solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale - principiu fundamental al dreptului...

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013

95

SOLUŢIONAREA PE CALE PAŞNICĂ

A DIFERENDELOR

INTERNAŢIONALE - PRINCIPIU

FUNDAMENTAL AL DREPTULUI

INTERNAŢIONAL PUBLIC

Roxana Alina PETRARU*

Abstract: Soluţionarea pe cale paşnică a diferendelor internaţionale este un principiu de bază a dreptului internaţional public, o idee la fel de veche ca şi cea a războiului sau a recurgerii la forţă pentru rezolvarea problemelor care pot apărea între state. Importanţa principiului soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale rezultă din faptul că, spre deosebire de principiile care urmăresc să elimine posibilitatea apariţiei unui diferend internaţional, acest principiu are ca obiect derularea unor anumite operaţiuni care să rezolve diferendul deja apărut. În acest articol urmează să demonstrăm calitatea principiului soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale ca principiu fundamental al dreptului internaţional public.

Cuvinte cheie: diferende internaţionale, principiu fundamental, O.N.U., mijloace politico-diplomatice, mijloace cu caracter jurisdicţional, mijloace şi proceduri de rezolvare în cadrul organizaţiilor internaţionale

1. Noţiunea de principiu de drept internaţional public

Subiecte principale de drept internaţional public, statele, întreţin între ele o gamă variată de relaţii a căror bună desfăşurare este condiţionată de respectarea ordinii juridice internaţionale, ordine care este fondată pe existenţa unor principii directoare. Aceste principii reprezintă nucleul dreptului internaţional public şi au început să fie creionate încă din antichitate.

Prin principiu fundamental înţelegem “o prescripţie normativă ce se

PEACEFUL SETTLEMENT OF

INTERNATIONAL DISPUTES - A

FUNDAMENTAL PRINCIPLE OF

PUBLIC INTERNATIONAL LAW

Roxana Alina PETRARU **

Astract: Peaceful settlement of international disputes is a basic principle of public international law, an idea as old as that of war or of the use of force to solve problems that may arise between states. "The importance of the principle of peaceful settlement of international disputes is given by the fact that, unlike the principles that seek to eliminate the possibility of an international dispute, this principle aims to conduct certain operations in order to resolve the dispute that has already occurred. In this article we are going to demonstrate the quality of the principle of peaceful settlement of international disputes as a fundamental principle of public international law. Key words: international disputes, fundamental principle, UN, political and diplomatic means, means with a judicial character, means and procedures of settlement within international organizations

1. The notion of public international law principle

As main subjects of public international law, the states develop a wide range of relationships whose good conduct is subject to compliance with the international legal order, an order that is based on the existence of certain guidelines. These principles are the core of public international law and began to be sketched since antiquity.

A fundamental principle is "a normative prescription that is characterized by a high level of abstraction, giving expression to universally accepted

* Lect. univ.drd., Facultatea de Drept, Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi. ** PhDs, University Lecturer, Faculty of Law, “Petre Andrei” University from Iasi.



96

caracterizează printr-un înalt nivel de abstractizare, dând expresie unei valori internaţionale universal acceptate şi care guvernează conduita subiectelor de drept internaţional”1. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional public au un caracter general, universal, o valoare juridică egală şi sunt în raport de interdependenţă. În conformitate cu textul Declaraţiei cu privire la principiile fundamentale şi necesitatea aplicării lor universale în relaţiile internaţionale din 1937, “omenirea va putea progresa doar atunci când libertatea umană este asigurată; atunci când toate guvernele acceptă dreptul fiecăruia din ele de a-şi stabili şi guverna în mod liber şi fără nici o ingerinţă exterioară problemele lor interne; când în relaţiile dintre naţiuni se respectă cu bună credinţă cuvântul dat; atunci când există convingerea de abţinere de la utilizarea forţei armate în promovarea politicii externe şi atunci când există dorinţa de a soluţiona toate divergenţele exclusiv prin modalităţi paşnice; atunci când relaţiile economice se fundamentează pe beneficiul mutual, egalitate de tratament şi corectitudine.” Aceste principii cristalizate în această declaraţie a lui Cordell Hull, vor fi codificate parţial printre altele prin: Carta O.N.U., Carta Organizaţiei Statelor Americane, Declaraţia Adunării Generale asupra principiilor de drept internaţional, ale relaţiilor prieteneşti şi de colaborare dintre state, Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor, Actul final de la Helsinki, etc. Declaraţia Adunării Generale a O.N.U. din 1970 menţionează 7 principii fundamentale ale dreptului internaţional public. Aceste sunt: nerecurgerea la forţă sau la ameninţarea cu forţa, obligaţia soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale, neamestecul în treburile interne ale altor state, îndatorirea statelor de a coopera între ele, egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul la autodeterminare,

international values �which govern the conduct of subjects of international law" 13. The fundamental principles of public international law are general, universal, an equal legal value and are in a relationship of interdependence.

As stated in the Declaration on fundamental principles and the need for their universal application in regard to international relations in 1937, "humanity can progress only when human freedom is assured, when all governments accept the right of each of them to establish and govern freely and without any outside interference their internal affairs; when the word given is respected in the relations between nations; when there is a will to abstain from the use of armed force in the promotion of foreign policy; when there is a desire to resolve all disputes exclusively by peaceful means; when economic relations are based on mutual benefit, equality and fair treatment.” These principles crystallized in the statement of Cordell Hull, will be encoded partly by means of: the UN Charter, the OAS Charter, General Assembly Declaration on principles of international law, on the friendly relations and cooperation among states, the Charter of Economic Rights and Duties of States, the Helsinki Final Act, etc.

UNO General Assembly Declaration from 1970 mentions seven fundamental principles of public international law. These are: non-use of force or of the threat by force, the obligation of peaceful settlement of international disputes, non-interference in the internal affairs of other states, the duty of states to cooperate with each other, equal rights of peoples and the right to self-determination, sovereign equality of states and fulfilment in good faith of international obligations. According to the Final Act of the Conference on Security and Cooperation in Europe, to the principles mentioned above we can add the principle



97

egalitatea suverană a statelor şi îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale. În conformitate cu prevederile Actului final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa, la principiile amintite mai sus putem adăuga principiul inviolabilităţii frontierelor, al integrităţii teritoriale şi respectul drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În prezent, unii autori2 susţin că are loc formarea şi consacrarea unor noi principii: principiul dezarmării, al protecţiei mediului înconjurător, al securităţii colective şi al coexistenţei paşnice.

2. Principiul soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale

“De-a lungul timpului, în relaţiile dintre state, precum şi în raporturile dintre acestea şi alte subiecte de drept internaţional au apărut sau se pot ivi interese opuse, neînţelegeri sau probleme litigioase sau, momente de tensiune şi de încordare, înglobând cauze dintre cele mai diverse, unele motive fiind de dată relative recentă sau cu străvechi rădăcini în istorie”3. Aceste probleme se numesc diferende internaţionale. Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională considera diferendul ca fiind o “neînţelegere, un dezacord asupra unui punct de drept sau de fapt o contradicţie; o opoziţie de teze juridice sau de interese”4. “În conformitate cu dreptul internaţional contemporan, ce interzice folosirea forţei sau ameninţarea cu forţa, statele ca şi celelalte subiecte ale acestui drept au obligaţia să rezolve diferendele dintre ele doar pe cale paşnică”5. Soluţionarea diferendelor internaţionale pe cale paşnică constituie un principiu al dreptului internaţional public din anul 1928, când a fost semnat Pactul Briand - Kellogg. Conform articolului 1, “Înaltele Părţi Contractante declară solemn în numele popoarelor lor respective că

of inviolability of borders, of territorial integrity and the respect for human rights and fundamental freedoms. Currently, some authors14 argue that the establishment and consecration of some new principles takes place: the disarmament principle, the principle of environmental protection, of collective security and of peaceful coexistence.

2 . The principle of peaceful settlement of international disputes

"Over time, in the relations between states, and in the relations between them and other subjects of international law opposing interests, disagreement or contentious issues or moments of tension and suspense have arisen or may arise, due to causes of the most diverse, some reasons are relatively recent or have ancient roots in history" 15. These problems are called international disputes. The Permanent Court of International Justice considers the dispute as a "misunderstanding, a disagreement on a point of law or in fact a contradiction, an opposition of judicial theses or legal interests16". "In line with contemporary international law, which prohibits the use of force or of the threat by force, the states just like the other subjects of the law are required to resolve disputes between them by peaceful means only" 17. Settlement of international disputes by peaceful means is a principle of public international law since 1928, when Briand - Kellogg Pact was signed. According to Article 1, "The High Contracting Parties solemnly declare in the names of their respective peoples that they condemn the recourse to war for the settlement of international disputes and drop it as an instrument of national policy in their mutual relations." Further, in Article 2 "The High Contracting Parties admit that the regulation or settlement of all disputes or conflicts of whatever nature or of whatever origin they may be which may arise between them, will have to be



98

condamnă recursul la război pentru regularea diferendelor internaţionale şi renunţă la el ca instrument de politică naţională în relaţiunile lor mutuale.” Mai departe, în articolul 2 “Înaltele Părţi Contractante recunosc că regularea sau rezolvarea tuturor diferendelor sau conflictelor de orice natură sau de orice origine ar fi ele care se vor putea ivi între ele, nu va trebui niciodată urmărită decât prin mijloace pacifice.”6 Acest principiu este amintit şi de alte documente internaţionale dintre care menţionăm Convenţiile de la Haga, din 1899 şi 1907, Statutul Societăţii Naţiunilor (1919), Carta O.N.U (1945)7, Convenţia europeană pentru soluţionarea paşnică a diferendelor (1957) adoptata în cadrul Consiliului Europei, Rezoluţia Adunării Generale 2160(XXI) din 1966privind respectarea strictă a interdicţiei de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea forţei în relaţiile internaţionale şi dreptul la autodeterminare, Declaraţia referitoare la principiile dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi cooperarea dintre state potrivit Cartei O.N.U. (1970), Declaraţia de la Manila (1982)8 şi altele. Consultarea acestor documente duce la concluzia generală că dreptul internaţional impune o obligaţie generală de soluţionare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. Această obligaţie trebuie executată rapid, pentru a se evita eventuala escaladare a lor. “Fundamentul procesului de soluţionare paşnică îl constituie respectarea principiului egalităţii suverane şi al celui privind cooperarea statelor”9. Acest lucru demonstrează încă o dată interdependenţa dintre principiile fundamentale ale dreptului internaţional public. Având în vedere caracterul voluntar al acestui principiu, trebuie să subliniem că obligaţiile pozitive care incumbă statelor sunt de două categorii: obligaţia de a îndeplini acţiuni privind alegerea şi folosirea mijloacelor convenite şi obligaţia

pursued only through peaceful means” 18. "This principle is mentioned in other international documents of which we mention the Hague Convention, from 1899 and 1907, the Statute of Nations (1919), UN Charter (1945) 19, Convention for the peaceful settlement of disputes (1957) adopted by the Council of Europe, the General Assembly resolution 2160 (XXI) from 1966 regarding the strict compliance with the prohibition to use threat by force or force in international relations and the right to self-determination, the Declaration on the principles of international law concerning friendly relations and cooperation among states according to the UN Charter (1970), Manila Declaration (1982) 20 and others. The study of these documents would lead to the general conclusion that international law imposes a general obligation of peaceful settlement of international disputes. This obligation must be performed rapidly to avoid their possible escalation. "The foundation of the process of peaceful settlement is the observance of the principle of sovereign equality and of that regarding the cooperation of states." 21 This once again demonstrates the interdependence of fundamental principles of public international law.

Given the voluntary nature of this principle, we must emphasize that the positive obligations incumbent on states are of two categories: the obligation to perform actions regarding the choice and the use of agreed means and the obligation to find a mutually acceptable solution. The solution should be one able to fully and quickly resolve the existing conflict, the parties being free to choose the means which they consider to be the most suitable. Whatever the means chosen, the parties are bound to apply fully and in good faith the treaties to which they are part and their provisions on the regulation of the procedure of peaceful settlement of international disputes. Another obligation



99

găsirii unei soluţii reciproc acceptabile. Soluţia trebuie să fie una în măsură de a rezolva deplin şi rapid conflictul existent, părţile fiind libere să aleagă mijloacele pe care le consideră a fi cele mai potrivite. Indiferent de mijlocul ales, părţile sunt obligate să aplice deplin şi cu bună credinţă tratatele la care sunt parte şi prevederile acestora privind reglementarea procedurii de rezolvare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale. O altă obligaţie a statelor este aceea de a se abţine de la orice act care ar putea agrava diferendul existent sau situaţia internaţională. În vederea rezolvării diferendelor internaţionale, părţile pot recurge la trei categorii de mijloace paşnice: politico-diplomatice (negocierile, bunele-oficii, medierea, ancheta internaţională, concilierea), jurisdicţionale (arbitrajul, instanţele judiciare internaţionale) şi organizaţii internaţionale.

Mijloacele politico-diplomatice corespund unui arsenal de procedee de rezolvare dintre cele mai vechi, considerate clasice. Scopul acestor mijloace este apropierea punctelor de vedere ale părţilor implicate, până la găsirea unei soluţii acceptabilă de ambele părţi. Aceste mijloace sunt eficiente numai dacă părţile implicate consimt să participe cu bună-credinţă.

Negocierile reprezintă cel mai dinamic şi eficient mijloc de soluţionare pe care paşnică a diferendelor internaţionale. Ele sunt prezente în orice proces de soluţionare paşnică, chiar dacă diferendul se rezolvă pe o altă cale.

Importanţa negocierilor (tratativelor) ca mijloc de soluţionare paşnică este consacrată de art. 33 al Cartei O.N.U., precum şi în alte documente relevante unde ele figurează pe primul loc în cadrul metodelor de rezolvare paşnică a diferendelor. În raport cu celelalte metode de rezolvare paşnică a diferendelor, metoda tratativelor se caracterizează prin supleţe, operativitate şi o mai mare eficacitate în

of the States is to refrain from any action which might aggravate the existing dispute or international situation.

In order to resolve international disputes, the parties may resort to three categories of peaceful means: political and diplomatic (negotiations, good offices, mediation, international investigation, conciliation), judicial (arbitration, international courts) and international organizations. Political and diplomatic means correspond to an arsenal of the oldest methods for solving regarded as classics. The purpose of these means is to interrelate the views of the parties involved in order to find a solution acceptable by both parties. These means are effective only if the parties involved agree to participate in good faith.

Negotiations are the most dynamic and effective means of peaceful settlement of international disputes. They are present in any process of peaceful settlement, even if the dispute is resolved in some other way.

The importance of negotiations (talks) as a means of peaceful settlement is stated by art.33 of the UN Charter and by other relevant documents where they appear as the first method of peaceful resolution of disputes. In comparison with other methods of peaceful settlement of disputes, the negotiation method is characterized by flexibility, greater efficiency and effectiveness in searching and finding solutions, by a lower degree of formality and by a greater adaptability to different conflict situations occurring in international relations.

Good offices consist of the action of a third State, of an international organization or of an influential personality to persuade the states which are part of the dispute to resolve conflicts between them by peaceful means, to contact or to restore contacts between those states22.

Mediation is defined as the action



100

căutarea şi găsirea de soluţii, printr-un grad mai redus de formalism şi o mai mare capacitate de adaptare la diversitatea situaţiilor conflictuale care apar în planul relaţiilor internaţionale.

Bunele oficii constau în acţiunea unui stat terţ, a unei organizaţii internaţionale sau a unei personalităţi influente de a convinge statele aflate în diferend să rezolve neînţelegerile dintre ele pe cale paşnică, de a pune în contact sau a restabili contactele între respectivele state10.

Mediaţiunea este definită ca acţiunea unui stat, a unei organizaţii internaţionale sau a unei persoane oficiale, care se bucură de reputaţie şi de prestigiul imparţialităţii, de a participa în mod direct la tratativele dintre părţi şi de a le conduce spre un acord pe baza soluţiilor pe care le propune acestora11.

Ancheta reprezintă o metodă de soluţionare care constă în clarificarea, de către o comisie desemnată în acest scop de către părţile aflate în diferend sau de către o organizaţie internaţională, a unor situaţii de fapt controversate asupra cărora există un diferend. Ancheta internaţională are un obiect de investigare limitat, iar poziţia sa este auxiliară faţă de celelalte metode de soluţionare paşnică a diferendelor, constituind, de regulă, o operaţiune preliminară, căreia îi urmează calea tratativelor, a bunelor oficii sau a mediaţiunii ori, de cele mai multe ori, a unui arbitraj sau a unui tribunal internaţional.

Concilierea este metoda de soluţionare paşnică în conformitate cu care un diferend internaţional este examinat de către un organ colegial prestabilit sau alcătuit ad-hoc (comisia de conciliere), compus din persoane particulare numite sau agreate de părţi, care în vederea ajungerii la o înţelegere propune o soluţie de împăcare pe care părţile o pot accepta sau o pot respinge12.

O categorie aparte de mijloace de

of a State, of an international organization or of an official who has a reputation or the prestige of impartiality, to participate directly in negotiations between the parties and to lead them towards an agreement based on the solutions it proposes to them23.

The survey is a method that consists in the clarification by a committee appointed for this purpose by the parties which are part of the dispute or by an international organization of controversial circumstances over which there is a dispute. International survey has a limited investigation object and its position is ancillary to the other methods of peaceful settlement of disputes, being usually a preliminary operation, which is followed by negotiation, good offices or mediation, most often, by arbitration or an international tribunal.

Reconciliation is the method of peaceful settlement under which an international dispute is reviewed by a predetermined collegial body or composed ad hoc (the Reconciliation Commission), composed of individuals appointed or agreed by the parties, which, in order reach an agreement proposes a reconciliation solution which the parties may accept or may refuse24.

A special category of means of peaceful settlement of international disputes is the means of a judicial nature. Unlike the political and diplomatic means, which are characterized by the issue of binding decisions on the parties, decided by an independent body, after the development of an adversarial procedure, guaranteeing the right to defense and equality of the parties.

International arbitration is a method of settling of a judicial nature, in which a number of impartial arbitrators examine the dispute within contentious proceedings based on the application of the rules previously agreed by the parties and of international law in general and give a



101

soluţionare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale o constituie mijloacele cu caracter jurisdicţional. Spre deosebire de mijloacele politico-diplomatice, acestea se caracterizează prin emiterea unor decizii cu caracter obligatoriu pentru părţi, pronunţată de un organ independent, în urma desfăşurării unei proceduri contradictorii, cu garantarea dreptului la apărare şi egalitatea părţilor.

Arbitrajul internaţional este o metodă de soluţionare cu caracter jurisdicţional, în cadrul căreia un număr de arbitri imparţiali analizează diferendul în cadrul unei proceduri contencioase pe baza aplicării regulilor convenite anterior de părţi şi a dreptului internaţional în ansamblu şi dă o hotărâre care este obligatorie în temeiul consimţământului prealabil al părţilor. Specific arbitrajului internaţional, spre deosebire de mijloacele politico-diplomatice, este în primul rând caracterul obligatoriu al hotărârilor pronunţate.

Justiţia internaţională este forma judiciară instituţionalizată în cadrul căreia un corp de judecători numiţi anterior pe o perioadă determinată analizează diferendul potrivit unei proceduri prestabilite prin statutul tribunalului şi dă o hotărâre care este obligatorie pentru părţile aflate în diferend.

Nu în ultimul rând, în această enumerare a mijloacelor de soluţionare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale amintim importanţa organizaţiilor internaţionale. În cadrul organizaţiilor internaţionale se pot soluţiona diferende de diferite tipuri: între statele membre; între un stat membru şi organizaţie; între diferite organisme ale organizaţiei; între o organizaţie şi alte organizaţii internaţionale; între organizaţie şi funcţionarii săi.

3. Concluzii Rezolvarea pe cale paşnică a

diferendelor are un caracter obligatoriu

judgment which is binding by virtue of the prior consent of the parties. Specific to international arbitration, unlike political and diplomatic means, is primarily the binding nature of the decisions.

International justice is the institutionalized legal form in which a body of judges previously appointed for a specified period analyzes the dispute according to an established procedure by the statute of the court and gives a judgment which is binding on the parties which are part of the dispute.

Finally, in this list of means of peaceful settlement of international disputes we will mention the importance of international organizations. International organizations can settle disputes of various types: between the Member States; between a Member State and the organization; between different bodies of the organization, between the organization and other international organizations; between the organization and its officials.

3. Conclusions Peaceful settlement of disputes is

binding for all states, meaning that they must resolve the disputes between them by peaceful means in accordance with the principles and norms of international law and universal, in the sense that they must use this method to resolve any dispute, regardless of its nature and the stage in which it finds itself. As we demonstrated throughout this article, the principle of peaceful settlement of international disputes is a fundamental principle of public international law with a universal character strongly interrelated with the other principles.

Bibliography Al. Burian (coord), Drept

internaţional public (Public International Law), 3rd edition, Tipografia Elena V.I. Publishing House, Chişinău, 2009

M. D. Lungu, Rolul organizaţiilor



102

pentru toate statele, în sensul că acestea trebuie să rezolve diferendele dintre ele exclusiv prin mijloace paşnice, în conformitate cu principiile şi normele de drept internaţional, şi un caracter universal, în sensul că trebuie să se recurgă la această cale pentru soluţionarea oricărui diferend, indiferent de natura acestuia şi de faza în care s-ar afla. Aşa cum am demonstrate în cuprinsul acestui articol, principiul soluţionării pe cale paşnică a diferendelor internaţionale este un principiu fundamental al dreptului internaţional public, cu caracter universal şi aflat în strânsă interdependenţă cu celelalte principii.

Bibliografie Al. Burian (coord), Drept

internaţional public, ediţia a III-a, Editura Tipografia Elena V.I., Chişinău, 2009

M. D. Lungu, Rolul organizaţiilor internaţionale în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010

L. M. Trocan, Medierea – modalitate de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale, Revista Medierea, nr.1-2/2011, Editura Universitară, Bucureşti

L. M. Trocan, Bunele Oficii - mijloc paşnic de soluţionare a diferendelor internaţionale, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice nr. 3/2011

L. M. Trocan, Concilierea internaţională, modalitate de rezolvare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice nr. 1/2012

L. M. Trocan, Consideraţii generale privind diferendele internaţionale, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice nr. 2/2012

Pactul Briand-Kellogg din 1928 (http://www.jura.uni-

internaţionale în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale (Role of International Organizations in the Peaceful Settlement of International Disputes), Universul Juridic Publishing House, Bucharest, 2010

L. M. Trocan, Medierea – modalitate de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale (Mediation – a way of peaceful settlement of international disputes), Medierea Magazine, no.1-2/2011, Editura Universitară, Bucharest

L. M. Trocan, Bunele Oficii - mijloc paşnic de soluţionare a diferendelor internaţionale (Good Offices - Peaceful Means of Settling International Disputes) Annals of “Constantin Brâncuşi” University from Târgu Jiu, Legal Sciences Series, no. 3/2011

L. M. Trocan, Concilierea internaţională, modalitate de rezolvare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale (International Reconciliation , a Peaceful Way of Solving International Disputes), Annals of “Constantin Brâncuşi” University from Târgu Jiu, Legal Sciences Series no. 1/2012

L. M. Trocan, Consideraţii generale privind diferendele internaţionale (General Considerations on International Disputes), Annals of “Constantin Brâncuşi” University from Târgu Jiu, Legal Sciences Series, no. 2/2012

Briand-Kellogg Pact of 1928 – (http://www.jura.uni-

muenchen.de/fakultaet/lehrstuehle/satzger/materialien/kellogg1928e.pdf)



103

muenchen.de/fakultaet/lehrstuehle/satzger/materialien/kellogg1928e.pdf)

1 Al. Burian (coord), Drept internaţional public, ediţia a III-a, editura Tipografia Elena V.I., Chişinău, 2009, p. 63. 2 Ibidem, p. 62 3 L. M. Trocan, Consideraţii generale privind diferendele internaţionale, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice nr. 2/2012, p. 53. 4 Ibidem, p. 54. 5 Ibidem, p. 55. 6 Pactul Briand-Kellogg din 1928 – (http://www.jura.uni-muenchen.de/fakultaet/lehrstuehle/satzger/materialien/kellogg1928e.pdf) 7 Art. 2, parag. 3: „Toţi membrii organizaţiei vor rezolva diferendele lor internaţionale prin mijloace paşnice, în aşa fel încât pacea şi securitatea internaţională, precum şi justiţia, să nu fie puse în primejdie”. Obligaţia de principiu prevăzută de art. 2, paragraful 3, din Cartă este detaliată în Capitolul VI al Cartei O.N.U. (art. 33-38), care indică următoarele mijloace şi metode de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale: tratativele, ancheta, mediaţiunea, concilierea, arbitrajul, mijloacele cu caracter jurisdicţional, recurgerea la organizaţii sau acorduri regionale, precum şi orice alte mijloace asupra cărora statele cad de acord să le folosească. 8 Secţiunea 1, parag. 13- “Nici existenţa unui diferend, nici eşuarea unei proceduri de reglementare paşnică nu autorizează vreunul din statele părţi la diferend să recurgă la forţă sau la ameninţarea cu forţa”. 9 M. D. Lungu, Rolul organizaţiilor internaţionale în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 29. 10 A se vedea pentru detalii L. M. Trocan, Bunele Oficii - mijloc paşnic de soluţionare a diferendelor internaţionale, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, nr. 3/2011, p. 159-172. 11 A se vedea pentru detalii L. M. Trocan, Medierea – modalitate de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale, Revista Medierea, nr.1-2/2011, Editura Universitară, Bucureşti, p. 70-71. 12 A se vedea pentru detalii L. M. Trocan, Concilierea internaţională, modalitate de rezolvare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice nr. 1/2012, p. 73-86. 13 Al. Burian (coord), Drept internaţional public (Public International Law), 3rd edition, Tipografia Elena V.I. Publishing House, Chişinău, 2009, p. 63. 14 Ibidem, p. 62 15 L. M. Trocan, Consideraţii generale privind diferendele internaţionale (General Considerations on International Disputes), Annals of “Constantin Brâncuşi” University from Târgu Jiu, Legal Sciences Series, no. 2/2012, p. 53. 16 Ibidem, p. 54. 17 Ibidem, p. 55. 18 Briand-Kellogg Pact of 1928 – (http://www.jura.uni-muenchen.de/fakultaet/lehrstuehle/satzger/materialien/kellogg1928e.pdf) 19 Article 2, paragraph 3: "All Members of the organization shall settle their international disputes by peaceful means in such a manner that international peace and security, and justice, are not endangered ." The principle obligation laid down in art. 2, paragraph 3, of the Charter is detailed in Chapter VI of the UN Charter ( art. 33-38 ), which indicates the following means and methods of peaceful settlement of international disputes: negotiations , inquiry , mediation, conciliation, arbitration, judicial nature means, recourse to regional agreement or organizations, and any other means which the States agree to use. 20 Section 1, paragraph 13 - "Neither the existence of a dispute nor the failure of a peaceful settlement procedure authorizes any of the Parties to the dispute to resort to force or to the threat by force ." 21 M. D. Lungu, Rolul organizaţiilor internaţionale în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale (Role of International Organizations in the Peaceful Settlement of International Disputes), Universul Juridic Publishing House, Bucharest, 2010, p. 29 22 See for details L. M. Trocan, Bunele Oficii - mijloc paşnic de soluţionare a diferendelor internaţionale (Good Offices - Peaceful Means of Settling International Disputes) Annals of “Constantin Brâncuşi” University from Târgu Jiu, Legal Sciences Series, no. 3/2011, p. 159-172.



104

23 See for details L. M. Trocan, Medierea – modalitate de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale (Mediation – a way of peaceful settlement of international disputes), Medierea Magazine, no.1-2/2011, Editura Universitară, Bucharest, p. 70-71. 24 See for details L. M. Trocan, Concilierea internaţională, modalitate de rezolvare pe cale paşnică a diferendelor internaţionale (International Reconciliation , a Peaceful Way of Solving International Disputes), Annals of “Constantin Brâncuşi” University from Târgu Jiu, Legal Sciences Series no. 1/2012, p. 73-86.

solutionarea pe cale pasnica a diferendelor internationale - principiu fundamental al dreptului...

Documents