Subcontientul

Subconstientul reprezint partea ascuns a creierului nostru i, n acelai timp, partea care ne influeneaz n mod decisiv, pe tot parcursul vieii. Programarea lui pozitiv poate s fac adevrate minuni.

Capacitile subcontientului

Exist mai mult de zece miliarde de celule n creierul omului, dintre care majoritatea se gsesc n zona incontient. Fiecare celul are posibilitatea de a nregistra n jur de 100 000 de coduri, care corespund unor buci de informaie.

Subcontientul nostru captez n permanen informaiile din jurul nostru, emoiile, senzaiile, imaginile, sunetele i gusturile, pentru ca apoi s le claseze i s le organizeze.

Aceste procese pun n continuu n joc miliarde de operaii cu un timp de rspuns foarte scurt. De exemplu, un om de treizeci de ani a acumulat n jur de trei trilioane de amintiri (majoritatea blocate de spiritul contient) care s-au nscris n subconstient.

Contientizarea acestei capaciti fenomenale a subcontientului de a stoca informaiile din viaa dumneavoastr i nelegerea principiului su de funcionare permite nelegerea tehnicilor de dezvoltare personal cu mult mai mult eficacitate. Ignorarea acestei etape nseamn a v lipsi de un ajutor preios i a risca s nu profitai pe deplin de ajutorul pe care vi-l poate aduce subcontientul.

Subconstientul este o parte a fiinei umane, el v poate fi cel mai bun prieten, dar poate fi i duntor, dac nu contientizati care sunt funciile i capacitile sale.

Iat prezentarea a dou elemente principale care formeaz spiritul uman : partea contient i partea subcontient.

Contiina sau contientul

Aceasta este fr ndoial partea din voi cu care suntei cel mai obinuii, deoarece ea este partea vizibil a ice-berg-ului.

Contientul ia asupra sa tot ce este raional, analitic i logic. V folosii contientul pentru toate activitile zilnice care cer raiune, memorie i aciune. Contiina este memoria activ a spiritului vostru. O folosii de fiecare dat cnd mncai, cnd v gndii la ceva, atunci cnd lucrai, cnd analizai o situaie, cnd citii, cnd socotii, cnd vorbii, ascultai sau luai decizii.

Felul n care gndii depinde de partea contient a creierului vostru i este direct responsabil de performanele sau de eecurile voastre n diferitele domenii de activitate din viaa de zi cu zi, de fericirea sau de nefericirea voastr.Informaia ajunge prin contient i tot el este cel care trateaz i filtreaz aceast informaie. Contientul este pus la munc de fiecare dat cnd trebuie s producei un raionament i el reprezint voina n om.

Spiritul contient poate s ne impun limite psihice i mentale adesea inutile deoarece el este excesiv de critic i de nencreztor. Atunci cnd spiritul contient sufer de blocaje psihologice sau de limitri, poate fi avantajos s-l ocolii ca s v programai n mod direct subcontientul.

Subcontientul

Puini oameni cunosc subcontientul, de vreme ce el constiuie partea scufundat a ice-berg-ului, partea spiritului care lucreaz fr s v dai seama. El ocup un loc de nou ori mai mare dect contientul n funcionarea corpului vostru i n realizarea obiectivelor voastre.

Subcontientul nregistreaz tot ce vedei, auzii i trii. Tot ceea ce v nconjoar, toate sentimentele pe care le trii, fric, durere, bucurie, sunt nregistrate de ctre subcontientul dumneavoastr. El nmagazineaz i toate percepiile celor cinci simuri i pstrez n memoria sa tot ceea ce tii, ceea ce ai nvat, amintirile i imaginile. Este vorba att de cele pe care vi le amintii, ct i de cele pe care nu vi le mai amintii.

Subcontientul nu cunoate nici emoia, nici sentimentul, el este neutru i nu gndete. Tot ceea ce ajunge la el este nmagazinat n memoria sa. Subcontientul asigur i controlul tuturor funciilor biologice automate, cum ar fi respiraia, fr a fi necesar s v gndii la aceasta, sau btile inimii. Subcontientul gestioneaz i toate aciunile sau reaciile automate pe care le facei n mod spontan, fr a v gndi la ele, cum ar fi condusul mainii n timp ce v gndii la altceva.De fapt, ne putem reprezenta subcontientul ca pe un hard al creierului vostru, pe care se stocheaz toate datele i sunt redistribuite contientului, atunci cnd acesta are nevoie de ele.

Cum funcioneaz subcontientul

Subconstientul funcioneaz cu programe, ca un calculator. El trateaz informaia plecnd de la ideile i credinele cu care a fost hrnit, cu ajutorul programelor pe care i le-ai introdus. Unele sunt nscrise n codul vostru genetic nc de la natere (programe naturale), iar altele au fost dobndite o dat cu evenimentele pe care le-ai trit zi de zi, ct i prin gesturile i cuvintele repetate (programe dobndite).

Subcontientul este incapabil s fac discriminri ntre informaiile pe care le primete i, din aceast cauz, le accept aa cum sunt. El nu va ti s fac diferena ntre vis i realitate, ntre un fapt imaginar i unul trit, i nici ntre prezent i viitor. Subcontientul este atemporal.

Singura slbiciune a subcontientului este faptul c el nregistreaz toate informaiile, fr s i pun ntrebri sau s analizeze. De fapt, prin repetiie, el absoarbe toate datele pe care le percepe, fr ca mcar s trieze ceea ce este nefast pentru voi. Chiar dac nu sunt percepute de ctre contient din lips de atenie, de exemplu, sau pentru c mesajul este prea slab, subconstientul le nregistreaz. El i execut orbete programul, plecnd de la datele pe care le-a nmagazinat, i v va furniza din nou aceste date atunci cnd o situaie identic sau apropiat se va ivi. Construirea de-a lungul vieii a propriilor gnduri i credine, cele pe care le-ai acceptat i cele care in de mediul familial, social i cultural v lefuiesc ncetul cu ncetul gndirea.

Copilria este perioada cea mai vulnerabil n ceea ce privete dezvoltarea subcontientului. Credinele negative, cteodat distructive transmise n mod voluntar sau involuntar copilului sunt nmagazinate i devin treptat frne i inhibiii n dezvoltarea adultului. n definitiv, acumularea acestor gnduri negative sau limitative sfrete prin a crea n noi scheme de gndire care ne conduc viaa i ne condiioneaz comportamentul psihic i fizic.

Practic, orice ru sau boal i are originea n creierul vostru i devenii exact ceea ce gndii. Calitatea vieii voastre depinde de calitatea subcontientului.Subcontient versus Contient : Care este mai puternic?

Contientul, dup cum spun oamenii de tiin, se afl n imposibilitatea de a cunoate ceea ce este nregistrat n subcontient, lucru care d natere la numeroase conflicte ntre cele dou emisfere cerebrale. Dup cum am vzut mai sus, contientul este nsrcinat cu analiza informaiei i cu raionamentul, dar el o face pe baza datelor pe care le primete de la subcontient, care i va da mereu informaiile cele mai apropiate de situaia trit n acel moment.

De fapt, trebuie s tim i s ne amintim c subcontientul este mereu mai puternic dect contientul i c el este cel care are ultimul cuvnt. Subcontientul are ntotdeauna prioritate n faa gndirii i refleciei contiente. Acesta este un punct important, pe care trebuie s l integrm n funcionarea creierului, cci el este sursa tuturor conflictelor.

Sintetiznd, atunci cnd avei voina contient de a executa un proiect sau o aciune, subconstientul v va servi informaiile pe care le are. Dac aceste informaii corespund unei programri negative legate de o situaie special din copilrie, (de exemplu un eec, o fric, o altercaie, o decepie sentimental), aceste emoii vor aprea n prezent i se vor afla n conflict cu contiina voastr, care nu va avea mijloacele de a depi sau de a terge aceste gnduri negative ale subcontientului. Acestea vor lua, fr nicio ndoial, controlul, i vei tri o situaie de conflict interior permanent, greu de rezolvat i de asumat. Este nceputul instalrii bolii sau al unei patologii cronice, pe care nu o putei rezolva dect ncepnd o munc de reprogramare pozitiv a subcontientului vostru.

Iat un exemplu:Un copil este btut cu regularitate de ctre tatl su n primii ani de via. Subconstientul su nregistreaz toate aceste situaii de fric i de violen traumatizant. Copilul devine adult i face totul ca s uite aceast tragedie din trecut. n mod contient, el se gndete c a uitat, sau cel puin c a pus deoparte aceast etap din viaa sa.

Ce se va petrece n realitate? Subcontientul lui nu a uitat nimic, i de fiecare dat cnd va tri o situaie care va avea n centru o persoan asemntoare tatlui su, el i va reprezenta n contient aceste amintiri legate de emoii dureroase. Adultul trece atunci printr-un automatism al comportamentului su mpotriva cruia nu poate face nimic pentru moment; simte un disconfort, o fric i o nelinite asemntoare celor din copilria sa. Se afl n faa unui blocaj pe care ar trebui s i-l elimine din subcontient dac vrea s i gseasc pacea i linitea n faa unei persoane care seamn cu tatl su. Subcontientul are mereu prioritate n faa gndirii umane.

Ai neles c eecurile, umilinele, emoiile negative, cum ar fi frica i nelinitea, v deregleaz creierul i v afecteaz, bineneles, felul de a tri i de a gndi. Aceast dereglare, fr s v dai seama, are ncetul cu ncetul un impact asupra schemei de gndire i v conduce la comportamente iraionale i mpotriva propriului vostru interes, mpingndu-v spre situaii de eec.

Aceast dereglare genereaz disconfort i boli, care pot da natere la tulburri, cum ar fi lipsa de ncredere n sine, timiditatea bolnvicioas, bulimia, anorexia, dependena de tutun, alcoolismul, dar i la cazuri patologice grave, atunci cnd sentimentele trite au fost violente i profunde.

De fapt, avem iluzia c ne cunoatem subcontientul, dar ne dm repede seama c el este cel care ne ine n mna sa, i multe din problemele de sntate pe care le ntlnim sunt urmri ale unor rni, cum ar fi respingerea, abandonul, umilina, trdarea, nedreptatea sau alte situaii pe care le-am trit sau le-am simit n acest mod.

Pentru a te vindeca sau pur i simplu pentru a te simi bine, trebuie fcut un demers de vindecare i de reprogramare a subcontientului.Din fericire, este posibil schimbarea oricrui program nscris n subcontient, fie c v ajutai n atingerea obiectivelor, c v modificai caracterul sau c v debarasai de un obicei prost. Putei terge sau nlocui datele care sunt legate de emoiile negative. Descoperind cauzele i eliberndu-v de amintirile legate de emoiile care creeaz dezordine, restul devine uor de fcut. Reuita nu va fi dect o chestiune de timp, n funcie de motivaia i de importana emoiei negative.

Exist multe metode la dispoziia publicului, care ajut acum n mod eficace la reprogramarea pozitiv i la nlocuirea tuturor gndurilor negative. O metod nu este mai bun dect alta, pentru c fiecare individ va reaciona diferit, n funcie de personalitatea sa, de mediul n care triete i de propriul su trecut. Abordrile sunt diferite, n funcie de metode, dar ele au toate un numitor comun.

Alimentarea regulat a subcontientului cu sugestii pozitive, care elimin i sfresc prin a v nlocui credinele i gndurile, astfel nct subcontientul s fie deblocat, adic stoparea sugestiilor negative pe care subconstientul le ofer contientului i tergerea progresiv a acestor amintiri se numete reprogramare.

Regula de aur pentru ca acest lucru s aib succes este repetarea zilnic, sau chiar de mai multe ori pe zi, a acestor sugestii, astfel nct acestea s se imprime n subcontient. Asta poate nsemna repetarea unor cuvinte, fraze, gnduri pozitive sau fabricarea de imagini mentale, scene de via (acesta se numete teatru mintal,) dar important este s v inundai subconstientul, astfel nct acesta s fie marcat.

Eficacitatea metodei va depinde apoi de starea de sugestibilitate a subcontientului n momentul n care sunt fcute sugestiile, adic de capacitatea sa de a le primi.

Aceast stare de sugestibilitate va depinde de metoda pe care o folosii, dar n acest domeniu trebuie s ncercai mai multe metode, pentru a ti care este mai eficient pentru voi. Poate fi auto-hipnoza, vizualizarea, meditaia, relaxarea, sugestiile pozitive, undele alfa, dinamica mental sau mesajele subliminale... Toate v dau o stare de bine, ncredere n sine i v vor ajuta s v reprogramai subcontientul. Voi o alegei pe cea care vi se potrivete mai bine.

Cteodat, ajutorul unui terapeut poate fi necesar, dar putei ncepe prin a citi cte ceva despre dezvoltarea personal, ceea ce v poate fi de mare ajutor. Vei rmne cu beneficii nelimitate care v vor uimi, iar viaa vi se va schimba radical.

Amintii-v de faptul c putei cere tot ceea ce dorii subcontientului vostru, c el v este cel mai bun prieten. Programat n mod pozitiv, subconstientul va face minuni pentru voi, cci el nu cere dect s v serveasc.

I. SUBCONSTIENTUL - ca ipostaza a psihicului

1. Locul subconstientului in psihologie .

Pozitia subconstientului in psihologie este destul de imprecisa. Termenul a aparul la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec.XX, capatnd diferite denumiri. El a fost considerat cand o ,,postconstiinta", cand o ,,preconstiinta". Unii autori l-au denumit chiar ,,inconstient normal". In prezent exista tentinta de a-l defini prin opozitie cu constiinta. Subconstientul reprezinta una dintre ipostazele importante ale psihicului care nu poate fi nici ignorata, nici redusa sau identificata cu alte iposteze ale acestuia. Subconstientul dispune nu numai de continuturi specifice, ci de mecanisme si finalitati proprii. Intelegerea acestora a parcurs o serie de etape.

2. Doua etape in definirea subconstientului1.In prima etapa cei mai multi autori concep subconstientul ca pe o formatiune sau un nivel psihic ce cuprinde actele care au fost cndva constiente, dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient.El este rezervorul unde se conserva toate actele ce au trecut candva prin filtrul constiintei, s-au realizat cu efort, dar care se afla intr-o stare latenta, de virtualitate psihica putand insa sa redevina oricand active, sa paseasca pragul constiintei. Ribot a definit subconstientul drept o ,,constiinta stinsa".

Se remarca definirea subconstientul pornind de la constiinta. Janet si Pierce spuneau: ,,constientul apare ca un fel de constiinta inferioara ce coexista cu cea centrala". S-a acreditat si ideea ca desi amplasat intre constient si inconstient, subconstientul este orientat mai mult spre constiinta. Aceasta la determinat pe Freud sa respinga subconstientul, desi intr-o prima faza a activitatii sale la folosit pentru a desemna prin el inconstientul. Argumentul adus de Freud era urmatorul: subconstientul sugereaza existenta unei alte constiinte, ,,ca sa spunem asa subterana", a unei ,,constiinte secunde" care, oricat de atenuata ar fi , ramane in continuare calitativa cu fenomenul constient.

Cu alte cuvinte, intre constient si subconstientul, nu ar exista o diferenta calitativa.

Consecinta extrema a unui asemenea conceptii o reprezinta excluderea subconstientul ca nivel de sine statator din structura psihicului.

2. Constientizandu-se caracterul limitat al definirii subconstientul , consecinta extrema antrenata de ea, s-a trecut la elaborarea unei noi conceptii.

Dupa Golu subconstientul este definit prin continutul memoriei de lunga durata, care nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul operativ al constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate. El cuprinde informatii, aminitri, aotumatisme, deprinderi, ticuri, stari de set (montaj) perceptiv si intelectual, tonusul emotional, motive.

Subconstientul poseda o anumita autonomie functionala, el dispunanad de mecanisme proprii de autontretinere si autoconservare.

Visele, desi au punctul de pornire in inconstient, ele se finalizeaza si se depoziteaza in sfera subconstientului, si anume, in etajul superior al acestuia, ceea ce face posibila constientizarea si relatarea continutului lor imediat dupa trezire.Importanta subconstientului nu o putem subestima, fiind greu de imaginat existenta psihica normala a omului fara prezenta si functionalitatea lui.

In primul rand, el asigura continuitatea in timp a eului si permite constiintei sa realizeze integrarea sub semnul identitatii de sine a trecutului, prezentului si viitorului. In cazurile amneziilor totale anterograde sau retrograde, identitatea de sine este puternic alterata, relationarea subiectului cu lumea fiind profund perturbata.

In al doilea rand, subconstientul da sens adaptativ invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior. In desfasurarea oricarui proces constient, chiar daca el este provocat si se raporteaza la un obiect sau la o situatie externa conctreta, subconstientul se conecteaza in mod neconditionat la experienta anterioara, atat in forma operatiilor cat si a modelelor informationale-imagistice sau conceptuale.In al treilea rand, subconstientul asigura consistenta interna a constiintei, durabilitatea ei in timp. In afara aportului sau, constiinta s-ar reduce la o simpla succesiune a clipelor, a continuturilor senzatiilor si perceptiilor imediate, devenind imposibile functiile ei de planificare si proiectiva. Mentinerea in stare optima a cadrelor de referinta ale constiintei reclama permanenta comunicare senzoriala. Subconstientul este indispensabil pentru desfasurarea unei activitati mintale constiente independente, adica in absenta influentei directe a obiectelor sau fenomenelor externe. Caracteristicile si rolurile subconstientuluiPrincipalele trasaturi ale subconstientului apar din amplasarea lui topografica intre constient si inconstient. Aceste sunt:( coexistenta cu constiinta (de obicei continuturile subconstientului sunt o alta expresie a continuturilor constiintei, poate mai concentrata, mai condensata, ele neintrand in conflict cu continuturile constiintei, ci coexistand cu acestea)

( sevirea constiintei (subconstientul se pune in slujba constiintei, devine un fel de ,,servitor" al ei)

( filtrarea si medierea continuturilor care trec dintr-un nivel in altul (continuturile constiintei nu trec direct in inconstient, ci ,,poposesc""pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi in subconstient, la fel petrecandu-se lucrurile si cu continuturile inconstientului, care mai intai tranziteaza subconstientul si abia apoi patrund in constiinta)

Toate aceste particularitati ale subconstientului au fost sesizate de P.P.-Neveanu, care vorbea de proximitatea subconstientului fata de constiinta si de compatibilitatea cu ea.Aceasta arata ca desi se amplaseaza intre Constient si Inconstient, subconstientul. este mai aproape de constient, iar continuturile lui sunt mai asemanatoare cu cele ale constientului decat ce cele ale inconstientului.

Subconstientul nu este un simplu dublet al constientului, ci dispune de o fizionomie proprie, de continuturi si legitati de functionare bine individualizate.II. INCONSTIENTUL - ca ipostaza a psihiculuiConstituie cel mai controversat nivel de organizare a vietii psihice, in legatura cu care pozitiile de negare sau de afirmare abunda in literatura de specialitate.

1. Negarea si afirmarea inconstientuluiAfirmarea inconstientului se sprijina, in principal, pe conceptia lui Freud, care a elaborat o conceptie structurata cu privire la continutul si rolul inconstientului in viata psihica a individului.In psihologia cognitiva s-a lansat conceptul de ,,inconstient cognitiv". Consecintele acestor atitudini fata de inconstient sunt diferite:( negarea inconstientului echivaleaza cu uniformizarea, omogenizarea vietii psihice, ea nedispunnd de structuri si organizari calitativ diferite;

( afirmarea inconstientului pesupune ntelegerea faptului ca viata psihica reprezinta o structura compusa si complexa, o unitate in multiplicitate.

Din cele doua tendinte s-a impus ultima, dar aceasta impunere a cunoscut un proces lung si anevoios.2. ,,Impunerea" inconstientului in psihologie .

Investigatiile si cercetarile directe asupra inconstientului au fost precedate de ,,lansarea" filosofica a notiunii respective de catre marii metafizicienii germani din epoca postkantiana (Schelling, Hegel, Schopenhauer). ,,Filosofia inconstientului" (Hartman) a creat o ambianta favorabila recunoasterii inconstientului .

Din ,,Filosofia inconstientului" doua idei sunt importante:( considera ca prin natura sa inconstientul este irational;( vede in inconstient o adevarata forta ce guverneaza ntreaga viata a individului.

Primele rezultate ale cercetarilor medicale facute in cea de-a doua jumatate a secolului al 19 asupra isteriei, hipnotismului, somnambulismului si chiar disocierii personalitatii au conturat mult mai bine premisele unei psihologii a inconstientului.

Binet si Janet, psihiatrul american Morton Prince, vedeau in inconstient reversul constiintei, incapabila de a sintetiza ansamblul vietii psihice, unele fenomene scapandu-i de sub focarul analizei.

Inconstientul aparea ca o slabiciune a Eului si a constiintei, ca o deficienta psihologica, ca un automatism psihic.

Freud va fi cel care va da o definire si o fundamentare stiintifica inconstientului.

Zlate considera ca principalele merite ale lui Freud in investigarea inconstientului sunt:( descoperirea unui inconstient dinamic, conflictual si tensional, corelativ procesului refularii;

( trecerea de la interpretarea inconstientului ca substantiv ce desemneaza faptele mintale refulate la interpretarea lui ca adjectiv, ca o calitate psihica, ceea ce inseamna ca propietatea, "calitatea" de a fi inconstiente o au nu numai amintirile, ci si mecanismene de refulare sau ceea ce porneste de la Supraeu;

( multiplicarea zonelor ce se sustrag constiintei, Freud vorbind, practic, despre existenta a 3 tipuri de inconstient (Sinele sau inconstientul. propriu-zis; o parte a Eului; Supraeul- primul reprezentand inconstientul refulat, celelalte 2 inconstiente. neregulate );

( considerarea inconstientul ca fiind profund, abisal, si nu doar un simplu ,,automatism psihic", cum aparea el la Janet.

In jurul conceptiei lui Freud asupra inconstientul s-a pastrat multa vreme tacere. Cu timpul insa, ea trezeste curiozitatea si interesul medicilor si al psihologilor. Bleuler si Jung, Sandor Ferenczi, Ernest Jones incep sa utilizeze metodele lui Freud.

In 1910 lua fiinta Asociatia Psihanalitica Internationala, al carei presedinte a fost la inceput Jung.

ncep sa se contureze si primele dizidente ceea ce face ca cercetarile asupra inc. sa intre intr-o noua etapa, pe care am putea-o denumi postfreudiana .

Omul dispune de o tendinta importanta de superioritate, asa nct dezvoltarea lui psihica se datoreaza luptei ce are loc la nivel inc. intre o tendinta negativa (sentimentul de inferioritate) si o tendinta pozitiva (sentimentul de superioritate), aceasta din urma fiind orientata spre compensare.

Jung introduce conceptul de inconstient colectiv interpretat ca o zona profunda non-individuala, supra-individuala a psihicului.

Inconstientul colectiv contine imagini ancestrale care somnoleaza in zonele profunde ale inconstientelor numite de Jung - arhetipuri - si ofera individului posibilitatea de a avea acces la ,,sufletul istoriei colective" sau la Dumnezeu si Diavol.

Cand vorbea de inc. colectiv, Freud avea in vedere existenta in inc. fiecarui individ a unor elemente ce se regasesc in orice inc. (complexul lui Oedip).

La Jung, inc. colectiv este preexistent individului, acesta din urma nascandu-se cu el.

Totusi din diversitatea lor cercetarile psihanalitice exprima dificultatea conceperii intr-o maniera unitara a inc.

3. Definirea inconstientului

( Freud a definit inconstientul intr-o maniera restrictiva si exclusivista, considerndu-l doar rezervorul tendintelor nfrnate, nabusite, refulate, frustrate.

Inc. este cel care exprima lapsusurile, pseudoamneziile, actele ratate, visele, etc.

In definitiile mai vechi ale inc. accentuarea unui element se asocia cu ignorarea alteia.

( Alti autori definesc inc. dintr-o maniera negativa, insistand mai mult asupra rolului sau in ansamblul vietii psihice.

Inc. apare ca haos, ca irational cu efecte dezorganizatoare si inhibitive asupra vietii psihice, ca tinand chiar de patologia mintala.

( Psihologia contemporana difineste inc. intr-o maniera extensiva si pozitiva ca fiind o formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii.

Din faptul ca inc. se manifesta impulsiv sau spontan nu trebuie sa se traga concluzia ca structurile sale nu sunt suficient de bine conturate.

4. Natura inconstientului( Este inc. de natura pur afectiva asa cum credea Freud ?La aceasta concluzie au ajuns si analizele comparative facute intre constiinta si inc., prima aparnd ca reflexiva, critica, rationala, pe cand cel de-al doilea ca afectiv, spontan, nvaluit in mit, legenda, vis.

Asa cum constiinta nu este exclusiv rationala, nici inc. nu poate fi exclusiv afectiv.

El trebuie interpretat ca fiind preponderent afectiv.

(. Este inc. constituit din imagini sau cuvinte ?Ey arata ca au fost formulate 2 teze divergente:

1. prima reflecta gandirea lui Freud din etapa sa esentiala, cand inc. era considerat autonom, scapnd oricaror formulari care au loc in constiinta sau in preconstient si aparand ca format exclusiv de imagini (investite libidinal), din perceptii interne sau fantasme, din evenimentele cristalizate ale preistoriei individului.

2. A doua teza ,,este mai sensibila la tranzitiile si la medierile introduse de ctre limbaj intre sistemul pulsional si constiinta.Aceasta inseamna a spune ca inc. este structurat ca un limbaj si ca, deci, "se poate comunica cu el", insa cu conditia de a-l auzi". Ideea structurarii inc. ca un limbaj va fi preluata de Lacan.

5. Rolurile inconstientului .

(Inconstientul are urmatoarele roluri:

- rol de energizare si dinamizare a intregii vieit psihice a individului;

- rol de facilitare a procesului creator, contribuind la realizarea unor combinari si recombinari spontane;

- rol de asigurare a unitatii Eului, prin faptul ca este principalul depozitar al programelor informationale si al tensiunilor motivationale pe baza carora, prin organizare specifica se emancipeaza constiinta.

Inc. face parte integranta din fiinta umana, nelasnd-o neinfluentata in nici una dintre ipostazele sale existentiale normale sau patologice.

( Putini au fost autorii care au subliniat rolul si valoarea pozitiva a inc. in rapot cu conduitelor si comportamentelor individului. Jung, credea ca inc. este chiar superior constientului, deoarece el contine toata intelepciunea ce-ia fost conferita prin experienta a nenumarate mii de ani.

( Cei mai numerosi autori subliniaza rolul negativ, turbulent al inc.Tipuri de inconstient:Inc. este diferit in manifestarile sale. Foarte curand a inceput sa se vorbeasca de variate tipuri sau moduri de inc.

Freud deosebea 3 tipuri de inc.:- unul latent sau preconstient care cuprinde starile psihice susceptibile de a deveni constiente;

- altul format din faptele psihice refulate;- al treilea constituind partea cea mai importanta a Eului ideal. Ralea le-a redus la 2 forme fundamentale:- inc. functional, cu subdiviziunea in inc. fiziologic di cel psihic;

- inc. adaptativ tot cu 2 subdiviziuni: inc. automatic si cel afectiv.

Diferentierile dintre tipurile sau modurile de inc. provin din felul in care este rezolvata problema naturii inc. si cea a rolului acestuia in viata psihica. Inconstientul cerebral .

Inc. crebral este inc. fiziologic, inc. pe care l-am putea numi reflex, automat, care intra in functiune fara ca individul sa-si dea seama dar care afecteaza viata psihica constienta.Unificarea functionala a axei cerebro-spinale, ca si extinderea de la maduva spinarii la creier a proceselor reflexe au constituit modalitatile care au impus notiunea de inc. cerebral.

Cei care studiau viata psihica, normala sau patologica, au avansat ideea potrivit careia o mare parte a cerebratiei este in realitate automata si inconstienta.

Inconstientul colectivDaca inconstientul cerebral era de natura fiziologica, materiala, inc. colectiv este de natura pur psihica, spirituala.Pentru Gustave Le Bon inc. colectiv (al multimilor) este caracterizat prin inhibitia colectiva a functionarii intelectuale, prin exagerarea rolului afectivitatii, prin reducerea acestuia la viata psihica a primitivilor sau a copiilor.

Inc. colectiv se caracterizeaza dupa Le Bon prin:- impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugetibilitate si credulitate;

- exagerare si simplism in sentimente;

- intoleranta, autoritarism si conservatorism;

- moralitate joasa

- disparitia vietii cerebrale si preponderenta celei medulare;

- disparitia personalitatii indivizilor.

Pentru Freud inc. colectiv cuprinde elemente ce se regasesc in orice inc. individual, ele fiind comune mai multor indivizi (complexul lui Oedip).

Jung a avansat pentru prima data ideea inc. colectiv in cartea sa ,,Metamorfoze si simboluri ale libidoului", aparuta in 2 parti, in 1911 si 1912.

Dupa Jung, psihicul se compune din 3 niveluri:

( constientul

( inconstientul personal, care consta:

- acele continuturi care au devenit inc., fie pentru si-au piedut intensitatea si au cazut astfel in uitare, fie pentru ca li s-a retras constienta (refulare);

- acele continutiri ce sunt de fapt perceptii senzoriale, care datorita prea slabei lor intensitati nu au ajuns niciodata in constient, dar au patruns totusi candva in psihic;

( inconstientul colectiv, care, ca o nzestrare ereditara cu posibilitati de reprezentare,"nu este individual, ci general uman, ba tine chiar de lumea animala in general, constituind de fapt substrstul oricarui psihism individual".