STRUCTURĂ PROIECT FINAL MANAGEMENT INTERNAŢIONAL

Scopul proiectului: Proiectul vizează descrierea şi analiza planificării, organizării, coordonării şi controlului activităţilor

unei companii internaţionale.

I. Prezentarea generală a companiei: - Compania ce urmează a fi prezentată / internaţionalizată poate fi una reală sau una inventată.

- Informaţiile nu trebuie să respecte strict realitatea.

- Compania aleasă: i. poate fi deja una internaţională/multinaţională, ii. poate exista deja pe un

număr de pieţe externe şi prin proiect să se vizeze pătrunderea sa pe o nouă piaţă externă, sau

iii. poate fi o companie naţională aflată la prima încercare de internaţionalizare prin implantare

pe piaţa externă.

- În această secţiune se prezintă doar informaţiile de ordin general legate de această companie.

II. Planificarea: - Misiune; obiective, premise, valori, direcţii de acţiune

- Scop strategic (stabilit la nivel de conducere a companiei)

- Planificare strategică (analiza SWOT şi strategia aferentă, strategia la nivel de firmă şi strategia

la nivel de produs – după Porter şi după Miles&Snow; toate strategiile propuse/evidenţiate

trebuie justificate)

- Scop tactic (stabilit la nivel de departament; se vor alege spre analiză un număr de

departamente egal cu numărul membrilor din echipă)

- Plan tactic (planul tactic trebuie să cuprindă: măsură-enunţ; durată; resurse – materiale,

financiare şi umane; responsabil)

- Scop operaţional (stabilit la nivel de birou; se vor alege spre analiză un număr de birouri egal

cu numărul membrilor din echipă; în plus, fiecare birou trebuie ales din câte un departament

distinct, în concordanţă cu departamentele alese pentru planificarea tactică)

- Plan operaţional (planul operaţional trebuie să cuprindă: măsură-enunţ; durată; resurse –

materiale, financiare şi umane; responsabil; în plus, trebuie precizat şi tipul de plan operaţional).

III. Organizarea: - Structura organizatorică a companiei înainte şi după internaţionalizare (schema)

- Identificarea tipului de structură organizatorică

- Justificarea alegerii respectivei structuri organizatorice

- Împărţirea personalului (necesarului de personal) pe departamente (departamentalizare).

IV. Coordonarea (politica de resurse umane): - Se aleg trei angajaţi-cheie din companie: managerul general, şeful unui departament (la

alegere) şi un lucrător operativ (la alegere)

- Pentru managerul general: se propun şi se justifică cele mai eficiente metode sau politici de

recrutare (sursa), selectare (metoda şi criteriile de selecţie), pregătire (tehnică şi culturală) şi

motivare (pachet de beneficii – propus conform unei teorii motivaţionale)

- Pentru şeful de departament: se propun şi se justifică cele mai eficiente metode sau politici de

recrutare (sursa), selectare (metoda şi criteriile de selecţie), pregătire (tehnică şi culturală) şi

motivare (pachet de beneficii – propus conform unei teorii motivaţionale)

- Pentru lucrătorul operativ: se propun şi se justifică cele mai eficiente metode sau politici de

recrutare (sursa), selectare (metoda şi criteriile de selecţie), pregătire (tehnică şi culturală) şi

motivare (pachet de beneficii – propus conform unei teorii motivaţionale).

V. Controlul: - Se controlează performanţele financiare, de calitate şi ale resurselor umane (prezentarea celor

trei performanţe în cadrul companiei)

- Pentru fiecare tip de performanţă anterior prezentată, se propun cele mai adecvate metode de

control, conform celor două clasificări (i. control direct/indirect; ii. control preventiv/curent/de

verificare), şi se justifică alegerile făcute.