stra=nic, de vuia cetatea.Dar c`nt`nd de trei ori vestitorul zilei,Pierir[ ]n clipal[ stafiile, racla.
Deci t[cere mare ca ]n \intirimuri,+-ad`nc ]ntuneric se f[cu ]n sal[;
30
Iar Drago= se miar[ de cele ce vede,Neput`nd a crede ochilor s[i ]nsu=i.
Dar ]n prip-aude ]nc`nt[tor fluier;Muzice=ti organe r[sunar[-n aer,O rum[n[ raz[, cr[p`nd bolta s[lii,Goni cu priin\[ noaptea-ntunecat[.
Un prea u=or nour de aburi cu mirosCe mi=c[ r[coare un v`nti=or proasp[t,Plutind lin ]n aer aduce pe d`nsulO z`n[ pl[vi\[, patroana Moldovei.
Ale ei ve=minte, mai alb dec`t crinul,Colanul pe coapse-i ardea ca rubinul;}n ochii s[i veseli lucea bun[tatea,Precum salt[ dulce steaua dimine\ii.
Cu prietenie zei\a gr[ir[:“Rom`nule triste, supune-te soartei+i m`ntuie \ara de-un neamic m`r=av,De Vron\a p[g`nul, ce m[car c[ moartea
L-au tr`ntit ]n fundul iadului amarnic,+-a gheenei gur[ l-au sorbit ]n secoli,Unde-al smoalei clocot, al focului vuiet+i a lui suspinuri sunt ]ntrulocate,
Dar el de Dochia se ]nsufle\eaz[,C[ci el al ei s`nge suge de tr[ie=te,Ca =i tricoliciul, ]ns[ din iad furiiSunt noaptea trimise ca s[-l schinjuiasc[.
31
Deci cu curaj du-te la a ta Dochie,Du-te peste codru c[tre miez de ziu[+i-n =es de nisipuri, pe a m[rii \[rmuri,Vei g[si cetatea de doi zmei p[zit[.
Iat[, ]\i dau \ie un ]nc`ntat fluier,El poate s[-nchid[ a zmeilor gur[.Dar de vrei s[ scape scumpa ta Dochie,S[-i ver=i al ei s`nge, a=a-i voia soartei”...
Muzica-nc`ntat[ iar[= r[sunar[+i se ridicar[ zei\a pe nour;Iar Drago= r[mase privind dup[ d`nsa,}ncremenind ]nc[ de ceea ce-aude.
+i \iind ]n m`n[ fluiera=ul z`nii,De smarand scump foarte, cu suspin strigar[:“O, dar de pieire al fermec[toareiCe-mi d[ pe Dochia v[rs`nd al ei s`nge;
O, nu! m[ cutremur de menirea soarteiS[ p[trund eu ]nsumi inima Dochiei!!!”Dar Drago= se pleac[ hot[r`rei z`niiNumai ca s[ surpe a lui Vron\a farmec.
+i chiar s[ nu poat[ s[ scape Dochia,Dar va cerca Drago= cu orice primejdiiS[ sfarme cetatea — temni\a Dochiei,S[ ucid[ zmeii m[car el s[ piar[...
32
III
Deci c`nd r[s[ritul cu-a soarelui razePoleia cu aur zorile =i codrul,Pe calul s[u Drago= c[tre miez de ziu[Furios porne=te, chiar ca o furtun[;
Iar de tronc[nitul potcoavelor grele}n mun\i se r[sun[, st`nca sc`nteiaz[,Lunca clocote=te =i de colb v`rtejuriSe suie ca st`lpii unde calc[ calul.
+i ie=ind eroul din mun\i =i pr[p[stii,Ajunge ca v`ntul ]n c`mp de nisipuri,Ce se dezvele=te ca =i oceanul,A c[ruia margini cu marea s-]ncheag[.
Iar v`ntul nu mi=c[ acele nisipuri+i z[duh fierbinte usuc[ g`tlejul;Nu-i de leac verdea\[, nu-i de izvor stigl[,Ce firea ]i moart[ ca =i \intirimul.
Nu-i m[car nici urm[ de vro vietate}n c`mpul acela pustiu =i s[lbatic,Ce spre apus numai se z[re=te munte,+i pe el, ]n zare, o cetate alb[.
Deci Drago= se lupt[ cu ar=i\[, sete,Dar ]n sf`r=it calc[ a mor\ii opreli=ti,Ajunge la poala muntelui de cremene,Spumeg`ndu-i calul de sudori de s`nge;
33
Se urc[ pe piscuri a st`ncelor oable,Ce abia c`t numai nu se dezb`rnase,S[ se ponorasc[ ]n ad`nci pr[p[stii,+i pe potici str`mte ajunge-n cetate.
Acea cet[\uie alb[ fu zidit[}n timpuri trecute de-a iadului duhuri,+i ba=ce =i turnuri gr[m[dind pe scale.Fiora cu moarte pe tot muritorul.
Drago=, f[r’ de fric[, ]n g`nd cu Dochia,}n suflet cu pizma tocmai ca furtuna,Sf[rm`nd por\i de schij[ =i r[tezuri groase,Intr[ ca un stra=nic cu palo=ul gata.
Fioros p[=e=te, =i sub a lui talpeP`r`iesc ciolane =-a mor\ilor scafe,C[ci viptul lui Vron\a era tot de le=uriDe rom`ni, furate de prin \interimuri;
Iar lilieci, stance, cucuveici =i buhneZburau ca un nour de-asupra cet[\ii.Deci zmeii sim\ir[ c[ sosi eroul+i zbier[ cu \ip[t b[t`nd cu aripa;
Ei bafta ]=i casc[ =i zboar[ asupra-i,Cu limbi ]ntreite vor s[-l venineze,Zb`rn`iesc cu solzii, col[t[cesc coada,+i cu a lor ghear[ vor s[-l sp`rcuiasc[.
Iar Drago= \ipar[ cu fluierul z`nii...+i iat[ c[ zmeii cad jos ca butucii!
34
Nu mai pot s[ zboare, nu mai pot s[ zbiere,Zac f[r’ de sim\ire, ca dou[ movile.
Deci ]nving`nd Drago=, la temni\[ mergeCu dor ca s[ str`ng[ pe Dochia-n bra\e;Dar stra=nica poart[ se deschide-n prip[+i iese fantoma lui Vron\a p[g`nul.
A lui c[t[tur[, ca cometul noaptea,Plato=a pe d`nsul, palo=ul =i coifulErau ]nv[scute de mucegai verde,Iar pletele, barba sta \ap[n ca stuhul.
Deci cu turb[ciune palo=ul ]=i smulge,Se izbe=te groaznic namila spre Drago=,El tr[sne=te-n cre=tet ca fulgerul st`nca,}nc`t eho geme r[sun`nd prin ba=te!!
Coiful zb`rn`ir[ =i se \[ndurir[+i din ochi ]i curse sc`ntei milioane,Dar fierul la palo= se-ndoi ca cercul.Iar Drago= sta \ap[n ]n loc ca o st`nc[.
+i r[sucind iute =i el al s[u palo=Mereu cioc`rte=te pe uria= m`r=av,}nc`t buc[\ele i-ar fi t[iat zauaDac-acele zale nu era-nc`ntate.
Turbat de m`nie, namila hr[pe=te,+i de pizm[ url[, r[sufl`nd v[paie;El ]=i ]ncordeaz[ vinele pe bra\e,El ]=i mi=c[ mu=chii pe robostul spate;
35
Spumeg`nd, ]i gata s[ rump[ cu col\iiPe Drago=, eroul, ce-i st[ ]nainte-i,A c[ruia moarte ]i f[r’ de sminteal[;Dar Drago= de moarte nici c[ se-nfioar[...
Iat[ urie=ul cu br`ncele-ncepeS[ f[r`me zaua sume\ului du=man,Drago= ]i apuc[ un picior ]n bra\e,Gros chiar c`t o b`rn[, =i-n loc ]l tr`nte=te.
}ntocmai ca turnul se pr[vale Vron\a,+i-n p[m`nt groap[, c[z`nd, pr[bu=e=te;Cetatea vuir[, zidurile crap[,Zim\ii de pe ele se pr[val de r`p[.
Drago= cu v`rtute de g`t ]l apuc[+i ]i ]mpl`nteaz[ palo=ul ]n baft[-i;Pe fier urie=ul cu col\ii s[i scr`=c[,Hr[pe=te, suspin[ =i se v`rcole=te.
Din g`tlej ]i curge spum[ — cl[buci negriDe s`nge =i fiere; se lupt[ cu moartea,Geme de durere, moartea ]l trude=te,+i ]n p[m`nt scurm[ cu-a sale c[lc[ie;
P`raie de s`nge fierbinte se vars[Pe nisipul galben =i se face balt[,+i din balt[ abur se suie ]n aer,+i-n abur se-ncheag[ frumoasa Dochie.
36
IV
Iat[-obrajii rumeni ca bujorii proaspe\i,Iat[ ochi=orii plini de dr[g[nele,Iat[ o guri\[ ca cirea=a coapt[,Ce ademene=te s[rutare dulce.
Iat[ coame negre, chiar ca ur=inicul,}i ]nv[lesc pieptul, spatele =i boiul,Ce prin el se vede chiar z[pad[ alb[,Iar statul ei ginga= ca molidul t`n[r.
Deci Drago= se miar[ de ceea ce vede,Nu =tie: aievea, sau n[luc[ este?Alearg[ la d`nsa cu ]nv[p[iere+i se teme foarte s[ nu se ]n=ele.
Ah! dar nu-i n[luc[, c[ci el pe DochiaAievea o str`nge ]n bra\ele sale,+i de bucurie l[crim`nd eroul,}i zice aceste cu glas fraged foarte:
“De demult te caut, amat[ Dochie,Alerg`nd prin lume r[t[cit ca umbra,Pierdusem speran\a ca s[-\i dau de urm[“.Ea oft`nd atuncea i-au r[spuns aceste:
“Domni=or amate, de mult te-a=teptar[m,S[ m[ scapi pe mine de Vron\a p[g`nul,C[ci eu def[im`ndu-l, ca daco-rom`n[,El m[ ]nghi\ir[ =i m[ mistuir[.
}n aceast[ cetate prin farmeci zidit[,Unde de cinci seculi eu sunt ]necat[,
37
}n s`ngele fiarei de tine ucise,}nc`t ]mi pierise numele din lume”...
Deci principul Drago= pe a sa DochieJos au cobor`t-o din ]naltul munte,+i pe cal puind-o au zburat cu d`nsaLa a sa domnie ca s-o ]ntroneze.
Iar ]n cet[\uie se f[cu ]ndat[Ad`nc ]ntuneric =i se porni clocot,Vifor =i furtun[, ce zguduie stra=nicMuntele, cetatea, ]nc`t crap[ st`nca.
Crap[ =i p[m`ntul, s-au ponor`t toate,Zidurile, ba=ce, urie=ul, zmeii,}n ad`nci z[pade de nu se v[zur[,R[m`ind ]n munte f[r’ de fund pr[p[stii.
}ntr-acest fel =tears[ Drago= domni=orulDe pe p[m`nt toate farmecele rele,Cu care p[g`nul Vron\a mistuiseScumpa noastr[ \ar[ Daco-Rom`nia.
SENTINELA TABEREIDE LA COPOU LA 1834
Luna r[sp`nde=te raz[ gale=[ =i luminoas[}n senina atmosfer[ pe cerul prev[zitor,Iar spre Moldova se uit[ cu c[t[tur[ duioas[+i dore=te s[ g[seac[ pe m`hnitul muritor,Ca s[-i trimit[ o raz[ m`ng`ietoare =i lin[,Ce r[zbate p`n-la suflet =i durerile alin[.
CUPRINS
38
Una dintr-acele raze str[lucind ]nsenineaz[Peste fa\a sold[\easc[ custodiului o=tean;Dar ]nt`mpin[ cu mil[ o lacrim[ ce picasePe r[sucita mustea\[ frumosului fl[c[uan.Iar pe curelele negre =i arma str[lucitoareSe par ale lunii raze fulgere ]ngrozitoare.
Mai ]ncolo sc`nteiaz[ ca ni=te piscuri de ghea\[Gr[mezile de sine\e o=tenilor adormi\i.Mai ]ncolo =ir de corturi ca troienele s-]nal\[,Care ad[postesc bravii de cu ziu[ osteni\i,A c[rora fioroase =i dogorite obraze}ng[lbenindu-le luna =i c`nd dorm ]nfioreaz[.
A=a era ]ntr-o sar[ ceata acea ost[=easc[,Ce se p[rea c[ =i lunii privind-o i-au pl[cut,C[ putu iar[=i s[ vad[ o tab[r[ rom`neasc[,Ca din p[m`nt r[s[rit[ dup[ timpuri ce-au trecut...Iar soldatul de la straj[ de arm[ se sprijine=te+i cu vers plin de-ntristare l[crim`nd ]=i h[ule=te:
Frunz[ verde vioric[,Oh! unde e=ti, M[riuc[!S[ te str`ng, drag[, la s`n,Ca s-ast`mp[r al meu chin;M[riuc[, te-am l[sat,M-am f[cut \[rii soldat,Dar te rog nu m[ uita,Nici, puic[, te m[rita,Ci s[ a=tep\i s[ viu eu,Ci s[ fiu mirele t[u;+i s[ str`ngi bine inelulCe \i l-am dat la pornit,
39
C[ci eu port la piept cercelulCe-atunci mi l-ai d[ruit,Atuncea c`nd umblam odat[Cu oi\ele prin mun\i,Atuncea c`nd ]nt`ia=i dat[Te-am f[cut s[ m[ s[ru\i...M[riuc[, m[ sf`r=esc,De dorul t[u m[ usuc;+i totuna m[ bocesc,C`nd m[ scol =i c`nd m[ culc...
. . . . . . . . . . . . . .
C`nt`nd o=teanul aceste, pare c[ au fulgerat!!!Deci el tace =i se uit[, =i vede jos l`ng[ sineC[ un nour se l[sar[ de raze ]nconjurat,Pe care sta ]n picioare un voievod vechi de zile...Pe al lui larg piept =i spete purta zale ferecate,Iar albele sale plete peste ele r[sfirate.
}n a sa v`noas[ m`n[ greu buzdugan r[sucea,A lui coaps[ era-ncins[ cu pal[ urie=easc[,Iar pe cap el purta coiful, peste care str[luceaDoi lei \iind cap de zimbru sub o coroan[ domneasc[.Soldatul str[jer se trase pu\intel cam ]nd[r[t,}=i ia arma =i \inte=te pe oaspe tocmai ]n piept;
+i apoi furios strig[: “Spune, spune, cine e=ti?Spune dac[ =tii parol[! iar de nu, te culc aice”...“}n zadar, r[spunse umbra, cu arma ta m[-ngroze=ti;C`nd de moarte niciodat[ nu m-am speriat, voinice,C[ci ]n cruntele r[zbeluri m[-nconjura mii ca tine,+i buzduganul acesta ]i culca pe l`ng[ mine.
40
Eu sunt Arbore, copile, hatman lui +tefan cel Mare,Am servit sub a lui steaguri patruzeci de ani de r`nd,+i-n patruzeci de r[zbeluri crunte, dar biruitoare,V[zui eroul Moldovei inimicii s[i b[t`nd!Acest suveran celebru era pentru d`n=ii fulger,Iar \[rii noastre p[rinte sau un ocrotitor ]nger.
Dar murind eroul +tefan, au apus al \[rii soare+i ]ntr-un morm`nt cu d`nsul patria s-au ]ngropat.Acum pest-at`tea seculi v[d de bucurie zare!V[d c[ bourul Moldovei din \[rn[ s-au ridicat,+i luce=te ast[zi iar[=i pe pav[za rom`neasc[,Chem`nd eroii Moldovei din p[m`nt s[ v[ priveasc[.
Iar eu, trimis cu solie de patronul \[rii noastre,S[ v-aduc bun[voin\[, s[ v[ binefericesc,+i s[-nsuflu, c`t se poate, ]ntru inimile voastreOnor =i patriotismul ce neamului rom`nescStr[mo=ii daco-rom`nii le-au l[sat s[ mo=teneasc[P[n’ce cu neamuri str[ine ]ncepu s[ se corceasc[“...
Gr[ind aceste, el pune pe a soldatului frunteA sa m`n[ aeroas[, zic`nd cu glas tun[tor:“O=tenilor, fiii Moldovei! iubi\i patria fierbinte,+i fi\i cu zel =i credin\[ domnilor st[p`nitori,Fi\i aprigi cu inimicii, ]ntocmai ca ni=te lei,+i bl`nzi cu compatrio\ii, ]ntocmai ca ni=te miei”.
Str[jerul se-nfioar[ de cuvintele aceste,Se umplu de b[rb[\ie, inima i se zb[tea,Onor, patrie, bravur[ ]n sufletul s[u sim\e=te;Uit[ p[rin\i, uit[ rude, la carii m`hnit g`ndea,Uit[ =i pe M[riuca, uit[ =i c[s[toriaCu tot sufletul se-ntoarce la sacra sa datorie.
41
Apoi ]mprejur se uit[; =i nu vede nic[iereAcea cucernic[ umbr[ a hatmanului vestit,C[ci ea zburase ]n ceruri, la a sa s[l[=luire,L`ng[ suveranul slavei1, principul nebiruit,Unde petrec to\i o=tenii, ce \[rii se ofereaz[,Unde petrec dreg[torii, ce cu onor o serbeaz[.
DORUL DE PATRIE
Dedicat Rom`niei
Am fost =i eu rom`n,
Dar m-am f[cut p[g`n,
C[ci t`n[r fiind,
Bietul meu p[m`nt,
De t[tari c[lcat,
Ei sclav m-au luat.
. . . . . . .De-acum numai moartea
S[ m[ scape poate
Din p[g`n[tate.
Doina veche a unuiprizonier la t[tari1
Bunului patriot =i fumul \[rii
sale i se pare dulce =i mirositor...2
I
C`nd a= fi o frunzi=oar[Ca de zefir aripioar[,Care c[z`nd ]n izvorPlute=te pe el u=or,
CUPRINS
42
Eu m-a= smulge cu gr[bireDin crengu\a unde sunt,A= s[ri cu mul\umire}n p`r[u\ sau ]n v`nt;
Sau a= zbura p`n-departe,Peste p[duri neumblate,Sau a= zbura peste r`pi,Ca pas[re cu aripi,
Peste st`nci de cremeni oable,Peste r[sf[\atul lac,}n care ca plete albeR[d[cini de copaci zac,
Peste dumbrava cerboaicei,Peste b`rlogul ursoaicei,Peste-[u]n codru de stejariCe stau chiar ni=te str[jari,
Peste r`pi ]ntunecoase,L[ca= aprigului ho\,A c[ruia frunte ars[+i a lui uciga= glon\
N-ar putea s[ m[-ngrozeasc[,N-ar putea s[ m[ popreasc[,P`n’la Moldova s[ zbor,Oh! =i acolo s[ mor...
Unde Ceahl[ul despartePe Moldova de Ardeal,
43
+i unde Bistri\a cadeCu al s[u limpede val,
Ca o fraged[ mireas[,}n bra\ele fioroaseAl unui aprig b[rbatCa Siretiul tulburat.
Acolo drag mi-ar fi mieSus ]n v[zduh s[ plutesc,De unde s[ v[d o mieDe cadre ce se z[resc;
Aice-un =ir de culmi nalte.Acolo v[i, r`uri late,Ce Dacia sf`=uiesc+i-n buc[\i o ]mp[r\esc...
Acolo ziduri c[zuteDe cet[\i ce pomenescFaima Daciei trecute+i-a neamului rom`nesc.
II
Dar cum de au pierit oareA Rom`niei3 nume mare,+-a celor principi faimo=iPatriei p[rin\i duio=i?
Unde-s o=tele aceleCare-odat[ t[b[r`nd
44
Peste d`mburi =i v`lcele+i focuri multe-aprinz`nd,
Se p[rea stele picateSau fulgere ]nfocate,Lucind pe fier fioros+i f[c`ndu-l mai t[ios?
Unde-s hatmanii aceiaDe buzdugani purt[tori,Ce cu a lor b[rb[\ieS-au f[cut nemuritori?
Unde-i ceata pan\ireasc[,Ce p[zi stema domneasc[,Pe tot trupul ]nz[ua\iCa zmeii ]nfrico=a\i?
Unde-s copiii de cas[Ce sta l`ng[ domni spre paz[,Pajii nobili =i frumo=iCa haiducii fioro=i?
Unde-s mocanii de munteCe purta pr[=tii =i l[nci,+i s[rea ca ni=te ciutePeste =an\uri =i p[l[nci?
+i a arca=ilor ceat[Ale c[rora s[geat[P[trundea f[r[ de gre=Du=manii cei mai ale=i?
45
Unde-s cete cu sine\eA ghibacilor pl[ie=iCe la r[zboaie-ndr[zne\eB[tea numai ]n c[me=i,
Cu pieptul =i bra\e goale,Du=manii fereca\i ]n zale?C[ci glon\ul lor mergea drept}n a du=manilor piept;
Unde-s traban\ii de groaz[,Cu baltage =i m[ciuci,Cu a lor barbe tufoase+i cu flocoasele burci?
Unde-s c[l[ra=ii groazniciCu fugarii lor pohodnici,Ce ca pas[rea zbura+i ca fiarele zbiera,
C`nd buciumul chema oaste,C`nd m[zdracele lucea,+i c`nd sim\ea pe la coasteC[ pintenul ]mpungea?
To\i ace=ti cai iu\i ca foculCe sub d`n=ii arde locul,Bugeacului fii sirepi+i m`ndri ca ni=te cerbi,
Au pierit cu c[l[ra=ii,Ca o umbr[ au trecut,
46
+i hatmanii =i osta=ii}n \[rn[ s-au pref[cut.
III
Deci unde odinioar[C`mpul se cutremurar[De biruin\i rom`ne=ti,De vaiete du=m[ne=ti,
Acolo plugarul m`n[Lene=ii boi h[ulind,P`n-c`nd plugul se anin[,Oase din p[m`nt zv`rlind;
+i unde odinioar[Pe du=mani ]i ]njugar[La pluguri de au arat+i ghind[ au sem[nat*
}n acea dumbrav[ s`nt[Oi\ele se umbresc,+i c[l[torul ascult[Fluiera=ul p[storesc...
+i unde odinioar[Bistri\a se ]ncruntar[De s`ngele du=m[nesc,Oh! acolo ce z[resc!!!
* }n Imnul l[utei, dup[ Procuv`ntare, am amintit de memorabilabiruin\[ a marelui +tefan asupra le=ilor la 1497 =i de Dumbrava Ro=ie.
47
V[d de rom`n copili\eC[ se scald[, =uguiesc,+i apoi, ]mpletind g`\e4,Pe paji=te d[n\uiesc.
}ns[ una dintre eleSalt[ ca luna prin stele,Fiind gig`t[ la statCa molidvul drept =i nalt;
Cu ochi=orii ca mura,Sprinceana pan[ de corb,Fiindu-i ]ntocmai guraPe om[t de s`nge strop;
M`ndr[ era copili\a,Nu-i t[cea un ceas guri\a,+i prin lunc[ alerga,+i flutura=i alunga.
IV
Ah, dar cum se poate oareS[ m-aprind[ desf[tare,Ce m[ ]ndeamn[ s[ uitCa s[ spun ce-am ]nceput!
M[ ]ntorc dar cu priin\[C[tre timpul ce-au trecut,Sim\ind o mare duin\[De ce pe-atuncea n-am tr[it!
48
S[ privesc biruitoareOastea cea nemuritoare,Ce pe du=mani ]nvingea+-a \[rii hotar l[rgea;
S[ privesc solii triimiseLa scaunul rom`nescDe craii ce z[d[r`sePe zimbrul moldovenesc.
L[crimam g`ndind aceste,Dar r[s[rii f[r’ de vesteDi-o raz[ ce-au luminatSpre-a Rom`niei olat!!!
La 29 ghenarie 1861 s-au deschis cu solemnitate sec\iilecorpurilor legiuitoare ale Principatelor Unite...
(}n\elege\i, neamuri, =i v[ pleca\i,cu noi este Dumnezeu).
V
M[ uit =i v[zui deodat[C[ cerul ne-au triimesProtec\ie nea=teptat[Din a Europei congres,
Ce au urzit cu-ndurareA rom`nilor sc[pare,+i stima lor ]n[l\`ndPrecum au fost oarec`nd!
49
Acea protec\ie s`nt[}ntruloac[ =i une=teRom`nia sf`=uit[+i rom`nilor veste=te:
“C[ de acum Rom`niaUnit[ are s[ fie}n a sale vechi hotar[Cum au fost odinioar[;
+i legi s[-=i ]ntemeiez[Unui guvern moderat,Pe pizma= s[-l ]nfruntez[Ce mult timp i-au fost gelat”...
VI
O, protec\ie ]nalt[!!!Tu sameni aceast[ dat[Cu marele prooroc,Care pe munte de foc,
A legii table s[par[Populului b`ntuit,Pe care el =i sc[par[De un jug nesuferit...
Iar f[r’ de-a ta ap[rarePopoarele ]mpilateNu-i chip s[ aib[ sc[pareDe a-=i p[stra libertate.
50
Precum +tefan acel Mare,+i Mihnea5 cu b[rb[\ie,N-au izbutit ]mbinareR[zle\itei Rom`nie;
+i nici putu s[ o scapeDe s`ngeratele labeA leului r[pitor+i lumii p`rjolitor.
Dar ea ca stejar de munteS-au deprins, s-au ]nv[\atCu =ioaie s[ se lupte+i cu furtuni ne-ncetat.
+i tot ]nc[ odr[sle=te,Pe p[stor ad[poste=te;Privind furtuna trec`nd+i ea etern r[m`ind,
Sau precum vi\a-de-vieM[car vite s[ o road[,Odr[sle=te =i ]nvie+i aduce iar[=i road[...
Deci prin\ul menit s[ fieDomn a toat[ Rom`nia,S[ fac[ \[rii mult bine,Neg`ndind numai la sine...
S[ jure ca s[ p[zeasc[+arta \[rii nesurpat[,
51
S[ jure s[ ocroteasc[Dreptatea la judecat[;
C[ci istoria prive=teFaptele de merit mare+i ad`nc le tip[re=tePe lespizi nepieritoare.
+i crede\i, de=i sunt frunz[,Ce vorbesc a mele buze,C[ci cu frunzi s-]ncoroneaz[Principii c`nd se renomeaz[.
UN ROM~N }NSTR{INAT
M`hnit =i pe g`nduri =ed posomor`t,Cu un dor nespus
+-]ntristat, =i dornic tr[ind am[r`t,M[ uit spre apus...
Acolo ]i via\a!Acolo-i speran\a!S[ fim ferici\iDe-am fi to\i uni\i.
Eu t`n[r fiind,Acolo l[s`nd
Str[mo=e=ti morm`nturi, fra\i ce m[ iubea,+i plin[ de gra\ii pe Moldova mea
Dornic p[r[sind.
CUPRINS
52
EROUL CIUB{R-VOD{*FABULA FABULELOR VECHI POPULARESAU ROLANDO FURIOS MOLDOVENESC
Partea I
L’homme est de feu pour le mensongeEt de glace pour la vérité 1
(La Fontaine)
Ciub[r-vod[, domn faimos,Lui Papur[ str[nepot,Avea un singur fecior,Frumos ca luna lui mai,Gig`t ca un t`n[r brad,V`rtos ca un vechi stejar+i viteaz ca un rom`n.Acest fiu c`nd s-au n[scut,Moa=a ce l-au str`ns de nas+i l-au prenumit Bogdan,Au tras boghii =i au spusMancei ce l-au aplecat,Ce so\ie va lua+i c`te va p[timiDespre farmece =i vr[ji;Deci domni=orul Bogdan,F[c`ndu-se fl[c[ua=,Tat[l s[u, domnul b[tr`n,L-au chemat ]n curtea sa,Fiind boieri aduna\i
* Acest Ciub[r-vod[, dup[ cum scrie +incai ]n Hronica rom`nilor,tomul al II-le, pagina 18, au domnit ]n Moldova la anul 1449.
CUPRINS
53
+i dup[ ce l-au pupat,I-au zis: “F[tul meu, s[ =tiiC[ de-acum vreau s[ te-nsor,+i mireas[ s[-\i alegiFat[ de domn sau de crai,Ca s[ nu piar[ cu noiAl lui Ciub[r soi vestitDin care eu r[m[sei;C[ci pe faimo=ii str[mo=iGuzanii i-au osp[tat”.Atunci F[t-Frumos gr[i:“Tat[, nu pot s[ m[-nsorCu fat[ de trup de om,C[ci baba ce m-au mo=itMi-au spus c[ ursita meaZ`n[ frumoas[ va fi,Ce sub soare n-au mai fost,Deci d[-mi arme =i osta=i,S[ m[ duc s[ o g[sesc”.Atunci tat[l l[crim`ndAu ]mplinit voia lui;+i bravul meu domni=orDe porneal[ se g[ti:Peste trup s-au ]narmatCu c[ma=[ de o\el,Pe cap cu coif cu zebre,Peste coaps[ s-au ]ncinsCu palo= de mare pre\,+i pe spate arunc[Arc =i tulb[ cu s[ge\i,Iar pe piept =i-au ag[\atO plato=[ de argint
54
Pe care s[pat era:“Ori s[ mor, ori s[ g[sescAmata ursita mea”.Apoi scutarul lu`nd,Din piei de bivol f[cut+i cu cri\[ blehuit,Se arunc[ ca un =oimPe al s[u cal, ce eraNegru ca corbul la p[r,La picioare pintenog,}n frunte av`nd o stea,Iar din n[ri foc slobozind.Deci ag[\`nd la obl`ncBuzduganul de o\el,Chiar ca v`ntul s-au pornitCu ai s[i ale=i o=teniPeste mun\i =i peste v[i;+i nu pu\ini au ucisCu v`noasa m`na sa,Ho\i cumpli\i =i groaznici ur=iCe ]n calea lui ie=ea.Dar, ]n sf`r=it, ajung`ndLa codri merei, pustii,Au strigat: “Noroc! noroc!Unde e=ti, vin s[-\i gr[iesc”.+i iat[ c[ dintre st`nciO roat[ au =i s[rit,Pe care ]ntr-un piciorNorocul venea spre el,Repede ca un v`rtejDe mai c[ nu l-au strop=it,+i zicea: “Ce vrei s[-\i dau,
55
Comorile de sub mun\i,Sau s[ te fac ]mp[rat?C[ci eu nu pot s-alegCine-i bun =i cine-i r[u,+i demn de al meu dar,Pentru c[ m-am n[scut orb;}ns[ uneori fac hazS[ ajut pe n[t[r[i”...Iar Bogdan i-au r[spuns lui:“Eu sunt, jup`ne Noroc,Mul\umit de mintea mea,+i alt[ nu cer s[-mi daiDec`t s[-mi spui, unde potS[ g[sesc ursita mea?”Atunci Norocul i-au zis:“Mergi, Bogdane, spre apus,Nou[ zile, nou[ nop\i,+i pe-al unui munte piscPe sora mea vei aflaUrsitele ]mp[r\ind,}ns[ chibzuind a=a:Ca s[ fie potrivi\iAcei ce se ]nso\esc,Pentru c[ ea are ochi...+i ea ]\i va da un m[rCu care tu s[ alergiLa izvor sau la p`r[u:+i acel m[r despic`nd,Din el prunc[ va ie=i,Ursita mireasa ta,C[reia din al t[u pumn}ndat[ ap[ s[-i dai,C[ci negr[bind va muri.”
56
A=a Norocul gr[ind,S-au =i f[cut nev[zut.Iar Bogdan, mire erou,Pohodnicul =i-au ]ntors,Spre apus l-au ]ndreptat,Cu pintenul l-au ]mpins,+i ca s[geata din arcSlobozit[ de un bravLa fug[ l-au repezit.Alearg[ negrul comos,+i zdrav[nul s[u piciorUnde calc[ peste st`nciScap[r[ mii de sc`ntei.Alearg[ negrul \intatDe nu seam[n[ a cal,Ci chiar negru noura=Gonit de un v`nt cumplit,Lucind la mijlocul s[uO stelu\[ c`nd =i c`ndCa \inta din fruntea lui;Fugea negrul pintenog+i las[ ]n urma saMun\i, c`mpii, v[i =i p[duri+i companionii to\i;Iar ]n v`rtejul de colbAle lui picioare iu\iSe v[d numai flutur`ndCa patru albe aripi.+i fuge negrul mereuPrin dumbr[vi de pomi rodi\i,Ce clatin[ a lor crengi,+i cheam[ a lui st[p`n,
57
M[car s[ guste din ei;Dar Bogdan r`dea de pomi+i c[ta de calea sa.Deci copacii m`nio=i}l mustrau a=a gr[ind:“Doar de ulcica au pusCestui m`ndru n[t[r[uVreo cotoroan\[ rea.Doar de naiba l-au luatC[lare pe dosul s[u,S[-l duc[ ]n iad prezent;C[ci ]ncotro fuge elSunt numai pr[p[stii, st`nci,+i apoi c`mpi de arin,P`n’ la muntele cel2 naltAl p[m`ntului sf`r=it”.Bogdan, ]n loc de r[spuns,D[ pinteni negrului s[u,+i toate ]n urma saSe tupil[, pier ]ncet,Ca o dung[ ]nnegrindDeparte ]n orizont.Alearg[ negrul mereuPeste st`nci =i peste r`pi,+i de ropotul grozavPotcoavelor de argint,Vulturii s-au speriat+i c`r`ind ]ntre eiZic: “Fl[c[u neghiob ce e=ti,Tu e=ti t`mp =i calul t`mp,C[ a\i venit pe aice;C[ci oricine au v[zut
58
Acest al nostru pustiu,St`rvul lui nou[ l-au dat;P`n’ =i zefirul u=or,De vine pe-aici sufl`nd,Se f[r`m[ printre st`nci;P`n’ =i noi de ne l[s[mPe locul unde alergiBalaurii ne ]nghit”.Iar el ]n loc de r[spunsLe zice: “Fugi\i, fugi\i,De nu vre\i s[ v[ p[trundCu s[ge\ile ce port”.Deci vulturii sperie\i.Zbur`nd roat[-n orizont,Se urca mereu ]n sus,P`n’ c`nd s-au v[zut pe cer,Int`i ca ni=te porumbi,Apoi ca ni=te l[stuni,Apoi ca ni=te \`n\ari,+i apoi ]ncet, ]ncet}n nouri s-au mistuit.Alearg[ negrul sirep,La nisipi= au ajuns,+i iat[ un noura=Despre rum[nul apus,Ca din a soarelui disc,Au ie=it =i s-au pornit.+i merg`nd se tot m[rea,Se ]mpr[=tia pe cer.Soarele ]ng[lbenea+i ziua ]ntuneca;Deci nourul se l[\ea
59
+i fe\ele ]=i schimbaCa a fumului cl[buci,Ie=ind iarna din hogeag,C`nd soarele luminos,Diminea\a r[s[rind,}l vopse=te fel de fel,Aci ca c`nd ar ie=iFoc pe gur[ de cuptor,Aci mohor`t sau ro=Ca s`ngele ]nchegat.Dar c`nd nourul v[zuAlerg`nd Bogdan mereu,Pe luciul de arin,F[r’ a se teme de el,Atunci fa\a =i-au schimbat,Galben-v`n[t s-au f[cut,Ca pizma=ul veninos,+i ]nfl`ndu-se grozavAu zbucnit din s`nul s[uUn v`rtej de v`nt cumplit;+i spulber`nd p`n’ la cer,St`lp de arin ca un turn,R[sun[ un glas din elCu zgomot ]nfrico=at,+i zic`nd: “Unde alergi,O! bravule F[t-Frumos?+i cum ]ndr[zne=ti s[ calci}n ]mp[r[\ia mea,C`nd mul\i ca tine aicea,}n ace=ti c`mpi de arin,Eu de vii i-am ]ngropat,}nc[l\a\i =i ]mbr[ca\i?”
60
Dar Bogdan, ner[spunz`nd,D[ pinteni, bate mereuPe zdrav[nul s[u fugaci.Calul zbiar[ m`nios,Ochii lui s-au ]ncruntat,Coama, coada ]ncord[,Se ]nt[rt[ la fugit,Ca =i c`nd ar zbura-n v`nt,Mai nec[lc`nd pe p[m`nt,Dec`t c`nd ]=i ]mpl`nta}n nisip al s[u picior,Sf`r`ia ca fierul ro=,}n ap[ acufundat.Deci v`rtejul m`niosCa uliul se repezi+i peste Bogdan c[z`ndCu st`lpul cel de arinC`nd pe =a ]l r[sucea,C`nd ]l izbea ]n p[m`nt,C`nd ]i arunca ]n ochiSpuz[, de mai ]l orbea,+i c`nd ]l ]n[du=eaCu-al s[u abur ]nfocat.}ns[ v`rtosul BogdanSe lupta, se zbihuia+i pe al s[u zdrav[n cal}n sc[ri s-au ]n\epenit,+i ]n bra\e cuprinz`ndSt`lpul acel de arin,L-au str`ns la piept p`n’ l-au fr`nt,Cu din\ii au rupt din el+i l-au f[r`mat buc[\i.
61
A=adar, viforul r[u,V[z`ndu-se fr`nt =i rumptDe eroul moldovean,S-au pref[cut ]n v`rtej,+i sorbind nisip din c`mpL-au r[sucit p`n’ la cer,+i de-acolo v`jiindAu v[rsat asupra luiNisipul din al s[u s`n,Ca s[-l ]ngroape de viu;Dar neobositul cal}n trei copce s-au izbit,+i cu pieptul r[zb[t`ndPrin v`rtejul colburos,Au scos pe al s[u st[p`nDin n[molul de nisip.Iar v`rtejul, ru=inat,R[mas[ ]n urma lui,Lungit gios ca un troian.Deci eroul, ostenit,De primejdie sc[p`nd,+i v[z`nd cerul senin,+i departe-n orizonCulmea muntelui dorit,Las[ calul s[u ]ncet,+i cu m`na pe grumazNetezindu-l ]i zicea:“O, nepre\uite cal,Amicul, sc[parea mea,Mai opinte=te pu\inP`n’ la muntele ce v[d,+i acolo te-oi l[sa
62
Bine s[ te odihne=ti+i \i-oi da din al meu coifAp[ rece de izvor,+i pentru p[scut ima=De chir[u =i de trifoi”.Deci calul se-nvio=[,Sim\indu-se dezmierdat,+i la fug[ se porni,Iar soarele ]ncepuSpre sfin\it a se pleca;Aerul se limpeziCa cel mai curat cristal;+i-n acel timp lini=titAlt[ nu se auzea,Dec`t numai sf`r`indNisipul ce aruncaCalul cu al s[u piciorSau vreun \`n\ar fl[m`ndB`z`ind pe la urechi.}ns[ deodat[ z[riObositul c[l[re\,}n pustiul acel sterp,Pe un troian de nisip,}n[lbind un =irag lungDe c[l[re\i ]narma\i;Deci scutur`nd din d`rlogi,D[ =tire negrului s[uCe are de petrecut;+i nepregetatul cal}ndat[ s-au ]ncordat,For[ind cumplit din n[ri+i din ochi sc`ntei v[rs`nd;
63
Iar inimosul Bogdan,Buzduganul s[u lu`nd,R[cne=te ]nfrico=at:“Feri\i ]n l[turi din drum,Feri\i de sunte\i o=teni+i de vre\i ca s[ tr[i\i;Iar de sunte\i ar[t[ri,Eu pe crucea mea v[ jurS[ pieri\i din calea meaCa dracul de t[m`iet”...}ns[ lui nu i-au r[spunsMatahalele ce stau,Nici de cruce au pierit;Deci bravul meu domni=orSe mira ]n g`ndul s[uCum acele ar[t[riDe bra\ul lui nu se tem,Nici de cruce au pierit!Dar c`nd s-au apropiat,V[zu ]naintea saCavaleri ]ncremeni\i,}nz[ua\i =i ]narma\i,+i st`nd to\i c[l[ri pe cai.Atunci el au ]n\elesC[ ace=ti nenoroci\iS-au fost pornit ca =i elS[-=i afle ursita lorTot ]n muntele =tiut;Dar al pustiului domn,Viforul ne`ndurat,}i ]nghi\ise de vii,Viscolindu-i cu arin;
64
+i dup[ ce i-au topit,Tot el i-au =i dezgropat,Ca oricare c[l[torS[ vad[ puterea sa.Al nostru ]ns[ rom`n,R[m`n`nd nebiruit,Trece buzna printre eiCu pieptosul s[u fugar,+i ]ndat[ ce-au atins+iragul de c[l[re\i,Cu to\ii s-au pov`rnit+i s-au risipit sun`nd}n ale lor zale de fier,Chiar ca nucile ]n sac;Iar din a lor c[p[\`ni,Curgea p`r`u de nisipPe unde fusese ochi,Gur[, nasuri =i urechi.Deci Bogdan, bun s[n[tos,P`n’ la munte au ajuns,Al c[rui v`rf treceaPeste nourii u=ori,Iar cu temelia saP`n-]n al m[rilor fund.Deci soarele au apusDup[ muntele ]nalt,+i stelele ]ncepuS[ clipeasc[ ]n seninCa ni=te de aur ochi,Ce se uita la Bogdan,|int[, ca c`nd se mira;C[ci ele prea rar vedeaAlt om pe-acolo umbl`nd.
65
Deci eroul ostenitOpri obositul calL`ng[ un =ipot curat,Ce din munte izvora+i ]n coif ap[ lu`nd}nt`i calul ad[p[+i, f[r-a se ]ngriji,I-au dat drumul la p[scutPe-a muntelui costi=[e]Acoperite de flori,C[ci acest credincios cal,}ntocmai ca un dul[u,Pe al s[u st[p`n amat}l p[zea =i-l ap[ra,+i treaz fiind =i ]n somn;Iar Bogdan au adormitL`ng[ frumosul izvor,Cu capul pe-al s[u scutar.Deci eu s[ doarm[ ]l las,Fiind =i eu ostenit,+i contenesc s[ v[ spui,Boieri cumin\i ce-asculta\i,Ceast[ fabul[ a meaP`n’ =i dumneavoastr[ to\iNu-\i zice precum zic euC[ ceea ce eu v-am spusChiar a=a au fost, au fost*
* Din vechi la moldoveni era ]nd[tinat c[, spun`nd cineva o fabul[(poveste), apoi la fie=tecare period to\i ascult[torii datori era s[ zic[ “aufost, au fost”, adic[ c[ credeau ce spune cuv`nt[torul m[car s[ fie min-ciun[; c[ci alminterea cel ce spunea fabula se socotea dispre\uit =i conte-nea de a mai b`rfi.
66
Partea II
Zorile de dup[ mun\i}ncepur-a se ivi+i pe c`t se luminaSomnul se ]mpr[=tiaAl bravului meu Bogdan,P`n’ c`nd s-au =i de=teptat;+i frec`ndu-se la ochi,+i c[sc`nd de dou[ ori,S-au sculat =i s-au pornitPe naltul munte ]n sus;Deci c`t mai sus se urca,Felurimi de flori g[seaPicur`nd de pe-a lor frunziLacrimi chiar ca de brilant,A r[coroaselor zori,Care zori, ]ncet-]ncet,Rev[rs`nd lumina lor,Trezea =i ]nvio=eaPe somnorosul Bogdan.Al[m`i =i portocali,Chedri, dafini, chiparo=iCu a lor poame cu gustPe Bogdan ademenea,Printre care mai cre=teaRoze, crini =i iasomii;+-apoi toate la un locMirosind ]l ame\ea.Iar c`nd mai asculta elP[s[rile ciripind,Mai de tot se buim[cea;
67
}nc`t ]ntru adev[rAcest munte minunatEra demn de l[ca=Ursitelor omene=ti.Deci ]n al muntelui v`rfSume\ul mire sosind,Au v[zut din v[i ad`nciRidic`ndu-se ]ncetNeguri chiar ca norii gro=iCe se dezvelea ]ncetPe al muntelui costi=,Ca ni=te valuri de p`nzi;Apoi l-au ]mpresuratO p`cl[ ca un noian,}nc`t Bogdan socoteaC[ nourii l-au r[pit,Dar soarele repeziO raz[ chiar ca un sul,+i, sp[rg`nd nourii gro=i,R[zb[tu ]nceti=or}nt`i pe-al muntelui v`rf,Apoi prin v[i =i prin r`pi,+i prin grotele ad`nci,+i-n sf`r=it, ]mpr[=tiindNourii ]ntuneca\i,Au ie=it biruitorDin lupta ce i-au fost datNegurile de prin v[i.Bogdan, mai ]ncremenitDe al soarelui r[zbel+i de biruin\a lui,Se uita uimit la el!!!
68
Dar deodat[ au v[zutUn noura= luminosC[ spre d`nsul s-au l[sat,Pe care o z`n[ sta,Ce purta pe al s[u capCoroan[ de mare pre\,+i pe trup un ve=m`nt alb,Fiind vopsite pe elUrsitele omene=ti;Unele cu cap de drac+i ]n m`na lor \in`ndCociorve, bice de focPentru b[rba\ii mi=ei,Altele coarne de cerbPentru fruntea celor t`mpi,Alte ursite eraCu chipul frumos =i bl`ndCa ]ngerii m`ng`io=iB[rba\ilor noroci\i...(}ns[ de-aceste figuriPrea pu\ine se vedea.)Iar cele multe eraCu capul ]nhobotat,De nu se putea aflaCe chip =i caracter au...Deci acea z`n[ \inea}n dreapta corn de bel=ugPlin de roduri =i de flori,Iar ]n st`nga smoc de =erpi.Deci ea lui Bogdan i-au zis:“Eu ]mp[r[teas[ suntUrsitelor omene=ti,
69
+i care mie ]mi plac+i sunt la fapte one=ti,So\ie bun[ le dauDin ]mbel=ugatul corn,Iar muritorilor r[i,Ce sunt m`ndri sau pizma=i,Le arunc din acest smocAl =erpilor venino=i.Tu, ]ns[, care te tragiDintr-o vi\[ ce iubescA lui Ciub[r domn vestit,Lui Papur[ str[nepot,}\i dau \ie acest m[r}n care s-au z[mislitUrsita so\ia ta,Pe care eu \i-am alesDintre ale mele z`niCa s[ te pot ferici.Deci \ie \i-au spus prea largNorocul, fratele meu,Ce s[ faci cu acest m[r;}ns[, Bogdane, s[ =tii,C[ multe ai s[ p[\e=ti,P`n’ c`nd te vei ]nso\iCu mireasa care-\i dau”.Aceste vorbe gr[ind,}mp[r[teasa pieri,+i pe capul lui BogdanCunun[ de trandafiriArunc[ din al ei corn;Iar ]n m`n[ s-au trezitBogdan cu un m[r domnesc,
70
Cu care el alerg`ndP`n’ sub munte la izvor,}ndat[ l-au despicat,+i dintr-]nsul au ie=itPrunc[ c`t un pui=orM`ndri=or =i mititel,+i guri\a sa c[sc`nd,Ap[ cerea de b[ut,C[ruia bunul BogdanDin pumnul s[u i-au =i dat;Apoi ]n n[frama sa}nvelit l-au pus ]n s`n,+i ]nc[lec`nd pe cal,Chiar ca v`ntul s-au pornit}napoi spre \ara sa,Unde degrab’ au ajuns;C[ci nimic ]n drumul s[uNu l-au oprit la ]ntors.Deci b[tr`nul domn Ciub[rZi =i noapte a=teptaS[-=i vad[ fiul viind.+i z[rind din foi=orRidic`ndu-se pe deal,Ca de v`nt un mare colb,+i un c[l[re\ frumosCa s[geata alerg`nd,}ndat[ au ]n\elesC[ Bogdan se ]ntorcea;+i-naintea lui ie=indB[tr`nul domn cu alai,}n bra\e au primitPe mult dorit fiul s[u,
71
+i ]n frunte l-au pupat.Iar Bogdan i-au pus ]n pumnMireasa ce =i-au adus,De care prea s-au miratCiub[r, ]n\eleptul domn;Dar pricep`nd mai apoiC[ este de z`n[ pui,Ciub[r nu s-au mai mirat,Ci s-au f[cut ei n[na=,Numindu-o din botezIleana cea cu p[r lung(Cos`nzeana la rom`ni);Iar cununa cea de floriOrtodoxul meu BogdanLa icoan[ o au pus.Deci miresei ]nadinsLeag[n de aur f[cu+i manc[ i-au ]nsemnatPe so\ia unui crai,Ce-o scl[vise ]n r[zbelFaimosul domn Ciub[r;Dar ades au trebuitLeag[nul de pref[cut,C[ci z`na cre=tea ]n trupC`t ]ntr-o lun[ pe zi,Pe lun[ c`t ]ntr-un an;+i ]n sf`r=it ]n doi aniEa era de m[ritat.Iar pre c`t am auzit,+i chiar m`ndre\ele eiSporea pe zi ce mergea;P[rul ei galben =i lung
72
Ajungea p`n’ la c[lc`i,+i pe spate r[=chiratCa peteala str[lucea;Ochi=orii ca de =oim}n inim[ r[zb[tea;Iar guri\a ]i eraCa cirea=a pe la mai,+i din\ii ca un =iragDe m[rgele potrivit,+i ca ghiocii de albi.Nalt[, gig`t[ la statCa nuiaua de alun,+i mijlocul ei curmatCa =i al leoaicei trup,Ca porumbi\a la piept+i ca leb[da la g`t,Iar m`nu=i\ele eiChiar ca de cear[ era,+i picioru=ele ei}n pumni le puteai lua.Deci galantonul Ciub[rZestre nurorei i-au datScule de aur leit,Odoare de mare pre\,+apte t`rguri de nego\+i trei sute de mo=ii,Iar de \igani mii de mii.+i de nunt[ s-au g[tit,Poftind vecini domni =i crai+i eroi din alte \[ri,Ca s[ se ]ntreac[ eiLa har\[ =i la dejghin
73
Asemenea au adusVoinici =tiu\i de v`rto=iS[ se lupte cu ai s[i;+i v`n[torii domne=tiAu adus din mun\i pustiiCecale =i ur=i cumpli\i,+i zimbri ]nfrico=a\i,Ca s[ se lupte mor\i=Cu z[vozii ungure=tiCe se numea medeleni.Iar curtea s-au podobitPe la ferestri, pe la u=iCu crengi =i cununi de flori,Prin od[i s-au a=ternutCovoare de mare pre\,+i jil\ul acel domnescCu stof[ =i catifeaS-au ]mbr[cat peste tot,Dezvelind deasupra luiSteaguri ce-au fost c`=tigatEroul domn Ciub[rDe la ]nvin=ii ]n r[zbel.Pe pere\i s-au ]n=iratArmele vechi str[mo=e=ti.Deci s[ nu mai prelungesc,Ca s[ v[ fiu ur`t,Amici =i lectorii mei,Eu nu cutez s[ v[ spuiC`\i boi =i oi s-au ucisDe fripturi pentru popor,Poleind coarnele lorCu aur =i cu argint,
74
La c`te bu\i s-au dat cepDe mied, vi=inap =i de vin.C`\i mar\oli s-au ridicat,}nfig`ndu-i ]n p[m`nt,De a c[rora v`rf naltN[fr[mi cu bani s-au legatPentru cei ce vor puteaS[ se ca\ere pe ei,C`\i brazi din mun\i s-au adus,Pe carii i-au r[s[ditPe drumuri =i prin ora=,Ac[\`nd pe v`rful lorStegurele fel de fel,Clopo\ei buc[\i de =[c,Care ziua se vedeaCa un codru ]nflorit,+i noaptea tot acei brazi,Fiind de candele plini,Cer cu stele sem[na;Iar c`nd v`ntul abureaCl[tind ramurile lor,Groaznic sunet se f[cea,Ca c`nd menea a r[zbel;Asemenea de prisosSocotesc s[ v[ mai spuiC`\i beceri =i buc[tariS-au chemat din alte \[ri,Ca s[ fac[ fel de felDe m`nc[ri =i bun[t[\i,+i jig[nii de zahar,Dup[ cum: clo=te cu pui,Ce se numea mar\epan,
75
P[uni, lebede, coco=i,De se p[rea c[ sunt vii.Deci ale nun\ii g[tiriDe le-a= spune p`n[ m`ni,Nu le voi putea sf`r=i,}ns[ v[ fac cunoscutC[ nunta s-au hot[r`tPe-a doua zi negre=it;Iar oaspe\ii to\i trudi\i,Dup[ ce au f[cut chef,+i l[utarii domne=ti,Dup[ ce au h[ulit,Lado-Mano* i-au c`ntatMiresei cum era datC`nd peteala se-n=ira,Apoi to\i au adormit.Dar iat[ tocmai ]n zoriDeodat-au r[sunatClopotul de dandana,+i r[cnete p`n’ la cerDin ora=ul ce ardea,Cu clocot se ridica,Strig`nd poporul: “S[ri\i,C[ t[tarii ne-au c[lcat,S[ri\i c[ cu to\i pierimDe a lor junghi otr[vit,Nu l[sa\i, c[ ne iau sclavi,Ne prad[ =i ne d[ foc;
* Aceste zeit[\i ale str[mo=ilor daco-romani se pr[znuia =i se c`ntape la nun\i p`n[ nu demult. Lado ]nsemneaz[ zeea amorului (Venera) =iMano a ]nso\irii (Imeneul), zeit[\i ocrotitoare celor ce se c[s[torea.
76
Iat[ c[ biserici sparg,Le jefuiesc =i le ard,+i pe preo\i ]i ucid,Altarele jefuiesc!”...Deci Ciub[r domnul b[tr`n+i cu t`n[rul s[u fiu,Trezindu-se sperie\i,Cu oaspe\ii aduna\i,Voievozi =i crai viteji,Servi, comi=ei =i paici,Cu to\ii s-au ]narmat,+i din buciume tr[g`nd,Adun[ pu\ini o=teniCe se afla ]n ora=,+i pe cai ]nc[lec`nd,Cu to\ii au n[v[litCu iu\eal[ ]n t[tari.Iar Bogdan intr`nd ]n ei,Cu palo=ul f[cea drum,T[ind h[buc pe t[tari,Ca pe curechi sau bostani.C[ci unii t[tari fugeaF[r’ de cap sau f[r’ de m`ini,Al\ii se \inea pe caiSau cu jum[t[\i de trup,Sau p`n’ la br`u despica\i.Asemenea ceilal\iVoievozi =i cr[i=oriDup[ pilda lui BogdanT[ia t[tarii ciop[\i,Dar b[tr`nul domn Ciub[r,L`ng-o biseric[ st`nd
77
Unde p[g`nii pr[da,R`ndui o=tenii luiCa s[-i ia prizonieri.}ns[-n biseric[ sta}nsu=i hanul t[t[resc,Care, tr`ntind la p[m`ntAl Maicii Domnului chip,Sub picioare ]l \inea,+i cu m`inile rup`ndPodoabele de pe el,Aur =i m[rg[ritar,+i pietre de mare pre\,}=i umplea desagii s[i.Acest han, cel mai cumplitDin cr`mgherii cei vesti\i,Era =i cel mai amarAl Moldovei pr[d[toriEl singur numai aveaO arm[, lucru dr[cesc,Ne=tiut[ la rom`niPe timpurile de-atunci;C[ci hanul, de multe oriC`nd era ]nconjuratDespre bravii moldoveni,Cu d`nsa ]i speria+i dintre d`n=ii sc[pa.Aceast[ arm[ eraCa o \evie de fierAstupat[ la un fund,L`ng[ care fund aveaO prea mic[ borticea;Deci ]n \evie puind
78
Un fel de praf v`n[t, sur,+i ca un nastur de plumb,Apoi un chibrit aprinsLa tig[i\[ \iind,Pulberea se aprindea,+i din \evie zbucnind,Ca fulgerul sc[p[ra+i ca tr[snetul buhnea,+i acel nastur de plumbA=a de iute \`=nea,C[ prin zale de o\el,Prin piei de bivol, prin fierR[zb[tea, =i omoraPe acel mai brav o=teanF[r-a =ti cine =i cumT`lh[re=te l-au ucis.Deci al t[tarilor han,Tem`ndu-se cu Ciub[rS[ se bat[ piept la piept,C[ci odat[ la r[zbelCutezase de cerc[T[ioasa sabia lui,+i o ureche pierduPentru aceea acum}ndat[ ce l-au z[rit,L-au pitit tocmai ]n pieptCu arma, lucru dr[cesc,+i c`nd focul au buhnit,Ciub[r parc[ n-au mai fost.Iar o=tenii, sperie\i,Fugeau care ]ncotro,Sau c[dea jos la p[m`nt.
79
Atunci p[g`nul t[tar,T[ind capul lui Ciub[r,}n suli\[ l-au luat;+i ]nc[lec`nd pe cal,Spre c`mp de fug[ plec[,+i s-au f[cut nev[zut;Dar inimosul BogdanPe t[tari i-au interit+i de tat[l s[u afl`nd,C[ hanul l-au fost ucis+i c[ capul i-au luat,}ncepu a-l c[uta;}ns[ neput`nd a =ti}ncotro au apucat,R[cnea ca un leu cumplitCe puii =i-au fost pierdut,Alerga ]n toate p[r\i,Prin codri =i mun\i pustii.Dar pe t[tar neg[sindAt`ta s-au r[t[cit,C[ n-au putut nimeriLa curtea sa ]napoi,Ci a treia zi z[riPe al unui munte v`rfUn palat foarte frumos}nconjurat de liveziDeci dar Bogdan apuc[Spre acel munte ]nalt,+i iat[ ]n calea saUn r`u lat =i \[rmuros,Peste care era pod,}n capra c[ruia sta
80
O stahie, urie=}nz[uat[ prea ciudat,Pe cap av`nd ca un coifO scoic[ c`t un c[u=,+i trupul s[u ]mbr[cat}ntru o piele de zmeu,A c[ruia solzi luceauCa c`nd erau de argint,Iar ]n m`n[ ]nv`rteaUn palo= mare cu zim\iCa c`nd era herezeu;Acea stahie eraC[lare pe lup turbat,+i ]ndat[ ce v[zuPe hiri=ul domni=or,Se repezi drept la elCu palo=ul ridicat;Dar suli\a lui BogdanEra groas[ c`t un par,+i ]n m`na lui fiind,Chiar ca tr[snetul lovea;C[ci el zdrav[n opintindPe al s[u negru sirep,Mai degrab[ au ajunsAl suli\ei sale v`rf}n al stahiei g`tlejDec`t palo=ul la el.+i stahia au c[zutDe pe lup jos la p[m`nt.Deci Bogdan au =i s[ritDe pe cal deasupra ei+i capul i-au retezat;
81
Dar numai c`t s-au ]ntors+i capul s-au prins la loc;Deci el iar[=i au t[iatTrupul ei ]n patru p[r\i,+i numai c`t s-au ]ntors+i stahia s-au sculat,Ca c`nd nimic n-au p[\it.Atunci Bogdan auzindC[ calul s[u for[ia,S-au ]ntors =i au v[zutGroaznicul lup n[v[lindCa s[-l apuce de bot;Dar Bogdan au =i ]nfiptSuli\a ]n piept la lup,+i foarte s-au minunatC[ el pe lup ucig`nd+i stahia au pierit.Deci atunci au priceputC[ fermec[tori erauCeste dou[ ar[t[ri;Apoi, f[c`ndu-=i trei cruci,Pe calul s[u au s[rit,+i pe pod buzna trec`nd,}n munte s-au =i suitLa palatul cel frumos,+i la poart[ ajung`nd,}nainte i-au ie=itFecioare vro dou[zeci,}mbr[cate prea frumos}n straie albe =i flori;Iar ]ntre d`nsele staO z`n[, st[p`na lor,
82
Pe care nici Rafael,Pictorul cel renumit,Nu o putea zugr[vi,+i nici eu s[ spun nu potC`t de frumoas[ era,Dec`t at`ta v[ zicC[ ai ei galbeni zulufi,Pe la t`mple ]mpleti\i,}n cosi\e m[run\el,Ca g[itane de firErau ]ncujba\i pu\inPe gr[su\ii obr[jei,Rotunzi, albi =i rumeiori.Iar p[rul ei despletit,Ca m[tasa r[sfirat,C[dea =i se-nv[luia}n unde =i ]n verigi,Pe un boi cam gr[suliu,+i bun ]n bra\e de str`ns;O vi\[ ]ns[ de p[rZefirul o aruncaPe un piept ca de om[t,Unde se vedea s[lt`ndPrin sub\ire burangic,Dou[ \`\e ce eraCa dou[ mere domne=ti.Deci pute\i a judeca,}n\elep\i ascult[tori,C`t de bine se prindeaPe un chip alb ca al eiDou[ roze ]n obraji,}n buze un bobocel,
83
}n guri\[ ni=te din\iChiar ca de m[rg[ritar,Ochii verzi ca de smarald,Ce prin gene negre lungiGale= la lume privea,Ca c`nd era somnoro=i;Apoi al ei picioru=,Ce era mic, gr[suliu,+i alte gra\ii a eiEu nu pot s[ le mai spui,Dec`t =tiu c[ pe Bogdan,Ce o privea buim[cit,Cobor`ndu-l de pe calCa pe un de paie snop,De o m`n[ l-au luat+i cu un glas m`ng`iosCa sunetul de izvorI-au zis: “De mult te a=tept}n ]mp[r[\ia mea,O, tinere domni=or,Ca s[ te pot primi;C[ci mi-i drag s[ primescEroi ca tine faimo=i;Deci vin ]n palatul meuDe vrei s[ te fericesc}n toat[ via\a ta”.Bogdan nimic n-au r[spunsCi mergea unde vrea eaCa un neghiob fermecat;+i fecioarele c`nt`ndDin organe fel de fel,+i cu viersuri foarte dulci,
84
Cu totul l-au fr[gezit,}nsufle\indu-i amor.Iar la palat ajung`nd,C`\iva ciocoi ]mbr[ca\iTot ]n fir =i ur=inic,De subsuori l-au luat+i la feredeu l-au dus,+i dup[ ce l-au sp[lat+i trupul i-au miresmit,L-au ]mbr[cat ]n caftanDe o stof[ foarte grea+i ]n c[mar[ l-au dusLa z`na ce-l a=teptaCu un osp[\ r[sf[\atDe bucate foarte rari,Ce nici +tefan-vod[ credN-au m`ncat la masa sa.+i nici paharnicii luiS[-i dreag[ nu au g[sit}n podgorii la CotnarA=a vin =i pelin vechiCa cel de z`n[ g[titPentru frumosul Bogdan.Deci m`nc`nd =i bine b`ndDintr-un blid, dintr-un pahar,Ace=ti doi amoreza\i,+i-mbuc`ndu-se cu dragChiar ca ni=te huluba=i,Au adormit am`ndoi.+i eu s[ doarm[ ]i las,+i contenesc s[ v[ spui,Boieri cumin\i ce-asculta\i,
85
Ceast[ fabul[ a mea,P`n’ =i dumneavoastr[ to\iNu-\i zice precum zic eu,C[ ceea ce eu v-am spusChiar a=a au fost, au fost.
Partea III
Al lunii corn se iviCa de argint poleit,Printre copacii tufo=iCe ferestrele umbreaC[m[rii unde eraAmorezii ferici\i.+i o raz[ au izbitPe Bogdan tocmai ]n ochi;Dar el nici c[ s-au trezit,+i luna au asfin\it.Iar a doua zi t`rziu,C`nd soarele era susDe nou[ suli\i pe cer,S-au de=teptat somnoros,+i dup[ ce s-au trezit,Am`ndoi au mai c[scat,+i z`na-n palme b[t`nd,}ndat[ au r[sunatViersuri de mul\i l[utari+i organe fel de fel.Deci ]n c[mar[ intr`ndMulte fete =i ciocoiCu haine de mare pre\,Pe z`n[ o ]mbr[c[
86
Dup[ moda de atunci;Iar pe frumosul Bogdan,}n loc de strai b[rb[tesc+i de arme o=tene=ti,Ciocoii l-au ]mbr[catCu c[ma=[ de melez,Ce pe la m`neci =i pieptAvea grele cusuturi,Cu s`rm[ =i cu m[rgean,Ce alti\e se numesc;+i apoi l-au pregiuratCu fot[ peste mijloc,+i coapsele i-au ]ncinsCu un colan foarte scump,Care sub piept se-ncheiaCu dou[ paftale mariDe aur curat leit;Iar ]n picioare i-au pusConduri cu c[lc`iul nalt,+i apoi de subsuoriPrin c[mar[ ]l purtaCa s[-l deprind[ cu ei.Apoi z`na l-au luat,+i pun`ndu-l ]n genunchi,Pletele i-au piept[nat,}n g`\e le-au ]mpletit,+i col[t[u le-au f[cut,}n v`rful capului lui,Iar la g`t ghirdan i-au pusDe smarald =i de rubin;+i apoi l-au rumenit,Must[\ile i le-au ras,
87
Urechile i-au bortit+i cercei i-au aninat.Apoi l-au luat cu eaLa primblare prin livezi,Unde =ez`nd am`ndoi,Se s[rut[ ne-ncetat,+i din pomii ]nc[rca\iDe portocale, smochini+i feluri de bun[t[\iGustau =i se desf[tau.+i a=a ]n toate zileFostul odat[ erou}n aceste desfr`n[ri}=i petrecea via\a sa,M`nc`nd, b`nd =i s[rut`nd.Dar ca s[ se ia mai mult,Z`na l-au pus de \eseaLa burangic sau melez,Iar seara furc[ ]i da,+i cu fetele torcea,Sau ]mpletea la col\uni.}n sf`r=it, a=a tr[ind,Bietul Bogdan, fermecat,Multe luni =i c`\iva ani.Muieratic se f[cu.+i a=a se mi=eli,C[ se temea =i de m`\i,Sau v`nt mare de b[teaOri fulgera, sau tuna,El c[dea jos le=inat.Dar odat[ adormindZ`na trudit[ de =[gi,
88
Pe a lui Bogdan genunchi,El ]i lua c`nd =i c`ndO m`nu=i\[ de-a ei+i o s[ruta oft`nd.Dar iat[ c[ au v[zutPe a ei scump[ br[\eaUn baier de matostatCu multe scrijilituri,Ce foarte se potriveaCu slova ce au fost scris}mp[ratul Solomon}n solomonia sa,Pe care carte citeaPrea ades domnul Ciub[r.Deci Bogdan ]nceti=orAu desprins acea br[\ea,Ca s[ vad[ nu cumvaS[ citeasc[ va puteaPe baierul fermecat;+i ]ndat[ ochii luiMare minune v[zu,C[ci br[\eaua desprinz`nd,A sa z`n[ pe genunchi}n bab[ se pref[cuCu a=a chip de grozav,C[ Bogdan s-au speriat+i de la el o zv`rli.A ei piele pe obrazChiar ca punga s-au zb`rcitC`nd cu baierul o str`ngi;+i a=a s-au flecuitCa un m`r=av seftian,
89
Iar din p[rul cel frumosC`teva vi\e de flociAlb-galbene se z[reau,Sub o tichie de =am.Ni=te ochi ca doi c[rbuniCa ai m`\ei str[lucea;Iar barba cu nasul eiMai ]i astupa de totGura, din care ie=eaUn singur col\ ascu\it;+i trupul ce era golCu picioare =i cu m`iniChiar cu broasca sem[na,La piele =i la boia,Mai av`nd =i dinapoiO codi\[ ca un \ap.Iar c`nd s-au ]ntors Bogdan+i la sine s-au uitat,S-au v[zut cu totul gol+i chiar ca un feteleuF[r’ de must[\i =i cu g`\i;C[ci pierise tot atunci,+i straiele de pe elCu juvaieruri cu tot,+i palaturi, =i livezi,+i demonii ce slujea,Ca c`nd ar fi fost ciocoi;Iar el singur r[m`n`ndPe un munte foarte nalt}nconjurat de p[duri,+i deasupra lui zbur`ndBuhne, cucuveici =i corbi
90
+i sc`rbelnici lilieci.Deci atunci ]n\eleg`ndC[ el fermecat au fostDe-acea cotoroan\[ rea,Au luat un bolovan+i capul i-au sf[r`mat;Apoi ]n genunchi c[z`nd,Mul\umi lui DumnezeuC[ de d`nsa l-au sc[pat+i de a ei vr[ji dr[ce=ti,Dup[ care se porniDincotro au fost venit,Iar calul lui, ce p[=teaSub munte l`ng[ pode\,}ndat[ ce l-au v[zut,Au alergat nechez`ndLa voinicul s[u st[p`n;Dar mai nu l-au cunoscut,V[z`ndu-l ]n piele gol;}ns[ cum l-au mirosit,A zburda au ]nceput,+i-n capra podului st`nd,Cu copita sa b[tea,Ca c`nd spunea lui BogdanC[ a lui arme eraMistuite acolo.Deci voinicul c[ut`nd,Le-au g[sit toate sub pod}ngropate ]n nisip,Cu al calului tac`m,+i ]narm`nd trupul s[u,+i pe cal =eaua pun`nd,
91
Pe d`nsul s-au aruncat+i ca v`ntul s-au pornit}ncotro ochii l-au dus,P`n-]n sar[ alerg`nd.Dar deodat[ auziUn \ip[t foarte cumplit}n codru de-a dreapta sa,Ca c`nd cerea ajutor;+i merg`nd la acel loc,Au v[zut un tricoliciPe o fecioar[ gonindFoarte frumoas[ la stat,Cu dulce =i gali= chip,+i purt`nd pe trupul s[uUn ve=m`nt v`n[t cu ro=,Pe piept cruce de briliant,+i peste um[r un arc+i cucur[ cu s[ge\i,Iar din fruntea sa ie=eaChiar ca o limb[ de foc;+i repede ea fugind,Lungul ei p[r r[m`nea}napoi ]n urma sa;Iar tricoliciul vr[jma=,Prinz`ndu-l cu-a sale c[ngi,Dup[ d`nsul o tr[gea.Deci Bogdan s-au repezit,+i cu palo=ul lovindPe tricolici dup[ cap,L-au =i zburat de pe trup.Dar trupul r[mase viu,+i pe fecioar[ l[s`nd,
92
Au ]nceput a fugi,Iar capul, s[lt`nd pe jos,Clipea din ochi =i r`dea,Cl[n\[ia groaznic din din\i,Apoi, scuip`nd pe Bogdan,S-au dus iute rostogolDup[ trupul ce fugea+i ]n codru s-au ascuns.Deci fecioara, la BogdanViind, l-au ]mbr[\o=at+i foarte i-au mul\umitDe servisul ce-au f[cut,Zic`nd: “Bravule, s[ =tiiC[ eu o genie suntMenit[ de DumnezeuPe rom`ni s[ orcotescC`t vor fi buni patrio\i+i neamul nu-=i vor corci,Av`nd putere de susS[ desc`ntec, s[ desfacPe rom`nii fermeca\iDe fermec[tori, de strigiCe demonul cel pizma=}n \ara ce ocrotescFoarte multe au trimis;Deci ele m[ prigonesc+i de mult m-ar fi ucis,Sau poate m[ otr[veau,Dac[ a= putea muri;}ns[ pozne tot ]mi fac,C[ trimit draci fel de felS[ m[ supere aici
93
}ndat[ ce m[ ivescDin iezerul cest ad`nc,Unde ]i palatul meu.Deci tu fiind prigonit,De c`nd m[-ta te-au n[scut,De fermec[tori =i strigi,Din pricin[ c[ Ciub[r,Vestitul domn, tat[l t[u,Credea ]n solomonii;Pentru aceea =i elDe-arma dracului pieri,Ce hanului t[t[rescUn mare fermec[torDin Eghipet i-au fost dat,}nv[\`ndu-l fel de felDe farmici diavole=ti,Cu care te-au =i orbitDe nu l-ai putut g[siC`nd te-ai luat dup[ el;Ba ]nc[ \i-au =i trimisPe dracul, sau un v`nt r[u,Care ]n munte te-au dusLa striga acea mai reaDin c`te pe-aicea au fost.+i tot acel han cumplitAcum iar[=i se porniCa s[ prade \ara ta+i pe tine s[ te ia;Iar tu, m[car c[ e=ti brav,Lui nu po\i s[-i faci nimic,C[ci zaua =i coiful s[u,Ce-s fermecate de el,
94
Nici o arm[ nu le prind.Eu ]ns[ voi ]nc`ntaJunghiul care por\i la =old,Cu care po\i s[ r[zba\iAmarnicul han t[tar,Iar ca s[-l po\i omor],Tot drept ]n piept s[ izbe=ti,Unde avanul de hanPoart[ baier fermecat,Ce este puterea sa,Fiind ]n baier cusutUn deget afurisit,C`teva fire de p[rDin barba lui Solomon,+i alte lucruri dr[ce=ti”.Genia a=a gr[ind,Au luat de la BogdanJunghiul ce purta la =old,+i =optindu-i nu =tiu ce,}n iezer l-au ]mpl`ntat,+i apoi sufl`nd pre el,L-au =ters cu al s[u ve=m`nt+i l-au ]ntors lui Bogdan.+i iat[ c[ ]ncepuS[ clocoteasc[ mereuMun\ii =i codrii vuindDe-a t[tarilor strig[ri,Ce p`rjoleau =i robeauPe bie\ii locuitori;Iar populul, speriat,Striga cer`nd ajutor,+i zic`nd: “Unde-i Ciub[r,
95
Al nostru p[rinte bun,Unde-i fiul s[u Bogdan,S[ ne scape de t[tari,Ce ne m`n[ ca pe boi+i ne taie ca pe oi;S[ ne scape de \igani,Ce domnesc ]n curtea sa,De c`nd bunii no=tri domniAu pierit =i ne-au l[sat!”Deci Bogdan s-au ]nfocat,Auzind populul s[uC[ ]i cerea ajutor,+i, ]nc[lec`nd pe cal,Au alergat spre t[tari,M[car c[ o=ti nu avea.+i iat[ c[-nt`mpin[Pe avanul han viindSingur ]ntre doi m`rzaci,C[ci pr[d[torii t[tariR[maser[-n urma lui,Deci Bogdan strig[ la el:“St[, c`ine, de e=ti deliu,St[ cu mine s[ te lup\iC[ eu am s[-\i r[spl[tesc,Am s[ te jupoi de viu+i din titva ta s[ beau!”Iar t[tarul, cunosc`ndPe Bogdan, du=manul s[u,Foarte s-au ]nvoio=atC[ ]n m`n[ i-au picat,+i i-au zis: “Vin[, gheaur,Vino, capul s[-\i retez,
96
A=a cum am retezatPe a t[t`ne-t[u cap,Pe care l-am pus ]n par+i spre \int[ l-am menitCopiilor t[t[re=ti;Dar de pr[=tii, de s[ge\i,Acea titv[ s-au sf[rmat,+i am venit ]nadinsS[ iau c[p[\`na ta!”Gr[ind a=a am`ndoi,Ca leii se repezir[Unul la altul r[cnind;+i m[car c[ s-au izbitCu m`zdracele ]n piept,Dar ei au st[tut pe caiChiar ca turnul necl[tit;Iar m`zdracele s-au rumpt,}n a=chii s-au t[ndurit,Dintre care c`tevaP`n’ la soare au ajuns,+i de-acolo lu`nd foc,Arz`nd, c[zur’ pe p[m`nt.Atunci du=manii, crunta\i,S[biile au golit,+i se lovir-am`ndoi}n a coifului zebrea;Dar pe a lor gratii tariS[biile lunecau,F[r-a le putea t[ia.Deci ]ncepur[ s[-=i deaMai groaznice lovituriPeste zale, peste coif,
97
De sc`nteile curgeau;Dar ei sta nev[t[ma\i,Ca c`nd grindina c[deaPe dou[ de cremeni st`nci.}ns[ s`nge mai ]nt`iT[tarul au slobozit}ndr[zne\ului Bogdan,C[ci lovind pav[za luiCu sabia ce eraDe un fier scump de Damasc,}n dou[ o au t[iat,+i cu v`rful ajung`ndPlato=a lui de pe piept,Printr-]nsa au r[zb[tut,+i ca fulgerul cumplitPalo=ul acel t[iosPe piept, p`ntece, piciorC[z`nd le-au =i scrijelat;Dar nu au p[truns ad`nc,}ns[ l[s[ dup[ elPlag[ ca un g[itan.Bogdan, dac[ s-au sim\itC[ t[tarul l-au cruntat,De m`nie se-nfoc[,+i sabia ridic`ndA=a ]l tr[sni ]n coif,C[ l-ar fi t[iat h[bucDe n-ar fi fost ]nc`ntat;Dar t[tarul ame\i,}i \`=ni s`nge din ochi,C[zu pe-al calului g`t,M`inile l[s`nd ]n jos
98
+i picioarele cr[cind,}nc`t abia se \ineaS[ nu cad[ de pe cal;Iar palo=ul ]l sc[paDac[ n-ar fi fost legatDe bra\ cu un l[n\ujel;Deci calul lui, speriatDe tr[snetul ce-auzi,S-au ]ntors ]n loc cu el+i ]ncepu a fugi.Bogdan ]ns[ au st[tut,Socotind t[tarul mort;Dar iat[ c[ l-au v[zutC[, scul`ndu-se pe =ea,Se ]ntorcea iar spre el,+i hr[pind chiar ca un leuZicea: “C`ine de cre=tin,Sf`r=itul t[u au sosit!”Iar c`nd s-au apropiat,}n sc[ri s-au =i ridicat,+i cu am`ndou[ m`iniSabia sa apuc`nd,C-o lovitur[ au vrutS[ despice pe Bogdan;Dar ]ngerul p[zitorAl cre=tinului Bogdan}i ap[r[ capul s[u,+i palo=ul t[t[rescC[z`nd chiar ca un sat`rPe capul calului s[u,I l-au despicat pe loc.Bogdan, s[rind de pe cal,
99
La t[tar s-au repezit,De barb[ l-au apucat,+i izbindu-l drept ]n pieptCu ]nc`ntatul s[u junghi,Zalele i-au r[zb[tut+i inima i-au p[truns.}nc`t al junghiului v`rfDe un palmac au ie=itPrin spata de dinapoi;+i apoi de pe cal josTr`ntind pe du=manul han,De arme l-au dezarmat,De piele l-au jupoiat,C[p[\`na i-au t[iat,+i f[c`ndu-=i m`zdrac nou,}n v`rful lui l-au luat,+i pe calul t[t[rescVoinicul ]nc[lec`nd,C[tre z`n[ s-au ]ntors.Acolo mazdracul s[u,}nfig`ndu-l ]n p[m`nt,S-au tologit l`ng[ el,+i la al hanului capCu mul\umire privea,Iar m`rzacii sperie\i,Ce venise dup[ han,V[z`ndu-l c[ au pierit,Au rupt de fug’ ]nd[r[t,+i ]n=tiin\`nd pe o=tiC[ hanul lor s-au ucis,To\i a fugi ]ncepur[,A=a de ]nsp[im`nta\i,
100
C[ rom`nii prizonieriLa ]ndr[zneal[ lu`nd,Cu coasele ]i t[ia;Iar fetele, apuc`ndCociorve =i umbl[cii,Capetele le zdrobea;+i a=a sc[par-atunciNenoroci\ii rom`ni,De cr`mgherii ce=ti cumpli\i.Deci genia s-au ivitDin al s[u iezer ad`nc,+i dezbr[c`nd pe BogdanDe armele ce purta,Pl[gile lui le-au sp[lat+i le-au vindecat pe loc,Ca c`nd n-au fost pl[guit,+-apoi ]narm`ndu-l iar,I-au zis: “Bogdane, s[ =tiiC[ ai s[ fii domn faimos,C[ci tu ai s[ biruie=ti+i pe al\i vr[jma=i cumpli\i,+i c[ din pr[sila taVor ie=i mul\i domni viteji,Moldovei ocrotitori+i rom`nilor p[rin\i;Dar vi\a soiului t[u,Cu vreme p[r[ginind,}n Moldova vor domniMul\i grecomani limonjii”...Multe de-aceste gr[ind,Ce cu mintea nu le \ii,Genia l-au desc`ntat,
101
+i ]n fa\a lui sufl`nd,I-au dat de aur inel,+i iar[=i i-au zis a=a:“Bogdane, acest inelDin deget s[ nu-l mai sco\i,C[ci el te va ap[raDe farmece \ig[ne=ti,Ce ]n curtea ta acum,De c`nd acolo nu e=ti,|iganii t[i f[ptuiesc.Iar ca s[ po\i nimeriLa curtea ta ]napoi,Eu o s[geat[ slobod+i tu de ea s[ te \ii”.Atunci genia sco\`ndS[geat[ din tulba sa,+i ]ncord`nd al s[u arc,Spre r[s[rit s[get[.Deci Bogdan s-au aruncatPe calul cel t[t[resc,+i la ciochine leg`ndAl ucisului han cap,Ca v`ntul s-au repezit,Tot s[geata urm[rind.Deci eu tac, nu v[ mai spun,Boieri cumin\i ce-asculta\i,}ncotro au apucatBogdan, al meu f[t-frumos,P`n’ ce dumneavoastr[ to\iNu ve\i zice c[ ce-am spusChiar a=a, a=a au fost.
102
Partea IV
Dup[ trei zile BogdanLa domnescul s[u palatSosind, ]ndat[-ntreb[De z`na so\ia sa;+i iat[ c[ alerg[,}naintea lui ie=ind,O \iganc[ fetnegea,}mbr[cat[ prea frumos,}n stofe =i ur=inic,+i pe Bogdan s[rut`nd,I-au zis: “Bine ai venit,Dorite mirele meu,C[ci de mul\i ani te a=tept,+ez`nd ziua ]n cerdac+i c[t`nd ]n calea ta,Iar noaptea amar pl`ng`nd,}nc`t de lacrimi =i dorPielea pe obrazul meuS-au ]ngro=et, s-au zburlit,De sc`rb[ s-au ]nnegrit;+i b[lan[ de am fost,Acuma, vezi, m-am smolit.Vezi, drag[ mire al meu,Vezi c`t te-am dorit de mult,+i de-ai fi mai z[bovit,Ori m[ g[seai ]n morm`nt,Ori m[ ofticai de tot!”Deci bunul nostru Bogdan,Crez`nd ]ntru adev[rC[ este ursita sa
103
|ig[ncu=a ce-i vorbea,O str`ngea la pieptul s[u,Dar el ]ns[ nu =tiaC[ aceea ce-i vorbeaFata judelui era,Al \iganilor domne=ti.+i c[ muma ei au fost,C`nd tr[ia domnul Ciub[r,Una din g[in[ri\iA p[s[rilor domne=ti.}ns[ farmece =tiind,+i fiindc[ =i Ciub[rCredea ]n solomonii,Pe d`nsa el o aveaDe dragoman credincios}ntre dracul =i-ntre el.Dar pierind domnul Ciub[r,+i lipsind =i fiul s[u,L[ie=i\a acea rea,Cu-a sale farmici dr[ce=ti,}nc`ntase pe boieri,Pe hatmani =i pe o=teni,}nc`t unii pribegir[}ncotro ochii i-au dus,Al\ii, nebunind de tot,Str`ngea ciolane pe c`mpi,+i al\ii se pref[cur[}n lupi, ]n ur=i, sau ]n cerbi,Fugind ]n codri pustii;Iar ea cu b[rbatul s[uDomnea =i or`nduia}n \ar[ =i pe rom`ni;
104
+i pe z`na lui Bogdan,Sugrum`nd-o, o zv`rli}ntr-un ad`nc hele=teu,Ce l`ng[ curte era.Deci Bogdan au socotitMai ]nt`i pe tat[l s[uS[-l pomeneasc[ un an+i s[ poarte tot negrit,+i petrec`nd acel an}n jale =i rug[ciuni.Pentru r[posatul domn,S[ se ]nsoare apoiCu \iganca ce g`ndea,C[ ursita lui era.Deci petrec`nd acest fel,|iganii prea se sileaC[ doar ]l vor fermeca;Dar al geniei inelPe d`nsul ]l ap[ra;Iar fata cea de \iganSe podobea, se dregeaCa s[ plac[ lui Bogdan;+i oglingioara lu`nd,Ce \iganca, maica sa,}n tain[ i-au fost dat,Se privea, ]n ea zic`nd:“Oglind[, oglingioara mea,Spune drept ca chipul meuEste altul mai frumos,Mai delicat, mai cu haz,Din c`te fete au fost+i sunt ast[zi pe p[m`nt?”
105
Iar oglinda r[spundea:“C[ mai frumoas[ era+i iar[=i ]n grab’ va fiIleana cu p[rul lungCe Cos`nzeana ]i zic”.+i fata cea de \iganM`niindu-se zv`rleaOglinda ce gr[ia drept.Deci ]ntr-o zi au venitTo\i comi=ii la Bogdan+i i-au spus c[ caii s[iNicidecum nu vor s[ beaDin hele=teul domnesc,C[ci ]n el s-au ar[tatDe aur un pe=ti=or,Care apa tulbur`ndPe cai foarte speria.A=adar, domnul BogdanCu fata cea de \iganAu mers cu s`rg am`ndoi,S[ vad[ cel pe=ti=or,Pe care Bogdan v[z`nd,Foarte de el s-au mirat.Dar \iganca pricepuC[ acel pe=te eraZ`na ce au fost ucisL[ie=i\a, maica sa,+i-n hele=teu o zv`rli;De aceea se rug[S[ i-l d[ruiasc[ ei,+i bunul domn BogdanCheful s[-i strice n-au vrut,
106
Ci s[ prind[ porunciPe frumosul pe=ti=or,Dar to\i pescarii domne=tiS[-l prind[ nu au putut;Iar Bogdan ]nsu=i lu`ndUndi\a de la pescari,Pe=ti=orul au venit+i singur ]n ea s-au prins,Pe care el l-au =i dat|igancei ce a=tepta.Iar ea, alerg`nd cu el,Buc[tarilor l-au dat,S[ i-l cure\e de solzi+i s[-l frig[ pe c[rbuni.+i dup[ ce l-au m`ncat,Oglingioara ]=i lu[+i iar[=i i-au zis r`z`nd:“Oglingioar[, spune-acum,Spune drept, ca chipul meuEste altul mai frumos,Mai gig`t =i mai cu hazDin c`te fete au fost+i sunt ast[zi pe p[m`nt?”Iar oglingioara au zis:“C[ mai frumoas[ era,+i iar[=i ]n grab’ va fi,Ileana cea cu p[r lungCe Cos`nzeana ]i zic”.Dar \iganca i-au r[spuns:“Oglingioar[, spui minciuni,C[ci eu m`ncai carnea ei,+i nu va fi ]n etern
107
Ileana cea cu p[r lung”.A=a \iganca zicea,Pentru c[ ea n-au =tiut,C[ din ai pe=telui solziUnul nu =tiu cum s[riLa fereastra lui Bogdan,+i din el cur`nd crescuUn tei foarte r[sf[\at,Sub care domnul BogdanCu haz la pr`nz osp[ta;C[ci teiul acel frumosSlobozea deasupra luiA lui ]nverzite crengi,+i de soare ]l umbrea,+i-l r[corea fiind cald;Iar sara tot acel teiRaz[ de foc slobozea,+i a=a se lumina,C[ toat[ noaptea sub el,Curteni, b[rba\i =i muieriLa =ez[toare venea,De torcea =i dep[na;Iar m[talnicii fl[c[iSe h`rjonea ]ntre ei,Sau spunea cimilituriFemeilor ce torcea,Sau cu fetele r`z`nd,}n pilde se p`c[leaSau spunea fabule lungi.Iar c`nd fata de \iganSe apropia de el,Crengile lui se cl[tea,
108
Se scutura m`nios,+i a=a o =fichiuiaPeste cap, peste obraz,C[ fugea de el cu s`rg.Deci ea iar au priceputC[ acel tei minunatZ`na lui Bogdan era,+i iar[=i au ]nceputCa s[ roage pe BogdanS[ i-l d[ruiasc[ ei.Deci el iar[=i =i acumPofta \igancei f[cu.+i-ndat[ ea porunciS[ taie acel copac+i s[-l ard[ ]ntreg tot,}ns[ v`ntul au zburatNumai o frunz[ din el,+i purt`nd-o p`n’ la nori,Au l[sat-o de-au c[zut}n codrii cei mai mereiLa un b[tr`n pris[car;+i frunza c[z`nd la el,}n fl[c[u se pref[cu,T`n[r =i frumos la chip,Sprinten =i gig`t la stat.Deci b[tr`nul pris[car,V[z`ndu-l, i-au zis a=a:“F[t-Frumos, de e=ti str[in+i dac[ nu ai p[rin\i+i aici ai nimerit,Te rog cu mine petreci+i fii ca copilul meu,
109
Ca murind eu s[ m[-ngropiAice, ]n acest pustiu,Unde pe nime nu am,Pierind semin\ia meaDe farmici diavole=ti;C[ci pierind domnul Ciub[r+i domni=orul s[u fiu,Pe care eu l-am deprinsCa s[ s[gete ]n zborPe l[stunii u=urei,Sau cu mazdracul pe ur=iS[ p[trund[ f[r’ de gre=,A lor curte r[mase+i \ara f[r’ de st[p`n.Deci eu =i cu al\i boieriOc`rmuiam cum puteamA domniei trebuin\i,Dar nu trecea nici o ziS[ nu piar[ dintre noiC`te un boier sau doi,P`n’ ce ]ntr-o zi v[zuiPe so\ie =i pe fiiStraiele pe ei rup`nd+i ca ni=te ]ndr[ci\iFugind ]n codrii pustii;Iar eu, ca s[-i pot g[si,M-am aruncat pe un calCe l-am g[sit priponitDe al cerdacului st`lp,+i ]ndat[ acel cal,Ce duh necurat era,M-au ridicat ]n v[zduh,
110
Zbur`nd cu mine pe sus,}nc`t sub talpe sim\eamV`rful brazilor ]nal\iC[ m[ zg`ria cumplit,+i ]n sf`r=it peste mun\i,Peste ape, peste v[i,Zbur`nd cu mine mereu,Am ajuns p`n[ aice,+i c[lare m-am trezitNu pe calul ce zbura,Ci pe pr[jin[ de tei;+i niciodat[ de-aici}napoi nu am pututS[ nimeresc la ora=.Dar domnul m-au miluit,G[sind aici ]n pustiuPrisaca unde tr[iesc,+i nu cred s[ mai v[d euPe eroul meu Bogdan+i pe semin\ia mea.Te rog dar, o, f[tul meu,Fii tu m`ng`ierea mea,Nu m[ l[sa p[r[sit;C[ci de mult ]n ochii meiOm p`n-acum n-am v[zut”.Deci t`n[rul ce-ascultaI-au r[spuns cu glas duios:“Nu pot s[-\i f[g[duiesc,Cucernicule b[tr`n,S[ ]mplinesc voia ta;C[ci =i eu sunt prigonitTot de duhul necurat,
111
P`n’ nu se va ]mpliniAceea ce mi-au menitA norocului meu stea;Dar eu voi tr[i aiciC`t se va putea mai mult!”T`n[rul a=a gr[ind,Iat[ c[ se auziClocotind codrul mereuDe-a gona=ilor strig[ri,De \`hnete de copoi,De buciumi v`n[tore=ti;+i iat[ c[ se v[zuC`nd =i c`nd printre copaciFug`nd ur=i, capre =i lupi,+i iat[ c[ se iviBogdan ca un v`n[tor,Gonind de-aproape un urs;+i r[nindu-l dinapoi,Ursul s-au ]ntors la el,}n picioare s-au sculat,}nfrico=at morm[ind,+i apuc`nd pe Bogdan}l tr`nte=te la p[m`nt+i ]ncepe a-l strop=i.Dar t`n[rul F[t-FrumosS-au repezit ca un =oim,+i ]nc[lec`nd pe ursL-au apucat de urechi,L-au ]ntors de la Bogdan+i, d`ndu-i pinteni mereu,Mergea c[lare pe elChiar ca pe o gloab[ rea.
112
Deci Bogdan s-au ridicat,T`n[rului mul\umind,+i viind la curtea saSpunea minunea la to\iAceea ce au v[zut.Iar \iganca pricepuC[ acel t`n[r au fostTot ursita lui Bogdan;Deci pe maica sa chem`nd,I-au zis pl`ng`nd cu amar:“Mam[, nu te ]ndura,F[ orice farmece =tii,Sau orice otr[vi mai tari,+i m[ m`ntuie, te rog,De ursita lui Bogdan,De vrei doamn[ s[ m[ vezi,Sau de vrei s[ nu pierim;C[ci anul mai a trecutDe c`nd Bogdan au venit+i foarte m[ ]ngrijescS[ nu vie cumva eaDu=manca mea cea mai rea,+i s[-i spuie cine sunt,+i c`te au p[timitDespre am`ndou[ noi;C[ci eu, orice am f[cut,N-am putut s[-i viu de hac,Ca s[ o pot pr[p[di”.L[ie=i\a auzindCe spusese fiica ei,La miezul nop\ii s-au dusLa \intirimul din c`mp
113
Unde erau ]ngropa\iHo\ii ce se sp`nzurau,Sau cei ce se dovedeaC[ sunt strigi sau tricolici,Sau vesti\i fermec[tori,+i acolo aprinz`ndUn mititel focu=orCu lemn ce au fost furatDin raclele celor mor\i,Carii c`nd se dezgropaSe g[sea afurisi\i,+i lep[d`nd de pe eaHainele ce purta,Goal[ au ]nconjuratCa o furie din iad,Focu=orul ce ardea,Pe Scaraoschi chem`nd,+i vorbe diavole=tiB`iguind, din din\i scr`=ca,Din ochi sc`ntei slobozea,Flocii pe cap ]=i zburlea,}nc`t sem[na a fiDiavol ]mpeli\at.+i iat[ fum ca un st`lp,Negru =i prea puturos,Din focu=or au zbucnit,+i ]n aer clocotind,Au tr[snit =i au ie=itUn diavol slut din el,}ns[ prea pu\in mai slutDec`t \iganca era;+i i-au zis ei: “Eu sunt Benga,3
114
Z`nul t[u, deci \i-am adusAcest m[r dintr-un pom,Din care Eva gust`ndS-au izgonit din Eden.Deci tu cu el s[ te duciLa pris[carul =tiut;+i ursitei lui BogdanD`ndu-i-l ea va gusta,+i ]ndat[ va muri”.Aceste dracul gr[ind,}n par[ s-au pref[cut+i s-au ridicat ]n v`nt,+i apoi pr[snind sc`ntei,}n ]ntuneric pieri.Deci \iganca alerg[La boierul pris[car,+i plec`ndu-se ]n b[\,Ea calic[ se f[cea,Dar al prisac[i c[\elS-au repezit ca un leuLa \iganca ce venea.+i ca c`nd era turbat,S[ o sp`rcuiasc[ vrea;Iar F[t-Frumos alerg[,+i pe c[\elu= gonind,|igancei p`ine i-au dat+i de faguri un chersin (c[u=).|iganca i-au mul\umit,Din torb[ m[rul au scos+i d`ndu-l lui F[t-FrumosI-au zis: “C[ m[ rog s[ gu=ti,S[ vezi bun[tatea lui;
115
C[ci liv[darul domnescDe poman[ mi l-au dat,+i mere de acest felNumai domnii au m`ncat”.Deci ursita lui Bogdan,Apuc`nd m[rul domnesc,O dat[ numai putuS[ mu=te din acel m[rC[ci c[\elul au s[rit,Din m`n[ i l-au r[pit+i l-au ]nghi\it ]ntreg+i ]ndat[ a cr[pat+i pe loc c[zu =i elChiar mort. Dar sufletul s[uS-au pref[cut ]n porumb,+i zbur`nd ]n v[zduh sus,S-au dus tocmai la Bogdan,Care atunci se afla}n al s[u scaun domnesc,+i populul judecaCu boierii mari =i mici.Deci porumbul s-au =i pusPe um[rul lui Bogdan,+i cu glas chiar omenescI-au spus toate ce-au p[\itDespre l[ie=i\a rea,+i c`te mai f[cu eaCu farmece =i veninLa curteni =i la boieri}n vreme ce au lipsitBogdan din scaunul s[u.Deci Bogdan s-au m`niet,
116
Ca un tigru au r[cnit,+i cu piciorul izbindFoarte groaznic ]n p[m`nt,Cr[p[ ziduri c`teva,Clopotele r[suna,Caii, boii au zbierat,M`\ele au miorl[it,+oarecii au le=inat,+i tot populul c[zuLa p[m`nt cu dosu-n sus.Iar Bogdan, pufnind din n[riChiar ca un zimbru r[nit,C[l[ilor porunciDe au schinjuit cumplitCu c[ngi =i vine de bouPe l[ie=i\a cea rea,Cu fiic[-sa la un loc.Apoi iepe aduc`ndCe mai sirepe au fost}n a cur\ii herghelii,Pe \igance le-au legatDe ale iepelor cozi,+i le-au alungat apoiPeste r`pi =i peste st`nciP`n’ le-au sp`rcuit buc[\i.Iar pe ceilal\i \igani,Pe unii i-au ]n\[pat,Pe al\ii i-au jupoiat.Pe al\ii ]n patru p[r\iT[indu-i i-au dat la c`ini,+i alte de acest felDe torturi le-au mai f[cut.
117
Apoi Bogdan c[ut`ndSufletul ursitei lui,Ce se f[cuse porumb,Nu l-au mai putut afla;C[ci =i el s-au speriatC`nd s-au m`niet Bogdan,+i fugise ]n pustiu.Deci Bogdan s-au =i pornitS[ cate ursita sa,}ns[ el neput`nd =tiUnde s-au mistuit ea,Pe soare au ]ntrebat}ncotro s-ar fi afl`nd;Dar soarele n-au pututS[-i spuie de ea nimic,C[ci c`nd l[ie=i\a rea}n iaz o au aruncat,La miezul nop\ii au fost+i el pe cer nu era;Dar s[ ]ntrebe, i-au zis,+i pe lun[, sora lui.Deci Bogdan au ]ntrebatPe lun[ de nu =tiaCeva de ursita lui,+i luna iar i-au r[spunsC[ noaptea c`nd au pieritIleana cea cu p[r lung,Ce Cos`nzeana ]i zic,Ea nu au putut vedea,C[ci se pi=case atunci,+i era nouri pe cer;Dar s[ ]ntrebe i-au zis,
118
Pe v`ntul ce au suflatC`nd ursita lui pieri.Deci Bogdan au ]ntrebatV`nturile se suflauDin a lumei patru p[r\i;+i criv[\ul i-au vestitIleana cum au pierit+i ]n ce loc se aflaTrupul cu sufletul s[u.+i el grabnic se porniLa prisaca din pustii,Unde ajung`nd v[zuA Ilenei sale trupZ[c`nd cu fa\a ]n sus,+i pe pieptul ei =ez`ndPorumbul, sufletul s[u.Deci Bogdan, pl`ng`nd amarPe moarta ursita sa,Se ruga lui DumnezeuS[ i-o d[ruiasc[ iar;+i f[c`ndu-i multe cruciTrupului ce z[cea mort,Porumbul se pref[cu}ntr-un abur luminos,+i ]n trupul mort intr`nd,Fecioara s-au =i trezitCa din somnul cel mai greu,+i frec`ndu-se la ochi,Au oftat, au str[nutat;+i apoi, ]mbr[\o=indPe Bogdan, mirele s[u,Am`ndoi ]nc[lec[
119
Pe arm[sarii domne=ti,+i ]mpreun[ lu`ndPe boierul pris[car,S-au ]ntors to\i cu alai,La scaunul lui Bogdan,Unde ca =i mai ]nt`iG[tiri de nunt[ f[c`nd,+i poftind mul\i megie=i,Crai, domni =i viteji vesti\iMare nunt[ s-au f[cut,La care am fost =i eu,Am d[n\uit =i am dresCu paharele domne=ti,Iar Bogdan atunci b[uDin scafa, precum au zis,A hanului t[t[resc,Pe care l-au fost ucis.. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .Acolo m-au de=teptatSoarele, ce r[s[reaTocmai ]n fereastra mea;+i pe masa ce eraL`ng[ al meu a=ternut,Lum`narea tot ardea;Iar l`ng[ mine pe patEra un hronicar vechi,Deschis tocmai acolo,Unde scrie de Ciub[r;Iar jos l`ng[ cuptora=Dormea b[tr`nul chelar,
120
Ce-mi tot fabule spuneaA domnilor celor vechi,Sara p`n’ ce adormeam.Deci atunci am ]n\elesC[ =i fantazia meaS-au fost prea ]nfierb`ntatDe hronicarul cel vechi+i de a lui b`rfituri.+i acest vis minunatCe ]n somnul meu v[zui,Adun[tur[ au fostDin fabule ce mi-au spus el+i din ceea ce citiiSara c`nd am adormit...
Pe mine m-au ]ndemnat s[ alc[tuiesc aceast[ fabul[eroic[ =i printre ideile fantastice s[ descriu spre neuitare=i vechile tradi\ii =i ]nt`mpl[ri ale Rom`niei, mai ]nt`i:suferin\ele rom`nilor despre cumpli\ii t[tari, ce foarteades pr[da =i cotropea Rom`nia, r[pindu-le averile, muieri-le =i fetele, c[ci pe b[rba\i ce le c[dea ]n m`n[ ]i omora; aldoilea, s[ amintesc de eroicele lupte ale domnilor cu ace=tifel de cr`nceni =i ne`mp[ca\i du=mani ai moldovenilor; altreilea, s[ descop[r uzurile vechi =i eresurile populului,precum =i ceremoniile ce erau ]ndatinate la nun\ile dom-ne=ti, care mai p`n’ ]n secolul trecut s-au p[strat, =i, ]nfine, am vrut s[ descop[r c`t[ ]nr`urire aveau l[ie=ii,\iganii ]n demoraliza\ia populului rom`n cu magiile =idesc`ntecele lor, f[c`ndu-i a crede mai mult ]n Benga(Dracul), zeul \ig[nesc, =i de a se teme mai mult de acestspirit necurat dec`t de Dumnezeul cre=tinesc, ]n care \iga-nii nu aveau un crez[m`nt, =i cu aceste uneltiri ale lor nu
121
numai c[ c`=tigau mul\i bani de la moldoveni, dar f[ceaumulte daune muierilor =i fetelor rom`nce, ce se ]ncredeaumai mult ]n farmecele lor dec`t b[rba\ii.
GAFI|A BLESTEMAT{ DE P{RIN|I*
}ndesar[ doamn[-n \ar[,Toat[ noaptea-mp[r[ti\[,}n zori ca o v[duvi\[,Amiaz[ c[lug[ri\[...
(C`ntec vechi al unei doamne nenorocite.)
I
Nouri gro=i acoperise a stelelor str[lucire,+i cea\[ de promoroac[ pudruia codrii pustii,Criv[\ul cu-a sa suflare ]mpr[=tie pustiire,L[s`nd urme de pieire pe dealuri =i c`mpii.Pe domnii codrilor, brazii, pe stejarii cu virtute,}i zbuciuma cu-al s[u vifor, s[ i se plece gem`nd,+i zbur`nd peste-a lor v`rfuri drep[nate sau c[zute,P`n-]n locuri dep[rtate ducea viscol =uier`nd.Iar sc`rboasa cucuveic[ \interimul p[r[se=te,+i cu-al s[u fioros \ip[t, vaiet =i moarte veste=te.
Tocmai atunci =i Gafi\a de-al s[u amat interit[,Se tr[gea mai de tot moart[ spre bordeiul p[rintesc,C[ci neprih[nita fat[, de Iancu ademenit[,Pentru d`nsul ]n=elase pe p[rin\ii ce-o bocesc;
* Singura fiic[ a unor \[rani a fost ]n=elat[ =i r[pit[ de un t`n[rnobil, care peste pu\in timp a interit-o de la d`nsul.
CUPRINS
122
Pentru d`nsul def[imase a sale amici iubite...}nc`t orbind-o p[catul, f[r’ s[ =tie au gre=it,De =i-au p[r[sit p[rin\ii =i datoriile s`nte,De =i-au p`ng[rit =i legea =i de s-au tic[lo=it.+i pentru a=a gre=eal[ Gafi\a nenorocit[De Iancu fu ru=inat[, de Iancu fu urgisit[.
Ea fuge acum de d`nsul, ne=tiind ce drum apuc[,R[t[ce=te desperat[, prin pustiii fioro=i,Unde c`nd era ea mic[ mergea cu a sa m[muc[,De culegea floricele prin acei codri tufo=i.Noaptea acum ]i ascunde cu a sa ]ntunecareC[r[ru=a cunoscut[, a c[su\ei p[rinte=ti;Pl`nge s[rmana =i strig[: “Oh! c`nd s[ v[ g[sesc, oare,Locuri unde v[zui zarea vie\ii copil[re=ti!!!”
Un n[prasnic v`nt atuncea nourii gro=i despicar[,Printre carii raza lunii r[t[citei i-au ivitA p[rin\ilor ei cas[: unde s-au c[zut s[ moar[...Dec`t s[ p[c[tuiasc[ cu b[rbarul ce-au iubit;Ea aude izvora=ul a c[ruia v[lureleDezmierda odinioar[ s`nul ei neprih[nit;+i ]n sf`r=it n[du=it[ de suspinurile greleApuc[ c[tre c[su\[ c[r[ru=a ce-au g[sit;Acolo numai spereaz[, la a p[rin\ilor s`n,P[catul s[-=i poc[iasc[ =i s-aline al s[u chin.
Abia ajunge la u=a p[rinte=tei sale case,+i biata fat[ sim\e=te fiori reci ]n trupul s[u...“O, dragilor p[rin\i, zice. Oh! c`t m[ umple\i de groaz[,Oh, bra\ele ]mi deschide\i ]n care s[ m-arunc eu...”Apoi ascult[... =i, iat[, urechea sa cu priin\[
123
I s-au p[rut c[ aude un glas foarte m`ng`ios,Dulce chiar ca a m[muc[i... a=adar, cu umilin\[,Ea a=teapt[ sau iertare, sau vrun blestem fioros.
Tocmai atunci a sa maic[ ]mpreun[ cu-al s[u tat[,+ez`nd am`ndoi pe vatr[ ]n g`nduri acufunda\i,}=i spuneau f[r’ s[ gr[iasc[ de nenorocita fat[,Prin duioas[ c[t[tur[ a ochilor l[crima\i;}n sf`r=it, maic[-sa curm[ acea t[cere cumplit[,Zic`nd: “}n acest ceas poate Gafi\a, cu-al s[u amat,}n s`nul ]mbel=ug[rii vie\uie=te fericit[,Neg`ndind la s[r[cia p[rin\ilor ce-au l[sat”...
Ce-mi pas[, zise b[tr`nul, dac[ la noi nu g`nde=te,Ce-mi pas[ de-a ei m[re\[! Aib[-=i parte de noroc,C[ci ]n=el[torul care pe ea ast[zi o iube=teM`ine poate s-o izgoneasc[ =i s[-=i ieie alta-n loc.Iar odoarele ce poart[ pe fruntea ei cu m`ndrie,Va trebui s[ le-ntoarc[ acei ce s-au fericit,Cum =i-naltele palaturi c[rora le-au dat protie,}n locul c[su\ei noastre de unde au pribejit.+i atuncea, ru=inat[, va ajunge la pieire,Pe aceste locuri triste, pe-aproape de-ai s[i p[rin\i;+i vei vedea pe Gafi\a umbl`nd ca o n[lucire,P`n’ va c[dea ca o p`rg[ unei zadarnice c[in\i”.
“Oh, vie draga m[muc[i! atunci maic[-sa strigar[,+i dac-a sa c[in\[ va fi din suflet curat,Oh, noi vom uita, mo=nege, a sa fapt[ de ocar[,Silindu-ne s[ s-aline =i al s[u cuget mustrat...”(Cine nu poate cunoa=te graiul unei maici duioase?)“O, Doamne! zise b[tr`nul, dar s[ tr[iasc[-i cu caleP[catul cu fapta bun[ ]ntr-un l[ca= la un loc?”
124
“G`nde=te c[ al ei s`nge este din vinele tale”...
“Cine m[ defaim[-odat[ eu de rud[ nu-l cunosc.”
“Gafi\a-i a noastr[ hul[, ]ns[ ea-i a noastr[ fiic[“...
“Oh! nu-mi aduce aminte de un drit ce l-au pierdut,C[ci ea ne-au pr[dat de cinste, f[r’ de mil[, f[r’ de
fric[C`nd noi o iubeam pe d`nsa mai mult dec`t s-au c[zut.Adu-\i aminte de ziua grozav[ =i de pieire,C`nd am aflat de-a ei fug[ =-a pl`nge am ]nceput,C[ p[truns de-a tale lacrimi, de-a ta sc`rb[ peste fireUit[i =asezeci de ierne ce peste mine-au trecut;+-am alergat ca un t`n[r dup[ carul ce r[pisePe nelegiuita fiic[, dar s[-l ajung n-am putut;C[ci ]n repedea sa fug[ vederile ]mi orbise,Cu colbul ce ridicase p`n’ s-au f[cut nev[zut...Dar, ]n sf`r=it, c[tre sar[, dup[ mult[ alergare,C`nd am g[sit tic[loasa ]n al s[u m`ndru palat,I-am cerut c`teva ore s[-mi dea m[car ascultare,G`ndind s-o fac s[-n\eleag[ c-au f[cut mare p[cat;Av`nd speran\[ c[ poate voi de=tepta fapta bun[,Ce din frageda sa v`rst[ ]nv[\ase de la noi.Ah, dar nemul\umitoarea, cu a sa spurcat[ gur[,Au zis ciocoimei sale s[ m[-mping[ ]napoi...+i servii, cu obr[znicie ce Gafi\a ]nt[rtase,Au def[imat f[r’ de mil[ p[rul meu cest ]n[lbit...Deci c`t au str[lucit luna cu razele m`ng[ioas[,Am =ezut pe pragul por\ii, rug`nd-o ne-ncetatS[-i fie mil[ de mine =i de-a sa maic[ duioas[.}ns[ r[sunetul numai ruga mea au repetat;
125
Iar c`nd dup[ miezul nop\ii luna se ]ntunecar[De negurile cernite ce se ridica din v`i,Eu m`nios pe Gafi\a c[ cumplit m[ def[imar[+i pl`ng`nd cu de foc lacrimi acest fel o blestemai:“Dumnezeu ]mi este martor de sc`rb[ =i de necinsteCe mi-au pricinuit fiica nevr`nd a m[ mai vedea;Apoi dar m[ jur pe lege =i pe-aceste lacrimi tristeC[ fiica ce m[ alung[ de-acum nu este a mea.O, Doamne, tu-i r[spl[te=te cu a ta dreapt[ urgieCa ]nsumi s[ v[d cu ochii c[ cumplit i-ai r[spl[tit,Os`nde=ti-o f[r’ de mil[, umile=te-i sume\ia,Ca s-ajung[ cer=etoare la mine p`ine cer`nd.U=a mea, ce totdeauna s[racilor primitoare,Ei numai se va ]nchide, f[r[ o a milui;+-al meu blestem s-o ajung[ la sf`r=itul vie\ii sale,Precum m-au ajuns la suflet fapta ce m-a necinstit...”
Acest blestem, o, Gafi\o, pentru tine fu os`nd[,De=i ast[zi a ta maic[ s-o ]mbl`nzeasc[ cerc[;+i m[car c[ a ei rug[, cu a t[t`ni-t[u unit[,C[tre drept judec[torul ca t[m`ia se urc[;Dar acum folos nu este. C[ci Dumnezeu nu ascult[,+i p[m`ntului ]ntoarce ruga pentru f[rdelege;A=adar, fiind pe dreptul de tat[l t[u os`ndit[,Se cade cu umilin\[ p[c[tosul cap s[ pleci.
II
Iat[ viscol se st`rne=te, de peste mun\i n[bu=e=te,+i peste p[m`nt r[stoarn[ nori de om[t ]nc[rca\i,}nc`t mesteac[nul geme, se zbucium[, se-ndoie=te,Se rumpe =i tr[snind cade peste brazii dezbina\i;
126
Iat[-ncet[ =i izvorul ]n munte s[ mai r[sune,Ca c`nd ]l cuprinse moartea, val peste val ]nghe\`nd;Asemenea =i =ivoiul ce curgea cu repegiune,Cu butucul rumpt de d`nsul, se ]ncle=tase sleind.Iar Gafi\a, le=inat[ pe prispa de l`ng[ cas[,Se treze=te zbuciumat[ de durere =i de chin;+i simte c[ v`ntul rece o p[trunse p`n’ la oase+i c[-i pref[cu ]n ghea\[ \`\i=oarele ]n s`n.Sim\e=te c[ coasa mor\ii la inim[ o ajunge...Se ]nfioar[ de d`nsa, =i ]n suflet o durea!
}ns[ ce tic[los oare de moarte ]ndelung fuge?Deci =i ea, nenorocita, s-o ]nt`mpine dorea...Dar, iat[, z[ri prin u=[ ]n cuptorul din c[su\[C`\iva t[ciuna=i pe vatr[ ce c`nd =i c`nd sc`nteia,+i-ndat[ raza speran\ei ]n sufletul ei s-a\`\[;Deci se scoal[ =i pr[vale z[pada de peste ea,Se t`r`ie c[tre u=[, ]ntinde m`na cu fric[,Se atinge de l[ca=ul de ea ]nsu=i p`ng[rit...+i iat[ i se n[zare ca o cumplit[ n[luc[Mustr[rile =i blestemul p[rintelui am[r`t;Ochii s[i se-nfiorar[, se par a-l vedea ]n fapt[,C[ au ie=it ]nainte-i s-o ]mping[ ne-ndurat,+i ca c`nd vine la d`nsa cu o m`n[ ridicat[,S[ loveasc[ f[r’ de mil[ pe-al s[u copil blestemat...Atunci ea ]n genunchi cade =i tremur`nd ]=i ]ntindeA sale m`ini ve=tezite la umbra ce cunoscu.Vrea s-o roage, dar nu poate, c[ci ale sale cuvinte,Sf[rm`ndu-se de suspinuri, ]n lacrimi se pref[cu...}ntr-acest fel totdeauna sufletele oviliteSunt ]mbulzite de sc`rb[, se b`ntuiesc ne-ncetat,P`n[ ce cad ca o jertf[ sf[rmat[ =i umilit[,Mai ales c`nd pierd speran\a, fiind cugetul p[tat.
127
Iat[-ncepu s[ mijeasc[ =i a zorilor ivire,Pe m[gurile-nalbite a mun\ilor pregiura=i,Iar b[tr`nul adormise... =i-n somnul cu r[s[rire}=i spunea am[r[ciunea sufletului p[tima=,Curg`ndu-i pe obraji lacrimi =i gem`nd cu ]ntristare;Atunci b[tr`na muiere, so\ia ce-l str[jue,Din somnul greu ]l de=teapt[ cu m`na tremur[toare+i-l ]ntreab[ ce visar[ =i ce prin somn b[iguie.
“Femeie, b[tr`nul zise, ea este aici sosit[,C[ci eu o v[zui aieve, ea la mine se uita,Pl`ng`nd, cer`nd iert[ciune, ]ntru adev[r c[it[.A mea fiic[, draga tatii, picioarele-mi s[ruta,+i eu cu posomor`re p[rea c[-i f[ceam mustrare,C[ ne-au l[sat f[r’ de mil[, =i ru=ine ne-au f[cut;Iar tu, s[rut`ndu-mi m`na, m[ rugai s[-i dau iertare.Am iertat-o, =i Gafi\a pe pieptul meu a c[zut!Atunci =i Dumnezeu parc[, cu mil[ nem[rginit[,De blestem o dezlegar[, v[z`nd-o poc[it[“...Spuind aceste, b[tr`nul ]=i =tergea genele sale,+i ]n prip[ ies-afar[ din al s[u bordeie= trist,Iese, =i se poticne=te de o trist[ ar[tare,De-o femeie jos c[zut[ l`ng[ pragul troienit...
“Dar se poate, el strigar[, nemernic[, tic[loas[,S[ te g[sesc aici moart[ =i s[ nu-mi cei ajutor!?Au inima ta-nghe\at[ nu \i-au spus c[ a mea cas[Prime=te =i hr[ne=te vie orice c[l[tor?”Deci s-apropie, ridic[ =i cunoa=te... ah! pe cine?“Ah, fiic[, fiic[ amat[, p[catul t[u te-au ajuns,+-al meu blestem cu cruzime ]nt[rt[ cerul pe tine”...Atunci =i b[tr`na maic[ vine cu r[cnet =i pl`ns
128
Strig`nd: “Aceasta-i Gafi\a, draga mamei copili\[,Speran\a vie\ii mele, ce la s`nu-mi au crescut!”...+i ridic`nd-o, b[tr`nii au intrat-o ]n c[su\[,}nc[lzind cu a lor piepturi trupul degerat =i ud;+-a\`\`nd focul o \ine tat[l pe a sale bra\e,+i iat[ c[ ea ]nvie la pieptul tat[lui s[u;Dar ame\eala de moarte orbindu-i ochii cu cea\[,Nu cunoa=te pe-al s[u tat[ dup[ a=a le=in greu,+i zice cu umilin\[: “Oricine e=ti, om bun, du-m[Pe z[pada de afar[, unde se cade s-a=teptVrednica mie os`nd[ =i suflarea de pe urm[...Ah, dar ce v[d! tu e=ti, tat[, ce m[ \ii str`ns[ la piept?Tu e=ti, mam[, l`ng[ mine? p[rin\i plini de bun[tate,Uitat-a\i a mea gre=eal[ =i blestemul ce mi-a\i dat?O, maic[, ce mai pl`ngi ]nc[ fiic[ plin[ de p[cate!...O, mil[! o, drag[ tat[! demn[ sunt eu de iertat?Demn[ sunt de ]ndurare? vrednic[-s de-a voastr[ mil[?C`nd eu s[ mor se cuvine... vai mie! iar s[ v[ las...O, soare, ce-mi era ast[zi de groaz[ a ta lumin[,Acum, v[z`ndu-mi p[rin\ii, cu drag a= fi mai r[mas,Ei m[ iubesc, ei m[ iart[, apoi via\a mi-i drag[...Dar ce folos c`nd ]n mine simt c[ s`ngele se-ncheag[!”
“Doamne, =i se poate ast[zi, zise b[tr`na m`hnit[,S[-mi v[d fiica totodat[ c[ s-au c[it =-au murit...O, zi pentru noi cumplit[! o, fiic[ mult tic[it[!”
“Cerul, au r[spuns b[tr`nul, pe fiic[ ne-au d[ruit,Deci, tr[ie=te, o, Gafi\o, =i vom tr[i ]mpreun[...”
“Am tr[it destul ]n lume... Taic[, l`ng[ mine =ezi,Maic[, vin, te rog, aproape, iar tu, vrednice de ur[,
129
Pentru care eu mor ast[zi... vino ast[zi s[ m[ vezi;Vino, boier f[r’ de cuget, de prive=te a ta fapt[,+i de mine nu te teme, m[car c[ m-ai ]n=elat:C[ci ori=ice r[spl[tire a face s[ \i se poat[,Eu nu vreau, c[ci chip nu este s[ uit pe cel ce-am
amat...Eu rog cerul s[ te ierte, s[ nu-\i fac[ r[zbunare,+i fulgerul s[ nu ard[ pe ]n=el[torul meu;Dar c`nd vei afla vreodat[ de-a mea suferin\[ mare,Fie destul pentru mine un suspin din pieptul t[u”...Zic`nd aceste, ea str`nge c-o m`n[ mai de tot moart[La inima sa pe maic[, iert[ciune ei cer`nd...Iar cu cealalt[ apuc[ m`na m`hnitului tat[,O duce la a sa gur[, o s[rut[ suspin`nd,+i prin suspin ]=i d[ duhul u=oara de minte fat[.
(R[spl[tirea v[-ngrozeasc[, tinerilor desfr`na\i!Iar voi, amate feti\e, lesne nu v[ ]n=ela\i.)
C~NTECUL GAFI|EI
[Traducere din V. Hugo: al XXIV-lea dinC`ntecele ]nser[rii — Les chants du crépuscule]
O floare duioas[ zice flutura=ului ceresc,Nu fugi, c[ mor;
C[ci trista mea soart[ este eu pe p[m`nt s[ tr[iesc,Nu la cer s[ zbor...
Nu uita amorul nostru, ne=tiut de pizma=ii oameni}n c`mpi dep[rta\i...
Nu uita ca tu cu mine la trup, la v[psele sameni,
CUPRINS
130
Ca c`nd am fi fra\i.Dar vai! zefirul te sufl[, iar eu nu pot s[ m[ smulg
Din negrul p[m`nt.Ca p`n’ la cer cu al meu abur, miros pe cale s[-\i duc
+i r[m`n pl`ng`nd.Tu te duci tot pe departe, c[ci prea \i-i drag a pupa
Orice floare vezi.Iar eu r[m`n p[r[sit[ f[r-a m[ putea mi=ca,
Chiar ca din obezi.Tu fugi, =i iar vii la mine, =i iar te duci s-am[ge=ti,
+i pe alte flori,Dar c`nd te ]ntorci la mine, tot l[crim`nd m[ g[se=ti,
Mai ales ]n zori...Oh! la amor mai statornic de vrei ca s[ te deprinzi,
+i s[ nu mor eu,D[-mi aripi s[ zbor la tine sau tu r[d[cin[ prinzi
L`ng[ trupul meu...
ROMAN DIN VRANCEA }N ORA+UL IA+I
La hotarele Moldovei c[tre |ara Munteneasc[,A Vrancei mun\i se ]nal\[, cu-a lor codri nep[trun=i,Ce ad[postesc p[storii de pr[sil[ rom`neasc[,Necorci\i cu alte na\ii =i cu legi bune deprin=i.
La fire simpli, buni la fapte, cu deprinderi \[r[ne=ti,Feri\i de-a Europei patimi =i de cruzimi b[rb[re=ti.
Ei petrec ]n fericire, neav`nd vro iscusin\[,}n m[gulituri viclene ce pe oameni am[gesc,Nici ca f[\arnicii care cu o fa\[ de priin\[,Pe -a lor amici dezmiard[ p`n[ c`nd ]i j[cuiesc,
CUPRINS
131
Ce lin a lor via\[ cu lucrare o petrec,+i-n facerile de bine ]ntre d`n=ii se ]ntrec.
+oltuzul este domn Vrancei, a c[ruia palat esteO cocioab[ stuhuit[ precum ]n sat toate sunt.Deci el cu p`rgarii, sfetnici, dup[ ce trebi s[v`r=e=te,Se ]ntoarce iar la lucru =i uit[ c[ au domnit.
Iar s[\ioasa m`ncare acestui popul firescSunt poamele, fruptul turmei =i holdele ce rodesc.
Nici r[zbeluri vreodat[ ace=ti mun\i nu ]ncruntar[,C[ci aurul =i r[sf[\ul cu totul din ea lipsind,Cei mai lacomi de pr[zi oameni rareori se ]ndurar[S[ tulbure lini=tirea cestui popul prost =i bl`nd.
Iar c`nd istoria crunt[ altor na\ii auzim,+i de d`nsa ne e sc`rb[, de cruzimi ne ]ngrozim;
La ce=ti rom`ni cu priin\[ ni-i drag ochii a ]ntoarce,Ce ]ntocmai ca poporul de Omir prea l[udat,Care la marginea lumii tr[ia ]n etern[ pace,+i la care =i Zefs ]nsu=i al cerului ]mp[rat,
Pe c`nd de r[zbeluri crunte se m`hnea, se sup[ra,}=i ]ntorcea spre el ochii =i de el se bucura.
}n ace=ti mun\i de-nt`mplare o tab[r[ c[l[toareDin Fran\a nimerise ]n timpul unei furtuni,Unde sosind n-auzir[ r[cnete ]ngrozitoare,Ca a ho\ilor de codri ce tr[iesc cu pr[d[ciuni;
132
Ce acolo ospe\imea pe nemernic primea,}i da l[ca= de odihn[, ]l ]nc[lzea, ]l hr[nea.
Deci ace=ti europei m`ndri s-au mirat de ospe\imeaAcestor p[stori cucernici, =i-n glas au m[rturisit:“Ce-nsemneaz[ ]nv[\[tura =i-a Europei iste\ime,Dac[ omul firesc este mai bun =i mai fericit?”
Mai ales din to\i francezii, t`n[r mai civilizat,Valter privea cu pl[cere acest olat r[sf[\at.
C[ci firea lui era bl`nd[, la gusturi era prostatic,Ca c`nd pentru aceste locuri providen\a l-au menit:Sprinten la alerg[tur[, ca calul cel mai zburdaticLa trup puternic =i iute, la lupt[ nebiruit.
Iar frumuse\ea trec[toare ce timpul ]n grab’ ne ia,De=i ]l ]mpodobis[, el p[rea c[ nici =tia.
El era =i bun =i darnic, ]ns[ f[r’ s[ m[guleasc[,+i ochii lui rostea dulce, suflet duios =i sim\it,C[ci de=i-n ora= tr[ise, ]ns[ cu via\a c`mpeasc[,+i cu-a naturii frumuse\e, era mult mai mul\umit.
}n sf`r=it, pe acest t`n[r negre=it l-ar fi alesMentor ca pe Telemah-Centaur, ca pe Ahiles.
Deci el de-a sale talente nicicum nu se sume\e=te,+i deosebit de-aceste ca un virtuos =tiindMuzice=tele organe, dar el ]n suflet sim\e=teMult mai mare mul\umire zile ]ntregi ascult`nd,
133
C`nd p[storii sus pe munte cu buciumele tr[gea,+i c`nd codrii de r[sunet p[rea c[ duios pl`ngea,
Sau c`nd h[ulea p[storul tologit pe ierbu=oar[,}n a sa proast[ telinc[, doine cu mult me=te=ug;Sau secer[torul harnic c`nd din c`mpi vine-ndesar[,Celebr`nd prin al s[u c`ntec a \[ranilor bel=ug.
Atunci mun\ii, codrii, c`mpii =i poienele-nflorite}l fac s[ uite Europa, pe p[rin\i =-a sale rude.C[ci pl[c`ndu-i ceste locuri, acea clim[ r[sf[\at[,Acel popul bl`nd, cucernic, hot[r`re au f[cutPatria s[-=i p[r[seasc[ =i via\a desf[tat[A ora=elor Europei ]n care au petrecut.
Mai ales c`nd f[r’ de veste ochii lui s-au ]nc`ntatDe-o fecioar[ p[stori\[, de-a ei chip neasem[nat;
Pe ea o numea Florica; mersul ei cu ging[=ime,Ca a tinerei ml[di\[, molatici ]ndoituri;Sfiala ei =i bl`nde\ea =i alte daruri mul\imeSe rev[rsa pe-a ei fa\[ cu mii de gra\io=i nuri,
Ochii ei slobozea raze, aci ca focul arz`nd,Aci gale= ca a lunii m`hniciune m`ng`ind.
Iar c`nd francezul pe d`nsa o str`ngea la inimioar[,+i c`nd fraged ]ntre d`n=ii se \inea ]mbr[\o=a\i,Se p[rea ]mpleticite dou[ vergi de s[lcioar[,Sau din marmur[ cioplite doi idoli ]ngem[na\i;
+i ]n a=a buim[cire, ce=tei line desf[t[ri,T`n[rul uit[ Europa =i ale ei desfr`n[ri.
134
Precum telegarul t`n[r, n[scut liber ]n c`mpie,Ur[=te grajdul =i hrana unde tr[ia priponit,Rumpe c[p[strul =i fuge de la ticnita scl[vie,Fiindu-i mai de pl[cere un c`mp larg =i ]nflorit.
Acolo el liber zburd[ =i alearg[ for[ind,+i cheam[ pe-a sa pereche, ce-i r[spunde nechez`nd.
A=a =i Valter francezul s[ r[m`ie hot[r`se}n pustiii Mun\i ai Vrancei, dar, din contra, un p[stor,Fl[c[ul Roman Frumosul, ce a=a ]l prenumise,Fiu =oltuzului cucernic =i prea drept judec[tor,
Au ]ndr[git europeii =i de tot s-au ]nc`ntatDe a lor lucruri =i podoabe, de a lor spirit civilizat.
El era frumos minune cu-al s[u strai simplu =i curat,Cu al s[u p[r ca de aur, ]n plete lungi r[=chirat,Pe-a sa frumoas[ fa\[ ca cu voal coperindu-l;+i f[r’ s[ se ]nc`lceasc[, tot ]n valuri se undea,C`nd zefirii ridic`ndu-l =i ]n verigi ]ncre\indu-lCa o cunun[ de aur pe a lui piept larg c[dea.
Iar ]n limpede izvoare uneori de se-nt`mplaS[-=i vad[ ochii alba=tri, p[rea c[ se ru=ina.
El avea mare pl[cere ca artele s[ ]nve\e,C[ci nime din to\i p[storii pe d`nsul nu-l ]ntrecea,Nici la fluier, nici la bucium, sau cimilituri iste\e,Nici la a m`inilor lucruri ce el iscusit f[cea.
V[z`nd ]ns[ iscusin\a m`inilor europiene=ti,Vru s[-=i schimbe traiul \[rii pe gusturi or[=[ne=ti.
135
}ns[ copacul de munte cre=te mereu, se ]nal\[,+i v`rtoasa sa trupin[ nu se-ndoaie nici de v`nt,C`t timp v`rful lui s-adap[ cu roua de diminea\[,+i c`t r[d[cina suge sucul negrului p[m`nt.
Dar ]ndat[ ce se mut[ ]n gr[dini sau ]n livezi,Pierde a sa vietate =i-n prip[ pierind ]l vezi.
Deci b[tr`nul s[u p[rinte, pl`ng`nd cu lacrimi amare,}l popre=te s[ se duc[ =i ]i zice suspin`nd:“Dragul tatei, cum se poate s[ te duci din a ta \ar[+i s[ cerci str[in[tate, p[rin\i =i fra\i p[r[sind;
Ce poft[ m[gulitoare te-au r[pus, te-au am[git?+i ce vrei, f[tul meu, alt[, dac[ aici e=ti fericit?
Sau ce pot s[-\i foloseasc[ meserii me=te=ugoase,Care sunt de prisos nou[ prostaticilor p[stori,+i care nu pot s[ fac[ clima noastr[ mai frumoas[,Nici turmele mai plodoase, nici mun\ii mai roditori,Nici a izvoarelor ape mai limpezi =i mai cu gust,Nici pot ca s[-mi inspireze spre a te iubi mai mult?
De te-i duce, pierd speran\a vie\ii mele ce se stinge,C[ci inima mea ]mi spune c[ nu am s[ te mai v[z.A=adar, s[-\i fie mil[ de tat[l t[u c`nd ]\i pl`nge,Ca p`n’ va ]nchide ochii tot pe l`ng[ el s[ =ezi”.
Dar de-a b[tr`nului vorbe Roman ne`nduplecat,C[tre Ia=i cu europeii se g[te=te de plecat.
Tr[surile se ]nham[ =i tab[ra se porne=te,B[tr`nul m`hnit se urc[ pe colnicul cel mai nalt,
136
+i de acolo prin lacrimi la =leah devale prive=teFug`nd tr[sura ]n care Roman s-au fost aruncat;Dar calea intr`nd ]n codru, nime nu s-au mai v[zut,+i atunci oft`nd b[tr`nul, jos pe p[m`nt au c[zut,
Zic`nd: “Te-ai dus, dragul tatei! Deci Domnul s[-\i deie bine,
+i s[ te pov[\uiasc[ ca pe un copil str[in;+i amarul vie\ii mele c`t voi fi eu f[r’ de tine,|ie dulce s[ se fac[ =i s[-\i mearg[ tot ]n plin;O, Doamne, a mele zile te rog i le d[ tot lui,Ca s[ nu tr[iesc pe lume dac[ el cu mine nu-i.
+i dac[ vreodinioar[ va avea ca s[ mai vieRomana= fl[c[ul tatei, lovindu-l de mine dor,Apoi s[ mai tr[iesc ]nc[, mila Domnului s[ fie,Ca s[-l v[d ]nc[ o \`r[ =i la pieptul lui s[ mor”...
Acest fel gr[ind b[tr`nul, cu inima la p[m`ntZace =i ochii s[i lacrimi ca p`raiele v[rs`nd,
P`n’ ce a lui semin\ie le=inat ]l ridicar[,De ]l duse ]n a sa cas[, unde din le=inul greuTrezindu-se, cat[ dornic la acei ce-l ]mpresoar[,Zic`nd: “To\i sunte\i aice, afar[ de fiul meu”.
}ns[ fugare\ul Roman de Ia=i se apropia+i ochii lui se mirar[, inima ]i zb`c`ia.
O, Doamne! ce bucurie, ce frumoas[ n[lucireSim\ea s[lbaticul nostru c`nd au v[zut ]n[lbindOra=ul, biserici, turnuri =i ca de foc str[lucireaCoperi=urilor lucii la soare p[l[l[ind,
137
C`nd v[zu strade podite =i pe l`ng[ ele cur\i,Lui i s-au p[rut c[ merge pe potica dintre mun\i.
+i c`nd v[zu o mul\ime de na\ii nenum[rate+iruind pe trotuare, ca furnicele pe b[\,C`nd v[zu ]nh[ma\i caii la c[su\ele pe roate,+i ]n magazini cristaluri chiar ca de ghea\[ buc[\i,+i cuconi\e m`ndru\e chiar ca ni=te viorele,Aleg`nd cu vio=ie floricele =i cordele.
Iar v[z`nd domneasca curte =i parada ost[=easc[,Al lui s`nge se aprinse de bravur[ str[mo=easc[.
A=a =i o piatr[ scump[ c`t se afl[ n[molit[,}n a mun\ilor pr[p[stii, ]i ca un bulg[re slut;Dar ivindu-se ]n lume =i fiind bine cioplit[,Dac[-n m`ini rele nu-ncape, se face brilant din lut.
}ns[ Roman uit[ toate ]ndat[ ce au z[ritO cucoan[ la fereastra unui palat str[lucit.Aceasta este Marghioala, ]ntru adev[r marghioal[*,Ce de fal[ socote=te pe b[rba\i a-i ]nc`nta,Fie de oricare treapt[, ea, cruda, pe to\i ]n=eal[,+i ea pe nebuni ]i place dup[ d`nsa a-i purta.
Deci ea face semn lui Roman, ce st[-n poart[ ]nlemnit,+i frumosul fl[c[u mi=c[, se simte ]nsufle\it,
Intr[ ]n palat la d`nsa, =i ea r`z`nd cerceteaz[:Cine este? Ce voie=te? El ]i spune cu suspin
* La moldovenii vechi, nu =tiu acum, o femeie =ireat[ sau cochet[ sezice c[ este marghioal[.
138
C[ au venit de la munte faimosul ora= s[ vaz[,C[ =-au l[sat p[rin\i, rude =i c[ se afl[ str[in.
+i apoi zice: “D[-mi voie ]n curtea ta s[ servesc,S[-\i fiu sclav, s[-mi fii st[p`n[, alt[ simbr[ nu voiesc:Prea m[ rog m[riei tale, m`ndru\[ cucoan[ drag[,Iar eu \i-oi fi cu priin\[ ca c`inele de la oi+i te-oi p[zi cu credin\[. C[ci sufletul meu se-mpac[,C`t vom tr[i noi pe lume, s[ tr[im tot am`ndoi”.
Cucoana iar[=i sur`de, pe gr[dinar a chemat,+i d[ pe frumosul Roman ca s[-i fie lui argat.Deci de atunci ]n gr[din[ sub umbra zidului receMuncea fl[c[ul de munte, t`njind ca cerbul ]nchis,Acel care niciodat[ capul n-au =tiut s[ plece,Acum m`hnirea ad`nc[ fa\a lui i-au fost cuprins;
Dar a sa ]namorare ce sufletul ]i rodeaFluierul cu tristul sunet st[p`nei sale v[dea;
C[ci sfiala cea fireasc[ =i o tainic[ ru=ine}l ]nfiora v[z`nd-o, ca s[-i spuie ce sim\ea;Dar amar de el c`nd seara o vede pe ea c[ vine,}nconjurat[ de tineri =i c`nd cu d`n=ii glumea.
Mai amar ]ns[ atuncea c`nd ]i zicea uneori:“Romane, du-te =-adun[ pentru ace=ti boieri flori”...
A sosit ]ns[ minutul unde a lui suflet mareNu au putut s[ mai rabde focul ce ]l p`rjolea,Nici a pieptului sl[bire ce venise-n d[r`mare,Nici a trupului putere ce pe zi, pe zi sc[dea...
139
}ntocmai ca crinul m`ndru deodat[ ]ng[lbenit,C`nd ne]nduratul vierme r[d[cina i-au r[nit.
Deci ]ntr-o zi el ]i zice: “Alei, z[u, drag[ cucoan[,Tu e=ti frumoas[ ca ziua, la stat ca un brad gig`t,Ochii ca mura de munte, gura ca o coapt[ coarn[,La piept e=ti ca porumbi\a, =i ca leb[da la g`t,C[t[tura ta, cucoan[, ca junghiul m-au r[zb[tut+i blestemat fie ceasul ]n care te-am mai v[zut;
C[ci tu, fudul[ =i m`ndr[, iar eu, un p[stor din Vrancea...
Dar noi, p[storii de munte, o dat[ numai iubim;+i aceea ce ni-i drag[, orice r[u m[car ne face,Noi ne usc[m pe picioare =i, iubindu-o, pierim.
Deci, te rog, m[ trimite ]n Vrancea s[ m[ sf`r=esc,Nefiind acum ]n stare pedestru s[ m[ pornesc”.
}n zadar aceste vorbe naive =i cu sim\ire,C[ci cocheta de el r`de, fiind trup nesim\itor,}ntocmai ca st`nca care de-a tr[snetului lovireSloboade o sc`nteu\[ ca r`sul def[im[tor.Deci eu las t`njind pe Roman ]n halul acest cumplit+i m[-ntorc ]n mun\i la Valter, s[ aflu de-i fericit.
Cu d`nsul m`ndra Floric[ de demult se ]nso\ir[;Ei tr[iau ca =i columbii, iubindu-se cu c[ldur[,Copiii lor frumo=i, proaspe\i chiar ca florile de munte,}ncorona a lor zile...
Iar ]n \intirimul Vrancei se g[sesc dou[ morminte,Cu dou[ cruci l`ng[ ele de m[r[ciuni ]mbulzite,
140
}ntru unul era Roman, ]n altul al s[u p[rinte,Ce dorind unul de altul sf`r=i a lor zile triste...
Iat[ cum t`nje=te+i se os`nde=teA muntelui plant[,Fiind str[mutat[Din al s[u p[m`nt}n parcuri pompoase,Cu s[turi lutoase,Ca ]ntr-un morm`nt.C[ci de a sa \ar[Tot ce-i viu sub soareCu dorul ei moare,Moarte mult amar[,+i intr[ ]n p[m`nt...
CE ESTE FLUTURUL
[T[lm[cire a medita\iei a XXXV-aLe papillon de Lamartine]
Prim[vara s[ se nasc[, ca roza s[ treac[,Pe-a zefirului aripi s[ ]noate ]n v[zduh,+i pe s`nul floricelei de-a se leg[na s[-i plac[...Hrana s[-i fie lumina =i a mirosului duh.S[-=i scuture t`n[r ]nc[ colbul de pe aripioare+i c[tre cereasca bolt[ ca sufle\elul s[ zboare...Iat[ soarta fericit[ flutura=ului vremelnic,Ce seam[n[ cu dorin\a, care-ast`mp[r nu g[se=te,+i care le cere toate, neiubind nimic temeinic,+i apoi, zbur`nd ]n ceruri, acolo se lini=te=te.
CUPRINS
141
SAFO
[T[lm[cire a medita\iei a III-a Sapho de Lamartine]
Elegie veche*
Zorile poliia mun\ii sub care clocotea marea,Iar Safo tocmai pe piscul \[rmului sta ]n picioare;A Lesbosului fecioare, l`ng[ d`nsa ]ncimpite,Privea sub \[rmuri noianul de groaz[ ]ncremenite!Atunci Safo, lu`nd lira, sun[ ]n ea cu putere+i c`nt[ aceste versuri cu un glas plin de durere:
“O, grozave \[rmuri, o, noian cumplit!Iat[, f[r’ de fric[ aici acum =ez,C[ci eu Afroditei vreau s[ m-oferez,Def[im`ndu-i templul unde am servit...
O, Posidoane puternic, cred c[-mi vor fi mai pl[cuteA tale ape amare dec`t un trai os`ndit.Prive=te cu ce cunun[ mi-am ]mpodobit eu fruntea,Prive=te aceast[ frunte ce de chinuri s-au zb`rcit.C[ acum ]i coronat[ pentru a mea morm`ntare,Ca c`nd pentru a mea nunt[, sau pentru o s[rb[toare.
}mi spun c[ la tine, de nu m-am[gesc,Scap[ ori=icine de crudul amor;
* Safo, faimoas[ ]n Grecia de talentul poetic ce avea, din care cauz[s-au prenumit de vechii greci a zecea muz[. Ea s-au n[scut ]n Mitilini,ora= din insula Lesbos, =i vergur[ fiind, s-au oferit de maica sa servitoare]n templul Afroditei, dar ea au prih[nit servi\ia sa, ]namor`ndu-se det`n[rul, frumosul Faun, care niciodat[ nu au iubit-o. Deci era un eres lagreci c[ cu nimica nu se putea lecui un t`n[r sau t`n[r[ de un amornefericit dec`t arunc`ndu-se de pe un munte a Lesbosului ]n mare, =i princufundare, dac[ nu se ]neca, sc[pa de amor; aceast[ ceremonie se serbade popul, =i multe luntre de pescari sta gata ca s[ scape pe acel ce searunca ]n mare.
CUPRINS
142
}mi spun c[ prin tine acei ce iubescUit[ de tot focul acel arz[tor.
Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor po\i face,Eu rog a tale noianuri s[ curme a mea suflare,C[ci tr[ind nu pot s[ aflu nic[ieri lini=te, pace,Nu pot s[ uit pe acela ce am amat cu-nfocare;Ce viu s[-mi aflu morm`ntul, viu s[ m[ ]ngrop ]n tine,O, al m[rii ]mp[rate! spre p`rg[ m[ prime=te,Iar voi, fecioare din Lesbos, nu m[ mai boci\i pe mine,Ci c`nta\i, c`nta\i prohodul mor\ii ce m[ ferice=te.
Dar ce g`ndesc oare la cele trecute!La faimosul templu, templul Afroditei,Unde servind ]nsumi priveam pl`ng`nd multe,+i r`z`nd de ele frumos c`ntam s`ntei;
P`n[ c`nd l`ng[ oltaruri v[zui pe Faun odat[,+i ce am sim\it atunci, Doamne, eu nu pot s[ v[ rostesc,Acel foc, acea priin\[ ce m[ cuprinse ]ndat[,}nc`t mi-au amor\it glasul, sim\eam c[ ]ncremenesc,+i m`na tremur[toare sc[p[ lira la p[m`nt,C[ci nici ]naintea Dafnei at`t de nesim\itoare,Mai frumos nu s-ar[tar[ a Latonii fiul s`nt;Nici dumnezeul Indiei, ]n v`lva sa cea mai mare,|iind schiptrul s[u de vi\[ cu struguri ]mpodobit,La vederea Erigonei mai frumos n-au str[lucit.
Din ora aceea eu numai la d`nsulNe-ncetat g`ndeam, m[ \ineam de el+i f[r’ de sfial[ nu o dat[ am pl`ns,Sub a lui ferestre oft`nd c[tinel.
C`t ]mi era de priin\[ s[-l privesc ]n adunare,La lupt[, sau la teatru, c`nd ]n public veneaS-arunce discul departe, =i s[ puie sub picioarePe lupt[torii aceia ce cu d`nsul se punea.
143
+i cu c`t[ mul\umire ]l priveam ]nc[lecatPe un cal de al Eladei, fugar ]ntocmai ca v`ntul,Zbur`nd el mai ]nainte la hotarul ]nsemnat,+i de-acolo cu cunun[ =i cu pomp[ ]ntorc`ndu-l.Ah! de-a lui fapte celebre sufletul meu se umplea,+i de-a= fi putut eu =terge cu aceast[ m`n-a mea
De colb, de sudori frumoasa lui fa\[,Eu a= fi dat orice, via\a r[puneam,S[-i fiu lui amat[, =i s[-l \in pe bra\[M[car o minut[, =i m[ mul\umeam.
Voi, ce nici odinioar[ nu mi-a\i fost folositoare,M[car de v[ numi\i muze, dar ]n zadar v-am rugat,C[ci eu de voi insuflat[ de i-am fost ]nv[\[toare,De i-am scris acele versuri mult demne de l[udat,Versuri ce toat[ Elada cite=te cu desf[tare,Versuri ce cumplitul tartar le-ar asculta cu priin\[,Dar Faun r`de de ele p[zind alteia credin\[.
Pl`nge\i dar cu mine, din Lesbos fecioare,Pl`nge\i =i iar pl`nge\i, c[ci sunt ru=inat[,+i boci\i pe Safo, ce pentru el moareDec`t s[ tr[iasc[ de el def[imat[...
Dac-a mea ]namorare, ce pentru d`nsul aveam,Dac[ ale mele versuri =i pu\in[ frumuse\eAr fi putut s[-mi supuie pe acela ce iubeam,Sau la pl`nsul meu vrodat[ s[ fi privit cu bl`nde\e,Atunci nici o muritoare, =i nici puterea cereasc[Nu putea s[-i dea via\[ mai celebr[ =i mai dulceCa amorul meu cel fraged, ce avea s[-l fericeasc[;}nc`t dumnezeii ]nsu=i i-ar fi pizmuit, pot zice,C[ci ]n versurile mele c`nt`nd a lui Faun nume,Ca pe o dumnezeire l-ar fi serbat etern lumea,
+i pentru el oric`nd pe s`nte oltaruri
144
Ar fi ars miresme ne-ncetat, nestins,+i pentru el oric`nd h[r[zeam =i daruri,|ie, Afrodit[, m[ rugam cu pl`ns;Pentru el fierbinte pl`ng`nd m[ rugam,Parcelor vie\ii s[ nu-i curme via\a.Sau lu`ndu-mi lira duios le c`ntam,C[ adormind ele, eu s[-i lungesc a\a,+i pentru el oric`nd =i la IonieM[ duceam la lupt[ cu cei ]nv[\a\i,S[ c`=tig st`lpare mult mai scump[ mieDec`t orice schiptru unor ]mp[ra\i,C[ci la a lui poale eu o ]nchinam+i cu-a mea cunun[ ]l ]ncununam.
Deci multe ori umilin\ei am r[pus a mea m`ndrie,S[rut`ndu-i pragul casei ne]ncetat ]l rugam,Zic`ndu-i: “Faun amate, dac[ a ta sume\ieDe nedemn[ m[ cunoa=te so\ pe tine s[ te am,Prime=te cu-ndurare ca Safo pe l`ng[ tineS[ tr[iasc[ ca o sclav[, porunca s[-\i ]mplineasc[,C[ci ce-mi pas[ de-al meu nume, dac[ mi-ar fi fost
mai bine,Sub pere\ii casei tale p`n’ voi muri s[ tr[iesc,Sper`nd c[ atuncea poate c`nd m[ vei vedea murind}\i va fi mil[ de mine, vei crede c`t te-am iubit.Nu m[-ngrijesc de primejdii, nici de a mea sl[biciune,C[ci amorul ]nt[re=te, celui ginga= d[ virtute,A=a =i eu, ca o umbr[ \iindu-m[ tot de tine,+i pe uscat, =i pe mare, =i-n r[zbelurile crunte,Vedeai c[ nici de-a lui Aris furie eu nu m[ tem,}ntorc`nd orice lovire era s[-\i cad[ pe cap.+i-ntre moarte, =i-ntre tine pieptul meu ]l r[puneam;Ah! =i eram fericit[ s[ mor eu ca s[ te scap...
145
Iar din ]nt`mplare dac[ mai tr[iam,+i de la r[zbel te-ntorceai trudit,O! Faun amate, eu nici c[ dormeam,+i-n al t[u somn dulce te-a= fi str[juit;+i dac[ de visuri s[ dormi nu puteai,Eu ]mi luam lira pe a mele bra\e+i ]\i c`ntam fraged p`n’ ce adormeai,Sau de-\i era voia =i p`n’ diminea\a...Dar eu zic aceste... =i pl`ng ]n zadar,Singur numai eho suspin[ cu mine,R[sun`nd ]n aer al meu pl`ns amar,C[ci pe Faun alta =tiu a-l supune...”
Pl`nge\i dar cu mine, din Lesbos fecioare!Pl`nge\i =i iar pl`nge\i, c[ci sunt ru=inat[.C[i\i pe aceea ce pentru el moareDec`t s[ tr[iasc[ de el def[imat[.
O! lir[ mult m`ng`ioas[, ce prin tine m-am sl[vitO! lir[ ce pentru d`nsul ai r[sunat nu o dat[,Acum, c`nd te v[d, ]mi pare c[ nu e=ti de suferit,C[ci tu ]mi aduci aminte cu al t[u acord ]ndat[De-al meu foc, de-a mea durere, cu care m[ chinuiesc;Sfarm[-te dar, tic[loaso, de-acum nu-mi trebuie=ti mie;M[car c[ eu Afroditei g`ndeam s[ te h[r[zesc,Dar de-acum ca =i pe mine ajung[-te-a ei urgie!Sfarme-se a tale \anduri de spumegatele maluri,Ca s[ nu r[m`i tu martor suferin\elor ce-am tras;Ah! de-ar putea s[ s-afunde sub a noianului valuri+-a mea tic[loas[ faim[, versurile ce-au r[mas!Ah! de-ar putea s[ se uite de pe p[m`nt c[ tr[iesc,+i s[ m[ pogor ]n tartar cu toate cele ce-am scris,
146
Unde arz`nd acele versuri ce de Faun pomenescS[ piar[ cu al meu nume, ca s[ nu fie de r`s!
}ns[ dac[ dumnezeii, ]nt[rta\i de-a lui cruzime,L-ar ]ndemna ca s[ vie spre acest \[rm tic[los,S[ vie pe-aceast[ st`nc[, unde m[ despart cu lumea,S[ vad[ halul meu ast[zi ]n acest timp fioros,S[ vad[ pe Safo pl`ns[, =i c[ este desperat[,Strope=te \[rmul cu lacrimi =i suspin[ ]n zadar,Iubindu-l ]nc[ pe d`nsul, =i de d`nsul ]n=elat[,Iert`ndu-i =i necredin\a ce m-au chinuit amar...Poate atunci s[ se-ndure v[z`ndu-m[ la pieire,S[-mi zic[: Safo amat[, tr[ie=te s[ te iubesc...Dar ce-am zis! pe d`nsul ast[zi m[car c[ aici nu este,+tiu c[ cugetul ]l mustr[ de cele ce p[timesc;+i ]n bra\ele aceia, pe care acum iube=te,Se-nfioar[, o ]mpinge, =i vine s[ m[ g[seasc[,+i vr`nd s[ m-arunc ]n mare, el vine s[ m[ propeasc[...
Ah, vine! m[ cheam[! =i m[ m`ntuie=te,Oh, ]i aud glasul!... asculta\i, fecioare!Un zgomot departe aud c[ vuie=te,Parc[ despre Lesbos alerg`nd ]mi pare.Privi\i, o, fecioare! pe Faun z[resc,Din munte la vale parc[ se pogoar[,}ntinz`ndu-mi m`na... Ah! dar m-am[gesc,Nu-i nime, =i moartea iar[=i m[-nfioar[;Nu s-aude alt[ dec`t vuind marea.Pl`nge\i dar, fecioare, pe Safo ce moare...
Deci iat[ c[ se ridic[ ]n carul s[u str[lucit,Cel de apoi al meu soare, se suie cu repegiune,Se gr[be=te ca s[-nceap[ ziua mea de la sf`r=it,Prime=te dar, o, soare, cea de-apoi ]nchin[ciune!
147
M`ini vei r[s[ri tu iar[=i din a m[rilor noianuri,}n care morm`ntul jilav ast[zi ]mi este g[tit.Deci s[ r[m`ne\i cu pace, voi, ]nverzitelor maluri,+i voi, p[rinte=ti l[ca=uri, unde am copil[rit.R[m`i cu pace, o, Lesbos, ce e=ti mitoc Afroditei,+i unde amata maic[ ]n lume m-au fost n[scut,Care ]n pruncie ]nc[ ea oferindu-m[ s`ntei,I-am fost cea-nt`i c`nt[rea\[, ]n templul ei am crescut.
Deci v[ las, dumbr[vi frumoase, unde cere=tile muze,C`nd ]nc[ eram ]n leag[n, venea de m[ dezmierda+i cu cereasca lor miere stropind ale mele buze,M[ insufla de-a lor genii, spiritul ]mi de=tepta...Dar ]n zadar fu talentul ce-mi ]nsufle\ise ele,C[ci n-au putut s[ m[ scape de nefericirea mea,De-[a] amorului urgie, tiranul inimii mele,Neput`nd s[-l ]mbl`nzeasc[ muzele ce m[ iubea.Tr[ind eu n-am uscat lacrimi, =i acum mor tineric[...A=a cosa=ul reteaz[ =i t`n[ra floricic[.
Ah! amor cumplit, eu p`rga ta sunt,+i piei timpurie ca =i o mioar[,Ce p[storul pune pe-al t[u oltar s`nt,Iar tu dai cu\itul cu care omoar[...
Deci de ve\i vedea, fecioare, scumpelor mele amice,Tiranul inimii mele, pe Faun ce am amat,Spune\i c[ eu p`n’ la moarte nu am ]ncetat a pl`nge,+i-arunc`ndu-m[ ]n mare, numele i-am repetat...”
Aceste zic`nd,}n mare s-arunc[,De sus de pe st`nc[;
Iar fecioarele se-ntoarse la Lesbos amar pl`ng`nd.
148
CRUCELI|A SO|IEI MELE
[Traducere-prelucrare a medita\iei a XXII-aLe crucifix de Lamartine]
O, cruceli\[ s`nt[! eu pl`ng`nd te-am luatDe pe-a ei buze arse la cea de-apoi suflare;Simbol dumnezeirei, de ea mie l[sat,
S[-mi fie m`ng`ietoare.Cu c`te fierbin\i lacrimi te sp[l, o, cruceli\[,De c`nd mi te-au dat mie, ca s[ te port la s`n,A=a cum te purtar[ amata muceni\[
A boalelor cu chin!O, Doamne, ce durere sim\i sufletul meuC`nd preotul rostir[ molitva de iertare,}ntocmai ca =i maica c`nt`nd pruncului s[u,
C`ntec de dormitare!Atunci pe a ei frunte speran\a se ivir[,Pe a so\iei fa\[ gra\ii au seninat,+i pare c[ =i moartea ceva ]ng[duir[,
Al s[u lacom v`nat.V`ntul ]i cl[tea p[rul lung p`n’ la p[m`nt,Arunc`nd c`te o vi\[ pe palida ei fa\[,Precum =i chiparosul ]=i mut[ pe morm`nt
A sa umbr[ m[rea\[.Din patul ei c[zuse una din m`nu=i\e,Iar cealalt[ ginga= pe piept o ]ndoia,+i ridic`nd la gur[ draga sa cruceli\[,
S-o s[rute vroia.Ea buzele g[tise pentru acel s[rutat...Dar cu-acea s[rutare sufletul ei zburar[,+i tocmai ca t[m`ia c[tre Cel Prea]nalt
CUPRINS
149
La cer se ridicar[.Atunci toate t[cur[... iar pe a sa gur[ receSuflarea contenise, =i-n pieptul amor\it,+i pe ochii s[i gale=i geana vru s[ se plece,
}ns[ au \epenit...+i eu stam l`ng[ d`nsa, de moarte ]ngrozit,Nu-ndr[zneam s[ pun m`na pe trupul mult scump mie,C[ci cuvioasa moarte ]ndat[ s-au g[tit
Lumei ce va s[ fie.Eu nu-ndr[zneam, o, Doamne, dar preotul de fa\[,Dezleg`nd cruceli\a de la grumazul ei:“O, fiule! ]mi zice, iat[ a ta speran\[,
Te sf[tuiesc s-o iei”.O, cruceli\[ s`nt[, tu prea duios dar e=ti,Dar ca s[ m`ng`i dorul, acest dar ]i dat \ie,Deci un etern amor ]n mine ]nt[re=te
C[tre a mea so\ie.Purt`ndu-te la pieptu-mi, la inima ce arde,Pe d`nsa eu aievea =i treaz, =i-n somn privesc;A mele lacrimi, ]ns[, cu vreme te vor roade
Cu care te stropesc.O, simbol de credin\[, acei ce am iubitPe pieptul meu \i-i locul... Deci spune-mi, cruceli\[,Ce-\i =optea ea atuncea c`nd te \inea lipit
La recea ei guri\[?}n ore de pe urm[, c`nd sufletul se stinse,C`nd ochii ca de ghea\[ nu m[ vedeau pl`ng`nd,+i c`nd a ei via\[ ca zorile se stinse,
Pe fa\a ei pierind.C`nd moartea pe via\[ zbucium[ ne-ndurat[,Precum zbucium[ v`ntul un pom p`n[ ce-l rumpe,Cr[bindu-se cumplita, so\ia mea amat[,
150
}n morm`nt s[ o surpe...Dar, cruceli\[, nu-mi spui ceea ce \i-au =optit?Au doar pe al s[u ]nger ruga s[ mijloceasc[,Ca Domnul s[-i primeasc[ sufletul poc[it
+i-n cer s[-l locuiasc[?Au doar c[ pentru mine atunci se ruga poate?Acelui pus pe cruce ]ntre doi aprigi ho\iS[ ierte cu-ndurare =i grelele p[cate
A v[duvului so\:Deci la sf`r=itul vie\ii voi s[ruta =i euLocul pe cruceli\[ unde-au fost a ei guri\[,Ca s[ se ]ntorloace =i sufle\elul s[u
Cu-al meu din ]mpreun[.Ah! de ar fi atuncea de patul meu aproape,O rud[, un amic s[-mi fac[ jur[m`ntC[ lu`nd de la gur[-mi crucea s[ o ]ngroape
Cu mine ]n morm`nt.P`n’ c`nd ]ngerul mor\ei, mor\ii va ]nvia,Atunci eu cu copiii, cu soa\a mult iubit[Vom sta la judecat[, fiind umbri\i de ea,
De cruceli\a s`nt[.
}NSU+I }N SINGUR{TATE
}nsu=i ]n singur[tate,Strig, m[ vaiet, cine-aude?Inima mea, tic[loasa,Mii de dureri o cuprinde.Moarte, a mea m`ng`iere,Ce z[bove=ti de nu vii,S[ m[ m`ntui de durere,
CUPRINS
151
S[ scap de nenorocire,De os`nd[-ngrozitoare,De-o jalnic[ chinuire,Nenorocire mai mare?Num[nui nu pot s[ spuiDuioasa mea ]nt`mplare.Nu g[sesc om cu sim\ire,N-am prieten credinciosS[-i spui a mea chinuire,S[-i spui starea ce-am ajuns,C[ sunt mort ]ntre cei vii+i tr[iesc oft`nd pe-ascuns.Lacrimile-mi feresc,Ca s[ nu-n\eleag[ nimeC[ pl`ng =i m[ t`nguiesc.Alearg[, moarte, gr[be=ti,D[ sf`r=it unei vie\iCe cumplit se chinuie=ti.M`ng`ierea mi-i morm`ntul,Nesim\irea mi-i sc[pare,S[ m-ascunz[ dar p[m`ntul.
T~NGUIREA
Ah, lacom[ moarte, gelat mult cumplit,Mi-ai r[pit so\ia mult mie amat[;M-ai l[sat nemernic, ]n suflet r[nit,+i mi-ai dat o ran[ prea ]nveninat[!
Vr`nd s[-mi spui durerea, nu pot de suspin,Vr`nd s[-mi pl`ng so\ia, lacrimi m[ ]neac[,
CUPRINS
152
Inima ]mi sfarm[ al durerii chin,+i suspinuri cearc[ pieptul s[-mi desfac[.
Ah! cu d`nsa poate pieri la un locJur[m`nturi s`nte, ce pe so\i ]i leag[,Fragede expresii, s[rut[ri de foc,Care numai moartea putu s[ le =tearg[...
Zile fericite, toate a\i trecut,A\i pierit ca umbra, v-a\i stins ca o par[,Bucuria voastr[ au fost un minut...Ce acum r[scump[r cu lacrimi amare.
Cu-a=a triste g`nduri ]n lume tr[iesc,Dar, scump[ so\ie, eu sunt tot cu tine,+i-n somn, =i-aievea, =i c`nd m[ trezesc,+-al t[u amat nume nu-ncetez a-l spune.
Uneori ]mi pare c[ te v[d umbl`nd,}\i aud =i pa=ii, ce-i cunosc prea bine,Te chem l`ng[ mine, dar tu, negr[ind,Te ui\i ]ntristat[... =i nu vii la mine!
Tu nu vii la mine! Doar de ai uitatC[ a mele bra\e au fost leag[n \ie,Unde cu priin\[ =ez`nd ai aflatDezmierd[ri o mie, scumpa mea so\ie.
Dac[ mai departe, neput`nd r[bdaS[ tr[iesc ]n lume a=a zile triste,Va veni =i ora de se vor s[pa+i pe a mea groap[ aceste cuvinte:
153
“Aici zace so\ul ce se s[v`r=iDe-amar[ ]ntristare =i de m`hniciune,Ce c`nd =i-au dat duhul aceste gr[i:“Amat[ so\ie, nu e=ti l`ng[ mine”.
EPITAFUL
T`n[r[, frumoas[, soa\[ credincioas[,+i maic[ duioas[ au fost c`t tr[i;+i tocmai ca floarea, ce o arde boarea,
Pe a sa ml[di\[C[zu =i pieriAmata Tincu\[.
1834
PORUMBI|A STINGHER{
}n a mea lir[ de abanosSunam odinioar[}ntr-o poieni\[
}nceti=or =i armonios;+i iat[ se pogoar[O alb[ porumbi\[+i pe lira mea se pune,
+i, ]n loc s[-mi c`nte dulce,Amar pl`nge,Suspin[ =i spuneC[-i nefericit[,Umbl`nd r[t[cit[,
Stingher[ de so\, f[r[ de careEa simte c[ moare.
CUPRINS
154
Eu i-am r[spuns cu jaleC[ ast[zi diminea\[Glon\ul armei meleI-au curmat via\a...Ea au \ipat zic`nd:
“+i nu \i-au fost p[cat?”Apoi capul plec`nd,}n bra\e mi-au picat,Porumbi\a murind,R[zbunare cer`nd.. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .Atunci po=ta mie}mi aducea scrisoare,C[ a mea so\ieDe dorul meu moare.
LAUDA LUI DUMNEZEU*
[Traducere liber[ a odei Bog de G. Derjavin]
O! preaputernice =i nem[surate!Cel ce ]nvii firea lumii nem[rginite,Tu izvor[=ti secoli, vremi nenum[rate,Fa\[ nev[zut[, ]n trei fe\e s`nte.
* Eu am dat la anul 1834 de pe aceast[ Od[, a poetului rusesc Derjav-in, tradus[ de mine rom`ne=te, o copie r[posatului vornic Dimachi, =idumnealui ce nu =tia nici un cuv`nt ruse=te a cutezat a o tip[ri pe numeles[u ]n acela=i an, ]n Albina rom`neasc[ din luna lui fevruar, ca cum ar fitradus-o d-sa, schimb`nd c`teva versuri din acea od[; dup[ care un basa-rabian, domnul H`ncu, au tip[rit-o ]n gramatica sa sub numele lui dom-nul Dimachi, cu gre=eal[, ne=tiind c[ eu am fost adev[ratul tr[duc[tor alacestei Ode.
CUPRINS
155
Spiritul, mi=carea de la tine vine,Tu ]nceput nu ai, te-ncepi de la sine,Nici c[ te pricepe mintea omeneasc[,Te afli-n tot locul, pline=ti lucrul t[u+i ai privighere nimic s[ lipseasc[,C[ci tu e=ti st[p`nul, unul Dumnezeu!
M[car s[ se poat[ omul prin ispiteS[ m[soare marea, s[-i g[seasc[ fundul,S[ numere colbul, stele =i planete,Dar a ta m[sur[ nu ajunge g`ndul;Omul cu-a sa minte, de-i =i luminat[,Ce chiar ca o raz[ de sus i-au fost dat[,S[ afle nu poate hotarele tale,C[ci de ]ndr[zne=te ca s[ te-n\eleag[,}n a ta m[rire, p[rerile saleSe pierd ca un abur: nimic nu ]ncheag[.
Din haos lumin[ cu securitate,+i din noian secoli ai ]nsemnat lumii,C[ci mai ]nainte fu eternitate,Tot a ta fiin\[, o, Domnul vechimei,Pe sine cu sine te-nfiin\ezi, s`nte,Singur de la sine e=ti, preastr[lucite,Din tine lumina na=te =i purcede;Cu un cuv`nt numai ai f[cut t[rie,}n a tale faceri slava ta se vede,Tu ai fost, e=ti ]nc[, vei fi ]n vecie.
M`na ta cu lan\uri pe fiin\i le leag[,Le chibzuie=te cursul, le mi=ti cu m[sur[,}nceput, sf`r=itul ]n tine se-ncheag[.Moartea ta via\[ lumii d[ruir[,
156
Precum sc`ntei multe n[bu=e=te focul,Se nasc sori din tine pe cer ]n tot locul,Precum la ger iarna ]n ziu[ senin[,Fulgi de promoroac[, sc[p[r`nd la soare,Lucesc, sc`nteiaz[ ]n a lui lumin[,A=a se-ntorc stele sub talpele tale.
F[clii milioane ard f[r-a se trece,+i curg ]n ad`ncuri etern luminoase,}mplinindu-\i voia =i s`nta ta lege,+i rev[rs`nd lumii raze priincioase;Dar de-ar fi de focuri aceste candele,De-ar fi de topazuri cerurile pline,De-ar arde efirul cu ]nfl[c[rare,Or de-ar fi brilanturi pe cer presurate,Sau luni =i cometuri de foc arz[toare,Toate c[tre tine ca c[tre zi noaptea!
Dac[ c[tre tine ]i toat[ t[ria,Ca un strop ]n marea ce din nouri vine,Ce dar este lumea cunoscut[ mie?Mai ales eu, omul, Doamne, c[tre tine?Deci ]n oceanul cerurilor nalte,De-ar fi lumi mul\ime, mii nenum[rate,+i ]nsutit ]nc[ s[ se mai plodeasc[,Ar fi toate ele o punctur[ mic[,Cutez`nd cu tine s[ se potriveasc[,Apoi eu nu-s alt[, dec`t o nimic[!
Nimic[! dar ]ns[ ]n mine luce=teA ta bun[tate f[r[ de m[sur[;Fa\a ta ]n mine se ]nchipuie=te,Ca raza de soare ]ntr-o pic[tur[.
157
Nimic[! dar suflet simt c[ am ]n mine,F[r[ sa\ eu caut spre tine, st[p`ne!M[ ridic cu mintea, zbor ]n ]n[l\ime,C[ci sufletul =tie c-al t[u spirit este,Judec[, pricepe =i m[ dumere=te;C[ de sunt, e=ti =i Tu singur Domn pe lume.
Tu, fiind, dai firii rang de vrednicie,+i inima-mi spune, =i cugetul ]nc[M[ ]ncredin\eaz[, =i ]mi strig[ mieC[ de e=ti tu, nu sunt eu de tot nimic[!...Sunt o p[rticic[, cu drit oarecare,A toat[ fiin\a (precum mi se pare)}n a mea planet[ sunt: mijloc Ceimii,}ntre trupurile p[m`ntului toate,+i-ntre spiriturile cerurilor nalte,Sunt ca o verig[ ]n lan\ul totimei...
Sunt ]ncheietur[ luminelor cu raze,+i sunt pl[smuirea cea mai definit[,+i sunt singur centru a tot ce viaz[,+i dumnezeirei icoan[ smerit[.Trupul meu de \[rn[ ]n praf putreze=te,Iar pe tunet mintea ]l pov[\uie=te.*Sunt ]nger =i vierme, sunt sclav =i domn mare;Deci de sunt at`ta de cu iscusin\[,De unde sunt oare nici c[ am =tiin\[,Dar nici de la sine-mi nu pot fi, ]mi pare.
* Filosoful =i marele ministru al Americii libere, Veniamin Franklin,au fost acest iscoditor de a abate tr[snetul =i de a-l duce cu mijlocireamagnetului la locul unde au voit s[ cad[. Deci iat[ ]nc[ o puternic[dovad[ c`t este de minunat[ omeneasca minte.
158
Sunt a ta zidire, o, Doamne preas`nte!Sunt a ta suflare, eu, mult]ndurate,Izvor al vie\ii, m`ng`ietor bl`nde,Spirit ce m[-nsufl[, Domn =i }mp[rate!Tu fiind st[p`nul, au fost a ta vrereS[ calce a mor\ii ad`nc =i putereA mea muritoare debil[ fiin\[,}ntrup`ndu-\i duhul ]n de lut zidire,+i vr`nd ca prin moarte s[ viu iar la tine,Ce e=ti sufletului etern locuin\[.
Cine te pricepe? Cine te-n\elege?Eu =tiu c[ nu poate mintea omeneasc[,Nici sufletul ]nsu=i nu poate alege,M[car a ta umbr[ s[ ]nchipuiasc[.+i de \i se cade laud[ =i slav[,Oare poate omul, o zidire slab[,}nc`t se cuvine s[ te pream[reasc[?Nu-i chip, ce dar numai s[-=i ]nal\e minteLa a ta m[rire, o, nem[rginite,+i cu umilin\[ lacrimi s[-\i jertfeasc[!
}N|ELEPCIUNEA LUI SOLOMON
De=ert[ciunea de=ert[ciunilor,toate sunt de=ert[ciuni.
}n t`n[ra floare a tinerei v`rste,Gust[i fericirea unui amor fraged;Dar vai! ve=tezir[ amabila floare,Ce-mi m`ng`ia ochii cu-a sa frumuse\e!Deci pierind ca visul acea fericire,Am zis: =i amorul e de=ert[ciune!
CUPRINS
159
C`nd eram ]n v`rst[ am iubit r[sf[\ul,Am iubit averea, m[ desf[tam dulce;Dar tocmai atuncea c`nd tr[iam mai bine,Sup[r[ri, ur`tul ]mi am[r[ via\a;Deci la b[tr`ne\e m-am l[sat de toate,+i am zis: r[sf[\ul e de=ert[ciune!
Am c[utat drumul s[ afl-adev[rul,Am vrut s[ =tiu cursul fiin\elor toate,Dar este dat nou[ ca s[ afl[m cheiaMisterului lumii pentru omenire?C`nd min\ile noastre sunt p[rere numai,+i ]nv[\[tura — o de=ert[ciune.
De ce se d[ nou[ glorie, putere.C`nd n-avem putere pe a noastre soarte,+i pe-a noastre inimi s-avem st[p`nire?Apoi suntem oare ]n starea aceeaS-alin[m durerea altora ce suf[r?Deci =i soarta noastr[ e de=ert[ciune!
}n palaturi m`ndre, din chedru durate,}n gr[dini frumoase, verzi =i r[coroase,Pe moile bra\e sirenilor mele,Ascultam rostirea amorului fraged...Sim\eam ]ns[ ur[ =i sc`rb[ de via\[,C[ci sufletul nostru mul\umit nu este,Dac[ el o dat[ se ]ncredin\az[C[ =i desf[tarea e de=ert[ciune.
Nu puteam pricepe a mea m`hniciune,+i ca s[-nceteze, m-am dedat cu totul
160
Mini=trilor cur\ii s[ m[ m[guleasc[;Dar laude, pompe, obosindu-mi gustul,Puteam s[ simt, oare, vreo mul\umire,C`nd =i lingu=irea e de=ert[ciune?
M-am silit s[ aflu a omului fire,Am aflat, vai mie! Vai de a lui soart[!Inima lui plin[ de m`r=ave pofte,+i de r[utate f[r[ de m[sur[.C[ci el du=m[ne=te at`t pe-ai s[i du=mani,C`t =i pe prieteni =i pe sine ]nsu=i;Dar =-a lui cruzime e de=ert[ciune.
Acolo s[racul amar l[crimeaz[,Aici ]n jude\e os`ndesc dreptatea,Acolo cu glorie cinstesc n[t[r[ul,Aici pentru cel r[u ]nflore=te roza,Celui bun r[sar spini =i m[r[ciune,}nc`t pentru d`nsul ]i temni\[ lumea,Dar =i nedreptatea e de=ert[ciune.
Mai ]ncolo r`de =i necredincioasa,C`nd pl`nge, suspin[ acel ce-au amat-o,Ea, iubind pe altul, i-au jurat credin\[...Dar apoi =-acela pe d`nsa o las[.+i pe d`nsul iar[=i alta ]l ]n=eal[.Spune\i dar, amorul nu-i de=ert[ciune?
Venino=i zavistnici hulesc totdeaunaMerite, talente, iar faptele buneSunt r[u r[spl[tite =i nesocotite.De face\i =i bine, cu r[u pl[tesc vou[,
161
C[ci inimi de piatr[ nu pot avea mil[,Dar =i r[utatea e de=ert[ciune!
+i apoi noi ]nsu=i ]n tic[lo=ie,Tr[ind dorim, cerem s[ c`=tig[m multe,Le avem, =i-ndat[ altele mai cerem,A=tept`nd s[ moar[ clironomii no=tri,+i ei iar, din contra, vor a noastr[ moarte,C`nd =i avu\ia e de=ert[ciune!
Deci pe acest luciu a m[rii vie\ii,Ne zbucium[m groaznic ]n putrede luntre,}not[m cu fric[, prin furtuni =i neguri,+i tragem de v`sle s-ajungem la \[rmuri,Dar v`ntul se-ntart[, sfarm[ luntri=oara,+i-n hiola m[rii ne afl[m morm`ntul,Apoi via\a noastr[ nu-i de=ert[ciune?
Omeneasca minte este de tot oarb[,M[car c[ str[mo=ii ni se par filosofi,+i m[car c[ ]nsu=i silim s[-i ajungem.+tiin\a lor ]ns[ de la noi se pierde,+i a noastr[ iar[=i dup[ noi se uit[,+i tot acea soart[ pe urma=i a=teapt[,C[ci =i-nv[\[tura e de=ert[ciune.
Nimic[ sub soare nou acum nu este,C[ci ce este ast[zi au fost de c`nd lumea.+i mai ]nainte s-au v[rsat mult s`nge,+i mai ]nainte pl`ngea amar omul,+i mai ]nainte am fost jocul soartei,Speran\ei de=arte, patimelor jertfe,C[ci toate aceste sunt de=ert[ciune.
162
}mp[rat =i sclavul, ]n\eleptul, timpul,Cel f[r[ de lege =i neprih[nitul,Vor pieri ca umbra to\i deopotriv[,+i pe to\i ]nghite tot un morm`nt rece,C[ci =i omenirea e de=ert[ciune.
C`mpul ]nflore=te pentru om =i tigru,Un p[m`nt hr[ne=te pe ne`nduratul,+i pe-acel ce-ajut[ v[duva, s[rmanul,+i tot un mu=chi cre=te pe a lor morminte,C[ci omul =i fiara tot un p[m`nt este,Deci =i diferen\a e de=ert[ciune.
M`ndria ta, v`lfa, fapte str[lucite,Monumenturi scumpe nu folosesc \ie,C[ci murind te uit[ rudele, amicii,+i nici vin s[ vad[ unde \i-i morm`ntul,C[ci ca un vis toate sunt de=ert[ciune.
Dar oric`t ne-n=eal[ lumea =i chiar via\a,Noi tot vroim ]nc[ s[ tr[im ]n lume,+i c`t de de=arte sunt pompele toate,Noi le dorim ]ns[ cu mare c[ldur[,F[r-a ne pricepe c[-s de=ert[ciune.
+i ce nu se cade iubim cu c[ldur[,+i ce nu se poate c[ut[m =i cerem,Chiar ca =i copiii, dorim juc[rele...O, om tic[loase, vai de a ta via\[!Tu petreci ]n lume am[git de patimi,+i mori ]n durere, c[indu-te foarte,Neg`ndind c[ lumea e de=ert[ciune.
163
Deci dar, moarte, tu e=ti noastra fericire,Tu e=ti pic[tura ce-ndulce=ti amarul,+i potoli furtuna chinurilor noastre!Pe tine te-a=teapt[ inimi ]ntristate,Ce sunt ]n=elate de speran\i de=arte,+i mult sf`=uite de dureri cumplite.
Dar ce va fi oare dup[ moartea noastr[?}n\elep\ii lumii nu pot =ti aceasta,De morm`ntul este finitul a toate,Sufletul de piere ca la animale.Sau zboar[ ]n ceruri, ]n l[ca=uri s`nte?Misterul acesta nime nu-l p[trunde.
Atotcreatorul au f[cut pe vierme,Ca pe noi, pe d`nsul el ]l ocrote=te,+i lui, ca =i nou[, el au dat sim\ire,Ca noi el se na=te, ca noi ]=i d[ blescul (r[suflare).Unde-i al s[u suflet? +-al t[u unde este,Omule de=arte? Sim\irile-ntr-]nsulPier ca =i ]n tine, deci ce-a=tep\i tu oare?*
Dar cine g`nde=te la aceste toate?Scumpul gr[m[de=te avu\ie mult[,Ca c`nd ]n eternuri are s[ tr[iasc[;Cu marea se lupt[ speculantul lacom,Aduc`nd covoare de la Tir =i Indii,
* Solomon, ]ndoindu-se de nemurirea sufletului, amenin\[ oarecumc[ =i fapta bun[ ]i de=ert[ciune, =i c[ toate ]n lume pier cu omul ]mpre-un[; dar biserica au condamnat maximile lui netemeinice =i p[c[tuitoare;iar eu aicea voi ad[ogi argumenturi c[ sufletul omului este nemuritor =ic[ faptele bune sau rele a omului nu r[m`n f[r’ de compensa\ie.
164
Pentru desf[tarea avu\ilor trufa=i,C`nd milionarul moare ca s[racul...
Pe mi=el, cel tare cumplit ]mpileaz[,C[ci ]n m`ini el are tr[snete =i fulger,Fruntea lui ajunge p`n[ sus la nori,Tun[ =i detun[, zguduie p[m`ntul,Ce=ti p[m`nte=ti ]ns[, demizei ]n grab[,Pier ca =i o umbr[, se prefac ]n \[rn[.
Tinere\ea este chiar ca =i o roz[,Are multe gra\ii, a ei frumuse\e,}ns[ ea nu este dec`t o n[luc[,C[ci cereasca floare ]n prip[ se trece;A=a =i fecioara moare tineric[,Amatul ei jalnic l`ng[ morm`nt trece,St[ c`tva, se uit[ =i se duce-n l[turi.
}ntr-acest fel toate trec ]ntr-o clipal[...Armonia dulce, a arfei acorduriVor mu\i ]n secoli pentru-a mea ureche,C`nd ]n trup odat[ se stinge via\a,+i-n nerve se-ncheag[ recele meu s`nge.
Va trece lumescul r[sf[\ de la mine,Vinul =i nectarul Libanului dulceNu vor fi ]n stare s[-mi g`dile gustul;B[tr`ne\ea pleac[ la p[m`nt grumazul,P[=esc cu-ntristare spre morm`ntul rece...
Femei mult amate, a c[rora bra\eAu fost ca un leag[n desf[t[rei mele,
165
Eu v[ las cu pace, a=a au vrut soarta,Amorul s[ tr[iasc[ etern de la mine+i s[ nu-nfloreasc[ nici odinioar[Prim[vara dulce pentru b[tr`ne\e.
Iar tu, o, iubite tinere, gr[be=teDe culege vara florile frumoase,C[ci t`n[ra v`rst[ un dar ceresc este.Petrece dar timpul ]n z[bavi pl[cute,C[ci =i desf[tarea e a ta stihie,+i ea mig[ie=te tinerele zile.
Fii cu ]n\elep\ii amic bun =i frate,+i st[ la ospe\e cu d`n=ii ]n vorb[,Iar c`nd vezi pe ceruri luna m`ng`ioas[Plutind printre stele c[tre miez de noapte,Du-te de te culc[ ]n trufa=e bra\e,+i c`t e=ti pe ele uit[ ]n\elep\ii.
Eu ]\i zic: iube=te ]ns[ cu m[sur[,C[ci sexul amabil ades ne ]n=eal[,Deci iubind te-nva\[ a deziubi iar[=i...C[ci ori=ice patimi, feble\e, deprinderiTrebuiesc supuse omului cu minte,Ca numai nebunii lan\ul lor s[-l poarte.
Iertat este nou[ s[ c[ut[m chipuriFericirii noastre, nef[c`nd r[u, ]ns[,Celui de aproape, =i cu cump[tareS[ ispitim bine: ce este minciuna?Ce este-adev[rul? C[ci acest fel numaiCugetele noastre nu pot s[ gre=easc[.
166
Nu fi\i la nimic[ aspri peste sam[,Ierta\i n[t[r[ii ]ng`mfa\i =i m`ndri,Ierta\i ne]nv[\a\ii, iubitori de sine,+i f[r’ de m`nie cu gre=i\ii vo=tri,C[ci aceste fapte sunt gloria voastr[,Iar acele rele, hul[ =i ocar[.
Iert`nd sl[biciunea celor cu prihane,V[ vor iubi cei slabi cu inimi curate;+i ce avem, oare, mai sacru ]n lumeCa bunavroin\[ a fra\ilor no=tri?+i care om, oare, n-au c[zut vreodat[,C`nd =i ]n\elep\ii ]nv[\[tori lumii,S-au luptat de patimi, s-au smintit de ele?
+i-n comun f[ bine celor mai r[i oameni,Precum creatorul pe to\i miluie=te,C[ci l[udat este ca s[ te iubeasc[Nemul\umitorii, f[r[ s-a=tep\i plat[+i f[r’ s[ te lauzi c[ le-ai f[cut bine.
Omului cel mare r[zbunare esteMul\umitul cuget c[ au f[cut bine;El =tie c[ r[ii sunt du=mani de moarteFacerei de bine =i celui cu minte.A lor s[ge\i ]ns[ nu pot s[ r[neasc[Onestul s[u suflet, av`nd scutar tare,Pe ]n\elepciune =i nep[tat cuget.
Tu ascul\i aceste =i oftezi odat[,+i apoi ui\i iar[=i sfaturile mele,C[ci lumea ]n=eal[, cugetul orbe=te...
167
Viind, ]ns[, ora cea mai de pe urm[,Vei g`ndi la mine, la a mele sfaturi...Cu toate aceste, nu uita, amice,C[ ]n lume toate sunt de=ert[ciune!
DIALOGUL UNUI HOLTEICU UN BOIERENA+ AVUT, }NSO|ITCU O CUCOAN{ DE }NALT NEAM
[Traducere, de pe o adaptare ]n limba rus[,a satirei So\ia de mod[ a poetului polon I. Krasicki]
HOLTEIUL
Ca s[ te urez d[-mi voie pentru t`n[ra so\ie,Cu care te-ai ]nsurat,
De neam mare =i-nv[\at[, frumoas[ cu avu\ie.Iat[ dar c-ai c[p[tatCe doreai cu fierbin\eal[.
Mul\ume=te soartei tale... +i nu sunt la ]ndoial[,C[ nu e=ti fericit, frate?Dar tu taci =i oftezi foarte.
Cau\i ]n jos cu-ntristare, au nu e=ti mul\umit poate?Ori doar a ta ]nsurare te-au f[cut s[ m[ ur[=ti?
}NSURATUL
Of, nu, eu sunt tot acela, =i s[ nu m[ os`nde=ti;C[ci fericirea mea, frate, cu totul s-au pref[cut.Soarta ]mi este a pl`nge holteiia ce-am pierdut.
CUPRINS
168
HOLTEIUL
Deci dar =i tu nu e=ti poate bucuros de ]nsurare?
}NSURATUL
De-ai =i polei otrava, dar ]i tot otr[vitoare.
HOLTEIUL
Spune-ncalea, c`t[ zestre femeia ta au avut?
}NSURATUL
Of, vai mie!Despre a ei avu\ie
Mai bine s[ fi cr[pat dec`t s[ o fi v[zut;Nu zic c[ nu-i ]nv[\at[.Istea\[ =i delicat[,Politicoas[.
HOLTEIUL
Apoi ce vrei alt[?
}NSURATUL
}i pentru al\ii frumoas[...Iar eu pl`ng =i zi =i noapte a mea soart[ tic[loas[,
}mi blast[m =i norocirea,M[ jur =i pe Dumnezeu,C[ o a=a os`ndire
Nu vreau du=manului meu.
HOLTEIUL
Dar cum de-ai c[zut ]n curs[ tu, cel at`t de ferit?
169
}NSURATUL
Ursita mea cu urgie negre=it m-au prigonitS[ fiu ]ntr-o adunare de dame soiuri ]nalte,Unde, v[z`nd o fecioar[, chipul ei mi-au pl[cut foarte;Ochii judec[\ii mele amorul cel cu turbareOrbindu-i, m[ ]ndemnar[ s[-ntreb =i a ei plecare,+i ea ]ndat[ se unir[ cu mine s[ se-nso\easc[...Oh! atunci a mele zile de ce s[ nu se sf`r=easc[,Sau p[zitorul meu ]nger pentru ce nu m-au propitS[ nu primesc orbe=te tocmelele ce-au voit
Ea =i neamurile sale?Str[mo=ii no=tri tocmele nu f[ceau la ]nsurare,
+i petreceau ]nmiit,Dec`t noi mai fericit;Iar acum alt timp este,
C[ci moda =i etichetul ]n lume ]mp[r[\e=te;+i-aceste ceremonii pe b[rbatul n[t[r[u
}l st[p`nesc,}l orbesc+i-l fac de p[\e=te r[u.
Ast[zi =i copiii, frate, te-n=eal[ cu me=te=ug,B[tr`nii cu vicle=ug,
De-a dreptul nu vor s[ mearg[ nici m[car un minut.Cugetul, priete=ugul le au toate de v`ndut;+i dac[ e=ti cu avere, te p`ndesc s[ te ]nsoareCu a lor fete modiste, ca s[ le por\i ]n spinare...
HOLTEIUL
Dar de ce mai prelunge=ti+i nu vrei s[-mi t`lcuie=tiDe-a tale tocmele,Ce \i-au p[rut grele?
170
}NSURATUL
Dac[ vrei, acum ]ndat[, cu sufletul ]ntristat,|i-oi spune cu ce tocmele c[tre socri m-am legat.
} n t ` i a t o c m e a l [
“Oric`nd cucoana la \ar[ ]ntr-adins sau cu-am[geal[,Suflete=te sau trupe=te ar p[timi de vro boal[,
Eu s[ fiu dator pentru al meu so\,S[-i aduc din Ia=i pe doftorii to\i.”
HOLTEIUL
Au doar din a=a pricin[ oamenii s[ nu se-nsoare,Ca s[ nu se boln[veasc[?
}NSURATUL
Oh! nu le =tii, fr[\ioare.O femeie cu capricii de multe ori pe zi moare.
A d o u a t o c m e a l [
“}n zodia cumpenii soarele c`nd va ajunge,Pe c`nd se r[ce=te timpul, c`mpii =i codrii golind,Nesuferindu-se \ara de cucoane mari atuncea,
Eu s[ m[ aflu g[tit,Ca s[ las gospod[ria =i a ei lini=te dulce,+i la baluri =i ospe\e la t`rg s-avem a ne duce.”
A t r e i a t o c m e a l [
“So\ia mea gra\ioas[S[ tr[iasc[ nu cu mine, ce-n deosebit[ cas[...
Cu pomp[ =i r[sf[\are,
171
Ca cucoan[ de neam mare;Iar eu s[ am a pl[tiOri=ic`t va cheltui,F[r-a putea b[nui.
S[ aib[ a da ospe\e amicilor tuturor,+i conso\ilor lor,
De la carii s[ primeasc[ vizite ]n orice ceas.”
HOLTEIUL
+i mul\i sunt ace=ti amici carii nu-i dau ei r[gaz?
}NSURATUL
So\ia mea negre=it+tie la num[r c`\i sunt.
A cincea tocmeal[
“}n sf`r=it, aici tocmeala foarte dezghiocat arat[,De drept[\ile femeii c`nd vrea ca s[ se despart[,
De bietul b[rbatDac[ ]i sc[p[tat.”
La acest punct strig[i ]ns[ c[ nici moartea m[ desparte,Dar de-a=a gogom[nie au r`s rudele ei toate.
Eu ]ns[ m-am atins.C[ci dracul m-au ]mpins,Ca pe un mire ]nfocat,
+i-ndatoririle mele ]n scris socrilor le-am dat;Vai, ]ns[, de-mperecherea cu o femeie de mod[!...
HOLTEIUL
Dar a patrulea tocmeal[?
172
}NSURATUL
Ah! s[ \i-o spun nu am poft[,+i nu este de mirat,
C`nd \i-oi spune de-acest punct, ce de tot m-au ]mpilat,Ca c`nd mi-am pus pe spinareUn bolohan mare.
C[ci dup[ acea tocmeal[ sunt dator a m[ supuneAmatei so\iei mele cu orbeasc[ plec[ciune...Iar de-a intra ]n voia femeii capricioaseNu este b[rbat ]n lume, =i via\[ mai duioas[.Eu ]nsumi am p[\it pozna, ]ndat[ ce m-am cununat,Zile amare, dar ce, numai mie s-au t`mplat?Aceasta mul\i au p[\it-o, mai to\i ce s-au ]nsuratC`nd au fost de neam ]nalt femeia ce au luat.Av`nd a merge ]ndat[ ]n aurit faietonLa buna, m[tu=a, mo=u, la tot neamul cu poclon,Precum eu m-am zbr[nduit pe strade d`rd`itoare,Le-am colindat cu mireasa cu prezenturi de pre\ mare;Cheltuind f[r’ de cru\are, d`nd ospe\e r[sf[\ate,Cu zariflicuri de mod[ frumoase, dar scumpe foarte,}nc`t ]ntr-un an de zile c[zui ]n datorii grele.Ah! =i abia o p[rp[r[ au trecut femeii mele...“Scumpa mea, i-am zis odat[, mi s-au ur`t adunare,Timpul sosi ca s[ mergem la \ar[ spre r[suflare.Carete am minunate, pentru drum toate-s g[tite”...
CUCOANA
Mergi, c[l[torie bun[!M[ mir, neghioabe b[rbate, cum de \i-au trecut prin
minte,C[ eu sunt de tot nebun[
173
Ca s[ m[ fac de r`s lumii, s[ m[ sui ]ntr-un co=ciug,Ce ]l nume=ti tu caret[ =i ]ntr-]nsul s[ m[ duc!Spune, unde ai g[sit-o aceast[ veche antic[?Sau poate umbla cu d`nsa r[posata ta bunic[?Ori nu vezi c[ =i lacheii r`d de a=a hodoroab[?
Ah, moarte, vin’ mai ]n grab[!Dec`t s[ tr[iesc cu-acela ce nu =tie a tr[i.Mergi, boierule, ce stai, =i nu te mai tot codi.
Caret[ de mod[ g[se=te.
B{RBATUL
S[ te ]ntreb m[ ]ng[duie=te,Ce fel s[ fie?
CUCOANA
Oh, cerule! sunt datoare s[-i spun =i s[-i t`lcuiesc}n ce anume caret[ am eu s[ c[l[toresc;}ntreab[ pe graf Lucescu, =i el ]\i va spune \ie
Cum are s[ fie;+i ce m[ superi pe mine?
+tii c[ am dorit s[-\i cer toate, a=adar, cer de la tineS[ fie careta nou[}ntr-o oar[, sau mult dou[.
B{RBATUL
Acum n-am bani.
CUCOANA
Mie pre pu\in ]mi pas[,Cer caret[ englezeasc[, purcezi, du-te =i m[ las[.(Alerg, caret[ de mod[ g[sesc =i o t`rguiesc}n zeci mii =i ]ndat[ cu sinet pl[tesc.)
174
B{RBATUL
Careta este la scar[, lacheii au g[tit toate.
CUCOANA
M[ las[ acum ]n pace, m[ aflu m`hnit[ foarte.
B{RBATUL
O las, =i peste un minut, femeia mea ca o fiar[M[ cheam[ =i m[ ]ntreab[: “Este careta la scar[?”“Acum, soro, acum, drag[, voi zice =i se g[te=te.”
CUCOANA
Acum, soro, acum drag[... aceasta ce vorb[ este?Unde ai deprins cuvinte a=a groase s[ gr[ie=ti?Nu =tii c[ acum nu este de mod[ s[ le roste=ti,Cum era ]n vremea veche =i cum se vorbea odat[?Acum cine =tie lumea =i vorbire delicat[Nu-=i porecle=te cucoana numind-o “soro drag[“.Doar de te-au deprins \[ranii a=a cuvinte s[-\i plac[,C[ci ei obicinuiesc numai a=a fel de vorbe groase,Iar biata femeie rabd[ ca o sclav[ tic[loas[.Dar ce taci? ce nu vorbe=ti?
B{RBATUL
Ce porunce=ti s[ mai zic?
CUCOANA
}n careta mea s[ puie al meu tot calabal`c.
175
B{RBATUL
(Eu p`n-acum nu-n\eleg dac[ sunt serv sau b[rbat.)Spune-mi la drum ce s[ iau, s[ m-apuc de ]nc[rcat?
CUCOANA
Tot ce trebuie s[ aib[ o dam[ de neam ]nalt;Oh! dar c`t sunt de m`hnit[, =i mamzela m-au l[sat,Dar prin\ului Furtunatic nu te-ai dus s[ dai de =tire
De-a mea ]n grab[ pornire?Dar mai ales cu cuzinul ce =i \ie \i-au pl[cut?
B{RBATUL
Ca s[ m[ fac eu =i crainic, timpul nu m-au ]nc[put.
CUCOANA
B`rfe=ti, m[ rog dumitale, mai mult dec`t se cuvine.Deci francezul meu ]ndat[ cheam[-l s[ vie la mine.
(C[tre francez)
Te rog, mon aimable1 Jean-Jacques,G[ti\i-m[ de purces, Dieu!2 nu =tiu ce s[ fac...
B{RBATUL
+i iat[ un r[scol mare ]n casa mea s-au scornit,Dup[ cum odinioar[ ]n Sodoma3 ce-au pierit,
De p[rea c[ biata cas[}i cu fundu-n sus ]ntoars[;
Pun ]n caret[ c[\[lul ce i l-au dat un iubit,Pun =i motocul cucoanei de un amic d[ruit;Acolo g[v[no=ele, aici =ipuri, butelcu\e;Aice pun c[n[ra=ul ]n aurit[ pu=cu\[,
176
Aici capele, bonete, crinoline =i festoane;Acolo fleacuri de mod[ ce trebuiesc la cucoane.S-au suit =i str[lucita, adic[ a mea so\ie,Iar pentru mine-n caret[ loc n-au r[mas s[ mai fie,+i a=a eu cu lacheii ]ntr-un furgon m-am suit,+i m-am luat dup[ d`nsa, ca un b[rbat mangosit.Deci ajung`nd la mo=ie, chelarul ne-nt`mpineaz[:“Bine-ai venit, cuconi\[!” pe ea o feliciteaz[...
CUCOANA
Fi donc!4 ce surpriz[ ]mi face ghiujul acest f[r’ de minte,
Ureaz[ ca din vechime cu ruginite cuvinte!Cucernicul meu chelar, ca z[pada ]n[lbit,Str`ng`nd umerii ofta, cl[tind capul =i zic`nd:“De acum a mea odihn[, cum se vede, s-au sf`r=it,Nu =tiu a mea b[tr`ne\e prin ce fapt[ i-au gre=it”.
A=a b[tr`nul gr[ir[,+i pe-a sa onest[ fa\[ lacrimile n[v[lir[,Dup[ care ]mi =opte=te b[tr`nul cu ]ntristare:“Boierule, vai de tine =i de-a ta avere mare!”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Deci cucoana intr[-n cas[, se m`nie =i ]ntreab[
Unde-i sala pentru mas[.
BOIERUL
Aceasta...
CUCOANA
Nu-i nici de o treab[,Pentr-o sut[ de persoane m[car aici loc nu este;Nu, nu, eu nu sunt n[scut[ ca s[ tr[iesc \[r[ne=te,
177
Mie ]mi trebuie alt[ sal[.(Bufetciul s-au uimit auzind a=a tocmeal[,C[m[r[=i\a au fugit afar[,T`njind =i ea a mea soart[ amar[.)
Iar[ eu, ca vai de mine, dup[ d`nsa m[ t`ram...
CUCOANA
Salonul acel de baluri s[ mergem ca s[-l vedem.
BOIERUL
Acesta-i destul de mare...
CUCOANA
Oh! ]mi vine ame\eal[Dac-aceast[ =ur[ lung[ dumneata o nume=ti sal[;C[ci acum nu se tr[ie=te ca ]n timpul de demult...Dar ietacul pentru mine?
BOIERUL
Eu acesta l-am avut.
CUCOANA
Dar, m[ rog, a dumitale?
BOIERUL
Cu dumneata la un loc.
CUCOANA
Alei, z[u, ce dobitoc!
178
O, ciel!5 =i cum se poateS[ suf[r aceste toate!
}\i spun drept c[ e=ti neghiob, de=i e=ti cu boierie,+i-\i hot[r[sc ]n sf`r=it traiul nostru cum s[ fie.Dac[ soarta mea cea rea, =i cea cu totul nedreapt[,Au voit s[ ne vedem ochi la ochi c`teodat[,
Apoi ca s[ ne vedem,Osebite od[i s[ avem.Vizite vei primi ]n odaia dumitale,Liber, f[r’ de sup[rare.Asemenea =i eu din partea meaVoi petrece cum voi vrea.
(C[tre lachei)
Oh! aduce\i-mi aice acel de drum tualet,Ca s[ scot =i s[ privesc la a prin\ului portret,
C`t ]i de cu gra\ii, =i el nu-i cu mine,Oh, =i eu f[r[ de d`nsul voi muri de m`hniciune!+i dumneata e=ti sminteala, nu i-au spus c`nd ampurces,C[ci prin\ul s[ m[ petreac[ =tiu bine c[ ar fi mers;Dar iat[, livad[ v[z.
BOIERUL
Prea frumoas[ de primblare.
CUCOANA
Nu cumva cu dumneata? Ah, Doamne, c`te g`nde=ti!
B{RBATUL
}i foarte cu r`nduial[, =i prea minunat rode=te...
179
CUCOANA
Poame de a dumitale nime nici vrea, nici pofte=te,Pentru c[ mult mai gustoase s-ar putea s[ se g[seasc[,Iar la planul ei cel simplu cine poate s[ priveasc[?C[ci a gr[dinei podoabe trebuie s[ fie multe,Aici moale ca =i puful, v[i cu brazde a=ternute,
Flor[rii mirositoare,D`mburi ademenitoare,
Acolo fontaluri, tocmai ca stecla preveditoare,}n care cerul albastru =i copacii de pe maluriSe prev[d ca ]n oglind[, palpit`nd pe a lui valuri,Iar pe=ti=orii ]ntr-]nsul unul pe altul s-alung[,+i acolo pe aproape s[ fie frumoas[ lunc[;Aici aleie umbrite, nep[trunse nici de soareUnde turturica geme =i suspin[ p`n’ ce moare,Acolo de sub o st`nc[ o ]nc`nt[toare z`n[,Izvor`nd de cristal ap[, focul inimii alin[,+i l`ng[ care o grot[ umbra sa f[g[duie=te,Unde amorul =ede cu degetul la guri\[: semn c[ tace
=i p[ze=te;Dar dumneata nu e=ti demn de-a=a gusturi s[ ai parte,De gustul gr[dinii mele... ce te m`g`ie=te, frate,Cu gusturi de un amor ordinar ca dumneata.O, Dieu, =i de ce taci f[r-a m[ ]n=tiin\a:Gata-i c[tre arhitector curierul cu-o scrisoare,Ca el s[ vie ]n grab[? =i, f[r’ de z[bav[ mare,S[ aduc[ me=teri, planuri pentru o curte c`mpeasc[?Cur`nd, ]\i zic, ]nadinsul ]ndat[ s[ se porneasc[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Deci a mea cucoan[ mareA=a multe mi-au vorbit.C[ =-acum capul m[ doareDe mai c[ n-am nebunit.
180
}n sf`r=it, ]n sat la mine palat mare s-au ivit,Dar prin g`nd nu mi-au trecut, c`nd dracul s-au ispr[vit,
Dec`t =tiu c[ l-am pl[tit;Nu era zi f[r’ de mese, artificii, bal comun,Iar eu =i ziua =i noaptea alergam ca un nebun,
+i cu-aceste cheltuieleAm f[cut datorii grele.Dar mai r[u, c[-mi cresc ]n capCoarne chiar ca la un \ap...
Odat[ casa cea veche dintr-un f[=ic s-au aprins;Deci eu alergam cu r[cnet chem`nd oamenii la stins;M[ zbuciumam =i eu ]nsumi, m[ p`rleam singur
sting`nd,Iar fudula mea so\ie se trudea =i ea juc`nd;}n casa cea nou[, balul cu clocot mare urla,+-a muzican\ilor zgomot focul de-afar[ ura,Cavalerii cu =ucheta se ]nv`rtea, v[l\uia,Apoi ca calul de po=t[ obosind femeia mea,S-au tr`ntit pe o berger[ =i cu un prin\ =uguia;Tocmai atunci m[ apropii =i eu de ea c[tinel,+i-i =optesc cu glas prea fraged: “O, amate sufle\el!Multe mii s-au cheltuit, mai contene=te pu\in,}ntreab[ aceste baluri c`\i bani pe mine m[ \in.”Dar ea parc[ r[s[rind, cu spatele mi-au r[spuns:
“Eu nu o dat[ \i-am spusC[ mie pu\in ]mi pas[, eu n-am s[ le r[fuiesc;Am s[ petrec cum ]mi place =i dulce s[ vie\uiesc;C[ci tu e=ti boier de \ar[, iar eu sunt de neam ]nalt,+i =tii cum ne-au fost tocmeala c`nd pe mine m-ai luat;
Deci nici un cuv`nt mai mult,C[ci eu n-am gust s[ te-ascult.”
A=adar, ale ei toane de nevoie ]mplinind,+i peste vechi datorii alte nou[ gr[m[dind,
181
Toate satele le-am z[logit,+-acum ]n ora= aicea cu dumneei am venit,Ca a mea mi=[l[tate s[-=i ia os`nda spre plat[,Desp[r\indu-m[ de d`nsa =i pl[tindu-i zestrea toat[.Deci cu o a=a femeie neput`nd s[ mai tr[iesc,
Amicilor, v[ vestescCa s[ fi luat mai bine pe s[t[ni\a din iad,Dec`t femeiei de mod[ s[ m[ aflu eu b[rbat.
HOLTEIUL
Bine zici, dar celelalte nici se v[d ]n adunare.
}NSURATUL
Apoi voi cerceta\i bine, f[r-a v[ amoreza,De ce vi\[, de ce rud[ este so\ul ce-\i lua,
Pentru ca s[ nu gre=i\i,Fiind de amor orbi\i,+i apoi s[ v[ c[i\i.
Aceasta ne probeaz[ c[ femeia desfr`nat[,}i hulit[ de lumea toat[,Dar mi=elul de b[rbat,Este bun de ]mpro=cat.
Pe ]n\eleptul Solomon l-au ]ntrebat odinioar[ un minis-tru al s[u, ce voia s[ se ]nsoare, pe care s[ ieie din treimirese ce au g[sit? C[ci una este de ]nalt neam, a douaeste cu avu\ie =i a treia s[rac[. Deci Solomon, f[r[ a g`ndimult, i-au r[spuns: “De vei lua pe cea de neam ]nalt, ea]\i va zice: “Scoal[ tu, s[ =ed eu”; de vei lua pe cea bogat[,ea ]\i va zice: “Taci tu, s[ vorbesc eu”; de vei lua pe ceas[rac[, ea ]\i va zice: “Cum ]\i place, a=a oi face”.
182
P{G~NUL CU FIICELE SALE
[Traducere-adaptare a baladei Gromoboi de V. Jukovski]
Partea I
(Dar amar de acela ce sufletu-=ivinde pe trai desf[tat)
Pe \[rm l`ng[ Nistru, ap[ spumegat[,Sus pe pisc ]nalt,
Fiind miez de noapte, P[g`nul odat[St[tu ]ntristat;
}mprejuru-i lunc[ deas[ =i b[ltoas[,Iar sub d`nsul mal,
Peste ape neguri, noaptea-ntunecoas[,}n v[i =i pe deal.
Pe-a cerului bolt[ negrea\[ adinc[,Prin mun\i geme v`nt,
P[durea vuie=te; iar lupul ]n lunc[Tremura url`nd.
Deci ridic`nd capul, P[g`nul strigar[Cu r[cnet turbat:
“O, soart[ cumplit[, soart[ mult amar[!Noroc ne-ndurat,
De ce mi-ai dat crucea =i cre=tin[tatea,+i trai os`ndit,
Iar altora aur =i cinstele toateC`te au poftit?
N-am ad[post de h[l[duin\[+i ]n zadar pl`ng...
Destul! deci la tine cei ajutorin\[,Nistrule ad`nc.”
CUPRINS
183
Gata s[ s-arunce de sus de pe st`nc[,Dar iat[ v[zu
Ca o ar[tare izbucnind din lunc[.L`ng[ el =ezu
Un b[tr`n cu barba \apo=[, ciudat[,Cu ochi sc`nteie\i,
Greb[nos de spate, av`nd c[ngi =i coad[,Coarne =i un b[\.
+i scr`=nind, ridic[ la P[g`nul stra=nicAl s[u b[\ ciotos,
Iar el cremene=te de acel n[prasnicDemon fioros.
Deci Demonul zice: “Ce vrei tu a face?G`nde=ti s[ te-neci?
Nu este mai bine, mi=ele s[race,La mine s-alergi?”
“Da cine e=ti?” strig[ P[g`nul cu fric[St`nd ]n\epenit.
DEMONUL
Eu sunt patron \ie; nu-\i pas[ nimic[,Eu Asmodei1 sunt.
P{G~NUL
Cerescule Doamne!
DEMONUL
Stai, nu face cruceAscult[ de vrei!
Pe Dumnezeu uit[... D[-te mie aice+i-\i voi da ce cei.
184
Prime=te sfatul care ]\i dau \ie,De mare folos,
Destul te-mpilar[ soarta cu urgie,O, om tic[los!
Ca s[ scapi de chinuri, eu am chipuri multe,+i vreau s[ te-ajut,
De vreme ce cerul nu vrea s[ te-asculte,m[car un minut.
Eu pot s[-\i dau orice, cinste =i mult bine,+i aur c`t vrei,
+i voi sta cu pieptul ]nsumi pentru tine,Cu to\i fra\ii mei.
Pe domnul din iaduri ]l pun garant \ie,+i m[ jur pe el
S[-\i ]mplinesc toate; iar tu s[-mi dai mieAl t[u sufle\el!
P[g`nul atuncea se cutremurar[,Trupul ]i r[ci,
Ca s[-=i fac[ cruce, m`na ridicar[...Dar ]n\epeni!
DEMONUL
De ce stai pe g`nduri?
P{G~NUL
De-a iadului chinuriEu m[ tem cumplit.
DEMONUL
Oricum, tot ele \ie cu a sale schinjuri}\i este g[tit.
185
C[ci tr[ind ]n lume, amar pentru tine,Fiind p[c[tos,
De te vei ucide, tu tot vii la mine,O, om tic[los!
Iar cre=tinii vo=tri de spun o poveste,C[ iadul ]i r[u,
Cestea sunt b`rfele, =i-n iad bine este,Crede, dragul meu;
Noi petrecem vesel =i cu mul\umire,Tocmai ca ]n rai,
Tu viind ]n tartar vei =ti fericirea,A nostrului trai.
Iar acum dau \ie o curte domneasc[,+i sclavi c`\i-i vra,
Boierii =i domnii, vr`nd s[ te cunoasc[,Te vor conjura.
+i dac[ pe toate fe\ele frumoase,Tu le speriei,
De-acum ele ]nsu=i vor fi bucuroase,S[ fac[ ce vrei;
}ntr-un cuv`nt, orice vei pofti, ]ndat[,Vei avea pe loc;
Deci, iat[ o pung[ cu bani ]nc[rcat[}\i dau spre z[log.
+i tu niciodat[ din ea avu\ieNu po\i m`ntui,
Dar zece ani numai ]\i dau termen \ieA=a a tr[i.
Iar v[z`nd atuncea c[ ziua apune,Cea de la sf`r=it,
Pe la miez de noapte voi veni la tine,
186
S[ =tii negre=it!P[g`nul g`nde=te la sfatul ce-aude,
Tot felul chitind,Dar apoi pe aur sufletul ]=i vinde,
Nemaiprelungind;+i, crunt`ndu-=i m`na, cu s`nge ]=i scrie
Zapisul cer=ut...Vicleanul lu`ndu-l, plin de bucurie,
Pieri nev[zut.
+i iat[ om mare P[g`nul ajunge.Cu chip neaflat,
Noroc, avu\ie deasupra lui curge,Izvor ne-ncetat;
Ale lui palaturi, de mult aur pline,+i r[sf[\ domnesc,
Iar la a lui mas[ vina\e str[ineNu se mai sf`r=esc.
}n c`=ligi =i posturi ospe\e frumoase,Joc necontenit,
Casnicii, str[inii au la d`nsul mas[,Pahar nesf`r=it.
Toate dob`nde=te, ori=ice s[ vaz[;I se supun to\i,
}i bici boierimii, \[ranilor groaz[,Ca un aprig ho\;
Dou[sprezece fete se r[pesc de d`nsulDe pe la p[rin\i,
+i nici vrea s[ =tie de sc`rb[ =i pl`nsulAcestor m`hni\i;
Deci ]ntr-un an ele dou[sprezece fiice
187
}i n[scur[ lui,Dar el le gone=te =i de a lui s`nge
Mil[ ]ntr-]nsul nu-i.
}ns[ to\i s[rmanii au scutar puternic,}nger p[zitor,
Ce-i ad[poste=te ]n l[ca= cucernic,Liman sc[p[tor;
Deci ]n m`n[stire el le mistuie=te,Pe mume =i fiice,
Unde Ziditorul etern se sl[ve=teCu smerite rugi.
Sub cereasca mil[, sub a ei umbrireFiicele tr[ia,
A lor frumuse\e =i neprih[nireCre=tea =i sporea.
Din frageda v`rst[ fecioarele bl`ndeS-au fost ]nv[\at
A sl[vi pe Domnul, cu inimi-nfr`nte+i rugi ne-ncetat;
Abia zarea zilei se ivea pe dealuri,Ele se scula
De aprindea candeli, smirn[ pe oltaruri+i de se ruga.
S`nta liturghie cu dulce c`ntareEle o serba,
+i ale lor versuri ]n acele oareSpre cer se urca.
Cu-aceste rugi s`nte =i mumele tristeJertfea ne-ncetat
188
A lor rugi smerite, lacrimi umilite,Celui Prea]nalt;
O! d[-le lor, Doamne, a ta ocrotire!(Ele se ruga).
S`ntele oltaruri lor spre m`ntuire,Fie voia ta!
De le lep[dar[ cumplitul lor tat[De la s`nul s[u,
Tu le ocrote=te, =i pe el iart[De-acest p[cat greu.
Dar iat[, al zece an cumplit sose=te,+i mai au trecut,
P[c[tosul pl`nge, amar se c[ie=te,De ce au f[cut;
Prim[vara dulce iar ]ncoroneaz[,V[i, dealuri =i mun\i,
+i plugarii veseli cu plugul br[zdeaz[C`mpii ]nflori\i.
Dar el, tic[losul, s[ vaz[ nu poateCest timp aurit,
I se par cu neguri ]nvelite toate,P[m`ntul negrit.
De vede pe ceruri a zorilor dung[,Zice: “Zori, ierta\i!”
Dac[ c`nt[ p[s[ri: “Ierta\i-m[, strig[,+i voi din rai psal\i;
Ierta\i! ierta\i! strig[, p[duri lini=tite.+i voi, c`mpi rodi\i,
P[m`nte=ti r[sf[\uri, tu, cer str[lucite,+i m[ t`ngui\i!”
189
Apoi aduc`ndu-=i de fiice aminte,La el le-au chemat,
Socotind c[ cerul de-a lor rug[minteVa fi ]ndurat.
Deci, iat[ sosir[ ziua de pe urm[,Soarele sfin\i,
Luceaf[rul vesel nop\ii ca o c`rm[Pe cer se ivi,
Iat[, ]nsereaz[... luna str[luce=teDup[ nouri gro=i,
}n v[i, sus pe dealuri noaptea se l[\e=te,+i-n codrii tufo=i;
Apele s-alin[, dormiteaz[ toate,Stelele clipesc,
+i c[ miezul nop\ii nu este departe,Ele ]l vestesc.
Iar P[g`nul jalnic =i mustrat de cugetCrucei s-au rugat;
+i f[r’ de credin\[... vrea ca al s[u sufletS[ scape de iad.
}=i cheam[ copiii, g`ndind c[ ei poateVor fi asculta\i.
“...Vai mie! le zice, fiici f[r’ de p[cate,Piei! nu m[ l[sa\i!”
Deci ele se roag[... =i Domnul audeTristul lor suspin.
Dar iat[ deodat[... un somn le cuprinde,Adorm toate lin...
O t[cere mare atunci se f[cur[Ca ]ntr-un morm`nt;
190
Se auzea numai c[ un corb c`rcnir[+i c`inii url`nd...
Iat[ c[ r[sun[ ora miezei nop\ii,+i v`nt se st`rni,
Ce tulbur[ r`ul, zbucium[ pere\ii,+i colbul porni.
Iat[ =i menuntul cel de-apoi sose=te,Sun`nd ]ntristat...
Clocotul st`mpe=te, din p[m`nt zbucne=teDrac ]nfrico=at!
P[g`nului zice: “Cea din urm[ noapteA ta au sosit;
+i eu dup[ tine ca s[ te iau, frate,Iat[ am venit.”
P{G~NUL
O! d[-mi, te rog, ]nc[ vade c`t de mic[,Iadule amar!
DEMONUL
S-au sf`r=it termenul, eu nu pot nimic[,Te rogi ]n zadar!
P{G~NUL
Un menunt!
DEMONUL
Ascult[, lan\ul te a=teapt[!
191
P{G~NUL
Oh, ce am f[cut!
DEMONUL
+i racla st[ gata, groapa ta s[pat[,+i giulgiul cusut!
M`ini a zilei zare va vesti duin\[,To\i vor suspina...
+i v[z`nd pe mas[ a ta r[m[=i\[,Te vor c[ina;
Arz`nd f[clii, candeli =i t[m`ie mult[,Te vor prohodi!
Dar cr[p`nd p[m`ntul, vei c[dea, s[rmane,}n iadul amar...
Clirosul va zice: “Pomene=te, Doamne!”}ns[ ]n zadar...
C[ci de-acum iadul va fi a ta parte,Tu ]nsu=i ai vrut.
Mergi!... au sosit ora, iadul nu-i departe,C[ci url`nd aud;
Aud c[ ne cheam[ cu glas ca de tr[snet+i ]n din\i sc`r=nind,
Clocotind catranul, a bicelor plesnet,+i obezi c[lind!
P{G~NUL
Doamne, a ta mil[ ruga mea de=tepte!...
DEMONUL
Rugi nu-\i folosesc.
192
P{G~NUL
Vai! m[car d[-mi voie pe bietele fete,S[ le binecuv`ntez.
Demonul la ele, ca un fl[m`nd c`inePrivind, au chitit:
Cum s[ le r[peasc[, spre a le r[puneIadului cumplit?
De o a=a fapt[ va s[lta Satana+i iadul nestins...
Deci, bl`nzindu-=i ochii, ce ardea ca para:“P[g`ne, au zis,
Mi-i mil[ de tine =i de a ta soart[...+i s[ te scap vreau;
}ns[ m[ ascult[! sau ]n iad ]ndat[Cu mine te iau.
Tu d[-mi sufletele a fiicelor tale,S[ te las c`tva...
+i eu, ]nduratul, pe fie=tecare,Un an ]\i voi da.”
P{G~NUL
O, fiar[ viclean[! ]mi cei =i copiii?
DEMONUL
M[-ntrebi? Deci veni\i,Tr`nti\i p[c[tosul ]n fundul gheenii,
+i ]l sp`rcui\i!
193
Deci iat[, negrea\[ de draci se ivir[,Sc`r=nind =i url`nd,
Cutremur =i tr[snet groaznic se f[cur[,Firea suspin`nd.
A iadului n[mili fioroase, sluteAduc un lan\ greu
Pentru p[c[tosul... =i cu a lor c[ngi crunteS[-l apuce vreu!
+i iat[ c[zur[ P[g`nul de groaz[,Mai mort la p[m`nt,
Strig`nd: “Sunt a tale, pe mine m[ las[,Du=mane cumplit!”
+i apoi treze=te bietele fecioare...Zapisul s-au scris...
Satana s[lteaz[! Slava lui ]i mare,}n iadul nestins!...
Partea II
(Ai prelungit chinul, P[g`ne gre=ite,Acum ai sc[pat,
Dar amar de-acela ce suflete vindePe trai desf[tat.
Vei tr[i ]n sc`rb[, ho\ule p[g`ne,A=tept`nd sf`r=it,
Al t[u pierdut suflet va avea cu tineR[zbel mult cumplit.
Via\a ta =i lumea \ie p[c[toas[Hul[ ]\i va fi!
Str[in ]ntre oameni =i ]n a ta cas[,Parc[ n-ai tr[i.)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
194
Deci m[car s-aduc[ v`ntul miros dulce,Din c`mpi ]nflori\i,
+i aurind luna izvorul ce curgeCodrii ]nverzi\i,
+i vestind l[stunii cu ginga=e versuri,C[ se ivesc zori,
+i zbur`nd zefirii prin lunci =i pe =esuri,Liberi =i u=ori,
+i negrea\a nop\ii ]ntocmai ca norii,De pe cer pierind,
Turme spre p[=une merg`nd, iar p[storiiDin bucium tr[g`nd,
P[g`nului toate, p`n’ =i a sa cas[,}i pare morm`nt...
+i cu o\[r`re el =ede la mas[,La zefcuri pe g`nd...
Nici c[ se atinge de cupi spumegate,Din care beau to\i,
C[ci lui se n[zare, =i ziua =i noaptea,Tot umbre de mor\i;
Ne-ncetat aude urlete, suspinuri,Iar c`nd to\i dormeau
El fugea cu groaz[ de-al s[u pat de chinuri+i somn nu-l prindea.
Se teme de umbra codrilor n[morniciCa de ar[t[ri,
Sau de sun[ clopot, de preo\i cucernici+i de-a lor c`nt[ri!
}l umple de groaz[ =uierul furtunii,Nourii t[c`nd,
195
Frunzele de pic[, vuietul p[durii,+ipotul curg`nd.
Iar clocotind tunet pe cer c`nd bureaz[,Era sperios...
Ca =i c`nd i-ar zice: “Omule, vegheaz[,C[ci e=ti p[c[tos”.
A lui fiici amate ]l ]nfioreaz[,C`nd la el privea;
Fiind totdeauna bl`nde, m`ng`ioase,Dar ]l p[trundea
A lor frumuse\e, pe to\i vio=ase,El ]ns[-i m`hnit,
+i a lor grai dulce lui ]i c[=uneaz[,Dureri ]ndoit.
Deci ele ca raza, ce le pria umbra,Frumos ]nflorea...
}n m[n[stiri s`nte, ne=tiind ce-i sc`rba,Lini=tit tr[ia.
Iar el, p`ng[ritul!... el se o\[r[=te,La fiice g`ndind,
V[z`nd nu departe c[ lor se g[te=teTartarul fl[m`nd,
Blast[m[ =i strig[: “O, cumplit[ fapt[!O, copii iubi\i!
De-o soart[ amar[, de chin ce v-a=teapt[,Cum s[ v[ feri\i?
}n zadar frumse\ea =i neprih[nireaDe sus vi s-au dat,
Eu v-am ]nchis raiul f[r-a voastr[ =tire,+i v-am deschis iad!...
196
Inimile voastre este vremea, poate,S[ simt[ iubit,
+i cerul mul\i tineri, =i cu bune fapte,Poate v-au menit,
Pe care v[z`ndu-i, amatelor fiice,}i ve\i ]ndr[gi,
+i a voastre inimi de un amor dulceSe va am[gi...
Atunci vou[ lumea va p[rea pl[cut[...C`mpul mai frumos,
Lunca mai r[coare =i c[ p[s[ri c`nt[Mai melodios.
Dar aceste zile at`t de doriteNu vor mai veni,
F[clii nu vor arde la a voastre nunte,Ce c`nd ve\i muri!
}n s`nta biseric[ nu cu mirii vo=triVoi ve\i d[n\ui,
Ce cu munci cumplite, crun\i vr[jma=ii vo=triNe vor schingiui,
De-a iadului demoni vom avea noi parte+i de etern pl`ns;
+i eu, p[c[tosul, fiici nevinovate,}n iad v-am ]mpins!”
Apoi c[tre ceruri ochii ]=i \inte=te+i cu suflet trist
Zice: “}nsu=i Domnul a=a ne gr[ie=te:Iert pe cel c[it!
+i drept c[tre mine ruga poc[in\iiSe va ]n[l\a!”
197
Deci el, t`nguitul, l[ca=ul duin\eiFace casa sa,
Ca tot s[r[imanul, v[duv[, str[inul,S[ fie primit;
Pentru fl[m`nzi, bolnavi p`inea lui =i vinulNu este poprit.
+i ziua, =i noaptea la por\i p[zitoriiP`ndesc neclintit,
De cheam[ la mas[ pe to\i trec[torii,Carii sunt lipsi\i;
+i iat[, din lume s[raci se adun[,De el auzind,
C[ ]mparte mil[ cu deschis[ m`n[,Pe to\i priimind;
Bolnavii, fl[m`nzii g[sesc la el hran[,+i trai m`ng`ios,
El ]mparte ]ns[ aceast[ poman[,G`ndind la Hristos.
+i-n a lui s`nt nume m[n[stiri, bisericiFrumoase zidi,
Aduc`nd ]n ele c[lug[ri cucernici,De s[l[=lui.
+i-ntr-acele s`nte l[ca=uri frumoase,La fra\ii smeri\i,
S[racii, nemernici, acei ce n-au cas[,Umbl`nd r[t[ci\i,
Au gazd[ =i p`ine, ne=tiind de undeCeste le primesc;
Deci ei to\i cu lacrimi =i inimi ]nfr`ntePe Domnul m[resc.
198
P[g`nul =i pictori iscusi\i aduce,Din t`rg dep[rtat,
Care zugr[ve=te r[stignit pe crucePe Cel Prea]nalt.
Sub acea icoan[ se ]nchipuir[,El cu-a sale fiici,
+i c[ Ziditorul de ei se ]ndur[+i de a lor rugi;
La acea icoan[, f[r[ a se stinge,Candele ardea,
+i-n s`nta cunun[ celui de pe cruceBrilanturi lucea...
Deci =i c`nd a nop\ii v[lul se zb`rce=te,De pe cer pierind,
Iar lumina zilei ]ncet se ive=te,Zorile ro=ind,
+i c`nd iar[=i sara firea dormiteaz[,Vuietul st`mpea,
+i-n biseric[ candeli abia lumineaz[,C[tinel clipea,
P[g`nul — c[itul, st`nd sub s`nta cruce,Pl`ngea cu suspin,
+i rug`nd pe Domnul: “Amar mie, zice,Cum s[ scap de chin?”
Degrab’, degrab’, ]ns[, ca r`ul ce curge,Din mun\i ]n v[i mari,
Timpul nest`nd trece, =i cursul lui duce,Zile, luni =i ani.
Anul unsprezece ]ncepu s[ treac[,Ca umbra pieri;
199
Iat[, cel din urm[ c[tre sf`r=it pleac[,}n grab’ nu va fi!
Deci glas oarecare P[g`nul audeC[ strig[ cumplit:
“Toate se sf`r=ir[! S[ scapi nu ai unde,Ora au sosit!”
+i iat[, deodat[ cel r[u... ]l tr`nte=te}n boal[ amar,
}nc`t doctori, leacuri lui nu-i folose=te,Tot ]i ]n zadar.
Lui i se n[zare gata s[-l ]nghit[,Grozavul morm`nt...
+i o n[lucire neagr[ =i m`hnit[,La c[p[t`i st`nd;
Deci el din biseric[ se teme s[ ias[,Acolo z[cea,
+i l`ng[ icoan[, tremur`nd de groaz[,Amarnic pl`ngea.
Vai! iat[ =i ziua cea de-apoi sose=te,Cerul rumenind,
+i printre dumbrava, ce mun\ii umbre=te,Raze rev[rs`nd.
Toate sunt ]n pace, vesele =i line,Toate se z`mbesc;
Apele ca stecla, limpezi =i senine,Abia se cl[tesc;
Iar zefirul mi=c[ frunzele u=oare,C`mpul s-au trezit,
Din flori flutura=ii sug cu poft[ mareNectar miresmit.
200
P[c[tosul ]ns[ ]nt`mpin[ zare,Cu suspin =i pl`ns,
Zic`nd: “Prea degrab[, noapte trec[toare,De pe cer te-ai stins!
Veni\i, fiici iubite, l`ng[ tat[l vostru,S[-l ]ncunjura\i,
Pe judec[torul, Ziditorul nostru,Veni\i de-l ruga\i!
Amar! va fi nou[ noaptea viitoare,C[ci to\i vom pieri...
}ndure-se, Doamne, mila ta cea mare,Nu ne p[r[si!”
Deci vin l`ng[ tat[l fiicele lui toate,Unde el z[cea,
A c[ruia oase, sub piele uscate,Negre se vedea;
Barba ]nc`lcit[, p[rul lui m[ciuc[,Ochii ]ncrunta\i,
Cu cl[buci la gur[, strig`nd: “Oh, ce munc[!Piei! nu m[ l[sa\i!...”
Fecioarele, triste, c[tre cer ridic[Ochii lor duio=i,
Toate c`nt`nd imnuri, se ruga cu fric[,Maicei lui Cristos.
A=a heruvimii ce Domnul iube=teSe roag[ smerit,
S[ ierte pe omul ce se poc[ie=teLa al s[u sf`r=it...
+i apoi, cu ochii plini de ]ndurare,Zboar[, aduc`nd
201
Mil[ =i iertare celui care moare,Pe Domnul chem`nd.
Deci st`nd l`ng[ d`nsul, c`nd el se sf`r=e=te,Ace=ti soli cere=ti,
Cel c[it aude c[ glas ]i =opte=te:“Mergi!... tu iertat e=ti...”
}ntocmai aceste fecioare curate,Pentru tat[l lor,
Se ruga s[ ierte ale lui p[cateTat[l tuturor;
Iar sf`r=itul P[g`nul z[re=te,C[ nu-i dep[rtat;
Deci cu umilin\[ mintea ]=i \inte=teLa Cel Prea]nalt,
+i pl`ng`nd prive=te lumina curat[Zilei de apoi...
Dar lui, os`nditul, ]i plesnesc deodat[Ochii am`ndoi!
Atunci el strigar[: “Ziua se sf`r=ir[!”Fiicele r[spund:
“Zorile frumoase abia se ivir[,}ntr-acest minunt;
Ori nu auzi, taic[, c`nt`nd cioc`rlia,L`ng[ a lui so\?”
P{G~NUL
Oh! aud, m`ini ]ns[... amar! =i vai mie!Vom z[ce to\i mor\i,
C[ci pentru noi... ast[zi soarele sfin\e=teCel mai de apoi;
202
Iar de vede\i ast[zi c[ c`mpu-nflore=te,M`ini nu vom fi noi!...
+i eu, p`ng[ritul, f[r[ de-ndurare,Pe voi v-am r[pus!...
+i nici am speran\[ de acum sc[pareS[ avem de sus;
Nu asculta\i, ]ns[, cele ce gr[ie=teUn om p[c[tos,
Ci striga\i cu toate: “Doamne, miluie=tePe cel p[c[tos!”
Deci fetele, triste, nici c[ pricepur[,El ce au gr[it,
+i zic: “Miluie=te-l — toate cu o gur[ —Pe omul gre=it...”
P{G~NUL
O! fiice iubite! mie noapte-mi pare!
FIICELE
Abia este pr`nz;P[storii la =ipot, de c[ldur[ mare,
Turmele =i-au str`ns.Soarele aprinde, c`mpul p`rp[le=te
Cu raze-nfocate.
P{G~NUL
Mie mi se pare c-afar[ vuie=teBocet ]ntristat.
203
FIICELE
Abia abure=te v`nti=or r[coare,Dinspre mun\i sufl`nd,
Abia se aude o privighetoare,}n lunc[ c`nt`nd!
P{G~NUL
O, fiice iubite! ziua luminoas[De pe cer s-au stins!
FIICELE
Soarele apune, =i o cea\[ groas[Pe cer s-au ]ntins,
+i ]n ]nfocatul aer str[luce=teO stea c`nd =i c`nd,
+i pe mun\i, pe dealuri abia se z[re=te,Codrul ]nnegrind!
P{G~NUL
O, sar[ steloas[! o, str[lucit soare!Ah, mai stai pu\in!
M[car c[ eu, orbul, s[ v[d nu-s ]n stareAl vostru senin.
O, fiice iubite, simt c[ noaptea este!
FIICELE
Luna s-au ivit.+i pe v[i =i ape noaptea dezvele=te
Negrul s[u ve=m`nt;C[tre sat alearg[ cu ]nvio=are
204
Plugarii trudi\i;Iar clopotul cheam[ c[tre privighere
Pe cei poc[i\i.C[lug[rii c`nt[ cu smerite glasuri
}n s`ntul l[ca=...
P{G~NUL
Cu ei =i eu, Doamne, ]ntr-aceste ceasuri,Sunt! s[ nu m[ la=i!...
O, fiice iubite! simt c[ se ive=tePe cer nouri gro=i.
+i viforul umfl[ r`ul =i porne=teColbul spulberos.
FIICELE
Nu vedem nimic[, ruga se sf`r=ir[,Dar tot ard f[clii.
Luna asfin\e=te, fra\ii adormir[,To\i pe la chilii.
Numai ]n biseric[ lumini lumineaz[,Iar ]n sat s-au stins;
Pe c`mpii =i codri roua se revars[,+i somn le-au cuprins!
Deci dormita toate, p[n’ =i firea mut[...}ns[ sem[na
C[ minune mare ]ntr-acea menunt[Se va ]nt`mpla!
+i iat[ suflar[... v`nti=or r[coare,Dinspre r[s[rit,
}nc`t abia numai frunzele u=oare,
205
Sun`nd s-au cl[tit...+i glas oarecare din cer se l[sar[,
Miros aduc`nd,Parc[ serafimii ]n arfe sunar[,
+i imnuri c`nt`nd...
Iat[ =i biserica ]ncet se deschide,+i s-au ar[tat
Un str[lucit ]nger fecioarelor bl`nde,Cu chip minunat.
A lui c[t[tur[ dulce, m`ng`ioas[,Chipul alina,
Iar pe-a lui ve=minte =i fa\[ frumoas[,Raze lumina;
El st`nd sus ]n aer, cu a sa sosire,La to\i au vestit,
C[ =i p[c[tosul afl[ m`ntuireDe s-au poc[it.
}ns[ pe fecioare fric[ le cuprinse,Cruce ]=i f[cea!...
Iar frumosul oaspe... l`ng[ patul undeP[g`nul z[cea
Vine =i atinge cu a mantiei poal[Fecioarele bl`nd,
+i ele ]ndat[ cad ]n aromeal[,+i adorm cur`nd.
Apoi cu mustrare ochii ]=i ]ntoarceC[tre p[c[tos.
(+i groaza p[trunde bolnavul ce zace,Tocmai p`n’ la os.)
Care ]l ]ntreab[: “Cine e=ti tu, s`nte,
206
C[ci greu m-ai p[truns!”...Str[lucitul oaspe la a lui cuvinte,
Nimic n-au r[spuns.
P{G~NUL
Oh! te ]mbl`nze=te =i, te rog, ]mi spune,De pot s[ scap eu!
C[ci sose=te ora, =i vicleanul vine,La sufletul meu!
}NGERUL
Tu s`nta icoan[ cu rugi ai cinstit-o...+i umilit pl`ns,
Fa\a ei spre tine ai ]nchipuit-o...Deci ea m-au trimis.
P{G~NUL
Ah, ]ngere bl`nde, =i s[ scap eu oare?
}NGERUL
Dac[-n Domnul crezi.
P{G~NUL
}ndure-se Domnul =i pentru fecioare...
}NGERUL
S[ crezi, s[ sperezi.
Atunci el, crucindu-=i m`inile negritePe pieptul uscat,
207
T[cu... v[rs`nd lacrimi =i rug`nd fierbintePe Cel Prea]nalt;
I se zb[tea s`nul de suspinuri dese,Trupul tremura,
+i din ochii jalnici, f[r’ s[ ]nceteze,Lacrimi r`ura.
+i iat[ ]ncepe furtun[ cu vuiet,Dinspre asfin\it,
Fulgerul despic[ nourul cu tunet,Groaznic au tr[snit;
+i tocmai deasupra bisericii s`nte,Viforul au stat,
Apoi o t[cere ca =i ]nainte,De sus s-au l[sat.
Ora miezii nop\ii nu era departe...Iar ]ngerul s`nt
Pe tat[ =i fiice, ce erau culcate,Mantia zv`rlind,
Str[lucindu-i ochii, ]=i ]ntoarce fa\aSpre cerul ]nalt...
Atunci iar[=i clocot, ce str[b[tea cea\a,S-au mai repetat,
+i ]n ]ntuneric urlete cu vuietGrozav r[spunz`nd,
+i bolta bisericii de stra=nicul tunet}n dou[ cr[p`nd,
Iar cumplitul vifor nouri gr[m[de=te...Deci au sc[p[rat,
+i iat[ Satana din iad izbucne=teCu foc ]mbr[cat.
208
}n p[rul lui =erpii se-ncolotoceaz[,+uier[ spum`nd,
}n ochii lui pizma vr[jma=[ s[lteaz[,}n m`ini aduc`nd
Un lan\ de v[paie, cu g`nd ca s[ legePe omul gre=it...
Dar v[z`nd pe ]nger, el nu poate merge,St[ ]ncremenit;
I s-au stins ]ndat[ m`ndra ]ng`mfare;Deci au ]ntrebat:
“Puternice du=man, ]ntr-aceste oareCine te-au chemat?”
}NGERUL
Au ajuns la Domnul a lor rug[ciune!
SATANA
Dar ei sunt ai mei.
}NGERUL
Drept judec[torul m-au trimis pe mine,S[ stau l`ng[ ei.
SATANA
P[g`nul amarnic... pe fiici lep[dar[,Mie mi le-au dat!
}NGERUL
Puterea c[in\ei le r[scump[rar[,+i ea le-au sc[pat;
Deci vor fi cu drep\ii!
209
SATANA
Iar lui eu sunt domnul,El zapis mi-au dat.
}NGERUL
A=teapt[, viclene, nu os`ndi omul,C[ci nu-i judecat.
+i atunci alt tunet mereu se-nt[rtar[,Dinspre r[s[rit,
+i =ioi de fulger noaptea despicar[,P`n’ la asfin\it.
Pe cer o v[paie de foc se l[\ir[,Firea tremur[
+i osia lumii de groaz[ tr[snir[,Mor\ii suspin[...
Satana sim\e=te p[=ind Ziditorul,+i-n iad s-au ascuns...
Iar de peste nouri drept judec[torul,Tun`nd au r[spuns:
“Voi judeca omul care, fiind tat[,S[ v`nd[-ndr[zni
Neprih[nit s`nge, pentru care fapt[Acum va muri!”
O, cuv`nt puternic! P[g`nul ]ndat[Pe loc au murit,
S-au stins ca o par[; ca c`nd niciodat[N-au fost, n-au tr[it,
Fa\a lui grozav[ se posomor`r[,Trupul \epeni,
Tic[losul suflet din arsa lui gur[Ca fumul pieri!
210
Iadul prime=te le=ul ce p[m`ntulZv`rlea o\[r`t.
(Pe el numai ]ns[... gheena sorbindu-l,Nu s-au mul\umit.)
Iar pentru fecioare Domnul hot[r[=teSomn nemuritor...
+i s`nta sa voie a=a se veste=te,Cu glas tun[tor:
“Vor dormi ]n pace =i f[r’ de ispit[,De trai p[m`ntesc,
A lor feciorie ]i f[g[duit[,Mirelui ceresc.
Vor dormi ]n pace, secolele lumiiTrec`nd ca o zi,
Nu le va atinge m`na putregimei,+i se vor trezi!
Cu frumuse\e nou[ ca de prim[var[,Spre trai nesf`r=it,
C`nd voi veni ]nsumi de a doua oar[.Precum v-am gr[it...
+i atunci gre=itul de eterna munc[Va fi ap[rat,
C[ci a lui p[cate fecioreasc[ rug[Le-au r[scump[rat.”
Partea III
Iat[ de zi zare pe cer se ive=te,Noaptea au pierit;
Vestitorul zilei, cuco=ul, treze=teSatul adormit,
+i v[d to\i pe fiice de somn greu cuprinse,
211
P[g`nul z[c`nd,Cu fa\a grozav[, genile deschise,
Cu ochii c[t`nd,+i cu ]ncle=tare m`inile lui str`nse
Pe r[citul s`n,Iar din a lui buze se p[rea c[ iese
Vaiet =i suspin.
Fecioarele, ]ns[, dormeau ocrotiteDe-aripi ]ngere=ti,
+i ]n somnul dulce fiind mig[ite,Cu visuri cere=ti;
Iar pe a lor fe\e nevinov[\ieLin se ar[ta
A lor r[suflare, ca =i fecioria,Miros rev[rsa;
A lor buze rumeni, ca raza frumoas[,P[rea c[ r`dea,
+-a lor frumuse\e era m`ng`ioas[,Dar foc n-aprindea...
Iat[ c[ ]mbrac[ racla lui cu stof[,Morm`ntul boltesc;
Clopotele zbiar[, =i cu mare pomp[}l =i prohodesc;
Bolnavii, s[racii pl`ng cu ]ntristareDup[ cel murit,
Alerg`nd cu to\ii s[-i dea s[rutareaCea de la sf`r=it.
Deci au ]nchis racla... ce o priime=teMorm`nt fioros.
Iar clirosul zice: “Doamne, pomene=tePe cel p[c[tos!”
212
Apoi se ]ntoarce populul pe-acas[,M`hnit =i pl`ng`nd...
+i iat[ c[ iese, cu cumplit[ groaz[,Un zid din p[m`nt
De cremene neagr[, care ocole=te,Cu un chip nespus,
Morm`ntul, biserica, iar ]mprejur cre=teCodru nep[truns;
}n poarta de schij[ stau st`nci rezemate+i dud[u cresc`nd,
Iar poporul fuge speriat departe,Urgia v[z`nd.
Deci aceste locuri de atunci r[masePustiu neumblat;
Buruianul cre=te, =i scaiul se-ndeas[Unde au fost sat.
Glas de om aicea nici c[ se r[spunde,Ce buhna \ip`nd;
+i prin st`nci =i codri lupul se ascunde,De fric[ url`nd;
Iar printre pr[p[stii puvoaiele repezi,Pr[v[lind butuci,
Curg cu clocot mare, l[s`nd printre lespeziPleav[ =i cl[buci.
Iar unde fusese s`nta m[n[stireCelor cuvio=i,
Acolo ]n ziduri, au s[l[=luire+erpii venino=i;
Sub s`ntele bolte c`nt[ri nu r[sun[,Ce c`nd bate v`nt,
213
Pustiul vuie=te, m[r[ciunea sun[Pe tristul morm`nt;
Alteori o piatr[ de se pov`rneaz[,Din risipituri,
Grozavul ei buhnet eho repeteaz[,C-o sut[ de guri.
Pe p`closul munte abia ]n[lbe=te,Crucea pe morm`nt;
Iar la miezul nop\ii, pe el se z[re=te,Par[ lumin`nd;
Tot pe acea cruce se suie =i cre=te,Curp[nul v`njos,
+i ziua, =i noaptea pe ea str[juie=teUn corb fioros.
Pe aceste locuri triste, p[r[site,Nime nu umbla,
P`n’ =i p[s[rele f[r’ s[ se mai uite,Cu fric[ zbura.
Abia miezul nop\ii ]ncepe s[ treac[,+i corbul c`rcnea...
+opot oarecare se st`rnea =i, parc[,Morm`ntul tr[snea...
+i ie=ind dintr-]nsul o umbr[ negrit[,L`ng[ cruce sta!
Ochii lui, ca luna de p`cl[-nv[lit[,L`nced se uita,
Aci, c[tre ziduri, ea privea cu fric[,Aci, spre morm`nt,
Aci, c[tre ceruri, m`inile ridic[,Ajutor cer`nd.
214
Deci se f[cea iar[=i t[cere de groaz[,+i umbra pierea,
Iar de pe-acel munte negurile groaseNu se mai r[rea,
C[ci acolo v`ntul m[car s-abureasc[,Nici c[ cuteza,
Nici a florii miros s[ se dezveleasc[,Ce tot mort era,
Fecioarele numai ]ntru bucurieVeghea =-a=tepta
Pe M`ntuitorul... dar c`nd? nu se =tie,}l vor t`mpina.
C[tre ziu[, ]ns[, c`nd chicura toate,Negura c[z`nd,
C`nd vr[jma= se lupt[ zorile cu noaptea,+i cerul mij`nd,
Una din fecioare se trezi de-un sunet,+i singur[ ea,
Se pornea s[-=i fac[ hot[r`tul umblet;Pe zid se suia,
Se uita spre stele =i striga m`hnit[:“Oh, c`nd vei veni?
Zi izb[vitoare, at`t de dorit[,Ah, nu z[bovi!”
A=a totdeauna una din fecioare,S[v`r=i pe r`nd,
Terminatul umblet... =i cu ner[bdare,Ora a=tept`nd.
Dup[ care alta, viind s[ o schimbe,}i zicea oft`nd :
215
“Du-te, surioar[, nu po\i s[ mai umbli,Fiind al meu r`nd”.
Deci ea se =i duce, pe g`nduri, m`hnit[,+i au adormit...
Ceealalt[ a=teptat[, pe ziduri suit[,Ceasul fericit.
Strig`nd ]ntristat[: “O, dorit[ oar[,P`n’ c`nd s[ te-a=tept?
Ca M`ntuitorul, ce nu se-nfioar[,S[ judece drept,
S[ vie, s[ scape-a noastr[ feciorie,+i pe cel gre=it,
Precum ]n scriptur[ s`ntul condei scrieC-au f[g[duit:
Celui ce ur[=te via\a p[m`nteasc[+i s-au poc[it,
Celui ce a=teapt[ via\[ cereasc[+i st[ ei g[tit”.
LUNTREA PE USCAT
[Traducere a uneia din Melodiile irlandeze
de Thomas Moore — Privind de pe \[rm]
}n zori de zi frumoas[, la \[rmul unei ape,O luntre sprinteoar[, cu p`nzi sub\iri =i albe,
M`ndru se leg[na,+i valurile line de soare poleite,Chiar ca ve=m`nt de stof[ pe l`ng[ ea-ncre\ite,
Frumos o prejura.
CUPRINS
216
Senin deasupra cerul, sub ea ca stecl[ mare,+-a florilor mireazm[, =-a zefirilor boare
Ginga= o dezmierda,}nc`t p[rea c[ toate i se supun, se pleac[,+i vor ca a lor gra\ii numaidec`t s[-i plac[,
Iar luntrea s-alinta.
Spre sar[, ]ns[, apa de v`nt cumplit gonit[Se trase de la \[rmuri, =i luntrea p[r[sit[,
Ca un b[tr`n nemernic,Pe lut uscat r[mase, cu p`nzele sf[rmate,Cu c`rma pr[p[dit[, cu coastele uscate,
Ca un butuc netrebnic.
A=a ne lucesc toate ]n zorile vie\ii,A=a ne pare lumea ]n v`rsta tinere\ii,Dar precum steaua zilei se-ntunec[ de noapteA=a a v`rstei sar[ vine s[ ne de=tepte,C[ toate sunt n[luc[, c[ toate sunt menite,
Pe om s[ am[geasc[,Spre a uita c[itul, ca luntrea f[r’ de minte,
Ce are s[ p[\easc[.
}NCHISUL C{TRE UN FLUTURECE INTRASE }N CASTELUL S{U
[Traducere a poeziei Uznik k mot`l’ku,
vletev=emu v ego temni\u de V. Jukovski]
Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe flutura=,Ce ]n aer locuie=ti, oaspe din ceruri picat!Care zefir te-au r[pit? care v`nt te-au aruncat
CUPRINS
217
Din efirul luminos ]n acest negru l[ca=?C[ci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt ]nchis,Raz[ de zi n-au p[truns, nici m[car s-au pomenit,}n acest muced l[ca=, morm`nt celor vii g[tit,De vreo bucurie glas, sau vreun m`ng`ios vis.
Numai tu, soarta mea, =tii de c`nd aici ai sosit;Doar la tine, flutura=, acolo ]n aer sus,Am[r`tul meu suspin din castelul au ajuns!+i ai venit ]nadins s[ vezi un nenorocit.
Vai, tristul sufletul meu, de mult aici ]ngropat,}n tine v[d acum lumea ce l-au urgisit,Tu speran\[ ai adus ]nchisului os`ndit,+i-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat.
Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc,Tot a=a este frumos seninul acel ceresc?Tot a=a pe mun\i =i c`mpi floricele ]nfloresc?Tot miroase roza, crinul, tot limpezi p`raie curg?
Tot =uier[ filomela prin lunci noaptea r[sf[\at?+i zorile tot r[sar v[rs`nd rou[ pe p[m`nt?+i vara tot este cald? =i tot abure=te v`nt?C[ci eu var[ n-am sim\it de c`nd aici am intrat;
Nici tu vei putea g[si un fir de iarb[ m[car}n acest muced l[ca=, nici vei putea auziAlt r[sunet, sau alt rost, dec`t =i noapte =i zi,Obezile cl[n\[ind, =-a-nchi=ilor pl`ns amar.
Zboar[ dar, du-te de-aici, du-te liber ]n c`mpii,Fugi de-acest negru noian, ad`nc =i ]ntunecos,Gr[bind vara s[-\i petreci ]n seninul luminos,C[ci tu o var[ tr[ie=ti =-apoi nu ai s[ mai fii.
Fugi, fluture fericit, du-te, pentru Dumnezeu,Du-te de zboar[ prin lunci, prin gr[dini =i prin livezi,C[ci ghirlandele de flori sunt ale tale obezi,
218
Iar cerescul orizon — iubitul, castelul t[u;Fugi, oaspe vesel al meu, oaspe sprinten de aripi,Du-te, zburd[ ]n efir, sau zboar[ pe flori s[lt`nd,+i poate vei ]nt`lni o maic[ trist[ pl`ng`nd,+i cu ea doi copila=i r[t[cindu-se pe c`mpi.
Oh, s[ m`ng`i de-ai putea a lor suflet ]ntristat!Oh, s[ gr[ie=ti de-ai putea cu d`n=ii, ce m[ bocesc,S[ le spui c[ de tr[iesc, numai pentru ei tr[iesc;Dar tu nu po\i s[ gr[ie=ti, c[ci firea rost nu \i-au dat;
Deci m[car s[ ]ng[imezi cu-a tale aripi pestri\i,Pe dragii mei b[ie\i, zbur`nd tot ]nceti=or,Ca c`nd ai vrea s[ fii prins de mici m`nu\ele lor,+i flutur`nd printre flori =i pe c`mpii ]nverzi\i,
S[ mi-i tot ademene=ti, cu ei s[ te tot alungi,+i spre-acest castel s[ zbori unde eu m[ os`ndesc,+i poate =i maica lor, la care mor c`nd g`ndesc,Lu`ndu-se dup[ ei, cu to\i s[ vie atunci.
Ei sc[parea mea pot fi ca ni=te ]ngeri de cer...C[ci cu ruga cei s[rmani =i pe Domnul ]mbl`nzesc;+i pl`nsul lor sfarm[ u=i, obezile risipesc...Inima s[ moaie pot a crudului temnicer.
+i s[ m[ scape de-aici, ah! lumina s[ mai v[z,S[ v[d soarele frumos, s[-mi v[d \ara ce doresc,S[ v[d mun\ii, s[ v[d c`mpii =i l[ca=ul str[mo=esc,+i pe nevast[, copii la piept s[ ]mbr[\i=ez;
Dar vai, ce am f[cut eu! Din obezi am scuturat,+i de-a lor sunet grozav, ginga=ul meu flutura=Speriat au pribegit din acest negru l[ca=,Strig[i: oh! a=teapt[, st[! dar el la cer au zburat!
219
H{ULITUL }NCHISULUI
[Traducere-prelucrare a poeziei Uznik de M. Lermontov]
Oh! deschide\i-mi prinsoarea,Ca s[ v[d seninul soare,+-al so\iei boi frumos,+i calul meu cel comos.
Atunci pe amata soa\[Am s-o str`ng la piept ]n bra\e,+-apoi s[ m-arunc pe cal,+i s[ zbor pe v[i =i deal.
Dar vai! u=a la-nchisoare}i cu z[vor gros =i tare,+i nevasta l[crimeaz[,Nesper`nd s[ m[ mai vaz[.
+-al meu slobod cal necheaz[,Zburd[ pe c`mp, se-ncordeaz[,Iar eu pl`ng ne`ncetat,C[ci de viu sunt ]ngropat.
OMUL +I CERUL
Iat[ se urc[ luna ]n carul de lumin[,Pe alb[strie bolt[ a cerului senin,Razele ei sunt bl`nde, lumina ei ]i lin[,Ea m`ng`ie =-alin[ al omului suspin.
+i-i zice: “O, fiin\[ mizer[, pieritoare,Ce e=ti o juc[rie lume=tilor furtuni,
CUPRINS
220
Nu mai g`ndi zadarnic la cele viitoare,Nici la cele trecute, c[ci sunt de=ert[ciuni.
A ta via\[ scurt[, lumea te-am[ge=te,+i tu treci ca o floare, a prim[verii fiic[,+-a mea lumin[ ast[zi pe frunte de-\i sclipe=te,Iar m`ine pe morm`ntu-\i l`nced =i gale= pic[.
Numai pe etern cerul stelele lin s[lteaz[,Sur`d ca ochii veseli =i etern lumineaz[.
Vezi balul cest faimos ce ca un vis trecur[,C[ci juc[u=ii sprinteni au obosit, s-au dus,Muzica, r`suri, vorbe ]ncet-]ncet t[cur[,Luminile prin lustre pe r`nd s-au stins.
+i vezi cum se l[\e=te t[cerea, trist, ad`nc[,}n sala ]ntru care nu-nc[pea s[lt[tori;Ea au r[mas de=art[, =i numai se v[d ]nc[,C[zute de la dame, pe jos, c`teva flori.
A=a repede timpul =i f[r’ de ]ndurare,Trece =i v[ r[pe=te tot ceea ce iubi\i,+i nu vrea s[ v[ lase o umbr[ oarecare,De fericirea voastr[ ]n lume c`t tr[i\i.
Numai pe etern cerul stelele tot s[lteaz[,Sur`d ca ochii veseli =i etern lumineaz[.
Oh! vezi pe bie\ii oameni cum cer cu ne-ncetare,Cum doresc s[ tr[iasc[ un secol de-ar putea,Cum cer noroc, avere, pompe =i desf[tare,Cum cer acelea toate ce trec f[r[ s[ stea!
221
Oh! vezi pe amorezul cum cere s[-l iubeasc[A sa amorezat[ statornic, neschimbat,Vede\i pe p[rin\i, maice cum doresc s[ tr[iasc[}n toat[ fericirea a lor fii ne-ncetat!
Vede\i eroi, filosofi, poe\i, arti=ti mul\ime,De ce furtuni =i chinuri etern se b`ntuiesc,Cum doresc nemurirea faimosului lor nume,C`nd ne-nv[\a\ii barbari cu pizm[ ]i hulesc.
Numai pe cer nu-i pizm[; acolo toate-s line,+i el nu se p[teaz[ de nouri =i furtune.
Iat[ =i \interimul, ora=ul celor mor\i,Unde speran\[, frumse\e =i tot ce na=te fireaSunt v[l[tuc ]mpinse ]n largile lui por\iDe moartea ne-ndurat[, f[r’ de milostivire.
Deci un morm`nt deschide =i-ntr-]nsul scormole=te,+-atunci, de po\i, ghice=te al cui fu cel morm`nt,Dar nu ghice=ti nimic[, apoi te dumere=te,C[ tot ce dorim, cerem p[m`nt =i \[rn[ sunt.
Vezi monumentul cela al unui om faimos,Pe-a sa frunte m[rea\[ era scris[ m`ndrie,+-acum ]ntr-]nsa roade vierme nes[\ios,C[ci lut au fost acela ce tr[ia ]n trufie.
Iar cerul etern este, numai pe el ]i pace;+i luna printre stele se urc[ lin =i tace.
Dar iat[ c[ =i luna sf`r=e=te a sa cale,Dar ea sur`de ]nc[, c`nd se revars[ zori,
222
+i tot ]nc[ se uit[ c[tre p[m`nt cu jale,Ca c`nd zice adio bie\ilor muritori.
Misterioasa lamp[ a unei alte sfere!De ce nu pot eu, oare, eu, slabul muritor,S[ zbor pe-a tale raze de la p[m`nt spre stele,Unde-i via\a noastr[ un vis netrec[tor?...
Oh, ia-m[ =i m[ soarbe ]n ale tale raze,S[ lunec ca o umbr[ peste ]nal\ii mun\i,P`n-unde clipesc stele ca ochii ce vegheaz[,P`n-unde zboar[ ]ngeri cu aripi =i ochi mul\i...
Dar tu nu ascul\i, lun[, sumea\-a mea dorin\[,}\i str`ngi a tale raze de peste mun\i =i m[guri,+i-n zori tu fugi palid[, cu mare s`rguin\[,Smerit[ ca mireasa, =i te ]mpl`n\i ]n neguri.
Atunci stele, luceferi se sting delaolalt[,+i cerul ca cristalul r[m`ne f[r’ de pat[,C[ci tot ce na=te firea sau tic[losul om,Ca roua piere de soare, ca visul dup[ somn...
OMUL +I P{M~NTUL
}ntr-o zi de var[ eu trist m[ aflam foarte,Trupe=te, suflete=te de suferiri =i chinuri;+i am ie=it din cas[, m-am dus f[r-a =ti unde,}n codrii singuratici c[t`ndu-mi lini=tirea;Acolo cu mirare priveam frumse\a lumii...
Pe cer, unde =i unde, plutea ca de puf nouri,+i repede ca umbra trec`nd pierea ]n aer,
CUPRINS
223
+i se limpezea cerul ca de cristal oglind[,Iar str[lucitul soare, ]nconjurat de raze,Ca tron dumnezeirei sta pe cereasc[ bolt[,Ca ochiul ce nu doarme celui ce zidi lumea,Priveghind peste fire, =i rev[rs`nd bel=ugul.
}n codru filomela serba ziua frumoas[Cu foarte dulci melodii, iar p[storescul fluierR[suna cu-ntristare, c`nd =i c`nd, de departe.Uimit de a=a scen[ a firii lini=tite,Am c[zut pe genunchii-mi pe paji=te-nflorit[Unei poieni rotunde, de arbori pregiurat[,+i acolo, pe g`nduri, uit`ndu-m[ pe sine,Uitam =i pe-ai mei casnici, ca c`nd pierdusem mintea.
+i iat[ c[ un =opot, ce din p[m`nt ie=ir[,Mi-au ]nc`ntat auzul, ca =i glasul iubirii,M-au r[zb[tut ]n suflet =i chiar ca o f[clieMi-au luminat =i calea vie\ii fericite,Zic`nd cu m`ng`iere acel glas de minune:
“Copilul meu! fiul meu! vrei s[ ai cuno=tin\[Cu mine, a ta rud[ acea mai de aproape?C[ci te-am purtat ]n s`nu-mi pe c`nd nu te n[scuse=i,+i mie prea mi-i mil[ de a ta m`hniciune.
Deci trup din trupul meu fiind, tu ai dreptate,S[ =tii cu de-am[nuntul =i de a mea fiin\[;C[ci voi numai la lume privi\i cu ]ng`mfare,Ca c`nd ar fi etern[ a voastr[ mo=tenire,
Iar la p[m`ntul negru, ce-l c[lca\i ]n picioare,Privi\i cu def[imare, ca la o m`r=[vie;
224
Eu \i-oi spune misterul, ca el s[-\i fie arm[,|ie =i altor oameni ce moartea ]nfioar[,C`nd n-ave\i fapte bune,
Ascult[ dar, amice:
“Acum sunt multe secoli, dar s[ le num[r nu pot,C`nd Atotziditorul m-au pl[smuit din haos+i a sa sacr[ voie mi-au pus ]ndatorire,Ca eu s[ fiu dospeala a totul ce viaz[,+i-n mine s[ se-ntoarc[ spre a rena=te iar[=i.
Deci eu printre planete rotindu-m[ cu v`lf[,+i r[sp`ndind din sine-mi o vlag[ cresc[toare,Mi-am ]nvelit tot trupul cu vl[st[ri =i verdea\[,+i tot ce este ast[zi cu suflet =i via\[,+i ca duioas[ maic[ ]mi hr[nesc to\i copiii;
Dar nemul\umitorii nu pot s[ ]n\eleag[Pe a lor n[sc[toare =i oameni f[r’ de cuget,M[ spurc[, m[ ]ncrunt[ cu-a fra\ilor lor s`nge,+i apoi mor ca tigrii, cugetul nemustr`ndu-i,+i mistuiesc ]n mine afurisite oase”.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Aici glasul cest dulce, ce ]mi =optea p[m`ntul+i-mi ]nc`nta sim\irea, se curm[ de suspinuri...Dar mai apoi ]mi zice: “Spune bie\ilor oameniS[-=i podobeasc[ via\a cu fapte onorate,Spune s[ se iubeasc[ fr[\e=te ]ntre d`n=ii,C[ci pe cel de aproape cine iube=te-n lumePorunca ]mpline=te acea dumnezeiasc[,Iar eu ale lui zile le voi umple de bine,D`ndu-i bel=ug, avere din s`nurile mele;+i a lui r[m[=i\[ cu drag o voi ascunde}n sine-mi ca o maic[ morm`ntul podobindu-i
225
Cu flori mirositoare; =i etern a lor sufletCa pruncul neculpabil va locui ]n ceruri.Dar celor f[r’ de lege, ce nu vor s[ m-asculte,Le voi vesti sf`r=itul cu groaznice furtune.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Deci tu la nevoi grele pe pieptul meu te culc[,C[ci nu g[se=ti ]n lume alt pat mai de odihn[;Eu s[-ndulcesc pot numai amarul vie\ii voastre,Eu sunt sticla de balsam pentru suflete=ti rane,}n mine de somn dulce ve\i adormi ca pruncii,}n mine se alin[ omul cu fapte bune.”
Aceste sfaturi bl`nde maicei noastre p[m`ntulLe-am spus la ai mei casnici, =i ei cu umilin\[Ascult`nd, le crezur[...Iar oameni f[r’ de cuget zicea cu sume\ie,C[ lumea r[sf[\at[ pentru om se f[cur[,Nu pentru p[m`nt omul. Deci el orice pofte=te,Poate s[ ]ntreprind[ pentru-a sa fericire,Iar ce zice p[m`ntul sunt fabule =i b`rfele.
A=a r[spunde omul acel f[r[ de lege,C[ci el n-au v[zut ]nc[ c`t de lin moare dreptul+i c`t de grozav moare acel cu fapte rele.
B{TR~NE|ILE[T[lm[cire liber[ a poeziei I skucino i grustno
de M. Lermontov]
Tinere\e ce-ai trecut,De ce nu pot s[ te uit?C[ci dorul t[u este chin,Ca dup[ miere venin.
CUPRINS
226
T`njesc =i sunt m`hnit, nu am cui s[ dau m`na,La a mea b[tr`ne\e, c`nd sufletul t`nje=te;El ]n zadar dore=te, dore=te totdeauna,Iar v`rsta tinere\ii trece, se vesteje=te.
De am iubit vremelnic... p[cat de a mea munc[,Etern iar nu se poate,
+i de privesc la sine-mi, ce-au fost, au fost n[luc[,Necazuri, bucurie ca umbra trecu toate.
Iar sentimente ce sunt, cu-a lor dulci suferire?+i ce este via\a? C`nd judec cu r[ceal[+i m[ uit ]mprejuru-mi, v[d numai am[gireSau o glum[ de =ag[, ce pe to\i ne ]n=eal[.
PENTRU S{RACI
[Traducere a poeziei Pour les pauvres de V. Hugo]
Cine d[ s[racului pe Domnul]mprumut[.
Evanghelistul
Precum soarele, pic`nd pe marea]nghe\at[, ar topi-o, ]ntocmai pic[-tura milosteniei, c[z`nd pe gr[ma-da p[catelor, le risipe=te.
Sf. Ioan Gur[-de-Aur
C`nd iarna petrece\i bine voi, avu\ilor sl[vi\i,C`nd da\i baluri str[lucite, mii de lumini aprinz`nd,C`nd ]n a voastre palaturi cu ]ng`mfare privi\i,Cristaluri, oglinzi, faiansuri, raze de foc slobozind,
CUPRINS
227
Policandrele =i lampe ca come\ii arz[tori,+i pe-a salelor parcheturi sprintenii d[n\uitori,
C`nd un sunet ca de aur v[ veste=te m`ng`iosA oarelor r[sunare ce trec f[r’ s[ le sim\i\i,Ah! g`ndi\i m[car o dat[ la s[racul strem\uros,Ce poate la poarta voastr[, cu ochii pl`n=i =i ovili\i,Au st[tut ca s[ priveasc[ al vostru str[lucit traiPrin largile voastre geamuri, ca la suflete ]n rai.
G`ndi\i c[ s[racul =ede acolo pe-nghe\a\i grun\i,+i muierea lui, copiii ]l a=teapt[ tremur`nd,S[ le-aduc[ lemne, p`ine, =i dac[ vre\i s[ mai =ti\i,Acel s[rac poate are o maic[ de mult z[c`nd,G`ndi\i c[ s[racul zice: “Mult are un singur om,Copiii lor s[tui, veseli, ]i se z`mbesc =i ]n somn.
Palatul lui str[luce=te, iar ]n bordeie=ul meuNu \iu minte vreodat[ lumin[ s[ fi aprins,Unde ]ntru ]ntuneric =i aerul cel mai r[u,Aud oftatul femeii, a golilor copii pl`n=i,+i al bietei mume gem[t cer`ndu-mi cu glas duiosS[ o ]ngrop, ca s[ scape de al s[u trai tic[los”.
Dumnezeu arunc[ soarte pentru oameni pe p[m`nt,Unii ]ncujba\i sub sarcini de nevoi amar tr[iesc,Al\ii cu averi mul\ime, =i tr[iesc tot adun`nd,+i tr[iesc ]n ]mbuibare, iar la s[raci nu g`ndesc,Ca c`nd legea firii zice: cei avu\i fi\i ferici\i,Iar voi, s[racilor, pl`nge\i =i pe avu\i pizmui\i!
Aceast[ ciud[ =i pizm[ ne-np[cat[ la s[raciCloce=te ]n a lor inimi, dar cer mil[ umilit...
228
O, avutule vremelnic, milostenie s[ faci,Ca la dezn[d[jduire s[racul nenorocitSufletul s[ nu-=i r[puie, f[c`ndu-se pr[d[tor,Iar tu s[-\i pierzi avu\ia f[r-a fi miluitor.
Mizericordiei s`nte =i s[racii sunt pleca\i,Ea-i mum[ unde norocul ]i ca o ma=tih[ rea,Ea ridic[, sprijine=te pe cei ]n \[rn[ c[lca\i;Ea pe s[raci cu-al s[u lapte de-a pururea satur[,Ea-i ]ndurat[, ca Domnul, tot pe calea lui au mers,C[ci zice: “M`nca\i-mi trupul, be\i s`ngele meu ce v[rs”.
Deci ]ndurarea s[ fie avu\ilor noroci\i,Care de pe voi s[ smulg[ cu-al s[u bl`nd =i darnic bra\,M[rg[ritar, pietre scumpe cu care v[-mpodobi\i,Haine nepre\uite ]n care v[ ]ng`mfa\i,Spre a s[tura cu ele mii de mii de tic[lo=i,+i cu Domnul s[ v[-mpace dac[ sunte\i p[c[to=i.
Avu\ilor, da\i poman[, c[ ea este lucru s`nt,}ntocmai ca liturgia, =i vai de cel ce-au v[zutF[r’ de mil[ pe s[rmanul zbuciumat iarna de v`nt,Pe b[tr`nul slab =i bolnav l`ng[ scara sa c[zut,C[t`nd f[rm[turi de p`ine =i ling`ndu-le de jos...Dinspre avutul acesta Domnul fa\a =i-au ]ntors.
Deci da\i Domnului poman[, c[ v[ va da ]nmiit,V[ va da frumoase fiice, v[ va da ]n\elep\i fii,V[ va ]mbel=uga c`mpul, v[ va da pom[t rodit,V[ va ]ndulci =i poama roditelor voastre vii,Iar noaptea ]n somnul vostru ]ngerii v[ vor p[zi,+i cu d`n=ii ve\i petrece ]n vis p`n’ v[ ve\i trezi.
229
Da\i poman[, c[ p[m`ntul ]n grab’ v[ va ]nghi\i,+i averea adunat[ cu necaz =i cu sudoriPe dat[ ce-nchide\i ochii de voi se va desp[r\i...Iar pomana ve\i afla-o ]n a cerului comori.Da\i, ca s[ zic[ s[racii: “Lui este mil[ de noi”+i s[ v[ priveasc[ balul neav`nd pizm[ pe voi.
Oh! da\i, c[ci =i Domnul ]nsu=i pentru noi s-au r[stignit,
S[ da\i! ca =i de r[i oameni voi s[ nu fi\i cleveti\i,S[ da\i! ca =i traiul vostru s[ v[ fie mai ticnit,S[ da\i! ca ora din urm[ s[ v[ afle lini=ti\i,C[ci pentru cel cu p[cate a tic[lo=ilor rug[}n cer puternic[ este ca acea mai sacr[ p`rg[.
OMUL ONEST
Eu nu cer noroc, m[rire, de care st[ ]ng`mfatCel ce tr[ie=te ]n bine de c`nd ochii au deschis;C[ci eu, ca frunza uscat[ de v`ntul soartei purtat,M[ duc, zbor f[r-]ncetare ori]ncotro sunt ]mpins,
Dar cer amic de credin\[, s[-mi priasc[, s[-l iubesc,+i nu pot g[si un suflet s[-n\eleag[ pe al meu,+i ]n loc de m`ng`iere, ]ntre oameni ce g[sesc?Du=mani ce f[r’ s[ m[ =tie se bucur[ c`nd pl`ng eu.
A=adar, eu de la oameni nu am ce mai a=tepta...C[ci omul onest ]i m`ndru, nu =tie a se pleca,Aud c[-n pustiii codri omul bun se lini=te=te...Dar eu zic c[-n morm`nt numai acel bun se odihne=te.
CUPRINS
230
STEJARUL SINGURATIC
Pe un =es neted, ce dezvele=tePaji=te vie cu mii de flori,Pe care cre=te =i ]nverze=teUn stejar m`ndru mai p`n’ la nori,
Dar el e singur, tovar[= n-areNenorocosul ca vai de el!!!Chiar ca recrutul, ce cu-ntristare,P[zind la straj[, st[ singurel.
C`nd vara soare tot c`mpul arde,Supt =tejar umbr[, paji=te, flori,Dar supt el n-are cine s[ cateRepaos, ticn[, zefiri, r[cori.
De n[p[de=te vifor vreodat[Pe c[l[torul cel r[t[cit,El tot aiurea ad[post cat[,Nu supt stejarul cest p[r[sit.
Doar din t`mplare vro turturic[De =oim gonit[ au n[zuit+i-n a lui frunze scap[ de fric[,Dar trec`nd frica l-au p[r[sit.
Stejarul falnic un so\ dore=teFie =i frasin* ce orice v`nt
* +tiu to\i zic[toarea din Moldova pentru femeile sau b[rba\ii sprin\ari,c[ adic[ ei umbl[ ca frunza fr[sinelului; pentru c[ frunza acestui copacse mi=c[, se clatin[ =i se ]ntoarce de cea mai pu\in[ boare de zefir.
CUPRINS
231
Cu a lui frunze se h`rjone=te...El ]ns[ cere so\ pe p[m`nt.
Oh! =i copacul are rea soart[S[ creasc[ singur, singur supt cer.Apoi dar omul ce suflet poart[Amar tr[ie=te fiind stingher.
Eu sunt acela ce str`ng avere,Ce gonesc slav[, titlu ]nalt,Dar aur, slav[ nu-s de pl[cere,Neav`nd cu cine s[ le ]mpart.
T`lnesc prieteni ce mi se jur[C[ ]mi vor bine =i m[ iubesc,Dar ei ]mi poart[ pizm[ =i ur[,V[z`nd c[ Domnul vrea de sporesc.
T`lnesc frumoase ce mi se uit[Cu ochii gale=i, plini de amor,Dar m[ ]n=eal[, =i-ntr-o minut[}ndr[gesc iar[=i alt trec[tor.
Ah, nu vreau aur, nu vreau nici cinste,}n zadar toate sunt pe p[m`nt...Vreau so\, tovar[=, suflet fierbinte,Ah, drag s[-mi fie p`n’ la morm`nt.
232
ARDEREA IA+ULUI LA 1822
Un episod din poema d-[lui] Beldiman, sub titlul
ETERIA GRECILOR
Aceast[ ]nchipuire se face ca cum un b[tr`n vier de la Miroslava,unde sunt podgorii de vii pe un deal peste r`ul Bahluiul, ]n preajmaIa=ului, prive=te cu nepotul s[u arderea Ia=ului, ]n vremea r[scoaleigrecilor ]n contra turcilor; dar b[tr`nul se afl[ bolnav ]n cas[, iarnepotul s[u =ede pe prisp[ afar[ =i spune mo=ului s[u aceea ce vede.
NEPOTUL
Mo=ule, viforul geme, pe cer noaptea se l[\e=te,Peste frumoasa cetate p`cl[ =i negrea\[ pic[;Fulgerul cu-nfl[c[rare ca un =arpe lung clipe=te,Scap[r[, vin’ de te uit[, zim\ii zidurilor mi=c[.V`ntul frunza din crengi smulge, o spulber[ ca pe paie,Vifor v`ntur[ cu groaz[, de cruce pe turn ]ndoaie,Iaca nourii se umfl[, clocotesc, se tulbur[,Mo=ule, tr[snet =i fulger zidurile scutur[...
B{TR~NUL
Ce-\i pas[ de vifor \ie? de cet[\i ce-\i este sc`rb[?Las’ v`ntul s[ le d[r`me, el cu noi nu are treab[;C[su\a noastr[ ]i mic[ sub a copacilor umbr[,Smerin[ =i pitulit[, mai nu se vede din iarb[;Vifor-tr[snetul nu sfarm[ proaste cocioabele mele,+i cerul a sa urgie au trimis de umile=te
Pe acei cu fapte rele,+i pe-acel ce intire=tePe s[racul h[mesit.
CUPRINS
233
NEPOTUL
+i acei cruzi care sunt?
B{TR~NUL
Domnii =i boierii falnici =i sume\i,Ce m`njesc cu aur case =i pere\i,
}nc`t ale lor l[ca=uri str[lucesc ca pe cer stele,}ns[ ]n ele sunt str`nse p[cate multe =i grele.
NEPOTUL
Ah, mo=ule, nouri negri dinspre criv[\ n[bu=esc (grecii),+i dinspre r[s[rit al\ii ]n contra lor n[v[lesc (turcii),+i pe cer ca o v[paie arde =i se tot l[\e=te;Iar deasupra pe cetate negur[ de fum mocne=te.
+i tr[snetele clocotesc,+i chiar ca uliul chitesc,S[ cad[ peste cetate,Unde zici c[ sunt p[cate.
B{TR~NUL
Pe Domnul, copile, roag[ c`nd fulger[ =i c`nd tun[,+i s[ nu ai nici o grij[ de volbur[ =i furtun[,
Pentru c[ ea esteA cerului r[zbunare, ce pe cel r[u pedepse=te,Iar celui cu fapte bune “nu te teme” ]i =opte=te.
NEPOTUL
Ah, mo=ule t[iculi\[, iaca arde, se aprindM[n[stiri, case ]nalte,
Cl[buci de foc se ridic[, =i limbi de foc se ]ntind,
234
Mi-i fric[ de moarte!+i c`nd fulgerele crap[ noaptea grozav lumin`nd,Se vede fugind poporul, la c`mp sc[pare c[t`nd.
B{TR~NUL
Cerul judec[, copile, =i r[zbun[ cu dreptate,C[ci ]n a noastr[ cetate s-au fost str`ns multe p[cate.
Au trecut furtuna,Se ]nseninar[, =i aburul lin,Din risipituri,+-a cet[\ii zguri}n aer se ridic[.Iar c[su\a pitulit[R[maser[ nesmintit[,
+i la ferestruica ei p[s[rile c`nt[.
Cu aceste ]nfrico=ate scene ale furtunii ]nchipuiesc ai-cea o sem[luire a r[scoalei eteri=tilor greci afl[tori ]nRom`nia ]n contra turcilor, din care cauz[ turcii au n[bu=it]n Moldo-Valahia =i, ca s[ st`rpeasc[ pe greci, au p`rjolitora=e =i sate ale Rom`niei =i au pr[dat poporul, ]ntocmai=i grecii au urmat asemenea ca =i turcii, ca s[ r[zbunezerom`nilor c[ nu i-au ajutat ]n contra turcilor, acei grecice s-au oplo=it =i s-au ]navu\it din averile rom`nilor =ic[rora li se cuvine aceast[ epigram[:
Osp[toas[ \ar[,Tu ai hr[nit fiar[,Cu al t[u ajuns;+i acele fiar[,Crunte =i amar[,S`ngele \i-au scurs.
235
}ns[ Domnul, poate,De-a tale p[catePrea s-au ]nt[rtat,+i te-au =i certat,Dar te-au =i sc[patDe =erpii de greci,Carii te sugea+i te schingiuia.
ZBUR{TORUL LA Z{BREA*[Traducere-adaptare a baladei Le sylphe de V. Hugo]
Feti\[ amat[, de ce =ezi ]nchis[}n aceste ziduri cu por\i ferecate?+i de ce z[breaua nu o \ii deschis[,S[ prive=ti la lun[ p`n’ la miez de noapte?
Feti\[, deschide-mi, c[ci mi-i fric[ tare,Pin tuneric, noaptea, c`nd ]ncep s[ umbleStriga, tricoliciul =-a mor\ilor umbre,Cu mantii de neguri p`n-]n ziua mare.
Feti\[, eu nu sunt sahastru de munte,Ce ne spun de lume ce are s[ fie,Nici t`n[r de-aciea ce ]=i ies din minte,}ndr[gind cucoane ce nu vor s[-i =tie.
Eu nu port nici c`rj[, nici ost[=e=ti straie,Nici am plete negre, nici am barb[ alb[,
* }n timpurile de demult, la rom`ni, fereastra cu gratii de fier senumea z[brea, asemenea =i viziera coifurilor o=tene=ti, ce acoperea fa\aca un obr[zar.
CUPRINS
236
+i a mea suflare at`ta-i de slab[,}nc`t nici o iarb[ nu poate s[-ndoaie.
Dec`t la prunci visul sunt mai u=or ]nc[,Sunt fiu prim[verii, =i sunt iarna oaspe,C`nd fetele sara fac clac[ de furc[,C[ci atunci m[ aflu pe-acolo pe-aproape.
Iar ]n ziu[ ast[zi un fl[c[u cu-o fat[Se dezmierda fraged =i c-o s[rutareM-au prins de-o arip[ ]ntre buzi=oare,Unde m[ \inur[ ziulica toat[...
Deci acum, vai mie! n-am culcu= de noapte,C[ci rum[na roz[ unde mi-i l[ca=ulS-au ]nchis devreme; =i, dac[ se poate,}n s[hni= la tine ca s[-mi fie masul?
D[ o buc[\ic[ de pat l`ng[ tine,+i o perinu\[ fiului luminii,+i nici ca cum grij[ s[ n-ai despre mine,C[ci eu fug ]ndat[ la ivirea zilei.
Fra\ii mei mai ageri s-au dus dup[ soare,Al\ii ce r[mase prin flori se culcar[,Iar eu, r[t[citul, nu v[d noaptea floare,Deci m[ rog, fetic[, ia-m[ ]n c[mar[...
Te rog m[ ascult[, ca nu cumva noapteaS[ vie rusalii s[ m[ ia cu sine,Sau s[ m[ r[peasc[ ]n pustietateStafie ur`t[ ce o v[d c[ vine!
237
V[d c[ joac[ mor\ii cu lin[ s[ltare,+i luna senin[ holbat ]i prive=te.V[d c[ tricoliciul groaznic t`r`ie=teDe p[r pe un cioclu, vr`nd ca s[-l omoare.
O, tare mi-i fric[ nu cumva vro strig[S[ m[ ia cu d`nsa ]n morm`ntul rece,Sau de vreun clopot de-aripi s[ m[ lege,Ca cu al lui vuiet s[ m[ =i ucig[...
Deci deschide-mi u=a, iar de nu, m-oi duceCa s[ r[pesc cuibul vrunii r`ndunele...Deschide-mi, fetic[, s[-\i dau floricele,S-auzi de la mine vorbi=oare dulce;
S[-mi vezi fe\i=oara c`tu-i de frumoas[,+-aripile mele c`t sunt de u=oare,+i s[-mi vezi guri\a ce miros revars[,Care cov`r=e=te ori pe care floare.
Mi-i frig, c[ci sunt ginga=, umbra m[ ]nghea\[,Iar \ie nu-\i pas[ de rugile mele;Deci deschide-mi u=a, ca s[-\i dau m[rgele,+i tu m[-nc[lze=te ]n a tale bra\e...
Ori ce s[-\i dau, spune, ca s[-mi deschizi mie?Fot[ ]ngereasc[, sau colan de z`n[,Sau s[-\i ghicesc nunta c`nd are s[-\i fie,Sau de-a ta ursit[ de-a fi rea sau bun[.
Dar a mea suflare geaba abure=teStecla la fereastr[, c[ci tu prepui poateC[-s fl[c[u ce umblu s[ te-am[gesc noapte,Iar nu zbur[torul ce se t`nguie=te...
238
A=a zbur[torul pl`ng`nd se tot roag[,+i la s[hni= u=a s-au deschis ]mi pare,C[ci s-aude =opot =i vorb[ de =ag[.. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Deci ghici\i, fecioara cui au deschis oare?
SC{LD{TOAREA UNEI CUCOANE ROM~NCE
[Adaptarea poeziei Le bain d’une dame romaine
de A. de Vigny]
+i o \iganc[ fecioar[, eghipteneasc[ pr[sil[,}ngenuncheat[ ]i \ine o oglind[ de cristal;+i alt[ fecioar[ greac[ pe cap p[rul ]i anin[,|esut ]n sub\iri cosi\e ca de horbote voal;
+i o fecioar[ francez[ ]nvele=te cu sfial[Trupul ei cel ca z[pada ]n prosop cusut cu fir,+i o rom`nc[ fecioar[ picioarele ei le spal[Cu lapte ]n vas de marmur numit[ de greci porfir;
Apoi tinere neveste ]n limpede sc[ld[toare,Presur`nd frunze de roz[, vars[ =i spirturi de flori,}n care intr`nd cucoana se scald[ cu desf[tare,+i privind a sale gra\ii se z`mbe=te uneori...
Apoi din feredeu iese sprijinit[ de curtence,}n crevat trufa= se culc[ sub =alurile sub\iri;+i jup`neasa b[tr`n[ ]ncepe trupul s[-i freceCu spirturi de d`nsa stoarse din crini =i din trandafiri.
CUPRINS
239
Iar ca razele luminei s[ nu-i fac[ sup[rare,Fetele slobod perdele de un atlas argintiu,+i l`ng[ ea pun ]n glastre bucheturi mirositoare,Dar cucoana c`nd adoarme la un consul au g`ndit...
1834
TIMPUL TRECUT
[Traducere a medita\iei a XII-a Le lac de Lamartine]
}mpin=i f[r-]ncetare spre lini=tit liman,}n etern ]ntuneric pierim delaolalt[,+i nu se poate oare pe-acest etern noian
S-arunc[m ancora vreodat[?O, lacule senine, un an nu s-au plinit,+i l`ng-a tale \[rmuri ce dorea ea s[ vaz[,Acum vezi c[ =ed singur pe-acea piatr[ m`hnit,
Pe care ea iubea s[ =az[.A=a gemeai atuncea sub st`nca de pe mal,Sf[rm`nd a tale ape de \[rmurile oable,A=a arunca v`ntul spuma de pe-al t[u val
Pe ale ei picioare albe.Tu =tii c[ ]ntr-o sar[ pe-al t[u luciu pluteam,Iar sub cer =i pe ape era t[cere lin[,Numai a v`slei plesnet c`nd =i c`nd auzeam,
Lovind a ta ap[ senin[;+i iat[ un vers dulce, mie nea=teptat,R[sunetul de=teapt[, iar \[rmul ia aminte;+i valul parc-ascult[ versul mie amat,
Rostind a=a cuvinte:“O, timpule, mai st[, nu trece, =i voi, ore pl[cute,
Al vostru curs popri\i,
CUPRINS
240
L[sa\i-ne s[ gust[m ]nc[ aceste dulci menunte,Mai sta\i, nu le r[pi\i!
Trece\i ]n grab’ pentru acei ce soarta prigone=te,Dorind ca s[ nu sta\i,
+i curma\i cu a lor via\[ chinul ce-i os`nde=te,Iar pe noi ne uita\i”.
Dar geaba cei s[ steie oara, c[ci timpul ]l pripe=te+i el nu poate sta,
Geaba zic nop\ii s[ mai steie, c[ci zilei pl[cut esteNoapte a alunga.
Deci pl[cut fie-ne =i nou[ s[ nu uit[m vreodat[Ca s[ ne fericim...
C[ci bietul om liman nu are =i timpul nu ne-a=teapt[Trece, =i noi pierim.
Dar, timpule, se poate at`t s[ pizmuie=ti,Menuntul c`nd amorul doi tineri ferice=te,Pe care mai ]n grab[ \i-au pl[cut s[-l r[pe=ti,
Dec`t pe-acel ce ne m`hne=te?De ce n-am putut oare cursul lui s[ poprim?De ce ]n grab’ s[ piar[ =i-n secole s[ treac[Menuntul acel dulce ca ferici\i s[ fim?
+-apoi el ia f[r’ s[-l ]ntoarc[.O, noian al vechimei! o, timpule trecut!Unde-s a noastre zile ce-nghi\i\i f[r’ de mil[?Spune\i: de ce nu-ntoarce\i m[car acel menunt
}n care omul nu suspin[?O, r`ule, st`nci, munte =i voi, grote ad`nci,Ce vremea v[ p[streaz[ secoli nenum[rate,Aminti\i fericirea nop\ii at`t de dulci,
De mine neuitate!Lacule r[sf[\ate, etern s-o pomene=ti,}n ale tale ape limpezi, sau tulburate,
241
}n ale tale \[rmuri ce ne-ncetat strope=tiCu-a tale valuri spumegate;
}n zefirul ce geme pe-al t[u luciu zbur`nd,}n lunca de pe \[rmuri ce noaptea lin fo=ne=te,}n aurita lun[ ce te prive=te bl`nd
+i a ta fa\[ polie=te,}n fine, ]n mirosul florilor de pe \[rm,}n v`ntul ce ]ndoaie v`njoasa trestioar[,+i tot ce-aici se mi=c[ =i tot ce auzim
Spuie de noi odinioar[.
ROAG{-TE PENTRU MINE
Glasul t[u ]i fraged, glasul t[u p[trunde,+i ]mi d[ speran\[ rug[ciunea ta.Eu suf[r, =i Domnul poate s[ te-asculte,Deci =i pentru mine s[-l rogi nu uita.
Eu ascund durerea ce m[ chinuie=te,C[ci nu mi se cade a \i-o ar[ta...Dar pieptul se sfarm[, secretul zbucne=te,Deci =i pentru mine s[-l rogi nu uita.
|i-a= spune o vorb[ =i sunt la-ngrijere,C[ fa\a ta poate se va ]ntrista;Fii dar tu cu pace, iar eu cu durere,Deci =i pentru mine te rog nu uita.
Dou[ inimi ]ns[ f[c`nd rug[ciune,Tot cu o credin\[ f[r-a ]nceta,Pot odinioar[ s[ se ]mpreune,Deci =i pentru mine s[-l rogi nu uita.
CUPRINS
242
F A B U L E
MASCURII }N VIE
Odat[ s-au ]nt`mplatC[ ni=te porci stric[tori ]ntr-o vie au intrat,G[sind poarta f[r’ de paz[, c[ci vierul se-mb[tase,
+i pe cuptor se culcase.Via era minunat[, vi\a era de soi bun,S[dit[ de +tefan-vod[, dup[ cum rom`nii spun;A ei struguri ca de aur, sau de granat m[rgele,Pleca ml[dio=ii curpeni la p[m`nt ]n floricele,+i plini de murs[ ca mierea a=tepta culeg[torii,Me=teri s[ =tie s[ fac[ din al lor must bel=ugat
Vinul cel mai minunat,Demn =i pentru trapeza lui Jupiter tun[tor,Dar, cum am zis, tocmai atunci, din nenorocire,
Sosi =i a ei pieire;C[ci porcii, ce nimic nu cru\[,
Sta groh[ind, ]ntre d`n=ii zic`nd: “Cum se fudule=teCeast[ vie roditoare =i cum de frumos rode=te,+i cum strugurii pe d`nsa stau bour =i se gurgu\[!
Nu cumva g`nde=te, oare,C[ sub a ei frunze lateS[ se umbreasc[ poateVreun crai sau her\og mare,
CUPRINS
243
+i s[ bea al ei nectar?Dar noi s[ o umilim,S[ o pedepsim amar:La d`nsa s[ n[v[lim,La p[m`nt s-o pr[v[lim,}n picioare s-o sf[rm[m,Poama, frunza s[-i m`nc[m,R[d[cina s[-i scurm[m,Ca s[ nu se mai cunoasc[C[ putu vrodinioar[ aici via s[ rodeasc[“.}ntr-acest fel groh[ir[,+i se =i pornir[,
+i-ntr-o oar[ biata vie au fost f[r`mat[,+i scurmat[,+i de tot stricat[;C[ci este la to\i =tiut,Ce pagube au f[cut
Cest soi r[u de dobitoace, prin \[ri unde-au petrecut...P`n’ =i la mo=ii r[pite
De ]nsu=i a lor st[p`n, f[r-a fi de el poprite.C[ci lui foarte mult ]i place
Sl[nina pe porcii s[i s[ fie groas[ =i gras[,Iar de poznele ce fac lui pu\in ]i pas[.
Deci r[d[cina de vie au strigat cu duios \ipet:“O, voi, fiar[ f[r’ de mil[, barbare =i f[r’ de cuget,
M[car c[ m-a\i sf[r`mat,R[d[cina mi-a\i scurmat+i roada mi-a\i ]ndopat,
Ba ]nc[ v[ bucura\i c[ m-a\i desfiin\at!Dar s[ =ti\i, cumplite fiare, c[ =i pe voi oarec`nd,
Oamenii buni ucig`nd,+i foc mare aprinz`nd,
Din curpenii viei mele acestei p[r[ginite,
244
Pe-ai mei c[rbuni v[ vor frige,+i m`nc`nd a voastr[ carne, vor chiui =i vor zice:“S[ bem vin din roada vi\ei dup[ seculi odr[slit[,
Si-n veci s[ tr[iasc[ via,Care tot ]nvie,M[car porcii s[ o strice.”
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Dou[ zic[tori =tiute a neamului rom`nesc,Ce le au ei din vechime, au fost =i sujetul meu,Pentru fabula aceasta pe care v-am descris eu,+i pe care ca o od[ viilor o h[r[zesc.Una este — c`t \iu minte — c`nd norocul ne-ndurat
Arunc[ o biat[ fat[,Bun[, frumoas[, -n\eleapt[,}n bra\ele unui b[rbatVarvar sau berbant...
Atuncea rom`nii no=tri au deprindere s[ zic[C[ poama cea bun[ porcii o m[n`nc[...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Alteori, c`nd vedem iar[=i c[ iese =i se ive=teDin populul rom`nesc un om mai deosebit,A c[ruia fapte bune pe to\i ai s[i cov`r=e=te,Atuncea, cercet`nd noi bine, vom deslu=i negre=itC[ str[mo=ii celui om au fost cet[\eni m[re\i
Sau popor[ni cinsti\i...+i atunci rom`nii no=tri iar[=i sunt deprin=i s[ zic[
C[ vi\a-de-vie,C`t de t`rziu, tot ]nvie.
Pentru c[ aceast[ plant[ odr[sle=te, se ridic[,Fie =i p[r[ginit[ =i iar[=i aduce road[,
M[car focul s[ o ard[Sau gliganii s[ o road[.
1856
245
LEUL +I |~N|ARUL
[Dup[ Lev i komar de I. Kr`lov]
Leul nu b[ga ]n sam[ c`t de pu\in pe \`n\ar,Deci s-au m`niet \`n\arul, nemaiput`nd suferi,Hot[r] s[-i dea r[zbel m[car de ar =i pieri;+i fiind ]nsu=i osta=ul =i tot el =i tr`mbi\ar,B`z`ie=te c`t ce poate, cheam[ pe du=man la lupt[;Leul face haz =i r`de; \`n\arul mai r[u se-ncrunt[,+i c`nd pe la ochi ]i \ip[, c`nd la urechi, c`nd la spate,C[ut`nd loc s[-l r[neasc[ =i timp mai ]ndem[nat.
+i apoi ne-ncetat,Ca vulturul se repede =i ]nfige c`t ce poate
Pliscul s[u ]n n[ri la leu.Leul r[sare, r[cne=te, r[sucind coada mereu,Dar \`n\arul nici ca cum de leu nu se ]ngroze=te,Bea a vr[jma=ului s`nge cu gust, =i se fudule=te.Leul scutur[ cu capul, =i a sa coam[ cl[tea,Iar \`n\arul, ca un erou, de pe nas nici se clintea,+i ca s[-l mai nec[jeasc[ ]n ureche i-au intrat,+-acolo c`nt`nd dulce ]n sf`rc pliscul =i-au b[gat,
}nc`t leul}nsu=i cu a sale gheare capul s[u ]=i drep[na,
+i de durere groaznic r[cnind,Cu din\ii p[m`ntul scurma,
Iar fiarele de pe mun\i priveau =i se bucurau...Deci leul de-a sa ru=ine fuge c`t poate mai iute,
}napoi f[r’ s[ se uite,Ca c`nd ]l gonea potopul, tr[snetele, sau pojarul.Dar cine atuncea numai n-avea grij[ c`t de mic[?
|`n\arul.A=a leul, zbuciumat, cu n[rile s`ngerate,
CUPRINS
246
De tot au ostenit,Pe p[m`nt s-au tr`ntit,+i etern[ pace de la \`n\ar au cerut,Cu tocmelele ce \`n\arul au vrut;Care dup[ ce i-au supt s`ngele ne-ndurat,
+i ca un alt Ahil dup[ ce l-au biruit,Apoi =i ca un alt Omir ]nsu=i el =i-au pream[rit
Prin codri a sa putere+i a leului c[dere.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De cel bicisnic nu r`de, pe cel slab nu asupri,C[ci Dumnezeu f[r’ de mil[ celor m`ndri r[zbuneaz[,Apoi pe a ta putere foarte nu te bizui,
Ca c`nd de nime nu-\i pas[,C[ci vezi leul ce p[\e=te ]n pilda ce \i-am spus eu,+i c`t de amar \`n\arul pedepsi pe m`ndrul leu.
M{GARUL }MPODOBIT
[Dup[ Osiol de I. Kr`lov]
Odat[ s-au ]nt`mplatUn pa=[ la |arigrad s[ fie foarte bogat+i s[ aib[ un m[gar pe care umbla c[lare,}mpodobindu-l frumos cu tac`muri scumpe foarte;
Deci merg`nd pe d`nsul la primblare,Oamenii i se ]nchina, d`ndu-se din drum deoparte;
Iar m[garul socotea c[ oamenii lui se ]nchin[,+i de-aceea se f[cuse m`ndru =i foarte sume\,
+i a=a de ]ndr[zne\,C[ pe uli\[ merg`nd, buzna peste oameni da,Sau arunca din picioare spre a-i fe=teli cu tin[,
CUPRINS
247
Iar bietul popul rabdaM[garului cest obraznic de frica celui c[lare
Orice ]nfruntare.Odat[ ]ns[ m[garul din grajd afar[ ie=ind,+i viindu-i chef s[ umble singur pe uli\a mare,
Ca s[ fac[ haz, v[z`ndOamenii cum i se-nchin[,
Au ]nceput s[ =i zburde, s[ zv`rle =i s[-i loveasc[.Dar cine au fost de vin[,
Dac[ oamenii cu parul au ]nceput s[-l st`lceasc[?Deodat[ ]ns[ m[garul socotea c[ este =ag[,V[z`nd ]ns[ mai t`rziu c[ =aga era prea groas[,
Au fugit ru=inat acas[,+i atunci au ]nceput s[ ]n\eleag[
C[ to\i m[garii ]n lume sunt sade numai m[gari,Fie c`t de podobi\i+i cu aur polei\i,
+i aib[ m[car protectori pe to\i boierii cei mari.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .M[garii, ca =i ciocoii, ]ntocmai se bizuiesc,
C`nd se =tiu protegui\i,+i de ]n\elepte sfaturi nicidecum nu se sfiesc,
P`n-c`nd nu sunt pedepsi\i.
PRIETE+UGUL C~NESC
[Dup[ Sobacia drujba de I. Kr`lov]
Sub fereastr[ la buc[t[rie,Ro=ca =i cu Tarca la soare se culcase,
M[car c[ dup[ datorieEi nu trebuia s[ lase
CUPRINS
248
Poarta f[r’ de p[zitor.Dar fiindc[ atuncea se s[turase,+i era politico=i cu oricare trec[tor,Ziua nu iubea s[ h[m[iasc[,Iar noaptea s[ nu se odihneasc[.
Deci ]ncepu ]ntre d`n=ii s[ judece, s[ vorbeasc[De unirea cea fr[\easc[...De soarta lor cea c`ineasc[+i, ]n sf`r=it, de priete=ug.
“Ah! ce este mai pl[cut — au zis Tarca suspin`nd —Dec`t doi prieteni buni =i f[r[ de vicle=ug?C[ci a lor inimi legate delaolalt[ fiind,+i apoi fie=tecare vr`nd mai fraged s[ se poarte,F[r’ de al s[u drag conso\iu nici s[ m[n`nce nu poate,+i la nevoi st[ cu pieptul =i pentru d`nsul se bate.Iar dac[ m`hnit ]l vede m[car numai o minut[,
}n ochi dulce i se uit[,+i nici c[ se alineaz[P`n[ c`nd nu-i u=ureaz[Soarta ce ]l ]mpileaz[!
O a=a fel de unire de-am avea noi am`ndoi,Atunci, Ro=cu\[ amate, pentru noi,
S-ar p[rea c[ trece timpul repede =i f[r’ de veste...”La aceste Ro=ca r[spunse oft`nd:“+i greu ]\i pare c[ este?
Dac[ noi la un st[p`n ne afl[m servind,+i tot de un neam fiind,
S[ facem, amat[ Tarc[, un priete=ug vestit,C[ci m[ aflu prea m`hnit
V[z`nd c[ o zi nu trece ca s[ nu ne cl[n\enim.+i nu avem pentru ce, st[p`nul s[ ne tr[iasc[,
Ca tot a=a s[ ne hr[neasc[
249
+i s[ ne proteguiasc[,Iar noi prieteni s[ fim;
M[car c[ de c`nd ]i lumea priete=ugul c`inescEste ca cel omenesc...”
Atunci Tarca strig[:“Noi ]ns[ s[ fim spre pilda oamenilor pe p[m`nt,+i d[-mi laba!” “Na-\i-o, frate!” Deci ]ndat[ apuc`nd
Unul pe altul s[ str`ng[,Se s[ruta cu dulcea\[+i se \inea str`ns ]n bra\e,
Ne=tiind de bucurie ce nume s[-=i potriveasc[.Orest al meu! O, Pilade! ]ncepu s[ se numeasc[,De-acum dintre noi lipseasc[ zavistea, pizmuirea...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar atunci, din nenorocire,Buc[tarul aruncar[Un ciolan din cuhne-afar[,
Dup[ care cu iu\eal[ amicii sar, se arunc[,+i iat[ c[ de la d`nsul la sc[rm[nat se apuc[Pilad cu Orest al nostru, ]nc`t flocii le mergea,
+i de urechi f[r’ de mil[ se tr[gea,Amici\ia lor uit[ ]ntre ei alc[tuit[,}nc`t s[rind buc[tarul cu ciomagul i-au st`lcit,
P`n’ ce i-au desp[r\it.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+i priete=ugul nostru ]ntocmai a=a se stric[,Din pricin[ de nimic[,
Mai ales c`nd doi amici au s[-mpart[ un folos,De pre\ m[car c`t un os.
250
R{PITORUL
[Dup[ Ka=cei de I. Hemni\er]
Un oarecare r[pitor foarte se ]navu\ise,+i cu jur[m`nt la to\i f[r-a-l ]ntreba spunea,
+i sufletul ]=i punea,C[ el acea avu\ie nu c[ doar o gr[m[dise,
Dezbr[c`nd pe cineva f[\i=, sau c[ o furase...Ce ca din cer ]i picase,+i c[ el nu avea fric[
Cineva s[-l obliceasc[ c-au umblat cu oca mic[,Adic[ c[ pe cineva au ]n=elat;
Deci socotea cu ce chip s[ mul\umeasc[ Domnului de comoara ce i-au dat,
Sau c[ poate el, s[rmanul, g`ndea s[ se poc[iasc[.}n sf`r=it, el hot[r[=te pentru s[raci s[ zideasc[
O cas[ mare ]n care s[-i ad[posteasc[+i s[-i hr[neasc[.
Deci r[pitorul ]ncepe casa =i mai o g[te=te,+i plimb`ndu-se printr-]nsa, ]nsu=i cu sine gr[ie=te:“Iat[ fapta minunat[ ce =i Domnului ]i place,Care de acum cu mine trebuie s[ se ]mpace
De c`te pozne am f[cut.Iar s[racii pentru mine vor conteni a se pl`nge
+i a mai ziceC[ eu s`ngele le-am supt.
C[ci ei ]n aceast[ cas[ vor tr[i mai mul\umi\iDec`t ]n casele lor, pe care eu le-am luat,
+i mult mai bine hr[ni\i,D`ndu-le lor de m`ncatBucate boiere=ti,Iar nu \[r[ne=ti...”
CUPRINS
251
Atunci un om oarecare, ce pe acolo trecea,L-au auzit ce zicea+i i-au r[spuns:
“Adev[rat, mul\i s[raci aici s[ gr[m[de=ti po\i,Dar nu =tiu de vor ]nc[pea to\i
Pe c`\i ai j[cuit+i pe c`\i ai calicit,
Din a c[rora avere ai zidit aceast[ cas[ Frumoas[,
Ba ]nc[ te =i f[le=ti c[ le dai degeaba mas[“.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+i eu zic c[ vai de-aceia ce pe s[raci miluiescCu banii ce de la al\ii cu nedreptate r[pesc.
ASLANA+ CEL BOGAT +I MOMI|A LUI
Eu tac mulcu, nu mai gr[iesc, m[ mir de ce v[d acum!C[ mai bine este omul s[ nu-nve\e nicicacum;C[ci de ce s[ se trudeasc[ zi =i noapte tot citind,+i de ce s[-=i piard[ vremea patriei sale slujind?
+i de ce fapte sl[vite,Dac[ nu sunt pre\uite?C`nd acel ne-nv[\at,Dac[ soarta avere i-au dat,
+i vro \olin[ frumoas[ de femeie au luat,F[r-a osteni ceva,+i f[r-a servi c`ndva,Tot acela=i respect are,}n oricare adunare,Ca =i omul ]nv[\at.
Precum s-au =i ]nt`mplat, c[ nu demult la Bagdat,
CUPRINS
252
Un negu\itor onest, str`ng`nd mult[ avu\ie,Au r[posat,
L[s`nd a sa clironomieFiului s[u Aslana=. }ns[ acest b[ietanNu sem[na cu-al s[u tat[, ci chiar a orangutan,C[ci el numai c`nd dormea din trup nu se schimosea,
Dar ]ndat’ ce se trezea,F[cea cu mare iu\eal[ fel de fel de str`mb[turi
+i sprintene s[rituri.Cu toate acestea, Aslan sim\indu-se n[t[r[u,+i fiindc[ de la dasc[li ]nv[\ase foarte r[u,
Au auzit de-o momi\[C[ se vinde la mezat+i c[ era minunat[
De-nv[\at[,+i c[ sem[na cu d`nsul =i la fire =i la stat.Deci au socotit s-o ieie ca s[-i fie d[sc[li\[,+i m[car c[ era scump[, dar el o au cump[rat;Momi\a, ]ns[, fire=te, de=i este prea istea\[,
+i hazlie, =uguba\[,}ns[ este pizm[tar[,Viclean[ =i r`z[toareNeamului ei sem[n`nd;+i alt moral neav`nd,Dec`t pe oameni scuip`nd,Dac[ nu o dezmierda.Iar cu cei ce-o netezea,
O g`dilea dup[ cap =i cu d`nsa =uguia,Sau glumea,
Ea prea amabil[ era.Deci ea pe al s[u elev asemine l-au deprinsS[-=i bat[ joc de oricine, s[ ieie pe to\i ]n r`s,Carii nu-l b[ga ]n sam[ sau nu sta cu el la sfat,
253
Fie onest ]nv[\at =i de orice rang ]nalt,A=adar, cest fleac de om a=a se obr[znici,
C-a ]nceput a ]ndr[zni,A ]ncredin\a pe to\i,
C[ el cu a sa momi\[ ]n Bagdat ar fi ce-ar fi,}nc`t pa=i, aiani, spahii =i alte rejealuri mari}l ascult[ c[sc`nd gura, ca c`nd ar fi fost neto\i,C`nd le spune Aslana= de-ai s[i bani =i arm[sari.
Dar beii cei tineri,Ce nu era n[t[r[i,
L[uda a lui momi\[, tot cu d`nsa se juca,+i c`nd ]i ]nc[lica,
}i striga to\i ]ntr-un glas: aferim =i ma=ala.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Aceast[ pild[ ciudat[Cu gre=eal[ ne arat[
C[ cel f[r’ de nici un merit, numai s[ aib[ avere,+i o cochet[ muiere,Tr[ie=te prea minunat,De to\i fiind l[udat.Eu ]ns[ din contra zic,
C[ la oameni ce au minte el este om de nimic.
CIUMA DOBITOACELOR
[Dup[ Mor zverei de I. Kr`lov]
La o grea boal[ de vite leul au =i hot[r`tCa s[ adune la sfat fiarele =i dobitoace,
Care, neav`nd ce face,Debile =i istovite, cum au putut s-au t`r`t+i cu umilin\[ mare pe l`ng-a lor ]mp[rat
CUPRINS
254
Toate s-au ]n=irat;Apoi cu luare-aminte c[tre el ochii holb`nd,
+i cu gurile c[scate, cu urechile tr[g`nd,}l a=tepta s[ gr[iasc[;
Iar el ]ncepu a=a porunca sa s[ rosteasc[:“S[ =ti\i, amatelor mele,
C[ cerul urgisit este de-a noastre p[cate grele,+i atunci ne va ierta
C`nd acel ce dintre noi fiind mai mult vinovatChiar de bun[voia sa
Va primi s[-l jertfim cerului ne]ndurat;+i pe l`ng-aceast[ p`rg[ plecat[ =i cucerit[,Unind =i a noastr[ rug[ fierbinte =i umilit[,
Poate s[ se ]mbl`nzeasc[,Ciuma din noi s[ goneasc[.
Au doar voi, fra\ilor mei, nu =ti\i mai bine+i dec`t mine
C[ acei ce pentru al\ii de voia lor se jertfescC-a lor nume pream[rit de istorici se vestesc?
A=adar, s[ hot[r`m,Ca fie=tecare din noi s[-=i m[rturiseasc[,
F[r’ s[ min\easc[+i f[r’ s[ ne sfiim,
Cele de voie =i f[r’ de voie p[cate f[cute,M[car c`t de multe.
Eu din partea mea v[ spun c[ m[ =tiu pu\in gre=it,C[ci degeaba =i f[r’ de vin[ multe oi am sp`rcuit!
Ah, =i c`teodat[ — dar cine-i f[r’ de p[cat!+i pe cioban l-am m`ncat.
Deci eu ca un p[c[tos m[ supun s[ m[ jertfi\i, Dar ca s[ =tim,
Cine va fi mai gre=it =i pe acela s[-l jertfim,
255
Mai ]nt`i =i voi ca mine dreptul s[ m[rturisi\i,+i atunci o a=a p`rg[ pe dreptate h[r[zit[Cu priin\[ =i pl[cere ]n cer va fi primit[.”“O, bunule ]mp[rate, strig[ vulpea-n=el[toare,
M`nc`nd bietele oi\e,Zici c[ ai p[c[tuit dintr-o bun[tate mare,
Dar eu m[ jur pe credin\[C[ n-au trebuit s[ cru\i, nici mil[ a \i se face
De-a=a proaste dobitoace,C[ci st[p`nul ce voie=te la a=a mi=ei s[ plac[Sau este bun peste sam[, sau vrea onor s[ le fac[.
Cu acestea ce zic eu ]ndr[znesc a socotiC[ to\i ce se numesc fiare cu mine se vor uni.Iar ce ai spus de ciobani, noi te rug[m cu o gur[,Acestui soi f[r’ de coad[, ce merge drept =i-ng`mfat,Tot pe obiceiul t[u, s[ le dai ]nv[\[tur[,C[ci ei cuteaz[ s[ zic[ c[ nou[ ]i ]mp[rat.”
A=a vulpea au gr[it,Iar leul s-au cam z`mbit...+i vicleana au sc[pat,Nespuind nimic de sine.
Celelalte dobitoace strig[: “Vulpea zice bine!”+i ca s[ se lingu=easc[,
C[tre leu au strigat toate: “}mp[ratul s[ tr[iasc[!El este f[r’ de p[cat,El este drept ]mp[rat!”
Deci dup[ leu, ursul, tigrul =i lupul m[rturisiP[catele c`te au vrut, hot[r`nd a se sp[si,
}ns[ de-acelea mai crunteN-au vrut s[ m[rturiseasc[,Care de=i erau =tiute,
Dar nici una dintre fiare nu cuteza s[ cr`cneasc[.
256
A=adar, cele cu c[ngi, cu col\i mari =i ascu\i\i,Tot a=a s-au ]ndreptat,Nu numai c[ n-au p[cat,Dar c[ pot s[ fie numite
De s`nte.Atunci =i neghiobul bou s[ aib[ r`nd au cerut,
Zic`nd: “+i euSunt gre=it, c[ci ]ntr-o iarn[ de demult
St[p`nul m[ hr[nea r[u;Deci dracul m-au ]ndemnatS[ s[v`r=esc un p[cat.
+i neg[sind nic[ierea m`ncare, c`t de pu\in,Din stogul popei o dat[ apuc[i cu gura f`n”...Abia au zis el aceasta, =i s-au st`rnit vuiet mare,Strig[ ur=ii, tigrii, lupii cu glasuri ]ngrozitoare:“Iat[ ho\ul =i pozna=ul ce au m`ncat f`n str[in,Apoi de mirat nu este dac[ cerul cu m`niePentru a lui f[rdelege ne-au trimis cium[ =i chin.Deci ca s[ ]mbl`nzeasc[ o a=a dreapt[ urgiePe d`nsul s[-l facem jertf[ pentru ale lui gre=ele,Ca s[ nu-nv[\[m =i noi de a lui n[ravuri rele”...
+i unindu-se la sfat,To\i pe bou l-au os`ndit+i ]n tav[ l-au tr`ntit,
M[car c[ f[r’ s[-l mai frig[, ei de crud l-au osp[tat.
}ntocmai =i ]ntre oameni acel slab =i umilit,De-au gre=it c`t de pu\in, este r[u =i os`ndit;+i dac[ acei puternici fac vederat vro gre=eal[,Pentru care cu dreptate de Domnul se pedepsesc,
Cel slab zic c-au fost sminteal[,+i pe el ]l os`ndesc.
257
B{TR~NUL |{RAN +I MOARTEA
[Dup[ Krestianin i smert’ de I. Kr`lov]
Un b[tr`n prea istovit de nevoie =i de trud[,Iarna, c`nd era frig mare, sau toamna, pe vremea ud[,Adun`nd pu\ine lemne ]n codru cu dep[rtare,
Le-au ridicat ]n spinare,+i abia st`nd pe picioare, se ]ntorcea tremur`ndC[tre al s[u bordeie=, friguros =i plin de fum,
Pl`ng`nd =i amar oft`nd;Apoi au st[tut ]n drum,De s-au odihnit.
+i din spate la p[m`nt sarcina sa slobozind,Au c[zut =i el pe d`nsa ostenit =i g`f`ind,
+i a=a au gr[it:“O, vai mie, tic[losul, ce s[ fac, cum s[ tr[iesc,
+i cum pot s[ ]mplinescC`te se cer de la mine, =i c`nd toate ]mi lipsesc.Biata bab[, copila=ii, goi, de foame h[mesi\i,Nu am pentru d`n=ii hran[, nu am cu ce s[-i ]mbrac.Iar zapciii f[r’ de mil[ din casa mea nelipsi\iCer birul, cer boierescul =i ]n multe p[r\i m[ trag,}nc`t de c`nd m-am n[scut p`n’ ce am ]mb[tr`nitNici de-o zi de bucurie eu nu m-am ]nvrednicit!Deci, moarte, vin’ de m[ scap[ de o via\[ tic[loas[“...Abia cuv`nt[ aceasta, =i moartea, ce niciodat[De l`ng[ om nu lipse=te, st[ dinainte-i ]ndat[
Cu str[lucita sa coas[+i zice: “Tu m-ai chemat, apoi, iat[, am venit”.B[tr`nul, =tiind c[ moartea nu iube=te mult[ =ag[,
De tot au ]ncremenit,Dar mai viindu-=i ]n fire, i-au r[spuns: “Eu, soro drag[,
CUPRINS
258
Te-am chemat ca s[-mi aju\i, s[ pui sarcina ]n spate,C[ci m[ gr[beam s[ m[ duc, fiindu-mi casa departe,
+i atunci,Po\i s[ te duci
Dumneata unde pofte=ti”.
Dintr-aceasta noi vedem c[ de-i ur`t s[ tr[im,}ns[ c`nd sose=te moartea, ni-i mai ur`t s[ murim.
DOMNIA ELEFANTULUI
[Dup[ Slon na voevodstve de I. Kr`lov]
Acel mare =i puternic,M[car c`t de bun s[ fie, nem`ndru =i r[bd[tor,}ns[ fiind f[r’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic
S[ fie c`rmuitor;C[ci odat[ elefantul s-au r`nduit ]n domnie,+i m[car c[ ei, fire=te, au mult[ ]n\elepciune,
Sunt la trup mari, ar[to=i +i v`rto=i,
}ns[, lucru de minune,C[ acest principe-al nostru avea at`ta prostie,C[ bietele oi =i capre, pl`ng`ndu-se lui odat[Asupra lupilor aprigi c[ le jupoaie de piele,
El au ]nceput ]ndat[A pl`nge de a lor jale,+i cu m`nie r[cnind:
“O, lupi plini de vicle=uguri! O, t`lhari nelegiui\i,De unde vi s-au dat voie pe oi, capre s[ beli\i?”
Iar lupii, ]ngenunchind,Au zis: “Nu te ]nt[rta,
CUPRINS
259
O, doamne, m[ria ta!C[ci ]nsu=i tu ne-ai dat voie, f[c`ndu-\i mil[ de noi,S[ str`ngem cest bir u=or de la varvarele oi,Lu`nd de fie=tecare numai c`te o pielcic[,
Ca s[ ne facem cojoace.Deci aceste toante dobitoace,Pentru a=a lucru de nimic[,Se jeluiesc m[riei taleDegeaba =i f[r’ de cale”...
Atunci elefantul zise: “Bravo, voi ave\i dreptate,Dac[ nu m[ ]n=ela\i,Adic[ de nu lua\i
C`te dou[ piei de oaie, pentru care str`mb[tate,De voi afla c[ o face\i, grozav ve\i fi pedepsi\i.C`te o pielcic[, ]ns[, f[r’ de grij[ jupui\i;
+i voi, oilor, s[ nu mai ]ndr[zni\iCu jalbe s[ mai veni\i.
C[ci a mea mil[ domneasc[ str`mb[tate nu va face,L[s`nd pe bie\ii lupi iarna s[ peie f[r’ de cojoace.”
FRUNZELE +I R{D{CINA
[Dup[ List] i korni de I. Kr`lov]
}ntr-o zi de prim[var[, frumoas[ =i seninat[,Frunzele verzi a p[durii, umbrind o costi=[ toat[,Au ]nceput cu zefirii ]ntr-acest chip s[ =opteasc[
+i s[ f[leasc[A lor desime tufoas[
+i umbroas[,Zic`nd: “Au nu noi suntem podoaba a v[ilor ce
umbrim,
CUPRINS
260
Au nu cu noi =i copacul ]i falnic =i ]nv[scut,}i r[sf[\at =i pl[cut?
Apoi de ne l[ud[m, noi nici c[ p[c[tuim,C[ci arborul f[r’ de noi, gol, nimic nu ]nsemneaz[; +i tot noi umbrim p[storul,+i sub ale noastre poale odihne=te c[l[torul,+i a fecioarelor hor[ sub noi c`nt[ =i s[lteaz[,Iar diminea\a =i sara fragede privighetori
La noi vin de desf[teaz[+i prim[vara serbeaz[.
P`n’ =i ]nsu=i voi, zefirii, u=ori =i nest[t[tori,+ugui\i cu noi ne]ncetat”...
Atunci glas cu umilin\[ de sub p[m`nt le-au r[spuns:“Voi, frunzelor, a\i uitatNou[ s[ ne mul\umi\i c[ v[ afla\i colo sus”.Deci frunzele, fo=nind groaznic, au ]ntrebat cu glas
mare:“Cine este-acolo, oare,Cu noi de se potrive=te+i cu obr[znicie gr[ie=te?”
“Noi suntem aciea care ]n ]ntuneric tr[im+i scurm[m p[m`ntul negru, pentru ca s[ v[ hr[nim.
Au voi pe noi nu ne =ti\i,C[ noi suntem r[d[cina copacilor r[sf[\a\i,
+i ]nal\i,Pe care voi ]nverzi\i?
Deci s[ v[ fie de bine al vostru trai cu trufie,C[ natura au vrut s[ ne osebeasc[,Ca frunza ]n toat[ vara alta din nou s[-nverzeasc[,
Spre trec[toarea podoab[.Pierind ]ns[ r[d[cina, v[ usca\i =i voi pe loc,
261
+i tot arborul atuncea nu este de alt[ treab[Dec`t numai pentru foc.”
Fabula de la sineSe-n\elege bine,
F[r-a fi t`lcuit[ de mine.
G~+TELE
[Dup[ Gusi de I. Kr`lov]
Un \[ran la t`rg duc`nd,De dinapoi c-o pr[jin[,De g`=te un c`rd,Nu pot =ti din ce pricin[,F[r’ cea mai mic[ cru\are,Le gonea cu def[imare.
Se vede c[ a lui grab[ era ca s[ ia pre\ mare.Apoi noi =tim foarte bine c[ interes unde-avem,Acolo nu numai g`=te, dar nici oameni nu cru\[m...
+i dar pe \[ran nu ]nvinov[\esc.G`=tele ]ns[ altfel aceasta ]n\elegea,C[ci ]nt`lnind pe drum ele un c[l[tor ce trecea,
Pe \[ran a=a p`r[sc:“Unde s-au v[zut ]n lume g`=te mai nefericite,
+i de un \[ran ca acesta mai os`ndite,Gonindu-ne cu pr[jina, ca pe ni=te p[s[ri proaste,
+i b[t`ndu-ne la coaste.+i nu =tie el, \[ranul, c[-i dator s[ ne cinsteasc[,C[ci neamul nostru se trage din c`rdul acel sl[vit
Ce Roma odinioar[ au m`ntuit.Ah! c`nd ar putea el s[ citeasc[
CUPRINS
262
}n istorii =i s[ vad[ romanii vechi c`t serbaAcele g`=te prosl[vite =i c`te serb[ri le da!”Atunci le-au zis c[l[torul: “Au =i voi s[ fi\i serbate
Ca acele g`=te onorate?”“Dar dumneata n-ai citit ce au fost str[mo=ii no=tri?”
“Mie ]mi este =tiutC[ Roma s-au m`ntuit de c[tre str[mo=ii vo=tri,
}ns[ vreau s[ =tiu: voi ce-a\i f[cut?”“Noi nimic[, dar str[mo=ii n-au f[cut destul[ treab[?”“L[sa\i pe str[mo=i ]n pace, de d`n=ii nime nu-ntreab[,C[ci ei dup[ a lor fapte =i plat[ =i-au primitIar voi, iubitelor mele, sunte\i de friptur[ bune,+i puful vostru de perini moi, trufa=e de dormit,
+i nu v[ mai l[uda\i cu str[mo=ii r[posa\i,Dac[ voi nimic[ nu ]nsemna\i.”
S-ar putea fabul-aceasta mai pe larg a o v[ spune,Dar m[ tem g`=tele s[ z[d[r[sc+i de tot s[ le m`hnesc.
LEUL LA V~NAT
[Dup[ Lev na lovle de I. Kr`lov]
Fiind megie=i din ]nt`mplare,Leul, vulpea, lupul =i un c`ine,S-au alc[tuit to\i ]ntre sineS[ mearg[ la v`n[toare+i ce va prinde fie=tecare
S[ puie tot la un loc, =i apoi ]n patru p[r\iS[ ]mpart[ tot v`natul, ca ni=te tovar[=i drep\i.Deci nu =tiu cum =i ce fel vulpea mai ]nt`i au prins
CUPRINS
263
Un cerb mare =i hr[nit,+i ]ndat[ la conso\ii au trimis,
S[ vie ca s[ ]mpart[ v`natul acest sl[vit.S-au str`ns to\i, vine =i leul =i ghearele ]=i arat[,
La tovar[=i slut prive=te,+i ]nsu=i el se g[te=teV`natul prins s[ ]mpart[.Deci rup`nd cerbul ]ndat[,
Zice: “Noi to\i suntem patru, apoi lua\i sama bine,C[ci dup[ cum ne-am alc[tuit,Un p[trar mie mi se cuvine,
Iar pe cel[lalt, ca leu, ]l voi lua negre=it;A treia se cade mie, c[ci sunt dec`t voi mai tare,Iar la p[tratul al patru, care laba va ]ntinde,
Eu ]i spun mai ]nainteC[ tot de br`nca mea moare”.
}n zadar cu cel puternic cel slab se-ntov[r[=e=te,C[ci c`=tigul ]l r[pe=te de-a pururea cel mai tare,
Iar la pagub[ cel slab parte are,+i nici s[ se jeluiasc[ ]ndr[zne=te.
VULTURUL +I PAING{NUL
[Dup[ Oriol i pauk de I. Kr`lov]
Zbur`nd vulturul cu fal[ dec`t nourii mai sus,}n sf`r=it, el se coboar[ spre a Caucazului munte,+i acolo pe un cedru de-o sut[ de ani s-au pus,De unde privea sub sine oblaste nem[rginite;Acolo pe =es p`raie curg`nd str[lucea la soare,
CUPRINS
264
Aici lunca ]nflorind,Codrii pe mun\i ]nverzind;
Acolo zbucium`ndu-se a Caspiei Mare,Ca a corbului arip[ ]nnegrind p`n[ departe.Sume\ul vultur de-aceste atunci mir`ndu-se foarte:“O! Jupiter, au strigat, ]\i dau laud[, m[rire!Cu cale de ai g[sit, mie debil[ zidire,S[-mi dai putere s[ zbor acolo unde g`ndesc
+i pe to\i s[ cov`r=esc,+i s[ m[ ]nvrednicesc,
Ca s[ pot privi sub mine frumuse\ea lumii toat[“...+i iat[ de pe o creang[ un paing[n ]i r[spunde:“Tu e=ti f[los peste sam[, iubite, aceast[ dat[,C[ci eu mai jos dec`t tine nu sunt nici de un gr[unte”.
Vulturul ia sama bine =i vede adev[rat,Deasupra sa un paing[n ce mreaja =i-au r[=chirat,Ca c`nd vrea perdea s[ \ese ]ntre vultur =-]ntre soare,Deci vulturul ]l ]ntreab[: “Acolo cum te-ai suit,C`nd nici o pas[re alta din c`te sunt pe p[m`nt,
Pretutindenea zbur`nd,P`n[ aici s[ se suie nici una n-au ]ndr[znit?
Iar tu, un vierme ur`t,Doar pe br`nci de te-ai t`r`t,
M[car c[ ]n locul t[u eu a=a n-a= fi f[cut,S[ m[ ]nal\ a=a tare, de unde mai apoi vr`nd,S[ m[ scobor iar la vale ]n alt fel n-a= fi putut
Dec`t cu grumazul fr`nt.”“Este drept ceea ce-ai spus,Paing[nul i-au r[spuns,}ns[ eu de tine m-am aninat,
+i fiind ascuns sub coad[-\i ]nsu\i aici m-ai adus,Unde acum f[r’ de tine pot s[ tr[iesc minunat,
265
+i-naintea mea de-acum nu te f[li alt[dat[“...Atunci eu nu =tiu de unde se porni vifor deodat[,Care sufl[ pe paing[n cu a sa mreaj[ ]ntins[,Pr[v[lindu-l jos de r`p[, de unde el se suise.
Eu nu =tiu dumilorvoastre, ]ns[ mie mi se pare, C[ cu acest paing[n au asem[nareTo\i acei ce nu au minte =i nu vor a osteni,Ce se \in f[r’ de ru=ine de cozile celor mari,+i se-nal\[ f[r’ de veste, ]ndr[znind a socotiC[ cu a lor dignitate s-au f[cut avu\i =i tari,Uit`nd c[ un vifor numai poate s[-i oboare jos,
Ca pe paing[nul l[udos.
DRUME|II +I C~INII
[Dup[ Prohojie i sobaki de I. Kr`lov]
Doi prieteni sara la un loc mergea,+i de-a lor interesuri ]ntre ei vorbea,
+i iat[,Deodat[,
De l`ng[ o poart[,Un c`ine au l[trat,
Dup[ care al\ii, de prin alte cur\i,S[rind i-au ]mpresurat.+i a=a erau de mul\i,
C[ unul din trec[tori o piatr[ au apucat;Atunci cel[lalt au strigat:
“O, frate, leap[d[ piatra =i mergi pe drum ]nainte,C[ci oric`t ne-am bate capul, c`inii nu pot avea minte!Ce noi s[-i l[s[m s[ latre c`t le-a pl[cea.”
CUPRINS
266
+i adev[rat, c[-ndat[Ce drume\ii au purces =i nu s-au mai ap[rat,
Laia de c`ini toat[Au ]nceput a t[cea+i nu i-au mai sup[rat.
Acei carii sunt deprin=i s[ vorbeasc[ r[u de to\i,Orice v[d ]n ochi hulesc, ca c`nd lor nu le-ar pl[cea,}ns[ dac[ e=ti cu minte, cat[-\i de treab[ c`t po\i,C[ci ei oric`t s[ te latre, dar, ]n sf`r=it, vor t[cea.
Sau c`nd te latr[ un c`ine,Astup[-i gura cu p`ine.
MINCINOSUL
[Dup[ Lje\ de I. Kr`lov]
}ntorc`ndu-se din c[l[torieUn boierna= odat[, sau poate =i boier mare,Au ie=it cu un amic sara la c`mp spre primblare+i au ]nceput a spune cu fal[ =i cu m`ndrieMulte minciuni mari =i mici, de cele ce-ar fi v[zut.
Dar, ]n sf`r=it, au strigat:“Lucru ce am v[zut eu nu poate fi de crezut
C[ voi mai vedea ]n via\[,Mai ales ]n \ara voastr[, unde este c`nd prea cald,Iar alteori l`ng[ sob[ de frig nasul ]\i ]nghea\[;Alteori soarele piere, alteori arde =i frige.
Iar acolo unde am fost eu,}i mai frumos dec`t ]n rai.Oh, fra\ilor, ce trai!Oh, c`t sufletul meu pl`nge
CUPRINS
267
+i c`t ]mi pare de r[uC[ am venit pe aice!}n sf`r=it, n-am ce mai zice,
Dec`t ]\i spun c[ nici =tii acolo c`nd este noapte,+i anul ]ntreg petreci frumos ca luna lui mai,Iar s[ sameni sau s[ ari nici trebuin\[ nu ai,C[ci toate cresc de la sine, gata de m`ncat =i coapte,Precum, de pild[, la Roma am v[zut un castravete
}ntr-o gr[din[ sub un perete,Care, s[ nu spun minciuni, era mare c`t un munte”...“Apoi curios ]\i pare, atunci cel[lalt i-au zis,C`nd p[m`ntul este plin de aceste minuni multe;
Precum =i eu ]nadins}\i voi ar[ta acum o minune mai ciudat[,+i cred c[ un a=a lucru tu n-ai v[zut alt[dat[.Vezi tu peste acea g`rl[ pode\ul acel ]nalt,Pe care avem s[ trecem? Deci m[car c[ este prost,
}ns[ este minunat,C[ci la noi, ]n \ara noastr[, orice mincinos au fost,Vr`nd ca s[ treac[ pe d`nsul, n-au ajuns la jm[tate,
+i podul s-au pr[bu=it de la sine;Iar acel ce minciuni nu spune,+i ]n caret[ s[ treac[ poate”...“Dar g`rla ad`nc[ este?”“Oamenii zic c[ fund n-are.
Deci, iubite c[l[tor, ]n lume sunt minuni multe, Ca aceste,
M[car c[ tu ai v[zut castravete c`t un munte”...“Ca muntele s[ nu fie, ]ns[ c`t o cas[ mare.”
“+i c`t casa nu se poate,}ns[ ori=icum s[ fie,Dar tot, mi se pare mie,
268
Podul mai curios este dec`t minunile toate,C[ci el nu poate s[ \ie nicidecum pe mincino=i,Precum ]n vara aceasta de pe d`nsul au c[zut
Doi c[l[tori l[udo=i:Apoi aceasta ]i mai de crezut
Dec`t c[ pepenii Romei sunt mai mari dec`t la noi.”“Oh, s[ m[ ier\i, fr[\ioare, dar, z[u, tu nu =tii ce zici,C[ci tu nu =tii c[ la Roma casele sunt a=a mici,C[ abia pot s[ ]ncap[ ]n ele un om, sau doi?”“Fie, ]ns[ iat[ podul, dar eu cu tine nu trec,C[ci pentru un castravete eu nu vreau ca s[ m-]nec.”Atunci c[l[torul zise: “+i eu m[ unesc cu tine,
S[ trecem prin vad mai bine”...
Judeca\i c`t[ ru=inePate omul mincinos;Deci, oare, nu-i mai frumosS[ vorbim pu\in =i bine?
VULTURUL +I ALBINA
[Dup[ Oriol i pcela de I. Kr`lov]
Fericit om este care se pream[re=te ]n lumePrin servicii =i vrednicie,
F[c`nd sunet ]ntre oameni a lui ispr[vi mari =i nume,Dar c`t ]i demn de cinste =i cel ce ]n s[r[cieNecunoscut =i smerit trude=te =i ostene=te
Pentru binele comun.Care nici o recompens[ alta nu spereaz[Dec`t pacinicul s[u cuget ]n tain[ se f[le=teC[ putu folos s[ fac[ ca un patriot prea bun,
CUPRINS
269
Precum vulturul odat[, v[z`nd harnica albin[Zbur`nd din floare ]n floare, ostenit[, obosit[,}i zicea cu def[imare: “De tine foarte mi-i mil[,
C[ e=ti de tot tic[it[,M[car c[ e=ti ]nv[\at[ =i lucrezi cu iscusin\[;Dar ]n stup sunt mii ca tine ce lucreaz[ cu silin\[,
Lipind faguri vara toat[,+i, ]n fine, pentru trud[ nu c`=tiga\i alt[ plat[
Dec`t c[ cel ce culegeRodul vostru nu alege,Care au lucrat mai cu deosebire,+i c[ruia i se cade r[spl[tire.
Deci ]ntre mine =i tine este mare osebire,C[ci eu aripele mele le deschid cu sunet mare,M[ sui mai pe sus de nouri, ]mpr[=tii fric[ =i groaz[
P[s[rilor zbur[toare,}nc`t nici una s[ zboare de la p[m`nt nu cuteaz[;P[storii de a mea grij[ l`ng[ turme privigheaz[,Iar iepurii din dumbrav[ nici s[ ias[ ]ndr[znesc
Dac[ pe mine m[ z[resc.Atunci albina r[spunde: “|ie slav[ se cuvine,+i cerul a sale daruri reverse-le peste tine,
+i crede c[ nu-\i pizmuiesc,C[ci tu pentru tine ]n lume g`nde=ti ca s[-\i fie bine,Iar eu sunt mijlocitoare ]mbel=ug[rii comune,
+i pentru d`nsa tr[iesc,Fiind foarte mul\umit[ de-am putut cu a mea gur[,S[ pun ]n fagurii no=tri de miere o pic[tur[“...
Patriotule,-n\elege folosul albinii mele,F[c`nd bine \[rii tale, =i nicicum nu te ]n=eleA vulturului m`ndrie, sau al lui zburat f[los,
270
C[ci, precum vezi, el tr[ie=te neaduc`nd nici un folos,Ce mai ales socote=teC[ patria cu al s[u lapteTe-au crescut =i te hr[ne=te.Apoi =i a tale fapte
S-aduc[ acestei maice m[car un pic de folos,Ca s[ nu te mustre g`ndul c[ nu i-ai fost fiu duios.
|{RANII +I P~RAIELE
[Dup[ Krestiane i reka de I. Kr`lov]
Nemaiput`nd s[ rabde \[raniiPagube =i jafuri multe,Ce le f[cea ]n to\i aniiP`raiele ce curg din munte,
S-au dus s[ se t`nguiasc[, cer`nd mil[ =i dreptateLa r`ul acel mai mare,}n care curgea p`raiele toate;
Deci pl`nsoarea lor era foarte ]nsemn[toare,C[ci p`raiele rupsese \arini =i gr[dini s[dite,Iar aiurea ]necase mori, case, oameni =i vite,}n timpul c`nd totdeauna r`ul cel mare curgea
Lin, ]nc`t nu ajungea,Cu m[re\ele lui valuri,
Ora=ele r[sf[\ate ce era pe a lui maluri.Apoi socotea \[ranii c[ el va face dreptate+i va propi pe p`raie de la jac =i str`mb[tate.Dar zadarnic[ speran\[, c[ci ei l`ng[ r`u viind,
+i lu`nd sama mai bine,Au v[zut pe d`nsul plutind
Toat[ a lor avu\ie ce p`raiele r[pise,
CUPRINS
271
Pe care r`ul le primise+i le ]nghi\[ ]n sine...
Deci bie\ii \[rani atunci unul la altul c[t`nd,+i capetele cl[tind,}ntre ei a=a vorbi:
“De ce s[ mai pierdem timpul spre a ne t`ngui,C[ci nimic vom ispr[vi,+i nici vom afla dreptate,
Dac[ cei mici cu cei mari ]mpart drept pe jum[tate”.
Aceast[ pild[ o ]n\elegeCugetul dreg[torului celui f[r’ de lege,
A c[ruia avu\ie ca fumul se risipe=te...+i m[car testament de las[ s[ s-]mpart[ la s[raci,Din ce-au r[pit jum[tate, dar Domnul nu prime=te,Poman[ din bani str[ini, m[car biserici s[ faci.
|~N|ARUL +I P{STORUL
[Dup[ Komar i pastuh de I. Kr`lov]
Un p[stor dormea la umbr[, av`nd p[zitor pe c`ini,Iar un =arpe v[z`ndu-l, iese de sub spini,Se t`r[=te p`n’ la d`nsul cu limba de venin plin[,
Voind s[-l mu=te de moarte...Iar unui \`n\ar de-aproape, fiindu-i de d`nsul mil[,}mpunge pe somnorosul cu pliscul ]n nas c`t poate.Deci trezindu-se p[storul, pe =arpe l-au omor`t,Dar mai ]nt`i pe \`n\ar a=a de r[u ]l plesnise,
C[ jos mort l-au obor`t,M[car c[ el de moarte ]l m`ntuise.
CUPRINS
272
Cel slab oric`t celui tare de cearc[ s[-i fac[ bine,+i vrea ochii s[-i deschid[ ca adev[rul s[ vaz[,El s[ nu spereze alt[ r[spl[tire pentru sineMai bun[ dec`t \`n\arul c`nd s[ ne mu=te cuteaz[.
LUPUL +I P{STORUL
[Dup[ Volk i pastuhi de I. Kr`lov]
Lupul oarec`nd,L`ng[ st`n[ st`nd+i prin gard privind,
Au v[zut ciobanul aleg`nd un miel,Ce au fost mai gras,
+i t[indu-l f[r’ de mil[, l-au pus frumos ]n frigare, Iar c`inii se uita st`nd l`ng[ el.Deci lupul, oft`nd, ]n l[turi s-au tras, Zic`nd c[tre c`ini cu ciud[ prea mare:“O! s[ fi m`ncat eu mielul, ce calabal`c a\i face,Iar p[storul ]l =i frige =i st`na cat[ =i tace!”
A=a =i st[p`nitorii dau porunci cu str[=nicie,S[ nu j[cuim poporul, c[ vom c[dea ]n urgie.A=a =i s`n\ii c[lug[ri ne spun din amvon cuvinte,S[ nu iubim avu\ie, c[ iadul ne va ]nghite.
+i apoi ei ]nsu=i facCu noi cum li-i mai pe plac.
Deci =i noi dup-a lor pild[ pe cine putem jupim,Iar ]n S[pt[m`na Mare c`teodat[ ne sp[sim,
+i iar[=i p[c[tuim.
CUPRINS
273
MOTANUL +I BUC{TARUL
[Dup[ Kot i povar de I. Kr`lov]
Un oarecare buc[tar, fiind =i cam ]nv[\at+i foarte evlavios,
}ntr-o zi s-au dus la cr`=m[ ]n sat,Iar ]n cuhne au l[satPe-al s[u motan credincios
Bucatele s[ p[zeasc[ de =oarecii stric[tori+i de guzganii r[pitori.Dar ]ntorc`ndu-se vede,+i nu poate crede,G[sind motanul pe mas[,Ce se trudea m`nc`nd
+i sp`rcuindO g[in[ gras[.
Atunci el, ca un orator =i ca un om ]nv[\at,Au strigat:
“Oh, motane m`nc[cios! Oh, t`lhar f[r’ de lege!Nu te temi de Dumnezeu, l[comia s[ te-aplece,Onorul s[-\i fe=tele=ti, f[c`nd lucru de ru=ine,
M`nc`nd bucate str[ine!Sau poate c[ ai uitat
C[ to\i vecinii vor zice c[ motanul cel smerit,Ce ni se p[rea cinstit
+i ru=inos,}i ca un lup m`nc[cios,
+i trebuia izgonit sau ]ndat[ sp`nzurat!C`nd eu c[tre to\i a=a te-am l[udat,C[ motanul meu Se teme de Dumnezeu...”
CUPRINS
274
Motanul ]ns[ ascult[ aceste sfaturi =i tace,Forc[ie=te =i m[n`nc[, c[ci g[ina-i place.
Acole ritorul nostru nu =tie ce s[ mai zic[,C[ci motanul tot ascult[, tace mulcu, tot m[n`nc[...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar eu buc[tarului i-a= ziceS[ nu umble cu vorbe ]n\elepte,Dac[ nu vrea motanul s[-i m[n`nce
G[inaSau sl[nina,
Ce mai bine s[-l de=tepteCu un b[\, f[r’ a-i spune multe,Dac[ vrea motanul s[-l asculte.
Sunt =i mul\i din dreg[toriCa motanii stric[tori.
*
Aceste pilde-n\elepte,Pentru omul f[r’ de cuget =i plin de n[ravuri rele,
Sunt fabule =i juc[rele,C[ci ]ntr-]nsul fapta bun[ nu poate s[ se de=tepte.
275
A L T E S C R I E R I
SUCEAVA +I ALEXANDRU CEL BUN}N SECOLUL AL XV
}n provincia Bucovina a ]mp[r[\iei Austriei se afl[ unor[=el a c[ruia trei-patru uli\e s[race, triste =i ]ntunecoa-se se-ntind ast[zi pe podi=ul unui deal mare, ce se-nal\[cu repegiune din dreapta r`ului Sucevii*; acest or[=el, cupatru secole ]napoi, se numea ora=ul scaunului Moldovei,sau cetatea mare Suceava. El era str[lucit ]n[untru cu osut[ de biserici sau m`n[stiri, cu multe strade pardositecu lespezi, cu cur\i r[sf[\ate a domnilor =i a boierilor =ialte podoabe; iar sili=tea de l`ng[ cetate unde se adunapoporul pentru sfaturi comune ]n timpuri de nevoie saula alegerea domnilor, acel c`mp se numea Direptate; =idar se socote=te c[ pe atuncea locuia ]n Suceava la o sut[de mii locuitori =i mul\i o=teni de straj[; iar ]mprejurulacestui mare ora= domnesc era boini\[, t[rii, =an\uri =ip[l[nci puternice, deosebit de cet[\uile zidite de l[turilelui, ce ocroteau ora=ul ca ni=te scuturi nev[t[mate de nicio arm[, dac[ boierii sau o=tenii nemul\umi\i sau nemul\u-mitorii domnului nu vicleneau =i nu vindeau cetateadu=manilor, sau dac[ du=manii nu o g[buiau cu jitni\elesale de=arte de p`ine.
* La daci se numea Sucidava,
CUPRINS
276
Dinspre r[s[ritul ora=ului se vede ]nc[ n[ruindu-se ocet[\uie cu ba=ce =i boini\[, din a c[ruia pietre =i lespezimari locuitorii din Suceava, armenii =i jidovii, au ziditpr[v[lii =i cr`=me, =i negre=it nu ar fi r[mas nici urmaacelor respectabile risipuri, dac[ ]n anul 1820 fratele ]m-p[ratului Austriei, Francisc I, c[l[torind prin ]mp[r[\ie=i trec`nd prin Suceava, nu ar fi dat porunc[ s[ se con-teneasc[ risipirea acei cet[\ui. Iat[ monarh bl`nd, lumi-nat =i cinstitor al gloriei =i al driturilor popoarelor su-puse ]mp[r[\iei sale, c[ruie =i noi, rom`nii, suntem datoris[ mul\umim c[ nu au ]ng[duit s[ se =tearg[ de pe fa\ap[m`ntului aceast[ sf[rm[tur[, aceast[ \andur[ de glo-rie a moldovenilor.
De cealalt[ parte de ora= se v[d ]nc[ =an\urile uneicet[\ui de p[m`nt pe piscul cel mai ]nalt al dealului, pecare locuitorii o numesc Zamca. Aceast[ cet[\uie mareleSobieschi, craiul le=esc, au =en\uit-o ]mprejurul ziduluim`n[stirei lui Gaspar-vod[1, ce-i zic Armeanu, carem`n[stire st[ =i ast[zi: el s-au ]nt[rit ]ntr-]nsa cu opt miide o=teni, ce-i adusese spre ajutor alia\ilor s[i moldoveni,c`nd n[v[liser[ asupra lor vizirul numit Chiorul, cu dou[sute de mii de turci =i t[tari, =i dar aceast[ cet[\uie =iast[zi se nume=te a lui Sobieschi. }n mijlocul cet[\uieisinguratica m`n[stire a lui Gaspar au ajuns tot ]n m`inilearmenilor, =i l`ng[ d`nsa str[juie=te un armean b[tr`n,ce =ede ]n ni=te chimeruri din poarta de piatr[ a cet[\uiei,deasupra c[ruia este un turn vechi, =i ]n care chimeruri,precum spun, c[ dup[ ce s-au f[cut ]nt[riturile lui Sobi-eschi ]mprejurul m`n[stirei, apoi se ad[postea ]n vremede r[zbel mitropolitul cu odoarele biserice=ti.
Nu departe de acea cet[\uie, ca la dou[ sute de st`njeni,se mai v[d ]nc[ tot pe zarea dealului alte n[ruituri ale
277
unei mici ]nt[rituri, ce dup[ zisa b[tr`nilor era turnul destraj[ despre poloni =i unguri, c[ci ]ntru adev[r de pezare sau culmile acestui deal ]nalt se vede o frumoas[perspectiv[; din dreapta r`ului Suceava drumul ce mergespre Ungaria =i mun\ii Ungariei acoperi\i de codri =i eternez[pezi, =i din st`nga r`ului drumul despre Le=asca, careeste ast[zi a Cern[u\ilor; iar printre d`nsele se dezvele=teochilor roditorul =i ]mbel=ugatul =es al r`ului Sucevei, =ipe de am`ndou[ p[r\ile lui, sate =i t`rgu=oare, printrecare m[re\ul r`u, ]ncovoindu-se, curge cu repegiune; ase-menea, prin v[g[unile mun\ilor se z[resc c`teva m`n[stirivechi, zidite de c[tre domni =i boieri dup[ feluri de biru-in\e =i dup[ feluri de casnice a lor ]nt`mpl[ri; =i precumaceste de asemenea =i toate m`n[stirile Bucovinei =i maiales Putna*, Dragomirna, Solca =i celelalte zidite ]n fe-
* }n vizita ce am f[cut eu ]n vara anului 1839, mult osp[tosul boierdl Ilie Ilschi la mo=ia sa Crasna ]n Bucovina, m-am ]ndemnat de acolo cubunul patriot rom`n Emanoil de St`rcea =i am mers ]mpreun[ la faimoasaM`n[stire Putna, unde este ]ngropat marele prin\ +tefan al VI, fiul s[uBogdan =i Doamnele lor, =i acolo am aflat de la cuvio=ii b[tr`ni c[lug[ri,c[ ]n timpurile vechi mitropoli\ii Moldovei se alegea numai dintre c[lug[riicuvio=i =i ]nv[\a\i ai acestei m`n[stiri, dintre care un mitropolit Iacov,ce au ]nfrumuse\at m`n[stirea zidit[ de +tefan, sf[r`mat[ apoi de Ilie=-vod[2 p`n[ la ferestre, care scormolea ]n pere\i s[ g[seasc[ comori mistu-ite, =i zidit[ iar[=i din nou de Dabija-voievod3, au socotit de cuviin\[acest cucernic arhiereu s[ destupe intrarea ]n catacombul r[posa\ilordomni de subt m`n[stire, care intrare sau sc[ri, precum zic, ar fi ascunsesubt lespezile de marmur[ din pridvor =i s[ prohodeasc[ \[r`na lor. Deci]n acel catacomb sau chimeri zic c[ ar fi g[sit el c`teva paturi de fier, pecare sta raclele de plumb cu trupurile domnilor; =i pe acel ce s-au socotitc[ este al marelui +tefan, fiind a=ezat tocmai ]n dreptul de subt lespedeade marmur[ de sus din biseric[, pe care este scris epitaful acestui maredomn, deschiz`ndu-l, au g[sit pu\in[ \[r`n[ ce ar fi mirosit ca moa=telesfin\ilor; tot ]n acea racl[ au g[sit coroana veche a Moldovei, ce austr[lucit mai jum[tate de secol pe eroica frunte a lui +tefan, au g[sitsabia lui, groaza inamicilor \[rii, au g[sit leftul ce-l purta la piept ca un
278
luri de timpuri, de domni =i doamne, de boieri =i jup`neselelor, sunt foarte interesante at`t ]n stilul istoric, c`t =i ]ncel romantic, a c[rora prescriere este demn[ =i ]ndem`na-tic[ s[ o fac[ studio=ii bocovineni, iar eu at`ta adaog, c[adev[ratul rom`n, ce va veni pe aceste locuri =i va =edeape l`ng[ aceste sacre n[ruituri a Sucevei, are s[ vad[ ceamai minunat[ panoram[ a \[rii sale, are s[ se insufle deni=te cuget[ri melancolice ce numai l`ng[ n[ruiturile glo-rioase ale \[rii sale =i l`ng[ morm`nturile rudelor sale lepoate sim\i; deci s[ puie m`na atuncea pe pieptul s[u =i-lva vedea cum se co=e=te de ]ndesitele zv`c`ituri ale ini-mii, r[m`ie dar cufundat el ]n ale sale g`nduri triste =i eum[ ]ntorc iar[=i la vechiul ora= al Sucevei. Ce g[sesc ]ns[]ntr-]nsul?! Trei-patru mii de locuitori ce tr[iesc ]ntr-our`ciune nespus[, din care prea pu\ini moldoveni adev[ra\ilocuiesc prin mahalale, iar ceilal\i, evrei =i armeni arieni,au st[p`nit vatra ora=ului vechi =i au sf[rmat multe zidirimonumentale, ce erau ]n t`rg, afar[ numai de un turnfoarte gros =i ]nalt ca de 14 st`njeni, ce st[ ]nc[ ]n mijloculora=ului din dosul unei cr`=me, care dup[ t[ria construc\ieilui =i a boini\ei de pe d`nsul se socote=te s[ fi fost turnmilitar de priveghere, unde se suiau domnii de priveau
ordin religios trimis lui de ]mp[ratul, sau de patriarhul |arigradului, aug[sit inelul lui cu antic[ veche =i alte odoare, pe care le-au depus iar[=itot ]n acea racl[; dar afl`nd fanariotul domn de atuncea, b[tr`nul Mavro-cordat4, de aceast[ scump[ comoar[ a rom`nilor, nu se =tie, din l[comiesau din zalozia trecutei glorii a Moldovei, au trimis zapciii mitropolituluiIacov ca s[ dezgroape =i s[-i deie odoarele aflate ]n racla marelui +tefan,pe care le-au =i poprit pentru sine. Oare acele nepre\uite simboluri alestimei glorioasei de lume domnii a lui +tefan, c`t ar ]mpodobi ast[zimuzeul na\ional al nostru, =i de ce fal[ ar fi pentru noi s[ le ar[t[mstr[inilor ce vin ]n \ara noastr[, ca o dovad[ nemuritoare c[ =i moldove-nii subt +tefan au fost na\ie neat`rnat[ =i puternic[.
279
mi=c[rile du=manilor c`nd b`ntuia cetatea =i a garnizonu-lui ce o ap[ra; demn este de v[zut acest turn ca cea mai]ntreag[ =i veche ruin[ de c`te se pot g[si ]n Moldova; iardin sute de m`n[stiri =i biserici se mai v[d ]nc[ r[masevro =apte-opt, care afar[ de Mitropolia veche, unde sep[streaz[ moa=tele s`ntului Ioan cel Nou, de care voi vorbimai jos, =i acele ce sunt st[p`nite de armeni, celelaltebiserici cre=tine=ti se n[ruiesc, fiind s[race de venituri =ide poporeni ca s[ se poat[ \inea ]n bun[ stare. A=a sen[ruie=te =i m`n[stirea numit[ a Doamnei, a c[reia pere\istau ]nc[ ca =i c`nd ]n pizma veacurilor, dar eu am g[sitvitele mahalagiilor cre=tini ad[postindu-se ]ntr-]nsa destrapa\ul soarelui. De acole cu triste\e m-am ]ntors peuli\ele vechi =i p[r[site ale mahalalelor, ce erau odinioar[]n mijlocul ora=ului, =i abia am v[zut din dud[u unde =iunde c`te o lespede ]nc[ de pardoseal[; deci acest or[=elau fost odinioar[ politie faimoas[, cetate mare a tronuluiMoldovei =i leag[nul domniei moldovenilor, c[ci ]n el aufost cea ]nt`i domnie a lui Drago=, iar apoi Alexandru celBun, +tefan cel Mare, ]nv[\a\ii Movile=ti =i al\i domnivesti\i au ]nt[rit =i au ]mpodobit acest ora=; nici odinioa-r[ ]ns[ n-au str[lucit el ca ]n zilele lui Alexandru celBun, de a c[ruia binecuv`ntat[ via\[ voi spune ceva.
Acest Numa5 al moldovenilor, Alexandru cel Bun, nu-mit pentru bl`nde\ile lui, cu a sa ad`nc[ ]n\elepciune auf[cut minunate or`nduiele ]n \ar[, au alc[tuit legile civilepentru un popor aprig, precum era atuncea moldovenii,ce nu =tiau alt[ lege dec`t sabia =i alt[ fapt[ bun[ dec`tb[rb[\ia, au ]ntemeiat ]n Suceava =coal[ juridic[, dup[proba acei din |arigrad, ]ntru care adu=ii ]nv[\a\i de acolot`lcuiau tinerilor moldoveni legile lui Iustinian =i alte]nv[\[turi, precum =i alt[ =coal[ greco-latin[-slavoneasc[,
280
pentru clirosul bisericesc, ]ntru care mitropolitul Teoc-tist6 ]nsu=i, t`lcuia dogmele biserice=ti. Dar[ Alexandrucel Bun au f[cut ]nc[ mai mult dec`t acestea, c[ci ]nzilele lui au deprins pe judec[tori, dup[ pilda sa, a ]mpli-ni =i a p[zi legile ]n toat[ puterea cuv`ntului; el aveadarul de a str[bate cu mintea sa =i de a ]n\elege ce este defolos popului s[u pentru timpurile viitoare, el avea uncaracter a=a de dulce, c[ ]ndupleca =i tr[gea c[tre sine pefie=tecare, =i totodat[ pedepsea pe cei vinova\i, dar maiadeseori se ]ndura de d`n=ii, =i pentru aceasta populul l-aunumit cel Bun. A=adar, ]n zilele lui abuzurile =i cruzimileboierilor au ]ncetat, lenea =i tr`nd[via s-au respins, =inime nu au avut ca d`nsul acel talent s[ ispr[veasc[ luc-ruri mari cu pu\ine mijloace, =i lucruri grele cu at`tachibzuial[ =i nimereal[.
Alexandru nu se ]ngrijea de nici un pericol, de nici ocurs[ ce-i ]ntindea curtenii lui =i boierii, care nu puteauca mai-nainte s[ ]mpileze =i s[ j[cuiasc[; ]ns[ unei asemeneasoarte ca a lui au fost supu=i to\i oamenii mari =i legiuitoriai popoarelor; din contra, acest domn pe nemul\umi\i ]ichema =i ]i \inea l`ng[ sine, ca =i c`nd se mul\umea s[petreac[ cu d`n=ii, =i, ]n pu\in[ vreme, aceste fiare se]mbl`nzeau, se ]mbun[t[\eau sub m`na lui =i se f[ceaucei mai demni dreg[tori; ]ntr-un cuv`nt, acest domn bun=i ]n\elept, statornicind legile =i politicirea ]n \ar[, sigu-rat-au averea \[ranului, sigurat-au simbria o=teanului,regulat-au dreg[toriile, ]navu\it-au visteriile, ]ntemeiat-au hotarele \[rii, =i faima lui s-au dus p`n[ departe, ]nc`t]mp[ratul R[s[ritului Andronic Paleologul, la 1439, cumare pomp[ au trimis aliatului s[u domnului Moldovei,Alexandru cel Bun, coroan[ =i hlamid[ cr[iasc[.
Dac[ domnii de mai-nainte =i acei din urma lui s-au
281
renumit cu biruin\e crunte =i s`ngeroase, acesta ]ns[ cubl`nda =i ]n\eleapta sa c`rmuire i-au cov`r=it pe aceia,c[ci el nu numai au ]mbl`nzit s[lbaticul zimbru al Moldo-vei, dar ]nc[ deasupra ascu\itelor lui coarne, cu care nu-mai a str[punge =tia, au pus coroana cr[iasc[, =i de atunceatitlul slovenesc de voievod, ce va s[ zic[ pov[\uitor deo=ti, s-au pref[cut ]n princip ]ncoronat, c[ci f[r’ de aceastace ar fi ]nsemnat faptele glorioase =i izb`nzile eroilor dac[nu ar fi fost ]ncoronate de m[rire! +i ce rang ar fi \inutast[zi Moldova ]n starea politic[ f[r’ de stim[ cr[iasc[,c[p[tat[ de Alexandru cel Bun, sau mai bine zice de Alex-andru cel Mare al Moldovei*. A=adar, precum am zis, la1439 ministrul ]mp[ratului R[s[ritului au intrat ]n ora=ulSuceava, ]ntov[r[=it de mul\i curteni, de mul\i cavaleri,de mul\i boieri, de multe slugi, comi=i =i paici, aduc`nd
* Demn este Alexandru de l[udat ]n ceea ce prive=te administra\ia luilegislativ[ =i politic[, dar el ]mpreun[ cu mitropolitul Teoctist, bulgarfanatic, dup[ consiliul de la Floren\a, ]n anul 1425, ca s[ dezbine perom`ni de legea papista=ilor, cum se numea pe atuncea, sub blestem, au]nduplecat pe Alexandru s[ st`rpeasc[ =i s[ desfiin\eze tot ce era scris =itip[rit cu litere latine, precum documente private =i c[r\i de ]nv[\[minte=i de religie, =i spre a feri pe rom`ni de dogmele schismaticilor catolici auintrodus ]n biserici =i ]n =coli rom`ne=ti litere =i c[r\i slavone=ti (chiri-liene), dar cu aceast[ urmare a sa ne-au desp[r\it =i de studiile Europei;=i de atuncea Rom`nia au c[zut ]n cel mai ad`nc barbarism, c[ci ]n limbaslavon[, afar[ de c[r\i biserice=ti =i scrisoare s`rbeasc[, alte c[r\i de a]nv[\a\ilor Europei scrise pe atuncea latine=te =i italiene=te nu se g[seau,nici cuteza nime s[ le p[streze ]n Rom`nia, ferindu-se de erez, iar maimult de blestemul arhieresc. Mai t`rziu au ]nceput a se ivi ]n \ar[ ]nv[\[turaelino-greceasc[, =i mai apoi ]nc[ au ]nceput boierii acei mari a trimite pefiii lor ]n |ara Le=easc[ s[ ]nve\e latine=te, cu mare dezgust a popilor,p`n[ c`nd elinistul domnul Duca7, Vasile Alvanitu8, =i al\i domni ]nurma lor au restaurat =coli la Hotin, la Suceava, la Bac[u, la Cotnari =i ]nIa=i =i au adus profesori greci =i italieni, dar neciviliza\ii rom`ni tot ]nc[se fereau de ]nv[\[mintele schismaticilor latino-italieni, iar mai mult se]nfrico=eau de blestemul arhieresc al mitropolitului Teoctist Bulgarul.
282
prin\ului Moldovei coroan[ =i mantie cr[iasc[; el au fostprimit cu mare pomp[ de princip, de boierii \[rii, de o=ti=i de popor; ]naintea acestui sol al ]mp[ratului cre=tin,mitropolitul cu tot clirosul, ]n r[sunetul clopotelor a tu-turor bisericilor, au ie=it cu icoane =i cu prapure, c`nt`ndirmosul =tiut: “M`ntuie=te, Doamne, poporul t[u” =i cele-lalte pentru ]mp[ratul cre=tinilor. Deci la aceast[ serbare]ncuviin\at[ dup[ s[v`r=irea ceremoniei biserice=ti eu credc[ benchetele =i zefcurile s-au ]nceput ]n cur\ile domne=ti=i c[, dup[ datina p[m`ntului, nu au contenit dec`t dup[trei zile =i trei nop\i; iar afar[ cavalerii greci se h[r[\eacu cavalerii rom`ni la arme, la c[l[rie =i la tr`nt[, s[lt[rilede bucurie =i de veselie se vedeau pe toate uli\ele ora=ului,pivni\ele =i j`tni\ele domne=ti se deschiseser[, boii =i berbe-cii se frigeau ]n toate ungherele, pentru mesele poporului,=i cete de l[utari la toate r[sp`ntenele c`nt`nd, veselea pepopulul ce ura cu r[cnete ]ncoronarea domnului cel Bun.
Dar, oare, printre benchetele =i zefcurile aceste =i pec`nd cupele cu vinul cel mai ales al Tocaiului treceaurepede ]n m`inile oaspe\ilor, solul ]mp[r[tesc cu prin\ul\[rii c`te trebi mari =i c`te tractaturi s[v`r=ea ]n tain[;pentru c[ ]n acele ore ]ncoronarea domnului uimise to\icraii megie=i cu Moldova, =i to\i sta cu ochii \inti\i asup-ra cet[\ii Suceava, pe a c[reia turnuri f`lf`ia cu m`ndriesteagurile =i prapurile domne=ti, str[lucind pe d`nselecoroana ]mp[r[teasc[ ]ntre coarnele zimbrului. A=adar,aceasta au fost cetatea sau ora=ul Suceava, pe a c[reiauli\e odinioar[ r[suna tr`mbi\a biruin\ei, pe a c[reia par-doseal[ sc[p[rau potcoavele de argint ale cailor domne=ti=i tronc[neau s[biile =i pintenii bravilor, iar acum, ]nn[ruiturile ei ce mai stau, se ad[poste=te liliacul =i cucu-veica, =i pe l`ng[ d`nsa acum secer[torul snope=te gr`ul
283
=i orzul, sau se aude talanca turmelor ce pasc pe l`ng[cetate. Ah! eu am v[zut pe un p[stor rom`n =ez`nd pecol\ul turnului cet[\uiei ruinate, ce h[ulea t`nguios dinfluierul s[u, pe acel turn unde nu o dat[ poate buciuma=uldomnesc invita pe rom`ni s[ apere bine cetatea =i poatetocmai acest p[stor era str[nepotul buciuma=ului vechi.
A= fi vrut s[ mai scriu ceva pentru morm`nturile dom-nilor, ce zic c[ ar fi prin unele m`n[stiri, dup[ ni=te les-pezi mari, ce se g[sesc ]nc[, dar literele s[pate pe d`nseles-au =ters =i s-au ros, ]nc`t nimic n-am putut citi; darcontenesc nara\ia mea zic`nd:
Nu-ntreb de domne=ti morm`nturi unde au trebuit s[ fie,
Dac[ cetatea Suceava unde au fost nu se =tie.
Ce ]nsemneaz[ ]ns[ cetatea Moldovei sau ora=ul scau-nul[ui] domnesc Suceava, dac[ puternica cetate a Romei,mitropolia scaunul[ui] ]mp[ra\ilor lumii, au c[zut, =i toate]ntr-]nsa zidiri =i locuri =i-au pref[cut =i fa\a =i numele,c[ci ast[zi femeile romane ]=i usuc[ pe coloanele templu-lui lui Jupiter9, purt[tor de fulgere, udele lor p`nzeturi;monahiile sf`ntului Bruno ]=i s[v`r=esc ]n pace cre=ti-ne=tele rug[ciuni ]n feredeele lui Diocle\ian10, muncitorulcre=tinilor; pescarii v`nd pe=te sub pridvoarele de mar-mur[ ale Octaviei, sora ]mp[ratului August11, juc[u=ii dep[pu=i s-au a=ezat ]n marele monument unde s-au ]nmor-m`ntat August Cezarul. }n templul lui Tulius12, ce aufost al VI-lea crai al Romei, pe care el ]l zidise Fortuniib[rb[\iei, ast[zi se serbeaz[ hramul Maicei Domnului; =inumai turmele caprelor mi=c[ ast[zi \[r`na de subt Arculsau Poarta de triumf a lui Titus13, pe sub care treceauodinioar[ biruitoarele legioane ]ntorc`ndu-se din Iudeia.
Craii, consulii, ]mp[ra\ii, eroii au trecut ca ni=te um-
284
bre. +i ce au r[mas ast[zi ]n Roma din toate templele,statuile, palaturile, pridvoarele, coloanele ce ]mpodobeauaceast[ cetate, timpul toate le-au ]nvechit =i le-au n[ruit,=i turmele zbiar[ ]n pia\a numit[ Forum, unde popululRomei se aduna de hot[ra soartele ]mp[r[\iilor lor. Deciviind pe aceste locuri c[l[torul de ast[zi cu istoria Romei]n m`n[, vede n[ruiturile podului, pe care Hora\ie Coclessta odinioar[, vede c`mpul taberei lui Cincinatus14, afar[de poarta ce se numea a popului Romei, care ie=ind lac`mp din pricina ]mpil[rii patricilor (adic[ a nobililor),sta =i zicea: “Orice \ar[ unde vom putea tr[i liberi, va fipatria noastr[“. A=adar[, ]n Roma =i afar[ de zidurile ei,toate vorbesc de virtutea cet[\enilor ei, toate ne spun de]nt`mpl[rile mari ale istoriei ei; iat[ Capitolul pe caregalii vechi (francezii) au ]nfipt pestri\ele lor steaguri. Iat[gr[dinile cruntului Neron15, despre care m[ ]ntorc cugroaz[; iat[ morm`ntul eroului =i bunului patriot Scipi-on16, c[ruia m[ ]nchin cu umilin\[, iat[ podul lui Milvius,risipit, pe care au trecut solii vitejilor alobroghi (tot gali),pe c`nd Roma, ]ngrozit[ de Catilina17, au fost sc[pat[ deCiceron18. Iat[ Forul ]n care au murit libertatea Romei,sub geniul Cezarului, dar iat[ =i frumoasa statuie a luiPompei19, la picioarele c[ruia au murit =i Cezarul ]njun-ghiat de Brutus20.
A=adar, te urez cu respect, cetate veche =i sacr[, undeaducerea aminte de trecuta glorie =i frumuse\e p[trundinima rom`nului =i o umple de nobile sentimente, c[ci =iei odinioar[ s-au numit cet[\enii Romei; cu toate acestea,c`nd vede cineva printre risipitele zidiri ale ]mp[ra\ilorRomei cocioabele p[storilor, se uime=te de nestatornicia=i de de=ert[ciunea lumii, ]n care timpurile deopotriv[d[r`m[ palatul ]mp[ratului =i bordeiul s[racului...
285
CUM ERA EDUCA|IA NOBILILOR ROM~NI,}N SECOLUL TRECUT,
C~ND DOMNEAU FANARIO|II }N |AR{*
Convorbire ]ntre o neneac[, adic[ mam[ cucoan[,cu fiul s[u cucona= alintat, =i dasc[lul grec, om onest.
CUCOANA: Dumneata, loghiotate, tocmindu-te dasc[lla noi, vrei acum s[ examinuie=ti pe fiul meu, ce au ]nv[\atp`n[ acum la =coala domneasc[, =i s[ socotim ce trebuies[-l mai ]nv[\[m ca s[ fie des[v`r=it procopsit ca un cuco-na= cilibiu, iar nu ca acei ce ]nva\[ c`t tr[iesc ca s[ fiedasc[li; ]ns[ te rog ]ntr-un an s[ te sile=ti ca doar vasf`r=i cartea, c[ci de la anul g`ndesc s[-l ]nsor.
DASC{LUL: Chiria-mu1, fiul dumitale este de dou[zecide ani, precum aud, =i mintea omului la aceast[ v`rst[este zburdatic[, apoi nu cred c[ ]ntr-un an va ]nv[\a maimult dec`t =tie ast[zi, deci mai bine s[-l ]nsori dec`t s[-lmai ]nve\i. Cu toate aceste, s[-l chem[m, ca s[ vedem ceau ]nv[\at.
* Eu scriu aceast[ satir[ dup[ idiomul linguei romano-slavon[, ce sevorbea ]n secolii trecu\i =i dup[ moralul boierilor acelor timpuri, corci\icu greci, ]n care barbarism c[zuse rom`nii, desfiin\`ndu-se de fanario\iigreci =colile na\ionale din Ia=i, din Suceava, din Hotin, din Cotnar, dinBac[u, a=ezate de c[tre domnii vechi: Alexandru cel Bun, ]n\elep\iiMovile=ti, elinistul Duca, Iacob Despotul, Vasile Alvanitul, Cantimire=tii=i al\ii, ]n a c[rora fericite zile ]nflorea lingua rom`n[; aceast[ diplomat-ic[ au urmat grecii ca s[ amor\easc[ patriotismul rom`nilor de care ei setemeau, =i ca s[ ]n[du=e istoria lor, f[r’ de care nu este patrie, =i s[introduc[ ]n =coale lingua greceasc[ cu dasc[lii lor (c[ci lingua greceasc[trebuia fanario\ilor, iar nu rom`neasc[); deci cu acest mod moldoveniir[maser[ nici greci, nici moldoveni, p`n’ s-au ]ntemeiat iar[=i =colilena\ionale de la 1830, de c`nd vedem prop[=ind ]nv[\[turile ]n linguarom`n[, dezvelindu-se istoria na\iei =i ]nviind patriotismul.
CUPRINS
286
CUCOANA (c[tre fata din cas[): Fat[, mergi de cheam[pe cucona=ul aicea. (C[tre dasc[l.) Nu =tii, loghiotate, ceagerime =i ce \inere de minte are copilul. El de mititel]ndr[gise cartea, dar, fiind ginga=, nu-l prea sileam s[mearg[ la =coal[, c[ci ]ndat[ ]l lovea durerea de cap, decare =i acum p[time=te dac[ cite=te m[car jum[tate deor[. Cu toate acelea, c`nd era de zece ani, =tia pe de rostcimilituri, p[c[lituri =i mul\ime de fabule, de m[ amuzanop\i ]ntregi, iar acum ]i ]n stare s[-\i c`nte toate c`nteceleora=ului cu stihurile lor.
SLUJNICA: Cucoan[, am fost la cucona=ul, =i ciocoiuldumisale nu m-au l[sat s[ ]ntru ]n odaie, spuindu-mi c[este ad`ncit ]n citanie...
CUCOANA: Mititelul, iar are s[-l loveasc[ durerea decap. (C[tre servitoare.) Cu toate acestea, du-te de-l cheam[=i ]i spune c[-l rog s[ vie la neneaca =i s[ mai lase cititul.(C[tre dasc[l.) Dac[ cite=te mult sara, ]l dor ochii, pentruaceea ]l sf[tuiesc s[ se duc[ serile la preumblare pe uli\amare m[car c[ =i dac[ se duce mul\umirea lui este s[ deatot ce are pe l`ng[ sine la s[raci =i mai ales la bietelev[duve, ]nc`t deosebit de 100 galbeni leafa lui pe an, de lab[bacul s[u, =i afar[ de aceea ce-i mai dau eu, apoi alalt[ieriau venit acas[ f[r’ de =al, cu care era ]ncins, =i f[r’ deorologhiu, =i numai ]n antereu, spuindu-mi c[ le-au datde poman[ unei b[tr`ne bolnave ce are dou[ nepo\ele. }\ispui drept, dasc[le, nu spre laud[, c[ la comp[timire pen-tru s[raci foarte bine ]mi sam[n[ mie.
SLUJNICA: Cucona=ul cu mare sup[rare au deschisu=a =i au zis c[ va veni, dar m-au suduit =i m-au chi=cat...
CUCONA+UL (intr[ ]n cas[ cu un ochi legat =i ]ntrea-b[): Ce porunce=te nenecu\a?
CUCOANA: Ah! psihi mu!2 ce ai la ochi? au doar[ demult[ citanie \i s-au tulburat ochiul?
287
CUCONA+UL: A=a se vede, nenecu\[; ast[-noapte amcitit mai p`n-]n ziu[. (Zic`nd aceste, ]i cad din br`u c`te-va c[r\i de joc, pe care, plec`ndu-se s[ le ieie, ]i cad maimulte.)
CUCOANA: Dar ce c[r\i sunt acele =i de ce le por\i ]ns`n?
CUCONA+UL: Pentru pasians le-am cump[rat, =i leluasem cu mine ca s[ le duc la un amic ce =tie feluri depasiansuri... (Tocmai atunci intr[ ]n cas[ un italian trac-tirgiu =i cu un arn[ut de la agie, zic`nd c[tre cucoan[:)
ARN{UTUL: Cucoan[! Domnul ag[ m-au trimis s[ v[spui c[ acest cucona= al domniilor voastre, ]ntov[r[=indu-se cu al\i tineri de treapta lui, ]n toate nop\ile tulbur[ora=ul, primbl`ndu-se pe uli\e cu l[utari, f[c`nd zeiefe-turi pe la locuri ru=inate, juc`ndu-se ]n c[r\i pe la trac-tiruri p`n[ ]n ziu[ =i p`n[ ce pr[p[de=te tot ce are del`ng[ sine, iar mai ales ast[-noapte =i-au dat ]n biliard=alul, orologhiul =i straiele, r[m`ind numai ]n c[me=[; =itocmai atuncea viind =i tractirgiul, acesta i-au cerut s[-ipl[teasc[ cele ce b[use =i m`ncase, iar cilibiul dumitale,]n loc de bani, i-au fr`nt de cap un achiu, de care ]nt`mplarefemeia tractirgiului, sup[r`ndu-se, =i-au adunat o=tile sale:patru argate =i dou[ buc[t[ri\e bine ]narmate cu polonice,cociorve, pomotu=e =i alte unelte gospod[re=ti, =i cu aces-te n[p[dind pe cilibiul, deosebit de lucruri nu prea mirosi-toare ce i-au aruncat ]n obraz, l-au petrecut cu aceast[ceremonie p`n’ la curtea dumitale; iar acolea cilibiul,sume\indu-se, apucase la sc[rm[nat pe tractiri\[; norocde buc[t[ri\[ c[ i-au st`mp[rat m`nia lovindu-l cu polo-nicul peste ochi, iar celelalte femei cu celelalte unelte l-austr`mtorit at`ta, ]nc`t dumnealui, cu mare sprinteneal[,ca un pelivan, au s[rit peste poart[ ]n ograd[ la dumnea-
288
ta, dar biruitoarele argate au c`=tigat c`mpul r[zbelului.Acum onestul tractirgiu ]=i cere onorul femeii =i platadatoriilor de la cilibiul dumitale...
CUCOANA: Eu nu cred minciuni de a tale, curcanule,pentru copilul meu, c[ci el mi-au spus de ]nt`mplareaochiului s[u, asemenea de =al =i orologhiu; iar acel ce auf[cut aceste pozne trebuie s[ fie alt berbant, =i ie=i\i afar[cu bini=orul dac[ nu vre\i s[ pui \iganii s[ v[ ]ntere-asc[...
TRACTIRGIUL: Per dio santo3, eu m[ duc s[ dau jalb[la vod[, =i cilibiul dumitale, de se va ]nt`lni cu mine un-deva, ]mi va pl[ti pun=urile =i vina\urile ce mi-au b[ut,ori ]i voi scoate =i cel[lalt ochi. (Se duc.)
CUCONA+UL (f[c`ndu-se c[ pl`nge): Toate aceste suntminciuni, nenecu\[; =i se vede c[ acest blestemat de trac-tirgiu prepune c[ a= fi fost eu, dar el, =on\ul, spune min-ciuni, c[ci eu pe crucea mea m[ gur c[ ast[-noapte c`ndciteam am auzit mare calabal`c pe la poarta noastr[, =inu =tiu ce au fost pricina!
CUCOANA: Nu-i nimic[, dr[gu\[, nu te sup[ra, c[ euvoi vorbi cu aga v[rul Iacovachi, =i-\i voi cere cinstea dela =arlatanul de tractirgiu pentru n[pasta ce-\i face...
CUCONA+UL: Dar mata s[-i spui c[ pe tractirgiu ]lcheam[ Marcu de pe uli\a mare din dreptul caselor Pa=-canului...
CUCOANA: De unde ]l =tii, dac[ zici c[ n-ai fost ast[-noapte la d`nsul?...
CUCONA+UL: Cum s[ nu-l =tiu, dac[ mata totdeaunam[ iei la primblare cu butca sara pe lun[ =i stai dinainteatractirului de m`nc[m ]nghe\at[...
CUCOANA: Nu-i nimic[, nu-i nimic[, psihi mu, eu toatele voi pune la cale =i voi vorbi cu dobitocul de ag[, iar
289
acum s[ vorbim cu dasc[lul ce \i-am tocmit ast[zi. (C[tredasc[l.) Te rog f[-i pu\in[ cercare, ca s[ =tim ce n-au]nv[\at ]nc[.
DASC{LUL (c[tre cucona=): Dumneata de opt ani, dec`nd te afli la =coala domneasc[, trebuie s[ fi ]nv[\at ]nlimba greceasc[ mai tot cursul celor ]nt`i ]nv[\[turi cetrebuiesc neap[rat unui t`n[r evghenis, precum gramatica,catehismul religiei, istoria lumii, aritmetica =i geografia,=i =tiind aceste, apoi vom merge mai nainte.
CUCONA+UL: Ce ai s[-\i ba\i capul, loghiotate, s[ m[mai ]nve\i, c`nd eu =tiu tot =i sunt cel ]nt`i ]ntre to\i=colerii? }ntreab[ dasc[lii de la =coala domneasc[ s[-\ispuie c[ eu am ]nv[\at toate cele, schimb`ndu-mi tabla denu la trei zile, dar la s[pt[m`na negre=it, iar acum, devro cinci luni, ]nv[\ o engomie greceasc[ s[ o spui b[bac[ila Cr[ciun.
DASC{LUL: Eu pe dasc[li nu vreau s[-i ]ntreb ce ai]nv[\at, ce pe dumneata a= vrea s[ te ]ntreb c`te ceva...
CUCONA+UL: }ntreab[ c`t ]\i place.DASC{LUL: Spune-mi, dac[ ai ]nv[\at catihismul, ce
lege este a dumitale, c[ruia te ]nchini, =i ce Dumnezeusl[ve=ti?
CUCONA+UL: Eu sunt de legea moldoveneasc[, ca =ito\i oamenii din lume.
DASC{LUL: Legi =i popule ]n lume sunt multe feluri,iar Dumnezeul cel adev[rat este unul, c[ruia ne ]nchin[mnoi, cre=tinii.
CUCONA+UL: Ba s[ m[ ier\i, dasc[le, dumnezei sunttrei: Tatul, Fiul =i Duhul Sf`nt.
DASC{LUL: Aceste trei fe\e sunt una =i de o fiin\[, =ise cheam[ Treime.
CUCONA+UL: Apoi cum se poate s[ fie =i trei, =i unul?
290
DASC{LUL: Precum se pot multe lucruri materialice,dar mai ales Dumnezeirea, ce toate le poate. De pild[,c[r[mida ]i alc[tuit[ din ap[, lut =i foc; ai ]n\eles acum c[din aceste trei lucruri se alc[tuie=te c[r[mida?*.
CUCONA+UL: Cum s[ nu ]n\eleg!DASC{LUL: A=adar, spune-mi acum: din c`te fe\e se
alc[tuie=te Troi\a?CUCONA+UL: Din ap[, lut =i foc. (C[tre neneac[-sa.)
Nu am r[spuns bine, precum m-au ]ntrebat acest loghios?C[ci dasc[lii de la =coala domneasc[ niciodat[ nu mi-auspus c[ Treimea este ca =i c[r[mida; a=a-i, nenecu\[, c[]nv[\ mai degrab[ de la dasc[lul acesta?
DASC{LUL (z`mbindu-se, zice): C`t pentru ale legii,am ]n\eles =i eu c`t ai ]nv[\at. A= vrea acum s[-mi spuidin istoria lumii; =tii dumneata, cilibi, cum l-au chematpe cel ]nt`i om, =i cine l-au zidit pe d`nsul, =i cum auchemat pe fiii lui?
CUCONA+UL: Mi se pare c[ Adam. (C[tre neneacasa.) Mata mi-ai cump[rat de la ungurii ce umbl[ cu torba]n spate ni=te cadre, pe care este zugr[vit Adam ]ntr-olivad[ m`nc`nd mere domne=ti cu femeia sa Eva.
DASC{LUL: Dar ace=ti ]nt`i oameni unde tr[iau atun-cea, =i cine i-au zidit?
CUCONA+UL: Eu cred c[ ]n Moldova, dar la ce mo=ieanume nu pot =ti; asemenea, nu =tiu cum au chemat pep[rin\ii lor.
DASC{LUL: Pentru Dumnezeu, ce spui, berbantule!Adam au fost zidit de ]nsu=i creatorul, =i Eva au fostscoas[ din coastele lui, l[ca=ul lor au fost raiul, ce se
* St. Spiridon au dovedit atei=tilor cu aceast[ pild[ fiin\a Treimei laSoborul de la Sardica, unde se disputa acest simbol.
291
numea Eden, care nu este ]n Moldova, dar gust`nd dinpomul cuno=tin\ii i-au izgonit domnul din rai =i i-aublestemat d`ndu-le p[m`ntul spre locuin\[, dup[ care eiau n[scut pe Cain =i pe Avel, din care semin\ie ne tragemnoi. Deci ai ]n\eles acum istoria str[mo=ilor no=tri?
CUCONA+UL: Am ]n\eles, loghiotate, dar nu pot ]n-\elege dac[ au zidit Dumnezeu pe Adam, apoi cum de auscos o coast[ dintr-]nsul, din care au zidit pe Eva? DoarDumnezeu n-au putut s[ zideasc[ =i pe Eva f[r’ de coastalui Adam? Sau poate =i mata, neneac[, ai ie=it din coaste-le b[bac[i? (R`z`nd.)
CUCOANA: Ba nu, dr[gu\[, c[ Dumnezeu au f[cutaceast[ minune cu Eva numai; apoi Eva au f[cut pe Cain=i Avel, precum maica mea m-au f[cut pe mine, =i dinace=tia s-au ]nmul\it oamenii pe p[m`nt.
CUCONA+UL: Apoi cum s-au ]nmul\it dac[ Avel =iCain nu erau ]nsura\i, doar Dumnezeu de le-au f[cut fe-mei tot din coastele bietului Adam, l[s`ndu-l f[r[ coaste...
DASC{LUL: Minciuni spui, cilibi, c[ci Eva, m[car c[nu au mai avut copii de care Biblia nu ne spune, dar dup[Talmudul jidovilor, ea au n[scut =apte fiice, ce s-au ]nso\itdup[ legea veche cu fra\ii lor... A=adar, acum ai ]n\eles?
CUCONA+UL: Ba tot nu.DASC{LUL: Cum nu? Dac[ Adam =i Eva au fost
p[rin\ii lui Cain =i Avel, precum dumneata =i fratele dumi-tale sunte\i ai b[bac[i =i ai neneac[i, apoi Avel =i Cain aicui au trebuit s[ fie?
CUCONA+UL: Negre=it ai b[bac[i =i ai neneac[i, c[ci]mi aduc aminte c[ neneaca au mai avut doi copii, pePavel =i C[lin, ce sam[n[ la nume cu Avel =i Cain, =i cariiau murit de mult...
DASC{LUL (r`z`nd cu hohot =i zic`nd ]n sine: ti cater-
292
garis4, ce sp`nzurat): Deci s[ l[s[m =i istoria lui Adam.Spune, m[ rog, de cele patru regule ale aritmeticii, c[cide gramatic[ nu m[ ]ndoiesc c[ o =tii.
CUCONA+UL: }\i spui drept c[ nu =tiu nici o regul[, =inici am voit s[-mi bat capul s[ le ]nv[\ degeaba, c`ndgalbenul este =tiut c`t umbl[ =i c`te parale este leul; iarde am vreo socoteal[ cu cineva, pui pe ciocoi de socote=te,=i eu pl[tesc, =i pace; iar a num[ra =tiu =i p`n’ la o sut[,=i p`n’ la dou[ sute, =i p`n’ la mii de mii.
DASC{LUL: Dac[ aritmetica nu ai ]nv[\at, apoi credc[ geografia nici at`ta.
CUCONA+UL: Dar ce dihanie este aceea geografie?DASC{LUL: Nu =tiu cum s[-\i spun moldovene=te.
Geografia este de a =ti ce este p[m`ntul, ]n c`te ]mp[r[\iisau domnii se ]mparte, ce ora=e sunt mai mari, ce r`uri,ce m[ri.
CUCONA+UL: St[’, dasc[le, s[-\i spun, c[ci eu de miti-tel =tiu ce zici dumneata s[ mai ]nv[\; bun[oar[, c`nd amfost la m[n[stiri cu neneaca de ne-am primblat, am fostla Boto=ani, la Roman, la Bac[u, trec`nd peste Bahlui,J[jia, Siret =i...
DASC{LUL: Bine, dar dumneata ai v[zut numai Moldo-va, ]ns[ pe p[m`nt sunt =i alte \[ri =i t`rguri, m[car c[ =iMoldova are deosebit[ istorie =i guvern.
CUCONA+UL: +i eu am auzit c[ sunt alte \[ri, precumnem\easc[, ungureasc[, le=easc[, turceasc[, dar nu amfost pe acolo, c[ cine umbl[ degeaba dac[ nu are treab[ deunde r[sare soarele =i p`n[ unde apune, destul c[ =tiu demititel c[ soarele din Moldova r[sare =i ]n Moldova apune.+i apoi te rog s[-mi spui, loghiotate, care evghenis camine mai ]nva\[ istoria Moldovei de c`nd avem domni de|arigrad, unde se termin[ lumea noastr[, =i c`nd istoria
293
Moldovei se ]ncheie ]n dou[ legi, ]nt`i c[ m[ria sa vod[este st[p`nul, norodul — oile, iar noi, boierii, ciobanii;apoi m[ria sa pe cine voie=te din boieri, bate la talpe sau]i taie capul =i noi, boierii, dup[ pilda m[riei sale j[cuim=i batem norodul; =i al doilea, care este din boieri maimare =i mai avut, acela este tare =i are voie s[ fac[ cevrea prin jude\e, mai ales fiind vornic mare, adic[ hotar-nic de divan, c[ci el poate s[ r[scroiasc[ mo=iile de pe lar[ze=i, mai ales c`nd acele mo=ii sunt ]ntr-un hotar cu aleboierilor, =i pace bun[. Apoi nu-i mai bine s[ fiu =i euboier mare =i s[ fac ce-mi place ]n \ar[, dec`t filosof cadumneata, care nu ai nimic[? A=a este, nenecu\[, c[ l-amp[c[lit bine pe acest loghios?
DASC{LUL: Cucoan[, fiul dumitale at`ta =tie ast[zic`t =tia c`nd l-ai adus de la \ar[ s[-l dai la =coala dom-neasc[, deci ar trebui s[ ]nceap[ de la alfa, vita, dar el ]ide 20 ani...
CUCOANA: T`lharii de dasc[li sunt vinova\i, iar el,mititelul, nu-i vinovat.
DASC{LUL: Oricum s[ fie, ]ns[ el =tie mai pu\in dec`tnimica =i el vorbe=te ce au auzit pe al\ii, ca papagalii, darnici de o ]nv[\[tur[ elementar[ nu are =tiin\[.
CUCONA+UL: Ba s[ m[ ier\i, dasc[le, eu nu suntpas[re, =i vorbesc mai bine dec`t o pas[re.
DASC{LUL: Dac[ nu e=ti pas[re, apoi e=ti un gaida-ros (m[gar).
CUCOANA: Eu am tr[it, dasc[le, ]n lume printre oa-meni mari, unde alt[ limb[ nu se vorbea dec`t numaigrece=te, iar de gramatic[ nu-mi aduc aminte s[ mai ]ntrebecineva, destul este s[ ]n\eleag[ grece=te =i s[ r[spund[,iar moldovene=te nu trebuie s[ ]nve\e, c[ doar nu are s[se fac[ pop[ sau logof[t, c[ci el c`nd va fi boier de divan
294
are numai s[ isc[leasc[ ]n c[r\ile de judecat[, scrise gatade diecii divanului...
DASC{LUL: Aceasta nu-i destul, c[ci un evghenis secuvine s[ aib[ =i ]nv[\[tur[ scolastic[.
CUCOANA: Eu v[d c[ nu m[ ]n\elegi, c[ci copilul meunu vreau s[ fie filosof, aceasta poate s[-l strice; adu-\iaminte c[ el este avut, este rudenie cu protipendada (cei]nt`i cinci arhonzi ai guvernului \[rii), apoi, ca s[ se ]nal\e,nu-i trebuie procopseal[ mult[, ce ]ngreuie capul =i ]l]mpiedic[ s[ mearg[ ]nainte, deci te rog ]nva\[-l at`ta]nc`t s[ samene cu ceilal\i tineri de teapa lui, =i anume,s[ fie =[galnic la vorb[, adic[ matalnic, =i s[ =tie c`nd =icui s[ fac[ politic[, =i s[ =tie c`nd s[ tac[ ca s[ fie nostim,]n sf`r=it, ]nv[\[tura lui s[ fie posp[iet[, ca s[ nu fie caun urs salbatic; ]n\elegi acum, loghiotate? Adic[ s[-l ]nve\ipe u=or, ]n scurt, pe deasupra, c`te pu\in de toate, f[r’ deb[taie de cap, =i, cum am zice, pentru ochii oamenilor,c[ci el dup[ neamul =i starea lui nu-i trebuie mai mult, =inici are vreme, mai ales c[ peste un an g`ndesc s[-l ]nsor...
CUCONA+UL: Vezi bine, ba s[ m[ =i boieresc!DASC{LUL: Chirie Eleison!5 Ti catergaris! D[-mi dar
voie, cheramo6, s[-\i spui c[ =i eu v[d c[ de a ]nv[\a cum-secade fiul dumitale au trecut vremea cea scump[, ]ns[ s[]ntrebuin\[m timpul c`t au mai r[mas spre a-i lumina c`tse va putea mintea =i de a-l deprinde cu ]nv[\[turile grece=tim[car cele mai trebuitoare, c[ci de patria lor moldoveniinu au a-=i bate capul, fiind curtea domneasc[ patria lor.
CUCOANA: Dumneata, dasc[le, m[ sco\i din r[bdarecu filosofiile dumitale; eu ]\i spun ]n scurt c[ dac[ fiulmeu ]i sl[bu=or de duh, apoi dumneata ]n zadar vrei s[-ideschizi mintea, iar c`t pentru boierii =i chiverniseala luiel nu are abar, c[ci eu l-oi ]nlesni la toate prin rudeniile
295
mele cele mari, =i ia sama, loghiotate, c[ dumneata cu]nv[\[tura dumitale tot dasc[l ai r[mas, dac[ nu ai avutmo=ie =i rudenii pe cei mari ai \[rii, sau m[car nu te-aiciocoit pe l`ng[ vrun boier mare f[c`ndu-te ciubucciu saucafegiu, =i crede-m[ c[ mai procopsit ai fi dec`t cum e=ti;iar ce se atinge de copilul meu, eu, dac[ l-oi ]nsura, ]i voipurta grij[ de toate, ca s[ nu-l ajung[ nici v`nt rece, =im[ voi sili s[ se fac[ vornic mare de divan...
CUCONA+UL (s[rut`nd m`na cucoanei): A=[-i, nene-cu\[, c[ mata mi-i cre=te =i copiii dac[ m[ voi ]nsura?
CUCOANA: A=teapt[, dr[gu\[, s[ vezi ]nt`i de-i aveacopii.
CUCONA+UL: Cum s[ nu am?! Ba ]nc[ m[ voi opintica s[ ]ntrec =i pe b[baca.
DASC{LUL (]n sine): Bre, bre, bre, ce mascarale deoameni!
CUCOANA (c[tre cucona=): Nu \i-i ru=ine, fleacule,s[ ]ntreci pe b[bac[-t[u?! (C[tre dasc[l.) A=adar, loghio-tate, f[ ce-i face cu d`nsul p`n’ la anul.
DASC{LUL: O, chera mu! Eu sunt om onest =i suntdator s[-\i spun c[ cu c`t cilibiul dumitale este avut =i desoi ]nalt, cu at`ta i-ar =edea mai bine s[ ]nve\e ceva maicu sistem[ dec`t zici dumneata, ca s[ nu samene cu un calr[u ]mpodobit cu rafturi scumpe, pe care ]ndat[ ce-l despo-dobesc r[m`ne o gloab[ nefolosnic[ =i ur`cioas[...
CUCONA+UL: Auzi, auzi, neneac[, beleaua aceast[ dedasc[l m[ face gloab[...
CUCOANA: Of, dasc[le, ce m[ superi cu palavrele dumi-tale? Eu ]\i spun ]nc[ o dat[ c[ el ]i avut =i de neam mare,apoi la noi, ]n Moldova, cine are aceste ]i cu minte, detreab[ =i procopsit...
DASC{LUL: Apoi eu nu am ce face ]n casa dumitale.
296
CUCOANA: Iaca, te-ai =i m`niet, dar te rog s[ nu nemai filonichisem, ce s[ vorbim cum se cuvine. Adu-\iaminte c[ dumneata te-ai f[g[duit s[ alc[tuie=ti un plancum s[ ]nve\i copilul; deci l-ai g[tit?
DASC{LUL: Eu ]l f[cusem precum =tiu, dar v[d dinvorbele dumitale c[ nu-\i va pl[cea; poronce=te dar ce ams[ fac, c[ci, precum ]n\eleg, dumneata nu vrei s[ dau]nv[\[tur[ sistematic[ ca un dasc[l, ce s[-i fiu numaipedagog, ca cilibiul dumitale s[ r[m`ie un magog (momi\[cu cap de c`ine).
CUCOANA: Fii dar dumneata pedagog sau magog, miepu\in ]mi pas[, numai ]nsemneaz[ ce ]\i voi spune.
DASC{LUL: Sunt gata, spune.CUCOANA: }n toate zilele, deosebit de s[rb[tori mici
=i mari =i de duminici, de la cinci p`n’ la =ase ore s[cite=ti cu d`nsul istoria =i geografia; ]ns[ s[ faci a=a ma-rafet, ca el, f[r’ de mult[ osteneal[, s[ =tie pe de rostc`teva ]nt`mpl[ri din Alexandria lui Machedon7, precumde c[pc`nii =i de furnicile cele mari c`t omul ce s-au b[tutcu d`nsul =i alte minun[\ii ce au mai f[cut Machedon;asemenea, de domnii cei vesti\i ai Moldovei, precum dePapur[-vod[, de Ciub[r-vod[ =i al\i viteji; precum de Crai-Nou, fiul Epii, poreclit Sf[r`m[-Piatr[, Str`mb[-Lemne,de care boierii =i cucoanele spun prin adun[ri pove=ti tarefrumoase; asemenea, s[ =tie cum se cheam[ ora=ele celemai mari ale \[rilor noastre, m[n[stirile =i sih[striile.
DASC{LUL: Alt[ ce mai porunce=ti?CUCOANA: O dat[ pe s[pt[m`n[ s[-l ]nve\i hambacul.DASC{LUL: Vrei s[ zici poate aritmetica?CUCOANA: Ba nu, eu vreau hambacul, c[ ]i mai u=or,
ca s[ =tie copilul numai c[ dou[ =i cu dou[ fac patru, =i s[=tie a-=i num[ra paralele c`nd va fi r`nduit de vistierie
297
prin \inuturi cu go=tin[, des[tin[ =i mai ales v[dr[ritulla Odobe=ti. Oh! la Odobe=ti, unde c`nt[ \iganii toat[ ziua,joac[ =i beau c[lc[torii, ba =i noi, boierii, c`nd ne ducempe la podgorii s[ petrecem; mai mult nu trebuie. Dar a=-teapt[ s[-\i spun, loghiotate, de ce ]nv[\[tur[ mai mareare copilul trebuin\[ ca s[ se poat[ schivernisi, adic[ s[poat[ c`=tiga parale mai cu lesnire, c[ci ]n \ara noastr[boierii, dac[ se fac vornici mari de divan, apoi se r`nduiescs[ m[soare mo=iile boierilor celor mai mici, mai ales alemojicilor de r[ze=i, c`nd se pl`ng c[ li s-au ]mpresuratmo=iile lor de boieri, =i acei vornici m[soar[ cu pr[jina =ilan\ugul locul de pricin[ =i-l d[ acelui ce le aduc maimul\i bani; iar de c`t[va vreme vornicii hotarnici au ]n-v[\at de la nem\i alt me=te=ug ca s[ nimereasc[ linia maidrept, =i =i-au cump[rat c`te o ochean[ pe trei craci, =ic[ut`nd printr-]nsa ]ncotro vreu, oamenii ]i socotesc foarteprocopsi\i, =i hot[r`tura lor acea cu ocheana are credit ladomnie mai mult dec`t hrisoavele vechi, c[ci ei, ca ni=tefermec[tori, pot preface fa\a p[m`ntului, f[c`nd din dealvale =i din podi= munte, =i pot s[ g[seasc[ sili=te de satemai veche dec`t potopul, =i pot s[ r[scroiasc[ hotarelefire=ti =i s[ fac[ cu mo=ie pe cel ce niciodat[ nu au avutmo=ie, dac[ le umple pungile; apoi judec[, loghiotate, cu]n\elepciunea dumitale c`nd va =ti copilul acest me=te=ugce chiverniseal[ de alijveri= poate face cu d`nsa...
DASC{LUL (au strigat): Chirie eleison che soson tonlaonsu! (adic[: Doamne, miluie=te =i m`ntuie=te pe no-rodul t[u!)
CUCOANA: Eu m[ mier, dasc[le, de ce te sperii de unlucru a=a firesc ]n \ar[ =i a=a de folos pentru dereg[tori,dar s[ l[s[m deoparte aceste ]nv[\[turi ad`nci, de care \i-am vorbit prea destul, =i s[ ne ]ntoarcem la altele mai cuhaz =i mai u=oare; deci ]nsemneaz[.
298
DASC{LUL: Spune, chiria mu.CUCOANA: S[-l ]nve\i a vorbi cabazlicos...DASC{LUL: Adic[ ca s[ r`d[ to\i de d`nsul ca de un
caraghios; mai bine s[-l ]nv[\ a vorbi frumos...CUCOANA: Pentru Dumnezeu, dumneata vrei s[-l
]nve\i raterica (retorica). Nu, dasc[le, nu vreau dec`t s[fie vorb[re\, s[ nu-i tac[ gura nici un minut, s[ =tie pe derost numele comedian\ilor =i al pelivenilor celor mai vesti\ice joac[ pe fr`nghii =i fac ghidu=ii de carii domnul =iboierii fac mare haz.
DASC{LUL: Alt[ ce mai porunce=ti?CUCOANA: Copilului muzica nu-i este prea drag[, c[ci
mititelul au p[timit de n[jit, dar c`nta bine din cobz[; cutoate aceste, \iganul Nedelcu, vestit scripcar ]n Ia=i, s[vie o dat[ pe s[pt[m`n[ ca s[-i ar[te =i ]n scripc[ pestre-furi turce=ti, =i atunci vor zice oamenii c[ fiul meu =tie =imuzicant.
DASC{LUL: Ce mai pofte=ti alta?CUCOANA: S[ ]nve\e ]n toate zilele a juca, pentru
care s[-mi g[se=ti vrun neam\ juc[u= bun, mai ales pentru=taier =i minavet, =i s[ por\i de grij[ ca neam\ul s[-l ]nve\ea face cucoanelor complimente cu coad[, de cele nem\e=ti,=i a juca la baluri necontenit, ca s[-i mearg[ vestea, a=acum se vestise c`nd tr[iam la \ar[, ]nc`t nici un fl[c[unu-l ]ntrecea la jocul s`rbesc de br`u, la \ig[neasc[, lacor[ghieasc[, cum joac[ la Gala\i, la moc[neasc[, la hu\[-neasc[, la hora moldoveneasc[, =i alt[ele] =i alt[ele].
DASC{LUL: Alt[ ce mai trebuie s[ =tie cilibiul dumi-tale?
CUCOANA: Mi se pare c[ ]i destul pentru un t`n[rc[ruia toate ]i se z`mbesc ]n lume =i fiul meu, av`ndaceste talenturi, ]ndat[ s[ ]nceap[ a se ridica ]n sus ca un
299
flutur cu aripile de aur. Dar am uitat ce au fost mai defolos, =i anume, te rog s[-l deprinzi mai cu dinadinsul dea-=i \inea grande\ele sau fine\ile pe v`rful nasului, ca unboier mare, =i c`t se va putea mai sus, a=a cum fac limon-gii fanario\i dup[ ce vin de la |arigrad la noi cu domniigreci, carii, dup[ ce se boieresc, se ]navu\esc j[cuind c`tpot, apoi ]=i bat joc de boierii p[m`nteni, =i to\i se tem deace=ti cireci domne=ti, =i aceast[ fudulie greceasc[ esteprea de mod[ acum, f[r’ de care copilul nu va ]nsemnanimic[, =i vor zice to\i c[ este un gogoman de \ar[.
DASC{LUL: Dumneata, chera mu, ai uitat trei lucrurimai trebuitoare dec`t aceste fleacuri, adic[ m[car s[-l]nve\i moldovene=te, religia =i fapta bun[.
CUCOANA: Adev[rat am uitat, dar nu ]i de mod[.CUCONA+UL (c[tre maica sa): Auzi! auzi! s[ mai
]nv[\ moldovene=te dac[ eu sunt moldovan!CUCOANA: Are dreptate copilul, c[ el =tie moldovene=te
a vorbi =i a isc[li, iar de istorie nime nu ]ntreab[, nicim[car nu se vorbe=te acum, ca mai nainte, pe c`nd eraudomni p[m`nteni. Iar ce se atinge de religie, apoi =i eu, =iduhovnicul, c`nd ]l spoveduie=te, ]i spune destule molitve,de ar \inea minte m[car a zecea parte, c[ci doar nu am s[-l c[lug[resc. Iar c`t pentru fapt[ bun[, aceasta este oistorie lung[ =i sac[, ce acum nu se pomene=te, c[ci fiulmeu, tr[ind ]n lume, se va purta dup[ pilda boierilor cur\iidomne=ti =i va ]n\elege el singur de ce fac haz la curte =ide ce nu fac haz, de ar fi el parolist cu damele pentruorice lucru de nimic[, de ar pl[ti cinstit datoriile ]n c[r\i=i pe la dughene, ca s[ nu-l ]nchid[ la vart[, de ar lingu=ipe boierii mari, ca s[-l schiverniseasc[ =i pe d`nsul, mi-titelul, de =i-ar iubi rudeniile cele bogate, c[ci de la celes[race nu are ce a=tepta, de ar fi fraged cu ceilal\i cucona=i
300
de teapa lui, de ar fi sim\itor de cele mai mici sup[r[ri cese ]nt`mpl[ prin casele altora, iar de casa lui nu are s[-ipese, c[ci eu le voi pune toate la cale, =i destul pentrud`nsul. Iat[ ce vas[zic[ t`n[r dr[g[la= =i cu fapte bune;iar mai cu dinadinsul pe l`ng[ boierii cei mari s[ semic=oreze, iar cu cei mici s[ se fuduleasc[, ca acei maris[-l iubeasc[, iar ciocoii s[ se team[ de d`nsul, iat[ iar[=i]n ce se ]ncheie ]n\elepciunea =i ipolipsul la curtea dom-neasc[, ba =i ]n toat[ lumea, f[r’ de care daruri copilul vafi nesuferit tuturor...
DASC{LUL: Caco hrono na chisesi che o Iosu o cater-garis! (Blestemat[ s[ fii =i tu =i cucona=ul t[u, sp`nzu-ratul!)
Aceasta zic`nd dasc[lul ]n sine, ]=i apuc[ =licul =i orupe de fug[.
CUCONA+UL (r`z`nd cu hohot, zice): Au luat draculpe ca\aonul, =i eu am sc[pat teaf[r, c[ci ]n\eleapta meanenecu\[ i-au venit de hac... Doamne, Doamne, mata taree=ti ]nv[\at[, de po\i ]nv[\a =i pe dasc[li...
(Eu eram t`n[r pe atuncea =i ascultam din tinda caseiaceast[ comedie a amicului =i con=colerul meu cucona=;deci adaog iar[=i: c`t era de ]n[du=it[ pe vremea fanari-o\ilor ]n Moldova sim\irea cea mai sacr[ a iubirii de patrie=i educa\ia rom`nilor, dar am tr[it =i am v[zut cu ]ntristare]n timpul de acum altfel de civiliza\ie, mai grozav[ dec`ta grecilor, adic[ progresul turbat sau ultraliberal al unortineri rom`ni, ce nu cred nici ]n Dumnezeu, nici ]n dracu;=i nu se tem nici de cuget, nici de p[cat, =i ]=i bat joc dep[rin\ii lor, numindu-i retrograzi, varvari, =i ]=i bat jocde to\i ce nu sunt ca d`n=ii =i apoi pier ca mu=tele, ce nuaduc nici o road[ ]n lume...)
301
GENIUL VECHI AL ROM~NILOR+I ROM~NII DE AST{ZI
Cu doftorie amar[,Acel bolnav ]nviaz[,Cu critic[ =i ocar[,R[ul moral se-ndrepteaz[.
Este =tiut c[ ]n to\i anii la s[rb[toarea S`ntului Ilie, la20 iuliu, ]n ora=ul F[lticeni, ce este ]n \inutul Sucevii,din principatul Moldovei, se face un iarmaroc renumit, lacare se adun[ nu numai negu\itorii din Moldova =i Vala-hia, dar =i o mul\ime de negu\itori str[ini din dep[rtatelocuri cu m[rfuri scumpe, =i acolea sau le v`nd cu ridica-ta unii altora, sau le schimb[ pe alte m[rfuri, ]nc`t ]nacest mare iarmaroc, ce \ine dou[-trei s[pt[m`ni, se]nv`rte=te un alijveri= de c`teva milioane de lei. Tot atun-cea se adun[ acolo din cele mai de departe unghiuri aleMoldovei, =i mai cu sam[ din Ia=i, Roman =i Boto=ani,mul\ime de tineri boieri =i tinere cucoane, nu pentru in-teresul nego\ului, cu care prea pu\ini se ]ndeletnicesc, cenumai ca s[ se z[boveasc[ sau s[ cumpere lucruri pentrua lor podoab[ =i ]mbr[c[minte, cu care se fudulesc ]n iar-maroc, =i ]ntru adev[r c[ zi =i noapte alt[ nu se r[sun[ peuli\e =i prin casele ora=ului dec`t r`suri, muzice =i jocuri;iar[ ]n luxul cel mai rafinat al Europei =i ]n amorul celmai sentimental se ]ntrece tinerimea rom`n[ cu at`ta ageri-me, ]nc`t =i modistul parizian, =i fragedul p[stor al mun-\ilor Alpi mai nu i-ar putea ]ntrece; apoi de benchetele =izefcurile ce se fac la acel iarmaroc, at`t ]ntre nobili, c`t=i ]ntre clasele mai de jos, este de prisos a mai vorbi;at`ta zic, c[ cel mai stoic filosof ar astupa ochii Minervii,
CUPRINS
302
spre a se veseli =i el ca un om p[c[tos la acest iarmaroc;deci ]n a=a mare adunare de popul poate cineva voie=te s[vad[ dezvelit haracterul, moralul =i plec[rile rom`nilorde ast[zi. A=adar, =i eu ]nsumi, alerg`nd ca =i ceilal\i ]nsus =i ]n jos prin iarmaroc, m-am ]ntors seara la gazdamea =i, fiind obosit, m-am pus ]n a=ternut, unde am ]nceputa citi cu o ]nsufle\ire nespus[ pe un hronic al Moldovei =ial Valahiei, ce am g[sit pe masa din odaia mea, =i m[minunam g`ndind cum de au st[tut odinioar[ na\iile aces-tea ale moldo-valahilor, ce se v[d ast[zi at`t de iubitoarede r[sf[\[ri =i de mode, =i at`t de molatice, ]n contraputernicilor megie=i, ce le ]nconjura din toate p[r\ile, pre-cum t[tarii Bugeacului, cazacii Ucrainei =i ai Zaporogu-lui, polonii sau le=ii, ungurii, turcii, t[tarii =i alte na\ii.Cum de s-au luptat dou[ na\ii mici ca aceste ale Moldo-Valahiei, care ]mpreun[, pe la al 14-lea veac, nu era, cred,nici dou[ milioane, cu mai mult de treizeci milioane, cealc[tuia pe atuncea megie=itele popoare? }ns[ m-am dume-rit apoi c[ populul \[rilor noastre ]n acele timpuri =i ]n-\elep\ii lor domni, de=i alt[ avere nu avea dec`t frumoaseturme, bune arme =i un p[m`nt ]mbel=ugat, dar traiul lorsimplu =i ner[sf[\at nu cerea alt[ mul\umire, nu se ]ng[imade alte patimi, ca o na\ie ce era necorcit[, dec`t ca \aralor s[ nu fie c[lcat[ de megie=i =i legea lor nesmintit[.Deci aceste dou[ instincte ]nsufle\indu-i, ]i f[cea eroi ne-birui\i; iat[ dar t[ria, iat[ m`ntuirea lor de du=manii deafar[ =i de patimile dinl[untru.
B`ntuirile neamice ale megie=ilor au contenit c`tva dup[ce Moldo-Valahia, obosit[ de r[zbeluri, pe la veacul al17-lea au intrat sub scutul marelui Petru, ]mp[ratul Ro-siei, despre pr[zile cazacilor Ucrainei =i ale Zaporogului;iar ]n vremea ]n\eleptei ]mp[r[tese Ecaterina a II s-au
303
asigurat \[rile despre pr[zile oardelor t[t[re=ti, ce st[p`neaBugeagul Basarabiei =i al Hersonului, =i despre sume\iiPoloniei, ]nfr`na\i =i umili\i de Ecaterina. A=adar, ace=ticelebri monarhi ai Rosiei, precum =i puternicii lor mo=te-nitori, cu a lor ocrotire, nu numai au p[strat \[rile aceste]n cre=tineasca lege, dar =i ]n politica lor fiin\[; iar ]nanul 1834 le-au ]ntemeiat ceva mai cu sistem[ driturilede demult pierdute. }ns[ mul\i rom`ni de ast[zi ]nc[ nuse dumeresc, nici ce pierduse, nici ce au c`=tigat... Iat[lucrurile Dumnezeului drept-credincio=ilor ce ]nal\[ cor-nul cre=tinilor, iat[ argument istoric cu ce chip au st[tutp`n’ast[zi tronurile acestor principaturi ner[sturnate detot, ca ni=te frumoase ruine ale gloriei trecute. Aceastapentru starea politic[ a rom`nilor.
Dar iar[=i g`ndeam: care neamici oare sunt mai deprimejdie? Oare acei de afar[, ce de demult ne ]ngroaz[,de care Dumnezeu ne-au m`ntuit, sau acei dinl[untrul\[rilor, ce ne dezmiard[ ast[zi =i care zi =i noapte vicleanse furi=eaz[ prin toate casele =i soarbe averea moldo-val-ahilor, ca sm`rcul unei bahne ce soarbe ]n sine izvoarelecele mai hr[nitoare =i suge sucul cel cresc[tor al p[m`n-tului moldo-valahilor, ca =erpele ascuns sub roz[, ce mu=c[=i ]nvenineaz[ moralul moldo-valahilor? Acesta este lux-ul sau r[sf[\ul ce s-au furi=at de la ]nceputul veaculuinostru ]n \[rile noastre; el au n[scut ]ntre noi m`ndrie,pizma =i desfr`narea, el ne-au ademenit =i ne-au buim[citde ne-am uitat credin\a c[tre Dumnezeu =i c[tre legi, =iam ur`t pe muma patrie, pe care o sf`=uim, o rupem, odezbr[c[m, ca s[ avem cu ce ]mplini gusturile noastre. Laaceste g`ndind, eu am zis: O! vechilor domni ai moldo-valahilor! c`nd ]\i ]nvia din nenorocirea voastr[, ca s[vede\i r[sf[\ul, podoabele =i tr`ndava moleciune a m`ndri-
304
lor moldoveni =i valahi de ast[zi, a palaturilor lor, zidite,unele, din n[ruiturile cet[\ilor vechi, pe care voi le-a\ifost zidit, pentru un prav[\ mai bun, iar mai cu dinadin-sul din risipa averilor ce le-au r[mas de la eroii str[mo=i!ce a\i zice?... Vorbind aceste, ]nsumi am adormit: =i iat[c[ se arat[ nu ca un vis, ce ca o fantom[, un cuvios b[tr`n,carele, puind dreapta sa pe um[rul meu, pe c`t \in minte,mi-au gr[it a=a:
“Am auzit ce vorbe=ti ]n g`ndul t[u, c[ci eu sunt geni-ul Zamolxis al daco-rom`nilor, descipol al lui Pitagora,carele, tr[ind ]ntre s[lbaticii daci, am fost legiuitorul lor,=i ei m-au dumnezeit; a=adar, eu, geniul lor =i al urma=ilordaco-rom`ni, privighez ]ntre voi =i mi-i drag s[ convorbescc`teodat[ cu patrio\i buni =i necorci\i. Deci spune-mi, ro-m`ne, ce s-au f[cut l[ca=urile voastre acele rustice =i cura-te, ]n care locuiau odinioar[ fapta bun[ =i b[rb[\ia, =i demulte ori cet[\eni ca aceia ajungeau domni \[rii? Ce s-auf[cut limba rom`neasc[, c[ci voi acum vorbi\i mai regulatlimbile str[ine? Ce sunt deprinderile aceste muieratice,ce v-au ging[=it obrazul =i trupul de nu ave\i putere ]nvoi nici c`t avea babele str[bunele voastre, =i nici v[ poatecineva cunoa=te de sunte\i b[rba\i sau femei, dec`t numaipe haine, ce folosesc palaturile pe care nu mai ave\i cu ces[ le umple\i? Acele statuie =i bronzuri scumpe cu carelele ]mpodobi\i c`nd voi nu ave\i ce s[ l[sa\i urma=ilor vo=tridec`t datorii? O, rom`nilor! Ce a\i f[cut voi? Voi, careera\i biruitori na\iilor megie=ite, v[ v[d ast[zi birui\i destr[inii ce s-au ad[postit ]n \ara voastr[, aduc`ndu-v[ totfelul de mode =i de deprinderi ale luxului; ce a\i f[cut culegea voastr[, pe care o p`ng[ri\i ]n tot felul, c[ci fecioriavoastr[ nu este acum neprih[nit[, nici ]nso\irile voastrestatornice sau f[r[ de interes? La voi ast[zi nu se deose-
305
be=te r[ul de bine, c[ci voi onora\i mai mult petreceriledec`t ]ndeletnicirea cu trebile ce aduc folos, voi pre\ui\imai mult osteneala dasc[lului ce v[ ]nva\[ a juca sau ac`nta dec`t al me=terilor ce v[ lucreaz[ uneltele indus-triei =i ale plug[riei; or[=enii vo=tri mai mult g`ndesc laghidu=ii teatrului veni\i din \[ri str[ine, ce v[ mig[iescun ceas, dec`t la cel ce au lucrat un an la opera ce s-aujucat pe scen[, m[car fie =i rom`n, sau voi mai mult l[uda\ipe virtuo=ii muzican\i ai Europei, sau p[str[furile lui Ari-faga dec`t pe acei ce au scris istoria patriei, precum Can-temir, Ureche, Costin =i al\ii. Boierii vo=tri mai to\i s-aul[sat de lucrul p[m`ntului, c[ci ]mbel=ugata rodire a mo=i-ilor lor i-au ]navu\it =i i-au tr`nd[vit, ]nc`t de multe orio mie de plugari din satele unui boier nu pot ]ndestulacasa proprietarului lor, ]ntru at`ta lipscanii =i modistele]i ademenesc c[tre r[sf[\uri =i cheltuieli mari, =i c[tre ovia\[ molatic[ =i lene=[, =i din aceasta urmeaz[ apoi c[b[rba\ii rom`ni sunt ast[zi a=a de ginga=i, podoabele lora=a de asem[nate cu ale femeilor, fe\ele lor a=a de drese =i]ntocmite, c[ ]n ora=ele Principaturilor seam[n[ a fi nu-mai sexul femeiesc, iar[ b[rba\i nici unul. A=adar, sufle-tele unora ca ale acestor rom`ni, fiind dedate desf[t[rilor,nu sunt ]n stare s[ sim\easc[ adev[rata mul\umire a uneivie\i ticnite, m[surate =i cu fapte bune, iar[ trupurile lorcu totul fiind ging[=ite de tr`ndava =i desfr`nata vie\uire,sunt totdeauna boln[vicio=i =i t`njesc, ne=tiind pentru ce.}ns[ eu, ca un geniu, =tiu c[ ei t`njesc c[ nu au ]ndestuibani pentru desf[t[rile lor, care boal[ se cheam[ galbanare(adec[ galbeni-n-are); a=adar, m`inile lor ca de cear[ =inedeprinse cu osteneala... sunt debile ]nc`t nu pot s[ mi=tecea mai mic[ povar[, picioarele lor, ce abia ]i poart[, nusunt ]n stare s[ ]ncalece nici precum ]nc[leca din vechi
306
mo=negii, iar[ tr[surile lor cu cele mai v`njoase r[zoare,]n care tinerii, lungindu-se ]n ele, se preumbl[ pe strade=i tot ]nc[ se ostenesc, apoi stomahurile lor sl[b[nogite de]mbuibare, fe\ele lor ve=tede de desfr`nare, ochii lor l`ncezi=i obosi\i de benchetele nop\ii =i de jocul c[r\ilor, toateaceste fac din b[rba\i ni=te creaturi, pe care rom`nii vechi]i numeau oameni strica\i. }n fine, f[r’ de virtute fiind, eise tem de cugetele lor, se tem de compatrio\ii lor, se temde str[inii ce vin ]n \ar[ =i sunt gata s[ fie pleca\i servioric[ruia st[p`n. Aceasta este o icoan[ pentru trupe=tile]nsu=iri ale rom`nilor acelor ce sunt de a=a teap[.
Dar m[ minunez mai mult de prefacerea moralit[\iiacei rustice ale unora din rom`ni, de tulburarea limpezi-lor cugete ale lor, m[ minunez de unde au deprins celemai rele deprinderi ale Europei, adic[ sub masca polite\iiam[gitoare, at`tea viclenii. Privesc cu o\[r`re la fudululfanfaron =i la caracterul lui cel plin de z[d[rnicii, carenici un pas, nici o mi=care nu face f[r’ de ]ng`mfare =isume\ie; el vrea s[ se ]nal\e peste ceilal\i oameni =i semic=oreaz[ pe sine; el este cutez[tor cu mai-marii lui =icu b[tr`nii respectabili, m`ndru cu cei de sama lui, def[i-m[tor cu cei mai de jos dec`t el; le zice acestora tu, ]=i d[ton c[ ocrote=te pe aceia =i ]=i bate joc de to\i; cine i se]nchin[ lui, el nu-l vede, cine ]i vorbe=te, el nu-l ascult[,iar[ de vorbe=te cineva cu altul, el se amestec[ ]n vorb[,=i ]ntreab[ pe omul onest de ce nu vine la d`nsul acas[. Elnu au citit alt[ =i nici =tie alt[ dec`t romansuri =i poeziif[cute de al\ii, =i se laud[ c[ le-au f[cut el, =i d[ sfaturi]n\elep\ilor, =i critic[ orice lucru minunat al frumoaselorarte; el se fudule=te repet`nd c`teva idei ale filosofilor cele ]nva\[ cu o zi mai ]nainte, =i a=a de fire=te le spune, ca=i c`nd ]nsu=i le-au compus. A=adar vorbele lui sunt min-
307
ciuni, f[g[duin\ele lui ne]mplinite =i umbletele lui neso-cotite, c[ci el vine t`rziu acolo unde ]l a=teapt[ =i se duceunde nu este chemat; pe rudele sale, dac[ sunt s[race, elnu le cunoa=te, =i se laud[ cu prietenia magna\ilor carepoate niciodat[ cu d`nsul n-au vorbit; ]n fine, el este uncomediant cu duh pentru acei n[t[r[i carii ]l sl[vesc =i unn[t[r[u m`ndru pentru oamenii cu judecat[, care fug ded`nsul. }ns[ el nici are duh, nici ]i prost, dec`t este oicoan[ adev[rat[ a tinerilor cu rea cre=tere =i cu stricatmoral. Trebuie ]ns[ s[ =ti\i c[ dac[ un t`n[r ca acesta estestricat de cu vreme, =i p[rin\ii nu se silesc a-l ]ndreptap`n’ la v`rsta de dou[zeci ani, el se face apoi cel mai r[u,cel mai netrebnic cet[\ean, el este ]n stare, pentru ca s[-=i ]mplineasc[ gusturile =i capriciile sale, s[ jertfeasc[ =ipe p[rin\ii s[i, sau m[car piar[ =i patria =i lumea toat[.
Deci, rom`nilor, lep[da\i cu totul luxul sau r[sf[\ul,iar de nu se poate, ]n secolul ]n care tr[i\i, cump[ni\i-lm[car cu starea ]n care v[ afla\i =i cu veniturile ce ave\i,=i g`ndi\i =i la s[r[cia \[rii =i a mo=tenitorilor vo=tri,adic[, c[ banii vo=tri iese din \ar[ pe lux =i nu se mai]ntorc; deprinde\i-v[ cu moralitatea cea fireasc[, c[ci aceiaeste virtutea, =i nu v[ pildui\i cu fanfaronii \[rilor str[ine;deprinde\i-v[ cu osteneala =i fugi\i de muiere=tile alint[turice v[ moaie trupul =i v[ sl[be=te mintea =i g`ndi\i c[odinioar[ puternicii vo=tri megie=i, de=i erau neamiciivo=tri, dar se mira de b[rb[\ia tinerilor vo=tri =i de ]n\e-lepciunea b[tr`nilor vo=tri =i v[ onorau pe voi, iar acumnu numai megie=itele popoare, dar =i str[inii ce tr[iesc ]n\ara voastr[ r`d de a voastr[ de=ert[ciune =i de a voastr[mol[tate.
308
O! dragilor mei rom`ni! voi sunte\i vrednici de pl`ns,c[ci cu greu v[ este s[ v[ dizbina\i de cele ce a\i deprins,=i vou[ v-ar trebui un Caton1 sau un Fabricius2 al roma-nilor, care cu varg[ de fier s[ v[ ]ndrepte pe calea cuviin\ei.O! rom`nilor”...
Acolea m-am trezit din somn de un mare zgomot ce s-au r[sunat pe uli\a de l`ng[ casa mea. M[ scol din pat,caut pe fereastr[ =i v[d c`\iva tineri, care dup[ ce serbasepe z`nul ce au s[dit via, se duceau cu cea mai ]nfocat[p`rg[ a lor la un templu al zei\ei amorului, ce se g[sescmai multe la noi dec`t ]n Elada veche. Deci eu, ru=in`ndu-m[ de umbra cucernic[ ce ]mi vorbise, m-am sculat, m-am ]mbr[cat, m-am suit ]n tr[sura mea =i am fugit dinFolticeni.
*
La 1830, afl`ndu-m[ la iarmarocul de la Folticeni, amv[zut urm[rile desfr`nate ale junimei de atuncea =i caremi-au inspirat a le descrie aicea, dar de atuncea =i p`n[acum prea mult[ deosebire g[sesc ]n moralul junimii deast[zi, c[ci buna educa\ie =i civiliza\ia le-au insuflat prin-cipii vrednice de laud[ =i singuri ei, uit`ndu-se ]napoicum era tinerimea atuncea, sperez c[ se vor uni cu opin-iunea mea.
309
NOTE
Procuv`ntare
1 Barbu Catargiu (1807—1862) — Om politic conservator rom`n,potrivnic ]mpropriet[ririi \[ranilor. +eful primului guvern al Rom`-niei. A murit ]n urma unui atentat la via\a sa. Cuvintele prezentatedrept moto la Procuv`ntare constituie o parafrazare a apelului lansatde B. Catargiu ]n cuv`ntarea sa din =edin\a de la 11 decembrie 1862a parlamentului: “Tot pentru \ar[, nimic pentru noi! S[ tr[iasc[ Rom`-nia!” (Supliment la Monitorul oficial al Moldaviei, 1862, nr. 17, p. 5).
2 Prin dialectul neolatin C. Stamati avea ]n vedere tendin\ele lati-nizatoare ]n limb[.
3 Dup[ c`t se pare, C. Stamati se refer[ la observa\ia critic[dintr-o scrisoare a lui C. Hurmuzachi ap[rut[ ]n Dacia literar[, mar-tie-aprilie 1840, ce ]nso\ea poemul Gafi\a blestemat[ de p[rin\i, ex-pediat de acesta la redac\ie. Apreciind ]nalt talentul =i eforturiledepuse de poetul din Basarabia la dezvoltarea literaturii, C. Hur-muzachi nota ]n continuare: “P[cat numai c[ ortografia, sau mai binezic`nd cacografia cea veche, n-au f[cut ]nc[ loc ob=te=te primiteiortografii de acum care este mai simpl[ =i mai ra\ional[“. Iar M.Kog[lniceanu scria la sf`r=itul ]nsemn[rilor lui Hurmuzachi c[ “or-tografia s-au ]ndreptat din Gafi\a” (Dacia literar[, tomul I, p. 199).
4 Edgar Quinet (1803—1875) — istoric, scriitor =i filozof francez.Ginerele lui Gh. Asachi. A ap[rat ]n pres[ =i ]n special ]n lucrareapomenit[ de Stamati, publicat[ ini\ial ]n limba francez[, drepturile=i libert[\ile Principatelor Rom`ne. Titlul exact al bro=urii, ]n traduce-rea scriitorului Nicolae Istrati: Rom`nii Principatelor Dun[rene deEdgar Quinet. Tradus de pe limba francez[. Ia=i (Tip. Inst. Albina),1856.
CUPRINS
310
5 C. Stamati, evident, p[c[tuie=te ]mpotriva adev[rului afirm`ndc[ a fost “des\[rat” din copil[rie. La 1812, c`nd familia lor se stabile=te]n Basarabia, el avea 26 de ani (dup[ toate probabilit[\ile, s-a n[scut]n 1786).
6 Ex professo. Ca un profesor; cu competen\[ (lat.). C. Stamativroia s[ sublinieze astfel c[ n-a f[cut studii speciale.
7 Am f[cut ceea ce am putut, s[ fac[ al\ii mai bine... (lat.).
Imnul l[utei rom`ne=ti
1 Orfeu — (]n mitologia greac[) poet, muzician. Fiul lui Oiagros,regele tracilor, =i al muzei Caliope. Lira sa ]mbl`nzea fiarele, urneadin loc arborii. A cobor`t ]n infern ca s-o readuc[ pe p[m`nt princ`ntecele lui pe Euridice, so\ia sa moart[, mi=c`nd prin c`ntecele luipe zeii infernului.
2 Pluton (Pluto) — (]n mitologia greac[) nume dat zeului Hades,considerat st[p`nul bog[\iilor din m[runtaiele p[m`ntului,
3 Saul — rege semilegendar al statului Israel (sec. al XI-lea ].e.n.).4 Irodiada — so\ia tetrarhului Irod Antipas =i mama Solomeii,
blamat[ de prorocul Ioan Botez[torul pentru desfr`ul ei.5 Murad sau Murat al III-lea. A domnit ]n anii 1574—1595.
Sentinela taberei de la Copou la 1834
1 Slavei. }n edi\ia de baz[: salvei. Corectat conform textului ap[rut]n suplimentul “Albinei rom`ne=ti”.
Dorul de patrie
1 }n “Foiletonul Zimbrului” ]n locul versurilor din Doina veche aunui prizonier la t[tari au fost date ca moto urm[toarele versuri:
Oriunde m-oi duce, De-al meu drag p[m`nt,Oriunde de sunt, Mi-i dor zi =i noapteAproape, departe, +i cruda mea soart[De-a mea \ar[ dulce, De ea m[ desparte.
311
Cu unele deosebiri versurile au fost reluate =i ]n varianta ap[rut[]n “Ateneul rom`n”.
2 Acest moto din varianta ap[rut[ ]n Muza rom`neasc[ (1868)reprezint[ o parafrazare a unui dicton latin, pe care Stamati, proba-bil, l-a cunoscut sub forma unui vers din poezia Harpa (Arfa) a scrii-torului rus G. R. Derjavin: “Otecestva i d`m nam sladok i priaten”.
3 A Rom`niei. }n edi\ia de baz[ s-a tip[rit f[r[ articolul a, dinnecesitatea de a respecta m[sura versului. L-am restabilit ]n confor-mitate cu textul ap[rut ]n “Foiletonul Zimbrului” =i “Ateneul rom`n”.
4 G`\[. Acest cuv`nt a fost ad[ugat ]n edi\ia de fa\[ conformtextului publicat ]n “Foiletonul Zimbrului” =i “Ateneul rom`n”.
5 Mihnea III (Mihail Radu) — comandant militar =i domn al|[rii Rom`ne=ti (1658—1659).
Eroul Ciub[r-vod[. Fabula fabulelor vechi popularesau Rolando furios moldovenesc
1 Pentru minciun[ omul este de foc, =i de ghea\[ pentru adev[r(fr.).
2 P`n’ la muntele cel nalt. }n edi\ia de baz[ cuv`ntul cel lipse=te.L-am restabilit conform textului Povestei povestelor (1843).
3 Benga — nume generic dat la \igani diavolului.
Dialogul unui holtei cu un boierena= avut, ]nso\it
cu o cucoan[ de ]nalt neam1 Amabilul meu (fr.).2 Dumnezeule! (fr.).3 Sodoma — ora= legendar, care, potrivit Vechiului Testament,
ar fi fost nimicit printr-o ploaie de foc =i de pucioas[ pentru f[r[delegile=i desfr`ul locuitorilor s[i.
4 Ptiu! (fr.).5 Cerule! (fr.).
P[g`nul cu fiicele sale
1 Asmodeu — prin\ul demonilor (]n Talmud); ]n genere demonr[uf[c[tor.
312
Suceava =i Alexandru cel Bun ]n secolul al XV
1 Gaspar Gra\iani — domn al Moldovei ]n anii 1619-1620. A ]ncer-cat s[ elibereze Moldova de sub st[p`nirea turceasc[. }nfr`nt de turcila |u\ora, ar fi fost omor`t de boieri.
2 Alexandru Ilie= — domn al |[rii Rom`ne=ti (1616—1618; 1627—1629) =i al Moldovei (1620—1621; 1631—1633).
3 Eustratie Dabija — domn al Moldovei ]ntre anii 1661—1665.4 Nicolae Mavrocordat — domn al |[rii Rom`ne=ti (1715—1716;
1719—1730) =i al Moldovei (1709—1710; 1711—1715).5 Numa Pompilius — al doilea rege legendar al Romei (715—673
]. e. n.), c[ruia i se atribuie organizarea religioas[ a Romei, ]nfiin\areacolegiilor de preo\i =i instituirea calendarului sacru.
6 Teoctist — mitropolit al Moldovei ]ntre anii 1458—1477.7 Gheorghe Duca — domn al Moldovei (1665—1666; 1668—1672)
=i al |[rii Rom`ne=ti (1673—1678).8 Vasile Lupu — domn al Moldovei (1634—1653, 1653).9 Jupiter — (}n mitologia roman[) divinitate suprem[. St[p`n al
zeilor =i al oamenilor, zeu al cerului, identificat mai t`rziu cu Zeus.10 Caius Aurelius Valerius Diocletianus — ]mp[rat roman. A dom-
nit ]ntre anii 284—305 e. n.11 Caius Julius Caesar Octavianus Augustus — primul ]mp[rat
roman (27 ]. e. n. — 14 e. n.).12 Tullus Hostilius — al III-lea rege legendar al Romei (sec. VII
].e.n.).13 Titus Flavius Vespasianus — ]mp[rat roman (79—81 ]. e. n.).14 Cincinatus — celebru general roman, de dou[ ori dictator, cun-
oscut prin simplitatea =i austeritatea vie\ii.15 Nero (Tilerius Claudius Drusus Germanicus) — ]mp[rat roman
(54—68 ]. e. n.)16 General roman, care s-a distins ]n Spania, ]n timpul celui de al
doilea r[zboi punic (202 ]. e. n.), ]nving`ndu-l pe Hanibal.17 Lucius Sergius Catilina (cca. 108—62 ]. e. n.) — om politic
roman.18 Marcus Tullius Cicero (106—43 ]. e. n.) — celebru orator =i om
politic roman.
313
19 Pompei (Cnetus Pompeius Magnus) (106—48 ]. e. n.) — ompolitic =i general roman.
20 Marcus Junias Brutus (85—42 ]. e. n.) — om politic roman,participant la conjura\ia care l-a ucis pe Caesar.
Cum era educa\ia nobililor rom`ni, ]n secolul trecut,
c`nd domneau fanario\ii ]n \ar[
1 Doamna mea (grec.).2 Sufletul meu! (grec.).3 Pentru Dumnezeu! (ital.).4 Ce potlogar! (grec.).5 Doamne sfinte! (grec.).6 Draga mea (grec.).7 Roman popular con\in`nd descrierea vie\ii =i faptelor legendare
ale lui Alexandru Macedon =i care s-a bucurat de o larg[ r[sp`ndire ]nPrincipate.
Geniul vechi al rom`nilor =i rom`nii de ast[zi
1 Cato cel B[tr`n (Marcus Porcius Cato Maior) (234—149 ]. e. n.)— om politic =i scriitor roman, de o severitate r[mas[ proverbial[.
2 Fabricius (Caius) — consul roman.
314
REFERIN|E CRITICE
“}n Basarabia din rum`ni este d. titulearnii sovetnic ConstantinStamati, b[rbat literat, cinstitor de oameni ]nv[\a\i, s`rguitor spreluminarea neamului s[u, are t[lm[cite =i nu contene=te de a t[lm[cialese istorii pentru ]ntocmirea n[ravurilor celor bune, fabule, roman-\uri, versuri ce se numesc versuri albe, versuri ]mpleticite, versuridrepte =i alte frumoase istorii.”
Dimitrache PASTIESCUL (“Curierul rom`nesc”, 7 ianuarie 1830.)
“...Cavalerul Stamati au ]nchinat muzelor cea mai mare =i maifrumoas[ parte a vie\ii sale, ]ndeletnicindu-se cu feliurite compuneriat`t poetice, c`t =i prozaice, vrednice de publicare. Talentul dluiStamati, ]mbr[\o=`nd mai toate ramurile poeziei, cu deosebire a poez-iei dramatice, au produs multe ode, c`ntece, elegii, sonete, multefabule =i satiri ]n versuri =i ]n proz[, c`teva balade =i romansuri, =i,]n sf`r=it, o poem[ comic[ intitulat[ Ciub[r-vod[. Pe l`ng[ acestepoezii originale, suntem ]ndatori\i d-sale =i pentru mai multe tradu-ceri =i imita\ii din Lamartine, Chateaubriand, Byron =i din cei maibuni autori ruse=ti. Cea mai de c[petenie ]nsu=ire a poeziilor d-saleeste na\ionalitatea lor. Muza dlui Stamati, fiind patriotic[, iube=te aculege sujeturile sale din istoria patriei =i a c`nta obiceiuri =i ]nt`mpl[rina\ionale.”
Constantin HURMUZACHI (“Dacia literar[, martie—aprilie, 1840,p. 198—199.)
“C`t prive=te poeziile dlui Stamati, de=i un critic posomor`t arputea g[si ]n ele oarecare neglij[ri de rime, m[rturisesc c[ eu le-am
CUPRINS
315
cetit cu mult interes [...] =i [...] s`nt dispus a descoperi multe frumuse\i]n poeziile sale.”
V. ALECSANDRI (Dintr-o scrisoare c[tre Iacob Negruzzi din 28februarie 1868.)
“Costachi Stamati prozaist nu este, ci numai poet: poet ]ns[, ]nunele privin\e, de prima ordine...
Din versurile lui Costachi Stamati unele s`nt mediocre, alteleslabe, o sam[ nu sus\in aceea=i verv[ de la ]nceput p`n[ la sf`r=it, darce ne pas[ nou[ de aceste intervaluri de c[dere, c`nd le vedemr[scump[rate prin mai multe buc[\i de o adev[rat[ poezie.”
Bogdan P. HASDEU (Din articolul Costachi Stamati: “Revistanou[“, 1888, nr. 6, p. 215.)
“Tr[ind departe de gruparea literar[ a lui Kog[lniceanu, Negruzzi=i Alecsandri, scriitorul nostru a precedat pe redactorii “Daciei liter-are” ]n aprecierea produc\iilor Muzei na\ionale =i ]n ]mprosp[tareatalentului s[u de c[rturar la izvoarele regeneratoare ale c`ntecelor =ibaladelor moldovene.”
Charles DROUHÉT (Din articolul Cavalerul Stamati: “Via\aRom`neasc[“, 1921, nr. 11, p. 198.)
“Cultura sa literar[ era ]ntr-adev[r bine orientat[ =i destul debogat[ [...], lecturile lui ]l dusese p`n[ la literatura cea mai nou[ dinvremea lui. }ndrept`ndu-se spre scriitorii str[ini cei mai de seam[,neoprindu-se, ca al\ii, la autori minusculi francezi ori neogreci, Stamatine apare, deci, cu o not[ de superioritate, =i ]n aceast[ privin\[ neaduce aminte de Budai Deleanu, f[r[ s[ fi ajuns ]ns[ s[ ne dea o oper[poetic[ pe care s[ o putem pune al[turi de a acestuia. Cu Budai De-leanu se mai aseam[n[ Stamati =i prin st[ruin\a pe care a ar[tat-o s[dea scrisului s[u o not[ specific rom`neasc[, introduc`nd ]n ce com-punea unele elemente populare; basmele, tradi\iile =i baladele dinpopor i-au dat de multe ori motive pe care le-a ]mpletit ]n poeziilesale, c[ut`nd c`teodat[ s[ dea chiar versurilor o ]nf[\i=are popular[,
316
cum se vede aceasta ]n “Eroul Ciub[r-Vod[. Fabula fabulelor vechipopulare sau Rolando furios moldovenesc”, unde reminiscen\ele dincronici =i din lectura scriitorilor str[ini sunt amestecate cu ]nchipuiride basme pentru a ni se istorisi vitejiile lui Bogdan, fiul lui Ciub[r-Vod[, care e prezentat ca un fel de F[t-Frumos.”
Ovid DENSU+IANU (Literatura rom`n[ modern[, vol. II, ed. aII-a, Bucure=ti, 1929, p. 43.)
“Poezia istoric[ a lui Stamati este [...] o prelungire a poeziei is-torice de dincoace de Prut: admira\ie pentru trecut, pentru vechilecet[\i, pentru fo=tii eroi, melancolie ]n fa\a ruinelor =i chemare c[trecontemporani s[ nu uite ce-au fost odat[...
...Stamati realizeaz[ cu elementele poeziei noastre anonime o poem[epic[ (“Eroul Ciub[r-Vod[...”) plin[ de imagina\ie =i de poezie =i d[satisfac\ie, ]n mai mare m[sur[ dec`t scriitorii de dincoace de Prut,dorin\ei generale de a se scrie o epopee rom`neasc[ cu elemente popu-lare.”
Petre V. HANE+ (Scriitorii basarabeni. Edi\ia a II-a, Bucure=ti,1936, p. 218, 230.)
“Lipsa unei tradi\ii critice face pe mul\i s[ socoteasc[ pe Stamati“scriitor mediocru”. }n realitate el este eminent, mai mare ]n privin\alimbii ca Bolintineanu, ]n c`teva puncte comparabil doar cu Eminescu.El aduce multe accente byroniene, prin poe\ii ru=i, note romantice ]ngeneral, de la Hugo, Lamartine, nu mai pu\in totu=i, ca =i ceilal\iscriitori ai vremii, aspecte de clasicism francez =i de mai veche Rena=-tere italian[, av`nd deci puncte comune cu Asachi, Eliad, Negruzzi,Bolintineanu. [...]
Urm`nd pe Asachi, Stamati cultiv[ miturile na\ionale ]ns[ cumijloace artistice superioare. Sim\ul fabulosului, umorul satanic, dese-nul teratologic ]i sunt h[r[zite ]n cel mai ]nalt grad.”
George C{LINESCU (Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[, Bucure=ti, “Miner-
va”, 1985, p. 242.)
317
“Ca =i Costache Negruzzi, Alecu Russo, Alecsandri sau Kog[lni-
ceanu, pentru Stamati scrisul constituia principala manifestare apatriotismului, mijlocul de c[petenie prin care putea contribui la prefa-cerile ce aveau s[ duc[ la edificarea statului rom`n modern.”
Ion ROTARU (Prefa\[ la C. Stamati, Muza rom`neasc[. Com-puneri originale =i imita\ii din autorii Europei. EPL, Bucure=ti,1967, p. VII.)
“Numele lui Costache Stamati r[m`ne legat de o oper[ literar[ cubogate r[d[cini ]n tradi\ia =i folclorul poporului nostru, modest[ ca]mplinire estetic[, dar inspirat[ de directivele spirituale ale epocii =i]nscriindu-se astfel ]n circuitul unitar al valorilor pa=optismului.”
Maria FRUNZ{ (Istoria literaturii rom`ne, Bucure=ti, 1968, vol.II, p. 376.)
“Greoi =i demodat ]n unele scrieri ale sale, C. Stamati ne apare
ast[zi, ]n momentele esen\iale ale crea\iei sale, drept un autor moderncu o viziune proasp[t[ =i acut[ asupra valorilor morale =i sociale, pecare le promoveaz[ sau le detest[, r[m`n`nd ]n chip con=tient =i con-stant un scriitor socialmente angajat, moralmente tributar ]naltuluisentiment al iubirii de patrie. Satira =i umorul, realul =i fantasticul,prezentul =i trecutul care se ]mpletesc organic =i firesc ]n scrierilesihastrului de la Ocni\a, ]i asigur[ operei lui viabilitate nu numaicognitiv[, dar =i artistic[. Recitindu-i ast[zi opera, ne convingem deverva caustic[ a unor fabule =i buc[\i dramatice, de observa\ia realis-t[ exact[ din crea\iile publicistice =i de lirismul emo\ionant al unorpoezii fie traduse, fie originale.”
Haralambie CORBU (Actualitatea lui Constantin Stamati, ]n “Lim-
ba =i literatura moldoveneasc[“, 1986, nr. 4, p. 4)