spatiu-timp in basm
TRANSCRIPT
-
7/22/2019 Spatiu-timp in Basm
1/3
Basmul cult "Povestea lui Harap- Alb"a fost publicata de Ion Creanga in revista "Convorbiri literare" la
1 august 1877. Actiunea se dezvolta pe structura narativa a basmului popular, caracterizata prin
proiectia intamplarilor intr-o lume fabuloasa, prin opozitia dintre bine si rau si succesiunea de
episoade tipice, in care autorul insereaza o tema initiatica si o problematica morala.
Prima tema a basmului este cea a camuflarii si a recunoasterii esentei umane dintre ipostazele
inselatoare ale aparentei. Majoritatea personajelor stapanesc tehnica psihologica a disimularii,
creandu-si false identitati. Asa se intampla cu Sfanta Duminica, craiul si spanul, care iau benevol alte
identitati: Sf. Duminica de cersetoare, pentru a proba mila si marinimia fata de oamenii saraci si
batrani, cariul in urs, pentru a verifica temeritatea si responsabilitatea feciorilor sai, si spanul, avand
ca scop parvenirea la statutul de imparat. Craisorului insa i se schimba identitatea Harap -Alb sub
juramant pe palos.
A doua tema este initierea unui personaj, basmul fiind astfel un bildungsroman, adica un roman al
formarii. In acest procer, craisorul are mai multi pedagogi- Sfanta Duminica, Spanul, tatal si Imparatul
Verde. Cu toate astea, el de confrunta cu mai multe forte ale raului, cum ar fi viclenia spanului,
demonia Imparatului Rosu si a fiicei lui si fortele naturii, cerbul si ursul. Pentru a le infrunta, el are
nevoie de ajutoare- talismanele, calul, furnicile, albinele si cei cinci nazdravani.
Timpul basmului este unul fabulos, nedeterminat, redat in general in basm prin formula "a fost odata
ca niciodata", echivalent cu timpul mitic numit de Mircea Eliade "in illo tempore"("in ace timp", "in
vremea aceeas"). Fiind un basm cult, "Povestea lui Harap-Alb" micsoreaza distanta dintre timpul
naratiunii ( timpul discursului) si timpul evenimentelor (timpul fabulei), intamplarile parand a fi
petrecute de curand, intr-o lume cunoscuta si accesibila ascultatorilor, iesita temporar din sfera
miticului: " Amu cica era intr-o tara un craiu, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate
mai mare, care era imparat intr-o alta tara, mai departata". Adverbul "amu", regionalism din zona
Moldovei, trimite cu gandul la secolul al XIX-lea, la crestinism si la perioada de dezrobire a tiganilor.
Faptul ca insasi opera a fost publicata in "Junimea" si in "Convorbiri literare" in acelasi secol este un
alt argument al aproprierii timpului narat de cel al realitatii.
Spatiul este vag conturat, in corespondenta cu timpul nedeterminat, actiunea desfasurandu-se in trei
imparatii- a craiului, a Imparatului Verde si a Imparatului Rosu.
Punctul de plecare al basmului este amplasat intr-un spatiu si timp real: la curtea craiului care
primeste o scrisoare de la fratele ce nu avea un mostenitor masculin la tron: "imparatul acela,
aproape de batranete, cazand la zacare, a scris catre fratine-sau craiului, sa-i trimita grabnic pe celmai vrednic dintre nepoti, ca sa-l lase imparat in locul lui dupa moartea sa". Boala fratelui mai mare
confirma un cadru real.
Primii doi feciori pornesc in calatoria considerata una de lunga durata sau chiar definitiva, insa sunt
intorsi din drum de primul obstacol: ursul din capul podului. Aceasta intoarcere limiteaza astfel un
spatiu protejat pentru fii cei mari. Casa parinteasca dobandeste o valoare de simbol: ea pastraza
functii ocrotitoare chiar si pentru personajele care nu trec probele initiatice.: "lehamite si de
imparatie si de tot, ca doar, slava Domnului, am ce manca la casa d-tale."
Tatal este descurajat de atitudinea fiilor si rusinat ca nu-i va putea indeplini dorinta fratelui. Atins de
vorbele tatalui, mezinul se retrage in gradina "si incepe a plange din inima sa". Atunci isi face aparitia
-
7/22/2019 Spatiu-timp in Basm
2/3
o batrana care-i cere un ban pentru a-i testa milostenia. Intruchipand-o pe Sfanta Duminica, ea
"vorbeste in dodii"si este mesager al destinului: "Putin mai este si ai sa ajungi imparat, care n-a mai
stat altul pe fata pamantului asa de iubit, de slavit si de puternic ...". Pe langa rolul de mesager,
Sfanta Duminica este si pedagog: ea il sfatuieste cum sa actioneze si este un donator al talismanelor,
adevarate centre de initiere, calul, hainele si armele cu care craiul a fost mire.
Prima insertie a fantasticului in real o reprezinta disparitia batranei. Sfanta Duminica dispare precum
o fiinta nemateriala, "invaluita intr-un hobot alb, ridicandu-se in vazduh, apoi inaltandu-se tot mai
sus." Imaginea nu reprezinta o inventie scriitoriceasca, ci are radacini in credintele populare care
confirma legatura sfintei cu Dumnezeu.
Ascultand sfaturile Sfintei Duminici, craisorul isi cere permisiunea sa isi incerce si el norocul. Inainte
de plecare insa, armele si hainele sunt actualizate, iar calul revigorat: "calul odata zboara cu dansul
pana la nouri ...".
Ajuns si el la pod, mezinul reuseste sa-i tina piept, care-si dezvaluie adevarata identitate: "Dragultatii, nu da, ca eu sunt ..". De sub pielea de urs se arata tatal, care se travestise in urs pentru a putea
verifica temeritatea si responsabilitatea feciorilor. Craiul devine si el un pedagog al initierii care-si
sfatuieste fiul - "in calatoria ta sa ai trebuinta si de rai si de buni, dar sa te feresti de omul rosu, iara
mai ales de cel span, cat ii pute", dupa care ii da blana de urs si isi ia ramas bun, incredintat "ca tu
esti vrednic de imparat!".
Podul reprezinta hotarul dintre doua lumi, granita dintre real si fabulos. El exprima simbolismul
trecerii si caracterul adeseori primejdios al acestei treceri, specifica oricarei calatorii initiatice.
De aici inainte, timpul este unul fantastic, ce trece mult prea repede- "Si merg ei o zi, merg doua, si
merg patruzeci si noua...", iar spatiul, reprezentat de codru- unul mitic. Padurea ia aspect de labirint
al cunoasterii, o incrucisare de drumuri din care unele sunt fara iesire si constituie fundaturi prin
mijlocul carora trebuie sa descoperi drumul ce duce la centrul acestei panze de paianjen.
Aici, spanul isi face o tripla aparitie, de fiecare data cu o infatisare diferita, propunandu-i craisorului
sa-l insoteasca in drumul sau. Desi sfatuit sa se fereasca de aceste personaje, ratacit in padurea
labirintica, craisorul este nevoit sa recurga la ajutorul cuiva, si cum nu intalneste decat oameni spani,
se invoieste cu unul drept calauza, pe principiul: "Rau cu rau, dar mai rau e far` de rau". Aici, craisorul
pica una dintre probele initierii, cea a labirintului, si isi scrie moartea cu propriile maini.
Primul popas este la fantana, care, unica in lume, nu avea decat scara de coborat: "Nu avea nici
roata, nici cumpana, ci numai o scara de coborat pana la apa." Coborat in fantana, spanul ii da
replica- "Ei, da` ce racoare-i aici! >!" si-ncearca sa-l convinga sa
incerce si el. Coborarea in adanc a craisorului simbolizeaza prima moarte- este obligat sa divulge
spanului cine este, incotro merge si de ce si sa jure pe palos ca ii va fi credincios toata viata". In urma
juramantului, are loc o nastere si un botez. Fantana primeste simbolistica metamorfozei
personajului, care coboara in adancuri si iese cu o identitate schimbata, cu un alt nume: Harap-Alb.
La curtea Imparatului Verde, Harap are de trecut peste trei probe decisive la care a fost supus de cel
devenit al treilea pedagog, Spanul. Primele doua se desfasoara in Gradina Raiului, un spatiu mitic
coabitat de Sfanta Duminica, cerb si urs.
-
7/22/2019 Spatiu-timp in Basm
3/3
Harap face doua drumuri pe verticala pentru a putea aduce capul de cerb si salatile cerute, si este
ajutat de Sfanta, ce locuia "intr-un ostrov in mijlocul marii", "intr-o casuta singuratica"si acoperita cu
muschi verde.
Prima proba se desfasoara in Gradina Ursului, un loc mitic cu bunatati miraculoase, stapanit de un
animal emblematic- ursul, animal htonian, pazitor al roadelor pamantului, simbol al fortelor telurice.Finalizare probei are loc la asfintit, atunci cand Harap- Alb culege salatile, arunca pe urs blana si
completeaza regnul vegetal.
A doua proba la care este supus il duce pe protagonist in Padurea Cerbului, spatiu mitic coabitat de
cerbul cu blana tesuta cu nestemate, fiinta solara, care poarte lumina, simbol al fortei cosmice. Proba
se desfasoara in decursul unei zile intregi: Harap-Alb iesi sa-i taie capul cerbului la amiaza, dar
ramane ascuns pana la asfintit, cand animalul isi pierde puterile. Proba concretizeaza regnul animal si
cel mineral.
Ultimul regn ramas este cel uman, completat prin ultima proba impusa de span, aceea de a-i aducefata Imparatului Rosu. Ajutorul vine de aceasta data de la grupul celor cinci nazdravani, caci Sfanta
Duminica, recuperandu-si talismanele, dispare.
Finalul basmului este amplasat intr-un timp fabulos, la curtea lui Verde- Imparat. Spanul, demascat
de catre fata cerute de la Harap, se razbuna si ii taie capul craisorului, sugerand cea de a doua
moarte. Are loc insa si a doua nastere si al doilea botez, eroul ajungand la stadiul de imparat slavit.
In final, naratorul ete cel care face diferenta sintre real si fantastic, prin sintagma: " Si a tinut veselia
ani intregi, ai acum mai tine inca; cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si
mananca, iara cine nu, se uita si rabda."