studiu privind evaluarea stĂrii de sĂnĂtate a …old.protectiamuncii.ro/en/pdfs/les - material...

12

MINISTERUL MUNCII SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE - DEZVOLTAREPENTRU PROTECŢIA MUNCII - BUCUREŞTI

STUDIU PRIVIND EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE APERSONALULUI IMPLICAT ÎN UNELE ACTIVITĂŢI DIN CADRUL

“S.C. ELECTRICA S. A.”

Colectivul lucrării: psih. Mihaela SERACIN ing. Viorica PETREANU

dr. Ileana GRIGORIUfiz. Lavinia BĂDESCUpsih. Raluca Maria IORDACHE

dr. Cristian OPREAtehn. pr. Irina STATEtehn. pr. Gheorghe STERPU

1.

13

ACTIVITATEA ELECTRICIENILOR LES

1. Analiza activităţii şi a condiţiilor de desfăşurare

Activitate

Pentru a asigura buna funcţionare a liniilor electrice subterane de medie şi joasă tensiune,personalul LES execută lucrări de întreţinere şi reparaţii linii electrice subterane (LES) de 0,4 kV(abonaţi, iluminat public) şi LES de medie tensiune (6 kV, 20 kV), respectiv la:

trasee de cabluri în construcţie subterană (medie şi joasă tensiune);puncte de racordare la separatorii de bare din punctele de alimentare şi posturile detransformare;canale de vizitare în staţiile de transformare şi posturile de cabluri aferente;cabluri pozate pe diferite trasee (de exemplu pe sub trotuare sau carosabil) în vecinătateatraseelor de apă, canalizare, gaze, telefoane;reţele de joasă tensiune către abonaţi cu deviaţii prin manşoane de derivaţie la iluminatpublic şi intrare – ieşire în zona de blocuri şi locuinţe;firide de abonaţi şi cele generale de la blocuri.

Lucrările pot fi grupate în trei mari categorii:

lucrări de revizie tehnică – RT;lucrări de reparaţii programate – R;lucrări de reparaţii accidentale – RA.

Ca pondere în ansamblul activităţilor, RT reprezintă cca. 30%, R 40% şi RA 30% *), cu tendinţăde creştere a ponderii RA şi de scădere a RT (aspect în directă legătură cu nivelul dotării şifuncţionalităţii echipamentelor şi instalaţiilor energetice, a gradului de automatizare a acestora).

Lucrările de revizie tehnică se realizează:

pe capete terminale (cutii terminale de interior şi exterior);în cabinele de secţionare a cablurilor prevăzute pe liniile în exploatare;la posturi de transformare;alte lucrări: de exemplu, revizii la nişe de blocuri.

La cutiile terminale lucrările efectuate constau în:

control vizual pentru a depista eventuale deteriorări sau conturnări;desfacerea contactelor cutiei terminale;ştergere de praf (uscată sau cu diluant);curăţarea zonelor de contact;reasamblare;

14

strângerea contactelor;ştergere.

Complexitatea lucrărilor de revizie tehnică este direct proporţională cu tipul capătului terminal(de exemplu, un capăt terminal de 20 kV necesită o revizie mai complexă decât unul de 0,4 kV).Materialele şi dispozitivele utilizate constau din lavete, diluant, trusă de scule.

În cabinele de secţionare se efectuează următoarele operaţii:

se verifică lipsa tensiunii,se montează un scurtcircuitor;se desfac cablurile şi se descarcă capacitiv;se reiau operaţiile în ordine inversă;se închide autorizaţia de lucru;se contactează dispecerul sau se predă instalaţia gestionarului acesteia.

La un PCZ (post cabină zidit) al unui PT (post de transformare) se efectuează aceleaşi operaţii cacele descrise anterior la cablurile de legătură trafo – celulă, celulă – celulă, celulă sosire şi celulăplecare.

Reparaţiile programate constau, în principal, din remedierea defecţiunilor depistate cu ocaziaRT dar şi survenite în urma unei avarii, a unui accident şi care pot presupune de exemplurefacerea unei cutii terminale, a unui set de cutie terminală sau manşonarea cablurilor.Complexitatea şi gradul de dificultate al operaţiilor pentru această din urmă lucrare depind înmare măsură de tipul de cablu (HIU, HIU 1Pb, HIU 3Pb, monofilar, etc.).

De exemplu, la montarea manşoanelor de derivaţie la cablurile de 1 kV cu izolaţie din PVC şiHIU, folosind materiale din seturi, se execută următoarele operaţii:

montarea cortului de protecţie şi organizarea locului de muncă, respectiv:echiparea membrilor formaţiei de lucru;verificarea delimitării materiale a zonei de lucru, executată înainte de începerealucrărilor de săpături;verificarea dimensiunilor gropii şi a stării malurilor;realizarea zonei protejate şi a zonei de lucru;transportarea şi amplasarea în zona de lucru a sculelor, dispozitivelor şi setului demateriale necesare executării manşonului.

pregătirea cablului de derivaţie;pregătirea cablului principal şi a capătului cablului de derivaţie (măsurarea, marcarea şiîndepărtarea mantalei exterioare, a armăturii metalice, a mantalei interioare, a izolaţiei);îmbinarea conductoarelor;refacerea izolaţiei conductoarelor;etanşarea interioară şi umplerea golurilor dintre conductoare;executarea mantalei de etanşare interioară;executarea continuităţii armăturii metalice;executarea mantalei de protecţie exterioară;

15

marcarea manşonului;demontarea cortului de protecţie, strângerea sculelor, dispozitivelor, a mijloacelor deprotecţie, recuperarea materialelor refolosibile.

În urma reparării unui cablu defect, executarea unui manşon de derivaţie implică următoareleoperaţii:

luarea măsurilor de protecţie a muncii;demontarea şi remontarea cablului reparat pe porţiunea necesară;realizarea unui manşon de derivaţie în cazul existenţei rezervei de cablu;executarea, în cazul lipsei rezervei de cablu, a unui manşon de legătură, prin poziţionareaunei bucăţi de cablu nou cu o lungime prestabilită;protejarea, atunci când este cazul, atât a manşonului de derivaţie, cât şi a manşonului delegătură.

Pentru realizarea lucrărilor de manşonare se utilizează în principal:

trusă completă de manşonat (raşchetă, cuţite speciale, etc.);trusă electrică;arzător complet cu butelie;scule pentru executarea săpăturilor: cazma, lopată, târnăcop, pikamer;presă pentru presare mufe sau papuc (presare mecanică, hidraulică sau lipire);trusă de scule de lăcătuşerie;dispozitiv de verificare a lipsei de tensiune şi de tăiere a cablurilor;megohmetru pentru verificarea rezistenţei de izolaţie şi a continuităţii cablurilor;cleşte voltampermetric;detectoare de tensiune;tamburi cu cabluri de medie şi joasă tensiune;aliaj de lipit;solvent organic de degresare;lanterne;funii;staţii de radio – emisie;mase electroizolante;bandă electroizolantă, etc.

Lucrările de reparaţii accidentale au ca scop readucerea cablurilor la condiţiile iniţiale prin:manşonare, refacerea cutiilor terminale, etc., deci prin aducerea la stare normală de funcţionare aelementelor de bază ale cablului.

Deteriorarea cablurilor (defect de manta, fază / faze întrerupte, retezare datorită scurtcircuitării,explozii în manşoane, străpungere izolaţii) se poate produce din diferite cauze:

lovire accidentală cu cupă, cazma, târnăcop;acţiunea intemperiilor;

16

prezenţa rozătoarelor în PT etc.

În acest caz, la remedierea defectelor pe cablurile îngropate se realizează următoarele etapesuccesive:

localizarea zonei de defect, realizată de electricienii PRAM – defectoscopie;stabilirea şi marcarea zonei unde se va executa săpătura, îngrădirea locului de muncă şimontarea indicatoarelor de securitate corespunzătoare operaţiilor de săpături;executarea săpăturilor;decopertarea completă a cablului sau fluxului de cabluri;identificarea cablului defect din flux;etichetarea cablului defect;verificarea, prin măsurări în ambele sensuri la locul secţionării, a legării la pământ şi înscurtcircuit a cablului defect, efectuată de electricienii - defectoscopie, pentru a admite lalucru şeful formaţiei de reparaţii.

Deplasarea cablurilor şi manşoanelor se face, de regulă, cu scoaterea de sub tensiune a cablurilorrespective. În cazurile în care nu pot fi scoase de sub tensiune se admite, în mod excepţional,deplasarea lor sub tensiune pe distanţe mici, cu respectarea strictă a prevederilor din normelespecifice de protecţie a muncii.

Desfăşurarea zilei de muncă a echipei de electricieni LES cuprinde următoarele:

sosirea în unitate a membrilor echipei de intervenţii – reparaţii;informare făcută de maistrul sau şeful centrului privind lucrările care trebuie executate;analiza lucrărilor cu toată echipa: studierea schemelor, instruire tehnologică şi de securitate amuncii specifică tipurilor de lucrări, modalităţi de intervenţie;consemnare în registrul de executare a săpăturilor;completarea autorizaţiei de lucrare;verificarea bazei materiale necesară executării lucrării şi echiparea completă a maşinii;deplasarea cu mijloace auto la locul intervenţiei;anunţarea beneficiarilor de străzi, terenuri, mediu, trasee (apă, gaze, telefonie etc.) asupraexecutării lucrărilor respective;delimitarea zonei de lucru şi montarea avertizărilor (pietonale, auto, etc.);echipare cu echipament individual de lucru şi protecţie corespunzător;decopertarea de asfalturi şi beton (dacă este cazul), manual, mecanizat sau combinat;efectuarea de săpături (mecanizat sau manual), până la stratul protector sau avertizor de pecabluri;consolidarea malurilor;efectuarea altor decopertări interioare (cărămizi, folie, etc.);remedierea defecţiunilor (cablu rupt, explozie în manşon, străpungere izolaţii, etc), încolaborare cu echipa - defectoscopie;predarea instalaţiei reparate şi consemnarea datelor privind cauze şi modalităţi de remediere;marcare;refacerea zonei unde s-a acţionat;

17

strângerea sculelor şi dispozitivelor şi eliberarea zonei;confirmarea de terminare a lucrării cu menţionarea stării funcţionale a cablului în cauză;reîntoarcerea la unitate cu mijloace auto.

Din documentarea de teren s-a constatat că durata lucrărilor este diferită, de la 1 - 1,5 ore pentruo cutie terminală la 1 – 5 zile pentru o manşonare, având în vedere întregul ciclu parcurs:

apariţia incidentului;lansarea comenzii;depistarea zonei (de regulă PRAM reuşeşte în prima zi să localizeze zona de defect);executarea săpăturilor, realizarea gropilor de manşon şi asigurarea din punct de vedere alprotecţiilor conform ITI ;încercare stânga – dreapta (de regulă în partea a doua a celei de a doua zile);dacă cablul defect este depistat, izolarea şi îngrădirea zonei;executarea manşonării cu încercarea cablului înainte de punerea în funcţiune (emiterebuletin PRAM);finalizarea lucrării.

Depistarea cablului defect este realizată de echipa – defectoscopie, activitatea echipei LESîncepând după secţionarea cablului defect de către aceasta; cele două echipe lucrează împreunăîn anumite faze ale lucrării sau pot exista timpi morţi pentru una din echipe (luaţi în considerareîn normare), atunci când cealaltă echipă execută anumite operaţii.

Uneori însă săpăturile pot dura mai mult, datorită unor dificultăţi locale (spart asfalt, existenţaunor conducte, etc.), manşonarea are timpi diferiţi funcţie de tipul de manşon care determină şitipul gropii (unde poate fi apă care în lipsa unei pompe este scoasă cu găleata, în condiţiiatmosferice dificile etc.).

Lucrările se desfăşoară preponderent în exterior, indiferent de condiţiile atmosferice, singuraprotecţie împotriva intemperiilor fiind cortul. Iarna se folosesc aeroterme (dar sunt insuficiente),iar vara ventilatoare, dar de fapt se lucrează în condiţii de temperaturi ridicate / scăzute şi curenţide aer. Pot să apară gaze toxice la folosirea lămpilor cu flacără deschisă. Sunt prezente, deasemenea, pulberi pneumoconiogene şi agenţi biologici. Nivelul de iluminare este redus.

Activitatea electricienilor LES este o activitate bine procedurată, care are la bază reglementărinormative (normative, instrucţiuni tehnice, fişe tehnologice). Toate lucrările, cu excepţiasăpăturilor până la decopertarea completă a cablurilor (executate pe bază de ITI – PM sau DV) seexecută în baza unei autorizaţii de lucru (conform NSPM nr. 65 / 1997).

Fişele tehnologice pentru executarea manşoanelor, de exemplu, oferă informaţii detaliate privind:sculele şi dispozitivele de lucru folosite, fazele şi operaţiile tehnologice pentru executareamanşoanelor (funcţie de tipul de manşon, de tipul de cablu), normele specifice de protecţie amuncii, precum şi normele de timp.

Activitatea de întreţinere reparaţii a cablurilor de medie şi joasă tensiune subterane se desfăşoarăpe baza unui program anual din care se defalcă programele semestriale, trimestriale şi respectiv

18

lunare. Programele lunare de lucrări se constituie pe baza comenzilor specifice (comenzi lansatede SDFE către mentenanţă) primite până la data de 25 a lunii în curs pentru planul luniiurmătoare.

În realizarea lucrărilor apar o serie de dificultăţi determinate de dotarea insuficientă cuechipamente tehnice necesare (corturi, butelii încărcate, arzător, aerotermă, pompă submersibilă,scule performante), amplificate de desfăşurarea lucrărilor în condiţii atmosferice nefavorabile.

Din punct de vedere al încărcării (volum de lucrări), aceasta este neuniformă, cu vârfuri laschimbarea de anotimp (lunile noiembrie – decembrie, martie – aprilie), dar în creştere şi datorităfaptului că se măreşte volumul de instalaţii, iar personalul se reduce. Eficienţa activităţii estejudecată de regulă după numărul reviziilor planificate, dar dacă reviziile accidentale suntnumeroase (ceea ce se întâmplă destul de frecvent), nu rămâne suficient timp pentru reviziileprogramate.

În activitatea sa electricianul LES este supus unui cumul de factori de risc datoraţiechipamentului tehnic (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (temperaturiridicate / scăzute, curenţi de aer, umiditate, intemperii, iluminat insuficient - mai ales noaptea -pulberi, gaze toxice, risc biologic, dar şi factori de risc legaţi de sarcina de muncă care determinăsuprasolicitare fizică (executarea manuală a săpăturilor, golirea de apă a gropilor, poziţii de lucruforţate, deficitare, în spaţii înguste, în timpul manşonării în interiorul gropilor, gestualitateprofesională solicitând sistemul osteo-musculo-articular la manipularea cablurilor, a diverselordispozitive şi scule).

Riscuri. Factori de risc.Evaluarea nivelului de risc şi securitate la locul de muncă al electricienilor LES a evidenţiaturmătorii factori de risc în raport cu echipamentul tehnic şi mediul de muncă:

În raport cu echipamentul tehnic:

FACTORI DE RISC MECANIC

Lovire de către braţul excavatorului în timpul efectuării lucrărilor de săpare;Lovire de către mijloacele de transport auto pe timpul efectuării lucrărilor în zona de lucrusau la deplasarea cu mijloacele de transport auto;Răsturnarea cazanului de preparare a masei electroizolante în timpul procesului de preparare(t ~ 100ºC) ;Surparea malurilor gropii din zona de lucru în timpul efectuării lucrărilor (vibraţiilor, accesauto etc.);Cădere de obiecte, materiale din mijloace de transport care se deplasează în vecinătatea zoneide lucru sau aruncate de locatarii blocurilor;Proiectare de obiecte sau particule:

pietre antrenate de roţile mijloacelor de transport autoparticule desprinse în procesul de decopertare a betonului sau asfaltului;

Recul provocat la utilizarea pikamer –ului;

19

Jet de ulei la spargerea accidentală a instalaţiei hidraulice a excavatorului – calitatenecorespunzătoare a furtunurilor de presiune;Contact direct al epidermei cu suprafeţe periculoase – tăietoare, înţepătoare – capete cabluri,cioburi sticlă, obiecte contondente înglobate în sol.

FACTORI DE RISC TERMIC

Contact direct al epidermei cu suprafeţe metalice reci la lucrul pe timpul ierniiLucrul cu flacără deschisă (lampa pentru manşonări şi accesorii) sau apariţia flamelorcauzate de reţelele învecinate, aflate sub tensiune, care pot avea ca urmare arsura termică

FACTORI DE RISC ELECTRIC

Electrocutarea prin atingere directă:la dezlegarea cablurilor;atingerea accidentală a elementelor rămase sub tensiune;la ruperea accidentală a conductorilor LEA existente pe acelaşi traseu;la manevre greşite în staţie şi posturi TRAFO;

Curent electric:prin atingere indirectă:

la deteriorarea accidentală a izolaţiilor traseelor electrice învecinateprin apariţia tensiunii de pas:

la punerea la pământ accidentală a traseelor electrice din vecinătatea punctului deintervenţie

FACTORI DE RISC CHIMIC

Lucrul cu substanţe toxice (unii adezivi din seturile de manşoane, unele unsori din seturile demanşoane, care pot produce intoxicaţie cronică;Lucrul cu substanţe inflamabile: izolaţii, carburanţi, lubrifianţi.

În raport cu mediul de muncă:

FACTORI DE RISC FIZIC

Temperatură ridicată a aerului în anotimpul călduros – lucrul în aer liber sau în groapăacoperită de cort;Temperatură coborâtă a aerului în anotimpul rece – lucrările se pot desfăşura până la otemperatură de - 10º C;Curenţi de aer, în special în anotimpul rece;Nivel redus de iluminare la locul de intervenţie şi contrast ridicat lumină – întuneric la lucrulîn zilele însorite;Calamităţi naturale - surprindere de trăsnet, viscol, prăbuşiri de copaci;Pulberi pneumoconiogene – praf, particule antrenate de curenţii de aer.

20

FACTORI DE RISC CHIMIC

Gaze, vapori, aerosoli toxici în atmosfera locului de muncă:Gaze rezultate în urma mufării cu anumite accesorii;Vapori ai solvenţilor organici de degresare;Gaze cu densitate mai mare decât a aerului provenite de la mijloacele de transport.

Programul de lucru este de 8 ore, între orele 7 – 1500. El se poate prelungi în caz denecesitate: de exemplu, când echipa - defectoscopie nu a terminat măsurările sau lucrarea este înfază finală. În cazul în care o lucrare durează mai multe zile, ea este întreruptă la terminareaprogramului de lucru şi continuată a doua zi.

21

1.2.Evaluarea efortului profesional

1. Evaluarea sarcinii de muncă

Dintre factorii profesionali, potenţial factori de risc pentru starea de securitate şi sănătate înmuncă, o parte au prezentat un nivel mai redus, alţii unul mai crescut, deci mai important.

Astfel, dificultatea unor sarcini şi operaţii datorate gradului ridicat de complexitate dar şi depericol implicat în realizarea acestora, apare pe ansamblu de nivel mediu – 3,2. Se mai poateremarca faptul că, frecvenţele situaţiilor cu o dificultate ridicată se distribuie între „niciodată” şi„foarte des”, cu toate acestea predomină „uneori” (60%), determinând o frecvenţă medie şi decinivelul mediu al acestora din punct de vedere al efectelor negative asupra stării de securitate şisănătate.

Un al doilea factor de risc şi solicitare îl constituie ritmul de lucru. Şi acest factor prezintă unnivel mediu – 2,9.

Regimul pauzelor, de asemenea nu reprezintă un factor de risc, având nivelul 2 – scăzut.Posibilităţile de întrerupere a lucrului pentru a lua o pauză, sunt apreciate că există, „atât cât estenevoie”.

Constrângerile temporale reprezintă şi ele un factor de risc de nivel între mediu şi crescut – 3,5,graba în finalizarea activităţii fiind semnalată ca prezentă „destul de des” şi „întotdeauna” de30%, respectiv 20% dintre subiecţii investigaţi.

Gradul utilizării cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale este „foarte mare”, reprezentândun factor cu efecte benefice asupra stării personalului, şi un factor de risc de nivel redus – 1,6.

Posibilitatea apariţiei unor sarcini noi, în raport cu care nu există suficientă pregătireprofesională, este scăzută (2,3).

Sentimentul eficacităţii în activitate şi sentimentul importanţei propriei activităţi esteprezent între „destul de des” şi „întotdeauna” şi ca atare nu constituie un factor de risc.

Varietatea operaţiilor ( “foarte mare “- “destul de mare” 90%) reduce frecvenţa situaţiilor demonotonie. De asemenea, implicarea aproape echilibrată a celor 3 tipuri de conduite profesionale(bazate pe deprinderi, pe reguli şi pe cunoaştere) este benefică atât pentru menţinerea uneimobilizări adecvate a capacităţilor, cât şi pentru dezvoltarea în timp a acestora.

Precizia ridicată, atât la nivelul recepţionării şi prelucrării de informaţii, cât şi la nivel de decizieşi de operare, dublată de răspunderea în raport cu implicaţiile unor eventuale erori înactivitate, reprezintă un factor de solicitare şi de risc în acelaşi timp (costuri biologice crescute,riscul unor incidente ca urmare a unor conduite nesigure, greşite), prezentând un nivel crescutspre foarte crescut – 4,4/4,7.

22

Evaluarea gradului de autonomie în realizarea sarcinilor indică deci un nivel scăzut spre mediuca factor de risc – 2,5 / 2,1, deci, între “destul de mare” şi “într-o oarecare măsură”. Cu toateacestea, autonomia scăzută în realizarea activităţilor în sensul desfăşurării acestora în strictăconformitate cu regulamentele de manevre, cu normele specifice de securitate a muncii, cuinstrucţiunile şi procedurile interne, care nu permit abateri de la ierarhia primirii dispoziţiilor delucru şi executării acestora, reprezintă un factor de insatisfacţie şi în final de stres profesional.

Existenţa feedback - ului, a posibilităţii autocontrolului în raport cu corectitudinea şi eficacitateapropriei intervenţii, este de asemenea diferită ca frecvenţă, în funcţie de individ, prezentând înansamblu un nivel ” spre mediu”.

Gradul în care sunt utilizate cunoştinţele şi deprinderile profesionale este “foarte mare” în60% din cazuri, deci un nivel foarte scăzut spre scăzut, ca factor de risc (1,6).

Supraîncărcarea electricianului LES apare între “uneori” (50%) şi “destul de rar” / „destul dedes” (20 / 20%), deci cu un nivel de 3,2 – nivel mediu ca factor de risc.

Caracterul repetitiv, în general de nivel mediu spre crescut ca factor de risc – 3,5 - apare totuşisemnalat ca prezent „permanent” şi „destul de des” de 20%, respectiv 40% dintre subiecţi.

Posibilităţi de comunicare cu colegii există şi chiar este necesară comunicarea pe parcursuldesfăşurării lucrărilor. De aceea, acest factor, ca factor de risc, este foarte redus – 1,4. Cu toateacestea şi tocmai de aceea se constituie în factor de risc în situaţiile în care, datorită deficienţelortehnice comunicarea cu dispecerul este imposibilă (zone neacoperite de telefonia mobilă, staţiineperformante etc.).

Se capătă instrucţiuni suficient de clare şi se cunoaşte responsabilitatea individuală, astfelîncât acest factor ca factor de risc prezintă un nivel scăzut.

Riscul producerii unor accidente soldate cu propria accidentare, cu accidentarea altor persoane,precum şi cu avarierea unor instalaţii, echipamente reprezintă un important factor de risc şi desolicitare, apreciat ca prezentând un nivel „spre crescut”.

Exigenţele profesionale datorate naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă, a condiţiilor derealizare a acesteia, a echipamentelor şi instalaţiilor sunt preponderent de natură fizică şiprezintă un nivel crescut spre foarte crescut – 4,5. Chiar dacă exigenţele mentale şi cele fizicesunt apreciate în medie ca prezentând niveluri aproape egale: crescut (4,2) şi spre foarte crescut(4,5), din tabelul nr. 1.2.1 se poate urmări frecvenţa diferită a răspunsurilor „foarte mari” pentrucele două tipuri de exigenţe: 30% şi respectiv 60%.

În ansamblu, activitatea poate fi caracterizată ca necesitând efort fizic crescut, cu elemente deefort mare, pentru manipularea, transportul şi susţinerea unor obiecte grele, ca şi pentru alteoperaţii dificile (de exemplu, efectuarea de săpături).

23

Din punctul de vedere al metabolismului energetic, operaţiile efectuate de electricienii LES seîncadrează în toate categoriile de efort fizic: cu caracter static, activităţi cu efort fizic mic, mediuşi mare.

În mod special, săpăturile şi golirea de apă a gropilor implică un nivel crescut de solicitare fizică,ajungând până la suprasolicitare, în raport cu condiţiile efective de la lucrarea respectivă. Pe dealtă parte, pentru remedierea defectelor pe cabluri, este necesară gestualitate profesională carecere precizie, coordonare motorie şi oculomotorie. Susţinerea manuală a cablurilor impune, deasemenea, eforturi fizice mari, cu componente statice prelungite.

Se lucrează uneori în spaţii restrânse, ceea ce determină adoptarea unor poziţii de lucru incomodeşi forţate, cu contracturi statice ale musculaturii de postură, pe durate variate de timp şi încondiţii de multe ori nefavorabile de temperatură, umiditate relativă şi curenţi de aer ceea ce ducela posibile efecte, în special asupra funcţionalităţii şi patologiei aparatului locomotor, pe termenscurt ori lung.

Ca exigenţe senzoriale, activitatea electricienilor LES presupune cerinţe vizuale pe liniaacuităţii vizuale statice şi dinamice, a acomodării, a simţului cromatic, a funcţiei de adaptare şi avederii în relief, solicitări amplificate în condiţii deficitare de iluminat şi/sau în situaţia unoralterări ale analizatorului vizual al operatorilor.

Şi analizatorul auditiv este solicitat prin sarcina de muncă, activitatea electricienilor LESimpunând şi semnalizări acustice şi comunicări verbale. Există o “codificare” a limbajuluiutilizat, ceea ce presupune şi o adaptare în ceea ce priveşte recepţionarea şi emiterea mesajelor.

Exigenţele profesionale se adresează şi planului mental (inclusiv psihosenzorial) (nivel 4,2 –crescut) în raport cu anumite operaţii şi condiţii de desfăşurare.

Dintre capacităţile mentale, în mod deosebit implicate în realizarea sarcinii de muncă, seevidenţiază:

memoria de scurtă şi lungă durată – 4,8 vigilenţa – 4,6 dexteritate psihomotorie – 4,6 concentrarea intensă – 4,3abilităţi de organizare şi planificare - 4, spirit de iniţiativă – 3,9 abilitatea de a lua decizii rapide – 3,6 abilitatea de a lua decizii în mod independent – 3,4

Se poate afirma că există şi factori de solicitare neuropsihică care ar putea influenţa starea desănătate a lucrătorilor şi că această solicitare este specifică sarcinii de muncă a electricianuluiLES, dar de nivel mediu în majoritatea situaţiilor de rutină, şi crescut în cazul intervenţiilor realizate în condiţii de incidente mai deosebite, de urgenţă, în condiţii de dificultate şiresponsabilitate crescută în raport cu riscul producerii unor incidente şi accidente în timpulactivităţii.

25

Tabel nr. 1.2.1 – Caracteristici ergonomice ale sarcinilor la electricieni – LES

Caracteristici ergonomice ale sarcinilor Răspunsuri Valori medii(%) nivel

Sarcini – operaţii - gesturi:- dificultate

„niciodată”„destul de rar”„uneori”„destul de des”

-„foarte des”

10%-60%20%10%

3,2

Ritm de lucru: impus sau liber „întotdeauna”„destul de des”„uneori”„destul de rar”„niciodată”

20%20%30%10%20%

2,9

Regimul pauzelor (posibilităţi deîntrerupere a lucrului)

„atât cât estenevoie”

„aproape câteste nevoie”

„nici preapuţin, nici suficient”

„destul depuţine”

„foarte puţine”

60%

10%

10%10%10%

2

Constrângeri temporale- graba în finalizarea activităţii;

- neglijarea unor sarcini datoratăconstrângerilor temporale

„niciodată”„destul de rar”„uneori”„destul de des”„întotdeauna”

„niciodată”„rareori”„uneori”„deseori”

-20%30%30%20%

30%40%30%-

3,5

2

Corespondenţa cu experienţa,capacităţile şi deprinderile populaţieide operatori:- gradul utilizării cunoştinţelor şideprinderilor profesionale;

„foarte mare”„destul de

mare”„într-o

60%20%20%

1,6

26

- posibilitatea apariţiei unor sarcini noi înraport cu care nu există suficientăpregătire / experienţă.

oarecare măsură”

„deloc”„în mică

măsură”„într-o

oarecare măsură”„destul de

mult”

20%50520%

10%

2,3

Ansamblu cu înţeles de sine stătător.Contribuţia la rezultatul total alactivităţii (%):- sentimentul eficacităţii în activitate;

- sentimentul importanţei şi alcaracterului deosebit al activităţii.

„întotdeauna”„destul de des”„uneori”

„sarcină foarteimportantă”

„sarcină destul deimportantă”

„indecis”

60%30%10%

40%

40%

20%

1,5

1,8

Varietatea

- conduită bazată pe deprinderi;

- conduită bazată pe reguli;

- conduită bazată pe cunoaştere

-„foarte mare”„destul de mare”„nici variaţie,nici

monotonie”

„permanent”„destul de des”„uneori”„rareori”

- „permanent”„destul de des”„uneori”„rareori”

„foarte mult”„destul de mult„într-o oarecare

măsură”

20%70%10%

20%40%10%30%

60%20%20%-

50%40%10%

1,6

3,5

4,4

4,4

Precizie:- observaţii sau alegeri care cer precizie; „permanent” 60% 4,4

27

- activităţi care cer o precizie deosebită.

„destul de des”„uneori”„rareori”

„permanent”„destul de des”„uneori”

20%20%-

80%10%10%

4,7

Autonomie:- posibilitatea de a interveni în rezolvareaproblemelor;

- gradul de autonomie în activitate;

- independenţa în realizarea activităţii.


mare”„într-o


„complet”„destul de

mare”„nivel mediu”„destul de

mic”

„completă”„destul de

mare”„într-o

oarecare măsură”„destul de

mică”„inexistentă”

-50%50%

30%30%40%-

10%10%30%

10%40%

2,5

2,1

3,3

Feedback „întotdeauna”„deseori”„uneori”„rareori”„niciodată”

40%-20%30%10%

2,7

Posibilităţi de învăţare şi dezvoltare:- gradul în care sunt utilizate cunoştinţeleşi deprinderile profesionale;


mare”„într-o


60%20%20%

1,6

Supraîncărcarea / subîncărcarea operatorului:

28

- distribuirea inegală a volumului demuncă determină situaţii desupraîncărcare;

- distribuirea corectă a activităţii încadrul echipei de lucru

„foarte rar”„destul de rar”„uneori”„destul de des”„foarte des”

„în totalitatecorectă”„destul decorectă”„nu pot aprecia”„destul deincorect”

-20%50%20%10%

10%70%10%10%

3,2

2,3

Caracterul repetitiv (repetare sarciniparţiale sau faze de activitate)

„permanent”„destul demare”„uneori”„rareori”

20%40%10%30%

3,5

Posibilităţi de comunicare:- există posibilitatea ca pe parcursul zileide lucru să se comunice cu colegii atuncicând se doreşte acest lucru;

- activitatea realizată izolează individulde colegi;

- activitatea necesită abilitatea decomunicare şi cooperare cu diferite tipuride persoane.

„de câte ori sedoreşte”

„destul de des”„uneori”„destul de rar”

„niciodată”„destul de des”„uneori”


80%

10%-10%

90%-10%

30%70%--

1,4

1,2

4,3

Claritatea rolului profesional:- se capătă instrucţiuni suficient de clarereferitoare la activitatea individuală;

- se cunoaşte responsabilitateaindividuală în activitatea realizată.

„întotdeauna”„în general, da”

„foarte bine”„destul de bine”„mai mult sau

mai puţin”

10%90%

60%20%20%

1,9

1,6

29

Responsabilităţi. Pericole:

- riscul de a cauza accidentarea alteipersoane;

- riscul de a-şi cauza propria accidentare

- riscul de a provoca avarierea unorinstalaţii, echipamente.

„foarte des”„destul de des”„uneori”„foarte rar”

„niciodată”„rareori”„uneori”„deseori”„permanent”

„niciodată”„rareori”„uneori”„deseori”„foarte des”

40%10%10%40%

10%10%20%10%50%

-30% -50%20%

3,1

3,8

3,6

Exigenţe profesionale:- mentale;

- fizice;

- memorie bună;

- abilitatea de a lua decizii în modindependent;

„foarte mari”„destul de mari”„într-o oarecare

măsură”„destul de mici”

-„foarte mari”„destul de mari”„într-o oarecare

măsură”„destul de mici”„deloc”


„permanent”„destul de des”„uneori”„rareori”„niciodată”

30%60%10%

-

60%30%10%

--

90%-10%

30%20%30%-20%

4,2

4,5

4,8

3,4

30

- abilitatea de a lua decizii rapide;

- concentrare intensă;

- vigilenţă deosebită;

- abilităţi de organizare şi planificare;

- spirit de iniţiativă;

- dexteritate manuală.







20%40%20%20%

40%50%10%-

60%40%-

40%40%-20%

-90%10%

60%40%--

3,6

4,3

4,6

4

3,9

4,6

31

1.2.2. Evaluarea efortului profesional pe baza indicatorilor deevaluare subiectivă

Rezultatele înregistrate pe baza utilizării Indicelui TLX de efort în realizarea sarcinii (dupăNASA), ca tehnică de evaluare a efortului profesional, sunt conţinute în tabelele şi graficele nr.1.2.2.1 a – b.

Din grafice se poate constata faptul că a fost utilizată o scală de 10 niveluri (în tabele fiindutilizate trei tipuri de scale: de 10; de 5 şi de 3 niveluri), fiind mai sensibilă în evaluarea efortuluişi în compararea diferenţelor, uneori foarte fine, dintre nivelurile diferitelor dimensiuni aleacestuia.

Urmărind graficul nr. 1.2.2.1.a, se poate observa nivelul crescut al efortului profesional total -Ef (7,7). Dintre diferitele tipuri de exigenţe profesionale, care contribuie la acest efort total, seremarcă nivelul cel mai ridicat al exigenţelor fizice (crescut) – EF (8,3), apoi al exigenţelormentale – EM (7,6) (de asemenea crescut, dar puţin sub al celor fizice).

La nivel mediu se prezintă exigenţele temporale ET (5,1), în timp ce, sub nivelul mediu (caimplicare în nivelul de efort profesional) sunt apreciate: performanţa personală (PP-2,7)(considerându-se că acesta corespunde exigenţelor profesionale) şi frustrarea Fr (4,6).

În tabelul şi graficul nr. 1.2.2.1.b, se poate urmări nivelul mediu ponderat al celor 6 scale. Prinponderare, pe primul loc apar şi de această dată efortul profesional cu un nivel crescut – 4,3 şiapoi efortul fizic cu nivel spre crescut (3,6).

În continuare, este indicat PP – nivel mediu (3) ca un important factor de adaptare în raport cufactorii profesionali de efort / solicitare; acest fapt evidenţiază conştientizarea de către personala importanţei factorilor individuali, a capacităţilor individuale în procesul de adaptare laexigenţele şi constrângerile profesionale, corelând totodată pozitiv cu rezultatele evaluăriiefortului profesional prin intermediul indicatorilor psihofiziologici.

Pe locul următor este amplasat factorul exigenţe mentale EM (1,4), considerat cu o implicare mairedusă, comparativ cu ceilalţi factori de efort profesional, ca şi frustrarea de altfel (0,9).

32

Tabelul nr. 1.2.2.1. Rezultatele evaluării exigenţelor şi efortului profesional în activitatea electricienilor LEScu ajutorul Indicelui TLX – NASA

(a)Indici individuali / dimensiune

01b 02b 03b 04b 01 02 04 05 06 07Indici medii

EM 7 - 4 - 3 9 - 5 - 3 6 - 3 - 2 9 - 5 - 3 5 - 3 - 2 9 - 5 - 3 8 - 4 - 3 7 - 4 - 2 8 - 4 - 3 8 - 4 - 3 7,6 - 4,1 - 2,7EF 5 - 3 - 2 9 - 5 - 3 8 - 4 - 3 10 - 5 - 3 9 - 5 - 3 9 - 5 - 3 10 - 5 - 3 5 - 3 - 2 9 - 4 - 3 9 - 5 - 3 8,3 - 4,4 - 2,8ET 2 - 1 - 1 5 - 3 - 2 8 - 4 - 3 6 - 3 - 2 2 - 1 - 1 9 - 5 - 3 7 - 4 - 2 7 - 4 - 3 6 - 3 - 2 8 - 4 - 3 5,1 - 3,2 - 2,2PP 7 - 2 - 3 2 - 1 - 1 2 - 1 - 1 1 - 1 - 1 4 - 2 - 1 3 - 2 - 1 2 - 1 - 1 3 - 2 - 1 2 - 1 - 1 1 - 1 - 1 2,7 - 1,4 - 1,2Ef 4 - 2 - 2 10 - 5 - 3 9 - 5 - 3 9 - 5 - 3 1 - 1 - 3 9 - 5 - 3 10 - 5 - 3 9 - 5 - 3 7 - 4 - 2 9 - 5 - 3 7,7 - 4,2 - 2,8Fr. 9 - 4 - 3 2 - 1 - 1 8 - 4 - 3 2 - 1 - 1 2 - 1 - 1 2 - 1 - 1 5 - 3 - 2 7 - 4 - 2 7 - 4 - 2 2 - 1 - 1 4,6 - 2,4 - 1,7

(b)Indici individuali ponderaţi

01b 02b 03b 04b 01n 02n 04n 05n 06n 07nIndici medii

EM 2 1 1 2 2 1 1 1,4EF 4 3 2 3 5 4 4 3,6ET 1 2 2 3 1 2 2 1,9PP 5 0 4 2 3 4 3 3Ef 3 4 5 5 4 4 5 4,3Fr. 0 5 1 0 0 0 0 0,9

34

1.3. Analiza / Evaluarea capacităţilor psihofiziologice şi atrăsăturilor generale de personalitate

1.3.1. Analiza / Evaluarea capacităţilor psihofiziologice

În tabelul nr. 1.3 se pot urmări rezultatele obţinute de lotul de electricieni LES (în număr de10),la probele care investighează planurile psihosenzorial şi psihomotor. Aceştia au vârste cuprinseîntre 24 şi 50 de ani, vârsta medie fiind de 36,4 ani. Vechimea totală în activitate a lotului este cuprinsă între 4 şi 31 ani, cea medie fiind de 18,2 deani. Vechimea în activitatea actuală este cuprinsă între 3 şi 27 ani, cea medie fiind de 10,7 ani.

Astfel, în raport cu primul plan, se poate observa că:1 electrician (10%) prezintă un nivel “foarte bun” de dezvoltare a capacităţilor evaluate, 5 electricieni (50%) unul “bun” şi4 (40%) un nivel “mediu”..

În planul psihomotor, rezultatele înregistrate reflectă următoarea situaţie:1 electrician (10%) – nivel “f. slab”,1 electrician (10%) – nivel “între f. slab şi slab”,1 electrician (10%) – nivel “între f. slab şi mediu”,2 electricieni (20%) – nivel “între slab şi mediu”,

35

3 electricieni (30%) – nivel „mediu”,2 electricieni (20%) – nivel „între mediu şi bun”.

1.3.2. Evaluarea trăsăturilor generale de personalitateChestionarul F.P.I., prin evaluarea trăsăturilor generale de personalitate conţinute în foileindividuale de profil ale majorităţii subiecţilor investigaţi, indică personalităţi echilibrate fărătendinţe, care ar putea indica trăsături mai mult sau mai puţin accentuate de personalitate.

Subiectul notat cu codul 03B prezintă tendinţe accentuate spre nervozitate (cu posibilederanjamente psihosomatice), ca şi spre depresivitate (dispoziţie proastă, nesiguranţă de sine).Aceste tendinţe se pot datora fie unei labilităţi emoţionale înnăscute, fie unei situaţii stresante deviaţă.

Chestionarul 16 PF, mai detaliat în analiza factorilor de personalitate, identifică tendinţe relativaccentuate referitoare în general la următorii factori:

A+ (ciclotimie, deschidere, cooperare): subiecţii cu codurile 02B, 04, 07.

C+ (stabilitate emoţională): subiecţii cu codurile 01B, 02B, 02;

E+ (caracter puternic, autoritar): 04B, 05;

G+ (Supraeu puternic, conştiinciozitate, perseverenţă, seriozitate): subiecţii 03B, 02, 04;

H+ (încredere în sine, siguranţă în plan social): subiecţii notaţi cu codurile 01B, 02B, 02, 06;

O – (calm, încredere în sine şi în oameni în general): subiecţii 01B, 02B, 07;

Q1 – (spirit conservator, stabilitate): subiecţii cu codurile 02B, 03B, 01;

Q2 – (spirit de echipă, fidelitate faţă de grup): subiecţii 01B, 02B, 03B, 04B, 02, 05, 06, 07;

Q3+ (imagine de sine bine structurată, control, voinţă puternică, precizie în reacţii): subiecţiinotaţi cu codurile 01, 06.

Se pot remarca la subiectul notat cu codul 03B anumite tendinţe spre neîncredere, suspiciune,existenţa unei relative instabilităţi emoţionale, ca şi o comunicativitate mai scăzută, tendinţe careconduc şi spre un nivel mediu spre crescut de anxietate. Aceste tendinţe sunt ponderate deechilibrul celorlalţi factori de personalitate, care indică un eu relativ puternic, cu oconştiinciozitate ridicată, ca şi un spirit conservator şi fidelitate faţă de echipă.

De asemenea, subiectul cu codul 05 prezintă şi el un nivel ridicat de anxietate, corelată şi cu ostabilitate emoţională scăzută, posibil datorate unei situaţii de viaţă stresante. Aceste tendinţesunt ponderate de restul factorilor de personalitate care se prezintă ca fiind echilibrate.

36

Aceste tendinţe pledează pentru aprecierea structurilor de personalitate ale subiecţilor ca fiindrelativ echilibrate şi orientate spre o bună funcţionare în plan social în general şi în planprofesional în special.

4.

37

Analiza stării de sănătate

1.4.1. Analiza stării de sănătate fizică

În tabelul 1.4.1.1 sunt centralizate categoriile de afecţiuni înregistrate în fişele medicaleindividuale aflate la serviciile medicale de întreprindere de la sucursalele SC ELECTRICA SA,în raport cu funcţia de electrician LES. La un număr total de 487 electricieni, s-au luat înconsiderare toate afecţiunile înregistrate pe perioada dintre 1998 şi 2002, indiferent dacă ele aufost sau nu însoţite de incapacitate temporară de muncă. Datele sunt prezentate pe grupe devârstă (sub 30 ani, între 31 – 40 ani, între 41 – 50 ani, peste 51 ani) şi în raport cu vechimea înfuncţie (sub 5 ani, între 6 – 10 ani, între 11 – 15 ani, între 16 – 20 ani, peste 21 ani),calculându-se ponderea acestor îmbolnăviri faţă de numărul total de personal din grupa de vârstă/ vechime în funcţia respectivă.

Pe perioada celor 5 ani pentru care s-a făcut raportarea, a fost înregistrat un număr mediu de 1,40afecţiuni pentru o persoană.

La electricienii LES (tabelul 1.4.1.1 şi figura 1.4.1.1), pe primul loc s-au situat afecţiunileaparatului locomotor (36,1 %) urmate de afecţiunile aparatului respirator (26,9 %) şi, într-unprocent apropiat, de afecţiunile digestive (17,86 %) şi cardio-vasculare (17,04%). AfecţiunileSNC / organe de simţ au fost semnalate la 13,5 % din personal, cele genito-urinare la 10,1 %,cele metabolice la 4,92 %. 11,9 % a reprezentat procentul altor tipuri de afecţiuni înregistrate.

Prelucrarea datelor a fost completată prin determinarea greutăţii specifice a fiecărui tip deafecţiuni faţă de totalul personalului din grupa de vârstă respectivă (figura 1.4.1.2) şi apoi înraport cu grupele de vechime în funcţie (figura 1.4.1.3). În raport cu datele tabelului 1.4.1.1,aprecierile în ceea ce priveşte repartiţia categoriilor de afecţiuni pe parametrii amintiţi (grupă devârstă, vechime în funcţie) sunt limitate, din cauza numărului inegal de personal.

Din figura 1.4.1.2 rezultă că la electricienii de până la 50 ani, predomină afecţiunilelocomotorii (respectiv,31,5%; 36,6%; 38,6%) iar afecţiunile respiratorii se situează pe loculsecund (de asemenea în procente apropiate: 29,3%; 28,2%; 23,6%). La electricienii din grupa devârstă de peste 51 ani, procentul afecţiunilor locomotorii (36,3%) şi al celor respiratorii (25,9%)este apropiat de cel al celorlalte grupe, dar bolile cardiovasculare au o pondere de 37,6%, ceeace le clasează pe primul loc. La această grupă de vârstă morbiditatea este cea mai încărcată, şibolile digestive, ale SNC / organelor de simţ şi cele genito-urinare înregistrându-se la 24,6%;20,7% şi, respectiv, la 11,6% din personal (saltul se observă deja la grupa de vârstă de peste 41ani).

La electricienii de până la 30 ani, locurile următoare celor locomotorii şi respiratorii sunt ocupatede afecţiunile digestive şi genito-urinare (15,2 %) şi de afecţiunile SNC / organelor de simţ(10,8%).

La grupa de vârstă între 31 – 40 ani, bolile digestive, ale SNC / organelor de simţ, genito-urinare

38

şi cardiovasculare sunt semnalate la 14,6%; 13,6%; 11,5% şi, respectiv 10,9% din personal.

La electricienii LES între 41 – 50 ani, procentul îmbolnăvirilor cardiovasculare creştesemnificativ faţa de electricienii din grupele de vârstă mai mică, fiind de 22,8%; afecţiuniledigestive sunt înregistrate la 10,9% din personal.

Este de remarcat apropierea valorilor între ponderea aceloraşi afecţiuni între electricieniidiferitelor grupe de vârstă la bolile metabolice: 3,2%; 5,7%; 3,9% şi, respectiv, 6,4%).

În ceea ce priveşte raportarea la vechimea în funcţie (situaţie prezentată în figura 1.4.1.3), sepoate remarca pe primul loc morbiditatea ridicată prin afecţiuni locomotorii la toate grupelede electricieni, mai ales la cei cu vechime mai mare de 5 ani: 22,9% la grupa cu vechime sub 5ani, şi procente foarte apropiate la celelalte grupe de personal: 33,3% la grupa cu vechime între 6– 10 ani, 39,02% la grupa cu vechime între 11 – 15 ani, 38,7% la grupa cu vechime între 16 – 20ani şi, respectiv, 38,8%, la cei cu vechime de peste 21 ani.

Pe locul următor, la aproape toţi electricienii, se regăsesc afecţiunile respiratorii: 16,6% la grupacu vechime sub 5 ani; 35,2%; 27,6%; 25,8% şi, respectiv, 24,3% la celelalte grupe.Nu s-au înregistrat afecţiuni cardiovasculare la electricienii cu vechime sub 5 ani, dar procentulacestor îmbolnăviri, apropiat ca valoare la grupele cu vechime sub 20 ani (respectiv, 15,6%;13,8%; 19,3%) a crescut la 25% la electricienii LES cu vechime mai mare de 21 ani în funcţie.

Afecţiunile genito-urinare au fost mai frecvente la cei cu vechime mai mică (implicit, avândvârstă mai tânără). Pentru celelalte tipuri de afecţiuni variaţia este mare şi, deci nesemnificativă.

Se poate observa de asemenea, un salt de morbiditate la grupele cu vechime de peste 6 ani înfuncţie, faţă de grupa de electricieni cu vechime sub 5 ani.

La numărul total de 683 afecţiuni declarate la electricienii LES, s-a calculat ponderea fiecărui tipde afecţiuni, prezentată în ordine descrescătoare:

Rangul Categoria de afecţiuni Pondere (%)I Locomotorii 25,7II Respiratorii 19,1III Digestive 12,7IV Cardio-vasculare 12,1V SNC / organe de simţ 9,6VI Alte afecţiuni 8,82VII Genito-urinare 7,17VIII Metabolice / endocrine 3,5IX Psihice 1,17X Sânge / organe hematopoetice 0,14

Se observă că ordinea înregistrată corespunde cu cea a morbidităţii în raport cu numărul total de

39

electricieni LES.

Nu au fost diagnosticate boli profesionale, iar pentru cele legate de profesie, atunci când ele aufost declarate, nu au fost raportate la funcţia ocupată de subiecţii respectivi.

La examenele medicale periodice din perioada analizată, toţi electricienii LES au fost declaraţiapţi pentru exercitarea funcţiei lor.

43

1.4.2. Analiza stării de sănătate mentală

Rezultatele obţinute din aplicarea testului de depistare a unor simptome psihopatologicesemnificative pentru o eventuală stare de tulburare psihoafectivă, psihofiziologică şi somaticăaflate într-un stadiu preclinic sunt cuprinse în tabelele nr. 1.4.2.1a-b.

Intervalele de semnificaţie sunt următoarele:punctaj 0 punctaj ≤ 4 - subiecţi normalipunctaj 5 - 8 - subiecţi limită (manifestări uşoare sau tranzitorii, dar şi posibilemanifestări patologice minimalizate de subiecţi)punctaj 9 - subiecţi cu simptomatologie psihopatologică.

Din urmărirea punctajelor conţinute în tabelul 1.4.2.1a, se constată următoarea situaţie:

punctaj 0 : 6 subiecţi (60%);punctaj 1 – 4: 3 subiecţi (30 %). Deci, în ansamblu, 9 subiecţi (90 %) se situează în limiteleunei normalităţi totale, cu absenţa unor eventuale simptome psihopatologice semnificative = stare de confort şi sănătate mentală.punctaj 5 - 8 : 0 subiecţi prezintă o simptomatologie la limită, cu manifestări uşoare sautranzitorii.

punctaj 9 :1 subiect prezintă o simptomatologie psihopatologică semnificativă pentruexistenţa unor eventuale tulburări mentale, psihoafective şi/sau psihosomatice.

Simptomatologia indicată de testul PSI - Ilfeld şi cuprinsă în tabelul nr. 1.4.2.1b, se referă înprincipal la: stare de contractură musculară, arsuri gastrice, iritabilitate, nervozitate, agitaţie,dispnee, simptome depresive (tendinţa la plâns, stare de tristeţe, descurajare, sentiment desingurătate), temeri, pesimism relativ la viitor, lipsă de energie.

X XX

44

Din prelucrarea răspunsurilor la CESP se evidenţiază următoarea simptomatologie subiectivă,care corelează pozitiv sub aspectul frecvenţei unor simptome cu cea reflectată de testele desănătate totală:

Simptome LESRăspuns (%) Nivel

Simptome mentale:

Oboseală;

Deprimare;

Nervozitate;

Sentiment de singurătate.

„niciodată”„destulderar”„uneori”

-30%40%30%

40%30%30%

20%40%30%10%

80%10%10%

3

2,3

2,3

1,3

45

„destuldedes”

„niciodată”„destulderar”„uneori”

„

46

niciodată”„destulderar”„uneori”„destuldedes”

„ni

47

ciodată”„destulderar”„uneori”

Simptome somatice:

Cefalee;

Tulburări de ritm cardiac;

Dureri de stomac;

„foarterar”„destul derar”„uneori”

„foarterar”„destul derar”„uneori”„destul dedes”

50%10%40%

60%10%20%10%

40%20%20%20%

1,9

1,8

2,2

48


Tulburări de somn: - probleme la adormire;

- întreruperi ale somnului.



60%20%

-20%

50%30%20%

-

1,8

1,7

49

1.5. CONCLUZII

1.5.1. Activitatea electricienilor LES constă din efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii(lucrări de revizie tehnică, de reparaţii programate, de reparaţii accidentale) asupra liniilorelectrice subterane de medie şi joasă tensiune, respectiv la :

trasee de cabluri în construcţie subterană (medie şi joasă tensiune);puncte de racordare la separatorii de bare din punctele de alimentare şi posturile detransformare;canale de vizitare în staţiile de transformare şi posturile de cabluri aferente;cabluri pozate pe diferite trasee (de exemplu pe sub trotuare sau carosabil) în vecinătateatraseelor de apă, canalizare, gaze, telefoane;reţele de joasă tensiune către abonaţi cu deviaţii prin manşoane de derivaţie la iluminatpublic şi intrare – ieşire în zona de blocuri şi locuinţe;firide de abonaţi şi cele generale de la blocuri.

Lucrările se desfăşoară preponderent în exterior, indiferent de condiţiile atmosferice.

Activitatea electricienilor LES este o activitate bine procedurată, care are la bază reglementărinormative (normative, instrucţiuni tehnice, fişe tehnologice). Toate lucrările, cu excepţiasăpăturilor până la decopertarea completă a cablurilor (executate pe bază de ITI – PM sau DV) seexecută în baza unei autorizaţii de lucru (conform NSPM nr. 65 / 1997).

Activitatea de întreţinere – reparaţii a cablurilor de medie şi joasă tensiune subterane sedesfăşoară pe baza unui program anual din care se defalcă programele semestriale, trimestriale şirespectiv lunare. Programele lunare de lucrări se constituie pe baza comenzilor specifice(comenzi lansate de SDFE către mentenanţă) primite până la data de 25 a lunii în curs pentruplanul lunii următoare.

În realizarea lucrărilor apar o serie de dificultăţi determinate de dotarea insuficientă cuechipamente tehnice necesare (corturi, butelii încărcate, arzător, aerotermă, pompă submersibilă,scule performante), amplificate de desfăşurarea lucrărilor în condiţii atmosferice nefavorabile.

Din punct de vedere al încărcării (volum de lucrări), aceasta este neuniformă, cu vârfuri laschimbarea de anotimp (lunile noiembrie – decembrie, martie – aprilie), dar în creştere şi datorităfaptului că se măreşte volumul de instalaţii, iar personalul se reduce. Eficienţa activităţii estejudecată de regulă după numărul reviziilor planificate, dar dacă reviziile accidentale suntnumeroase (ceea ce se întâmplă destul de frecvent), nu rămâne suficient timp pentru reviziileprogramate.

1.5.2. În activitatea sa electricianul LES este supus unui cumul de factori de risc datoraţiechipamentului tehnic (risc electric, mecanic, termic, chimic), mediului de muncă (temperaturiridicate / scăzute, curenţi de aer, umiditate, intemperii, iluminat insuficient - mai ales noaptea -,pulberi, gaze toxice, risc biologic), dar şi factori de risc legaţi de sarcina de muncă care

50

determină suprasolicitare fizică (executarea manuală a săpăturilor, golirea de apă a gropilor,poziţii de lucru forţate, deficitare, în spaţii înguste, în timpul manşonării în interiorul gropilor, gestualitate profesională solicitând sistemul osteo-musculo-articular la manipularea cablurilor, adiverselor dispozitive şi scule).

1.5.3. Programul de lucru este de 8 ore, între orele 7 – 1500. El se poate prelungi în caz denecesitate: de exemplu, când PRAM-ul nu a terminat măsurările sau lucrarea este în fază finală.În cazul în care o lucrare durează mai multe zile, ea este întreruptă la terminarea zilei de lucru şicontinuată a doua zi.

1.5.4. Analiza psihologică şi psihofiziologică a activităţii electricienilor LES a permisîncadrarea funcţiei acestora în categoria mare a funcţiei de întreţinere, ca funcţie operaţională în sistemul de muncă. Această funcţie are ca obiect menţinerea echipamentelor, instalaţiilor în starede funcţionare corespunzătoare menţinerii parametrilor funcţionali în limite valorice normale. Încaz de defectare trebuie intervenit prin repararea sau înlocuirea elementelor defectate. De aceea,funcţia de întreţinere are două componente: întreţinere preventivă şi depanajul. Electricianul, încadrul acestei funcţii, are două grupe distincte de sarcini: identificarea elementelor defecte sau încurs de defectare (echivalentă diagnosticului la operatorii de la controlul proceselor) şi reparaţiilesau înlocuirea elementelor defecte / în curs de defectare.

Activitatea de întreţinere are în general o structură complexă, eterogenă şi ierarhică. Ea îmbinăaspecte algoritmice şi euristice şi, în plan operaţional, fiecare sarcină, operaţie este subordonatăunui scop parţial şi toate la un loc scopului general de identificare a defectului.

Activitatea electricienilor LES conţine, preponderent, componenta de execuţie a funcţiei deîntreţinere, care constă în: realizarea operaţiilor manuale de săpare, de golire de apă a gropilordecopertarea cablurilor defecte şi a celor în curs de reparare, înlocuirea elementelor defecte, lacare se adaugă: poziţii de lucru forţate, deficitare, în spaţii înguste, în timpul manşonării îninteriorul gropilor, gestualitate profesională solicitând sistemul osteo-musculo-articular lamanipularea cablurilor, a diverselor dispozitive şi scule.

1.5.5. Dintre factorii profesionali, potenţiali factori de risc pentru starea de securitate şi sănătateîn muncă, o parte au prezentat un nivel mai redus, alţii unul mai crescut, deci mai important.

Astfel, dificultatea unor sarcini şi operaţii datorate gradului ridicat de complexitate dar şi depericol implicat în realizarea acestora, apare pe ansamblu de nivel mediu – 3,2.

Constrângerile temporale reprezintă şi ele un factor de risc de nivel mediu – 3,5, graba înfinalizarea activităţii fiind semnalată ca prezentă „destul de des” şi „întotdeauna” de 30%,respectiv 20% dintre subiecţii investigaţi.

Precizia ridicată, atât la nivelul recepţionării şi prelucrării de informaţii, cât şi la nivel de decizieşi de operare, dublată de răspunderea în raport cu implicaţiile unor eventuale erori înactivitate, reprezintă un factor de solicitare şi de risc în acelaşi timp (costuri biologice crescute,

51

riscul unor incidente ca urmare a unor conduite nesigure, greşite), prezentând un nivel crescutspre foarte crescut – 4,6.

Caracterul repetitiv, în general de nivel mediu ca factor de risc – 3,5, apare totuşi semnalat caprezent „permanent” şi „destul de des” de 20%, respectiv 40% dintre subiecţi.

Exigenţele profesionale datorate naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă, a condiţiilor derealizare a acesteia, a echipamentelor şi instalaţiilor sunt preponderent de natură fizică şiprezintă un nivel crescut spre foarte crescut – 4,5. În ansamblu, activitatea poate fi caracterizată ca necesitând efort fizic crescut, cu elemente deefort mare, pentru manipularea şi transportul unor obiecte grele, în zone accidentate, ca şi pentrualte operaţii dificile din acest punct de vedere (de exemplu, efectuarea de săpături).

Exigenţele fizice ale electricienilor LES se raportează mai ales la efortul muscular dinamic,pentru efectuarea gesturilor profesionale (săpături etc.), ceea ce, coroborat cu expunerea lacondiţii de mediu, uneori extreme, cu intemperii care intervin mai ales în cazuri de intervenţiiaccidentale, constituie riscuri pentru sănătate.

Exigenţele profesionale se adresează şi planului mental (inclusiv psihosenzorial) (nivel 4,2 –crescut) în raport cu anumite operaţii şi condiţii de desfăşurare.

Dintre capacităţile mentale, în mod deosebit implicate în realizarea sarcinii de muncă, seevidenţiază: vigilenţa, memoria de scurtă şi lungă durată, abilităţi de organizare şi planificare,dexteritate psihomotorie, spirit de iniţiativă, abilitatea de a lua decizii rapide, abilitatea de a luadecizii în mod independent, concentrarea intensă

Se poate afirma că există factori de solicitare neuropsihică care ar putea influenţa starea desănătate a lucrătorilor şi că această solicitare este specifică sarcinii de muncă a electricianuluiLES.

Din evaluarea efortului profesional pe baza indicatorilor de evaluare subiectivă s-aevidenţiat nivelul mediu spre crescut al efortului profesional total - Ef (7,7). Dintre diferiteletipuri de exigenţe profesionale care contribuie la acest efort total, se remarcă nivelul cel mairidicat al exigenţelor fizice (crescut) – EF (8,3), apoi nivelul exigenţelor mentale (mediu sprecrescut) – EM (7,6).

Se poate afirma că există factori de solicitare neuropsihică care ar putea influenţa starea desănătate a lucrătorilor şi că această solicitare este specifică sarcinii de muncă a electricianuluiLES, dar de nivel mediu în majoritatea situaţiilor de rutină, şi crescut în cazul intervenţiilor realizate în condiţii de incidente tehnice mai deosebite, de dificultate şi responsabilitatecrescută.

1.5.6. Evaluarea capacităţilor psihofiziologice ale electricienilor LES reflectă faptul că 60%dintre subiecţi prezintă niveluri între bun şi foarte bun şi 40% nivel mediu de dezvoltare alcapacităţilor în plan senzorial-perceptiv. În plan psihomotor, 50% dintre subiecţi prezintă

52

niveluri între mediu şi bun de dezvoltare a capacităţilor, 30% între foarte slab şi mediu, respectiv20% niveluri între foarte slab şi slab de dezvoltare.

Prin evaluarea trăsăturilor generale de personalitate conţinute în foile individuale de profilale majorităţii subiecţilor investigaţi, indică personalităţi echilibrate fără tendinţe, care ar puteaindica trăsături mai mult sau mai puţin accentuate de personalitate.

1.5.7. Evaluarea stării de sănătate mentală a indicat faptul că 9 subiecţi (90%) se situează în limitele unei normalităţi totale, cu absenţa unor eventuale simptome psihopatologicesemnificative = stare de confort şi sănătate mentală. Doar un subiect (10%) prezintă osimptomatologie la limită, cu manifestări uşoare sau tranzitorii. Simptomatologia poate ficonsiderată ca nesemnificativă din punctul de vedere al frecvenţei acuzelor.

1.5.8. Factorii profesionali de risc şi de suprasolicitare aparţinând elementelor componente alesistemului de muncă şi care pot avea impact asupra stării de sănătate a electricienilor LES,sunt, în principal, următorii:

activitate necesitând elemente de efort fizic mare, pentru manipularea şi transportul unorobiecte grele, în zone mai mult sau mai puţin accidentate, ca şi pentru alte operaţii dificile dinacest punct de vedere (de exemplu, efectuarea de săpături);spaţii de lucru restrânse, cu acces dificil şi care impun adoptarea unor poziţii de lucruvicioase, pe durată mai mult sau mai puţin prelungită;dotare insuficientă cu echipamente tehnice necesare, uneori improvizaţii riscante saunecesitând eforturi suplimentare;nivel de risc de accidentare prin prezenţa unor factori de risc mecanic, termic, electric, chimicşi biologic;durată prelungită a programului de lucru, în caz de necesitate;relaţii de serviciu tensionate, neconvenabile, uneori;condiţii de mediu nefavorabile, mai ales prin expunere la intemperii, temperaturi ridicate sauscăzute, curenţi de aer, niveluri scăzute de iluminare şi posibila „intervenţie” a unor agenţibiologici.

Existenţa acestor riscuri pentru sănătate se reflectă în morbiditatea electricienilor LES, lacare, pe primele locuri se situează afecţiunile aparatului locomotor (36,1 %) şi afecţiunileaparatului respirator (26,9 %). Urmează afecţiunile digestive şi cele cardio-vasculare,prezente într-o pondere egală: 17,86 % şi, respectiv, 17,04%.

La toate grupele de vârstă, afecţiunile locomotorii şi cele respiratorii sunt apropiate ca pondere,atrăgând atenţia asupra posibilei influenţe a factorilor profesionali comuni de risc pentru sănătate,mai ales că şi în ceea ce priveşte raportarea la vechimea în funcţie, se observă morbiditatearidicată prin aceste tipuri de afecţiuni.

Morbiditatea generală este mai încărcată la electricienii de peste 51 ani, un nivel mai ridicat deafectare a sănătăţii fiind legat şi de factorul vârstă (saltul se observă deja la grupa de vârstă depeste 41 ani). La electricienii din grupa de vârstă de peste 51 ani, bolile cardiovasculare ocupăprimul loc.

53

Este de remarcat apropierea valorilor între ponderea bolilor metabolice la electricienii diferitelorgrupe de vârstă.

BIBLIOGRAFIE

1. Abadia G. et coll. Astreinte physique et manutention manuelle. Une priorited'action pour la prevention, INRS, Doc. med. trav.,1994,nr. 58, p. 106-107.

2. Amiel, R Les défaillances de l'appareil psychique: pathologiementale, fatique, dépression et troubles psychosomatique.In: Entreprise santé. Manuel de psychopathologie dutravail et de psychiatrie sociale", Maloine S.A. - éditeur,27, rue de l'Ecole de Médecine 75006 Paris, France, 1985.

3. Amiel, R Stress et psychopathologie du travail. In: Arch. mal.prof.,1989, 50, no. 7, 696-704.

4. Amiel, R La notation de santé mentale et son évaluation dans lesétudes épidémiologiques a visées préventives en médecinedu travail et en santé communautaire. In: Arch. mal.prof.

5. Amiel, R Peur dans le travail et protection de la santé mentale. In:"Plaisir et soufrance dans le travail" - édition de l'AOCIP,1987.

6. Arrestier G. Campagne nationale "manutentions manuelles etmecaniques: organiser pour mieux se porter", Arch. Mal.Prof., 1996, vol. 57, nr. 4, p.305-306.

54

7. Aubert, N., Pages, M. Le stress professionnel. Éditions Klincksieck, 1989.

8. Barbier J.P. A propos des manutentions manuelles, Arch. Mal. Prof.,1997, vol. 58, nr. 5, p.474 - 476.

9. Baron, A.R. Psychologie: the Essential Science, Milton and Baron,Massassuchets, 1989.

10. Biering - Sorensen F. A prospective study of low back pain in a generalpopulation, Scand. J. Rehab. Med., 1983, nr. 15, p. 71 -79.

11. Brusco F., Malchaire J. Problemes musculosquelettiques des membres superieurs.Facteurs professionnels et extraprofessionnels, Cah. Med.Trav., 1993, XXX, 4, 181 – 185

12. Cail, F. Approche des problemes liés a la charge mentale. In: Trav.et séc., 1992, no.3, p.204-213.

13. Chandron, B. Vie quotidienne et psychopathologie de stress, Congres aParis, 28-29 apr. 1990.

14. Chanlat, J.F. Théories du stress et psychopathologie du travail. RevuePrévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

15. Cohen, S. After Effects of Stress on Human Performance and SocialBehaviour: A Review of Research and Theory,Psychosocial Bulletin, vol.88, 1, 1980, p.82-108.

18. Crespy, J. Stress et psychopathologie du travail. Cah. de notes doc.,no.116, 3-e trim. 1984.

20. Cru, D., Dejours, C. La peur et la connaissance des risques dans les métiers dubatiment. In: "Psychopathologie du travail", EntrepriseModerne D'Édition, 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

21. Dejours, C., Veil, C.,Wisner, A.(sub red.)

Psychopathologie du travail. Entreprise Moderned'Édition, 17 rue Viete, 75017, Paris, 1985.

22. Dejours, C., Abdoucheli,E Itinéraire théorique en psychopathologie du travail. RevuePrévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

23. Dejours, C. Travail: usure mentale. Essai de psychopathologie dutravail. Le Centurion / Médecine Humaine 1980.

55

24. Dejours, C., Aspects psychopathologiques du travail. in: "Traité depsychologie du travail" (Lévy-Leboyer, C. şi Sperandio,J.C. - sub red.), PUF, Paris, 1987.

25. Dejours, C.,Collot, TGodard, P., Logeay, P..,

Syndromes psychopathologiques consécutifs aux accidentsdu travail incidences sur la reprise du travail. in: Le travailhumain, tom 49, no.2, 1986.

26. Dejours, C., Burlot, A. Contribution de la psychopathologie du travail a l' étudede l'alcoolisme. In: "Psychopathologie du travail",Entreprise Moderne d' Édition, 17 rue Viete, 75017 Paris,1985.

27. Daniellou, F. La conduite de processus chimiques: Présence et pressiondu danger. in: "Psychopathologie du travail", EntrepriseModerne d' Édition, 17 rue Viete, 75017 Paris, 1985.

28. Epp Jake Mental Health for Canadians: Striking a Balance, CanadaMental Health, 1988, vol. 36, nr.2-3, p.1-23.

29. Frankenhauser, M.,Johanson, G.

On the Psychophysiological Consequences of UnderStimulation and Overstimulation. in: "Society Stress andDisease"(L. Levi - ed.) Oxford Univ. Press, vol. 4, 1981,p.82-89.

30. Gadbois, C. Evaluation des effets psychiques des situations de travail aforte contrainte. INRS – EPHE – Documents pour lemédecin du travail, no.41, 1-er trim. 1990.

31. Gadbois, C., Logeay, P. Les astreints psychiques du travail répétitif. INRS- EPHE-Documents pour le médecin du travail, no.41, 1-er trim.1990.

32. Godard, Ph. Santé mentale et médecine du travail ou comment aborderle rapport de l'homme a son travail, tome XIV, no.3, 1987.

33. Gorgos, C. Vademecum în psihiatrie. Ed. Medicală, Buc. 1985.

34. Hale A.R., Mason I.D. L'evaluation du role d'une formation kinetique dans laprevention des accidents de manutention, Le TravailHumain, 1986, nr. 40, p. 195 - 208.

35. Hassett, J., White, M.K Psychology in Perspective. Harper and Row, New York,1989

36. Hoiden L.S. Regulation in Norway on the subject "manual Handling" ,Proceedings of the 13th Triennal Congress of IEA,

56

Tampere, Finland, 1997, p. 571-573.

37. Huguet, M. La fatique, l'énigme d'un phénomene évident. Prévenir,1983, p.5-14

38. Iamandescu, I.B. Stresul psihic şi bolile interne. Ed. All, 1993.

39. Kalimo R. Stress in Work, in Scandinavian Journal of Work,Evironment & Health, vol.6, Supplement 3, 1980

40. Levi, L. Le stress dans l'industrie. Série Sécurité, Hygiene etMédicine du Travail. Bureau International du Travail,1984, Geneva

41. Levi, L. Définitions et aspects conceptuels de la santé en milieuprofessionnel - OMS, Facteurs psycho-sociaux en milieude travail et leurs rapports a la santé, 1988.

42. Logeay, P., Gadbois, C. Les astreintes psychiques des situations dangereuses detravail. in: "Psychologie et psychopathologie du travail" -Documents pour le médecin du travail, no.44, 4-e trim.1990 - INRS, Franţa.

43. Logeay, P., Gadbois, C. L'agression psychique de la mort dans le travail infirmier.In: "Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

44. Escudie, M., FichetClairfontaine, P. Y.,Moreau, A.

Éléments de la perception du risque en milieu nucléaire.In: "Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

45. Masset D., Malchaire J.,Piette A., Cock N.

Lombalgies et capacites fonctionnelles du tronc, Arch.Mal. Prof., 1996, vol. 57, nr. 4, p.256 - 264.

46. Mayer, H. Les travailleurs et le stress. in: Stress physique etpsychologique du travail, Dublin, Fondation européennepour l'amélioration des conditions de vie et de travail,1982.

47. Mital A., Nicholson A.S.,Ayoub M.M.

A Guide to Manual Materials Handling, Second edition,Taylor and Francis, London, Washington D.C., 1997.

48. Moline, A.F. Travail et Santé Mentale-Dossier Documentaire, ANACT,aug.1991.

49. Nadeau, D., Vezina, M.Vinet, A., Brisson, C.

Travail parcellaire et altération de la santé mentale chezles opératrices de machines a coudre. Arch.mal.prof.,

57

1990, 51, no.7, p.479-487.

50. Niculescu, T. Şi col. Medicina muncii, Ed. MUDMEN, 2003

51. Paulhan, I. Le concept de coping. L'Année Psychologique, 1992, 92,545-557.

52. Ranney D. Work-related Chronic Injuries of the Forearm and Hand:their Specific Diagnosis and Management, Ergonomics,1993, vol. 36, p. 871-880.

53. Rat de Cocquard, M.Bregliano, M.

Peur dans l'industrie des explosifs. In: "Psychopathologiedu travail", Entreprise Moderne d' Édition 17, Viete,75017 Paris, 1985.

54. Riihimaki H. Back Pain and Heavy Physical Work: A ComparativeStudy of Concrete Reinforcement Workers andMaintenance House Painters, British J. Industr. Med.,1985, nr. 42, p. 226 - 232.

55. Roquelaure Y. et coll. Les troubles musculosquelettiques du membre superieurlies au travail: physiopathologie et facteurs de risque, Rev.med. trav., 1994, vol., 21, nr. 3, p. 117-125.

56. Salmona, M. Risques réels et fantasmatiques chez l'éleveur. In:"Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

57. Saux M., Vallayer C.,Maillard M.C.

Astreinte physique et manutention manuelle. Bilan desituation, INRS, Doc. med. trav., 1994, nr. 58, p. 108-110.

62. Sharit, J., Salvendy, G. Occupational Stress; Review and Reappraisal. HumanFactors, 24, 1982, p.129-162.

63. Silverstein B.A., Fine L.J.,Armstrong T.J.

- Hand Wrist Cumulative Trauma Disorders in Industry,British J. Industr. Med., 1996 nr. 43 p. 779- 784.

64. Teyssier - Cotte C. - A propos d'affections peri-articulaires reconnuesd'origine professionnelle pour trois aides-soignantes, Arch.Mal. prof, 1996, vol. 57, nr. 4, p.264 - 267.

65. Toma, I. Medicina muncii, Editura SITECH, Craiova, 200466. Vallayer C., Maillard M.,

Saux M.- Perception des place et role du medecin du travail dans laprevention des risques lies a la manutention manuelle en

58

milieu de travail, Arch. Mal. prof., 1996, vol., 58, nr. 1-2,p. 107-108.

67. Voge, C. Problemes médicaux et médico-légaux posés par lesagressions a main armée dans les établissements bancaires.In:"Psychopathologie du travail", Entreprise Moderne d'Édition 17, rue Viete, 75017 Paris, 1985.

68. Wisner, A. Ergonomie et psychopathologie du travail. RevuePrévenir, no.20, 1-er sem. 1990.

69. Wisner, A. Ergonomie et psychopathologie du travail. Revue Prévenirno.20, 1-er sem. 1990.

70. ILO Protection of Workers Power Frequency Electric andMagnetic Fields - A Practical Guide, Occupational Safetyand Health Series, no. 69, 1994

71. INRS Champs électriques Champ magnétiques Ondesélectromagnétiques - Guide à l'usage du médecin dutravail et du préventeur, Paris, 1995

72. UN Environment Program/ World HealthOrganization /International RadiationProtection Association

Environmental Health Criteria 35 Extremely LowFrequency Fields, Geneva

73. x x x Le stress dans le monde du travail - Le travail dans lemonde. BIT, 1993 - T 6, p.73-85.

74. x x x Plaisir et souffrance dans le travail. Édition de l'AOCIP,1987.

75. x x x Commission européenne - Santé et Sécurité sur le lieu detravail. Programme communautaire 1996-2000.

76. x x x Report of the Joint ILO/WHO, Committee onOccupational Health, Ninth Session, Geneva, 18-24sept.1984.

77. x x x Le stress dans le monde du travail - Le travail dans lemonde, 6/1993.

78. x x x Tratat de psihiatrie, ed. a IIa. Asociaţia Psihiatrilor Liberidin România, Geneva Initiative Publishers, 1994.

59

79. x x x Noua Strategie Comunitară în domeniul sănătăţii şisecurităţii pentru perioada 2002 – 2006

80. x x x European Agency for Safety and Health at Work –Research on Work – related Stress, 2000

81. x x x European Agency for Safety and Health at Work – FutureOccupational Safety and Health Research Needs andPriorities, 2000

82. x x x European Agency for Safety and Health at Work –Working on Stress, Prevention of Psychosocial Risks andStress at Work in Practice, 2002

83. x x x European Agency for Safety and Health at Work –Systems and Programmes, How to Tackle PsychosocialIssues and Reduce Work – realted Stress 2002

84. x x x Ordin al ministrului sănătăţii privind aprobarea unorindicatori de expunere şi / sau de efect biologic relevaţipentru stabilirea răspunsului specific al organismului lafactori de risc de îmbolnăvire profesională, MSF,Monitorul Oficial Nr. 811, 18 dec. 2001

85. x x x Norme Generale de Protecţie a Muncii, 2002

86. x x x Norme de reglementare a nivelurilor de referinţăadmisibile de expunere a populaţiei generale la câmpurielectromagnetice cu frecvenţe de la 0 Hz la 300 GHz/2002

87. x x x Norme specifice de protecţie a muncii pentru manipularea,transportul prin purtare şi cu mijloace nemecanizate şidepozitarea materialelor, nr. 57, 1998.

88. x x x Legea Protecţiei Muncii 90/ 1996, republicată

89. x x x Afections periarticulaires du membre superieur, Uneenquete sur 1755 salaries, Travail et Sécurité, 1996 nr.546, p.23 - 33.

90. x x x Directiva 90/269/CEE referitoare la prescripţiile minimede securitate şi sănătate pentru manipularea manuală amaselor implicând pentru lucrători riscuri, în special deafecţiuni dorsolombare, Europe Sociale, 1993, nr. 3, p.

60

122-129.91. x x x Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Departamentul

Protecţiei Muncii – Norme specifice de protecţie a munciipentru transportul şi distribuirea energiei electrice, 1997

92. I.N.C.D.P.M. –Laboratorul Ergonomie

„Studiu pentru fundamentarea şi elaborarea unor metode şitehnici particulare de utilizare a indicatorilor biologici (derăspuns) în raport cu riscurile profesionale specifice unoractivităţi din cadrul S.C. ELECTRICA S.A.” (2003 –2004)