Introducere

E demonstrat că oamenii nu vin la muncă doar pentru bani. Ei au mai multe nevoi şi

asteptări pe care vor să şi le îndeplinească la locul de muncă, precum: dezvolatarea profesională,

apartenenţa la un grup, aprecierea, etc. Banii trebuie să le asigure o viaţă decentă, dar pentru

perfomanţă trebuie să fie motivaţi conform aşteptărilor lor.

Cei mai mulţi manageri consideră că se poate realiza o creştere a productivităţii în urma

investiţiilor în sisteme informaţionale, roboţi, sau modernizarea proceselor de producţie. Cu toate

acestea, directorul de personal al firmei engleze Cadbury Schweppes, Adrian Gozzard susţine: „În

companie există o singură resursă: oamenii şi conducerea acestor oameni... diferenţa dintre

mediocritate şi excelenţă este rezultat al motivaţiei. Motivaţia este liantul ce leagă laolaltă

obiectivele şi strategiile organizaţiei ...”1

Managerii dispun de numeroase strategii de motivare a angajaţilor, de implicare a acestora în

activitatea profesională, rezultatul fiind atât creşterea satisfacţiilor personale, cât şi creşterea

productivităţii. În general, o combinare a acestor strategii conduce la obţinerea celor mai bune

rezultate.

Peste 30% din bugetul oricărei organizaţii se cheltuieşte pe salarii şi bonusuri iar banii nu fac

decât să-i aducă pe oameni la serviciu în fiecare zi, dar nu-i fac să şi muncească. Ceea ce îi

determină pe oameni să munceasca, cu adevarat, este motivaţia, iar aceasta prezintă două tipuri

majore de acţiune asupra resurselor: financiar şi non-financiar.

Motivarea Financiară

Metodele de tip financiar sunt toate formele de recompensare bănească a muncii depuse sau

a rezultatelor obţinute de salariat (salariu, comision, bonus, sporuri, dividende etc.).

Deşi sunt cele mai frecvente forme de motivare, metodele financiare marchează neajunsuri

majore în ceea ce priveşte motivaţia:

În percepţia salariatului, sumele respective i se cuvin de drept ceea ce face ca rolul lor

motivator să fie foarte mic.

Banii nu generează loialitate faţă de organizaţie. Cand banii sunt singurul lucru care îl ţine

pe salariat legat de organizaţia în care lucrează, angajatul va părăsi echipa cu prima ocazie

pentru o ofertă mai bună.

O mare parte dintre salariaţi îşi cheltuiesc tot salariul de la o lună la alta şi, când nu mai au

bani, vinovat de această situaţie este angajatorul care, nu plăteşte suficient de bine.

1 Sherman, A., Bohlander, G., Managing Human Resources, South-Western Publishing Co, 1992.

Efectul recompensărilor băneşti este de foarte scurtă durată. Majoritatea salariaţilor uită

valoarea bonusului sau comisionului primit după numai 30 zile.

Motivarea Non-Financiară

Metodele de tip non-financiar reprezintă acele forme de recompensare şi stimulare care nu

presupun acordarea directă a unor sume de bani angajatului.

În comparaţie cu motivarea financiară, cea non-financiară are o serie de avantaje:

costă mai puţin

are efecte mult mai puternice, făcând apel la elemente de natură emoţională

are efect pentru o perioadă mai lungă de timp

este ţinută minte de salariat pentru o perioadă mai lungă de timp

nu creează resentimente când angajatorul este nevoit să o suspende

are efecte pozitive asupra coeziunii de echipă

creeaza loialitate faţă de companie

Motivarea non-financiară este soluţia optimă pentru o serie de probleme care apar în mod

natural în activitatea companiei. Iată cele mai importante rezultate:

Creşterea productivităţii angajaţilor în condiţiile în care bugetul companiei nu permite

creşteri ale remuneraţiei sau angajarea de personal suplimentar;

Cresterea productivităţii personalului în perioadele de vârf, cand se simte nevoia de forţă

suplimentară;

Reducerea absenteismului nejustificat de la program, care atunci când este practicat cu

„acoperire legală”, îl pune pe angajator în imposibilitatea de a aplica măsurile adecvate;

Creşterea implicării şi a responsabilităţii asumate de personal în timpul implementării

unor proiecte, mai ales când aceste proiecte sunt percepute de salariaţi ca muncă suplimentară;

Cresterea creativităţii şi a productivităţii personalului în momentele critice ale companiei;

Creşterea loialităţii faţă de companie şi reducerea fluctuaţiei de personal, în special în

sectoarele cu nivel ridicat de stres unde retenţia salariaţilor buni este dificilă;

Creşterea spiritului competitiv, dezvoltarea ambiţiei şi a dorinţei de reuşită a personalului

în condiţiile unei concurenţe acerbe;

Creşterea vânzărilor, fără a fi nevoie să crească cheltuielile de marketing sau bugetul de

personal;

Imbunătăţirea imaginii interne a companiei şi ameliorarea climatului intern;

Creşterea calităţii produselor sau serviciilor oferite fără suplimentarea costurilor;

Creşterea coeziunii de echipă şi îmbunătătirea atmosferei de lucru.

2

Strategii de motivare non-financiară

Discursuri şi discuţii motivaţionale între liderul echipei şi membrii acesteia.

O zi specială, cu activităţi pe o temă dată, în care membrii echipei îşi   desfaşoară 

activitatea profesională în acelaşi timp cu activitatea de relaxare.

Vizite surpriză facute de diverse personalităţi sau persoane menite să emoţioneze membrii

echipei. Momentul optim al aplicării: în perioadele când tensiunea şi stresul echipei creşte

(perioadele de vârf, înaintea finalizării unor proiecte, post-conflicte etc.); în perioadele când energia

echipei este foarte scăzută (primăvara, toamna, în urma unei nereuşite etc.); trimestrial, în cadrul

unui program pe termen lung.

Sărbătorirea şi recompensarea succeselor.

Petreceri scurte pentru sărbătorirea unor reuşite profesionale.

Excursii pentru marcarea unor realizări.

Premierea celui cu cele mai bune rezultate într-un anumit domeniu.

Diplome, trofee, plachete, medalii sau obiecte personalizate pentru recompensarea

salariaţilor cu rezultate bune.

Momentul optim al aplicării: în perioada lansării unor noi proiecte; pe termen lung pentru

stimularea dezvoltării anumitor atitudini, comportamente sau abilităţi.

Competiţii interne pe teme profesionale în funcţie de obiectivele companiei.

Momentul optim al aplicării: în perioada în care se doreşte stimularea creşterii creativităţii, a

producţiei de orice fel, a vânzărilor sau a calităţii.

Concluzii

Motivarea non-financiară reprezintă integrarea unui sistem de recompensă şi recunoştere

(Rewards and Recognition), care nu presupune acordarea directă a unor sume de bani angajatului.2

Având în vedere că, fiecare persoană este motivată de lucruri diferite, în functie de

circumstanţele individuale şi de situaţia în care se găseşte la un moment dat, managerii trebuie să fie

capabili să identifice factorii motivaţionali care să se plieze pe dorinţele şi nevoile acestora.

In concluzie, oamenii sunt cea mai importantă resursă în cadrul unei companii, ca urmare

motivaţia angajaţilor este hotărâtoare în ceea ce priveşte succesul sau eşecul acesteia, fiind astfel

motivul pentru care trebuie să reprezinte o temă de maximă actualitate a managerului.

2 Lucineti S. Motivarea Non-Financiara a Personalului, Ghidul tau in educatie financiara, 2013. Articol accesat in data de 01.06.2014 http://laurentiumihai.ro/motivarea-non-financiara-a-personalului

3

BIBLIOGRAFIE

[] Sherman, A., Bohlander, G., Managing Human Resources, South-Western Publishing Co, 1992.

[2] Lucineti S. Motivarea Non-Financiara a Personalului, Ghidul tau in educatie financiara, 2013.

Articol accesat in data de 01.06.2014 http://laurentiumihai.ro/motivarea-non-financiara-a-

personalului

4