RECENZII

BIBLOS 13 – p. 55

STOICA, Ion, Criza în structurile infodocumentare. Sensuri şi semnificaţii contemporane, Constanţa, Ex Ponto,

2001, 221 p. ISBN 973-8227-08-9

Recenzie de Oana MERCHEŞ

Mi-a căzut în mâna zilele trecute, nu absolut din întâmplare, cartea domnului Ion Stoica Criza în structurile infodocumentare, carte care merită să fie răsfoită măcar, nu doar de cei care lucrează în biblioteci, ci şi de toţi cei care percep informaţia în societate ca pe un factor primordial al dezvoltării şi calităţii în toate domeniile de activitate. Iată care sunt

ideile puse în circulaţie de cartea la care ne referim: Lumea informaţiei este un spaţiu special de resurse, ce caută să-şi definească modelele de stabilitate relativă, deşi mâine acestea vor intra într-o nouă etapă de schimbare. Astfel, fenomenul informaţional, prin structurile şi relaţiile contemporane, va traversa toate tipurile de criză. Un sistem informaţional echilibrat şi eficient face ca toate comunităţile umane să împărtăşească nevoia de prosperitate, să aspire la creşterea calităţii cercetării şi să abordeze modern diferite componenete ale productivităţii. Structurile biblioteconomice sunt, de asemenea, supuse schimbărilor, nu se recunosc vechile repere, evoluţia lor este uluitoare, însumând activităţi diverse şi facând subiectul unor discuţii controversate, considerate din unghiuri extreme. Pentru unii, “bibliotecile sunt la răscruce”, iar pentru alţii “biblioteca de mâine este moartea bibliotecilor”. Este nevoie, aşadar, de crearea unei noi identităţi pentru biblioteci. Pentru aceasta, un rol important îl are comunicarea generalizată, într-un univers bazat pe structuri deschise şi flexibile, care să îmbine retrospectiva cu prospectiva, facând din bibliotecă un instrument extrem de important pentru conservarea gândirii umane. Avem nevoie, însă, de un management modern şi competent, care să evite o schimbare necontrolată şi să aibă în vedere o stare de echilibru pozitiv în circuitele comunicării. În încercarea de a redefini biblioteca se ţine seama de “idealul cantitativ”, devenit o noţiune iraţională, logica acumulării ridicând probleme imposibil de rezolvat. Însă nu se poate renunţa la ideea de “optim cantitativ” care trebuie interpretată doar în strânsă relaţie cu un optim calitativ. Dezvoltarea uluitoare a Internetului şi a programelor de informatizare a structurilor poate duce de asemenea la criză, datorită faptului că permanent se impun modificări şi readaptări în utilizarea resurselor şi fructificarea potenţialului nou creat, noile tehnologii electronice contribuind la esenţializarea lecturii, imprimându-i mai multă mobilitate.

Autorul face referire la “izolarea conservatoare a bibliotecilor în România”, aducând în

discuţie modul în care a fost implementată informatizarea într-un sistem de structuri rigide – mai

RECENZII

BIBLOS 13 – p. 56

ales cele financiare – incompatibile cu cerinţele contemporane, transferul informaţiei parcurgând o întregă gamă de abordări şi soluţii care urmăresc formele noi. Un factor puternic de criză este, în mod sigur, viitorul, în ciuda faptului că aşteptările şi obiectivele globalizării sunt bine conturate, iar analiza proiecţiilor din trecut a confirmat, în linii mari, ritmurile de dezvoltare ale formelor comunicării. Nevoia de informaţie a devenit generală, iar ritmurile progresului impun ca unică postură pe cea de utilizator de informaţii, prin care omul contemporan poate controla dimensiunea informaţională a existenţei – afirmă universitarul bucureştean. Însă fluxul de informaţii nu asigură, în mod necesar, progresul cunoaşterii, iar ritmul noilor tehnologii ar putea conduce la un public saturat, dar ignorant. Una dintre zonele pline de neprevăzut a crizei utilizatorilor este accesul la informaţie, operarea cu concepte noi, dezvoltarea şi complexitatea reţelelor informatice, accesul la baze de date virtuale, toate acestea ducând la debusolarea unor categorii de cititori deprinşi cu modul tradiţional de lucru.

La cele de mai sus se adaugă – în viziunea autorului – criza profesiilor infodocumentare, care poate avea toate dimensiunile posibile, în timp şi spaţiu, atingând o dinamică terminologică extrem de intensă, însă numai activitatea de cercetare poate oferi şansa integrării acestor profesii într-o structură unitară. Puţin discutatul management al structurilor infodocumentare îşi găseşte repere şi teme de reflecţie în cartea profesorului Ion Stoica, pe care o salutăm, la o oarecare distanţă de data ei de apariţie.

* * *

PĂRUŞ, Mihaela, Tendinţe manageriale în biblioteca publică,

Iaşi, Biblioteca Judeţeană “Gh. Asachi”, 2001, 90 p.

Recenzie de Gabriela FLOREA

În primul capitol este prezentată importanţa planificării strategice în bibliotecă, evidenţiindu-se scopul acesteea, etapele şi unele avantaje obţinute prin planificare. Cu un scop bine definit ca fiind dobândirea excelenţei în activitatea bibliotecii publice, planificarea strategică aduce unele avantaje cum ar fi:

a) informaţii pentru procesul decizional; b) informaţii pentru repartizarea resurselor; c) atenuarea unor crize; d) încurajarea creativităţii personalului şi cooperarea, etc.

După descrierea amănunţită a etapelor, ne sunt prezentate şi niveluri de aplicare a planificării strategice, fiecare nivel în funcţie de diferiţi factori. În capitolul al doilea se vorbeşte despre managementul informatizării în bibliotecile publice. Tehnologiile informaţionale au influenţat profund existenţa noastră şi au în ultimul timp un impact tot mai mare asupra activităţii din biblioteci. Este prezentat nivelul la care s-a ajuns la acest moment din punct de vedere al interconectării calculatoarelor (Internet) şi facilităţile pe care acest fenomen le aduce în planul legăturii la resursele informaţionale. Printre beneficiile introducerii tehnologiilor informaţionale în biblioteci se evidenţiază evoluţia spre o bibliotecă a viitorului în care se pune accent pe cunoaştere şi comunicare, resurse fundamentale pentru o eră a economiei informaţiei. Potenţialul dezvoltat prin prisma evoluţiei domeniului informaţional în biblioteci trebuie pus în valoare printr-o modificare a structurilor organizaţionale şi prin alegerea unei conduite manageriale adecvate.

RECENZII

BIBLOS 13 – p. 57

În capitolul trei se vorbeşte despre managementul colecţiilor, conservarea acestora, legătura dintre achiziţii şi conservare precum şi influenţa noilor tehnologii asupra modului în care este gândită conservarea. Sunt prezentate preocupările actuale în domeniu: stocarea şi regăsirea informaţiei, manipularea informaţiei, centre de informare, etc. Informaţia electronică nu va înlocui documentele tipărite, ci va susţine şi va extinde explozia de informaţii, va creşte longevitatea datelor. Tot aici este abordată şi problema selecţiei documentelor pentru achiziţii. Chiar dacă biblioteca trebuie să posede documentaţia cea mai completă posibil, se disting totuşi şi categorii de documente care suscită probleme privind achiziţionarea sau difuzarea lor spre lectură (lucrări ce propagă ideologii extremiste, de un anumit nivel moral, etc.). Schematic sunt prezentaţi factorii care influenţează selecţia şi cenzura publicaţiilor în bibliotecă. Capitolul patru oferă o imagine a serviciilor de bibliotecă din prisma factorilor care influenţează relaţia percepţie-expectanţă. În această relaţie un factor important este experienţa personală a utilizatorului, având un impact deosebit asupra formării percepţiei şi expectanţei. Experienţa personală este influenţată de alţi factori: educaţie, familie, mediul de activitate, presa, televiziunea, etc. S-a remarcat o percepţie pozitivă din partea utilizatorilor asupra serviciilor informatizate, iar nivelul expectanţei este, în acest caz, foarte ridicat. În viitor percepţia publicului asupra serviciilor oferite de bibliotecă se va schimba, propulsând-o în poziţia de centru cultural al comunităţii.

Un rol important în formarea percepţiilor şi a expectanţei utilizatorilor îl are personalul bibliotecii, comportamentul profesional adecvat al acestuia. În capitolul cinci este prezentată automatizarea proceselor specifice bibliotecii: circulaţia, catalogarea, achiziţii, controlul serialelor, împrumutul interbibliotecar şi accesul publicului la alte servicii. Automatizarea este văzută ca o formă nouă de a extinde controlul asupra activităţii bibliotecare, de a o îmbunătăţi şi de a obţine o gamă cât mai largă de servicii pentru public. Este, de asemenea, discutat (din punct de vedere tehnic) şi modul în care un administrator de reţea poate estima necesarul de resurse hardware şi software pentru a aplica programul de informatizare a unei biblioteci. Capitolele şase şi şapte sunt dedicate partajării resurselor şi evoluţiei bibliotecii în era digitală. Aici ne sunt prezentate principalele aspecte ale managementului bibliotecilor publice rezultate în urma formării reţelelor informaţionale şi partajării resurselor. Pe lângă avantajele realizării acestor sisteme interconectate sunt ridicate şi problemele de standardizare şi securitate ce apar în reţele. Alte probleme ce apar în acest caz sunt: bugetul, filtrarea informaţiilor, digitizarea resurselor, competenţa personalului bibliotecii. Era digitală va aduce în prim plan: transferul electronic de informaţii, fuzionarea resurselor informaţionale, colaborarea internaţională pentru informarea unei audienţe globale. Deja sunt conturate concepte cum ar fi: colecţiile virtuale, biblioteca hibridă, ca rezultat al îmbinării a ceea este biblioteca şi a ideilor noi ale acestei ere. Orice ar fi, biblioteca va continua tradiţia de a fi o fereastră spre cultură, valori şi tradiţii.

*

* *