solutionarea intarzierii limbajului

SOLUłIONAREA ÎNTÂRZIERII

LIMBAJULUI LA COPII

MANUELA łIGĂNUŞ

SoluŃionarea întârzierii limbajului la copii

2

CUPRINS

CAPITOLUL 1 - POVESTEA NOASTRĂ CAPITOLUL 2 - DESPRE NOI: PĂRINŢI ŞI COPII (CE M-A DETERMINAT SĂ SCRIU ACEASTĂ CARTE) CAPITOLUL 3 - CE TREBUIE SĂ ŞTIM DESPRE LIMBAJ ŞI EVOLUŢIA ACESTUIA

1. LIMBAJUL: DEFINIłII, FUNCłII 2. ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI ÎNTRE 0 ŞI 5 ANI 3. ETAPE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI COPILULUI ÎN PRIMII ANI DE VIAłĂ 4. SEMNE DE ALARMĂ 5. ÎNTÂRZIEREA VORBIRII- CAUZE 6. SOLUłII 7. CONCLUZII

CAPITOLUL 4 - GESTIONAREA PROBLEMEI

1. SFATURI UTILE 2. CUM SĂ REALIZĂM UN PLAN

CAPITOLUL 5 - SĂ DESCOPERIM LUMEA DIN JURUL NOSTRU

LECłIA NR. 1 Jocul “Ascunsa” LECłIA NR. 2 Prinde, aruncă, loveşte, doboară LECłIA NR. 3 Să descoperim lumea exterioară LECłIA NR. 4 Ce se aude? LECłIA NR. 5 Ce este acesta? LECłIA NR. 6 Comenzi simple LECłIA NR. 7 Imitări motrice LECłIA NR. 8 Imitări motrice cu jucării, animale şi păsări LECłIA NR. 9 Imitări motrice cu diverse lucruri LECłIA NR. 10 Să cântăm şi să dansăm! LECłIA NR. 11 Alege! LECłIA NR. 12 Familia, persoane importante LECłIA NR. 13 Uite animale şi păsări! LECłIA NR. 14 Capul şi elementele feŃei LECłIA NR. 15 CărŃile copilăriei LECłIA NR. 16 Arată-mi! LECłIA NR. 17 Numele, vârsta şi sexul

5 8 14 16 17 26 30 32 36 40 44 44 55 63 67 68 69 71 72 73 75 77 78 79 80 81 83 85 87 88 89


3

LECłIA NR. 18 Alimente, mâncare LECłIA NR. 19 Numerele LECłIA NR. 20 Jucării LECłIA NR. 21 PărŃile corpului LECłIA NR. 22 Cu ce ne îmbrăcăm? LECłIA NR. 23 Despre plante LECłIA NR. 24 Despre animale şi păsări LECłIA NR. 25 Cuvinte uzuale-formule de salut LECłIA NR. 26 Ce avem în casa noastră? LECłIA NR. 27 Culori LECłIA NR. 28 Asociem culori şi forme: (pătrat, triunghi, cerc) LECłIA NR. 29 Am terminat! Gata! LECłIA NR. 30 Să pronunŃăm corect

CAPITOLUL 6 - VORBEŞTE CU MINE! EU TE ASCULT. (Combinăm două cuvinte)

LECłIA NR. 31 Mare şi mic LECłIA NR. 32 Frumos-urât/curat-murdar LECłIA NR. 33 Cald - rece LECłIA NR. 34 Deschis-închis, aprins-stâns LECłIA NR. 35 Gol-plin, mult-puŃin LECłIA NR. 36 Al meu, al tău LECłIA NR. 37 Sus, jos, sub, pe, în, afară, aici, acolo LECłIA NR. 38 Ne jucăm impreună LECłIA NR. 39 Toaleta personală LECłIA NR. 40 În bucătărie LECłIA NR. 41 Poveştile copilăriei LECłIA NR. 42 Verbe: a vrea LECłIA NR. 43 Verbul: a face LECłIA NR. 44 Verbul : a fi LECłIA NR. 45 Verbul: a avea LECłIA NR. 46 Verbe: a mânca, a bea, a dormi LECłIA NR. 47 Verbe: a merge, a veni, a pleca LECłIA NR. 48 Verbe: a desena, a colora, a decupa, a tăia, a lipi LECłIA NR. 49 Verbe: a dansa, a sări, a fugi LECłIA NR. 50 Sare, merge, înoată, zboară LECłIA NR. 51 Hai să ne jucăm şi să numărăm! LECłIA NR. 52 Lumea exterioară: vorbim despre ce vedem afară: animale, păsări, plante LECłIA NR. 53 Să facem ordine LECłIA NR. 54 Vine Moş Crăciun! LECłIA NR. 55 La doctor LECłIA NR. 56 Este ziua ta! LECłIA NR. 57 La magazin: despre bani LECłIA NR. 58 În excursie: la munte, în pădure LECłIA NR. 59 Întrebări

91 94 97 98 100 102 104 107 109 114 118 120 121

126

128 130 131 132 133 134 135 137 138 139 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150 152 153

155 157 160 161 163 164 165


4

LECłIA NR. 60 Întrebări CAPITOLUL 7 - HAI! SĂ VORBIM IMPREUNĂ. (Combinăm mai mult de două cuvinte)

LECłIA NR. 61 Să răspundem la întrebări LECłIA NR. 62 Poezii mici LECłIA NR. 63 Poveşti clasice LECłIA NR. 64 Unde este obiectul LECłIA NR. 65 Două/patru părŃi fac un întreg LECłIA NR. 66 Care este cel mai mare şi care cel mai mic? LECłIA NR. 67 Azi, ieri, mâine LECłIA NR. 68 Zilele săptămânii LECłIA NR. 69 Anotimpurile LECłIA NR. 70 LEGO, puzzle, cuburi, desen LECłIA NR. 71 Ce gust are? LECłIA NR. 72 Matematică LECłIA NR. 73 La ce foloseşte? LECłIA NR. 74 Este corect? Da sau nu. LECłIA NR. 75 Cifre şi litere

167

169

171 172 174 175 176 177 179 180 182 184 186 187 191 192 194


5

CAPITOLUL 1

POVESTEA NOASTRĂ

Venirea pe lume a unui copil este un eveniment foarte important în viaŃa unui cuplu,

reprezentând o mare bucurie dar şi o mare responsabilitate. Mă înduioşez de fiecare dată când

văd pe stradă o femeie însărcinată, şi îmi amintesc sentimentele înălŃătoare pe care le ai, trăind

împreună cu copilul nenăscut, învăŃând să iubeşti acea mică făptură şi preocupându-te ca tot

ce te înconjoară (bun sau rău) să nu fie o piedică în calea dezvoltării normale a copilului. Mi

se pare că frumuseŃea vieŃii îşi găseşte loc, pe deplin, atunci când îŃi Ńii în braŃe copilul, când

gânguritul şi zîmbetul lui îŃi sugerează că e sănătos, când primii paşi nesiguri pe care îi face îŃi

eliberează lacrimi de emoŃie iar primele cuvinte îŃi umplu sufletul de mulŃumire.

Copiii ne schimba viaŃa într-un mod total şi ireversibil, ne schimbă percepŃia despre

lume, ne Ńin intr-o permanentă tensiune, sunt, în primii lor ani, total dependenŃi de noi dar,

iubirea pe care ne-o inspiră compensează orice nemulŃumire sau nelinişte.

*****

Mi-am dorit mult să am un copil iar venirea lui pe lume mi-a împlinit viaŃa, mi-a

mulŃumit sufletul, m-a învăŃat să fiu mai responsabilă şi mai conştientă că acŃiunile mele,

bune sau rele, cu voie sau fără, îl pot afecta în mod direct. M-a făcut să îmi dau seama că a

greşi ca părinte nu înseamnă să faci ceva rău intenŃionat ci, poate să fie şi atunci când, din

neştiinŃă, din ignoranŃă sau nepăsare, copilului i se pot întâmpla lucruri care să îi afecteze

sănătatea fizică şi psihică. Din acest motiv am realizat cât de important este ca un copil să se

integreze în nişte limite considerate normale de societate (atât din punct de vedere al sănătăŃii

fizice, cât şi mentale).

Eu sunt o persoană puŃin mai nonconformistă, nu Ńin neapărat să fiu asemeni tuturor şi

chiar nu mă caracterizează „spiritul de turmă”. Mi se pare interesant să fii „altfel” decât

ceilalŃi şi admir oamenii ce se pot individualiza prin ceva distinct.

Da! Îmi veŃi spune că aşa stau lucrurile cînd e vorba de un talent şi de nişte aptitudini

speciale, dar, în cazul unei afecŃiuni (sau întârzieri) oamenii au obiceiul de a „pune etichete”,


6

de a fi răutăcioşi în dorinŃa de a părea atotştiutori iar sfaturile pe care le dau, de cele mai

multe ori, pe lângă faptul că sunt inutile, sunt răutăcioase şi ne zdrobesc sufletul.

În această carte mi-am propus să vorbim despre limbajul copiilor, despre unele

tulburări şi deficienŃe şi, mai ales, să arăt câteva căi, uşor de urmat de fiecare părinte pentru a-

şi ajuta micuŃul să evolueze din punct de vedere al acumulării unui vocabular adecvat.

Dacă ne uităm în jurul nostru, aproape ne zgârâie urechile felul de a vorbi al oamenilor

astfel încât, aş putea spune că sunt destul de puŃini cei ce, întradevăr, vorbesc o limbă corectă.

Pe ei nu îi judecă nimeni, nu le pune nimeni diagnostice şi toată lumea îi priveşte cu cea mai

mare indulgenŃă din lume.

În schimb, dacă e vorba de un copil ce a ajuns la trei ani şi abia începe să vorbească şi

cuvintele nu sunt chiar aşa cum ar trebui, imediat se vor găsi persoane „atotştiutoare” cu câte

o sprânceană ridicată, gata să dea sfaturi sau, şi mai rău, să pună diagnostice.

Am citit destul de mult pe această temă şi am realizat că, fiecare copil are propriul său

ritm de dezvoltare fizică şi intelectuală. Un mesaj al unei doamne aflată în aceeaşi situaŃie,

spunea referindu-se la tot felul de statistici (copilul la o lună trebuie să facă..., la 3 luni,

trebuie să..., la un an..., la 2 ani..., la 3 ani...-cred că aŃi citit astfel de lucruri): „să fie ei

sănătoşi, că tratatele şi cărŃile se pot rescrie”.

Eu ştiu că, un copil care nu are o afecŃiune mai gravă (surzenie sau o boală psihică)

dar care începe mai târziu să vorbească vă avea de suferit din cauza răutăŃii celorlalŃi copii sau

chiar a adulŃilor. Gândindu-mă la asta, mi-am zis că trebuie să fac ce pot pentru a reuşi să îl

fac să depăşească acest moment. Mi-era greu să îmi imaginez că băieŃelul meu va fi

marginalizat de către copii pentru că nu reuşeşte să comunice eficient cu ei iar consecinŃele

unei astfel de probleme îmi era teamă că îl va face să fie vulnerabil, că se va închide în el şi că

îmi va fi mult mai greu mai târziu să îi insuflu încredere în propriile forŃe.

Eu vreau ca el să fie un învingător în lumea asta „nebună şi rea”.

Vă împărtăşesc experienŃa mea, pentru a vă arăta că înŃeleg foarte bine problema

aceasta, a întârzierii vorbirii. Iată care e povestea noastră.

Am aşteptat cu mare nerăbdare venirea pe lume a copilului meu. M-am pregătit pentru

acest eveniment, citind, studiind toate cărŃile care mi-au căzut în mână. M-am documentat ce


7

înseamnă să ai un copil, ce responsabilităŃi apar şi, mai ales, ce trebuie să urmăreşti în evoluŃia

lui pentru a fi liniştită că e sănătos fizic şi mental.

Am fost atentă în timpul sarcinii, astfel încât să nu păŃesc ceva care să afecteze copilul,

am făcut toate controalele medicale şi am respectat tot ce mi-au spus medicii.

Dar nu întotdeauna ceea ce îŃi doreşti, se întâmplă. În viaŃă apar lucruri neprevăzute

care nu Ńin de tine şi de seriozitatea cu care vrei să duci la bun sfârşit un lucru. Spun asta

pentru că aşa ceva mi s-a întâmplat şi mie. În seara când am simŃit că trebuie să nasc, am mers

la spital şi după câteva ore de travaliu, medicii şi-au dat seama că, omuleŃul ce se lupta să se

nască, suferea din cauză că avea cordonul ombilical răsucit de patru ori în jurul gâtului şi s-a

luat decizia să nasc prin cezariană astfel încât în 30 minute copilul meu a venit pe lume. Totul

a fost în regulă (sau cel puŃin aşa m-au asigurat cadrele medicale de la spital). La testul Apgar

a primit note foarte bune: la 5 minute – nota 9 iar la 10 minute – nota 10.

Faptul că era sănătos, că mânca foarte bine îmi dădea un sentiment de mulŃumire şi de

mândrie. Am urmărit îndeaproape toate acele grafice şi tabele de creştere fizică şi de evoluŃie

psihică şi copilul se încadra în limitele normale. Astfel, totul era în regulă mai puŃin faptul că

se apropia de vârsta de trei ani şi comunicarea lui se baza pe gesturi şi semne. Îngrijorarea

mea se amplifica cu trecerea fiecărei zile şi, mult aşteptatul moment în care copilul va începe

să vorbească (să „turuie”) întârzia să apară. Ce puteam face? Să aştept să se producă

miracolul? Nu!!! Nu sunt nici naivă, nici inconştientă. Mi-am zis atunci: „trebuie să fac

ceva!” Şi, am făcut.


8

CAPITOLUL 2

DESPRE NOI: PĂRINŢI ŞI COPII

(CE M-A DETERMINAT SĂ SCRIU ACEASTĂ CARTE)

ŞtiŃi care e una din marile probleme? Aceea că nu considerăm că, a fi părinte, e o

meserie şi chiar una foarte grea şi cu o mare responsabilitate. Cine nu ia în serios aceste

lucruri şi are impresia că poate lăsa educaŃia şi grija pentru copil în voia sorŃii, se poate trezi

în faŃa unui mare eşec: acela de a constata, la un moment dat, că evoluŃia lui nu a fost cea pe

care o dorea.

De multe ori am auzit părinŃi acuzându-şi copiii pentru lucruri rele făcute, pentru

nereuşitele sau pentru neputinŃa lor de a face faŃă provocărilor vieŃii. Dar, oare, acei părinŃi

realizează că cea mai mare vină o poartă chiar ei, pentru că au crezut că un copil creşte pur şi

simplu sau, şi mai rău, au impresia că singura lor responsabilitate e aceea de a le asigura

hrana, locuinŃa şi strictul necesar? Mai mult decât atât copiii au nevoie de prezenŃa noastră, de

sfatul şi stimularea noastră, de supraveghere continuă, de vigilenŃa, de responsabilitatea şi

seriozitatea cu care privim orice aspect al educaŃiei, al sănătăŃii lor fizice şi mentale.

De aceea cred că ar trebui să fim învăŃaŃi ce responsabilităŃi şi ce consecinŃe poate

implica această meserie de părinte.

Cei mai mulŃi dintre noi ne dorim să fim părinŃi buni, dar creşterea unui copil implică

atât de multe lucruri, încât sunt momente în care suntem luaŃi de val. Nu toŃi studiem

psihologia sau medicina pediatrică ca să avem cunoştinŃe despre modul corect de educare a

unui copil şi, chiar dacă nu suntem nişte ignoranŃi, viaŃa ne scoate în cale probleme pe care nu

ştim să le rezolvăm decât informându-ne. Astfel se poate întâmpla ca, din cauza

nerecunoaşterii unor probleme ce apar şi amânării rezolvării lor, evoluŃia unui copil să fie una

nesănătoasă, cu consecinŃe grave ce îl pot afecta tot restul vieŃii.

În ceea ce priveşte limbajul toată lumea spune că trebuie să vorbeşti cu copilul de când

se naşte, să audă sunetele, cuvintele, propoziŃiile astfel încât, încet, încet, să înceapă să le

recunoască şi să încerce să le reproducă.


9

Am stat şi am analizat toate aceste lucruri. BăieŃelul meu nu a fost un copil neglijat,

dimpotrivă, toată grija noastră, a părinŃilor şi a bunicilor a fost îndreptată către el. Am vorbit

cu el, am râs, ne-am jucat împreună dar limbajul pe care trebuia să îl acumuleze pe la 2-2,5

ani, a întârziat să apară.

Analizând evoluŃia lui mi-am dat seama că, până la 1,5 ani limbajul lui era unul corect

(aproximativ 15 cuvinte). Apoi, viaŃa noastră de familie a fost puŃin agitată din cauza unor

evenimente neprevăzute. Cînd el avea un an a trebuit să plecăm în altă Ńară, am schimbat

mediul şi limba vorbită în jurul nostru era alta decât cea pe care o auzea de la noi, părinŃii.

Peste un an a trebuit să revenim în Ńară şi apoi mama mea s-a îmbolnăvit de o boală gravă,

urmând o perioadă foarte grea pentru mine, în care îmi impărŃeam timpul între servici, spital,

copil şi casă. Aceasta e perioada pe care pot să mi-o reproşez, ca fiind una în care nu m-am

ocupat îndeajuns de copil, soŃul meu fiind plecat în altă Ńară iar eu eram copleşită de situaŃie.

În jurul vârstei de doi ani şi jumătate, am mers din nou în acea Ńară străină şi copilul a mers la

grădiniŃă acolo. GrădiniŃa, de obicei, e locul unde copiii învaŃă mult mai uşor să vorbească dar

la el a fost invers, i-a încetinit procesul acumulării limbajului din cauză că nu cunoştea limba

pe care o vorbeau micuŃii acolo.

Toată această „nebunie” l-a derutat şi copilul meu a căpătat o „teamă” de a vorbi, de a

repeta cuvinte după noi. Ceea ce mă supăra foarte tare era faptul că băieŃelul meu refuza să

spună după noi cuvinte, să încerce măcar să reproducă sunetele iar comunicarea lui era

formată din gesturi şi vreo 20 de cuvinte. Când dorea ceva să îmi ceară, îmi arăta cu degetul şi

spunea „iiiii” (ajunsese să mă înnebunească această lipsă a comunicării verbale).

Ceea ce mă deruta, era faptul că realizam că înŃelege aproape tot ce îi spun, dar refuza

să vorbească. Căpătase o frică şi nu accepta deloc un dialog.

Devenisem isterică pentru că el avea aproape 3 ani şi nu ştia să vorbească deloc. AlŃi

copii de vârsta lui comunicau folosind propoziŃii iar el îşi exprima dorinŃele prin gesturi. Nu

ştiam ce să cred.

Copilul era frumos, dădea dovadă de o inteligenŃă şi agerime peste medie dar avea un

mare minus: limbajul. Nu ştiam cum să fac.

A făcut un control medical, pentru a mă convinge că aude bine (deşi ştiam că nu e asta

problema) şi am discutat şi cu un psiholog de la grădiniŃa unde mergea şi toŃi îmi spuneau că

totul e „în regulă”.


10

Atunci unde e problema? Recunosc faptul că nu am găsit un răspuns foarte clar, dar nu

puteam rămâne în situaŃia asta.

Mi-am propus să îl determin să treacă peste inhibarea lui şi să îl ajut să vorbească.

M-am documentat mai întâi, apoi am construit o metodă uşoară şi rezultatele au venit în

foarte scurt timp. Am fost perseverentă în ceea ce mi-am propus şi, iată, am reuşit să îl

învăŃ să comunice, să se încadreze într-o normalitate şi din punct de vedere al limbajului

iar, acum pot spune, fără să mă laud, că am un copil frumos, inteligent, care vorbeşte şi

care poate face faŃă oricăror provocări ale vieŃii.

Ideea scrierii acestei cărŃi mi-a venit în momentul în care am realizat că, în câteva luni,

am reuşit, construind o metodă simplă, viabilă şi extrem de permisivă financiar, să îl fac pe

copilul meu să evolueze în ceea ce priveşte limbajul, de la aproape nimic (pronunŃa cam 25 de

cuvinte din care 10 erau mono sau bisilabice), la construcŃii de propoziŃii din 3, 4 cuvinte. Am

trecut împreună de la o comunicare bazată, în proporŃie de 99%, pe gesturi şi semne, la

învăŃarea tuturor cuvintelor uzuale de care are nevoie, la gândirea unor activitaŃi şi exprimarea

lor adulŃilor sau altor copii, la o comunicare spontană prin propoziŃii şi la recitarea unor mici

poezioare şi cântecele.

Nu am pretenŃia de a afirma că ceea ce veŃi citi în aceaste rânduri sunt lucruri total noi,

dar e o lucrare închegată, rodul a multor luni de studiu, ce îşi propune să vă arate paşii ce

trebuie să îi urmaŃi împreună cu copilul pentru a-l ajuta să evolueze din punct de vedere al

acumulării limbajului.

Metoda pe care am dezvoltat-o nu e sofisticată, se poate utiliza acasă de fiecare părinte

iar rezultatele pe care le veŃi constata într-un timp scurt vă vor umple sufletul de mulŃumire şi

toate grijile legate de vorbirea copilului vor dispărea. Nu aveŃi nevoie de nici o investiŃie, e

vorba doar de perseverenŃă, de a acorda copilului în fiecare zi câteva minute pentru a face

împreună o activitate care îi place, de a vă juca cu el înainte de culcare sau de a profita de

ieşirile în aer liber pentru a acumula limbaj.

Poate în căutările dumneavoastre aŃi dat de tot felul de lucrări legate de evoluŃia

limbajului copilului în care termeni de specialitate se impleteau cu statistici şi norme scrise

într-un limbaj de specialitate şi care nu lămuresc sub nici o formă dorinŃa părintelui de a

rezolva problema.


11

Cu siguranŃă, metoda pe care o veŃi descoperi aici nu doreşte să vă sufoce mintea cu

termeni, reguli, statistici sau conduite după care trebuie să vă ghidaŃi. Doresc să vă arăt o

metodă extrem de simplă de a vă ajuta copilul să vorbească mai repede, să nu fie marginalizat

de ceilalŃi copii, să nu se simtă frustrat de mica lui întârziere de a comunica, să ajut părinŃii să

înŃeleagă că sunt singurii cărora le pasă cu adevărat de copilul lor şi singurii care îl pot ajuta,

să îi ajut să scape de nelinişti şi de remuşcări şi, nu în ultimul rând, să fie liniştiŃi în ceea ce

priveşte evoluŃia psihică şi fizică normală a copilului.

Am învăŃat de la viaŃă că, atunci când aceasta îŃi scoate în cale o problemă, nu poŃi

fugi de ea, nu poŃi să plângi şi să cauŃi scuze, nu poŃi să acuzi pe alŃii pentru că aceste lucruri

nu vor duce la o soluŃionare pozitivă. Singura rezolvare este să priveşti cât mai realist situaŃia

creată, să încerci să descoperi cauzele care au generat-o şi să încerci să găseşti soluŃia

„salvatoare”. Nu putem fi buni la toate, aşa încât uneori ne simŃim luaŃi pe nepregătite de

evenimentele ce ni se întâmplă. Nu avem decât două soluŃii: ori cerem sfatul cuiva competent

în domeniu, ori ne documentăm singuri.

A lăsa o astfel de problemă în voia sorŃii, mi se pare un gest total iresponsabil pentru

că, de deciziile noastre vor beneficia copiii noştri iar viitorul lor va fi unul strălucit sau unul

umbrit de stângăcia cu care am acŃionat la un moment dat.

În momentul în care am realizat că băieŃelul meu are o întârziere în acumularea

limbajului, am trecut prin mai multe stări: întâi am fost panicată de situaŃia pe care o

conştientizam, apoi am început să mă acuz şi să am mustrări de conştiinŃă şi, în cele din urmă,

m-am privit în oglindă unde am văzut un om doborât, măcinat de nelinişti şi neputincios în

faŃa unui obstacol al vieŃii.

Cea mai grea perioadă a fost cea în care îmi făceam tot felul de mustrări de conştiinŃă

că nu m-am ocupat destul de copil, că nu am vorbit destul cu el, că nu mi-am făcut mai mult

timp, că nu am reuşit să maschez toate grijile şi nevoile care m-au copleşit la un moment dat

şi care, probabil, i s-au transmis şi lui. Şi, în loc să fac ceva pentru copilul meu, îmi

consumam toată energia acuzându-mă şi plângându-mi de milă.

Nu mi-a plăcut deloc ipostaza de om depăşit de situaŃie, m-am „scuturat” de amarul

din suflet pe care îl purtam permanent cu mine şi mi-am zis că trebuie să rezolv această

problemă. Indiferent care erau motivele care au dus la întârzierea vorbirii copilului meu, eu,

mama lui, trebuia să fac ceva, trebuia să iau taurul de coarne!


12

Eram conştientă că, dacă nu încerc eu să găsesc o soluŃie, atunci el chiar va avea o

problemă. Este copilul meu şi trebuie să stau şi în cap, numai să îl ajut. Singurii responsabili

de binele copilului suntem noi, părinŃii. Copilul nu are, la această vârstă, nici o vină pentru

ceea ce i se întâmplă.

Am început să mă documentez, să încerc să înŃeleg ce anume se întâmplă, să caut

cauzele şi să găsesc o metodă de a rezolva problema. Nu puteam să stau cu mâinile în sân şi

să aştept „că va vorbi el” (vorba unei persoane bine intenŃionate dar mai puŃin cunoscătoare în

ceea ce priveşte consecinŃele).

AuziŃi la tot pasul vorbe de genul: „lasă, va vorbi el când va fi timpul!”, sau „băieŃii

vorbesc mai târziu” sau „şi copilul lui cutare a vorbit după patru ani şi acum face facultate”

sau „geniile vorbesc mai târziu” (ex. Einstein a vorbit pe la 7 ani, Lucian Blaga pe la 5 ani,

etc). OK! Să dea Domnul să nu fie nimic grav sau să am un copil geniu!! Dar pot, oare, să

ascult doar astfel de vorbe şi să le ignor pe cele referitoare la copiii cu probleme? Şi atunci vin

întrebările dureroase pentru orice părinte:

♦ Dacă nu aude?

♦ Dacă are o problemă psihică?

♦ Dacă nu m-am ocupat cum trebuie de copil?

♦ Dacă ceva nu fucŃionează bine în familia noastră?

♦ şi multe altele....

Dacă explicaŃia pentru întârzierea vorbirii copilului e genialitatea lui, atunci, să fie el

sănătos şi să ne demonstreze prin fapte, această isteŃime. Dar, dacă există o problemă, ce

facem? Stăm şi aşteptăm? Eu nu cred că e o atitudine responsabilă şi un părinte trebuie să fie

conştient de asta.

Nu aveam la dispoziŃie nici o informaŃie despre întârzierea acumulării limbajului. Am

început să caut şi să adun cât mai multe informaŃii: articole din reviste, ziare, de pe Internet,

cărŃi de psihologie, discuŃii pe forumuri, cărŃi de la bibliotecă... tot ce am găsit.

Problema de care m-am lovit a fost că informaŃia pe care am găsit-o era una destul de

vagă (multe date statistice, termeni ştiinŃifici, lucrări de psihologie... dar, pot spune, că nu am

găsit o metodă clară sau, măcar, nişte sfaturi care să îmi fie utile şi care să mă înveŃe, pas cu

pas, ce trebuia să fac pentru a-mi ajuta copilul).


13

În acel moment, singura soluŃie pe care o vedeam era aceea de a merge cu copilul la

logoped. Dar şi aici era un impediment pentru că el avea doar doi ani şi jumătate spre trei ani

şi logopedul lucrează doar cu copii în jurul vârstei de cinci ani care au răbdare să stea într-un

loc mai mult de câteva minute şi pot coopera cu acesta.

Ce să fac? Să aştept până când copilul face 5 ani? Mi se părea că stau cu mâinile în sân

şi că pierd timp preŃios. Am adunat informaŃie, m-am apucat de studiu serios şi am realizat

această lucrare pe care doresc să v-o prezint pentru că sunt convinsă că vă v-a ajuta.

Pentru mine ar fi o mare suferinŃă să ştiu că am ratat soluŃionarea unei probleme din

cauza ignoranŃei şi a neputinŃei. Un alt mare risc al întârzierii vorbirii unui copil e acela că vor

fi încetinite şi alte procese legate de evoluŃia lui: gândirea săracă, socializarea dificilă şi

întârzierea acumulării altor cunoştinŃe pe care le dobândesc colegii săi. Fiind un copil normal,

probabil că va reuşi să vorbească la un moment dat, dar această întârziere poate duce la o

evoluŃie mediocră, ceea ce pe mine, ca părinte, mă enervează mai mult decât prostia şi

naivitatea.

Sunt atât de multe argumente care pledează în favoarea unei educaŃii permanente şi a

unui interes pentru dezvoltarea psihică armonioasă a copilului, încât, aş putea să să scriu

multe pagini care să vă convingă de rolul extrem de important pe care îl aveŃi. Copilul trebuie

să fie prima preocupare din viaŃa dumneavoastră iar toate celelalte: carieră, partener de viaŃa,

familie, etc. să fie pe locurile următoare.


14

CAPITOLUL 3

CE TREBUIE SĂ ŞTIM

DESPRE LIMBAJ ŞI EVOLUŢIA ACESTUIA

În acest capitol vă propun să trecem în revistă câteva noŃiuni teoretice legate de

evoluŃia limbajului la copii, deficienŃe şi tulburări ce pot apare, cauzele acestora şi soluŃiile ce

decurg din analiza efectuată.

ExperienŃele pe care le trăiesc copiii reprezintă baza procesul de invăŃare a limbajului.

Din primele zile de viaŃă, părinŃii sau cei ce îngrijesc copilul îl implică pe acesta într-o serie

de schimburi comunicative. Aceste comunicări însoŃesc activităŃile făcute în comun de părinŃi

şi copii, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul sau plimbarea în aer liber. AdulŃii comentează

acŃiunile lor sau ale copiilor şi, pentru a-i stimula pe aceştia, repetă sau exagerează

vocalizarea. Această interacŃiune ajută la crearea legăturii dintre adulŃi şi copii, creşte

interesul acestora asupra mediului înconjurător şi se realizează astfel stimulii necesari pentru

dezvoltarea în continuare a limbajului.

Primii ani de viaŃă sunt foarte importanŃi pentru că e perioada în care copilul

realizează trei cuceriri esenŃiale: mersul, vorbirea şi gândirea. Nici o altă însuşire pe care o

vom cuceri ulterior nu va fi atât de importantă ca acestea. E important de înŃeles că mersul,

vorbirea şi gândirea sunt insuşiri fundamentale de care ne vom folosi întreaga noastră

existenŃă, astfel încât orice deficienŃă sau întârziere nerezolvată poate să marcheze întreaga

evoluŃie..

Mersul

Această abilitate este câştigată aproximativ în jurul vârstei de 1 an când copilul capătă

controlul asupra poziŃiei verticale.


15

Vorbirea

Urmează apoi o altă fază de evoluŃie - aceea a vorbirii. Când şi aparatul fono-

articulator (gura, corzile vocale, etc) este destul de dezvoltat, copilul transforma gângurelile în

silabe (prin sunetele specifice de foame, de sete, de bine, de somn, de durere,etc.), silabele în

cuvinte, începe să le combine câte două, apoi câte trei, etc. Apar apoi primele propoziŃii scurte

iar, în jurul vârstei de 3 ani, copilul stăpâneşte deja o multitudine de reguli gramaticale al

căror sens logic îl va studia abia peste câŃiva ani buni. Niciodată, în toată existenŃa ulterioară,

nu vom mai avea această uluitoare abilitate să pătrundem instinctiv atât de corect şi de uşor în

gramatica vreunei limbi, fie ea maternă ori straină.

Deşi, fiecare copil are ritmul sau de a invăŃa, totuşi, câteva repere minime de

dezvoltare pot fi luate în considerare.

Gândirea

Odată cu dobândirea celei de-a doua abilităŃi - vorbirea articulată – urmează cea de-a

treia cucerire esenŃială: gândirea. Odată ce copilul pătrunde în jocul acesta, al invăŃării

denumirii lucrurilor din jurul sau, pătrunde şi în enigma cuvântului: noŃiunea.

Limbajul este unul dintre aspectele importante ale dezvoltării psihologice. Este firesc

ca părinŃii să se intrebe dacă copilul şi-a insuşit un anumit număr de cuvinte sau dacă vorbeşte

corect. Dar principalul aspect al limbajului rămâne funcŃia lui: de comunicarea. Copilul invaŃă

limbajul având ca principală motivaŃie dorinŃa de a socializa cu cei din jurul lui: gesturile,

gângurelile nu-i mai sunt suficiente pentru a comunica şi atunci invaŃă acest sistem de

comunicare prin cuvinte.

Copilul trebuie să capete încredere în forŃele proprii, să poată face faŃă oricăror

provocări şi trebuie înŃeles că emoŃiile şi sentimentele pe care le traieşte în această perioadă

sunt copleşitoare pentru el deoarece instrumentele şi abilităŃile de care dispune nu sunt înca

perfecŃionate. Definitorii pentru formarea personalităŃii individului sunt primii trei ani de

viaŃă. Aceştia îşi vor pune amprenta asupra intregii sale vieŃi. Se consolidează personalitatea

copilului odată cu invăŃarea despre lumea din jur explorând, comunicând şi dezvoltând relaŃii

cu cei din jurul său.


16

1. LIMBAJUL: DEFINIłII, FUNCłII 1.1 DefiniŃii

♦ Limbajul este activitatea psihică de comunicare între oameni prin intermediul

limbii.

♦ Limbajul este un fenomen individual, individualizarea realizându-se atât în plan

fiziologic (datorată unor particularităŃi ale aparatului fonator, cât şi în plan

psihologic, el având o manifestare personală şi diferită de la individ la individ.

♦ Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea

elementelor limbii în elemente proprii, ori pentru aceasta este necesară

conştientizarea laturii fonetice, grafice şi semantice a cuvintelor, trecerea de la

structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe

(propozitii, fraze, discursuri, texte ).

♦ Limbajul este un tip de conductă verbală, ce implică activităŃi diverse (vorbirea,

ascultarea, schimbul de idei, reŃinerea mesajelor sonore, reproducerea sau

traducerea lor).

♦ Limbajul, ca facultate inerenta şi specifică speciei umane, constituie expresia şi

realizarea conduitelor verbale.

l.2. FuncŃiile limbajului

Gerard Wackenheim consideră că limbajul şi comunicarea îndeplinesc, în raport cu

individul, următoarele funcŃii:

♦ îi permite individului să trăiască alături şi împreună cu alŃii, să ia poziŃie faŃă de

alŃii, să se adapteze situaŃiilor noi, să Ńina seama de experienŃa altora, să asimileze

o parte din ea,

♦ funcŃia de dezvăluire şi autodezvăluire (prin comunicare, individul se face

cunoscut altora, dar şi lui însuşi, Îşi corijează o serie de percepŃii şi atitudini

eronate, se introspectează şi se poate inŃelege mai bine),

♦ funcŃia valorizatoare (comunicarea răspunde nevoii individului de a fi apreciat,

prin intermediul ei individul atragând atenŃia altora asupra sa, implicit, afirmandu-

se),


17

♦ funcŃia reglatoare a conduitei alterate (comunicând cu alŃii un individ işi poate

ameliora poziŃia în ierarhia grupului, îi poate determina pe aceştia să-şi schimbe

atitudinile, creează conflicte sau atmosfere destinse în timpul unei conversaŃii),

♦ funcŃia terapeutică (comunicarea este un mijloc curativ).

Foarte importante sunt funcŃiile urmatoare:

♦ funcŃia de comunicare sau de transferare a conŃinutului de la o persoană la alta,

♦ funcŃia cognitivă, de integrare, conceptualizare şi, în genere, de elaborare a

gândirii. Caracteristicile acestei funcŃii este directivarea şi fixarea rezultatelor

activităŃii de cunoaştere. Limbajul, prin intermediul acestei funcŃii focalizează şi

mediază operaŃiile de generalizare şi abstractizare. De asemenea, permite

explorarea, investigarea realităŃii, imbogăŃirea şi clasificarea cunoştinŃelor,

♦ funcŃia simbolic-reprezentativă, de substituire a unor obiecte, fenomene, relaŃii

prin formele verbale sau alte semne,

♦ funcŃia expresivă, de manifestare complexă a unor idei, imagini, nu numai prin

cuvinte, dar şi prin intonaŃie, mimică, pantomimică, gestică,

♦ funcŃia persuasivă, sau de convingere, de inductie de la o alta persoana a unor idei

şi stări emoŃionale,

♦ funcŃia reglatorie sau de determinare, a conduitei altei persoane şi a propriului

comportament,

♦ funcŃia ludică sau de joc, presupunând asociaŃii verbale de efect, consonante,

ritmică, ciocniri de sensuri, etc. mergând până la construcŃia artistică,

♦ funcŃia dialectică sau de formulare şi rezolvare a contradicŃiilor sau conflictelor

problematice

2. ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE COPILULUI ÎNTRE 0 ŞI 5 ANI Vă prezint în continuare o etapizare a principalelor însuşiri pe care trebuie să şi le

însuşească un copil în primii cinci ani. Aici ar trebui să facem o precizare. Aceste etapizări

sunt realizate de specialişti în urma unor analize complexe şi reprezintă principalele aptitudini

pe care le însuşesc majoritatea copiilor la diverse vărste.

Aceste etape de dezvoltare nu sunt foarte restrictive şi faptul că un copil nu atinge unul

sau două obiective la o anumită vârstă, nu înseamnă neapărat că are o problemă şi nu trebuie


18

să vă îngrijoreze. Poate nu face un anumit lucru pentru că nu l-a învăŃat nimeni şi nu pentru că

nu este în stare! Trebuie să ştiŃi că orice copil excelează sau este mai leneş în unele domenii.

Dacă însă tu şi medicul sunteŃi îngrijoraŃi de dezvoltarea generală a copilului sau a unora

dintre aptitudini: limbaj, auz, vedere sau îndemânare motorie, cereŃi sfatul unui specialist.

Nou-născutul

♦ fixează cu privirea o persoană şi o urmăreşte cu ochii,

♦ răspunde la vocea părinŃilor întorcând capul şi căutând cu ochii,

♦ tresare la sunete sau mişcări bruşte,

♦ îşi mişcă mâinile şi picioarele,

♦ strânge pumnul puternic când ceva ii este asezat în palma,

♦ îşi schimbă mimica feŃei, scoate sunete la supt, îşi miscă gura, se mişca şi zâmbeşte în

timpul somnului.

La 1 luna

♦ îşi Ńine capul ridicat pentru 1-2 secunde când este aşezat pe burtă,

♦ îşi Ńine capul când este ridicat în braŃe, rezemat de corpul adultului,

♦ tresare, plânge, ramâne nemişcat sau raspunde în alt mod la sunetele puternice,

♦ se linişteşte sau tace în majoritatea cazurilor când este luat în braŃe sau i se vorbeşte,

♦ urmăreşte o faŃă familiară cu ochii (de la 0.25 la 1m depărtare).

La 2 luni

♦ zâmbeşte cu adevărat (nu este doar un reflex),

♦ gângureşte (sună ca un "ooo-aah" sau altă combinaŃie de vocale),

♦ comunică prin sunete ca raspuns la vocea părinŃilor,

♦ arată interes asupra sunetelor şi mediului inconjurător,

♦ îşi arată plăcerea şi bucuria,

♦ îşi ridică capul la 45° când este aşezat pe burtă,

♦ urmareşte o jucărie sau alt obiect aflat în mişcare tip arc de cerc, la 15 cm de fata.


19

La 3 luni

♦ gângureşte cu plăcere, râde,

♦ îşi păstrează capul ridicat când se află în braŃe, în poziŃia "şezut",

♦ îşi prinde mâinile amândouă şi se uită la propriile măini şi picioare,

♦ îşi ridică capul la 90° când este aşezat pe burtă,

La 4 luni

♦ îşi ridică capul şi-l Ńine drept când se află pe burtă,

♦ se spijină în mâini şi-şi ridică corpul când este aşezat pe burtă,

♦ se rostogoleşte de pe faŃă pe spate,

♦ îşi Ńine mâinile împreunate,

♦ apucă o sunătoare (jucărie),

♦ îşi lasă greutatea pe picioare când este ridicat pe ele,

♦ caută şi intinde mâna după jucării,

♦ priveşte şi poate reacŃiona la un obiect în mişcare,

♦ recunoaşte vocea părinŃilor şi atingerea lor,

♦ le zâmbeşte părinŃilor când se apropie sau le imită expresiile.

La 5 luni

♦ caută o anumită jucărie,

♦ se uită la obiecte mici (ex. un năsturel sau o firimitură),

♦ întoarce capul în direcŃia de unde se aude sunătoarea,

♦ îşi Ńine capul bine când este aşezat în şezut.

La 6 luni

♦ îşi duce mâncarea la gura cu mâna,

♦ imită unele sunete,

♦ se întoarce după o voce,

♦ mută un cub dintr-o mâna în alta,

♦ bâzâie şi scoate sunete haioase,

♦ îi apare primul dinte.


20

La 7 luni

♦ se ridică în picioare dacă este susŃinut,

♦ apucă două cuburi sau obiecte mici,

♦ ridică un obiect mic cu toate degetele, prin apucare,

♦ se uită după o jucărie care a căzut în afara ariei lui vizuale,

♦ răspunde părinŃilor în mod diferit,

♦ spune "mama" şi "tata" neintenŃionat.

La 8 luni

♦ se ridică în picioare susŃinându-se singur de un obiect sau o persoană,

♦ loveşte două cuburi, Ńinute fiecare într-o mână,

♦ apucă un obiect mic doar cu degetul mare şi arătător,

♦ face din mână "PA",

♦ stă în şezut fără să fie susŃinut.

La 9 luni

♦ răspunde la propriul nume,

♦ înŃelege câteva cuvinte, cum sunt "NU" şi "PA",

♦ merge de-a buşilea, se caŃără sau merge cu spatele târându-se pe fund sau pe burtă,

♦ împunge cu degetul arătător,

♦ se joaca "de-a v-aŃi-ascunselea",

♦ se hrăneşte singur folosindu-şi degetele.

La 10 luni

♦ se aşează în şezut singur,

♦ arată ce îşi doreşte prin semne sau sunete,

♦ introduce un cub într-o cană.


21

La 11 luni

♦ stă în picioare nesusŃinut,

♦ se joacă şi loveşte cu putere doua cuburi Ńinute în mâini,

♦ pare să inŃeleagă întrebări simple ca: "Unde este mingea?",

♦ răspunde la muzică ritmica prin mişcări ale mâinii şi corpului în acelaşi ritm,

♦ lalalizeaza (serii de silabe:"bababa..", "papapa..", "tatata", ''bububu"),

♦ iniŃiază jocuri de gesturi şi cuvinte cum ar fi:"cucu-bau",

♦ încearcă să imite, câteodată, noi cuvinte.

La 12 luni

♦ merge singur,

♦ ciupeşte cu degetul arătător şi cel mare,

♦ încearcă să imite unele cuvinte,

♦ bea dintr-o căniŃă,

♦ caută obiectele ascunse,

♦ face din mana "PA",

♦ se hrăneşte aproape singur la masă,

♦ aruncă o minge în joacă,

♦ demonstrează înŃelegerea mai multor întrebări prin răspunsuri cu gesturi adecvate,

♦ foloseşte trei sau mai multe cuvinte în mod constant,

♦ răspunde frecvent la cântece prin jargonofazie (jargonofazie= vorbirea proprie, sunete

pe care le scoate copilul),

♦ demonstrează înŃelegerea unor comenzi verbale executând gesturile adecvate ("Fă

pa!"),

La 15 luni

♦ merge bine şi se apleacă,

♦ urcă fiecare treaptă ajutat,

♦ spune 3-6 cuvinte,

♦ înŃelege comenzi simple de genul "Du-te şi ia-Ńi pantofii",


22

♦ încearcă să obŃina obiectele dorite, indicându-le cu mâna şi folosind în acelasi timp

emisii vocale,

♦ câteodată în jargonofazie apar cuvinte adevărate,

♦ recunoaşte şi identifică mai multe obiecte sau imagini ale acestora când sunt denumite,

♦ recunoaşte în mod clar numele diferitelor părŃi ale corpului (nasul, gura, mâna),

♦ cea mai mare parte a comunicării este realizată prin folosirea alături de gesturi a unor

cuvinte inteligibile,

♦ aşează doua cuburi unul peste altul,

♦ bea dintr-o căniŃă,

♦ foloseşte o lingură sau o furculiŃă,

♦ ascultă o povestire scurtă.

La 18 luni

♦ încearcă, dar nu ştie incă să arunce mingea,

♦ spune zece cuvinte,

♦ identifică la cerere 2 sau mai multe obiecte dintr-un grup de 4 obiecte familiare,

♦ începe să repete cuvinte auzite în conversaŃia adulŃilor,

♦ demonstrează o creştere continuă şi gradată a vocabularului activ,

♦ demonstrează înŃelegere prin răspunsuri adecvate la comenzi ca: "stai jos, vino aici,

opreşte-te",

♦ imită propoziŃii formate din 2-3 cuvinte,

♦ în joc imită onomatopee (motoare, animale, etc),

♦ trage o jucărie după el,

♦ aşează doua cuburi unul peste altul,

♦ numeşte unele obiecte dintr-o carte când i se citeşte,

♦ indică câteva părŃi ale corpului,

♦ mâzgăleşte cu un creion şi copiază o linie verticală trasată de un părinte,


23

La 2 ani

♦ urcă şi coboară scările treaptă cu treaptă,

♦ loveşte o minge cu piciorul,

♦ aşează cinci sau şase cuburi unul peste altul,

♦ îşi spală şi usucă mâinile,

♦ spune cel puŃin douăzeci de cuvinte ,

♦ combină două cuvinte ("maşina merge" sau "mult suc"),

♦ ascultă două comenzi consecutive "Ia maşinuŃa şi pune-o pe masă"

♦ recunoaşte tot mai multe cuvinte noi şi le inŃelege sensul,

♦ foloseşte noi şi noi cuvinte achiziŃionate săptămână de săptămână,

♦ încearcă să "povestească" despre experienŃele zilnice, într-o combinaŃie de

jargonofazie şi cuvinte inteligibile,

♦ alege la cerere un obiect dintr-un grup de cinci sau mai multe lucruri diferite,

♦ câteodată foloseşte propoziŃii de trei cuvinte ("Joc cu cuburile, Băiatul pleacă pa, Tata

face nani"),

♦ înŃelege majoritatea propoziŃiilor dezvoltate şi frazelor ("Când mergem la plimbare iŃi

cumpăr o îngheŃată"),

♦ se referă la sine folosind numele propriu sau pronumele personal la persoana a III-a

singular,

♦ începe să folosească câteva pronume dar face erori de sintaxa,

♦ arată părŃi mai mici din schema corporala (bărbia, umărul, sprâncenele), la cererea

adulŃilor,

♦ imita adulŃii în ceea ce spun şi fac,

♦ potriveşte obiectele de aceeaşi culoare.

La 3 ani

♦ sare cu ambele picioare, în acelaşi timp,

♦ se balansează câte puŃin pe un singur picior,

♦ aruncă mingea cu amândouă mâinile,

♦ merge pe tricicletă,


24

♦ îşi spune numele, vârsta, sexul şi numele unui prieten,

♦ se implică în jocuri imaginare,

♦ aşează opt cuburi unul peste altul,

♦ foloseşte des adjective,

♦ foloseşte verbe,

♦ foloseşte în mod frecvent propoziŃii cu două-trei cuvinte,

♦ foloseşte în mod frecvent şi corect pronumele personale (eu, tu, el, mie, etc),

♦ formulează cereri şi cere ajutor,

♦ începe să pună intrebări de tipul: „Ce este asta?, Cine vine?”,

♦ se refera la lucruri care sunt „aici” sau „acolo" şi la evenimente care se întamplă

„acum” sau „atunci”,

♦ se referă la sine mai degraba folosind pronumele „eu” decât numele propriu,

♦ demonstrează înŃelegerea majorităŃii verbelor uzuale,

♦ îşi spune sexul când e întrebat: „Eşti fată sau băiat?”,

♦ numeşte şi vorbeşte despre ceea ce a desenat, când este întrebat,

♦ înŃelege fraze lungi şi complexe,

♦ demonstrează înŃelegerea majorităŃii adjectivelor comune,

♦ când este întrebat îşi dă primul şi cel de al doilea nume,

♦ dovedeşte interes pentru explicaŃiile privind „de ce” şi „cum” funcŃionează lucrurile,

♦ execută o comandă formată din trei secvenŃe simple legate,

♦ demonstrează înŃelegerea prepozitiilor: "sub, în faŃă, în spate",

♦ în mod regulat relatează experienŃe din trecutul apropiat (ce s-a intamplat în timp ce a

fost plecat la plimbare),

♦ foloseşte substantive la plural în mod corect,

♦ uneori se bâlbâie din dorinŃa de a spune prea multe, cat mai repede,

♦ apar întrebări referitoare la timp: "Când vine tata?",

♦ foloseşte forme corecte de pronume, prepoziŃii, articole, conjuncŃii.


25

La 4 ani

♦ desenează un om din patru elemente (ex. cap, corp, picioare),

♦ îşi periază singur dinŃii,

♦ se imbracă singur,

♦ îşi ştie numele şi prenumele,

♦ povesteşte despre activităŃile şi experienŃele zilnice,

♦ sare într-un singur picior,

♦ merge pe bicicletă cu roŃi ajutătoare,

♦ se joacă joculeŃe (care implică reguli şi simboluri) sau jocuri de cărŃi,

♦ enumeră 3 obiecte,

♦ copiază un cerc şi o cruce,

♦ identifică 4 culori corect.

La 5 ani

♦ se imbracă fără ajutor,

♦ îşi cunoaşte adresa şi numărul de telefon,

♦ numără pe degete sau enumeră până la 5 obiecte,

♦ copiază un triunghi sau un pătrat,

♦ desenează un om din 6 elemente (ex. cap, corp, mâini, picioare),

♦ recunoaşte majoritatea literelor alfabetului,

♦ scrie unele litere ale alfabetului,

♦ înŃelege şi numeşte doua lucruri opuse,

♦ foloseşte şi recunoaşte limbajul complex (ex. "Nu m-am dat pe topogan, dar m-am

jucat în groapa de nisip"),

♦ se costumează şi se pretinde un personaj ireal sau real,

♦ se balansează pe fiecare picior pentru 6 secunde,

♦ poate sări peste obstacole uşoare,


26

3. ETAPE ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI COPILULUI ÎN PRIMII ANI DE VIAłĂ FuncŃia primară a limbajului, atât la adulŃi cât şi la copii, este comunicarea, contactul

social. Copiii invaŃă să foloseasca limbajul prin interacŃiunea zilnică cu alŃi utilizatori de

limbaj, pentru a compune mesaje, a exprima sentimente, pentru a atinge anumite scopuri sau

pentru a se integra în cadrul societatii. Prin procesul de invaŃare a limbajului părinŃii îşi

socializează copiii, dezvoltând un mod de comportare, vorbire şi gândire conform cu

condiŃiile sociale şi culturale

Primul an

♦ Prima forma de vocalizare la copil este Ńipătul

♦ La numai cateva săptămâni de experienŃă cu limbajul, copiii vor începe să şi vocalizeze: ei

gânguresc. În general copiii încep să gângurească în jurul vârstei de o luna. Gânguritul

constă în repetarea unor vocale, cum ar fi "uuuuuu" sau "aaaaaa". Copiii gânguresc atunci

când părinŃii sau cei care au grijă de ei interacŃioneaza cu ei.

♦ În jurul vârstei de 3-4 luni ei încep să adauge şi consoane.

♦ Între 4 şi 6 luni apare o noua etapă în dezvoltarea limbajului: combinarea consoanelor şi

vocalelor în secvenŃe de silabe, cum ar fi: mamama, bababa sau tatatata. InteracŃionând

astfel cu părinŃii, până la sfârşitul primului an de viaŃă, copilul va realiza rolul limbajului

în comunicare. Legătura astfel realizată între comunicare şi producerea de sunete

reprezintă baza adevăratului limbaj.

Al doilea an

♦ La începutul celui de al doilea an de viaŃă, copilul va pronunŃa primele cuvinte. Primele

cuvinte au o pronunŃie foarte diferită de cea folosită de adulŃi, şi aceste cuvinte sunt cel

mai ades nominale - etichete pentru obiecte, oameni, evenimente. În plus, primele cuvinte

ale copiilor sunt contextuale. Ei folosesc un singur cuvânt pentru a identifica pe cineva sau

ceva ('ma' - în momentul în care mama intra în camera), pentru a eticheta obiecte legate de

cineva ('ma' - în momentul în care vede rujul mamei) sau pentru a exprima necesităŃi ('ma'

şi braŃele întinse - dacă doreşte o îmbrăŃişare a mamei).


27

♦ În cadrul stadiului iniŃial de apariŃie a primelor cuvinte, copiii vor produce cuvinte încet.

Totuşi, odata cu acumularea unui vocabular productiv de circa 10 cuvinte, copiii vor

începe să adauge noi cuvinte intr-un ritm crescut ('explozia vocabularului').

Al treilea an

♦ La o doua lor aniversare, copiii vor începe să combine cuvinte şi să formeze propoziŃii

simple. IniŃial, primele propoziŃii vor fi compuse din doua cuvinte, crescând treptat în

lungime. Primele propoziŃii ale copiilor sunt denumite „vorbire telegrafică” deoarece

aceste se aseamănă foarte mult cu forma abreviată a unei telegrame. Primele propoziŃii ale

copiilor vor conŃine numai cuvintele esenŃiale (verbe şi substantive), omiŃându-se

cuvintele funcŃionale (articole, prepoziŃii), pronumele, verbele auxiliare.

♦ Deşi primele propoziŃii par incorecte gramatical din punctul de vedere al adultilor, ele sunt

mult mai mult decât combinaŃii de cuvinte luate la întâmplare. O caracteristică a structurii

este prezenŃa aşa-numitelor „cuvinte-pivot”, folosite de obicei într-o poziŃie fixă şi

combinate cu alte cuvinte mai puŃin folosite, care pot fi cu uşurinŃă înlocuite cu alte

cuvinte. De exemplu, foloseşte un cuvânt pivot, cum ar fi „mare” creând propoziŃii ca

„maşina mare, băiat mare”.

♦ Multe din primele propoziŃii ale copiilor reprezintă creaŃii lingvistice ce nu apar în

limbajul adulŃilor. Contextul, la fel ca şi în cazul primelor cuvinte, joacă un rol important

în înŃelegerea primelor propoziŃii. Pe masură ce numărul propoziŃiilor simple folosite

creşte, numarul cuvintelor singulare va scade iar propoziŃiile vor deveni din ce în ce mai

sofisticate.


28

Anii prescolari

Între vârsta de 3 ani şi jumătate şi 4 ani, copiii au acumulat deja multe cunoştinŃe

legate de limbaj. Ei au un vocabular activ destul de larg şi inteleg funcŃiile cuvintelor în

legătură cu referirea unor obiecte şi acŃiuni. De asemeanea, ei sunt capabili să întreŃină o

conversaŃie, putând vorbi despre diverse teme cu diverse persoane. Totuşi, dezvoltarea

limbajului, în special creşterea vocabularului şi a îndemânării de a conversa, continuă. Este

general acceptat faptul că dezvoltarea vocabularului nu se realizează printr-o educaŃie

formală. ÎnŃelesul unor cuvinte noi va fi insuşit atunci când copiii interacŃionează cu alŃi

vorbitori mai avansaŃi în cadrul unor activităŃi de zi cu zi (joaca, mâncatul).

Pentru a comunica efectiv, copiii trebuie să înveŃe să negocieze, să îşi aştepte rândul,

să aducă contribuŃii relevante şi inteligibile. Vorbirea omului a apărut şi s-a dezvoltat în

cadrul societăŃii. Prin interacŃiunea cu vorbitori mai avansaŃi, copiii vor elabora propriile

propoziŃii. ConversaŃiile cu colegii de joacă includ de obicei o serie de dialoguri în care

fiecare participant vorbeşte pe rând. În plus, copiii invaŃă să îşi modifice mesajele

corespunzator nivelului de înŃelegere al ascultătorului.

În momentul începerii şcolii, limbajul copiilor este foarte asemănător cu cel al

adulŃilor. Ei şi-au însuşit elementele sintactice, semantice şi pragmatice de baza ale limbii

materne. Totuşi, dezvoltarea limbajului va continua, din copilarie, prin adolescenŃă, până la

maturitate. Limbajul uşurează procesul educaŃiei şi al instrucŃiei. Imposibilitatea de a

comunica prin limbaj, precum şi defectele vorbirii produc o stagnare în dezvoltarea

personalităŃii copilului, modifică relatiile lui cu cei din jur, îl singularizează şi îl împiedică în

mare măsură să participe la joc şi la celelalte activităŃi comune celor mici. Este lesne de

înŃeles cât de mare este suferinŃa unui copil care nu se poate apropia de ceilalŃi copii, de

ceilalŃi oameni.

Trebuie subliniat de asemenea faptul că dezvoltarea vorbirii influentează dezvoltarea

gândirii copilului. Vorbirea este invelişul sonor al ideilor şi al gândurilor. De aceea, apariŃia

mai târzie a vorbirii sau tulburarea ei are urmări şi asupra dezvoltării gândirii, producând fie

intârzieri, fie o anumita sărăcie a acesteia.

MulŃi părinŃi şi-ar dori să ştie vârsta ideală la care copilul începe să vorbească. Nu

există o vârstă anume. Copilul începe să vorbească atunci când înŃelege rostul limbajului.


29

Dacă primeşte orice arătând cu degetul, ce rost are să vorbească?

Vă prezint în continuare o altă clasificare a achiziŃionării limbajului în funcŃie de

cantitatea de informaŃie pe care reuşesc aceştia să o înveŃe în anumite momente de timp:

La incheierea primului an de viaŃă, copilul poate să pronunŃe doar cateva cuvinte (ex:

mama, tata, papa).

♦ La 18 luni copiii:

� pot avea un vocabular de 20 cuvinte;

� înŃeleg povestiri scurte cu 1-2 personaje.

♦ În jurul vârstei de 2 ani copiii:

� pot să-şi însuşească uşor 200-300 cuvinte:

� poate construi 3-4 propoziŃii în legătură cu două personaje

♦ Catre 3 ani

� dispun de 1000-1100 de cuvinte;

� ajunge la 7-8 propoziŃii vizând mai ales personajul principal.

Vorbirea nu apare în mod spontan sau întamplator. Ea este un rezultat al educării

copilului şi al unei normale dezvoltări a organismului acestuia. Până când vorbirea să

servească drept mijloc de comunicare cu cei din jur, este nevoie de un lung proces de invăŃare

şi de asimilare.

Ideea că vorbirea copilului se formează în momentul în care el spune primele cuvinte

este greşita, tot aşa după cum este greşită şi atitudinea de aşteptare pasivă timp îndelungat, cu

convingerea că odată şi odată copilul va trebui să vorbească şi că va fi timp ca părinŃii să fie

ameŃiŃi de prea multă vorbire.


30

4. SEMNE DE ALARMĂ Iată câteva aspecte pe care trebuie să le iei în considerare dacă observi ca micuŃul tău

nu evoluează corespunzator vârstei.

0-2 ani:

♦ interes redus pentru mediu şi pentru cei care au grija de el;

♦ contact al ochilor şi zâmbet redus; absenŃa răspunsului la sunete;

♦ absenŃa gânguritului la sfârsitul primului an;

♦ până la vârsta de un an, nu comunică gestual (de exemplu: nu arată cu degetul);

♦ are deja un an şi cateva luni, dar prefera să comunice prin gesturi şi nu poate imita

sunete;

♦ eşecul în incercările de a merge la 15 luni;

♦ eşecul în a folosi mâinile pentru a manipula şi explora obiectele.

Alte semne de alarmă:

♦ La 6 luni nu râde.

♦ Pe la 8 la 9 luni nu foloseşte sunete ca să vă atragă atenŃia.

♦ La 10 luni nu răspunde când este strigat pe nume.

♦ De la 9 la 10 luni nu poate să-şi exprime bucuria sau supărarea.

♦ La 1 an nu poate să răspundă la comenzi simple, cum ar fi: "hai la mine".

♦ La 1 an nu intoarce capul ca răspuns la zgomotele venite din alta camera.

♦ La 1 an nu arată cu degetul ceva ce-şi doreşte.

♦ La 1 an nu imită cuvinte simple (mama, tata, papa).

♦ La 1 an nu foloseşte cel puŃin 2 cuvinte.

♦ La 1 an nu reacŃionează la muzică.

♦ La 1 an nu foloseşte gesturi cum ar fi: "pa" sau "da".

♦ La 15 luni nu inŃelege şi nu răspunde la cuvinte ca: "nu" sau "pa".

♦ La 15 luni nu foloseşte cel puŃin 6 gesturi cum ar fi: "pa", "da", "nu", …

♦ La 18 luni nu spune cel puŃin 6 cuvinte simple.

♦ La 21 luni nu răspunde la comenzi simple.


31

2-3 ani:

♦ interes redus faŃă de alŃi copii;

♦ folosire limitată a cuvintelor şi gesturilor pentru a-şi comunica nevoile;

♦ vorbire repetitiva non-comunicativă sau ca un papagal;

♦ joc fara scop, foarte des repetat (ex. se concentrează doar asupra unor părŃi ale unor

obiecte, cum ar fi roŃi, mânere, întoarcerea obsesivă a paginilor unei cărŃi fără a

încerca să recunoască şi să privească imaginile).


♦ Nu poate identifica obiecte comune ca: păpuşa, cana.

♦ Nu imită acŃiunile şi cuvintele celorlalŃi.

♦ Nu poate arăta părŃile corpului când i se cere.

♦ Nu răspunde la comenzi duble cum ar fi: "stai jos si bea laptele".

♦ Nu poate răspunde la întrebări de genul "ce…" şi "cine…"

♦ Nu poate înŃelege ce îi spune o persoană căreia nu-i cunoaşte vocea.

♦ Nu poate forma propoziŃii din două cuvinte cum ar fi "eu merg".

♦ Nu poate fi inŃeles de membrii familiei.

♦ Nu poate folosi termeni descriptivi de baza cum ar fi: "mare", "mic".

3-5 ani:

♦ vorbire dificil de înŃeles;

♦ joc puŃin sau deloc imaginativ;

♦ interes redus în interacŃiunile sociale;

♦ dificultăŃi în alergat sau în păstrarea echilibrului;

♦ dificultăŃi în folosirea creioanelor, în manipularea obiectelor mici.


♦ Nu poate folosi propoziŃii scurte.

♦ Nu poate înŃelege comenzi simple.

♦ Nu se joacă cu alŃi copii.

♦ La 3 ani şi jumătate are dificultăŃi în a adaugă consoana finală la unele cuvinte (de ex.

spune "pa" în loc de "pat")


32

♦ La 4 ani este inteligibil.

Probleme de comunicare tipice pentru copiii in vărsta de doi-trei ani

♦ hipoacuzie;

♦ probleme in executarea unor solicitări simple;

♦ vocabular sărac;

♦ probleme de articulare a sunetelor;

♦ vorbire neclară.

Detectarea problemelor auditive la copii

Dacă nu este diagnosticată la timp şi tratată cum se cuvine, pierderea, chiar şi

temporară a auzului poate afecta vorbirea şi dezvoltarea vocabularului unui copil. Totuşi,

dezvoltarea vorbirii în aceste cazuri depinde de 2 factori majori:

♦ severitatea pierderii auzului,

♦ vârsta la care pierderea auzului a fost diagnosticată şi tratată.

Surzenia este cauza principală a intârzierilor în vorbire. Chiar şi pierderea temporară a

auzului, pe o perioadă scurtă de timp, datorată unei infecŃii a urechii, poate afecta felul în care

copilul tău va invăŃa să vorbească. Pediatrul ar trebui să-i verifice auzul periodic, dar, ca

mamă, fiind în permanenŃă în preajma copilului, îŃi poŃi da seama mai repede.

5. ÎNTÂRZIEREA VORBIRII- CAUZE Întârzierea vorbirii nu inseamna o retardare intelectuala şi este mai frecventă la băieŃi

decât la fete. MulŃi adulŃi, cu o inteligenŃă excepŃională şi cu rezultate spectaculoase în

domeniile practicate, au vorbit foarte târziu. La trei ani, copilul nu vorbeşte încă, merge la

gradiniŃă şi nu poate comunica cu colegii lui. Dacă nu este prea mult batut la cap şi dacă nu

încercaŃi toată ziua să-l faceŃi să scoată un cuvânt, el începe să vorbească normal la trei ani şi

jumătate şi ajunge din urmă pe toata lumea la patru ani sau la patru ani şi jumătate. Ca să fie

incitat să vorbească, el trebuie antrenat într-o discuŃie: adresându-vă direct lui, punându-i

întrebări, interesându-vă de el, lăsându-i timp să se exprime, îi veŃi oferi posibilitatea de a

vorbi.

În alte cazuri, progresele efectuate la patru ani sunt reale, dar insuficiente, şi atunci

trebuie, fără întârziere, să consultaŃi un specialist. Trebuie să amintim din nou că este


33

indispensabil ca un copil să vorbeasca bine inainte de a intra la scoala, pentru ca dificultăŃile

de scris să nu apară.

CAUZELE ÎNTÂRZIERII VORBIRII

Pentru copil, vorbirea se formează ascultând cuvinte, întelegând cum sunt rostite,

imitând pronunŃarea lor şi, în final, realizând rolul comunicării şi al limbajului.

a) Probleme de auz

De cele mai multe ori, problemele de vorbire sunt asociate cu cele de auz - iată de ce,

dacă observi că micuŃul nu comunică aşa cum ar fi normal, este indicat să te prezinŃi cu el la

un medic ORL-ist pentru a te edifica. Un copil care nu aude bine nu va putea să înŃeleaga, să

imite şi, în final, să comunice

b) Întârzierea vorbirii se poate datora:

♦ lipsei de stimulare din partea familiei;

♦ insuficientei stimulări a copilului sub aspectul comunicării verbale. MulŃi părinŃi îşi lasă

copilul singur mult timp, fiind mulŃumiŃi că nu sunt deranjaŃi;

♦ lipsei de timp a părinŃilor: unii dintre ei sunt puŃin disponibili din motive materiale şi nu-şi

stimulează suficient copilul iar alŃii se ocupa de el în mod mecanic, fără a permite o

comunicare;

♦ credinŃei greşite, că un copil mic nu înŃelege nimic şi că nu are rost să-i vorbeasca.

Aceasta este o eroare gravă, căci, pe de o parte, copiii mici nu comunică prin cuvinte, dar

inŃeleg, şi pe de alta parte, au nevoie de modele ca să inveŃe să vorbească;

♦ faptului că unii dintre părinŃi intreŃin intârzierea limbajului, căci sunt incântaŃi să

vorbească ,,precum bebeluşii";

♦ faptului că cei din jur nu reacŃionează şi nu se îngrijorează şi, în acest caz, intârzierea

aparitiei limbajului riscă să persiste;

♦ felului de a reacŃiona exagerat, certând mereu copilul, acesta se va bloca şi va limita

numărul cuvintelor. Reeducarea trebuie făcută apoi de specialist;

♦ asimilării tardive a limbajului, existenŃa unui vocabular restrâns, persistenŃa greşelilor şi

folosirea limbajului pentru a exprima numai lucruri utilitare din viaŃă cotidiana, nu şi


34

sentimente sau emotii, este un handicap. Copiii din mediile defavorizate, care au tulburări

de limbaj, au la sfârşitul şcolii primare doi ani de intârziere comparativ cu ceilalti;

♦ trăirii unor stări conflictuale, stresante şi suprasolocitările, care favorizeaza oboseala

excesiva;

♦ de multe ori faptului că adulŃii nu acordă suficientă importanŃă comunicării cu propriii

copii; ajungându-se la situaŃia în care se vorbeşte mult despre copil, dar copilului nu i se

vorbeşte.

c) Timiditatea

Sunt şi copii mai timizi, mai puŃin curajoşi, care nu reuşesc să articuleze decât foarte

târziu, când lumea din jur devine disperată şi îngrozită de posibilitatea unui handicap

definitiv. Ar trebui să te îngrijoreze mai degrabă faptul că pare a nu înŃelege ceea ce îi spui tu,

decât că nu-i foarte vorbăreŃ.

d) Bilingvismul

♦ altă cauză a declanşării tulburărilor de vorbire o constituie bilingvismul. PărinŃii trebuie să

ştie că, introducerea unei alte limbi, este bine să se facă numai după ce copilul stăpâneşte

limba maternă, deşi acum sunt la moda creşele şi grădiniŃele cu predare în diverse limbi

străine. De fapt cei mai importanŃi îndrumători dar şi observatori ai dezvoltării copilului

sunt părinŃii. Ei trebuie să cunoască aceste comportamente tipice pentru fiecare vârstă, dar

şi semnalele care arată că ceva nu e în regulă.

♦ cazul de ,,bilingvism" în care copilul nu vorbeşte aceeaşi limbă acasă şi în exterior,

antrenează de asemenea o intârziere a limbajului.

e) Subdezvoltarea generală

Dacă bebeluşul tău este prematur sau prea mic pentru vârsta lui din cauza imaturităŃii

neurofiziologice, unele funcŃii motorii vor apărea mai târziu. DificultăŃile de vorbire ar putea

indica o subdezvoltare generală a copilului. Trebuie totuşi să ştii că există o capacitate foarte

mare a organismului de a recupera rapid întârzierile şi mogâldeaŃa ta va ajunge, cam pe la

vârsta intrării în scoală, la fel de vioi şi dispus să se aşeze pe linia de start ca şi ceilalŃi copii

de 6-7 ani.


35

f) Stimularea precară în instituŃii de învăŃământ

Cercetările au demonstrat că în creşele unde copiii nu sunt lăsaŃi să se joace şi nu sunt

stimulaŃi spre independenŃă, micuŃii ating abilităŃile de coordonare normale pentru anumite

perioade de vârstă mult mai târziu.

g) Diverse malformaŃii şi alte handicapuri

Există o varietate de motive care pot avea drept consecinŃă această problemă, dar

problemele fizice nu se numără decât rareori printre acestea. MalformaŃiile limbii sau ale

cerului gurii nu au decât ocazional ca urmare intârzierea vorbirii şi dificultăŃi de exprimare. În

unele cazuri, problema ar putea fi la nivel cerebral (zona creierului "responsabilă" cu

emiterea, captarea şi procesarea sunetelor este subdezvoltată). În acest caz, copilul nu-şi poate

folosi corect limba şi buzele pentru a comunica

h) Alte cauze

O altă serie de cause sunt mai puŃin discutate dar care, sigur, pot influenŃa dezvoltarea

limbajului:

♦ Un copil foarte energic “parcă nu are timp niciodată” să stea la taclale, astfel încât pare că

nu e intresat de a comunica foarte mult.

♦ Un factor care are importanŃă şi care în ultimii ani este disutat din ce în ce mai mult de

specialişti este utilizarea televizorului pentru a Ńine copilul ocupat. PărinŃii recurg la astfel

de soluŃii pentru a putea să îşi facă ”în linişte” diverse treburi casnice.

♦ În familiile de intelectuali, unde aşteptările de la copil sunt foarte mari, pot genera

întârzieri în vorbire din cauză că micul om nu se poate ridica la nivelul aşteptărilor

părinŃilor lui, lucru ce duce la o inhibare şi la o amânare a vorbirii

Problema vorbirii copiilor şi a comunicării cu copii trebuie să ne preocupe pe fiecare

dintre noi, fie ca suntem părinŃi sau educatori. Chiar dacă suntem adulŃi, uneori avem de

invaŃat de la copiii nostri. AplecaŃi-vă mai mult urechea la ce spun ei, acordaŃi-le timp să se

facă înŃeleşi, încurajaŃi-i şi veŃi fi uimiŃi ce minunat este să descoperiŃi lumea prin ochii lor.

RetrăiŃi copilăria alături de mogâldeaŃa voastră. VeŃi simŃi că întineriŃi şi că sunteŃi plini de

energie, asemeni lor.


36

6. SOLUłII

ImportanŃă deosebită o are atitudinea părinŃilor faŃă de copil, modul în care aceştia se

ocupă de dezvoltarea limbajului lui. Limbajul simplu şi cât mai clar al adulŃilor contribuie în

cea mai mare măsură la înlăturarea particularităŃilor trecătoare ale pronunŃarii determinate de

vârstă. Este cu totul greşit ca persoanele din anturajul copilului să imite modul de exprimare

infantil, deoarece în acest fel se consolidează greşelile de pronunŃare. Este dăunator, de

asemenea, să se încerce obŃinerea unor perfomanŃe verbale care depăşesc capacitaŃile

copilului. PărinŃii care forŃează copilul să rosteasca prea de timpuriu consoanele complexe,

înainte de a avea dezvoltată abilitatea motrică necesară, nu obŃin decât sunete cu totul

deformate.

Atunci când copilul dumneavoastră nu vorbeşte, nu înseamnă întotdeauna o lipsă de

comunicare din partea sa. Este bine să respectaŃi refuzul limbajului la copil. Comunicarea nu

trebuie să izvorască doar din dorinŃa copilului de a vă face pe plac. El trebuie să-şi dorească să

afirme ceea ce simte, să împărtăşească celorlalŃi sentimentele şi dorinŃele sale, să realizeze,

totodată, rolul limbajului şi să devină astfel o fiinŃă independentă.

Nu forŃaŃi copiii! Nu faceŃi din copil un obiect al manipulărilor dumneavoastră.

1) InvaŃă bebeluşul limbajul semnelor

Nu e surprinzător ca bebeluşii pot învăŃa să comunice prin semne. Atât inŃelegerea

limbajului cât şi capacitaŃile motorii se dezvoltă mai repede decât capacitatea de a vorbi. Mai

mult, bebeluşii adoră să mimeze: majoritatea ştiu să spună la revedere făcând cu mâna, sau să

arate cu degetul, înainte să spuna “pa pa“sau “uite”. Studiile au demonstrat că bebeluşii care

au părinŃi surzi învaŃă foarte repede limbajul semnelor. De acest limbaj, pot beneficia şi copiii

normali cu părinŃi normali care, în loc să Ńipe sau să plângă atunci când le este foame, pot

spune asta prin gesturi. Copii de 6 luni au fost invaŃaŃi să comunice prin semne cu succes.

Beneficiul obŃinut este acela că atât copilul, cât şi părinŃii au mai puŃine frustrari

Nu este greu să iŃi înveŃi bebeluşul să vorbească prin semne, deşi e nevoie de multă

răbdare. Astfel, bebeluşul se poate exprima şi nu mai trebuie să aştepŃi să plângă pentru a-i

satisface o nevoie.


37

2) GradiniŃa şi limbajul copilului

Intrarea în colectivitate aduce, de cele mai multe ori, un salt al limbajului copilului.

Dar baza comunicării şi anume: intenŃia de a vorbi, iniŃiava în comunicare şi acceptarea

rolului pasiv în comunicare sunt atribute care se dezvoltă în relaŃia cu părinŃii.

3) Copii preiau modelul de comunicare de acasă

Pricipalele aspecte ale comunicării dintre copil şi ceilalŃi sunt date de comunicarea

dintre părinte şi copil. Copilul comunică, vorbeşte în funcŃie de relaŃia cu părinŃii, de aspectele

ei conştiente şi inconştiente.

4) ViaŃa este mai întâi simŃire, apoi gest, şi, în final, cuvânt - intâi vorbit şi ulterior scris.

La acest aspect trebuie să fie deosebit de atente toate cadrele didactice, bonele,

părinŃii, bunicii şi toti cei care fac parte din mediul zilnic al copilului mic, până în 3 ani.

AmbianŃa în care copilul creşte şi se dezvoltă este esenŃială pentru ce fel de individ va deveni.

Trebuie acordată o importanŃă foarte mare cuvintelor pe care copilul le aude, dar nu numai,

gesturile, mimica, expresia feŃei, mersul, Ńinuta, atitudinea, reguli de igienă, reguli de păstrare

a intimităŃii, totul se transferă de la noi adulŃii către copil şi se depune acolo, în subconştientul

lui. Iar rezultatele minunate, mediocre sau catastrofale se vor vedea peste ani.

5) Copilul mic trebuie perceput ca un burete care captează absolut toate emoŃiile, trăirile,

gesturile, vorbele noastre...

Mediul în care creşte şi se dezvoltă un copil până la 3 ani este esenŃial, iar adulŃii care

se ocupă de el trebuie să fie conştienŃi că prichindelul va însuma toate trăirile, emoŃiile,

zâmbetele, lacrimile, bucuriile, tristeŃile, tonurile, vorbele, gesturile, mimica, atitudinea, actele

de violenŃă, dovezile de dragoste la care a fost martor şi le va reflecta în personalitatea lui, în

mersul lui, în vorbirea lui şi în gândirea lui.

De cele mai multe ori, pentru o creştere frumoasă şi armonioasă a copilului e nevoie

de: DRAGOSTE fără limite, ÎNłELEGERE şi ATENłIE maximă.


38

6) Asemenea multor alte aspecte, dezvoltarea vorbirii este efectul atât a insuşirilor naturale,

cât şi a educaŃiei.

De aceea, este foarte important să-l stimulezi în permanenŃă. Spune-i poveşti, vorbeşte

cu el cât mai mult (chiar dacă nu inŃelege ce spui, aude sunete şi le proceseaza), cântă-i şi

incurajează-l să imite gesturi şi sunete.

7) Citeşte-i, începând de la vârsta de 6 luni. Nu e nevoie să termini cartea, dar e important să-

Ńi audă vocea si, pe măsură ce creşte, arată-i poze şi identificaŃi-le impreuna. Sunt preferabile,

acum, cărŃile cu poveşti despre animale, pe care micuŃul va învăŃa să le imite. De asemenea,

sunt utile aşa numitele carti "în relief", pentru ca cel mic să poată atinge diverse poze.

Mai târziu, trebuie să începi ritualul poveştilor dinainte de a adormi.

8) Foloseşte orice prilej pentru a-i vorbi. De exemplu, povesteşte-i cum se face prajitura pe

care tocmai o prepari. Spune-i ce ai cumpărat de la piaŃă. FaceŃi lucrurile casnice împreună

chiar dacă acest lucru înseamnă să pierdeŃi mai mult timp. Pune-i întrebări şi încurajează-l să-

Ńi răspundă (chiar dacă răspunsul lui nu va fi decât un gângurit...)

Sfatul meu este să nu uiŃi să-i vorbeşti mereu, să-i arăŃi cărti cu ilustrate şi să-i spui ce

reprezintă fiecare desen, repetând şi repetând mereu aceleaşi cuvinte.

9) Indiferent de vârsta copilului, identificarea la timp a problemelor de vorbire este

esenŃială pentru demersurile de recuperare, cu tratamentul potrivit, ceea ce va conduce pe cel

mic la o comunicare din ce în ce mai bună.

10) Nu-l forŃa şi nu-i cere să facă ceva pentru care nu este încă pregătit.

11) Dă-i posibilitatea să exerseze noul pas, noua deprindere, noul cuvânt.

12) Acordă-i şi timpul necesar, fără să-l stresezi grăbindu-l sau descurajându-l cu remarci de

genul: „nu esti în stare de nimic“, „nu ştii nimic“, etc.


39

13) Dacă nu reuşeşte să facă acum, pe loc, ceea ce vrei tu, nu-l speria spunându-i că “nu-l mai

iubeşti” sau “că-l dai la străini”...

14) Foloseşte-te de cărŃi cu imagini colorate, în care personajele, copii sau animale, fac ceea

ce tu îi ceri lui, arată-i pozele şi spune-i: „Uite, copilul mănâncă singur!“, “Iepuraşul stă

cuminte lângă mama lui” sau “FetiŃa se spală pe dinŃi”. Astfel, va ajunge să asocieze cuvintele

tale cu acŃiunile sale.

15) Numeşte obiectele pe care le foloseşte şi încurajează-l să te imite. Nu te îngrijora dacă

nu-i iese de la început şi îi spune bunicului „bubu” - va pronunŃa mai bine şi va fi mai exact

pe măsură ce învaŃă şi întelege diferenŃele.

16) ÎnvaŃă-l să te privescă atunci când îi vorbeşti, să îşi concentreze atenŃia asupra a ceea ce

îi spui

17) Închide televizorul, calculatorul, radio atunci când îi vorbeşti pentru că toate acestea îi

distrag atenŃia

18) Apleacă-te la nivelul lui astfel încât faŃa ta să fie la nivelul lui şi să poată vedea cum

rosteşti cuvintele.

19) ÎnvaŃă-l să comunice aşteptându-şi rândul.

20) ÎncercaŃi să fiŃi cât mai calmi atunci când vorbiŃi cu copilul şi să lăsaŃi deoparte toate

grijile curente.


40

7. CONCLUZII

ÎnvăŃarea limbajului este atât un proces social cât şi un proces de dezvoltare. Pentru a

stăpâni o limbă, copiii trebuie atât să interacŃioneze cu alŃi vorbitori, mai competenŃi, cât şi să

exploreze diverse aspecte ale sistemului lingvistic. Pe parcusul primilor ani de învăŃare a

limbajului, copiii crează, testează şi revizuiesc ipotezele lor privitoare la folosirea limbajului.

PărinŃii trebuie să le ofere activităŃi stimulatoare pentru dezvoltarea limbajului, ocazii de

experimentare a diverselor aspecte ale limbajului.

Copilul tău are deja 2 ani şi încă nu vorbeşte. PronunŃă câteva cuvinte simple, dar, în

comparaŃie cu alŃi copii de vârsta lui, Ńi se pare că a rămas în urmă. Speri că va progresa cât

mai curând şi amâni vizita la psiholog sau la un specialist logoped. Atitudinea ta este una

oscilantă: ai atât momente de grijă şi frustrare, cât şi perioade în care te gândesti că fiecare

copil are propriul sau ritm de dezvoltare...

Aceste reacŃii sunt foarte râspândite în cazul părinŃilor ai căror copii manifestă

intârziere în dezvoltarea vorbirii. Uneori, problema se rezolvă de la sine, dar câteodată se

impune acordarea asistenŃei de specialitate. De aceea, este esenŃial să ştii ce anume se

încadrează în sfera normalului şi ce nu. Această lucrare îŃi oferă informaŃiile necesare pentru a

afla singur dacă sunt motive de îngrijorare în ceea ce priveşte acumularea limbajului copilului

tău, îŃi oferă şi un ajutor esenŃial arătându-Ńi prin lecŃiile descrise în capitolele următoare,

modalităŃi diverse de a ajuta copilul să comunice.

IMPORTANłA LIMBAJULUI

În primii ani de viaŃă asistăm la o spectaculoasă dezvoltare a limbajului care s-a

dovedit a fi unul dintre fenomenele psihice cu rol esenŃial în dezvoltarea fiecărei persoane.

Desigur, poticnelile pe care preşcolarii le au în încercarea lor de a se exprima corect

reprezintă de cele mai multe ori o sursă de amuzament pentru adulŃi, însă dacă acest fenomen

persistă în timp (după vârsta şcolară) atunci trebuie luate măsuri.

Ceea ce trebuie să ştie un părinte este că limbajul se află într-o strânsă legătură cu

gândirea şi, prin urmare, modul în care un copil şi-l însuşeşte influenŃează dezvoltarea

ulterioară a gândirii şi a personalităŃii acestuia.


41

Putem aprecia, la nivelul simŃului comun, că un copil este inteligent atunci când

dovedeşte că are un vocabular bogat, adecvat situaŃiilor în care se află, folosind corect regulile

gramaticale. Însă limbajul nu poate fi achiziŃionat oricând, specialiştii considerând că există o

perioadă critică până la care acesta poate fi achiziŃionat în mod corespunzător, după care

eforturile de recuperare sunt foarte anevoioase şi cu rezultate minime

Când adultii vor intelege ca este necesar să ne educam în primul rand pe noi pentru a

educa un copil, atunci vom avea o generaŃie de copii cu care ne vom putea într-adevăr mândri.

Concluzie: primii 3 ani sunt esenŃiali în dezvoltarea unui copil, iar tot ce înseamnă ambianŃă

în jurul său se transpune şi contează în dezvoltarea sa.

În final putem trage cel puŃin două concluzii:

♦ vorbirea copiilor trebuie încurajată şi corectată de timpuriu (fără a cădea în extrema

opusă, a părintelui cicălitor, stresant, care-şi sancŃionează copilul pentru orice

greşeală);

♦ atunci când defectele de vorbire se prelungesc în timp este bine să se apeleze la un

logoped. Unele tulburări pot fi vindecate de timp, altele, doar de specialist. Ignorarea

acestor aspecte poate atrage după sine insuccese şcolare, care se pot agrava în timp (de

exemplu, un elev care nu poate pronunŃa bine anumite sunete, va întâmpina dificultăŃi

în citirea şi scrierea lor, iar, cu timpul, din această cauză va rămâne mult în urma

colegilor, la învăŃătură) sau îi pot afecta personalitatea (un apăsător complex de

inferioritate).

Pentru dumneavoastră esenŃial este că, primii 5 ani din viaŃa copilului, sunt anii cei

mai importanŃi, anii de formare. În momentul în care copilul atinge vârsta de 6 ani, structurile

esenŃiale ale personalităŃii sale sunt deja formate. Această personalitate pe care o va avea toată

viaŃa. Ea va determina, în mare parte, reuşita şcolară şi cea a vieŃii adulte.

Primii cinci ani nu sunt importanŃi numai pentru dezvoltarea emoŃională a copilului

dar şi pentru dezvoltarea sa intelectuală.


42

Dr. Benjamin Bloom de la Universitatea din Chicago, în urma cercetărilor sale, a

constatat că un copil atinge jumătatea nivelului său de inteligenŃă la vârsta de 4 ani, 30% mai

mult, la 8 ani, iar restul de 20% la 17 ani.

Nu trebuie confundată inteligenŃa cu ştiinŃa. Evident, copilul dumneavoastră nu a

acumulat jumătate din cunoştinŃele sale la vârsta de 4 ani. InteligenŃa reprezintă aptitudinea pe

care o are, să manipuleze mental cunoştinŃele pe care le capătă. Iar jumătate din această

capacitate este atinsă la 4 ani.

Dacă estimarea dumneavoastră a fost falsă, nu vă faceŃi probleme. Marea majoritate a

adulŃilor subestimează mult, pe de-o parte inteligenŃa, pe de altă parte capacitatea de învăŃare

a unui copil de vârstă preşcolară. S-a crezut, până în ultimii ani, că fiecare avem o anumită

doză de inteligenŃă înnăscută, fixată de ereditate şi definitivă. Studii recente au demonstrat că

nu este adevărat. Tipul de stimulare intelectuală pe care o primeşte un copil în primii cinci ani

de viaŃă determină în mod esenŃial inteligenŃa vârstei sale adulte. Astfel spus, evoluŃia şi

performanŃele viitoare ale copilului nostru, depind în totalitate de noi, părinŃi sau educatori.

Mediul pe care îl creăm, felul în care îl stimulăm, grija şi iubirea pe care le arătăm vor

conduce către o evoluŃie frumoasă şi sănătoasă a copilului.

MAMELE ŞI SENTIMENTELE LOR

Nici nu ştiu cum să fac să subliniez încă o dată caracterul unic al copilului

dumneavoastră. Nu există nici o fiinŃă pe lume ale cărei amprente digitale să coincidă cu cele

ale micuŃului dumneavoastră. Şi ceea ce este valabil pentru amprentele sale, este valabil

pentru întreaga lui fiinŃă, atât fiziologic cât şi psihologic. Combinarea particulară a genelor

sale n-a mai existat înainte şi nu va mai exista niciodată. Nu uitaŃi asta.

Când spun că fiecare copil este unic, mă refer la faptul că nici unul nu corespunde

descrierii generale care se găseşte în cărŃile de puericultură. Dacă copilul dumneavoastră nu

corespunde nici unei descrieri de ansamblu nu vă grăbiŃi totuşi să afirmaŃi că este anormal.

Felul său de a mânca sau de a dormi sunt lucruri proprii. Şi este bine aşa. Nu încercaŃi să

modelaŃi acŃiunile copilului după o imagine ideală luată dintr-o carte. El este ceea ce este,

asta-i tot.


43

Copilul dumneavoastră scrie povestea propriei sale dezvoltări pe parcursul creşterii.

LăsaŃi-l în pace. Fiecare copil are propriul său stil de viaŃă. Acest stil începe încă de la naştere.

Când insist asupra acestei originalităŃi a copilului, nu vreau să insinuez că rolul

dumneavoastră de părinŃi ar fi inutil; din contră. Copilul are nevoie de dumneavoastră pentru

a-şi dezvolta această latură excepŃională. Nu poate singur. Are nevoie de dumneavoastră

pentru a-i încuraja fiecare pas în această viaŃă. Noi, părinŃii, trebuie să învăŃăm cum ne putem

ajuta copiii să dea strălucire tuturor faŃetelor personalităŃilor lor.

Încă de la naştere este timpul să-i respectăm individualitatea. Dacă ştiŃi să acceptaŃi

felul în care mănâncă, felul în care doarme, temperamentul şi umorul său de bebeluş, vă va fi

mult mai uşor să acceptaŃi stilul său de viaŃă în etapele ulterioare ale dezvoltării sale. Oricum,

copilul va fi unic, fie că vreŃi acest lucru, fie că nu. Nu veŃi putea să-l împiedicaŃi să rămână

ceea ce este.

Rolul dumneavoastră este acela de a-l învăŃa pe copil tot ceea ce e necesar pentru viaŃă

şi a-l pregăti să dea piept cu tot ce înseamnă greutăŃile vieŃii şi lupta de zi cu zi pe care o

purtăm fiecare dintre noi.


44

CAPITOLUL 4

GESTIONAREA PROBLEMEI

1. SFATURI UTILE

1.1. Nevoile copiilor

Una din marile provocări ale părinŃilor e aceea de a înŃelege nevoile copiilor. De cele

mai multe ori adulŃii ştiu, din instinct, să aprecieze şi să răspundă acestor nevoi ale celor mici

dar, sunt multe situaŃii dificile ce apar (legate de sănătatea micuŃilor sau de diverse incidente

ce Ńin de psihicul lor) şi care necesită o temeinică informare pentru găsirea soluŃiei. Ignorarea

sau amânarea rezolvării problemelor pot conduce spre rezultate nefaste şi pot afecta copilul pe

termen scurt sau lung. Iată care sunt acestea:

a. Copiii au nevoie să fie iubiŃi

Mai mult decât împlinirea unor nevoi fizice, de hrană şi de îngrijire, un copil are

nevoie de mângâiere, de îmbrăŃişare, să fie aproape de voi, să i se ofere un confort emoŃional,

să se simtă dorit şi înŃeles. Cu alte cuvinte, prima şi cea mai importantă nevoie a copilului este

aceea de a primi iubire din partea părinŃilor săi.

Nu este suficient ca voi, părinŃii, să credeŃi sau să ştiŃi că vă iubiŃi copilul. Este foarte

important să-i arătaŃi copilului că este iubit, în special în primii ani de viaŃă.

Atunci când copilul nu percepe mesajul de iubire din partea părinŃilor săi sau când

acesta lipseşte, manifestările lui devin negative (atitudinea noastră indiferentă sau rece nu

convinge copilul să aibă o atitudine pozitivă) sau copilul se poate închide în el de teamă că

ceea ce face nu vă va mulŃumi îndeajuns sau să fie extrem de preocupat să vă facă pe plac.

Fără să ne dăm seama noi reacŃionăm la atitudinea lui negativă, pedepsindu-l sau rănindu-i

sentimentele, reuşind astfel să-l privăm pe copil de dragostea noastră iar manifestările lui

viitoare (ca un efect al lipsei de iubire pe care o percepe) nu vor fi, nici pe departe, aşa cum ne

dorim ci, dimpotrivă.


45

b. Copiii au nevoie să li se acorde încredere

Încrederea e esenŃială dacă vrei să îi înveŃi pe copii să îşi abordeze singuri problemele

(să ştie, deasemenea, când să ceară un sfat sau un ajutor) şi să ia propriile decizii.

PărinŃii consideră adesea că ei trebuie să hotărască în locul copiilor însă, când aceştia

vor fi mari, vor avea dificultăŃi în a lua singuri decizii sau deciziile pe care le vor lua nu vor fi

cele bune.

Pentru a căpăta încredere în ei, trebuie să îi încurajaŃi şi să îi lăsaŃi să participe la

procesul de luare a deciziilor potrivite vârstei lor.

c. Copiii au nevoie să fie liberi, să experimenteze şi să înveŃe din acestea

Copiii trebuie să experimenteze ei însuşi viaŃa iar învăŃarea nu înseamnă doar să stea

să asculte ce spun cei mari şi să privească ce fac ceilalŃi. Ei trebuie să trăiască experienŃe, să

exploreze, să îşi satisfacă curiozitatea, să creeze, să se exprime şi să se joace.

Ca să satisfaci nevoia de libertate a copilului trebuie să te asiguri că locuinŃa şi grădina

ta prezintă siguranŃă pentru jocul lui.

Ei trebuie să aibă la dispoziŃie o varietate de jucării atractive, stimulative şi sigure.

Aceasta nu înseamnă că acestea trebuie să fie costisitoare. PuteŃi încerca chiar cu unelte din

gospodărie, cu legume şi fructe, cutii şi mici recipiente, etc. explicându-i la ce se folosesc,

lăsându-l să le cunoască, să le descopere forma, să se joace cu ele şi să işi folosescă

imaginaŃia combinându-le în jocul său. Pentru toate acestea copilul trebuie să aibă timp.

LăsaŃi-l să se joace şi să exploreze mediul din jurul lui.

Foarte important este ca părinŃii să înŃeleagă faptul că un copil trebuie stimulat prin

întrebări pentru a-i stârni curiozitatea.

� Copiii au nevoie să se exprime. Ei au nevoie să li se vorbească şi, la rândul lor, să fie

ascultaŃi şi au nevoie să fie încurajaŃi să comunice.

� Copiii au nevoie să se joace.

d. Copiii au nevoie de stimulare

Copiilor mici le place să li se spună poveştile preferate, să li se cânte cântecele

favorite, de foarte multe ori, concluzie care duce la ideea că adoră repetiŃia. Acest lucru se


46

explică prin faptul că devin extrem de încrezători şi satisfăcuŃi amintindu-şi versurile

cântecului sau firul poveştii.

Dar, totodată, atunci când vine vorba de a învăŃa ceva nou, ei trebuie să fie stimulaŃi.

Lor le place să simtă că li se cere ceva, că li se dă o sarcină şi aşteaptă cu sufletul la gură să

primească laudele pentru ceea ce au făcut. Acest lucru nu mai e valabil şi la copiii mai mari

care nu vor mai fi la fel de încântaŃi să facă ce li se cere (de exemplu – să facă ordine în

camera lor, să spele vasele sau să vă ajute când faceŃi mâncare).

ÎnvăŃarea se realizează mai uşor atunci când Ńinem cont de următoarele lucruri:

� sarcina să fie destul de simplă astfel încât să o poată îndeplini singur;

� sarcina să fie destul de dificilă astfel încât să-i stimuleze talentul, cunoştinŃele,

imaginaŃia, creativitatea.

Copiii au nevoie să aibă lângă ei adulŃi puternici care să îi ajute să-şi controleze

comportamentul astfel încât să-i stimuleze suficient şi acest lucru să conducă la învăŃarea şi

acumularea unor cunoştinŃe, unui comportament corect şi adecvat.

e. Copiii au nevoie să fie învăŃaŃi

Se aşteaptă de la copii să ajungă oameni cultivaŃi şi educaŃi dar acest lucru nu se poate

realiza fără o instruire adecvată.

Pentru o invăŃare eficientă, o condiŃie obligatorie este aceea de a şti bine, voi, părinŃii,

ce vreŃi să-i învăŃaŃi pe copiii voştri. De aceea este bine să faceŃi un plan pe termen lung

pentru a stabili obiectivele şi apoi planuri pe termen scurt pentru a pune în practică ceea ce aŃi

stabilit ca obiectiv.

PărinŃii pot scrie obiectivele de învăŃare pe zile, săptămâni pentru a-şi spori eficienŃa.

Aceste obiective pot fi:

� de dezvoltare fizică – de creştere şi dezvoltare fizico-motorie;

� de dezvoltare mentală – înŃelegerea faptelor legate de propriile descoperiri în mediul

înconjurător, învăŃarea diferitelor denumiri, folosirea creativităŃii şi spontaneităŃii,

dobândirea unor deprinderi intelectuale, etc.

� de dezvoltare a unor relaŃii sociale cu copii apropiaŃi de vârstă şi de respect faŃă de

adulŃii cu care ia contact.


47

1.2. ComponenŃa comunicării interumane

O comunicare interumană are următoarele componente:

a. EmiŃătorul

Este persoana care declanşează actul comunicării, care iniŃiază si formulează mesajul.

Ea trebuie să aibă anumite atribute psihologice şi fiziologice, o anumită pregătire socială,

educaŃională şi culturală pentru a putea iniŃia procesul comunicării şi pentru a transmite

mesajul dorit.

b. Calea de transmitere

Aceasta este aleasă de către emiŃător şi poate fi o cale de transmitere a informaŃiei

verbală (lingvistică) sau non verbală (semne grafice şi plastice, gesturi, mimică, etc.)

c. Destinatarul

Este persoana care primeşte comunicarea, decodifică mesajul, îl înŃelege şi formulează

un răspuns. Ca şi pentru emiŃător, destinatarul trebuie să înŃeleagă sistemul de coduri folosit

(în comunicarea verbală, ambii parteneri trebuie să înŃeleagă limba). În cazul în care este

receptiv, el formulează replica, care de fapt este o nouă comunicare adresată emiŃătorului,

care din expeditor se transformă în destinatar. Aceste roluri interschimbabile ale celor doi

parteneri constituie caracteristica esenŃială a comunicării interumane.

Comunicarea, ca proces complex, se constituie astfel în unul din elementele definitorii

ale învăŃării în general. Între “a invăŃa” şi “a invăŃa sa comunici” există o relaŃie de

complementaritate, comunicarea fiind un element definitoriu al învăŃării sociale. În legătură

cu aceasta trebuie să reamintim că intervine şi noŃiunea gradului de înŃelegere a enunŃului de

către receptor în condiŃiile în care cei doi parteneri se află la nivele diferite de competenŃă,

având experienŃe anterioare şi cunoştinŃe foarte diferite. Pentru a se face înŃeles, emiŃătorul se

adaptează nivelului receptorului. Mama copilului dispune de motivaŃie suficientă pentru a

întreprinde acest efort.


48

1.3. Sfaturi utile ce ajută copilul să se dezvolte normal din punct de vedere fizic, mental,

social, lingvistic, etc.

a. Copiii au nevoie permanentă de stimulare

ÎnvăŃarea se realizează mai uşor atunci când se îmbină două obiective esenŃiale

1) sarcina pe care i-o încredinŃezi copilului trebuie să fie suficient de simplă, încât să o poată

îndeplini singur, fără prea mult stres;

2) în acelaşi timp, sarcina încredinŃată trebuie sa fie suficient de dificila, încât să-l determine

pe copil să-şi pună la lucru talentul, cunoştinŃele şi imaginaŃia pentru a o putea duce la bun

sfârşit.

Acest echilibru delicat, între prea simplu şi prea dificil, oferă stimulentul de care au

nevoie copiii, pentru a face din învăŃare si joacă nişte ocazii generatoare de creştere. Nu au

nevoie de recompense în plus. Nu au nevoie de motivaŃii artificiale. Ei nu au nevoie sa fie

împinşi de la spate. Dimpotrivă, ei înşişi sunt nerăbdători să se concentreze asupra

responsabilităŃii încredinŃate si să o ducă la bun sfârşit.

Stimularea copiilor este foarte importanta. Copiii se simt frustraŃi atunci când adulŃii

aşteaptă din partea lor să se comporte într-un mod care nu se potriveşte cu nivelul lor de

dezvoltare. De exemplu, plictiseala este inevitabilă atunci când copiilor mici li se cere să stea

timp îndelungat fără să se mişte şi fără să vorbească. În acelaşi timp, copiii nici nu vor ca

adulŃii să le permită să se poarte într-un mod despre care şi ei ştiu că este nepotrivit. Ei vor să

aibă lângă ei adulŃi puternici, hotărâŃi, care să-i ajute să-şi controleze comportamentul, astfel

încât ei înşişi să se simtă bine şi să nu le fie ruşine de ceea ce au făcut. PărinŃii care reuşesc

să-şi stimuleze copiii să înveŃe au, prin aceasta, la dispoziŃie o cale uşoară de a-i arăta fiecărui

copil că au aşteptări înalte, şi totuşi realizabile din partea lui, că au încredere că el va face tot

ce îi stă în putinŃă pentru a-şi îndeplini însărcinarea şi că ei înşişi sunt gata să-l ajute pe copil,

dacă are nevoie de intervenŃia lor. De asemenea, îi vor oferi posibilitatea de a progresa cât mai

repede cu putinŃă.

Pentru părinŃi nu există o încurajare mai mare decât aceea de a plănui pentru copiii lor

activităŃi de învăŃare, care să conŃină o provocare, să solicite o contribuŃie din partea lor.


49

b. Dezvoltă curiozitatea copilului

Un copil învaŃă din curiozitate şi explorare. De aceea, toŃi copiii trebuie să fie

încurajaŃi să privească, să guste, să mânuiască, să atingă, să miroase, să asculte, să pună

întrebări şi să discute despre descoperirile lor. Astfel, chiar dumneavoastră le puteŃi organiza

mediul ambiant în aşa fel încât să le încurajezi curiozitatea. Iată câteva sugestii:

1. Copilului trebuie să i se ofere libertatea de explorare fără să se teamă că va strica ceva sau

că îl vei urmări şi mustra pentru fiecare mişcare. Ca să se simtă în siguranŃă si liber să

exploreze, copiii au nevoie de limite rezonabile şi de sfaturi, în ceea ce priveşte

comportamentul. Astfel, ei vor afla ce este îngăduit şi vor putea explora în mod liber şi în

siguranŃă.

2. AdulŃii trebuie să fie suficient de atenŃi, astfel încât copiii să se poată simŃi liberi să-şi

satisfacă frageda lor curiozitate faŃă de diferite lucruri din mediul în care se joacă, dar nu

trebuie sa exageraŃi cu supravegherea excesivă, astfel încât copiii sa se simtă inhibaŃi.

3. Trebuie sa li se pună la dispoziŃie o varietate de jucării atractive, stimulative si sigure.

Acestea nu trebuie sa fie „jucării educative” costisitoare, ci obiecte pe care copiii nu au avut

ocazia sa le vadă sau sa le atingă până atunci. Articolele obişnuite din gospodarie, precum

capacele de borcane sau carligele de rufe, reprezintă, pentru copiii mici, nişte jucării deosebit

de interesante. Chiar şi fructele şi zarzavaturile, precum merele, roşiile, nucile, portocalele sau

bananele, sunt, adesea, obiecte neobişnuit de atrăgătoare pentru un copil. Obiectele care îl

încurajează pe copil să-şi folosească simŃurile sunt bune pentru stimularea curiozităŃii.

4. Pentru dezvoltarea deprinderilor de explorator, trebuie sa-i oferi copilului timp. Dacă

programezi fiecare minut din viaŃa lui, stabilindu-i toate activitaŃile, prin aceasta nu-i mai laşi

nici o şansa de a-şi satisface propria curiozitate. Explorarea cere timp. Nu lăsaŃi ca programul

vostru de educaŃie să se interpuna întotdeauna cu explorarile copilului. În loc sa-i spui: „Vino

la masa imediat”, atunci când copilul e fascinat de o activitate, spune-i: „Când termini ceea ce

faci, grabeşte-te să vii la masă.

5. Stimulează curiozitatea copilului tău prin întrebări provocatoare. Un comentariu de genul:

„Priveşte, au înflorit florile”, nu-i va stimula curiozitatea la fel de mult ca o remarcă precum:

„Vezi albina care s-a aşezat pe acea floare. Ma întreb, oare ce face acolo?” Apoi, copiii

trebuie încurajaŃi să vorbească despre descoperirile lor. Copiii au nevoie să se exprime. Copiii


50

comunica, atât prin cuvinte, cât şi prin acŃiuni. Cu cât copilul este mai mic, cu atât

comunicarea lui este mai mult nonverbala. Dar aceasta nu înseamnă că nevoia lui de a se

exprima este, cumva, mai mică. Ci aceasta înseamna ca tu, ca părinte, trebuie sa fii mai atent

la încercarile copilului tau de a comunica; trebuie să intuieşti şi să interpretezi mesajul

acŃiunilor sale.

Copiii au nevoie sa li se vorbească, au nevoie sa fie, la randul lor, ascultaŃi şi au

nevoie să fie încurajaŃi să comunice. Ei nu au nevoie de un părinte care să vorbească tot

timpul, deoarece copiii (si adulŃii, de asemenea) reŃin doar o parte din ceea ce aud. Copiii au

nevoie să se joace. Adesea, adulŃii privesc jocul copiilor ca fiind un timp pierdut. Pentru ca

jocul este privit ca distracŃie, foarte mulŃi consideră că nu poate fi prea folositor. Dar timpul

de joaca este deosebit de folositor pentru copil. Copilul învaŃă cel mai bine prin joaca. Jocul

este considerat ca fiind muncă, activitatea de bază a copilului; cu siguranŃă este laboratorul lui

de studiu. Prin joc, copilul învaŃă despre lumea din jurul său.

Cu toate că joaca poate fi folositoare şi într-un mediu care nu a fost dinainte plănuit,

şansele ca rezultatele sa fie benefice cresc considerabil, atunci când părinŃii asigură un mediu

de joacă pregătit cu grijă şi cu înŃelepciune. Un astfel de plan nu ar trebui să includă doar

modul de aranjare a camerei si a curŃii, ci şi provizia de jucării, de materiale şi de posibilităŃi

de învătare care vor oferi fiecarui copil posibilitatea de a-şi dezvolta înclinaŃiile specifice şi de

a atinge Ńintele plănuite de părinŃi.

Ideea că un copil trebuie să fie liber să experimenteze el însuşi viaŃa nu înseamnă că

nu trebuie să fie învăŃat, controlat şi disciplinat într-un mod corespunzător. Dimpotrivă, atunci

când copiii nu au învaŃat comportamentul adecvat şi stăpânirea de sine, pentru propria

siguranŃă şi pentru siguranŃa celorlalŃi oameni şi a bunurilor materiale, asupra lor trebuie să fie

aşezate restricŃii corespunzatoare. Atunci când voi, părintii, le acordaŃi copiilor voştri

libertatea de a se mişca, de a explora, de a crea, de a se exprima şi de a se juca, toate acestea

făcând parte din experienŃa lor zilnică, înseamnă că le împliniŃi doar una dintre cele mai

importante nevoi ale vieŃii lor.


51

c. Copiilor mici le place repetiŃia.

Pe ei nu îi deranjează să li se spună poveştile preferate şi să li se cânte cântecele

favorite, chiar şi de sute de ori. Dar, în acelaşi timp, atunci cand este vorba sa înveŃe şi să

manifeste un comportament adecvat, copiii au nevoie de o stimulare. Lor nu le place sa fie

trataŃi ca nişte bebeluşi. Nu le place nici să fie trataŃi ca nişte adulŃi şi să se aştepte de la ei

anumite lucruri, ca şi când ar fi mult mai mari decât sunt în realitate

d. Greşelile părinŃilor in educaŃia copiilor

Există anumite gesturi şi atitudini care sunt greşite şi care pun la îndoială iubirea

necondiŃionată a părinŃilor faŃă de copil. Acestea sunt:

� să-Ńi exprimi aprobarea doar atunci când copilul este bun. Făcând astfel, înseamnă că-

Ńi iubeşti copilul condiŃionat.

� să-Ńi ameninŃi copilul în încercarea de a-l corecta.

� să exprimi o atitudine critică.

� să Ńipi sau să strigi la copil.

� să-Ńi exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamăgirea sau neplăcerea.

� să te superi şi să nu-i mai vorbeşti .

� să fii prea ocupat ca să-i acorzi atenŃie.

� să rosteşti numele copilului pe un ton jignitor.

Este uşor să greşeşti câteodată şi orice părinte este vinovat de a fi făcut, ocazional,

măcar una dintre aceste erori. Dar nu te lăsa copleşit de vinovăŃie. Fii dispus să spui simplu:

„îmi pare rau”, apoi poŃi începe să îndrepŃi lucrurile.

e. Copiii au nevoie să li se acorde atenŃie, să simtă că sunt iubiŃi

Adesea adulŃii au tendinta de a aşeza propriile priorităŃi mai presus de cele ale copiilor

lor. Atunci când copiii suferă din cauză că nu li se acordă atenŃie în mod personal poate fi

interpretată de ei drept respingere. Procedează în aşa fel, încât fiecare copil să ştie că te bucuri

să fii împreună cu el. Îi poŃi comunica acest mesaj mângâindu-l, îmbrăŃisându-l sau trăgându-l

lângă tine atunci când este momentul. Împlinirea nevoilor fizice şi emoŃionale ale copilului, în

timpul pe care îl petreceŃi împreună, este metoda care spune cel mai clar şi mai convingator:

„te iubesc”.


52

f. Copiii au nevoie să li se acorde încredere.

Primul an din viaŃa copilului tău este critic pentru el, în ceea ce priveşte dezvoltarea

încrederii (sau a credinŃei) în părintii lui şi/sau în persoanele care îl îngrijesc. Dacă atenŃia pe

care o primeşte este iubitoare şi consecventă şi dacă nevoile sale fizice sunt împlinite, atunci

încrederea vine de la sine. Însă, pe masura ce creşte, copilul nu va mai avea nevoie doar să

poată avea încredere în mediul în care traieşte, ci şi ca lui însuşi să i se acorde o încredere din

ce în ce mai mare.

În primul rand, încrederea este esenŃiala, dacă vrei să-l înveti pe copil să îşi abordeze

singur problemele (căutând ajutor şi sfat când este nevoie) şi să ia propriile decizii. De multe

ori, părinŃii consideră că ei sunt cei care trebuie să hotărască întotdeauna pentru copiii mici

(pentru că sunt adulŃi şi ştiu ce este cel mai bine de facut!!!). Însă, atunci când copiii vor

creşte, aceiaşi părinti se vor mira de ce copii lor au dificultăŃi în a lua singuri decizii sau

sfârşesc prin a lua decizii care nu sunt suficient de chibzuite. Singurul mod prin care cineva

învaŃă să ia decizii bune este experienŃa participării la acest proces. Copilul tău va dobândi

această experienŃă, dacă îi arăŃi că ai încredere în el şi îl susŃii.

Al doilea motiv pentru care un copil are nevoie să i se acorde încredere este acela că,

astfel, el învată să-şi asume responsabilităŃi. Educatorii îi pot „învăŃa” pe copii multe lucruri,

dar, până când nu le oferă şansa de a-şi folosi cunoştinŃele, învăŃătorul nu poate să-şi dea

seama cât de eficientă i-a fost metoda. Dacă tu, ca părinte, iei permanent decizii pentru copilul

tău, îi spui ce să facă, îl însoŃeşti pretutindeni, ca să fii sigur că acŃionează aşa cum i-ai spus, şi

îl critici pentru cele mai mici greşeli sau abateri de la modul în care i-ai spus să îndeplinească

ceva anume, atunci copilul tău nu va avea niciodată posibilitatea de a-şi demonstra priceperea

şi cunoştinŃele. S-ar putea ca, în felul acesta, să dezvolŃi în el un sentiment de nesiguranŃă, în

legătură cu capacitatea lui de a purta responsabilităŃi.

În ceea ce priveşte dezvoltarea limbajul se pot aplica aceleaşi principii. Încrederea pe

care o capătă copilul în forŃele proprii prin încurajările noastre îl vor determina să aibă curaj

de a încerca mai mult şi, astfel, de a exersa noi cuvinte astfel încât fiecare zi va aduce un plus

în vorbirea sa.


53

g. Sfaturi ce ajută copilul să acumuleze limbaj fără dificultate.

♦ V-aŃi obişnuit să faceŃi totul? Vi se pare că această atitudine este cea mai benefică

pentru copil? VeŃi fi surprinşi să aflaŃi că răspunsul este negativ. Poate, în primul an

de viaŃă, este nevoie să vă preocupaŃi de toate nevoile copilului. Dar, în următoarele

perioade, de ce să nu implicaŃi copilul în mici activităŃi zilnice? ÎncepeŃi, încet, încet să

îl lăsaŃi să se descurce singur, să mănânce, să îşi ia singur jucăriile, să stea pe lângă

dumneavoastră în timp ce vă ocupaŃi de gospodărie arătându-i ce faceŃi, să se spele

singur, etc. Nu mai săriŃi la primul sunet pe care îl scoate copilul. Dacă reacŃionaŃi în

acest fel, ce nevoie mai are copilul să înveŃe limbajul, să înveŃe să vorbească? El

obŃine astfel totul fără să depună nici un efort. Sfatul specialiştilor este să mergeŃi la

copil şi să îl întrebaŃi ce doreşte (chiar dacă dumneavoastră aŃi anticipat deja nevoia lui

din limbajul corporal). IniŃial nu va şti să vă răspundă dar, aşa va învăŃa că trebuie să

comunice prin cuvinte, ca să poată obŃine ceea ce îşi doreşte.

♦ Trebuie să-i dăm posibilitate copilului nostru de a lua iniŃiativa în a iniŃia un dialog.

ForŃaŃi-l să îşi exprime dorinŃele într-un mod propriu şi eventual învăŃaŃi-l cum să o

facă.

♦ Trebuie să aşteptăm copilul să se exprime. DaŃi-i timp, aşteptaŃi şi ascultaŃi ce încearcă

să spună. În vârtejul de probleme în care sunteŃi prinşi, aveŃi obiceiul de a vorbi în

locul lui, de a umple golul ce se formează atunci când încercaŃi să comunicaŃi.

AşteptaŃi să vedeŃi ce metodă de comunicare găseşte el şi încurajaŃi orice reuşită oricât

de mică este ea. ÎncurajaŃi-l şi recompensaŃi-l cu laude şi cu aprobarea dumneavoatră.

♦ Pentru a vorbi copilul trebuie să aibă ocazia să comunice. CreaŃi această conjunctură.

♦ În activităŃile zilnice daŃi copilului posibilitatea de a participa, răsplătiŃi-i curiozitatea

lăsându-l să stea lângă dumneavoastră, lasându-l să vă ajute, chiar dacă asta presupune

să pierdeŃi ceva mai mult timp să finalizaŃi ce v-aŃi propus.

♦ Comunicarea, limbajul se dezvoltă progresiv şi fiecare copil are ritmul său, astfel încât

răbdarea cu care trebuie să abordaŃi această problemă e esenŃială.

♦ Îi arătăm copilului nostru că ne interesează ceea ce spune, plasându-ne la nivelul lui

astfel încât să ne poată privi în ochi, să ne poată vedea mişcările gurii şi a buzelor,

felul în care pronunŃăm cuvintele şi ce privim în acel moment. Îi putem arăta astfel

atitudinea pozitivă pe care o avem chiar dacă încercările lui de a comunica sunt


54

stângace şi neinteligibile şi, mai ales, cât de mult ne bucurăm de orice mică reuşită a

lui. Acesta e un mod de a-i insufla încredere în forŃele proprii şi, veŃi vedea, că

următoarele lui încercări vor fi mult mai reuşite. Un copil se bucură enorm şi îşi

doreşte să îşi vadă părinŃii fericiŃi de „isprava sa”.

♦ Chiar dacă primele încercări de a comunica sunt greoaie, „traduceŃi” prin vorbe, prin

comentarii ceea ce încearcă el să spună. Va fi foarte încântat de reuşita lui şi va căpata

curaj de a mai exersa limbajul şi în următoarele momente. În schimb, dacă vă vede

nemulŃumiŃi de „prestaŃia lui” s-ar putea să se inhibe şi să ezite să mai comunice.

♦ ÎnvăŃaŃi-l să repete după dumneavoastră cuvintele. Prin exerciŃiu va ajunge să

vorbească din ce în ce mai bine.

♦ VorbiŃi rar, pronunŃaŃi fiecare cuvânt cât mai clar, silabisind, astfel încât copilul să

înŃeleagă sunetele şi să le poată reproduce.

♦ ÎncercaŃi să rămâneŃi calmi chiar dacă el pare că nu vă aude, dacă face crize pentru că

nu vrea să participe la conversaŃia pe care încercaŃi să o iniŃiaŃi şi dacă nu vrea să

participe la dialog, e mai bine să renunŃaŃi şi să încercaŃi în alt moment când va fi mai

cooperant. Enervarea lui şi a dumneavoastră nu pot constitui un mediu propice

învătării.

♦ ÎncercaŃi să vă faceŃi timp să ieşiŃi în parc, să faceŃi împreună diverse activităŃi (să vă

jucaŃi cu jocuri, să decupaŃi, să desenaŃi, să citiŃi poveşti, etc), să spuneŃi poezii, să

cântaŃi, să mergeŃi la teatru de păpuşi, etc.


55

2. CUM SĂ REALIZĂM UN PLAN

SunteŃi într-un moment în care vă faceŃi griji pentru că aŃi observat că limbajul

acumulat de copilului dumneavoastră nu e la un nivel corespunzător vârstei lui, că el spune

doar câteva cuvinte pe când alŃi copii de aceeaşi vârstă vorbesc fluent şi corect, că deşi a

început să vorbească, la un moment dat nu a mai vrut să deschidă gura, că nu poate pronunŃa

anumite sunete sau cuvinte mai lungi, că preferă să vă arate ce îşi doreşte în loc să vă

comunice asta în cuvinte, că e prea timid şi închis în el şi are o reŃinere să rostească ceva de

teamă să nu greşească? AŃi fost la doctor şi nu este o problemă de auz sau una psihică? Sau,

dacă este o problemă, poate fi rezolvată cu ajutorul logopedului după ce copilul împlineşte 4

sau 5 ani?

Toate acestea şi poate multe altele vă frământă şi, primul gând al unui părinte

responsabil este acela de a merge la doctor şi de a rezolva problema. Este o atitudine foarte

bună, numai că, în cazul în care există o problemă, aceasta se poate rezolva pe durata a mai

multor ani. Fiecare părinte şi-ar dori ce a mai bun pentru copilul său şi e dificil să stai cu

mâinile în sân 2-3 ani, să aştepŃi să vezi dacă medicii vor reuşi să îl facă să vorbească.

Ce e de făcut atunci? Sfatul meu e să încercaŃi şi dumneavoastră acasă să îl învăŃaŃi să

comunice, să înveŃe limbajul şi să faceŃi progrese mult mai rapide. GândiŃi-vă că, la logoped,

veŃi merge 2-3 ore pe săptămână, pe când dumneavoastră sunteŃi zi de zi alături de copil.

EficienŃa pe care o puteŃi avea dumneavoastră e de neegalat de nici un medic care are un

program fix şi se poate ocupa de copilul dumneavoastră foarte puŃin. InstruiŃi-vă singuri,

învăŃaŃi care vă sunt punctele slabe şi acŃionaŃi, ajutându-vă copilul. Interes mai mare în ceea

ce îl priveşte pe copil, decât aveŃi dumneavostră, nu va avea nimeni pe lumea asta.

Dacă sunteŃi speriaŃi de faptul că nu vorbeşte copilul, faceŃi toate controalele medicale

pentru a vă asigura că nu e o problemă fizică sau psihică şi, acceptând şi urmând îndrumările

medicilor puteŃi face „lecŃii” cu copilul acasă. Cuvântul „lecŃii” e prea dur pentru un copil de

2-3-4 ani dar, când totul se transformă în joacă, când tot ceea ce facem împreună cu copilul e

sub semnul iubirii, încrederii pe care i-o acordăm şi nevoii de stimulare pe care reuşim să i-o

impregnăm, totul se poate rezolva fără eforturi extraordinare.

Vă prezint, în continuare, drumul pe care îl parcurge orice copil în dezvoltarea

limbajului sau şi, acesta, este valabil chiar şi la cei cu deficienŃe.


56

Iată, care sunt, punctual, aceste obiective:

� Să arate obiectele denumite şi apoi imaginile acestora;

� Să asocieze obiectul cu imaginea lui;

� Să găsească un obiect denumit dar ascuns uşor;

� Să sorteze obiecte de acelaşi fel;

� Să imite o acŃiune la cerere;

� Să folosească “da” sau “nu” în vorbirea spontană;

� Să identifice în imagini o acŃiune şi ulterior să o denumească;

� Să arate elementele de schemă corporală proprii şi ale altor persoane;

� Să identifice şi să denumească membrii familiei, jucării, animale, alimente, îmbrăcăminte,

obiecte din casă reale şi în imagini;

� Să identifice genul mascului şi feminin (fată – băiat);

� Să utilizeze cuvinte şi formule de politeŃe: “la revedere”, “mulŃumesc”, “poftim”, etc;

� Să asocieze un substantiv cu un adjectiv;

� Să folosească un substantiv şi un verb;

� Să identifice obiecte, fiinŃe, acŃiuni după descriere;

� Să enumere elementele unei categorii;

� Să descrie obiecte şi imagini;

� Să definească o noŃiune (să răspundă la întrebări de genul: “Ce este o maşină?”);

� Să răspundă la întrebări: “Cine?”, “Ce face?”, “Unde?”;

� Să sorteze după cantitate, mărime, formă, culoare;

� Să identifice obiectele după utilitate;

� Să utilizeze comparaŃii;

� Să folosească trecutul verbelor;

� Să povestească lucruri care i s-au întâmplat;

� Să relateze două evenimente în ordinea întâmplării lor.

Urmărind aceste obiective, puteŃi să vă daŃi seama unde anume se situează copilul

dumneavoastră, în evoluŃia limbajului său.


57

Dacă aŃi ajuns în acest punct, ce trebuie să faceŃi? LimpeziŃi-vă gândurile, faceŃi un

plan şi treceŃi la acŃiune pentru că orice întârziere poate însemna un efort mult mai mare, atât

din partea dumneavoastră cât şi din partea copilului. Cu cât începeŃi mai repede, cu cât

încercaŃi să rezolvaŃi această problemă care vă roade, cu cât copilul va vorbi mai repede, cu

atât va fi mult mai uşor şi toată lumea va fi mulŃumită şi va scăpa de un stres greu de suportat.

Trebuie să fim conştienŃi că un copil trebuie să vorbească foarte bine până ce intră la şcoală,

pentru a putea învăŃa să scrie şi să citească şi trebuie să ştim că acest proces al acumularii

vorbirii nu se rezolvă peste noapte. Copilul învaŃă progresiv, acumulând în fiecare zi

informaŃii preŃioase şi, de obicei, toŃi copiii trec prin nişte etape în procesul vorbirii cum ar fi:

comunicare nonverbală, silabisire, cuvinte simple, combinare a două cuvinte, mici propoziŃii

şi combinare a trei sau ,mai multe cuvinte, şi abia la urmă o vorbire avansată, apropiată de cea

a unui adult.

Vom învăŃa impreună cum să facem un plan şi ce anume ne propunem.

Iată paşii pe care trebuie să îi urmăm:

Pasul 1: StabiliŃi ce anume doriŃi să realizaŃi.

Ex: dorim să trecem de la o vorbire nonverbală bazată în principal pe limbajul corporal şi

rareori pe silabe şi cuvinte mono si bisilabice, la o vorbire formată în pricipal din cuvinte.

Sau: dorim trecerea de la o vorbire bazată pe cuvinte singulare, la combinarea a două cuvinte

şi la folosirea în mici propoziŃii a verbelor cele mai uzuale.

FaceŃi un plan de bătaie pe termen lung, făcând o listă cu vocabularul minim pe care

trebuie să îl ştie copilul.

Vă prezint în continuare un exemplu de tabel cu cuvintele pe care trebuie să le înveŃe

un copil. Dacă vi se pare că acestea nu sunt sufuciente, adăugaŃi noŃiuni noi sau puteŃi să

creaŃi altă listă organizată cum vă convine.


58

Lista cuvintelor uzuale pe care trebuie să le ştie şi să le folosească un copil

Categorii cuvinte/cuvinte Nr.

cuvinte

în tabel

Nr.

cuvinte

folosite

I. Familia, persoane importante, nume Mama, tata, frate, soră, bunica (mamaia, mama-mare), bunicu (tataia,

tata-mare), numele persoanelor importante, numele prietenilor de joacă,

numele animalelor, fată, băiat, soră, copil, bebe

II Alimente: mâncăruri II.1. Fructe

Măr, pară, banană, strugure, cireaşă, căpşună, portocală (mandarină),

lămâie, grapefruit, piersică, pepene, prună, kiwi, nucă, fructe, etc.

II.2. Legume Cartof, morcov, ceapă, ardei (gogoşari), ridiche, roşie, castravete, salată,

mărar, pătrunjel, porumb, varză, fasole, mazăre, vinete, conopidă

(broccoli), ciupercă, măslină, usturoi, legume, etc.

II.3. Lactate Lapte, brânză (caşcaval, telemea, parmezan, brânză topită, …), smântână,

iaurt, etc.

II.4. Alte produse Carne, cârnaŃi, salam, pate, ou, peşte, etc.

II.5. Feluri de mâncare Supă (ciorbă), tocană, pure, orez, paste, friptură (grătar), cartofi prăjiŃi,

mămăligă, pârjoale, şniŃel (carne pane), pate, etc.

II.6. Dulciuri Bomboană, ciocolată, prăjitură, plăcintă, biscuite, îngheŃată, cozonac,

tort, napolitană, etc.

II.7. Lichide (de băut) Apă, suc, cafea, coca-cola, etc.

II. 8. Alte Făină, sare, zahăr, pufuleŃi (pufarini), pâine, covrig, ulei, etc.

III. PărŃile corpului Cap, ochi, nas, gură, limbă, dinte, faŃă, frunte, barbă, sprânceană, păr,

ureche, gât, mână, picior, burtă, deget, unghie, spate, fund, o denumire


59

pentru organe genitale.

IV. Culori Alb, negru, roşu, albastru, galben, verde, portocaliu, roz, gri, maro, etc

V. Numere zero, unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, noua, zece, număr.

VI. Animale, păsări, insecte Câine, pisică, pasăre, găină, cocoş, pui, raŃă, vacă, porc, cal, iepure, urs,

lup, elefant, şoarece, oaie, fluture, gâză, furnică, muscă, tânŃar, melc,

porumbel, căprioară, broască, buburuză, maimuŃă, albină,etc.

VII. Haine Bluză, pantalon, şosete, haină, căciulă, fular, mănuşi, pijama, ciorapi,

fustă, rochie, şapcă, tricou, geacă, cămaşă, curea, nasturi, etc.

VIII. Jucării, jocuri Jucărie, maşină, păpuşă, joc, LEGO, cuburi, puzzle, tobă, bicicletă, cutie,

carte, tractor, camion, culori, pix, desen, acuarele, lipici, avion, autobus,

foaie, elicopter, maşina poliŃiei, ambulanŃa, minge, balon, parc, topogan,

leagăn, poezie, poveste, chitară, joc, plastilină, săculeŃ, locomotivă, tren,

stea, motocicletă, camion, etc.

IX. Plante şi arbori Copac, floare, iarbă, frunză, brad, păpădie, creangă, etc.

X. Lumea exterioară Soare, lună, ploaie, zăpadă, cer, nori, casă, bloc, acoperiş, balcon, parc,

bancă, bordură, gard, pod, scară, poartă, nisip, pământ, om de zăpadă,etc.

XI. Obiecte uzuale Pat, pernă, cerşaf, pătură (plapumă), cameră, uşă, geam, televizor, radio

(mp3, combină), fotoliu, scaun, masă, perete, baie, wc, chiuvetă, perie

(pieptăn), bec, cadă (duş), săpun, şampon, prosop, aragaz, frigider,

lingură, furculiŃă, linguriŃă, cuŃit, serveŃel, farfurie, calculator, telefon,

cheie, calorifer, ochelari, ceas, lumânare, geantă, aŃă, ac, tablou, mărgele,

mătură, beŃişor, mobilă, borcan, mouse, cană, pahar, dop, capac, pai,

chibrit, gunoi (coş), dulap, cremă, fier de călcat, foarfece, etc.

XII. ÎnstituŃii (firme), meserii Spital, poliŃia, poşta, magazin, frizerie (coafor), grădiniŃă, doctor, poliŃist,


60

poştaş, vânzător, frizer (coafeză), educatoare, şef, etc.

XIII. Cuvinte (expresii) de salut Pa, salut, la revedere, bună dimineaŃa, bună ziua, bună seara, pardon, mă

scuzaŃi, bine, rău, somn uşor, noapte bună

XIV.Calificative Frumos, urât, cald, rece, frig, curat, murdar, spart, stricat, rupt, bun, rău,

aprins, stins, inchis, deschis, mare, mic, ud, uscat, înăuntru, afară, încet,

repede, mult, puŃin, tânăr, bătrân, subŃire, gros, lung, scurt, nou, vechi,etc.

XV. Cuvinte, expresii Nu, da, gata, am terminat, destul, trist, multumesc, supărat, trist, fericit,

bucuros, cu păcere!, ajutor!, hai!, mă doare, al meu, al tău, mai mult, mai

puŃin, etc.

XVI. Cuvinte care indică locul şi timpul Aici, acolo, sus, jos, în, afară, sub, pe, acum, atunci, ieri, azi, mâine

XVII. Verbe a aduce, a ajuta, a alerga, a ascunde, a auzi, a avea, a bate, a bea, a cădea,

a călări, a cânta, a căra, a cere, a citi, a crede, a creşte, a cumpăra, a da, a

dansa, a deschide, a desena, a dormi, a (se) duce, a face, a fi, a folosi, a

fugi, a gasi, a împinge, a încălzi, a încerca, a închide, a întreba, a (se)

juca, a lăsa, a lua, a lovi, a mângâia, a merge, a mirosi, a mânca, a

mulŃumi, a muşca, a ninge, a număra, a opri, a plânge, a plăti, a ploua, a

prinde, a privi, a pune, a putea, a răci, a râde, a (se) răni, a reuşi, a ridica,

a ruga, a sări, a săruta (a pupa), a scrie, a scutura, a spăla, a spune, a

şterge, a şti, a strânge, a strica, a sulfa, a suna, a tăia, a rupe, a lipi, a

termina, a Ńine, a Ńipa, a trage, a trebui, a (se) uita, a urla, a vedea, a veni,

a vrea, a zbura, a zgâria, a zice, etc.

XVIII. Întrebări Ce?, De ce?, Cine?, Pe cine?, De cine?, Cui?, Care?, Unde?, Pe unde?,

Cum?, CâŃi? (Câte?), Tu eşti…? (El/ea este..?, Eu sunt..?), Îmi dai..?, etc.

XIX. Diverse Rană (buba), pipi, caca, Moş Crăciun, Moş Neculai, lumină, Doamne

(Dumnezeu), prinŃ (prinŃesă), vrăjitoare, Alba ca zăpada, pitici,

Cenuşăreasa, ScufiŃa roşie, cadou, muzică, etc.


61

Apoi împărŃiŃi problema în fragmente realizabile. De exemplu: ne propunem ca

micuŃul nostru:

1) să treacă de la o vorbire nonverbală la pronunŃarea cuvintelor mono şi bisilabice

2) să treacă de la pronunŃarea cuvintelor mono şi bisilabice la cuvinte cu mai mult de

două silabe şi care au în componenŃa lor sunete mai dificil de pronunŃat

3) să treacă apoi la combinarea a două cuvinte (ex: subiect+adjectiv (mingea mare),

subiect+adverb (tata acolo), subiect+predicat (masina merge))

4) să treacă, în final, de la folosirea propoziŃiilor simple la propoziŃii formate din 3,4

cuvinte – deci la o vorbire apropiată de cea a adulŃilor.

Pasul 2: AdunaŃi cât mai multe informaŃii legate de această problemă

CăutaŃi orice informaŃie care vă poate ajuta să găsiŃi răspunsuri la problema pe care o

aveŃi. CărŃile, internetul sau discuŃiile cu cei care au studiat problemă vă pot fi de mare ajutor.

Această lucrare vă poate ajuta în acest efort pe care v-aŃi propus să îl faceŃi, acela de a

vă ajuta copilul să acumuleze limbaj. Ea conŃine toate informaŃiile de care aveŃi nevoie, vă

serveşte la a vă planifica activităŃile pe care le puteŃi face împreună cu copilul şi are un număr

suficient de lecŃii pe care să le luaŃi de exemplu şi care să vă ghideze, astfel încât vorbirea

copilului dumneavoastră să nu mai fie un motiv de îngrijorare.

Pasul 3: RecapitulaŃi toate informaŃiile strânse şi faceŃi un plan de bătaie

Acest plan trebuie să fie structurat pe luni, saptămâni, zile. Trebuie să conŃină scopul

dorit, informaŃiile de care avem nevoie, modalităŃile de a-l pune în practică. Trebuie să

conŃină de asemenea cauzele care au perpetuat această problemă, să încercaŃi să le eliminaŃi şi

să schimbaŃi atitudinea celor din jurul copilului.

Iată un exemplu de tabel în care să vă notaŃi ce v-aŃi propus să faceŃi, să vă notaŃi

modul în care copilul a evoluat precum şi observaŃiile care se impun.


62

Trecerea de la o vorbire nonverbală la pronunŃarea cuvintelor mono şi bisilabice

Nr. Crt.

Perioada Denumire activitate Evaluare Obs.

LecŃia 1-Jocul “Ascunsa” Satisfăcator De reluat în săptămâna 2

1 Săptamâna 1 01.05…-08.05…

LecŃia 2…. Bun LecŃia 3…. …. 2 Săptamâna 2

LecŃia 4…. LecŃia 5…. 3 Săptamâna 3 LecŃia 6…. LecŃia 7…. LecŃia 8….

4 Săptamâna 4

LecŃia 9…. 5 Săptamâna 5 LecŃia 10….

LecŃia 11…. 6 Săptamâna 6 LecŃia 12….

Pasul 4: ÎnarmaŃi-vă cu curaj şi răbdare şi puneŃi în aplicare ceea ce v-aŃi propus

Pasul 5: FaceŃi o evaluare a rezultatelor obŃinute după o perioadă de timp (pe care o

consideraŃi dumneavoastră) şi stabiliŃi dacă există progrese.

Dacă observaŃi aceste progrese, treceŃi la a-l învăŃa pe copil cunoştinŃe noi, dacă nu,

mai reluaŃi şi accentuaŃi ceea ce a-Ńi învăŃat până acum, până ce sunteŃi suficient de mulŃumiŃi

de progresul făcut.

În capitolele următoare vă prezint modele de lecŃii ce vă pot arăta cum să abordaŃi

diferite probleme şi cum anume puteŃi să îl faceŃi pe copil să reacŃioneze pozitiv şi să înveŃe a

comunica eficient şi corect.

Pe baza acestor lecŃii vă puteŃi face un plan în funcŃie de ce doriŃi să îl învăŃaŃi pe

micuŃul dumneavoastră şi veŃi vedea că rezultatele nu vor întârzia să apară.


63

CAPITOLUL 5

SĂ DESCOPERIM LUMEA DIN JURUL NOSTRU

În acest capitol ne propunem:

1. Să dezvoltăm la copilul nostru o comunicare nonverbală:

� să treacă de la cuvinte auzite, la cuvinte înŃelese,

� de la o mişcare făcută la întâmplare, la un gest recunoscut,

� să arate cu degetul ceea ce îl interesează sau îşi doreşte,

� să ne atragă atenŃia prin indicarea unor obiecte pe care le doreşte,

� să ne privească în ochi atunci când comunică,

� să aibă răbdare să asculte,

� să înveŃe că o comunicare presupune că fiecare îşi aşteaptă rândul, ascultând ce spune

celălalt interlocutor.

2. învăŃăm cuvinte mono şi bisilabice

� să treacă de la folosirea gesturilor, la folosirea cuvintelor pentru a comunica

� să treacă de la sunete simple, la sunete complexe, la cuvinte

În această etapă de dezvoltare a limbajului, copilul nu prea ştie cum să comunice, are

nevoie să fie îndrumat, să fie încurajat să o facă şi să i se insufle încredere în forŃele proprii iar

părinŃii şi cei care se îngrijesc de copil ar trebui să ştie cum se face acest lucru.

Iată câteva sfaturi foarte importante pe care trebuie să le urmaŃi în această etapă care

vor conduce la rezultate mult mai bune şi mai rapide:

� StaŃi faŃă în faŃă atunci când vorbiŃi copilului pentru a vă vedea faŃa, felul cum rostiŃi

cuvintele, mimica pe care o afişaŃi atunci când exprimaŃi ceea ce doriŃi şi direcŃia

privirii pentru a face legătura între ceea ce spuneŃi şi obiectul indicat.

� RostiŃi cuvintele rar pentru a înŃelege toate silabele emise de dumneavoastră.

� Dacă el încearcă să rostească ceva traduceŃi în locul lui, arătându-i astfel că sunteŃi

interesaŃi de eforturile lui şi înŃelegeŃi ceea ce spune, acest lucru dându-i copilului

curajul de a mai încerca.


64

� În această fază folosiŃi o vorbire mai simplă. Frazele lungi şi care conŃin cuvinte mult

prea pretenŃioase şi sofisticate ca structură a sunetelor, vor fi greu de reprodus de către

copil.

� Cuvintele pe care i le rostiŃi ar trebuie să fie din aria lui de cuprindere. Astfel, dacă îi

veŃi povesti de antilopa gnu africană, cu siguranŃă nu va şti să o identifice şi îi va fi

greu să exprime ceva despre ea, în schimb dacă îi veŃi vorbi de câinele vecinului pe

care îl poate mângâia sau „care face ham-ham” sau despre firimiturile de pâine pe care

le va da porumbeilor din parc, cu siguranŃă vor fi experienŃe pe care nu le va uita, va

dori să le repete şi va încerca să vorbească despre ele. Când vorbiŃi cu copilul trebuie

să vă referiŃi la mediul lui apropiat pe care îl poate vedea, explora, simŃi.

� RepetaŃi mereu cuvinte scurte mai întâi, apoi mai lungi pe care să le poată repeta.

� Să îi puneŃi copilului întrebări care să îl stimuleze, de felul: Cum...? (ex.Cum face

câinele?), Unde...? (ex. Unde este păpuşa?), Cine...? (ex. Cine bate la uşă?), Ce...? (ex.

Ce mănâncă iepuraşul?), Vrei să...., sau vrei să...? (ex. Vrei să mănânci banană, sau

vrei să mănânci un măr?), etc.

� Să ne amuzăm împreună, strâmbându-ne şi scoŃând sunete caraghioase (ex. Facem ca

animalele). Aceste strâmbături îl vor amuza foarte tare pe copil şi va fi dornic să le

reproducă, având ca efect întărirea muşchilor faciali.

� ProfitaŃi de atracŃia lor faŃă de animale, imitaŃi sunetele scoase de ele şi dezvoltaŃi

diverse subiecte legate de acestea

� AmuzaŃi-vă, schimbând nivelul vocii atunci când spune-Ńi o poveste (şoptiŃi, exageraŃi

articularea, vorbiŃi tare, strigaŃi sau vorbiŃi cu voce joasă).

� Pentru a vorbi, copilul are nevoie de stimulare. Dacă noi facem totul, anticipăm toate

dorinŃele lui înainte ca acesta să le ceară, îi îndeplinim orice nevoie fie că vrea sau nu,

ce nevoie va mai avea copilul să vorbească? Nu mai săriŃi să faceŃi totul înainte, lasaŃi-

l să vă arate ce îşi doreşte, puneŃi-i întrebări legate de aceste lucruri (ce vrea să

mănânce, ce haine vrea să îmbrace, dacă vrea să iasă afară, etc.)

� ObservaŃi ce sentimente şi nevoi are copilul, ce îi reŃine atenŃia, expresia chipului şi

limbajul trupului. Aceste lucruri sunt foarte importante deoarece putem înŃelege clar

ce vrea copilul să ne spună şi putem construi un plan pentru a-l ajuta să vorbească

pornind de la lucruri care îi atrag atenŃia. Astfel facem ca învăŃarea limbajului să fie o


65

activitate plăcută, să pară o joacă, nu va fi nevoie să îi impunem lucruri care nu îi sunt

dragi şi, în acest mod, copilul va coopera cu noi şi va face progrese substanŃiale.

� DaŃi-i copilului timp să vă răspundă, să vorbească. PuneŃi întrebarea şi aşteptaŃi. În

primă fază îi va fi greu să se exprime, nu va şti cum să o facă şi are nevoie de timp să

înveŃe. Nu îl grăbiŃi, fiecare copil are ritmul său propriu de evoluŃie. Nu fiŃi

nerăbdători, lasaŃi-l să încerce să se exprime. Nu încercaŃi să umpleŃi golul care se

formează atunci când el nu vă răspunde. Vă voi da un exemplu. De câte ori nu aŃi fost

martori la următoarea conversaŃie. „ Ce vrei să mănănci?... Cereale, lapte sau iaurt?...

Hai! Spune!... Ce Ńi-ar place mai mult? Nu-i aşa că vrei lapte? Hai să mâncăm lapte.”

Acest tip de dialog în care dumneavoastră întrebaŃi şi tot dumneavoastră răspundeŃi, în

care puneŃi întrebari care îl bombardează, cu siguramŃă nu îl vor detemina să

vorbească.

� Nu îl întrerupeŃi dacă încearcă să spună ceva, fiŃi înteresaŃi şi lăudaŃi ceea ce reuşeşte

să facă sau să spună.

În acest capitol mi-am propus să vă prezint o multitudine de lecŃii pe care le veŃi pune

în practică acasă împreună cu copilul.

Aceste lecŃii au o ordine cronologică care să facă trecerea uşoară spre o vorbire

normală şi care au rolul de a stimula copilul fără a-l încorseta, dându-i senzaŃia că totul e o

joacă: o joacă care îl ajută să evolueze, să gândească şi să se integreze în societate.

Nu încercaŃi să îl învăŃaŃi ceva făcând lecŃii „ca la şcoală”. Copilul mic nu e obişnuit şi

nu are răbdare să stea atent o perioadă mai lungă, astfel încât efortul nostru ar fi un consum

inutil de timp şi nervi.

Trebuie să înŃelegem că, atunci când ne propunem să învăŃăm ceva un copil mic, acest

lucru este foarte uşor de realizat şi cu rezultate foarte bune şi rapide dacă faceŃi în aşa fel încât

totul să pară o joacă. Trebuie să creaŃi un mediu interesant de joacă, care să îl incite, să nu îl

streseze şi să nu îl obosească.

Dacă într-o zi vă propuneŃi să faceŃi o activitate şi copilul pare să nu fie interesat,

folosiŃi-vă imaginaŃia pentru a schimba regulile jocului (ex. Dacă v-aŃi propus să îl învăŃaŃi

nişte cuvinte noi şi aŃi făcut rost de nişte cartonaşe cu imagini şi el nu e doritor să repete

cuvintele pe care le pronunŃaŃi, atunci încercaŃi să faceŃi un mic castel din ele sau sa le aşezaŃi


66

în forme geometrice, dezvoltând limbaj în felul acesta) sau, pur şi simplu abandonaŃi jocul în

acel moment şi îl veŃi relua în altă zi.

Un alt lucru foarte important care trebuie subliniat este acela că, jocurile pe care le

creaŃi, trebuie să fie inofensive, să nu existe riscul de a se lovi, de a cădea sau de a se întâmpla

evenimente care să ducă la rănirea copilului. De asemenea trebuie să vă asiguraŃi că jucăriile

nu conŃin părŃi mici ce se pot desprinde, pe care copilul le poate băga în gură şi pe care le

poate înghiŃi. Subliniez încă o dată: trebuie avută o mare atenŃie din partea

dumneavoastră pentru ca jocurile şi jucăriile cu care intră în contact copilul să fie

inofensive şi să nu prezinte nici un risc.

Pentru că viaŃa e un iureş ce ne Ńine antrenaŃi în acest vârtej, uităm că un copil are

nevoie de timp pentru a cunoaşte lumea ce îl înconjoară, a învăŃa să se integreze în societate şi

a fi totodată un individ cu propia personalitate. DaŃi timp copilului atunci când invaŃă să

vorbească pentru că e un proces destul de amplu şi care nu se înfăptuie peste noapte.

Trebuie să ştim că pentru un copil, mai întâi e experienŃa, apoi vine înŃelegerea şi,

la final, limbajul. Nu îl forŃaŃi, nu îl agresaŃi fizic sau verbal şi nu intraŃi în panică. Dacă nu

există o problemă medicală (lucru pe care ar trebui să îl ştiŃi de la bun început, să faceŃi cele

câteva teste de auz şi psihologice cu specialiştii, care să vă liniştească) atunci copilul, cu

ajutorul dumneavoastră şi al familiei, va învăŃa să vorbească. De cele mai multe ori cauzele

intârzierilor acumulării limbajului la copil au legătură cu un anume comportament pe care îl

avem noi faŃă de copil (ori o anume neglijenŃă în a-l stimula, ori o grijă exagerată, ori

pretenŃia de a avea „un mic geniu”, ori neîmpăcarea noastră cu gândul că micuŃul est emai

timid, etc) care îl inhibă şi îl fac să aibă reŃineri în a comunica.

LăsaŃi copilul să evolueze după propriul ritm, ajutându-l totodată atunci când

întâmpină greutăŃi. ÎncercaŃi să îl trataŃi ca pe un om mare care să înveŃe să ia decizii asupra a

ceea ce îşi doreşte, să vă comunice aceste lucruri şi să aibă propria lui personalitate. AsiguraŃi-

i un mediu liniştit, să simtă iubirea voastră şi să capete încredere în propriile forŃe. LasaŃi-l să

ceară ce îşi doreşte (nu îi îndepliniŃi orice dorinŃă înainte de a şi-o exprima), staŃi în umbră,

urmărindu-l, coordonându-l, dar daŃi-i impresia că poate decide ce îşi doreşte, că trebuie să îşi

exprime dorinŃele şi că trebuie să înveŃe să socializeze pentru a putea să convieŃuiască alături

de semenii săi.


67

LECłIA NR. 1 1. Definirea activităţii:

2. Rolul aceastei activităţi. Urmărim:

� dezvoltarea capacităŃii de a asculta o comandă,

� dezvoltarea capacităŃii de a localiza sunetul vocii unei persoane,

� dezvoltarea orientării în spaŃiu,

� dezvoltarea independenŃei şi încrederii în sine.

3. Desfăşurarea activităţii:

Această activitate se adresează copiilor mai mici care se iniŃiază în dezvoltarea

orientării în spaŃiu.

Spune-Ńi copilului să îşi acopere ochii cu mâinile ca să vă puteŃi ascunde după o uşă

sau după o mobilă. S-ar putea să nu Ńină ochii acoperiŃi din primul moment şi va fi curios să

vadă ce faceŃi. Chiar dacă „trage cu ochiul”, lasaŃi-l să vadă ce se întâmplă. AscundeŃi-vă şi

apoi spuneŃi: „gaseşte-mă”. Când vă găseşte bateŃi din palme, bucuraŃi-vă, exclamaŃi şi

lăudaŃi-l pentru reuşita lui. Se va entuziasma foarte mult de acest joc şi va dori să îl repete.

Faptul că reuşeşte să se joace, că este lăudat pentru că vă găseşte îl vor impulsiona şi îi vor da

încredere în forŃele proprii. RepetaŃi jocul şi, după o perioadă, puteŃi schimba locul în care vă

ascundeŃi, strigându-i „găseşte-mă” şi vedeŃi dacă vă reperează după sunetul vocii. Dacă vă

găseşte înseamnă că reuşeşte să se orienteze în spaŃiu, localizănd vocea care îl stigă şi,

totodată, poate îndeplini o comandă care îi este cerută.

ContinuaŃi atâta timp cât îşi doreşte el acest lucru.

În altă zi puteŃi să-l îndemnaŃi pe el să se ascundă. Se poate ascunde în acelaşi loc în

care v-aŃi ascuns şi dumneavoastră sau, după un timp, veŃi observa că va căuta să se ascundă

şi în alte locuri (puteŃi să îl îndemnaŃi dumneavoastră să facă acest lucru). Dacă iniŃiativa de a

se ascunde în locuri diferite îi aparŃine, înseamnă că a înŃeles jocul şi e capabil să respecte

nişte reguli, să diversifice jocul dând dovadă de independenŃă.

Jocul “Ascunsa”


68



� dezvoltarea capacităŃii de a îndeplini o comandă,

� dezvoltarea coordonării ochi-mână,

� dezvoltarea capacităŃii de a da diferite utilizări pentru un obiect,

� deprinderea de a participa la un joc, de a-şi aştepta rândul,

� înŃelegerea limbajului prin ascultarea cuvintelor în timpul activităŃii.


Această activitate se adresează copiilor mai mici care se iniŃiază în dezvoltarea

coordonării ochi-mână, în înŃelegerea regulilor şi participarea alături de cineva la un joc.

Luăm o minge mică pe care copilul să o poată Ńine în mână. Aşezăm copilul la 2-3

metri de noi şi rostogolim mingea spre el, spunându-i: „prinde-o”. Apoi îl îndemnăm să ne-o

dea înapoi, spunându-i „aruncă” sau „dă-mi mingea”. RepetaŃi activitatea până ce copilul a

înŃeles-o. Nu va fi capabil să arunce cu precizie mingea pentru că nu îşi poate coordona încă

foarte bine mişcările dar, în timp, va căpăta siguranŃă şi mişcarile vor fi mult mai sigure. Îl

puteŃi încuraja să folosească o mână sau două mâini. ArătaŃi-i cum să facă şi el va încerca să

vă imite.

Aceeaşi activitate poate fi derulată şi cu o maşinuŃă (mai ales dacă e o jucărie preferată

de copil), împingând-o de la unul la altul.

După ce aŃi constatat că a căpătat o oarecare siguranŃă în mişcări, puteŃi dezvolta

această activitate, în altă zi, folosind un recipient gol de plastic (un ambalaj de la suc) pe care

să îl aşezaŃi la câŃiva metri distanŃa. AruncaŃi cu mingea căre acest recipient până îl doborâŃi,

spunând: „aruncă”, „loveşte”, doboară”. ÎndemnaŃi-l să participe şi el la joc şi, veŃi observa

că, în primă fază, nu va reuşi să lovească cu precizie. ApropiaŃi-vă mai mult de recipient,

ajutaŃi-l să îl lovească şi, când va reuşi să îl doboare, aplaudaŃi-l, lăudaŃi-l şi încurajaŃi-l să

încerce singur. RepetaŃi activitatea până ce copilul se plictiseşte sau oboseşte. Prin repetare

copilul va deprinde capacitatea de coordonare mână-ochi, va fi capabil să respecte nişte reguli

şi nişte comenzi.

Prinde, aruncă, loveşte, doboară


69



� să dezvoltăm curiozitatea copilului,

� să îl învăŃăm să arate cu degetul,

� să îi stimulăm gândirea,

� să îi arătăm culorile: roşu, verde, galben...,

� să îi explicăm diferenŃa dintre noŃiunile mare şi mic,

� să perceapă lumea de afară.


Plimbarea în aer liber pe care o facem în fiecare zi cu copilul poate reprezenta una din

cele mai bune ocazii de a-l stimula să fie atent la tot ce e în jur, să asculte ceea ce îi spunem

este o bună oportunitate de a învăŃa şi a cunoaşte lucruri noi, de a percepe mediul

înconjurător, de a asocia cuvintele cu lucrurile şi fiinŃele pe care le vede, etc.

Astfel, fiecare ieşire afară împreună cu copilul nostru trebuie să fie o ocazie de a

învăŃa împreună cât mai multe lucruri. Cred că e mai puŃin important ce anume vedeŃi şi

despre ce lucruri vorbiŃi. Este important că acesta e un mediu în care copilul e foarte mulŃumit

şi interesat de orice lucru pe care îl vede sau îl atinge, astfel încât trebuie să profitaŃi de aceste

ieşiri şi să insistaŃi asupra dezvoltării limbajului.

Astfel, în momentul în care sunteŃi afară arătaŃi-i tot ce vedeŃi în jur. Ex: „Uite, o

pisică!” LăsaŃi-l să o privească şi puteŃi repeta „pisica” arătându-i-o cu degetul. Copiii sunt, de

obicei foarte curioşi şi interesaŃi de orice vieŃuitoare. Îi va place să o privească, să o atingă

(numai dacă este posibil şi dacă animalul respectiv nu prezintă riscuri), să o fugărească şi se

va chinui să repete cuvântul după dumneavoastră. Îi mai puteŃi repeta de câteva ori cuvântul

„pisică” astfel încât să vă vadă faŃa şi îndemnaŃi-l şi pe el să repete. Chiar dacă nu îi va ieşi

foarte bine, lăudaŃi-l ca, astfel încurajat, să mai repede şi altă dată. Va fi satisfăcut că a reuşit

să zică ceva sau, măcar, că a înŃeles şi a făcut asocierea între cuvânt şi obiectul (vieŃuitoarea,

în acest caz)

Altă dată puteŃi repeta acest tip de discuŃie când vedeŃi un câine, sau o pasăre, un

copac, o floare, etc. DezvoltaŃi limbajul explicându-i că animalele au blăniŃă, că sunt pisici

Să descoperim lumea exterioară


70

albe, negre, că sunt animale mici şi mari, că florile au culori diferite: roşii, albe, roz, galbene,

etc. Chiar dacă nu va putea rosti toate aceste noi cuvinte, prin repetiŃie, în timp, le va folosi în

discuŃii şi va înŃelege ce reprezintă.

MinunaŃi-vă de tot ce e în jur, explicaŃi-i cum se spune la tot ce întâlniŃi în cale, lăsaŃi-l

să fugărească păsările, să îşi satisfacă curiozitatea, să adune şi să rupă frunze, să traseze linii

pe pământ cu un băŃ sau orice activitate care îl captivează.

ProfitaŃi de aceste lucruri pentru a-i dezvolta limbajul. Astfel, dacă îl vedeŃi urmărind

un gândăcel, puteŃi construi un dialog pe seama lui: că e mic, că e negru (roşu, etc), că are mai

multe picioare, etc. Dacă îi place să se dea pe topogan, explicaŃi-i că trebuie „să urce pe

scări”, „ să vină apoi jos”, etc.

Această activitate este una care poate dezvolta foarte mult limbajul şi posibilităŃile

sunt, practic, nelimitate. PuteŃi merge în locuri diferite, să vadă diverse lucruri sau diverse

animale, păsări, copaci, flori, clădiri, locuri de joacă, etc dezvoltându-şi limbajul şi percepŃia

despre mediul înconjurător.

RepetaŃi cuvintele, îndemnaŃi-l să facă şi el la fel, lăudaŃi-i încercările şi bucuraŃi-vă

împreună pentru orice reuşită. Efortul şi insistenŃa dumneavoastră nu vor fi în zadar.

Progresele pe care le va face din punct de vedere al limbajului vor reprezenta motivaŃia de a

continua.


71



� să îi dezvoltăm abilitatea de a asculta,

� să îi dezvoltăm uşurinŃa de a face asocieri,

� să îi dezvoltăm capacitatea de a îndeplini comenzi,

� îmbogăŃirea limbajul prin ascultarea şi înŃelegerea diferitelor cuvinte,

� să îi insuflăm încredere în sine.


FaceŃi rost de un clopoŃel, de o cutie de metal (sau o oală), un fluier, folosim robinetul

când dăm drumul la apă, soneria telefonului mobil sau tot ce aveŃi la îndemână şi produce un

sunet distinct.

ProduceŃi sunete cu fiecare din aceste lucruri, aplecaŃi-vă la nivelul lui şi denumiŃi

cuvântul rar pentru a face legătura între zgomot şi obiectul ce îl produce. ContinuaŃi această

activitate atâta timp cât îşi doreşte copilul.

În altă zi faceŃi un zgomot cu unul din obiecte (ex.clopoŃelul) şi întrebaŃi-l „ce se

aude?” LăsaŃi-l la îndemână să se joace cu el şi după o perioadă (în aceeaşi zi sau în altă zi)

sunaŃi clopoŃelul fără să vă vadă şi întrebaŃi-l „ce se aude?”. Ar trebui să îl repereze, să îl

găsească şi să se bucure pentru asta. Când recunoaşte obiectul care a produs sunetul, lăudaŃi-l

şi bucuraŃi-vă. Încurajările dumneavoastră sunt foarte importante pentru copil.

Ce se aude?


72



� să îi dezvoltăm coordonarea ochi-mână,

� dezvoltarea simŃului pipăitului,

� interacŃiunea de limbaj,

� capacitatea de a explora singur,

� conştientizarea diferitelor mărimi de vase: mici şi mari.


Pentru un copil mic acest tip de activitate este una foarte amuzantă şi interesantă. Cel

mai uşor de aplicat este afară, în mediul extern. Astfel, dacă aveŃi în preajmă o groapă cu nisip

sau dacă vă puteŃi deplasa pe o plajă, atunci sarcina dumneavoastră e mult mai uşoară. Dacă

sunteŃi acasă veŃi utiliza orez sau un alt ingredient format din boabe.

Dacă sunteŃi afară, puteŃi utiliza un set de jucării pentru plajă ce conŃine o galeată

mică, o lopăŃică, o greblă şi câteva forme din plastic. Dacă sunteŃi în casă folosiŃi diferite cutii

mai mici şi mai mari pe care le aveŃi prin preajmă.

LuaŃi găleata şi o lopăŃică şi arătaŃi copilului cum să pună nisip, cum să golească

recipientul şi lăsaŃi-l să exploreze cu mâinile nisipul (sau pământul) dar asiguraŃi-vă că nu le

bagă în gură. ProfitaŃi de ocazie să îi arătaŃi un recipient “mare” şi unul “mic” şi denumiŃi

fiecare obiect: “găletuşă (găleată), lopată, cutie, formă, etc”.

Dacă sunteŃi acasă faceŃi această activitate folosind orez sau boabe mai mari şi cutii de

diferite mărimi. Nu vă faceŃi griji că va împrăştia boabele. GândiŃi-vă că e o bună ocazie

pentru el de a pipăi, de a descoperi lucruri noi, de a face diferenŃa între felul cum simte în

palme nisipul, pământul, orezul sau alte boabe şi de a înŃelege că pentru a umple recipientele e

nevoie să pui mai multe lopăŃele sau mâini pline.

Important este ca el să se joace, să exploreze, să umple, să toarne în forme nisip,

pământ, orez, boabe, etc şi să le răstoarne dintr-una în alta sau înapoi jos.

Ce este acesta?


73



� să dezvoltăm atenŃia copilului ,

� să îl obişnuim să răspundă întrebărilor pe care i le pun ceilalŃi şi să fie receptiv să

execute o activitate (o comandă) când i se cere de educatorii săi sau de părinŃi,

� dezvoltarea limbajului,

� să îl învăŃăm să devină independent,

� dezvoltarea încrederii în forŃele proprii.


Urmărim să îl învăŃăm să răspundă la comenzi simple de forma: Adu mingea! Adu

masina (păpuşa)!, Vino aici!, Pune căciula!, etc

Această activitate nu presupune să ne facem un timp special pentu a-l învăŃa pe copil

aceste lucruri. Trebuie doar ca, în treburile noastre zilnice, să îl obişnuim cu aceste întrebări,

comenzi (chiar dacă acest cuvânt seamănă a militărie nu asta ne dorim să exemplificăm).

Copilul nu trebuie să simtă o greutate când este pus să facă ceva sau să facă ceva ce urăşte.

Totul trebuie să fie privit ca o joacă si el să fie implicat fară a fi obligat să o facă.

Iată un exemplu. Dacă pregătim cina într-o seară, putem chema copilul lângă noi:

“Vino aici!” Va fi încântat să privească şi să facă mici treburi. Putem profita de o astfel de

ocazie să îl învăŃăm să distingă cuvintele şi să ştie să facă ceea ce i se cere. Astfel putem

spune: “Vino aici!”, “Ajută-mă să pun masa!”, “Dă-mi lingura!”, “Pune farfuria!”, „Stai jos!”,

etc. Dacă observaŃi că nu înŃelege ce îi spuneŃi, îndrumaŃi-l uşor către obiectul pe care trebuie

să vi-l aducă (de ex) şi veŃi vedea ce bucuros va fi de reuşita lui. VeŃi constata cu surprindere

că următoarele încercări vor fi mult mai reuşite şi, încet, încet, va înŃelege tot ce îi spuneŃi.

Orice activitate pe care o desfăşurăm în prejma copilului poate să aducă un plus

intenŃiei noastre de a-l ajuta să îşi dezvolte limbajul. Aceste tipuri de interacŃiuni pe care le

avem cu copilul zi de zi reprezintă baza acestui proces de învăŃare şi, cu cât dialogul nostru

este mai perseverent, cu atât rezultatele vor fi mai rapide. VeŃi fi dezamăgiŃi (poate!) la

început pentru că veŃi avea senzaŃia că reacŃia copilului nu e cea dorită şi dialogul va fi doar

Comenzi simple


74

într-o singură direcŃie (din partea dumneavoastră- un monolog, de fapt). Nu cedaŃi impulsului

de a renunŃa pentru că omuleŃul care vă ascultă are şi el nevoie de timp să reacŃioneze. Ceea

ce trebuie să faceŃi este să continuaŃi să îi vorbiŃi şi veŃi vedea că va începe şi el să vă imite la

un moment dat.

O altă greşeală pe care o fac părinŃii este aceea că, atunci când pun o întrebare şi

copilul nu îi răspunde, au obiceiul de a umple golul. Ei întreabă, ei răspund şi copilul nu mai

are loc să încerce să vorbească. ProcedaŃi în felul următor: puneŃi întrebarea şi aşteptaŃi câteva

secunde. Orice gest, orice mică reacŃie pe care o are trebuie încurajată şi lăudată pentru că

astfel va căpăta încredere şi încercările ulterioare vor fi din ce în ce mai reuşite.


75



� dezvoltarea musculaturii feŃei, a gurii şi a limbii,

� să se obişnuiască să execute diferite mişcări fizice,

� să îl învăŃăm să imite diverse mişcări,

� să înveŃe să asculte comenzi.


Rolul de bază al unei astfel de activităŃi este acela de a dezvolta musculatura gurii şi a

limbii ce îl vor ajuta pe copil să pronunŃe cât mai corect sunetele şi, nu în ultimul rând,

realizarea unei motricităŃi astfel încât copilul să poată executa o gamă largă de mişcări fizice.

Mă veŃi întreba ce legătură au exerciŃiile ce dezvoltă musculatura corpului, cu

dezvoltarea vorbirii. Vă voi spune următorul lucru: creşterea armonioasă a unui copil e privită

ca un ansamblu de caracteristici ce Ńin de dezvoltarea: motricităŃii, limbajului, a sociabilităŃii,

a modului cum reacŃionează la diverşi stimuli externi, etc. Astfel, tocmai am arătat în capitolul

anterior că evoluŃia copilului are o anumită traiectorie şi anume: mai întâi copilul trebuie să

deprindă abilitatea de a merge, de a se mişca armonios, apoi trebuie să îşi dezvolte limbajul

ca, după aceea, să apară procesul gândirii.

Acestea sunt argumentele care mă determină să alcătuiesc aceste lecŃii ce au ca scop

dezvoltarea motricităŃii copilului.

Voi împărŃi exerciŃiile în câteva grupe:

1. ExerciŃii ce au ca rol dezvoltarea musculaturii feŃei, a gurii şi a limbii:

� umflatul obrajilor,

� datul din cap,

� linsul buzelor,

� deschisul gurii,

� scosul limbii,

� căscatul,

� muşcatul buzei inferioare şi apoi a celei superioare.

Imitări motrice


76

Aceste exerciŃii sunt uşor de făcut împreună cu copilul deoarece i se va părea amuzant

să vă imite şi, dacă faceŃi totul râzând, bătând din palme şi bucurându-vă, rezultatul va fi cu

siguranŃă unul foarte bun. Dacă observaŃi că întâmpină greutăŃi în a face unul sau mai multe

exerciŃii, nu-i faceŃi observaŃie şi nu-l forŃaŃi. PuteŃi să reluaŃi în alt moment până când va

reuşi.

2. ExerciŃii ce au ca rol dezvoltarea musculaturii corpului:

� săritul în sus,

� urcatul, coborâtul scării,

� atingerea piciorului, a degetelor de la picioare,

� atinsul podelei,

� mersul ritmat (marş),

� ridicarea şi coborârea mâinilor.

3. ExerciŃii ce au ca rol dezvoltarea unor abilităŃi în ceea ce priveşte socializarea şi

dezvoltarea atenŃiei:

� arătatul cu degetul,

� aplaudatul,

� fluturarea mâinii pentru a zice „pa”,

� trimisul bezelelor,

� acoperirea ochilor cu mâna.

ExecutaŃi dumneavoastră aceste exerciŃii (mişcări) şi îndemnaŃi-l apoi şi pe copil să vă

imite. Va fi foarte amuzat şi încântat de reuşita sa.


77



� dezvoltarea musculaturii corpului şi a capacităŃii de a iniŃia diverse mişcări,

� dezvoltarea atenŃiei şi a receptivităŃii de a asculta diverse comenzi,

� să dăm încredere copilului în forŃele proprii,

� să înveŃe să recunoască cuvinte noi,


� dezvoltarea coordonării motorie grosieră şi fină.


Plecând de la aceleaşi argumente ca şi la lecŃia anterioară, vă prezint aceste exerciŃii ce

au ca rol o dezvoltare a musculaturii corpului. Am împărŃit exerciŃiile astfel:

1. ExerciŃii care se realizează cu animale şi păsări:

� mângâiatul unei pisici, a unui iepuraş, etc,

� aruncarea firimiturilor la păsări,

� alergarea după o pisică, după porumbei, etc.

2. ExerciŃii care se realizează cu jucării:

� datul paginii unei cărŃi (pagină cu pagină),

� trasul de un mecanism al unei jucării care cântă sau care se mişcă,

� îmbrăcatul, dezbrăcatul unei păpuşi,

� sunatul unui clopoŃel,

� suflatul într-un fluier,

� trasul/împinsul unei jucării.

Nu uitaŃi să vorbiŃi cu copilul. Orice joc pe care îl faceŃi împreună trebuie să aibă

încurajările dumneavoastră, să aibă ca scop învăŃarea, cunoaşterea, recunoaşterea şi, în final,

folosirea limbajului.

Astfel, folosiŃi propoziŃii simple de genul: „prinde pisica” sau „mângâie pisica”,

„câinele face ham-ham”, „jucăria cântă”, „îmbrăcăm păpuşa”. RepetaŃi aceste propoziŃii de

mai multe ori, vorbiŃi rar şi lăsaŃi-i şi copilului timp să vocalizeze pentru a învăŃa care e rolul

unui dialog.

Imitări motrice cu jucării, animale şi păsări


78



� dezvoltarea musculaturii corpului şi a capacităŃii de a iniŃia diverse mişcări,

� să dăm încredere copilului în forŃele proprii,

� dezvoltarea independenŃei,

� să înveŃe să recunoască nişte cuvinte noi,


� dezvoltarea coordonării motorie grosieră şi fină.


Copilul a înŃeles din activităŃile anterioare sau, pur şi simplu, din jocul lui că diverse

lucruri se pot deschide, inchide, mişca, zornăi sau au o utilitate anume şi îi va plăcea să

descopere aceste lucruri. Copilul, după ce va vedea cum funcŃionează diverse obiecte, va avea

o mare curiozitate de a descoperi utilitatea acestora. Nu uitaŃi să îi vorbiŃi şi să îi explicaŃi

ceea ce îi arătaŃi

Astfel, această activitate am împărŃit-o astfel:

1. ExerciŃii care se realizează cu ajutorul unor obiecte:

� închisul/deschisul unei cutii,

� închisul/deschisul unui fermoar,

� aprinsul/închisul luminii,

� pusul pantofilor, al ochelarilor, al unei pălării, etc,

� deschisul/închisul (descuiatul/încuiatul) unei uşi cu cheia.

2. ExerciŃii ce au ca rol învăŃarea unor deprinderi ce Ńin de curăŃenia corporală şi a altor nevoi

personale:

� spălatul feŃei şi a mâinilor,

� periatul dinŃilor,

� pieptănatul părului,

� ştersul nasului,

� băutul apei din cana (pahar),

� măncatul cu tacâmuri.

Imitări motrice cu diverse lucruri


79



� dezvoltarea încrederii copilului în forŃele proprii,

� dezvoltarea musculaturii gurii şi a limbii,

� dezvoltarea capacităŃii de a executa diferite mişcări fizice,

� imitarea diverselor mişcări,

� capacitatea de a reproduce silabe şi grupuri de silabe.


Copiilor le place să asculte muzică, le place să danseze şi să încerce să reproducă

melodia. DaŃi drumul la televizor pe un canal de muzică sau la calculator sau orice alt aparat

pe care îl aveŃi la îndemână. Mult mai interesant ar fi să aveŃi melodii pentru copii pentru că

acestea sunt mai facile din punct de vedere al textului şi chiar linia melodică e uşor de reŃinut.

CântaŃi şi dansaŃi împreună cu copilul, râzând şi amuzându-vă şi veŃi fi surprinşi cât de

încântat va fi de ceea ce faceŃi. Apoi puteŃi să încercaŃi să reproduceŃi linia melodică folosind

în loc de versuri, silabe: la, la ,la sau pa-ra, pa-ra, ra sau orice silabe vă vin la îndemână şi par

să se potrivească acestui cântec.

ÎndemnaŃi-l şi pe copil să cânte şi chiar să folosească aceste silabe. Sunt folositoare

pentru a-şi dezvolta aparatul fono-articular şi pentru a da curaj copilului de a vocaliza. Aceste

silabe sunt primele încercări de a comunica, de a repeta ceva auzit şi de a exprima ceva dorit.

VeŃi observa că mişcările dumneavoastră îl vor îndemna şi pe el să vă imite şi va

încerca să se unduiască în acordurile muzicii. Cântatul şi dansatul sunt activităŃi plăcute

pentru copil dar au, totodată, un rol important în evoluŃia limbajului copilului dar şi în cea

referitoare la buna sa creştere.

Să cântăm şi să dansăm!


80



� să înveŃe să facă alegeri şi să răspundă la întrebări de genul: Pe unde mergem? Pe aici

sau pe acolo? Mănânci.... sau....? ,

� să îi dezvoltăm capacitatea de a asculta,

� să îi dezvoltăm capacitatea de a indica obiecte,

� să înveŃe să ia iniŃiativa,

� să îi dezvoltăm independenŃă şi încrederea în forŃele proprii,

� să îl învăŃăm să recunoască limbajul.


Aceasta nu este o activitate pe care trebuie să o desfăşuraŃi într-un moment anume, ci

trebuie să vă obişnuiŃi să îl lăsaŃi pe copil să ia decizii asupra unor lucruri care îl interesează.

PărinŃii au obiceiul şi cred cu tărie că ei trebuie să decidă asupra tuturor lucrurillor ce Ńin de

copil (mai ales cât acesta este mic). De cele mai multe ori acest lucru e o greşeală deoarece ei

inhibă dorinŃa copilului de a lua iniŃiativa iar, când va creşte, nu va fi obişnuit să decidă ce

trebuie să facă şi va aştepta ca altcineva să ia iniŃiativă în locul lui.

Dacă trebuie să îi daŃi o gustare dulce şi aveŃi de ales (de ex.) între banană şi măr,

atunci întrebaŃi-l pe copil: „Ce vrei să mănânci, banană sau măr?” Nu va şti să vă răspundă

iniŃial, astfel încât luaŃi cele două fructe şi repetaŃi întrebarea: „Vrei banană sau măr?” şi

întindeŃi în faŃă mâna cu banana cănd pronunŃaŃi „banana” şi apoi pe cea cu măr când spuneŃi

„măr”. Copilul va întinde mâna spre unul din ele şi dumneavoastră puteŃi comenta: „Vrei

banană, bravo!” şi i-o daŃi să o mănânce.

Dacă nu vrea nici un fruct, nu îl cicăliŃi. Mai util ar fi să îl întrebaŃi peste o jumătate de

oră când i se va face foame. Dacă, în schimb, le ia pe amândouă, lăsaŃi-l să se joace cu ele şi

mai încercaŃi mai târziu. Dacă tot nu ştie cum să răspundă, sugeraŃi-i dumneavoastră unul din

fructe: „uite! ia un măr” şi i-l daŃi să îl mănânce. Următoarele încercări vor fi mai reuşite

pentru că va înŃelege că trebuie să aleagă. FaceŃi la fel cu hainele sau cu traseul pe care trebuie

să îl aleagă pentru a merge la joacă (sau la grădiniŃă). La primele încercări puteŃi să îi sugeraŃi

un răspuns şi veŃi vedea că va învăŃa foarte repede cum să aleagă ce îşi doreşte.

Alege!


81



� cunoaştere mai bună a membrilor familiei,

� să îi dezvoltăm spiritul de observaŃie,

� să conştientizeze faptului că imaginile reprezintă oameni reali,

� să acumuleze limbaj.


Copilul îşi cunoaşte familia şi pe cei apropiaŃi dar, pentru acumularea limbajului şi

pentru a-i stimula spiritul de observaŃie, vă propun următoarea activitate.

LuaŃi câteva poze ale membrilor familiei şi aşezaŃi-le într-un mic album. StaŃi alături

de copil atunci când îi veŃi arăta albumul. El va fi încântat de „noua jucărie”. LăsaŃi-l să o

exploreze şi arătaŃi-i persoanele din poze: ”Uite, mama!”. După două-trei secunde repetaŃi

„mama”. ÎncurajaŃi-l să repete „mama”. Va fi bucuros că v-a recunoscut în poză. Apoi treceŃi

la altă persoană, repetând întrebările. LuaŃi pozele la rând şi arătaŃi-i toate persoanele,

denumindu-le. PuteŃi să îl întrebaŃi la un moment dat :” Cine e aici?” arătând spre o persoană

din poză. Dacă vă răspunde, e foarte bine, dacă nu, ajutaŃi-l dumneavoastră numind

persoanele (de ex. „e mama, e tata, e bunicul, etc.). Acelaşi lucru îl puteŃi face şi în faŃa unui

calculator dacă aveŃi salvate poze cu membrii familiei. Le puteŃi derula pe rând.

ÎncurajaŃi-l să repete după dumneavoastră cuvintele: mama, tata, sora, fratele, bunica,

bunicul, numele fraŃilor, numele prietenilor, al vecinilor, al pisicii sau al căŃelului din curte,

etc.

Această activitate o puteŃi repeta în altă zi făcând alte comentarii despre membrii

familiei cum ar fi: tu eşti mic, tata e mare, Elena (vecina) e fetiŃă, Lucian e băiat, etc.

Altă dată puteŃi să îi vorbiŃi despre locurile unde sunt făcute pozele şi care apar în

planul doi: grădina, la munte, la mare, la pădure, etc. Când credeŃi că a înŃeles şi a reŃinut

cuvintele şi numele persoanelor apropiate puteŃi să treceŃi mai departe, adică să îi puneŃi

întrebări de genul: „Cine e aici?” arătând către o poză. Copilul ar trebui să vă

Familia, persoane importante


82

răspundă:”mama”, „tata”, etc. Dacă nu vă răspunde, nu-l certaŃi, ajutaŃi-l dumneavoastră

spunându-i: „e tata”,etc...

E important pentru un copil să ştie să rostească cuvintele ce denumesc membrii

familiei şi numele celor apropiaŃi. Dacă îl veŃi stimula, îi veŃi repeta aceste cuvinte, dacă îl

veŃi încuraja, copilul, în scurt timp, va striga pe fiecare în parte aşa cum l-aŃi învăŃat: mama,

tata, bunica,.....


83

LECłIA NR.13 1. Definirea activităţii:


� să îi dezvoltăm atenŃia,

� să îi dezvoltăm abilitatea de a se concentra,

� să înveŃe să arate cu degetul,


� să înveŃe să imite sunete onomatopeice.


Vă propuneŃi să ieşiŃi cu copilul afară în locuri unde să aveŃi şanse de a găsi, pentru a-i

arăta, animale şi păsări: câine, pisică, pasăre, cal, vacă, găină, cocoş, raŃă, etc

Dacă aveŃi animale în jurul casei sau prin vecini e mult mai uşor, dacă nu, încercaŃi să

găsiŃi locuri unde să-i puteŃi arăta cât mai multe.

ToŃi copiii reacŃionează foarte bine când văd animale şi păsări, sunt foarte interesaŃi de

ele şi puteŃi profita de acest lucru pentru a-i învăŃa lucruri noi.

Când sunteŃi destul de aproape de un animal sau o pasăre, spuneŃi-i: „Uite, pisica

(câinele)!”, „Pisica face miau, miau; câinele face ham, ham:” LăsaŃi-l să atingă pisica sau

măcar să o studieze dacă aceasta fuge. RepetaŃi cuvântul „pisica” de mai multe ori. AşezaŃi-vă

la nivelul lui şi, dacă nu vă priveşte, atrageŃi-i atenŃia să se uite la dumneavoastră şi repetaŃi

cuvântul „pisica”, astfel încât să vadă mişcările buzelor. Dacă încearcă să vocalizeze ceva

arătând spre pisică, arătaŃi-i cât de mult vă bucuraŃi şi spuneŃi-i: „Bravo! E pisica. Face miau,

miau”. LăudaŃi-l pentru a-i insufla încredere. FiŃi siguri că următoarele încercări vor fi din ce

în ce mai bune.

FaceŃi la fel cu fiecare animal sau pasăre întâlnite în cale. Aceasta va fi o activitate

care îi va plăcea foarte mult şi puteŃi construi tot felul de propoziŃii astfel încât să încercaŃi să

îi îmbogăŃiŃi vocabularul.

Apoi, după câteva zile, căutaŃi imagini în cărŃi sau reviste care să ilustreze animalele

văzute afară. LăsaŃi-l să le privească şi spuneŃi-i :”arată-mi pisica (câinele)”. Dacă le va

Uite animale şi păsări!


84

recunoaşte înseamnă că a înŃeles noŃiunile învăŃate şi a reuşit să le identifice în imaginile foto.

Pe lângă îmbogăŃirea limbajului, copilul învaŃă să fie atent la ce se întâmplă în jur şi să

participe la un dialog.

Astfel, învăŃaŃi-l să reproducă sunetele pe care le scot animalele şi păsările:

♦ Cîinele: ham

♦ Pisica: miau

♦ Cocoşul: cucurigu

♦ Găina: cotcodac

♦ RaŃa: mac

♦ Oaia: beee

♦ Vaca: muu

♦ Broasca: oac, etc.


85




� să îi dezvoltăm capacitatea de a ne privi în ochi atunci când discutăm,

� să îi dezvoltăm simŃul pipăitului,

� să îi dezvoltăm capacitatea de a face asociaŃii cu uşurinŃă,

� să îşi îmbogăŃească limbajul,

� să dăm încredere copilului în forŃele proprii.


Ne propunem cu această activitate să îl familiarizăm pe copil cu denumirile

elementelor feŃei. Poate îmi veŃi spune că e prea devreme pentru un copil care încă nu

vorbeşte să îl facem să rostească cuvinte cum ar fi: faŃa, ochii, nasul, gura, urechea,

sprânceana, fruntea, barba, părul, etc. Vă voi spune că aveŃi dreptate. La acest nivel copilului

îi va fi foarte greu să rostească aceste cuvinte. Ideea este aceea de a-i arăta fiecare element în

parte, de a-l învăŃa să le deosebească şi, cu timpul, auzindu-le, va încerca să le şi vocalizeze.

DesenaŃi pe o coală de hârtie, conturul feŃei, apoi ochii, nasul, gura, urechile,

sprâncenele, etc sau folosiŃi modelul alăturat. ArătaŃi-i copilului ce desenaŃi. În timp ce

desenaŃi conturul feŃei, spuneŃi cuvântul “faŃă” şi atingeŃi cu mâna faŃa copilului. Apoi

desenaŃi ochii, spuneŃi cuvântul “ochi” şi atingeŃi-i ochii. La fel procedaŃi cu toate celelalte

elemente până terminaŃi desenul.

LuaŃi apoi altă foaie goală şi, în timp ce desenaŃi şi spuneŃi fiecare cuvânt, luaŃi mâna

copilului şi lăsaŃi-l să atingă pe faŃa dumneavoastră fiecare element în parte.

RepetaŃi de câte ori credeŃi că e nevoie sau până când copilul se plictiseşte. Dacă

reuşeşte să vocalizeze ceva în încercarea de a pronunŃa după dumneavoastră, înseamnă că aŃi

făcut un pas important şi trebuie să îl lăudaŃi şi să îl încurajaŃi.

Această activitate o puteŃi repeta ori de câte ori doriŃi şi, după un timp, puteŃi renunŃa

la a mai desena pe foaie – denumiŃi doar fiecare element în parte.

Capul şi elementele feŃei


86


87



� să înveŃe să arate cu degetul,

� să îşi dezvolte atenŃia,

� să-i dezvoltăm capacitatea de a face corelaŃii între obiecte şi cuvinte,

� să dăm încredere copilului în forŃele proprii.


FaceŃi rost de câteva cărŃi frumos colorate (foarte utile sunt cele cu coperŃi cartonate

pentru a nu fi rupte uşor de copilul mic) sau de reviste obişnuite dar care să aibă imagini cu

peisaje şi animale.

StaŃi alături de copil arătându-i pozele şi denumind ceea ce vedeŃi (copaci, flori,

animale, păsări, maşini, case, etc). PronunŃaŃi cuvintele corect, rar şi de mai multe ori pentru a

le înŃelege, a le reŃine şi a putea să le reproducă cât mai uşor posibil. Nu-l bombardaŃi cu zeci

de noŃiuni odată. PropuneŃi-vă ca, în fiecare zi, să îl învăŃaŃi doar trei-patru cuvinte noi. În altă

zi repetaŃi aceste noŃiuni şi, după ce vă convingeŃi că le-a reŃinut, treceŃi la altele noi.

S-ar putea ca primele încercări să fie lipsite de succes pentru că nu e pregătit pentru o

astfel de activitate, s-ar putea să nu aibă răbdare să se uite la poze şi, pur şi simplu, să-i placă

mai mult să dea paginile. Nu îl forŃaŃi. ÎncetaŃi în acel moment activitatea, dar o puteŃi relua în

ziua următoare. VeŃi observa că, la un moment dat, va fi curios şi interesat de imagini.

ProfitaŃi de acest moment şi explicaŃi-i ce anume vede. ArătaŃi-i cu degetul fiecare obiect şi

îndemnaŃi-l şi pe el să facă la fel. După ce a învăŃat asta îl puteŃi întreba (ex. „Unde este

copacul?” sau „Arată-mi copacul.”). Dacă reuşeşte să îl identifice înseamnă că a înŃeles şi a

făcut corelaŃia între cuvântul spus şi imaginea arătată.

CărŃile reprezintă un foarte bun material didactic, pentru că ne oferă multe posibilităŃi

de a construi activităŃi, de a încerca să-i captăm atenŃia cu pozele frumos colorate şi să îi

dezvoltăm limbajul – scopul nostru final.

CărŃile copilăriei


88




� dezvoltarea capacităŃii de a asocia denumirile cu obiectele,

� dezvoltarea capacităŃii de a asculta şi de a îndeplini comenzi,

� dezvoltarea orientării în spaŃiu,

� dezvoltarea limbajului.


Copilul nu vocalizează decât un număr relativ redus de cuvinte dar pare că înŃelege

aproape tot din ce îi spuneŃi. PuteŃi verifica aceste lucruri punându-l să vă arate diverse

obiecte.

Exemplu: LuaŃi o carte colorată şi întrebaŃi-l: „unde e copacul (floarea, maşina,...)?

AjutaŃi-l dacă nu ştie cum să vă arate. Cel mai util ar fi să vă arate cu degetul obiectele

respective. Dacă reuşeşte să şi vocalizeze câteva din aceste cuvinte este foarte bine.

Altă dată întrebaŃi-l „unde e nasul (gura, ochii, mâna,...). ProcedaŃi la fel ca mai sus,

învăŃându-l să vă indice cu degetul.

Apoi puneŃi-i întrebări de genul: „unde e mingea?” şi el ar trebui să v-o arate cu

degetul iar, când ştie cum să vă răspundă la aceste întrebări, puteŃi să treceŃi la unele mai

dificile. De exemplu: „unde e cartea cu pisici?” ceea ce ar presupune că el trebuie să o caute şi

să o identifice din mai multe cărŃi aflate la indemâna sa.

Nu trebuie neapărat să îl “bombardaŃi”cu tot felul de întrebări şi cereri dar, când

situaŃia e prielnică şi copilul e preocupat de o activitate sau de diverse lucruri, este chiar

indicat să îi puneŃi întrebări referitoare la acestea care să îl stimuleze şi, totodată, să îi

îmbogăŃească şi limbajul.

Arată-mi!


89



� cunoaşterea numelui, a vârstei şi a sexului (fată sau băiat),

� să înveŃe să rostească rime,

� să îşi îmbogăŃească limbajul.


Sunt lucruri pe care un copil mic este bine să le ştie şi trebuie să avem grijă, să nu

neglijăm a-l învăŃa. E plăcut, când un copil (chiar mic) e întrebat cum îl cheamă, să ştie să

răspundă.

Aceasta nu e o activitate ce implică neapărat joaca, dar poate părea amuzantă şi puteŃi

face în felul următor:

� puteŃi întreba: „Cum te cheamă?”

� îndemnaŃi-l să vă răspundă: de ex. „Emi”

� „CâŃi ani ai?”

� „Doi (trei)

RepetaŃi de mai multe ori aceste întrebări şi răspunsuri până le va învăŃa. Poate o va

face în mod mecanic iniŃial, dar, cu timpul el va înŃelege că fiecare om are un nume şi o

vârstă. BateŃi din palme, spuneŃi ”bravo” şi îmbrăŃişaŃi-l când vă răspunde la întrebări.

PuteŃi face şi o mică poezioară cu numele lui:

Eu sunt ............. şi am 2 (3) ani,

Nu sunt mare, nu sunt mic (mică)

Sunt un băiat harnic(Sunt fetiŃă frumuşică)

Am crescut şi sunt voinic (voinică).

Sau

..................... mă numesc

Am 2 (3) ani

Şi te iubesc.

Numele, vârsta şi sexul


90

Copilul trebuie să conştientizeze diferenŃa între fete şi băieŃi. Eu vă propun să încercaŃi

ceva simplu: căutaŃi poze frumos colorate cu fetiŃe şi băieŃi care să fie sugestive (astfel, fetele

din imagini trebuie să aibă codiŃe, rochiŃe, să aibă păpuşi iar băieŃii să fie tunşi scurt, să aibă

pantaloni şi să se joace cu maşini). ExplicaŃi-i aceste lucruri, arătându-i imaginile. SpuneŃi-i

că el (ea) este băiat (fată) pentru că e tuns scurt, poartă pantaloni, se joacă cu maşini, etc

(poartă rochiŃe, se joacă cu păpuşi, are părul lung, etc).

În altă zi arătaŃi-i şi pe stradă fetiŃe şi băieŃi şi întrebaŃi-l făcând referire la un copil

anume: “e băiat sau fată?”. Când va răspunde corect în cele mai multe situaŃii, veŃi fi convinşi

că a priceput diferentă între sexe.


91



� îmbogăŃirea limbajului,

� asocierea imaginilor şi produselor cu cuvintele ce le definesc,

� să înveŃe să facă alegeri şi să decidă singur ce îşi doreşte.


Prin această activitate urmărim să învăŃam copilul denumirile alimentelor şi

mâncărurilor pe care le preferă şi care se mănâncă în casă. În această fază nu trebuie insistat

decât pe alimentele pe care le doreşte şi nu are rost să îi spuneŃi despre mâncăruri sofisticate

pe care nu are unde să le vadă sau le vede foarte rar. Astfel trebuie să înveŃe să pronunŃe

cuvinte ca: papa, apa, suc, ou, lapte, pâine, banană, măr, prăjitură, iaurt, supă, carne, etc.

CăutaŃi imagini (sau folosiŃi-le pe cele de la sfârşitul acestei lecŃii) cu fructe, legume şi

câteva produse. PronunŃaŃi fiecare cuvânt clar şi arătaŃi în acelaŃi timp, spre obiectul definit

sau spre imaginea respectivă. Dacă nu aveŃi imagini luaŃi din frigider produsul (ex. ou), lăsaŃi-

l să îl Ńină în mână (nu fiŃi încordaŃi că îl va scăpa din mână sau îl va sparge – totul e pentru o

cauză nobilă şi nu îl certaŃi). PronunŃa-Ńi de mai multe ori cuvântul „ou” în faŃa lui şi, mai

apoi, îl întrebaŃi şi pe el: „Cum se cheamă?” ÎncurajaŃi-l să vă răspundă.

În acest mod puteŃi proceda cu toate alimentele, lasaŃi-l să pună mâna pe ele, arătaŃi-i-

le, încurajaŃi-l şi lăudaŃi-l dacă încearcă să repete cuvântul spus de dumneavoastră (acesta e

primul pas şi, apoi, va fi din ce în ce mai bine). Altă dată când trebuie să-i oferiŃi ceva de

mâncare, luaŃi două produse în mână (de ex: un măr şi o banană) şi întrebaŃi-l „Ce vrei să

mănânci?” „Banană” arătându-i banana sau „măr” procedând la fel. El va întinde mâna spre

unul din ele sau spre amândouă. ÎndemnaŃi-l să facă o alegere şi să spună noŃiunea. Astfel nu

faceŃi decât să îl convingeŃi să repete cuvintele, să le memoreze şi să înveŃe să facă alegeri

Deasemenea puteŃi să îl încurajaŃi să participe atunci când faceŃi o mâncare. LăsaŃi-l să

pună în oală legume alături de dumneavoastră sau lăsaŃi-l să frământe nişte aluat, etc. Va fi

foarte încântat de faptul că v-a ajutat. Singura avertizare e aceea că trebuie să aveŃi mare grijă

să nu se accidenteze cu diverse ustensile din bucătăria dumneavoastră sau să nu îl lăsaŃi în

preajma focului (aragazului).

Alimente, mâncare


92


93


94



� să îl învăŃăm numerele,

� să îl determinăm să înŃeleagă cantitativ importanŃa numerelor,

� să îl învătăm ce înseamnă mult şi puŃin,

� îmbogăŃirea limbajului.


ÎnvăŃarea numerelor e importantă pentru un copil şi sunt printre primele noŃiuni pe

care le asimilează. Aceste noŃiuni se pot deprinde prin multe jocuri şi activităŃi. Dacă această

activitate e făcută când copilul abia învaŃă să vorbească puteŃi să îl învăŃaŃi doar numerele de

la 1 la 5, dacă e mai mare, puteŃi să îl învăŃaŃi până la 10.

Iată câteva activitaŃi pe care le puteŃi face împreună pentru a învăŃa numerele:

� LuaŃi o mânuŃa a copilului şi-i număraŃi degetele, atingându-le şi, eventual, pupându-

le, râzănd şi amuzându-vă. FaceŃi de mai multe ori acest joc pâna va încerca şi el să

repete.

� Când urcaŃi sau coborâŃi treptele, număraŃi-le. Va deveni o activitate zilnică, repetitivă

şi plăcută pentru amândoi.

� NumăraŃi creioanele, maşinuŃele, păpuşile, copacii pe stradă, etc.

FaceŃi aceste activitaŃi cu voioşie spunându-i „Hai, să numărăm!” bateŃi din palme şi

lăudaŃi-l după fiecare reuşită.

Când copilul e mai mare şi cunoaşte numerele de la 1 la 10, puteŃi face alt tip de

activitate. Îl întrebaŃi: „Câte maşini sunt?” şi el trebuie să le numere: 1, 2,...,6 şi să răspundă

„şase” Nu va reuşi din primul moment. ÎnvăŃaŃi să număraŃi mai întâi un obiect, apoi două,

apoi trei şi, cînd aŃi observat că înŃelege legătura între cifre şi cantităŃi (adică, cifra 2 o

asociază cu cei doi ochi sau două mâini sau două mingi, etc), treceŃi mai departe. Dacă

observaŃi că întâmpină greutăŃi, rămâneŃi la cele trei cifre (1, 2, 3) şi număraŃi împreună orice

obiecte de acelaşi fel, până reuşeşte să răspundă corect de fiecare dată.

Numerele


95

Sau îl întrebăm: ”Câte bomboane ai?” dându-i doar două. El le va număra şi va

răspunde „două”. Dumneavoastră veŃi spune „sunt puŃine” iar apoi, dându-i mai multe, le veŃi

număra şi veŃi spune „Câte bomboane ai acum?”, el va răspunde „opt” iar dumneavoastră veŃi

comenta „acum sunt multe”.

Acestea sunt mai dificile la început şi trebuie să aveŃi răbdare să înŃeleagă, să

asimileze şi să folosească noŃiunile: „mult”, „puŃin”. RepetaŃi de mai multe ori, în deverse

momente şi situaŃii, astfel încât să se familiarizeze cu ele, până când va veni timpul şi le va

folosi.


96

1 2

3 4

5 6

7 8

9 10


97




� deprinderea de a se juca împreună cu cineva şi de a împărŃi jocurile şi jucăriile.


Aceasta e o activitate pe care trebuie să o desfăşuraŃi tot timpul. Chiar dacă programul

dumneavoastră e foarte aglomerat şi sunteŃi prins (prinsă) în vâltoarea rezolvării problemelor

cotidiene trebuie să vă alocaŃi timp copilului pentru a desfăşura împreună activităŃi, jocuri,

ieşiri în aer liber, etc. Este greşit să credem că un copil are nevoie să i se satisfacă doar

necesităŃile fiziologice. El are mare nevoie de afecŃiunea, încrederea şi prezenŃa noastră.

Astfel, printre primele cuvinte pe care trebuie să le înveŃe un copil sunt denumirile

jucăriilor lui. Trebuie să ştie să le numească (păpuşa, mingea, bicicleta, maşina, etc).

În fiecare zi faceŃi-vă timp (nu contează momentul ales pentru că un copil e dispus să

se joace oricând, dacă nu e obosit) şi construiŃi activităŃi împreună, folosind jucăriile şi

denumindu-le:

� cu păpuşa: îmbrăcaŃi-o, dezbrăcaŃi-o, legănaŃi-o, etc.

� cu maşina: împingeŃi-o, faceŃi-i vânt, parcaŃi-o, etc

� cu mingea de la unul la altul

� cu cuburi: construiŃi imagini, turnuleŃe, etc.

� cu o carte: arătaŃi şi denumiŃi imaginile diverselor lucruri

� în aer liber: fugăriŃi-vă, culegeŃi flori de câmp, etc

Chiar dacă la prima vedere poate părea un timp irosit, bucuria, spontaneitatea şi

frumuseŃea clipelor petrecute împreună cu copilul dumneavoastră sunt unice în viaŃă. Nu

pierdeŃi aceste momente, pentru că anii copilăriei micuŃului dumneavoastră vor trece pe

neobservate şi veŃi regreta că nu aŃi fost alături de el mai mult timp. Fiecare zi trebuie să o

planificaŃi astfel încât să aveŃi un timp alocat doar pentru a sta şi a face diverse lucruri

împreună cu copilul. E fiinŃa care nu merită şi nu trebuie neglijată. GândiŃi-vă la aceste lucruri

înainte de a pune pe primul plan cariera, banii sau alte probleme cotidiene.

Jucării


98




� cunoaşterea părŃilor corpului,

� dezvoltarea capacităŃii de asociere a imaginilor cu noŃiunile (cuvintele) rostite,

� apoi asocierea noŃiunilor spuse, cu imaginile şi cu părŃile corpului copilului.


Această lecŃie are rolul de a-l învăŃa pe copil care sunt părŃile cele mai importante ale

corpului. Acestea sunt noŃiuni pe care trebuie să le înveŃe destul de timpuriu pentru a putea

exprima, mai apoi, diverse nevoi personale.

La sfârşitul acestei lecŃii veŃi găsi un desen ce figurează părŃile corpului uman. ArătaŃi-

i copilului prima imagine şi denumiŃi fiecare element în parte (cap, mână, picior, etc).

RepetaŃi de mai multe ori aceste noŃiuni şi încurajaŃi-l şi pe copil să spună după

dumneavoastră. Apoi puteŃi face următorul lucru: pronunŃaŃi un cuvânt (de exemplu „mână”)

arătând spre o mână din desen şi apoi şi spre mâna copilului. FaceŃi la fel cu toate elementele

pentru a face legătura între cuvântul spus, desen şi părŃile corpului lui.

Cu cel de-al doilea desen puteŃi face o activitate care va aprofunda noŃiunile învăŃate.

TăiaŃi cu foarfecul după liniile albastre astfel încât să obŃineŃi separat: mâinile, picioarele,

capul, etc. Pe o coală albă îndemnaŃi copilul să le lipească astfel încât să obŃină din nou

imaginea iniŃială (ca un puzzle).

Dacă dumneavoastră consideraŃi că această imagine nu este suficientă pentru a

aprofunda noŃiunile ce descriu părŃile corpului, atunci căutaŃi una diferită într-o revistă şi

decupaŃi-o cu foarfecul.

RepetaŃi cuvintele împreună cu copilul până când le învaŃă.

PărŃile corpului

��

��

��

��

��

��

��

��

�A

A�

��

� � �

��

�

��

� � 34>6(+8/14/�+2;9/@*+*2��

� � )(.7824.82>/14/�:51F2+(1�)(1:*+*2�72�G.65F/14/�(924)84+(1�34�G;915)5;2.84�-:4)2E2)4��

� � *7*12.F/�34�/�/-()2/�+()*+�H/2.4+(1��

� � G.)143414/�2.�-2.4�72�2.34:4.34.F/��

�

��

� �*/F2�(�:5:*75�72�*.�-48�34�H/2.4�)4�/:/1F2.�)(:2+*+*2��-/*�*.4+4�34�)B.3�41/�;/2�;2)��

�4F2� G;915)/� :5:*7/� )*� H/2.4+4� 14-:4)8264� )(;4.8B.3� )44/� )4� E/)4F2�� M:*.4;�� ;/2� G.8B2��

)H2+(F422��/:(2�812)(*+��7(-484+4��:/.8/+(.22��9+*>/��)5)2*+/��H/2./��E*+/1*+��;5.*72+4��

� �4:48/F2�34� ;/2� ;*+84� (12� /)82628/84/� �464.8*/+� )*� /+84�H/2.4�� )(;4.8B.3�72�14:48B.3�

34.*;212+4�/)4-8(1/��

� *:5�)4�)(.-2341/F2�)5� /�G.F4+4-�/)82628/84/�� :*84F2�-5�G2�:*.4F2�G.8149512�34�D4.*+��M)4�

:*.4;��/)*;=0�/158B.3*�2��34�4<��:/.8/+(.22�M72�/)* ;=0�/158B.3*�2�(�9+*>5��784:8/F2�-5�6434F2�

3/)5�65�15-:*.34��/)5�.*�/�14F2.*8�34.*;212+4��/@*8/F2�+�3*;.4/6(/-815��

� �)4/-85� /)82628/84� (� :*84F2� 14:48/� 32.� )B.3� G.� )B.3� :B.5� )4� )(:2+*+� 6/� G.65F/� 8(/84�

)*62.84+4��/�*.�;(;4.8�3/8�+5-/F2�+�:4�)(:2+�-5�-4�@(/)4�72�-2.D*1�72�G.34;./F2�+�-5�6()/+2>4>4�

G.�82;:�)4�G;91/)5�:5:*7/��

� 4/-4;4.4/�G.�82;:�)4�G+�/@*8/F2�-5�-4�G;91/)4�:*84F2�)(;4.8/�8(8�)4�E/)4F2�� 2�/158/F2�

E24)/14�/182)(+�34�G;915)5;2.84��14:48B.3��34�;/2�;*+84�(12�E24)/14�)*6B.8��

� �/85� 72� )B846/� 2;/D2.2� )*� /182)(+4� 34� G;915)5;2.84� )/14� 65� :(8� /@*8/� -5� G+� G.65F/F2�

34.*;212+4�*.(1�/182)(+4�:4�)/14�.*�+4�/64F2�+/�G.34;5.5��

�

�

�

�

�

/��%�%�-��

��

� � � �

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

�

��

� � � �

��

�

��

� � G;9(D5F214/�+2;9/@*+*2��

� � 4<4)*8/14/�*.42�/)826285F2��

� � 2.34:4.34.F5�72�G.)143414/�G.�-2.4��

�

��

� 4�:1(:*.4;�-5�G.65F5;�)*62.84�)/14�34E2.4-)�:+/.8 4��)(:/)��E+(/14��E1*.>5��2/195��48)��

� �.�/.4<5�-*.8�)B846/�34-4.4��*84F2�-5�+4�34)*:/F2�)*�*.�E(/1E4)�)*�6B1E*12+4�1(8*.@284�72�

-5� +4� +2:2F2� :4� (� E(/24� /+95� 4<:+2)B.3*�2� )(:2+*+*2� )4� 14:14>2.85� E24)/14�� 14/+2>B.3� /-8E4+� *.�

8/9+(*�E1*;(-�� :(2�+5-/F2�+� :4�4+� -5�+4�+2:4/-)5�72�G.34;./F2�+� -5�65� -:*.5� )*;� -4� )H4/;5�

E24)/14��

� �+85� 3/85� )B.3� 2472F2� /E/15� )*+4D4F2� G;:14*.5� )*� 4+� E+(12�� E1*.>4� 72� 2/195� 72� /)/-5� +4�

:*84F2�+2:2�:4�(�)(/+5�/+95��

� �/�-/82-E/)F2/�+*2�-5�E24�72�;/2�;/14�:*84F2�4<:*.4�+/�643414�/)4-84�M8/9+(*120�72�+5*3/F2�

+�:4.81*�)4�/�E5)*8��

� �/2� ;*+8� 34)B8� /8B8�� :*84F2�E(+(-2� )142(/.4� )(+(1/84� -/*� )/12()2� :4.81*� /�2� 81/-/� :4� (�

)(/+5�34�HB1824�)(.8*1*+�34-4.4+(1�34)*:/84�72�/:(2�G.34;./F2�+�-5�+4�)(+(14>4��

� *�*28/F2�-5�)(;4.8/F2�(12)4�E/)4F2��4:48/F2�G;:14*.5��34�;/2�;*+84�(12��.(F2*.2+4�.(2�

G.65F/84�72�G.34;./F2�+�72�:4�)(:2+�-5�6()/+2>4>4�-/*�)H2/1�-5�:1(.*.F4�)*6B.8*+��

�

�

�

�

�

�

�

�

�

&��


103


104



� cunoaşterea animalelor şi a păsărilor,


� executarea unei activităŃi,

� independenŃă şi încrederea în sine.


Ne propunem să învăŃăm cuvinte care definesc animale şi păsări: câine, pisică, cal,

porc, vacă, oaie, capră, iepure, pasăre, găină, cocoş, rată, broască, etc

Facem aceeaşi activitate ca si la Lectia nr.23

În anexă sunt desene ce reprezintă animale. DenumiŃi fiecare vietate în parte, rostind

clar şi rar fiecare cuvânt astfel încât copilul să le înŃeleagă şi să le reproducă. PuteŃi, apoi, să le

decupaŃi cu un foarfec cu vârfurile rotunjite şi să le lipiŃi împreună pe o foaie albă explicându-

i copilului încă o dată ce reprezintă fiecare, realizând astfel un tablou frumos. Apoi lăsaŃi-l pe

el, singur, să le lipească şi îndemnaŃi-l să vă spună cum se cheamă fiecare.

Ca satisfacŃia lui să fie şi mai mare puteŃi agăŃa la vedere aceste „tablouri” şi lăudaŃi-l

pentru ce a făcut.

Altă dată când ieşiŃi afară arătaŃi-i copilului animalele şi plantele pe care le întâlniŃi în

cale, lăsând copilul să le vadă şi explicaŃi-i cum se cheamă fiecare.

PuteŃi folosi creioane colorate sau carioci pentru a-i trasa pe o coală de hârtie conturul

desenelor decupate îndemnându-l apoi să le coloreze.

Despre animale şi păsări


105

CÂINE PISICĂ

COCOŞ GĂINĂ

RAłĂ PASĂRE

VACĂ PORC


106

CAL OAIE VULPE

IEPURE CAPRĂ

BROASCĂ LUP


107



� îmbogăŃirea vocabularului,

� obişnuinŃa de a folosi formule de salut, de a fi politicos.


Aceasta nu este o activitate care implică joaca. Ne propunem să învăŃăm copilul

cuvinte uzuale cum ar fi: formulele de salut (pa, salut, bună dimineaŃa, bună ziua, bună seara,

noapte bună, pardon) şi alte formule (bine, da, nu) etc.

Este foarte important ca un copil să înveŃe formulele de salut. Acestea se pot învăŃa

atunci când ieşiŃi din casă şi vă întâlniŃi cu diverse persoane. SalutaŃi voi persoanele pe care le

întâlniŃi, astfel încât copilul să vă vadă şi să înŃeleagă încet, încet că e foarte important să

salute cunoscuŃii de fiecare dată cînd se va întâlni cu ei. După o perioadă încurajaŃi-l să repete

după voi salutul şi, mai târziu, să poată să spună singur.

LăsaŃi să treacă o perioadă astfel încât copilul să se familiarizeze cu aceste formule de

salut uzuale şi mai uşor de pronunŃat. Aceste expresii simple: pa, salut, la revedere, bună ziua

el le repetă după dumneavoastră sau atunci când îl atenŃionaŃi. IntenŃia noastră este de a

îmbogăŃi vocabularul copilului astfel încât vom repeta aceste formule de salut şi vom încerca

să adăugăm altele cum ar fi:

� „Bună. Ce faci?”

� „La revedere. Te pup”, atunci când persoana face parte din familie.

� „La revedere. Pe mâine. O zi bună”, sau oricare altele care vă sunt familiare.

Nu trebuie să faceŃi ceva deosebit pentru această activitate ci doar să repetaŃi aceste

formule atunci când e cazul şi să îl îndemnaŃi pe copil să spună şi el. Deasemenea, acum e

momentul să îl învăŃati diferenŃa între:

� Bună ziua, bună dimineaŃa, bună seara

Nu trebuie decât să îi explicăm perioadele unei zile: „uite, acum te-ai trezit, este

dimineaŃa. Vom spune: bună dimineaŃa. Te speli pe faŃă, pe mâini şi pe dinŃi, mănânci şi apoi

mergem la grădiniŃă. După ce te joci cu copiii, plecăm spre casă. Atunci spunem: bună ziua.

Cuvinte uzuale-formule de salut


108

Uite acum soarele coboară acolo, după deal. Se face seară şi vom spune: bună seara. Peste

puŃin timp ne vom băga în pat, să dormim pentru că e noapte. ÎŃi spun noapte bună.”

Probabil că veŃi observa că nu a înŃeles foarte bine, aveŃi răbdare, repetaŃi explicaŃia şi

în alte zile şi, veŃi vedea că, nu peste mult timp, acestea vor fi noŃiuni clare pentru copil.

Cînd consideraŃi că micuŃul a acumulat destul de multe cunoştinŃe, puteŃi să faceŃi

următoarea activitate prin care să îl învăŃaŃi diferenŃa dintre noŃiunile: „zi” şi „noapte”.

PuteŃi folosi un glob pământesc (dacă aveŃi la îndemână) sau o minge şi o veioză.

ExplicaŃi-i copilului că globul (sau mingea) e pământul unde stăm noi, oamenii, iar veioza e

soarele care luminează.

AprindeŃi veioza care va lumina o parte a globului (mingii) şi explicaŃi-i că soarele

luminează pământul şi, astfel, e ziuă, pe când în partea cealaltă e noapte pentru că nu ajunge

lumina soarelui.

DecupaŃi conturul unui copil şi lipiŃi-l pe glob explicându-i copilului că este el şi că

acolo e locul lui. ÎnvârtiŃi globul (mingea) astfel încât să fie când în partea luminată, când în

cea întunecată, astfel încât să înŃeleagă diferenŃa între zi şi noapte.


109




� participarea la un joc,

� cunoaşterea mediului său înconjurător.


Ne propunem să învăŃăm copilul denumirile obiectelor uzuale aflate în casă cum ar fi:

cameră, baie, bucătărie, perete, cadă, wc, chiuvetă, uşă, pat, canapea, fotoliu, televizor, radio,

calculator, masă, scaun, veioză, vază, cană, ceaşcă, farfurie, lingură, furculită, cuŃit, linguriŃă,

ceas, pernă, pătură, cearşaf, etc.

Această activitate poate fi desfăşurată zi de zi, stând cu copilul în casă, arătându-i

obiectele, denumindu-le şi repetând aceste cuvinte de mai multe ori.

Deasemenea puteŃi face o activitate care, cu siguranŃă îi va plăcea copilului. Vă prezint

în continuare imagini ce reprezintă diverse obiecte din casă (eventual puteŃi decupa altele din

reviste sau listate de pe Internet) şi câteva coli de carton alb. Îi spuneŃi copilului: „hai să

construim casa noastră”. O coală să fie pentru cameră de zi, alta pentru dormitor, alta pentru

baie şi alte pentru bucătărie. După ce aŃi decupat împreună cu el toate aceste imagini, luaŃi

lipici şi aranjaŃi-le pe coală astfel încât să construiŃi fiecare încăpere. În timp ce faceŃi aceste

lucruri denumiŃi fiecare obiect de mai multe ori şi apoi îl întrebaŃi şi pe copil: „Cum se

cheamă asta?” După ce a spus cuvântul dorit puteŃi să îl stimulaŃi lăsându-l pe el să le lipească

pe coala albă. RealizaŃi împreună aceste machete şi le puteŃi prinde între ele realizând o

cărticică sau le puteŃi agăŃa ca pe nişte tablouri.

În alte zile îl puteŃi întreba noŃiunile învăŃate, arătându-i obiectele respective prin casă.

RepetaŃi cuvintele de mai multe ori până ce copilul le reŃine.

Ce avem în casa noastră?


110


111


112


113


114



� învăŃarea noŃiunilor: culori, roşu, galben, albastru, verde, maro, negru, alb,

� deprinderea de a colora,

� obişnuinŃa de a se concentra asupra unei activităŃi.


AveŃi nevoie de un set de culori sau de carioci. Această activitate e uşoară şi plăcută

pentru copil. AveŃi în anexă nişte desene (măr, floare, balon, etc)

ArătaŃi-i şi ajutaŃi-l pe copil să le coloreze, apoi decupaŃi-le cu un foarfec pentru copii.

LăsaŃi-l pe el să coloreze, explicându-i cum se numeşte fiecare culoare. RepetaŃi de mai multe

ori denumirile şi apoi folosiŃi întrebări pentru a-l stimula să răspundă de genul: „ce culoare are

maşina?”. VeŃi şti că a înŃeles în momentul în care vă răspunde fără să îl ajutaŃi.

TăiaŃi apoi pătrate de hârtie de 7 x 7 cm şi lipiŃi imaginile colorate şi decupate câte una

pe pagină. Paginile astfel create le puteŃi capsa pe o latură şi veŃi avea propria voastră carte

despre culori. Chiar îi puteŃi spune copilului: „hai să facem o carte despre culori!”

Pentru a aprofunda aceste noŃiuni puteŃi să profitaŃi de orice ieşire în aer liber să îl

întrebaŃi:

� Ce culoare are gardul?

� Ce culoare are floarea?

� Ce culoare are maşina?

� Ce culoare are mingea? etc.

Culori


115

ROŞU

GALBEN

ALBASTRU


116

PORTOCALIU

VERDE

MARO


117

ALB şi NEGRU


118



� dezvoltarea limbajului prin învăŃarea noŃiunilor: pătrat, triunghi, cerc,

� aprofundarea culorilor,



La sfârşitul acestei lecŃii aveŃi nişte figuri geometrice colorate diferit. ListaŃi această

foaie, lipiŃi-o pe o coală de carton pentru a fi mai groasă şi decupaŃi fiecare figurină în parte.

Această activitate are rolul de a dezvolta la un copil capacitatea de a asocia culori sau

forme. Astfel, amestecaŃi figurinele şi spuneŃi-i copilului: „dă-mi figurile de culoare roşie”.

AveŃi răbdare să le aleagă pe toate şi lăudaŃi-l pentru ce a făcut. Apoi îndemnaŃi-l să le

grupeze după altă culoare.

După ce a înŃeles cum să le selecteze după culori, învăŃaŃi-l noŃiunile: „pătrat”, „cerc”,

„triunghi” arătându-i fiecare figură în parte. După ce a învăŃat aceste noŃiuni, spuneŃi-i să

grupeze separat pătratele, cercurile sau triunghiurile.

Această activitate, deşi pare simplă, este foarte importantă pentru că îl determină pe

copil să înŃeleagă faptul că lucrurile pot fi grupate după diverse criterii (culori şi forme, în

acest caz) iar când va mai creşte va reuşi să asocieze diverse lucruri în funcŃie de o anumită

caracteristică.

Asociem culori şi forme: (pătrat, triunghi, cerc)


119


120



� participarea copilului la joc,

� dezvoltarea dorinŃei de a participa la o competiŃie şi de a câştiga,

� dezvoltarea independenŃei şi încrederii în sine.


LuaŃi un set de cuburi sau alte jucării care pot fi stivuite şi împărŃiŃi-le cu copilul.

ExplicaŃi-i că le veŃi pune unul peste celălalt. FaceŃi acest lucru şi, la sfărşit spuneŃi: „Gata!

Am terminat!” ÎncurajaŃi-l şi pe el să aşeze cuburile unul peste celălalt.

Apoi faceŃi acest lucru odată cu el, luându-vă la întrecere. StimulaŃi-l să aşeze cuburile

cât de repede poate, astfel încât să îi daŃi senzaŃia că el a terminat primul. AplaudaŃi-l şi

lăudaŃi-l spunându-i: „bravo! Ai terminat primul!” Faptul că sunteŃi în competiŃie îl va

stimula, îl va amuza şi totul va părea o joacă. Scopul final e acela se a acumula limbaj.

JucaŃi-vă de mai multe ori în acelaşi mod şi spuneŃi dumneavoastră sau încurajaŃi-l pe

el să spună „Gata” Am terminat!” atunci când terminaŃi de aşezat cuburile.

Am terminat! Gata!


121



� perfecŃionarea pronunŃiei,

� recunoaşterea şi denumirea unor imagini cunoscute,

� dezvoltarea încrederii în sine.


Copilul pronunŃă foarte multe cuvinte dar încă mai are dificultăŃi în a rosti consoane

mai dificile (s, z, ş, Ń, f, v, r, j, etc). În mod normal pronunŃia acestora se rezolvă de la sine,

copilul reuşind încet, încet să-şi perfecŃioneze vorbirea.

Dacă observaŃi că dificultăŃile de pronunŃie persistă în timp, e recomandat să vă

adresaŃi unui logoped.

Vă propun această lecŃie care vă arată cum puteŃi face şi acasă exerciŃii pentru corecŃia

pronunŃiei copilului.

În continuare sunt prezentate imagini ale diferitelor obiecte, pe care copilul trebuie să

le recunoască şi să le rostească. Dacă întâmpină dificultăŃi de pronunŃie, arătaŃi-i copilului

imaginea respectivă, pronunŃaŃi dumneavoastră cuvântul, rar şi faŃa dumneavoastră să fie la

nivelul lui, astfel încât să vadă modul în care mişcaŃi buzele. PuteŃi căuta şi alte imagini care

să reprezinte obiecte ale căror denumire să conŃină consoana respectivă şi să vă ajute, astfel, la

efectuarea acestei activităŃi.

Să pronunŃăm corect


122

1. S şi Z1. S şi Z1. S şi Z1. S şi Z

- sanie, soare, scaun, casă;

- ziar, frunză, buburuză, varză;


123

2. Ş, ł şi J2. Ş, ł şi J2. Ş, ł şi J2. Ş, ł şi J

- şoarece, maşină, peşte, şarpe;

- tânŃar, aŃă;

- paianjen, jucării;


124

3. F şi V3. F şi V3. F şi V3. F şi V

- fluture, frunză, furculiŃă;

- vapor, avion, morcov, vacă;


125

4. R4. R4. R4. R

- rac, iepure, măr, tren, raŃă;


126

CAPITOLUL 6

VORBEŞTE CU MINE! EU TE ASCULT.

(Combinăm două cuvinte)

Trecerea de la folosirea singulară a cuvintelor, la combinarea acestora (mai întâi a

două, apoi mai multe) constituie un pas important în evoluŃia limbajului. De cele mai multe

ori acest proces are o evoluŃie normală, copilul învăŃând treptat şi aproape de la sine cum să

folosească limbajul. Dacă, dintr-un motiv sau altul, copilul nu asimilează limbajul aşa cum ar

trebui sau vi se pare că procesul e lent, că are o întârziere, comparativ cu copiii de vârsta lui,

atunci eu vă propun un număr de lecŃii în care sunt explicate câteva activităŃi pe care le puteŃi

face împreună, acasă şi care vor conduce la un rezultat bun.

Eu nu spun că acestea sunt necesare sau suficiente pentru a realiza ce v-aŃi propus

pentru îmbunătăŃirea vorbirii copilului dumneavoastră. ÎncercaŃi să le faceŃi pe acestea, puteŃi

să le repetaŃi de câte ori consideraŃi că e nevoie, puteŃi să le adaptaŃi cum vă convine mai bine

sau puteŃi realiza altele noi (care să aducă un plus vorbirii copilului dumneavoastră). De fapt,

sfatul meu e următorul: faceŃi tot ce vă dictează inima şi raŃiunea pentru a ajunge la rezultatul

pe care îl consideraŃi suficient. Fiecare părinte îşi doreşte un copil normal care să se integreze

într-o societate cu reguli dure şi stricte si în care trebuie să ştii şi să poŃi să ai un cuvânt de

spus. Din acest motiv, o întârziere în acumularea limbajului care persistă, ne determină să

avem mari nelinişti şi chiar dacă, deocamdată, copilul e mic, îndoiala din suflet ne macină

încrederea pe de o parte dar, pe de altă parte, ne determină să facem orice e posibil pentru a

îndrepta lucrurile.

Din experianŃa mea pot să vă spun că, cele mai grele două momente au fost

următoarele:

� iniŃial când a trebuit să îl conving pe copil să repete după mine primele cuvinte. Nu era

dispus să stea să mă asculte şi să încerce să reproducă ceva. A trebuit să fiu extrem de

fermă, să înŃeleagă că nu cedez în faŃa Ńipetelor lui, că sunt decisă să îl învăŃ să

vorbească şi, după câteva zile, a realizat că nu are de ales şi, decât să fim în conflict


127

permanent pe această temă, era mai uşor pentru el să repete şi să înveŃe câteva cuvinte,

după care era liber să facă ce doreşte.

� Următoarea fază „grea” a fost când a ajuns la a învăŃa să folosească verbele. Aici nu a

mai fost vorba de împotrivirea lui ci, de faptul că mi se părea imposibil să îi explic

unui copil ce abia învaŃă să vorbească, cum trebuie să folosească verbele. Treptat mi-

am dat seama că singura modalitate e aceea de a-i repeta de câte ori e nevoie, de a-i

corecta formele greşite şi de a avea răbdare ca acestea să intre în vocabularul lui şi să i

se pară logic să le folosească. Şi trebuie să recunosc faptul că nu a fost uşor.

Trebuie să urmărim să dezvoltăm la copilul nostru câteva competenŃe cum ar fi:

� să ştie să asculte

� să ştie să se concentreze

� să aibă răbdare

� să înveŃe că e politicos să răspunzi la întrebări chiar dacă uneori te plictisesc sau sunt

neimportante (încercaŃi să nu exageraŃi cu tirul de întrebări sau să nu puneŃi aceleaşi

întrebări de zeci de ori!!!)

Vă reamintesc câteva sfaturi pe care le-am mai spus în această carte şi care sunt

esenŃiale pentru a avea un rezultat corespunzător.

� Nu disperaŃi şi nu priviŃi problema ca pe ceva ce vă depăşeşte. Dumneavoastră sunteŃi

principalul motor de care depinde reuşita copilului.

� FiŃi răbdători pentru că acumularea limbajului e un proces ce durează ani.

� ÎncercaŃi să vă faceŃi un plan în care, pas cu pas, să îl învăŃaŃi pe copil să vorbească.

� FiŃi calmi şi răbdători cu copilul. Nu-l bruscaŃi şi nu ŃipaŃi atunci când nu e dispus să

facă ce îi cereŃi, vă tratează ca şi când nu vă aude sau greşeşte în încercarea de a

pronunŃa ceva.

� ÎncurajaŃi-l şi lăudaŃi-l atunci când reuşeşte să evolueze

� DaŃi-i încredere în forŃele proprii, arătându-i cât de mulŃumiŃi sunteŃi de reuşitele sale.


128



� să îmbogăŃim limbajul copilului,

� să conştientizeze noŃiunile mare, mic,

� să participe la joc.


CumpărăŃi de la magazin un tub cu soluŃie pentru făcut baloane de săpun sau faceŃi

dumneavoastră una, amestecând puŃin săpun lichid cu apă şi folosiŃi partea din faŃă a unui pix.

Ideea este să reuşiŃi să faceŃi baloane de săpun. Copiii sunt încântaŃi să alerge după ele şi să le

spargă.

ÎncercaŃi să faceŃi baloane mari spunând: „Uite! un balon mare!” accentuând noŃiunea

„mare”, apoi faceŃi baloane mici spunându-i că acestea sunt „mici”. ContinuaŃi această

activitate şi, după un timp întrebaŃi-l „Ce fel de balon vrei: mare sau mic?” PuteŃi să

gesticulaŃi cu mâinile atunci când îi explicaŃi ce înseamnă mare şi mic (deschizând braŃele

foarte tare sau apropiindu-le).

Copilul va conştientiza diferenŃa dintre „mare” şi „mic” şi ce înseamnă fiecare dintre

ele. În momentul în care micuŃul a înŃeles ce înseamnă aceste noŃiuni puteŃi să vă folosiŃi de

orice obiect aveŃi la îndemână pentru a accentua aceste noŃiuni:

� un măr mare, unul mic

� o casă mare, una mică,

� o prăjitură mică, una mare, etc

Alăturarea a două cuvinte reprezintă un pas important pentru evoluŃia limbajului unui

copil. Odată ce a înŃeles noŃiunile, îi va plăcea să le folosească în combinaŃie cu un substantiv.

Vă prezint în continuare câteva imagini care să vă ajute să exemplificaŃi copilului

diferenŃa între acest noŃiuni.

Mare şi mic


129


130




� să înŃeleagă noŃiunile: frumos-urât, curat-murdar.


Pentru a-l face pe copil să înŃeleagă aceste noŃiuni trebuie să găsiŃi lucruri care

sugerează foarte clar aceste proprietăŃi (frumos, urât, curat, murdat). Chiar trebuie exagerate

nişte caracteristici ale unor lucruri pentru ca el să-şi dea seama ce înseamnă fiecare iar

contrastul între ele să fie sugestiv.

NoŃiunile: frumos - urât

Pentru această activitate vă puteŃi folosi de personaje din poveşti cum ar fi: Alba ca

Zăpada, ScufiŃa roşie, etc. Ar fi indicat să vă procuraŃi o carte frumos colorată cu aceste

poveşti. CitiŃi povestea sau, dacă nu are răbdare să asculte, scurtaŃi-o, simplificând-o şi arătaŃi-

i desenele unde „Alba ca zăpada e frumoasă” iar „vrăjitoarea e urâtă”. AccentuaŃi aceste

noŃiuni pentru a înŃelege despre ce e vorba şi puteŃi să îi spuneŃi povestea în mai multe zile.

NoŃiunile: curat - murdar

Pentru noŃiunile curat-murdar vă puteŃi folosi de povestea „PrinŃ şi cerşetor” arătându-i

diferenŃa dintre cei doi copii: unul îmbrăcat „curat” şi celălalt „murdat”.

Deasemenea, făcând referire la poveste, puteŃi să îi arătaŃi că şi el „a murdărit” hainele

şi că îl veŃi îmbrăca cu altele „curate”.

AlegeŃi şi alte contraste care vă sunt la îndemână. Cu cât îi veŃi găsi mai multe

exemple, cu atât el va înŃelege şi va face diferenŃa mai uşor.

Frumos-urât/curat-murdar


131




� să înŃeleagă noŃiunile: cald-rece.


LuaŃi două ouă: unul îl lăsaŃi crud (rece) iar celălalt îl fierbeŃi şi aşteptaŃi să se răcească

astfel încât să îl simŃiŃi cald atunci când îl ŃineŃi în mână. ArătaŃi-i copilului cele două ouă şi

daŃi-i unul într-o mână şi unul în cealaltă mână, explicându-i că unul e CALD iar celălalt e

RECE (accentuând şi repetând de mai multe ori cuvintele cald şi rece). Mâinile lui vor simŃi

diferenŃa

Ideea este să găsiŃi un obiect care să poată fi atât cald, cât şi rece şi copilul să înŃeleagă

diferenŃa între aceste noŃiuni. Un alt exemplu pe care îl puteŃi folosi este următorul: daŃi

drumul la robinetul de apă caldă, luaŃi-i mânuŃa şi atingeŃi cu ea apa spunând „apă caldă” şi

apoi daŃi drumul la robinetul de apă rece şi procedaŃi la fel spunând „apă rece”. În acelaŃi

mod, dacă e un sezon răcoros şi încălziŃi casa cu calorifere, puteŃi să îl lăsaŃi să pună mânuŃa

pe unul încălzit în comparaŃie cu unul rece.

PuteŃi găsi orice combinaŃie de cald-rece pe care o aveŃi la îndemână. SimŃind, pipăind

va înŃelege că noŃiunile pe care i le spuneŃi se referă la o stare anume, va înŃelege diferenŃa şi

le va folosi corect în vorbirea sa.

Cald - rece


132




� să înŃeleagă noŃiunile: deschis-închis, aprins-stins.


Aceste noŃiuni pot fi învăŃate folosind lucrurile pe care le aveŃi la îndemână în casă.

NoŃiunile: deschis-închis

MergeŃi cu copilul în dreptul unei uşi, deschideŃi-o, spunând „deschis”, apoi o

închideŃi spunând „închis”. ÎndemnaŃi-l apoi pe el să deschidă şi să închidă uşa comentând, de

fiecare dată ce face. LăsaŃi-l apoi pe el singur să facă aceste mişcări, încurajându-l să pronunŃe

cuvintele „deschis” şi „închis”

Acelaşi lucru îl puteŃi exersa cu o cutie, cu o uşă de la un dulap, cu diverse recipiente

ce au sisteme de închidere accesibile lui.

NoŃiunile: aprins-stins

RidicaŃi copilul până în dreptul unui întrerupător şi arătaŃi-i cum să aprindă şi să stingă

lumina spunându-i că e „aprinsă” sau „stinsă”. RepetaŃi de mai multe ori această activitate şi

încurajaŃi-l să rostească cuvintele.

PuteŃi repeta aceste lucruri şi în zilele următoare până când copilul înŃelege noŃiunile şi

le foloseşte singur.

Deschis-închis, aprins-stâns


133




� să înŃeleagă noŃiunile: gol-plin, mult-puŃin.


Pentru un copil care abia începe să vorbească, aceste noŃiuni pot fi destul de greu de

asimilat şi, aproape sigur, le va confunda în primă fază. De exemplu: despre un pahar se poate

spune că e PLIN cu un lichid sau e GOL dar, de asemenea, referitor la pahar, puteŃi spune că

are MULT sau PUłIN lichid. De aceea, în primă fază, pentru ca un copil să înŃeleagă ce

semnifică aceste noŃiuni e bine să procedaŃi astfel:

1. Pentru noŃiunile: PLIN-GOL

LuaŃi două pahare, unul îl lăsaŃi gol iar altul îl umpleŃi cu apă. PuteŃi face această

activitate chiar lângă chiuvetă. ArătaŃi-i copilului paharul plin şi-i spuneŃi „un pahar plin” iar

la cel de-al doilea „un pahar gol”. LăsaŃi-l pe el să le umple şi să le golească de apă, repetând

şi accentuând cele două noŃiuni. Jucându-se astfel, va înŃelege uşor ce semnifică fiecare din

cele două noŃiuni.

2. Pentru noŃiunile: MULT-PUłIN

LuaŃi un pumn de bomboane, nasturi sau jucării mai mici (aveŃi grijă să nu le bage în

gură şi să le înghită) şi faceŃi o grămadă mare şi una mică. PuteŃi să comentaŃi că cea de lângă

el „are multe bomboane” iar cealaltă „are puŃine bomboane”. Apoi luaŃi din cea cu mai multe

bomboane şi puneŃi în cealaltă, comentând ce faceŃi.

ÎntrebaŃi-l pe copil: „vrei multe bomboane?”, „ai multe bomboane”, „mama are puŃine

bomboane”

Nu uitaŃi să repetaŃi împreună în mai multe zile aceste noŃiuni (repetând această

activitate sau una asemănătoare) pentru a fi siguri că a reŃinut ceea ce i-aŃi explicat.

Gol-plin, mult-puŃin


134



� îmbogăŃirea limbajului copilului prin învăŃarea noŃiunilor: al meu, a mea, ale mele, ai

mei, al tău, a ta, ale tale, ai tăi,

� conştientizarea de către copil a faptului că nu toate lucrurile îi aparŃin şi respectarea

proprietăŃii celuilalt,

� dezvoltarea atenŃiei şi capacitatea de a participa la un joc.


AdunaŃi mai multe lucruri mărunte, unele care aparŃin copilului iar altele care vă

aparŃin dumneavoastră (exemplu: creioane colorate, piepten, oglindă, jucării mici, pixuri, etc).

AranjaŃi-le pe o masă, luaŃi un obiect în mână şi întrebaŃi: „al cui e acest pix?”. La

începutul discuŃiei, daŃi tot dumneavoastră răspunsul pentru că el nu va şti să vă răspundă:

„este al meu” sau „este al tău”. Copilul s-ar putea să vrea să se joace cu toate dar ideea acestui

joc este ca el să înŃeleagă că nu toate sunt ale lui şi să înveŃe să folosească noŃiunile „al meu”

şi „al tău”.

După ce îl întrebaŃi al cui e un obiect, puneŃi-l într-un loc anume astfel încât, la sfârşit

veŃi avea două grămezi de obiecte: unele ce vă aparŃin dumneavoastră şi altele ce îi aparŃin lui.

RepetaŃi jocul de mai multe ori şi încurajaŃi-l şi pe el să răspundă, astfel încât să înveŃe

pronumele posesiv „al meu”, „al tău”.

În timpul următoarelor zile puteŃi să repetaŃi cuvintele învăŃate făcând referire şi la alte

obiecte din casă.

Deasemenea, în timpul petrecut împreună puteŃi să vorbiŃi despre lucrurile ce îi aparŃin

lui sau dumneavoastră. Exemplu: perna mea, pantalonii tăi, ghetele mele, culorile tale, etc.

În momentul în care stăpâneşte destul de bine pronumele posesiv, puteŃi să vă jucaŃi

astfel: staŃi faŃă în faŃă şi puneŃi-i întrebări de genul: “al cui e nasul acesta?” şi el ar trebui să

răspundă destul de repede (fără să se gândească foarte mult) “al meu”, apoi “ dar, a cui e

mâna aceasta” “ a ta”, etc. Dacă răspunsurile curg fluent, atunci puteŃi să declaraŃi că micuŃul

ştie să folosească acest pronume.

Al meu, al tău


135




� înŃelegerea noŃiunilor: sus, jos, sub, pe, în, afară, aici, acolo.


3.1. Pentru noŃiunile: SUS - JOS

ÎeşiŃi cu copilul într-un parc unde există topogan sau orice alt joc care necesită urcarea.

ArătaŃi-i cum să urce pe scară şi întrebaŃi-l „Vrei, sus?”, repetând apoi „sus”. Ajuns acolo

spuneŃi „eşti sus”. Apoi ca să coboare faceŃi în acelaşi mod. SpuneŃi-i: „acum, vino jos” şi

după ce a alunecat pe topogan repetaŃi: „jos!” ÎndemnaŃi-l şi pe el să repete noŃiunile: „sus”,

„jos”.

Apoi spune-Ńi: „bravo! Vrei sus din nou? Hai, sus!” AjutaŃi-l să urce şi apoi reluaŃi tot

dialogul astfel încât copilul să înveŃe, să înŃeleagă şi să reŃină aceste noŃiuni.

3.2. Pentru noŃiunile: SUB - PE

Pentru aceste noŃiuni vă propun să vă jucaŃi împreună cu copilul. LuaŃi o jucărie (o

păpuşă, o maşinuŃă) şi ascundeŃi-o sub pat (sau sub o altă mobilă). Apoi întrebaŃi copilul:

„unde e păpuşa?” Dacă nu o găseşte arătaŃi-i dumneavoastră unde este şi spuneŃi: „este sub

pat!” accentuând cuvântul „sub”. ContinuaŃi jocul ascunzând diverse jucării şi, când copilul o

găseşte comentaŃi „e sub pat”. ÎncurajaŃi-l şi pe el să spună unde e jucăria.

Apoi puneŃi jucăria pe pat şi întrebaŃi-l: „unde e păpuşa acum?”. „Este pe pat!” După

ce vi se pare că a înŃeles ce înseamnă „sub” şi „pe” puteŃi repeta acest joc punând jucăria când

sub, când pe o mobilă. Când copilul găseşte jucăria în funcŃie de ce îi spuneŃi dumneavoastră,

înseamnă că a înŃeles diferenŃa între cele două noŃiuni.

3.3. Pentru noŃiunile: ÎN - AFARĂ

FaceŃi rost de o cutie de carton mai mare (ambalajele de la electrocasnice) în care

copilul încape. RealizaŃi din ea o căsuŃă (tăiaŃi o uşă, ferestre) şi decoraŃi-o cum vreŃi. Copilul

Sus, jos, sub, pe, în, afară, aici, acolo


136

va fi foarte încântat de noua jucărie. ExplicaŃi-i că are o casă a lui şi că poate sta „în” ea iar,

când se plictiseşte, poate sta „afară”.

RepetaŃi de mai multe ori noŃiunile şi când îl vedeŃi că se joacă în preajma căsuŃei,

vorbiŃi cu el despre asta: „eşti în căsută”, „vino afară”, etc.

Vă prezint în continuare un alt joc pentru aprofundarea acestor noŃiuni. CăutaŃi o cutie

mai mare pe care o aşezaŃi pe covor şi o minge mică şi moale. ÎndepărtaŃi-vă, împreună cu

copilul la 2-3 metri de cutie şi aruncaŃi cu mingea. Scopul este de a introduce mingea în cutie.

ArătaŃi-i copilului cum să facă şi spuneŃi: „arunc în cutie” iar când mingea nu nimereşte cutia

spuneŃi „am aruncat afară”. RepetaŃi jocul spunând şi accentuând propoziŃiile şi noŃiunile.

LăsaŃi-l pe copil să arunce cu mingea şi spuneŃi „ ai aruncat în cutie” iar când greşeşte „ ai

aruncat afară din cutie”. E foarte bine dacă repetă şi el după dumneavoastră „ în cutie” sau

„afară din cutie”.

3.4. Pentru noŃiunile: AICI - ACOLO

Trebuie să construiŃi un joc prin care să definiŃi clar noŃiunea de aproape (AICI) şi

departe (ACOLO). LuaŃi nişte popice de jucărie sau PET-uri de la sucuri şi aşezaŃi-le într-un

colŃ al încăperii. ExplicaŃi copilului că popicele le aşezaŃi „acolo” (mai departe) iar voi veŃi sta

„aici” cu o minge în mână. AruncaŃi mingea spre popice încercând să le răsturnaŃi. JucaŃi-vă

împreună, repetând cât mai des noŃiunile „aici” şi „acolo” astfel încât copilul să se obişnuiască

cu ele, să le înŃeleagă şi să le folosească.


137




� participarea la joc,

� dezvoltarea interesului pentru jocul cu mai mulŃi parteneri.


Urmărind să alăturăm două cuvinte, jocul e principalul resort ce ne va ajuta să îl

învăŃăm pe copil limbajul. Acest tip de activitate nu trebuie efectuată într-o zi anume ci, ar

trebui să vă faceŃi timp în fiecare zi (sau cât de des puteŃi) să vă jucaŃi cu copilul.

Astfel, aşezaŃi-vă pe covor împreună cu copilul, luaŃi o jucărie sau mai multe şi

imaginaŃi-vă că sunteŃi copil. VeŃi vedea ce bucuros va fi că vă va avea partener de joacă. Pe

lângă bucuria jocului împreună, scopul dumneavoastră este acela de a-i îmbogăŃi limbajul.

ComentaŃi tot ce faceŃi în propoziŃii cât mai simple, încercaŃi să purtaŃi un dialog cu

copilul şi aveŃi răbdare să vă răspundă chiar dacă va fi mai dificil la început.

Astfel, într-o zi jucaŃi-vă cu păpuşile, în alta cu cuburile, cu LEGO, cu maşinuŃele, cu

puzzle, etc. ÎncercaŃi să-l învăŃaŃi expresii, propoziŃii de felul: împing maşina, trag trenul, aşez

cuburile, îmbrac păpuşa, arunc mingea.,etc. PuneŃi-i întrebări ajutătoare astfel încât copilul să

înveŃe să răspundă. (ex. “Ce faci?”, “Împing trenul.”, “Ce faci cu bluza?”, “Îmbrac păpuşa.”

etc). Chiar dacă dumneavoastre vi se pare banal şi pueril să purtaŃi astfel de conversaŃii, nu

uitaŃi că micuŃul nu ştie încă să vorbească bine şi are nevoie de parteneri care să îl susŃină şi

care să îl încurajeze. De aceea, în primă fază, e indicat să vorbiŃi cu copilul în propoziŃii

simple ca să vă înŃeleagă şi să poată să reproducă şi el cât mai multe cuvinte.

JucaŃi-vă împreună pentru că, astfel, vă ajutaŃi copilul să înveŃe să vorbească.

Ne jucăm impreună


138



� dezvoltarea limbajului prin învăŃarea unor cuvinte noi,

� învăŃarea copilului de a formula mici propoziŃii în care să existe un verb,

� dezvoltarea încrederii în forŃele proprii,

� să înveŃe să-şi facă singur toaleta personală.


În această fază copilul cunoaşte denumirea părŃilor corpului său, astfel încât îl putem

învăŃa să folosească verbele ce descriu acŃiuni ce Ńin de toaleta personală. Este un pas

important în evoluŃia limbajului copilului; atunci când acesta învaŃă să folosească verbe, mai

întâi în mici propoziŃii şi, mai târziu într-o vorbire fluentă. Alăturarea verbelor cu

substantivele e o mare reuşită şi copilul trebuie să fie încurajat să continue. Astfel, zi de zi,

învăŃaŃi-l să spună propoziŃiile corespunzătoare activităŃilor pe care le desfăşoară:

� spăl faŃa, spăl mâinile, spăl dinŃii,

� pieptăn părul,

� curăŃ urechile,

� fac baie,

� ştergem mâinile.

Deasemenea puteŃi profita de ocazie pentru a aprofunda nişte noŃiuni învăŃate şi atunci

când umblaŃi la robinet puteŃi spune: „deschid robinetul” sau „dau drumul la apă” sau „închid

robinetul”, etc. RepetaŃi zi de zi aceste propoziŃii simple şi, după o perioadă, puteŃi să îl

întrebaŃi: ”Ce faci acum?”, „Speli mâinile?” AşteptaŃi să vedeŃi cum răspunde şi încurajaŃi-l să

o facă. Dacă răspunde, atunci lăudaŃi-l şi comentaŃi cu entuziasm ce a zis şi ce a făcut.

Dacă în fiecare zi îi veŃi reaminti aceste notiuni, veŃi observa că, încurajat de

dumneavoastră, le va folosi singur în vorbirea sa.

Copiii învaŃă mult mai uşor orice lucru prin joc, astfel încât, dacă aveŃi o păpuşă la

îndemână, jucaŃi-vă împreună. PieptănaŃi-o, spălaŃi-i faŃa şi mâinile, ştergeŃi-o cu prosopul,

etc, comentând şi repetând propoziŃii ce conŃin verbele respective. LăsaŃi apoi copilul să facă

şi el aceste lucruri, îndemnându-l să spună ce face.

Toaleta personală


139



� dezvoltarea limbajului prin învăŃarea unor cuvinte noi,

� învăŃarea copilului de a formula mici propoziŃii în care să existe un verb,



De multe ori mamele se plâng de faptul că sunt copleşite de câte lucruri au de rezolvat.

Una din probleme este cea a lipsei de timp şi, de cele mai multe ori, ele sunt tentate să renunŃe

la a mai face împreună cu copilul diverse activitaŃi, de a se mai juca împreună, de a citi

poveşti sau alte lucruri. Este foarte dificil să-Ńi faci timp, Ńinând cont că, din cele 24 de ore ale

unei zile, 8-10 ore le alocă unui serviciu, 7 ore sunt pentru odihnă, 1-2 ore se pierd cu

transportul, sunt multe de făcut în gospodărie, trebuie să fie şi soŃie şi mamă şi femeie şi să îşi

construiască şi o carieră. Puse pe hârtie, toate aceste lucruri par aproape imposibil de făcut

astfel încât, se văd nevoite să renunŃe sau să facă în grabă unele dintre treburi. Dar vă întreb?

De ce să renunŃaŃi la a petrece timp cu copilul dumneavoastră, o activitate care place

amândurora?

Vă propun să vă faceŃi un inventar al timpului dumneavoastră şi să încercaŃi la a

renunŃa la lucruri care, chiar nu contează. Astfel, dacă sunteŃi obişnuită să faceŃi cumpărături

de 2-3 ori pe săptămână, puteŃi să vă faceŃi o listă mai mare şi să mergeŃi doar o dată pe

săptămână; puteŃi renunŃa la o discuŃie cu vecina care vă invită la o cafea sau puteŃi renunŃa la

un serial TV.

Deasemenea puteŃi combina activitaŃile astfel încât, să vă faceŃi şi treaba legată de

gospodărie şi să ŃineŃi şi copilul pe lângă dumneavoastră. De exemplu: dacă trebuie să mergeŃi

la magazin, luaŃi copilul cu dumneavoastră, dar profitaŃi de timpul petrecut împreună şi

discutaŃi despre tot ce întâlniŃi sau, dacă trebuie să faceŃi mâncare în bucătărie, de ce să nu

stea cu dumneavoastră şi să îi daŃi şi lui să facă ceva?

Vă voi explica cum să faceŃi. Dacă faceŃi un aluat, daŃi-i şi lui o bucată să o modeleze

şi vorbiŃi despre ce faceŃi: „uite, punem făină şi apă şi amestecăm”. „Cum e aluatul? E

În bucătărie


140

moale.” „Vrei să faci o pâine mică?”. VeŃi vedea cât de mulŃumit şi încântat va fi de realizarea

sa.

Dacă faceŃi ceva cu legume sau cu fructe, explicaŃi-i cum se numeşte fiecare, ce

culoare are, ce gust are: „e dulce, e acru, e sărat, e amar, etc”. Dacă bateŃi un ou cu furculiŃa

lăsaŃi-l şi pe el să facă de câteva ori spunând: „bat oul”. Poate că va dura mai mult să faceŃi ce

v-aŃi propus, dar câştigul pe care îl va avea copilul, va fi infinit mai mare. Şi, nu se ştie, poate

acest obicei de a sta pe lângă dumneavoastră şi a vă ajuta, se va menŃine şi când copilul va fi

mai mare şi ajutorul lui vă va fi de un real folos.

StimulaŃi-l să vorbească despre ce face şi veŃi realiza ce v-aŃi propus: dezvoltarea şi

îmbogăŃirea limbajului. DiscutaŃi, repetaŃi, încurajaŃi-l şi lăudaŃi-l pentru tot ce face şi spune.


141




� să îl învăŃăm să poarte un dialog,

� să îi dezvoltăm atenŃia şi răbdarea,

� să îi dezvoltăm interesul pentru cărŃi.


AveŃi nevoie de o carte cu poveşti frumos colorată, care să exemplifice prin imagini

firul narativ. Copiii sunt încântaŃi de obicei să asculte poveşti. PuteŃi să le citiŃi, să le spuneŃi

dumneavoastră sau, pur şi simplu, să descrieŃi imaginile.

În cazul în care copilul dă semne că e interesat de poveste, citiŃi textul acesteia. Dacă

dă semne de nerăbdare sau încearcă să întoarcă foile, nu-l certaŃi, abandonaŃi cititul şi priviŃi

împreună imaginile, comentându-le. PuteŃi chiar să-i spuneŃi dumneavoastră povestea,

simplificând-o. Scopul este acela de a-l stimula să vorbească. De aceea, după ce i-aŃi spus

povestea, îndemnaŃi-l să poarte un dialog cu dumneavoastră. Astfel, întrebaŃi-l: „Cum e

prinŃesa?” „E frumoasa?” „Cum e vrăjitoarea?” „Cum e lupul?” „E rău.” „Unde a mers

ScufiŃa Roşie?” „În pădure” „La bunica.” „Ce au făcut piticii?” „Au plâns.”, etc.

S-a demonstrat faptul că atunci când părinŃii îşi stimulează copiii, aceştia vor avea

rezultate mult mai bune la şcoală şi în viaŃă, decât ceilalŃi copii mai puŃin stimulaŃi. Lectura

împreună cu copilul este foarte importantă din acest punct de vedere şi îl ajută pe copil să îşi

dezvolte gândirea.

Nu priviŃi această activitate ca pe o obligaŃie „care vă mănâncă timp preŃios”.

ObişnuiŃi-vă ca, împreună cu copilul, să faceŃi din această activitate, un moment plăcut în

fiecare seară, înainte de culcare, citind o poveste şi discutând despre ea.

Poveştile copilăriei


142




� să se obişnuiască să folosească diverse forme ale verbului „a vrea”.


Eu cred că acesta este unul din verbele care trebuie învăŃate destul de repede deoarece,

cu ajutorul lui, copilul îşi poate exprima propriile nevoi de zi cu zi.

Pentru copil e foarte util să poată spune propoziŃii de forma:

� Vreau afară.

� Vreau banană.

� Vreau pantaloni

� Vreau nani.

Dacă a învăŃat cuvintele ce descriu lucruri din jurul lui, probabil că, atunci când îşi

doreşte ceva, el cere spunând doar cuvântul. (ex. măr, păpusă, etc).

PuteŃi să îl întrebaŃi ce îşi doreşte: „vrei banană?” sau „vrei banană sau măr?”. Primele

încercări ale lui vor consta în a repeta întrebarea după dumneavoastră sau va fi nedumerit

pentru că nu va şti cum să răspundă. AveŃi răbdare să se obişnuiască cu noua formulare pe

care i-o adresaŃi, apoi învăŃaŃi-l să ceară folosind verbul corect: „vreau măr”. Dacă spune,

daŃi-i imediat ce a cerut, dacă refuză, spuneŃi-i frumos că nu primeşte acel lucru până nu

încearcă să îl ceară corect. Dacă plânge, Ńipă sau face ceva pentru a vă înduioşa, nu cedaŃi.

RepetaŃi-i că dacă va spune corect, va primi imediat ce îşi doreşte. Trebuie să rămâneŃi fermi

pe poziŃie pentru că, numai astfel, copilul va înŃelege că trebuie să facă un mic efort de a

învăŃa să se exprime pentru a comunica cu cei din jurul lui.

Odată ce a înŃeles că aşa funcŃionează lucrurile, va fi mult mai uşor să îl învăŃaŃi să

comunice iar limbajul îl va acumula mult mai uşor,

Verbul „a vrea” îi va fi foarte folositor, îl va utiliza foarte des şi va înŃelege că îşi

poate exprima orice dorinŃă cu ajutorul lui.

Verbe: a vrea


143




� să se obişnuiască să folosească verbul „a face”.


Asemeni verbului anterior, verbul „a face” îi este foarte util copilului, astfel încât vă

descriu în continuare cum puteŃi să îl determinaŃi pe copil să înŃeleagă cum îl poate folosi.

PuteŃi porni învăŃându-l să folosească propoziŃii de felul:

� fac pipi

� fac nani

Într-o lecŃie anterioară copilul a învăŃat să imite sunetele pe care le fac animalele.

Acum putem trece mai departe şi îl putem învăŃa să alăture acestor onomatopee şi verbul „a

face”. Astfel într-una din plimbările voastre puteŃi construi o activitate împreună. Sigur vom

vedea un câine, o pisică, o pasăre, etc... I le arătăm copilului (deşi el le cunoaşte deja) şi îl

întrebăm: „Cum face câinele (pisica, raŃa, cocoşul, găina?)”

Copilul trebuie învăŃat să răspundă:

� face ham ham

� face miau, miau

� face cucurigu, etc.

IniŃial formulaŃi dumneavoastră răspunsurile corecte şi îndemnaŃi-l pe copil să le

repete.

RepetaŃi împreună, din când în când, aceste mici propoziŃii pentru ca micuŃul să se

obişnuiască cu ele.

Verbul: a face


144




� să se obişnuiască să folosească verbul „a fi”.


În această lecŃie urmărim să îl obişnuim pe copil să folosească câteva din formele

verbului „a fi”. Mai întâi, din forma verbului la timpul prezent, e util să ştie să folosească

următoarele: eu sunt..., tu eşti..., el (ea) este...

Timpul trecut al verbului, cel mai la îndemână de utilizat este perfectul compus : am

fost..., ai fost...., a fost....

Dacă aveŃi câteva poze cu membrii familiei salvate în calculator încercaŃi să le listaŃi

la o imprimantă pe foi A4 apoi decupaŃi împreună cu copilul fiecare figură. În timp ce faceŃi

asta spuneŃi: „uite! tu eşti (eu sunt, e bunica, e Maria). Apoi întrebaŃi-l pe copil „Cine e în

poză?” şi el ar trebui să vă răspundă: „este tata (este mama, eu sunt)”. ÎnvăŃaŃi-l

dumneavoastră cum trebuie să vă răspundă, dacă pare că nu ştie cum să o facă sau dacă

formularea sa este greşită gramatical.

Apoi, pe o coală albă, lăsaŃi-l pe el să le lipească formând tablouri de familie. RepetaŃi

şi iar repetaŃi, până copilul se va obişnui să folosească acest verb (eu sunt, tu eşti, el(ea) este).

ObişnuiŃi-l, de asemenea, să vă răspundă la o întrebare de genul: „Cine eşti tu?” şi el

să răspundă: „Eu sunt (numele copilului) sau întrebaŃi-l: „Cine sunt eu?” arătând spre

dumneavoastră şi el să vă răspundă : ”Tu eşti mama” sau „Cine e el?” şi el să vă răspundă „El

este tata”

Formele de trecut a verbului „a fi” (am fost, ai fost, a fost) pot fi învăŃate întrebându-l

zi de zi „Unde ai fost?” şi să îl învăŃaŃi să vă răspundă „am fost la grădiniŃă” sau „am fost la

magazin”, etc. Vi se va părea la început că nu înŃelege ce doriŃi cu această întrebare şi e drept

că e dificil de explicat unui copil mic ce abia învaŃă să vorbească noŃiuni precum: trecut,

prezent, viitor.

Să nu credeŃi că vorbiŃi în zadar, repetând mereu aceste lucruri, copilul va înŃelege

singur cum trebuie folosite timpurile verbelor.

Verbul : a fi


145




� abilitatea de a asculta,

� încrederea în sine,

� dezvoltarea atenŃiei.


Copiii sunt încântaŃi de jucării iar principala lor activitate e joaca. ProvocaŃi-l la o

discuŃie despre jucăriile pe care le are. „Hai, să-mi arăŃi, ce jucării ai tu? Ai maşini, cărŃi de

colorat, păpuşi, un tractor, jocul LEGO, etc.” EnumeraŃi-le dumneavoastră mai întâi apoi

încurajaŃi-l şi pe el să spună: „am o păpuşă” sau „Vlad are o maşină”, „tu ai o minge”, etc.

PuteŃi să faceŃi şi următoarea activitate: luaŃi câte o geantă ce aparŃine fiecărui membru

al familiei – una a mamei, o borsetă (sau o geantă) aparŃinând tatălui, o gentuŃă a copilului şi

una a unui frate (sau a unei surori). PuneŃi în fiecare câteva obiecte aparŃinând posesorului,

astfel: în geanta mamei un pieptene, o oglindă, un pix, etc în a tatălui, un stilou, un portofel,

etc, în a copilului câteva culori, o jucărie mică, etc iar în a fratelui (sau a surorii) ceva

asemănător. RugaŃi-l să bage mâna într-una din genŃi şi să spună ce obiect a găsit fără să îl

scoată, pipăindu-l doar. PuneŃi întrebări de genul:

� “Ce ai în gentută?”

� “Ce are mama în geantă?”

� “Ce are tata în borsetă?”

ÎndemnaŃi-l să spună: “mama are în geantă un piepteme”, “tu ai o maşinuŃă”, “tata are

un portofel” iar “eu am un creion”, etc.

RepetaŃi activitatea până când copilul doreşte acest lucru şi lăudaŃi-l ori de câte ori

ghiceşte obiectul din geantă. Va fi încântat de reuşita sa şi totodată va învăŃa să folosească

verbul „a avea” în propoziŃii

Verbul: a avea


146





� participarea la joc,

� să obişnuim copilului să formuleze propoziŃii.


Să ne jucăm cu păpuşile. Împreună cu copilul, luaŃi două sau mai multe păpuşi, câteva

tacâmuri, farfurii (ideal ar fi să fie de jucărie) şi pregătiŃi împreună masa.

JucaŃi-vă comentând ceea ce faceŃi:

� păpuşa mănâncă ciocolată

� eu beau apă

� tu nu mănânci supă

� ea bea suc, etc.

Deasemenea e util să îl învăŃăm expresii precum: mi-e foame, mi-e sete, mi-e somn.

AmintiŃi-vă cum era când eraŃi mici şi vă jucaŃi „de-a familia”. Dacă aveŃi jucării care

descriu o bucătărie, folosiŃi-le, dacă nu, luaŃi din bucătărie o farfurie, o cană şi tacâmuri (de

plastic ar fi preferabil pentru ca să nu existe nici un pericol pentru copil, să se rănească).

LuaŃi o păpuşă şi jucaŃi-vă ca în copilărie. FaceŃi-i mâncare şi vorbiŃi în locul ei. De

ex. „mi-e foame!” „Hai, să-Ńi dau mâncare”. PrefaceŃi-vă că îi daŃi ceva de mâncare din

farfurie. Apoi: „Mi-e sete! Să-Ńi dau ceva de băut cu cana.” sau „Mi-e somn” şi legănaŃi-o să

adoarmă. LăsaŃi-l şi pe copil să se joace cu dumneavoastră repetând împreună: mi-e foame,

mi-e sete, mi-e somn, etc. PuteŃi să îl învăŃaŃi orice doriŃi legat de această activitate şi aveŃi

nevoie doar de imaginaŃie. Nu vă sfiiŃi să vă jucaŃi. RetrăiŃi-vă copilărie împreună şi prin ochii

copilului dumneavoastră.

Aceste verbe sunt unele destul de des folosite în vorbirea curentă astfel încât este bine

ca un copil să înveŃe să le utilizeze cât mai repede.

Verbe: a mânca, a bea, a dormi


147





� să obişnuim copilului să formuleze propoziŃii.


Aceste verbe sunt unele destul de des folosite în vorbirea curentă astfel încât este bine

ca un copil să înveŃe să le utilizeze cât mai repede.

Este bine să ne obişnuim să îi spunem copilului, zi de zi, ce activităŃi facem, unde

mergem, cine vine şi pleacă. De ex.: „mergem la magazin”, „tu mergi la grădiniŃă”, „tata vine

cu maşina”, „am plecat”, etc.

Este important de ştiut că, pentru a-l învăŃa pe copil să utilizeze verbe, trebuie să

repetăm şi să ne facem timp să vorbim cât mai mult cu el. Este greu să îi explicăm cum

trebuie folosite verbele, timpurile acestora şi persoana la care se conjugă. Auzindu-ne pe noi,

el va asimila toate formele şi le va folosi apoi singur. Copilul care a ajuns în această etapă de

comunicare este obişnuit să asculte şi să repete după noi tot ce aude. De aceea purtaŃi mici

discuŃii cu copilul, punându-i mici întrebări care să îl ajute: „Unde mergi?”, „Cu ce vine

tata?”, „Plecăm?”, etc.

Acest tip de discuŃie trebuie să îl exersaŃi permanent cu copilul, în funcŃie de ceea ce

faceŃi. ÎndemnaŃi-l la dialog, încercând ca totul să pară o joacă. Vă mai reamintesc încă o dată:

nu fiŃi profesorul copilului, obişnuiŃi-vă să fiŃi prietenul şi confidentul lui.

Verbe: a merge, a veni, a pleca


148




� obişnuirea copilului de a folosi verbe în alcatuirea unor mici propoziŃii,

� dezvoltarea atenŃiei,

� capacitatea de a mânui foarfecul sau alte ustensile necesare jocului şi activităŃilor

copilului.


Această lecŃie îşi propune să înveŃe copilul să folosească aceste verbe cu care se

întălneşte în multe activităŃi pe care le desfăşoară la grădiniŃă. AveŃi nevoie de foi albe, un

foarfec cu vârfurile rotunjite pentru a nu se răni, lipici şi câteva beŃişoare pentru urechi. Ideal

este să „sacrificaŃi” nişte reviste care nu vă mai trebuie, dar care să aibă imagini frumos

colorate. DecupaŃi-le cu foarfecul (lăsaŃi-l şi pe copil să participe la tot ce faceŃi), spunând

„tăiem (decupăm) copacul, floarea, etc.” ÎndemnaŃi-l şi pe el să repete după dumneavoastră.

După ce i-aŃi arătat cum se procedează, daŃi-i şi lui foarfecul, arătându-i cum se Ńine şi se

mânuieşte şi lăsaŃi-l să exerseze. Primele încercări nu vor fi încununate de succes dar, încet,

încet va căpăta siguranŃă, va fi mândru de reuşitele sale şi va avea o ocupaŃie care îi va

dezvolta atât atenŃia cât şi dexteritatea. În timp ce copilul foloseşte şi el foarfecul îl învăŃăm să

spună: „decupez (tai) floarea, maşina”, „tai cu foarfecul”.

Apoi puteŃi să puneŃi aceste desene decupate pe o coală albă şi cu un creion faceŃi

conturul după care spuneŃi-i copilului să le coloreze: „colorează maşina”.

Figurile decupate le puteŃi lipi pe o foaie albă folosind lipici şi un penson mic sau un

beŃişor de urechi. În timp ce faceŃi această activitate vorbiŃi cu copilul folosind aceste verbe pe

care v-aŃi propus să i le faceŃi cunoscute.

Dacă vi se pare complicat, puteŃi să desenaŃi dumneavoastră pe o foaie albă şi apoi

copilul să coloreze şi să taie cu foarfecul. PuteŃi, de asemenea, să îl lăsaŃi să decupeze imagini

din reviste şi apoi să le lipească pe foi albe.

Nu contează cum anume se desfăşoară activitatea, important e să repetaŃi aceste verbe

în cât mai multe propoziŃii pentru a-l obişnui pe copil cu ele.

Verbe: a desena, a colora, a decupa, a tăia, a lipi


149





� să obişnuim copilul să formuleze propoziŃii,

� socializarea cu alŃi copii.


În această activitate ne propunem să îl familiarizăm pe copil cu verbe ce exprimă

acŃiunea. Copiilor le place foarte mult să asculte muzică şi este foarte uşor să îi antrenăm să

danseze. Nu ne propunem să executăm cine ştie ce mişcări complicate, ci doar să ne simŃim

bine împreună şi, în acelaşi timp, să îl învăŃăm cuvinte şi propoziŃii noi. Astfel, în timp ce

dansăm iar copilul încearcă să ne imite mişcările putem conversa: „Hai, să dansăm!”, „ Uite,

eu dansez!”, „Tu dansezi frumos!”, „Eu sar! Sari şi tu!”, etc. StimulaŃi-l şi pe el să vorbească

punându-i întrebări : „Ce faci?” răspunsul ar fi „Dansez.” sau „Ce fac eu?” „Tu sari.” etc.

În ceea ce priveşte verbele „a fugi”, „a prinde” e destul de uşor de realizat o activitate.

IeşiŃi împreună în parc sau într-o grădină şi jucaŃi „fugărita”. Nu trebuie decât să vorbiŃi

despre ce faceŃi: „hai, fugi”, „te prind”, „prinde-l pe tata” „uite, tata fuge!” „te-am prins”, etc.

Apoi când vă odihniŃi împreună îi puteŃi pune întrebări: „Ce ai făcut” „Am fugit”, „Te-am

prins” „L-ai prins pe tata”, etc.

ActivităŃile în aer liber sunt benefice pentru copil şi i-ar prinde bine să se joace cu alŃi

copii de vârsta lui. Astfel, copiii care au parteneri de joacă şi interacŃionează în acest fel, îşi

dezvoltă limbajul mult mai rapid. De aceea mersul la grădiniŃă aduce, de cele mai multe ori,

un salt cantitativ şi calitativ din punct de vedere al vorbirii.

Verbe: a dansa, a sări, a fugi


150




� obişnuirea copilului de a forma propoziŃii.


În mai multe lecŃii am insistat pe ideea de a ne juca împreună cu copilul. Ne propunem

să învăŃăm copilul alte verbe de acŃiune: a sări, a merge, a înota, a zbura.

łinând cont de faptul că un copil cunoaşte animalele şi păsările putem folosim aceste

cunoştinŃe pentru a desfăşura această activitate. Avem la sfărşitul acestei lecŃii câteva imagini

care sugerează ceea ce dorim sa îl învăŃăm pe copil şi ne este mai uşor de exemplificat verbele

respective.

Arătându-i imaginile îi spunem:

� Broasca sare

� Pisica merge

� Pasărea zboară

� Peştele înoată

ArătaŃi-i imaginile ataşate acestei lecŃii accentuând şi repetând propoziŃiile care conŃin

verbele ce trebuie învăŃate.

După ce copilul a privit imaginile, exemplificaŃi-i prin gesturi, adică daŃi din mâini ca

o pasăre care zboară, staŃi ghemuit ca o broască şi faceŃi sărituri, mergeŃi ca o pisică, şi imitaŃi

un peşte care înoată. ÎncurajaŃi-l să vă imite şi, în acelaşi timp, repetaŃi propoziŃiile învăŃate.

ExageraŃi mişcările pentru a face activitatea amuzantă şi interesantă. În timp ce va imita

mişcările, încurajaŃi-l să vorbească despre ce face.

Sare, merge, înoată, zboară


151


152




� dezvoltarea motricităŃii,

� socializarea copilului cu alŃi parteneri de joacă,

� integrarea lui într-un grup.


Jocul ŞOTRON

Poate vi se va părea nepotrivit pentru dumneavoastră să săriŃi într-un picior, ca atunci

când aveaŃi câŃiva ani. Dacă mai găsiŃi un copil sau mai mulŃi care doresc să joace şotron,

atunci treaba dumneavoastră se rezumă doar la a desena cu creta pe ciment. ArătaŃi-le copiilor

cum să arunce o piatră în fiecare pătrat, cum să numere şi cum să sară într-un picior sau cu

două picioare. Pentru copiii mai mari şotronul e ceva banal şi obişnuit dar pentru copilul mai

mic va fi o noutate.

Această activitate poate dezvolta atât limbajul, capacităŃile motrice cât şi capacitatea

copilului de a socializa şi a se integra într-un grup.

SupravegheaŃi-i şi încurajaŃi-l pe copilul mic să vorbească şi să participe la această

activitate. Ex.: „Hai, joacă şotron!”, „Cu cine joci şotron? Cu Adi, cu Elena...” „Aruncă

piatra!” „Acum numără. 1,2,3,...”, „Sari într-un picior! Bravo!”

Jocul ASCUNSA

Este un joc la fel de amuzant pentru copii. Dacă şi ceilalŃi copii doresc să joace,

antrenaŃi-l şi învăŃaŃi-l şi pe copilul mai mic să participe. Astfel, explicaŃi-i regulile jocului,

cum unul din copii face o numărătoare iar ceilalŃi se ascund. AjutaŃi-l şi pe el să se ascundă,

staŃi cu el până înŃelege regulile jocului şi amuzaŃi-vă împreună.

Aceste jocuri comune copiilor mai mari sunt benefice dezvoltării limbajului unui copil

mai mic. ÎncurajaŃi-l să participe la joc şi rugaŃi-i pe copiii mai mari să îl primească şi pe el

alături de ei chiar dacă sunt reticenŃi în a avea parteneri de joc mai mici.

Scopul acestor jocuri este de a dezvolta limbajul. Noi ne-am propus ca micuŃul să

aprofundeze sau să înveŃe numerele şi aceste jocuri pot realiza acest scop.

Hai să ne jucăm şi să numărăm!


153




� să îl obişnuim pe copil să aibă răbdare,


� să îşi dezvolte capacitatea de a purta o discuŃie,


Lumea exterioară ne oferă o infinitate de posibilităŃi şi teme de a discuta cu copilul

care să-i facă şi lui o mare plăcere şi să fie, totodată, şi receptiv.

Dacă avem posibilitatea de a merge cu copilul la o grădină zoologică unde sunt multe

animale diferite ar fi foarte bine, dacă nu, e bine şi la o grădină botanică sau într-un parc mai

mare unde să existe o mare varietate de animale, păsări şi plante.

Nu trebuie decât să i le arătăm, să ne entuziasmăm împreună şi să purtăm o discuŃie

despre tot ce vedem. Putem să îl lăsăm să mângâie o pisică sau un câine, să alerge după

porumbei sau să îi hrănească cu firimituri de pâine. Putem culege frunze uscate, de diverse

mărimi sau să mirosim florile, etc. Tot ce trebuie să facem e să-i explicăm tot ce vedem:

„câinele are blană, porumbelul zboară şi are pene, aceasta este o frunză, are culoarea verde,

floarea miroase frumos, copacul e mare şi face umbră, etc.”

Îmi veŃi spune că pentru un copil acestea sunt informaŃii pe care nu le poate asimila

dintr-o dată. Sunt de acord cu dumneavoastră şi, din acest motiv, vă propun să vă îndreptaŃi

atenŃia într-o zi doar spre păsări, în altă zi spre plante şi tot aşa. Dacă vi se pare că interesul

copilului e foarte mare, profitaŃi de asta şi vorbiŃi-i despre tot ce vedeŃi, dacă nu, nu forŃaŃi

nota. După ce îi veŃi explica ce vedeŃi puteŃi să îi puneŃi întrebări care să îl stimuleze să

vorbească şi să vă răspundă: „Cum e copacul? Ce e acolo? Este un câine. Ce culoare are

floarea? Cum e copacul?” etc.

PuteŃi culege flori de câmp sau puteŃi aduna frunze de mărimi şi culori diferite. Cu ele

puteŃi continua şi acasă discuŃia. O activitate interesantă pentru copil ar fi următoarea: pe o

Lumea exterioară: vorbim despre ce vedem afară: animale, păsări, plante


154

foaie albă, A4 puteŃi face nişte tablouri lipind florile culese sau frunzele colorate diferit, astfel

încât să iasă un pastel interesant. DiscutaŃi despre toate acestea în timp ce lucraŃi împreună la

realizarea tabloului. „Uite ce flori frumoase! Ce culoare are floarea aceasta? Galbena. Iar

Asta? Roşie. Astea sunt petale iar astea sunt frunze. Asta e o frunză mare iar asta e o frunză

mică.”


155




� dezvoltarea abilităŃii de a aranja lucrurile (jucăriile, în acest caz) la locul lor,

� ca micuŃul să recunoască grupuri de lucruri asemănatoare (maşini, păpuşi, cărŃi, etc.),

� participarea la o activitate împreună cu altă persoană.


O activitate care nu place nici dumneavoastră, nici copilului este aceea de a face

ordine atunci când camera copilului arată „ca după război”. Dacă nu de mai multe ori, atunci

măcar odată pe zi, camera arată ca un cămp de luptă, jucării împrăştiate peste tot, hârtii mai

mici sau mai mari decupate, piese de puzzle amestecate, piese de lego aruncate pe jos şi care

îŃi intră în tălpi atunci când încerci să păşeşti, etc. De obicei, acest tip de dezordine ne

enervează şi atitudinea noastră este aceea de a certa copilul şi de a ne arăta dezaprobarea prin

toate mijloacele. Dar, chiar şi această situaŃie ne poate ajuta să creăm o activitate din care

copilul are numai de învăŃat.

În momentul în care vă propuneŃi să faceŃi curat în camera copilului, încurajaŃi-l şi pe

el să vă dea o mână de ajutor. În loc să certaŃi copilul şi să faceŃi singură curat, mai indicat

este să îl îndemnaŃi şi pe el să vă ajute: „Hai, să facem amândoi ordine! În acest sertar punem

culorile. Dă-mi-le pe toate! Pe această etajeră aşezăm cărŃile tale. Hai, ajută-mă! Uite! Te las

pe tine să le aşezi. Pe raftul acesta aşezăm păpuşile (maşinile, etc). Uite ce frumos am aranjat

jucăriile!”

LăsaŃi-l pe copil să aşeze jucăriile iar treburile care vi se par mai grele (ştersul

prafului, aspiratul) faceŃi-le dumneavoastră. VeŃi vedea că, dacă îl încurajaŃi, dacă nu îl mai

certaŃi pentru dezordinea făcută şi, dacă îl lăudaŃi pentru ajutorul pe care vi-l dă, va face cu

plăcere ordine în jucării, alături de dumneavoastră. Astfel îl veŃi obişnui pe copil să fie

ordonat şi să îşi aranjeze singur lucrurile care îi aparŃin.

Să facem ordine


156

Prima dată îi arătaŃi cum trebuie să facă ordine iar, în altă zi, lăsaŃi-l mai mult pe el,

astfel încât să aibă satisfacŃia că a reuşit să facă singur un lucru. Va fi foarte mândru de

izbânda lui şi laudele dumneavoastre îl vor convinge de reuşita sa.

ConversaŃi în timp ce faceŃi curat în cameră copilului şi puneŃi-i întrebări care să îl

stimuleze: „Unde punem maşinile? În această cutie ce aranjăm? Bravo! Ai aranjat foarte

frumos păpuşile”.


157

LECłIA NR. 54

1. Definirea activităţii:



� dezvoltarea gândirii,

� recunoaşterea de către copil a evenimentelor şi a personajelor importante din viaŃa sa

(ex. Moş Crăciun).


Vine Moş Crăciun! Ce copil nu ştie, nu este emoŃionat şi nu aşteaptă cu nerăbdare

venirea lui Moş Crăciun? Este cel mai iubit personaj şi... de ce să nu recunoaştem: chiar şi

noi, adulŃii, îl aşteptăm an de an.

Încă din primii ani de viaŃă, un copil înŃelege repede cine este Moş Crăciun şi acest

eveniment trebuie sărbătorit cu pom de iarnă, globuri, ghirlandei şi cu ornarea casei specific

sărbătorilor de iarnă. Este foarte indicat să îl implicaŃi pe copil în toate aceste pregătiri,

profitând să îl învăŃaŃi cuvinte, expresii, colinde, poezii adecvate momentului.

ÎncepeŃi prin a-i explica lucruri despre Moş Crăciun: că e bătrân, că ştie toate dorinŃele

copiilor şi că vine să aducă daruri “doar la copiii cuminŃi”. ÎntrebaŃi-l:”Tu ai fost cuminte?

Oare vine Moş Crăciun şi la tine?” Apoi, când împodobiŃi bradul, învăŃaŃi-l cuvinte precum:

pom de iarnă, globuri, beteală, steluŃă, sanie, zapadă, reni, etc. ArătaŃi-i fiecare obiect în parte,

denumindu-l. Va fi foarte încântat de această activitate. În timp ce împodobiŃi bradul, vorbiŃi

despre ce faceŃi, despre Moş Crăciun şi, după ce consideraŃi că a priceput, puteŃi să îi puneŃi

întrebări, determinându-l astfel să vă răspundă. StimulaŃi copilul să vorbească despre Moş

Crăciun, un personaj pe care îl va iubi încă din fragedă pruncie. Apoi, în funcŃie de cum e

tradiŃia la dumneavoastră, spuneŃi-i cum vine Moş Crăciun: pe horn sau noaptea când dorm

toŃi copiii, etc. Dacă are ocazia să vadă un Moş Crăciun adevărat atunci copilul trebuie să

înveŃe o poezie, un colind sau amândouă, pe care trebuie să le i spună. Trebuie înŃeles că acest

eveniment ne oferă foarte multe posibilităŃi de a-l învăŃa pe micuŃ lucruri noi.

Vine Moş Crăciun!


158

După ce a primit cadourile, discutaŃi despre Moş Crăciun şi despre ce s-a întâmplat.

„Ai văzut? Dacă ai fost cuminte, a venit Moş Crăciun la tine. Ce cadouri Ńi-a adus?”

ÎndemnaŃi-l să vi le enumere şi să vorbească despre ele. „łi-au plăcut cadourile?”

Deasemenea, în acelaşi mod, poate fi abordat orice alt eveniment important din viaŃa

copilului (ex. de Paşte - venirea iepuraşului, Moş Neculae, un teatru de păpuşi, vizita la un

carusel pentru copii, etc.).

ProfitaŃi de fiecare moment interesant care apare, pentru a-i trezi interesul şi pentru a-l

stimula pe copil să vorbească.


15

9


160




� să tratăm acest subiect cu optimism şi degajare, încurajând copilul şi explicându-i rolul

benefic al personalului şi instituŃiilor sanitare.


Mersul la doctor nu e tocmai o activitate apreciată de copii dar, teama şi faptul că ştie

că a fi bolnav nu e foarte plăcut, sunt lucruri care pot crea un dialog între dumneavoastră şi

copil. Chiar dacă nici copilul şi, sub nici o formă noi părinŃii, nu ne dorim ca micuŃul nostru să

fie bolnav, asta se mai întâmplă şi nu e bine să tratăm acest subiect ca fiind „tabu”. Este bine

să încurajăm copilul, explicându-i că, a fi sănătos, e cel mai important lucru şi, dacă se

întâmplă să fie bolnăvior, „doctorul ne ajută şi ne învaŃă cum să procedăm pentru a se face

bine”.

Orice copil merge din când în când la doctor pentru mici probleme de sănătate, pentru

vaccinuri sau pentru controale de rutină. Instinctiv ştie că spitalul e un loc care nu îi va plăcea

pentru că, de cele mai multe ori, ori te simŃi inconfortabil, ori simŃi durere atunci când Ńi se fac

diverse proceduri. Este bine să îl învăŃaŃi cuvinte şi expresii legate de aceste evenimente cum

ar fi: doctor, spital, bolnav, ambulanŃă, pastilă, injecŃie, sirop, am răcit, m-am lovit, iau pastile

(sirop), mi-e rău, mă doare,etc.

ÎnvăŃaŃi-l să vă spună dacă îl doare ceva pentru că vă uşurează şi dumneavoastră

sarcina de a descoperi că este bolnav. Îl puteŃi ameninŃa cu mersul la doctor atunci când e prea

agitat, când e în pericol sau când nu ascultă sfaturile dumneavoastră. Va înŃelege că, dacă nu e

cuminte, se va răni şi va trebui să meargă la doctor. Este bine să înveŃe să conştientizeze

riscul.

La doctor


161




� cunoaşterea zilei de naştere,

� recunoaşterea evenimentului şi înŃelegerea faptului că el este personajul principal

(gazda petrecerii).


Ziua de naştere a unui copil e un eveniment special ce nu trebuie lăsat să treacă fără a

organiza, măcar, o mică petrecere cu membrii familiei sau cu câŃiva prieteni ai copilului

sărbătorit.

Cu două-trei zile înainte, povestiŃi-i copilului că se apropie ziua lui de naştere, ce

reprezintă ea (că acum câŃiva ani a venit pe lume) şi că, în fiecare an, sărbătorim acest

eveniment. Se poate să nu înŃeleagă tot ce îi spuneŃi dar, faptul că îi vorbiŃi despre el, i se va

părea interesant. ReluaŃi această discuŃie de mai multe ori în acele zile premergătoare şi

spuneŃi-i că trebuie să vă pregătiŃi împreună pentru acest eveniment, unde vor veni copii şi

adulŃi.

MergeŃi împreună la magazin, făcând planuri şi stabilind ce trebuie cumpărat. ÎnşiruiŃi

toate lucrurile de care aveŃi nevoie şi, apoi, întrebaŃi-l şi pe el ce trebuie cumpărat: lumânări,

tort (sau ingrediente pentru a-l face), obiecte de ornat încăperea (baloane, ghirlande, etc.),

alimente şi sucuri. ArătaŃi-i, explicaŃi-i şi definiŃi fiecare produs pe care nu îl cunoaşte,

repetând de mai multe ori până le reŃine şi reuşeşte să le pronunŃe cât mai corect.

Acasă, implicaŃi-l în orice activitate legată de organizarea petrecerii. SpuneŃi-i că va

avea musafiri: copii şi părinŃii acestora. FaceŃi totul astfel încât să îşi dea seama că urmează

un eveniment deosebit.

În dimineaŃa zilei în care copilul împlineşte anii, treziŃi-l spunându-i „la multi ani”,

aduceŃi-i un cadou şi vorbiŃi-i despre această zi, despre faptul că a împlinit vârsta de trei

(patru) ani şi că a crescut mare, etc.

Este ziua ta!


162

În momentul în care vor sosi învitaŃii, staŃi pe lângă copil, ajutându-l să se descurce cu

invitaŃii mici (copiii) şi încurajaŃi-l să le spună: „azi e ziua mea”, „mulŃumesc pentru cadou!” ,

„să ne jucăm împreună”, „să dansăm”, etc.

Va fi încântat când i se va cânta „la mulŃi ani!”, cănd va sufla în lumânări şi cănd va

primi cadouri. Va fi o amintire plăcută toată viaŃa. Nu rataŃi şi nu minimizaŃi importanŃa unui

astfel de eveniment.

FilmaŃi sau faceŃi măcar poze iar, în zilele următoare, lăsaŃi-l să le privească. DiscutaŃi

despre evenimentul care a avut loc, întrebaŃi-l cum îi cheamă pe copiii care au venit, câŃi copii

au fost, dacă i-au plăcut cadourile şi care sunt acestea.


163




� înŃelegerea rolului banilor,

� obişnuirea copilului de a face singur mici cumpărături,



Vine un moment în care copilul va înŃelege sau i se va explica faptul că, fiecare lucru

pe care îl cumpărăm are un preŃ şi, deci, trebuie să plătim bani pentru a-l avea.

Cel mai indicat ar fi să-i arătăm câteva monede şi bancnote şi să-i spunem că se

numesc „bani” şi, „când mergem la magazin, trebuie să îi avem pentru a putea cumpăra

mâncare, jucării, haine şi alte lucruri”. Deasemenea copilul trebuie să ştie că „mama şi tata

merg la servici (sau muncesc pe cont propriu) pentru a avea bani.

Lucrurile nu par foarte simple pentru un copil mic dar, încet, încet, va înŃelege cum

funcŃionează lucrurile. Legat de bani şi cumpărături, copilul poate fi învăŃat cuvinte şi expresii

noi cum ar fi: „mergem la magazin să cumpărăm....”, „nu am bani”, „vreau să-mi cumperi...”,

etc.

Un lucru util pentru ca aceste explicaŃii să fie înŃelese de copil, ar fi să mergem

împreună la un mic magazin, să îi dăm bani în mână şi să îl învăŃăm cum să ceară

vânzătorului ce doreşte să cumpere: „vă rog, să-mi daŃi.....”. MergeŃi cu el şi îndemnaŃi-l să se

adreseze în acest mod.

Întâi va învăŃa să cumpere o bomboană, apoi o pâine şi, veŃi vedea că, în scurt timp, va

şti să se descurce singur.

După o perioadă puteŃi să cumpărăŃi o puşculiŃă şi să îi explicaŃi că, dacă va economisi

punând câte un banuŃ acolo, se vor aduna mai mulŃi şi va putea să îşi cumpere un lucru mai

valoros. Este bine să ştie să facă economii, să înveŃe să aibă grijă de banii lui şi, de ce nu, să

realizeze că are nişte responsabilităŃi.

La magazin: despre bani


164




� experimentarea unor noi activităŃi,

� petrecerea unei zile în aer liber (să ne jucăm împreună cu mingea, să alergăm),

� participarea copilului la activităŃi comune (culegerea vreascurilor, a fructelor de

pădure, etc).


Această activitate trebuie să se desfăşoare în aer liber. Dacă aveŃi posibilitatea, faceŃi o

excursie la munte, în pădure. Este un loc nou şi copilul poate învăŃa multe cuvinte cum ar fi:

munte, pădure, creangă, vreascuri, foc, râu, cărare, fructe de pădure, ciuperci, etc.

Ideea acestei activitaŃi este aceea de a petrece o zi în aer liber, de a experimenta şi de a

învăŃa lucruri noi. Copilul va fi fericit să alerge, să culeagă flori, să arunce pietre în apă sau să

culeagă crengi uscate pentru foc. ImplicaŃi-l în orice activitate pe care o faceŃi şi arătaŃi-i tot

ce e în jur. Dacă găsiŃi fructe de pădure (zmeură, mure, fragi, etc) culegeŃi împreună şi, nu

uitaŃi, să îi repetaŃi de mai multe ori noŃiunile noi învăŃate.

JucaŃi-vă cu mingea iar, dacă sunt locuri amenajate (sau este permis), faceŃi un foc din

vreascuri.

LăsaŃi-l să exploreze tot ce este în jur, să-şi satisfacă curiozitatea şi îndemnaŃi-l să

repete cuvintele şi expresiile noi ce au legătură cu peisajul din jur.

PuteŃi să faceŃi poze pe care să i le arătaŃi în zilele urmăoare şi să comentaŃi

evenimentele petrecute în excursie. „Ce ai cules? Am cules mure, vreascuri, etc. Ne-am jucat

cu mingea. Am mers prin pădure, pe cărare, etc.”

În excursie: la munte, în pădure


165



� să îl învăŃăm pe copil să răspundă la întrebări,


� obişnuirea copilului de a participa la un dialog,

� dezvoltarea atenŃiei şi a capacităŃii de a avea răbdare.


Este foarte important ca un copil să înveŃe să răspundă la întrebări, pentru că, evoluŃia

lui viitoare, legată de mersul la scoală, va însemna că trebuie să aibă răbdare, să răspundă la

întrebări atunci când i se cere şi, nu în ultimul rând, să ştie că trebuie să se acomodeze cu o

colectivitate şi să se supună unor reguli. Nu poŃi face doar ce doreşti şi trebuie să Ńii cont şi de

opiniile celorlalŃi.

Primul pas ar fi acela de a reuşi să se concentreze să fie atent la ce este întrebat şi să

reuşească să dea răspunsuri rezonabile. Vom începe cu întrebări simple, la care el ştie

răspunsul pentru a se obişnui cu acest mod de a dialoga şi, apoi, când el pare pregătit, putem

să formulăm întrebări mai compleze..

1. Ce este acesta (aceasta, aceştia, acestea)?

ArătaŃi-i diverse lucruri pe care copilul le cunoaşte şi pe care el trebuie să le

denumească, răspunzând, astfel, întrebărilor dumneavoastră. Nu îl plictisiŃi şi nu abuzaŃi de

aceste întrebări. FaceŃi totul astfel încât să pară o joacă, fiŃi veseli şi e bine să vă arătaŃi

entuziasmul atunci când răspunde corect şi prompt.

2. Unde...?

În timpul zilei, când aveŃi ocazia puteŃi să-l întrebaŃi pe copil diverse lucruri astfel:

„Unde mergem...?”, „Unde te-ai lovit?”, „Unde este.....?”. LăsaŃi-l să se exprime şi aveŃi

răbdare să înveŃe să o facă.

Întrebări


166

3. Alte întrebări simple

StimulaŃi copilul ori de câte ori aveŃi ocazia. VorbiŃi împreună, formulaŃi întrebări şi

ajutaŃi-l atunci când întâmpină greutăŃi în a formula un răspuns. Iată câteva exemple de

întrebări simple la care copilul trebuie să răspundă:

� Cum te cheamă?

� CâŃi ani ai?

� Cum o cheamă pe mama?

� Cum îl cheamă pe tata?

� Ce mănânci?

� Cine este în poză?

� Cine a venit?

� Cine a stricat păpuşa?, etc.

PuteŃi formula şi alte întrebări simple care consideraŃi că vă sunt de un real ajutor în a-

l ajuta pe copil să evolueze din punct de vedere al limbajului.

O altă modalitate, mai plăcută pentru copil de a participa la o conversaŃie, este prin

joacă. Astfel puteŃi cumpăra o carte de colorat şi, în timp ce îl îndrumaŃi să coloreze, puteŃi să

puneŃi întrebări de genul: „Unde e soarele?”. ÎncurajaŃi-l să vă răspundă arătându-i cu degetul,

apoi „Ce culoare are soarele?” „Este galben” „CâŃi copaci sunt?” „Sunt doi” sau „Ce este

aceasta?” sau „Cu ce culoare colorăm soarele? Dar norii? Dar copacul?”

Deasemenea puteŃi întreba: „Ce vedem aici?”, enumerând împreună cu copilul tot ce

este în imagine. PuteŃi face această activitate cu orice imagine colorată pe care o aveŃi la

îndemână.


167



� să îl învăŃăm pe copil să răspundă la întrebări,


� obişnuirea copilului de a participa la un dialog,

� dezvoltarea atenŃiei şi a capacităŃii de a avea răbdare.


Această lecŃie este continuarea celei anterioare, cu menŃiunea ca întrebările trebuie să

fie din ce în ce mai grele.

1. Ce faci cu...?

� Ce faci cu pieptenul?

� Ce faci cu periuŃa?

� Ce faci cu prosopul?

� Ce faci cu creionul?

� Ce faci cu maşina?

2. Spune ce face (ce fac)...?

PriviŃi o imagine dintr-o carte şi puneŃi-i întrebarea de mai sus (referitor la ce vedeŃi) şi

lăsaŃi-l pe copil să vă răspundă.

� Spune ce fac copiii?

� Ce face pisica?

3. Cum este? (Cum sunt?) Ce are...? (Ce au...?)

CăutaŃi imagini cu animale şi construiŃi propoziŃii referitoare la însuşirile şi

caracteristicile lor.

� Cum sunt...? (mari şi mici, blânde sau rele, fricoase, curajoase, etc)

� Ce au...? (au blană, au Ńepi, au gheare, etc)

4. Unde este...?

FormulaŃi întrebări referitoare la obiecte şi vietăŃi aflate în diverse locuri iar copilul

trebuie să răspundă la acestea astfel:

� Mingea este pe scări.

Întrebări


168

� Avionul este sus.

� Pisica este sub pat.

� Peştele este în apă.

5. Cât/câte/câŃi...?

Acesta este un bun prilej de a învăŃa să răspundă la întrebări şi să recapituleze

numerele. ÎntrebaŃi-l: „Câte maşinuŃe sunt?” Trebuie să le numere şi să vă spună numărul lor.

6. Cine....?

� Cine este în bucătărie?, Cine bate la uşă?

� Pe cine iubeşti?

� Cu cine mergi la...?, Cu cine te joci?

� La cine e jucăria?

7. Care....?

� Care deget te doare?

� Cu care ghetuŃe te încalŃi?

� La care mână te-ai lovit?

8. Alte întrebări?

� Mergi afară?

� Vine Moş Crăciun?

� Mănânci supă?

� Îmi dai cartea cu animale?

� Vrei maşina roşie sau pe cea albastră?, etc.

Am exemplificat în lectia 59 şi în lecŃia 60 mai multe tipuri de întrebări. Aceste lecŃii

trebuie făcute într-o perioadă mai mare de timp deoarece, un copil ce abia învaŃă să vorbească,

nu va reuşi să asimileze aceste lucruri foarte rapid. De aceea trebuie să aveŃi răbdare, să vă

faceŃi un plan şi să îl învăŃaŃi progresiv să răspundă la întrebări. Astfel, într-o săptămână,

exersaŃi un tip de întrebări, în alta alt tip de întrebări şi aşa mai departe. PuteŃi, chiar, să treceŃi

la alte lecŃii dar, să aveŃi în vedere când conversaŃi, să formulaŃi intrebări şi să îl învăŃaŃi cum

trebuie să răspundă.


169

CAP. 7

HAI! SĂ VORBIM IMPREUNĂ.

(Combinăm mai mult de două cuvinte)

Ajunşi în acest punct, noi, părinŃii putem respira liniştiŃi, ne putem desprinde de

temerile negre ce ne întunecau mintea şi sufletul; copilul a evoluat din punct de vedere al

limbajului şi tot ce trebuie să facem este de a clădi şi de a-l încuraja să înveŃe lucruri noi

pentru a-i stimula gândirea logică, creativitatea şi memoria.

Este foarte bine ca, în acest moment, să facem, din nou, o evaluare a evoluŃiei

copilului, folosind criteriile şi obiectivele de la capitolul 4. Pe lângă acestea, iată care sunt

câteva lucruri pe care trebuie să le urmăriŃi, privind şi dintr-un alt punct de vedere:

♦ copilul cunoaşte şi rosteşte cuvinte ce definesc lucruri din jurul lui (obiecte, plante,

animale, păsări, etc)

♦ face mici propoziŃii (chiar dacă sunt încă simple)

♦ comunică din propria sa iniŃiativă

♦ este interesat de jocuri (ex. LEGO, cuburi, puzzle, etc) chiar dacă are încă nevoie de

ajutorul dumneavoastră

♦ este interesat de compania copiilor.

Trebuie să fim conştienŃi că fiecare copil e o individualitate. Poate unul e mai timid,

poate altuia nu i se pare interesant jocul LEGO, dar desenează şi îmbracă păpuşile mai mult,

sau ştiŃi că ştie să vorbească într-o oarecare măsură, dar parcă e prea ocupat cu jocul şi nu o

face decât când are nevoie, etc. E bine să reuşiŃi să vă faceŃi o imagine cât mai clară a ceea ce

a reuşit copilul să acumuleze şi, chiar dacă sunt câteva puncte asupra cărora nu sunteŃi

mulŃumiŃi, dar copilul face aproape toate activităŃile specifice vârstei lui, atunci nu trebuie să

vă îngrijoraŃi, ci trebuie să continuaŃi ceea ce a-Ńi început. Educarea unui copil e o luptă

continuă şi, deşi aş vrea să vă menajez, nu pot face asta şi trebuie să vă spun că, dacă vă doriŃi

un copil inteligent care să aibă rezultate bune la şcoală şi în viaŃă, atunci trebuie să fiŃi


170

conştienŃi că preocuparea dumneavoastră legată de evoluŃia lui fizică şi psihică trebuie să fie

permanentă.

Eu consider că e greşit ca, dacă un copil a învăŃat să vorbească cât de cât, gata!... nu

mai trebuie să ne preocupe evoluŃia limbajului lui...Copiii au nevoie să fie stimulaŃi

continuu şi nu trebuie să aşteptaŃi ca grădiniŃa sau şcoala să facă totul. Noi, părinŃii suntem cei

mai interesaŃi de evoluŃia copilului nostru. Specialiştii recomandă o atentă supraveghere din

partea părinŃilor (chiar şi în cazul copiilor supradotaŃi sau cu IQ peste medie), o îndrumare

continuă deoarece nu sunt de ajuns doar calităŃile înăscute pentru a avea o evoluŃie frumoasă

şi viitorul să le fie strălucit.

De aceea, eu vă zic: „PărinŃi! FiŃi cu ochii în patru”. Copilul e persoana cea mai

importanŃă din viaŃa dumneavoastră, e raŃiunea de a exista şi, nimic pe lumea asta nu poate

concura cu binele fizic şi psihic pe care i-l puteŃi oferi. FaceŃi-vă o ierarhie a lucrurilor

importante din viaŃa dumneavoastră şi copilul trebuie să fie întotdeauna pe primul loc,

înaintea carierei, a banilor, a partenerului (a partenerei) de viaŃă, a altor membri din familie,

etc.

Este drept că, ajunşi aici, ne va fi mult mai simplu să îl învăŃăm orice dorim, pentru că

a dispărut acel sentiment de inhibare pe care (poate) îl avea copilul, pentru că ne simŃim mult

mai bine văzându-l cum evoluează şi cum, zi de zi, învaŃă lucruri noi şi ne uimeşte cu

spontaneitatea sa. Acum nu mai trebuie să ne facem, neaparat, un plan pentru a-l învăŃa

lucruri noi. Este deajuns să vorbim cu copilul despre tot ce se întâmplă în jurul nostru, să îi

spunem cum se numeşte fiecare obiect întâlnit, să îi explicăm şi să îi definim pe înŃelesul lui

stările sufleteşti, sentimentele şi acŃiunile. Din acest motiv, acest capitol nu conŃine decât 15

lecŃii, pentru că apoi puteŃi singuri construi orice tip de activitate doriŃi.

În acest ultim capitol ne vom propune să dezvoltăm la copilul nostru un limbaj

superior care să se asemene cu cel pe care îl folosim noi.

Vom construi împreună propoziŃii cu mai mult de două cuvinte, vom învăŃa poezii,

vom spune poveşti, etc folosind activităŃi ce implică joaca.


171




� să înveŃe să formuleze propoziŃii,

� să ia decizii singur,

� să capete încredere în forŃele proprii.


Zi de zi se ivesc tot felul de evenimente la care copilul participă şi trebuie să ştie

despre ce e vorba. PărinŃii au tendinŃa de a ignora copilul atunci când vorbesc între ei pentru

motivul că „e mic şi nu înŃelege”. LăsaŃi-l să participe la discuŃii (chiar dacă nu pare să-l

intereseze) pentru că, la un moment dat, va simŃi că face parte din familie şi poate să îşi spună

şi el părerea. „Noi mergem la magazin. Vrei să mergi şi tu? De la magazin trebuie să

cumpărăm pâine, legume... tu ce vrei să cumperi? O păpuşă. Acum nu avem bani să

cumpărăm o păpuşă, dar azi îŃi cumpăr un balon şi, îŃi promit că, săptămâna viitoare, o vom

cumpăra.”

Alt exemplu: „Tata a plecat dimineaŃa la serviciu. Tu trebuie să mergi la grădiniŃă.”

„Cu ce vine tata de la serviciu?” „Ce ai făcut la grădiniŃă? M-am jucat cu copiii. Am mâncat

napolitană” Alt exemplu: „E ziua de naştere a Elenei. Îi cumpărăm un cadou şi mergem la ea

acasă. Cine este Elana? E prietena mea”.

DaŃi copilului ocazia de a-şi spune punctul de vedere, de a lua decizii legate de

problemele ce-l privesc şi nu încercaŃi întotdeauna să îi impuneŃi punctul dumneavoastră de

vedere. Copiii au nevoie să fie îndrumaŃi atunci când iau decizii greşite dar, o educaŃie

sănătoasă, nu înseamnă să îi interziceŃi dur aceste lucruri, ci este mai eficient să îi explicaŃi ce

e bine pentru el şi să ajungă la performanŃa să îşi îndrepte singur greşelile.

Acum e momentul să îl antrenaŃi pe copil în conversaŃii despre orice lucru sau acŃiune

care i se întâmplă. PuneŃi-i întrebări pentru a afla ce gândeşte, explicaŃii diferenŃa între ce e

bine şi ce e rău, folosind exemple pe care să le înŃeleagă şi răspundeŃi-i oricând vă solicită.

Mai întâi încercările lui nu vor fi atât de reuşite dar, încet, încet, va căpăta încredere în forŃele

proprii, văzând că îi înŃelegeŃi dorinŃele.

Să răspundem la întrebări


172




� dezvoltarea memoriei.


La momentul la care copilul are un vocabular destul de bogat, chiar dacă vorbirea lui

nu e perfectă, trebuie să îl ajutaŃi în continuare să evolueze din punct de vedere al acumulării

limbajului. Acum copilul ştie să definescă lucrurile din jurul lui, face mici propoziŃii, îşi spune

numele şi vârsta şi, e foarte util şi plăcut să ştie să spună mici poezii.

ÎncepeŃi prin a căuta poezii scurte, ce conŃin câteva rime, de preferat cu cuvinte simple

şi care să fie amuzante. Oricare dintre noi îşi aminteşte din copilăria sa astfel de poezioare.

Dacă vi le mai amintiŃi, e foarte bine, dacă nu căutaŃi în cărŃi sau pe Înternet.

Vă exemplific eu două poezii uşor de învăŃat:

Azorel e un căŃel

Mic şi foarte frumuşel

Când mă vede e voios,

Dă din coadă curios,

Spune: ham, ham, dă-mi un os.

Pisicută frumuşică,

Pis, pis, pis, eşti tare mică,

Ti-este poftă de lăptic

Mai întâi, beau eu un pic.

Chiar dacă nu îi sunt cunoscute toate cuvintele sau diminutivele folosite, copilul va

învăŃa uşor astfel de poezii, îi vor fi foarte utile în dezvoltarea limbajului şi îl va ajuta să

pronunŃe din ce în ce mai bine sunete mai dificile. De fapt, pe lângă dezvoltarea limbajului,

învăŃarea poeziilor, stimulează memoria, un obiectiv foarte important pentru mai târziu. Cu

Poezii mici


173

cât va şti mai multe lucruri, cu atât stimularea lui va avea ca efect îmbogăŃirea şi

perfecŃionarea limbajului.

CitiŃi câte o poezie şi repetaŃi-o împreună până o învaŃă bine. Nu intercalaŃi poeziile,

adică nu începeŃi să învăŃaŃi alta, până nu o ştie bine pe cea pe care o repetaŃi deja.

Deasemenea, sfatul meu este ca, periodic, să le repetaŃi pentru a şi le reaminti. De fapt această

activitate trebuie făcută permanent pentru că, un copil preşcolar, trebuie şi e frumos să ştie

poezii. ÎnvăŃaŃi-l poezii despre orice eveniment care apare: Moş Crăciun, mărŃişor, primăvară,

vară, toamnă, iarnă, ziua mamei, ziua copilului, etc.

Foarte important de ştiut este faptul că, pentru a-l atrage pe copil să ne asculte şi să îşi

dorească să înveŃe poeziile, noi trebuie să adoptăm o anumită atitudine. Copilul trebuie să

recunoască în mimica feŃei noastre, în gesturile pe care le facem şi în felul în care exagerăm

fiecare vers, bucuria şi amuzamentul. ÎnvăŃarea unei poezii nu trebuie să fie o obligaŃie ci,

dimpotrivă, trebuie să fie un lucru plăcut pentru copil. FaceŃi gesturi largi, imitaŃi animalele şi

bateŃi din palme.

În momentul în care limbajul său se îmbunătăŃeşte, ridicaŃi miza şi căutaŃi poezii cu

mai multe strofe şi cu cuvinte noi şi mai dificile (cu mai multe silabe şi cu consoane mai greu

de pronunŃat).

Trebuie să înŃelegem că dezvoltarea limbajului e un exerciŃiu ce trebuie făcut

permanent. Unii copii încep să vorbească mai timpuriu, alŃii dacă încep mai târziu dar, până la

începerea şcolii, ei trebuie să pronunŃe corect toate cuvintele, să aibă un vocabular bogat şi să

se poată exprima liber, adecvat vârstei lui.


174




� să îl obişnuim pe copil cu poveştile, să aibă răbdare să asculte firul narativ.


Copiii au o imaginaŃie foarte bogată, le place să trăiască într-o lume fantastică şi să îşi

imagineze că ei sunt prinŃi şi prinŃese. Din acest motiv, cu cât sunt familiarizaŃi mai timpuriu

cu poveştile, cu atât imaginaŃia lor va fi mai bogată.

Este foarte bine dacă reuşiŃi să vă faceŃi un program, astfel încât, seara, înainte de

culcare, să vă rezervaŃi 10-15 minute pentru a-i spune sau citi copilului o poveste.

AlegeŃi cărŃi colorate frumos şi, după ce spuneŃi povestea, foarte util ar fi să purtaŃi o

discuŃie cu copilul. IncurajaŃi-l să povestească şi el şi lăsaŃi-l să încerce să se exprime cum îi

vine mai bine. Nu-l întrerupeŃi şi nu îl criticaŃi pentru greşelile pe care le face. Dimpotrivă,

lăudaŃi-l pentru că a înŃeles povestea şi pentru că a reuşit să relateze esenŃa ei.

CumpăraŃi cărŃi de poveşti care au o pagină colorată iar cealaltă reprezintă acelaşi

desen, dar alb-negru pe care copilul îl poată colora. ArătaŃi-i cum să coloreze respectând

culorile din desenul iniŃial şi, totodată, purtaŃi o discuŃie legată de personajele din poveste şi

firul narativ.

Într-un week-end sau când vă permite timpul, puteŃi chiar să îi sugeraŃi copilului să se

costumeze asemeni personajelor din poveşti. După ce citiŃi povestea, comentaŃi accentuând

asupra vestimentaŃiei personajelor. AjutaŃi-l pe copil să se costumeze, folosind articole de

îmbrăcăminte din garderoba dumneavoastră şi îndemnaŃi-l să vorbească despre aceste lucruri.

Copiilor le place să îşi închipuie că sunt prinŃi şi prinŃese sau alte personaje şi, pe lângă

avantajul dezvoltării limbajului, veŃi putea dezvolta şi o comunicare mai eficientă.

Poveşti clasice


175





� să-l obişnuim pe copil să participe la joc.


LuaŃi un obiect mic (o bilă, un nasture) pe care îl ascundeŃi într-o mână. ArătaŃi-i

copilului ambii pumni strânşi şi întrebaŃi-l în care dintre ei se află bila. El trebuie să ghicească

mâna unde se afla. „Unde este bila? Arată-mi!”

FaceŃi jocul cât mai amuzant, lăudaŃi-l râzând şi bucurându-vă ori de câte ori reuşeşte

să îl găsească.

Un alt joc care are acelaşi scop, dar care e cu un grad de dificultate mai ridicat este

următorul: luaŃi patru pahare din plastic mat şi aşezaŃi-le cu fundul în sus. Sub unul din ele

aşezaŃi un obiect mic. ArătaŃi-i copilului unde e obiectul şi spuneŃi-i că trebuie să fie atent.

MutaŃi paharele pe masă, astfel încât poziŃia lor să fie alta. Primele mişcări cu paharele

pe care le faceŃi nu trebuie să fie foarte bruşte şi nici foarte complicate pentru a-l obişnui pe

copil cu acest joc. OpriŃi-vă la un moment dat şi cereŃi-i copilului să spună sub care pahar e

obiectul. VeŃi observa dacă reuşeşte să urmărească paharul care are obiectul ascuns. Dacă nu

poate urmări mişcările paharelor, este bine să faceŃi mişcări mai lente. ArătaŃi-i

dumneavoastră unde este obiectul dacă pare nedumerit de ce faceŃi spunând: „Am ascuns

obiectul sub un pahar. Am mişcat paharele iar tu trebuie să spui unde este obiectul”. „Uite l-

am găsit aici!”

JucaŃi-vă de mai multe ori împreună până înŃelege ce trebuie să facă şi vorbiŃi despre

această activitate.

Unde este obiectul


176






� conştientizarea faptului că mai multe părŃi fac un întreg.


Pentru această activitate vă propun să vă sacrificaŃi câteva poze de familie. Este ca un

joc de puzzle, dar unul mai simplu decât cele care există în comerŃ iar avantajul îl constă în

faptul că micuŃul trebuie să combine părŃile unei poze ce îi reprezintă chiar pe membrii

familiei lui.

TăiaŃi cele câteva poze în două sau în patru părŃi (cum consideraŃi dumneavoastră că

este mai bine), asemănător cu modelele de mai jos. VorbiŃi despre ce faceŃi, arătaŃi-i

dumneavoastră cum trebuie să aleagă părŃile pentru a forma un întreg iar, când a înŃeles şi s-a

plictisit de acest joc, alegeŃi un puzzle mai complicat. PuteŃi cumpăra unul din comerŃ, cu un

grad de dificultate mai ridicat.

Două/patru părŃi fac un întreg


177




� conştientizarea noŃiunilor „cel mai mare” şi „cel mai mic”,

� conştientizarea noŃiunii de „mulŃime”.


Această activitate este una uşoară şi plăcută dar care dă posibilitate copilului să

înŃeleagă mai bine aceste noŃiuni. Vă prezint mai jos câteva figuri geometrice cu triunghiuri şi

pătrate pe care trebuie să le decupaŃi (sau dacă aveŃi un foarfec pentru copii, lăsaŃi-l pe micuŃ).

AmestecaŃi mai întâi triunghiurile, întrebându-l pe copil: „Care este cel mai mare?” şi apoi

„Care este cel mai mic?”. Analog procedaŃi şi cu pătratele.

Apoi, pentru a face activitatea mai dificilă, amestecaŃi toate figurile geometrice şi

puneŃi-l să le grupeze pe mulŃimi: mulŃimea triunghiurilor şi mulŃimea pătratelor.

Această activitate o puteŃi repeta şi în altă zi dar puteŃi folosi şi alte lucruri pe care le

aveŃi în casă: creioane de diferite mărimi, farfurii de mai mici şi mai mari, maşinuŃe cu

dimensiuni diferite, etc

RepetaŃi această activitate până când sunteŃi convinşi că micuŃul reuşeşte să identifice

cel mai mic şi cel mai mare obiect dintr-o mulŃime.

Care este cel mai mare şi care cel mai mic?


17

8


179




� să îl învăŃăm pe copil aceste noŃiuni, să le înŃeleagă şi să le folosească în vorbirea

curentă.


Pentru un copil aflat în primii ani de viaŃă este, încă, dificil de înŃeles diferenŃa între

trecut, prezent şi viitor. NoŃiuni precum „azi”, „ieri”, „mâine” îl pot deruta şi nu va şti ce vreŃi

să spuneŃi.

De aceea trebuie să faceŃi nişte lucruri distincte între ele şi care au loc în zile

consecutive, ca să puteŃi să îi explicaŃi diferenŃa între noŃiuni.

Dacă aveŃi posibilitatea, faceŃi un plan de a duce copilul în nişte locuri care îi plac,

cum ar fi: un loc de joacă deosebit, un carusel, la o petrecere cu copii, la teatru pentru copii, la

circ, etc.

Să spunem că azi mergeŃi la teatru. Când ajungeŃi acasă, întrebaŃi-l: „Unde ai fost

azi?” şi ajutaŃi-l să vă răspundă; „Azi am fost la teatru”.

A doua zi mergeŃi în alt loc: de exemplu în parc şi întrebaŃi-l „Unde ai fost azi?”

Raspunsul trebuie să fie de forma: „Am fost în parc”, „Dar ieri, unde ai fost”, „Ieri am fost la

teatru”.

La început ajutaŃi-l şi sugeraŃi-i răspunsul. „Mâine mergem la Ana. Acum e seară, vom

dormi şi, mâine, când ne trezim şi e ziuă, mergem la Ana. Este ziua ei”.

PurtaŃi o astfel de conversaŃie cu copilul în fiecare seară, rememorând activităŃile pe

care le-a făcut. Repetând mai multe zile, copilul va înŃelege că ce a făcut „ieri” face referire la

o activitate din ziua anterioară, ce face „azi”, la ceea ce se întâmplă în prezent iar „mâine”

face referire la ceva ce ne propunem în ziua următoare.

Azi, ieri, mâine


180




� să înveŃe şi să înŃeleagă noŃiuni precum: săptămână, luni, marŃi, miercuri, joi, vineri,

sâmbătă, duminică,

� să participe la un joc,

� să îi dezvoltăm abilitatea de a conversa.


Pentru această activitate avem nevoie de un carton mai mare (70 x 25 cm) pe care să îl

liniaŃi după modelul de mai jos.

Luni MarŃi Miercuri Joi Vineri Sambătă Duminică

Acest panou pe care l-aŃi creat, lipiŃi-l pe un perete la îndemâna copilului. FaceŃi asta

împreună cu micuŃul şi explicaŃi-i că, acolo, aŃi notat zilele săptămânii: luni, marŃi, miercuri,

joi, vineri, sâmbătă, duminică. Nu va înŃelege la ce vă referiŃi dar, pe măsură ce va trece

timpul, şi îi veŃi explica ce înseamnă aceste noŃiuni, va ajunge să ştie să le folosească în

vorbirea sa curentă.

Iată cum puteŃi proceda: faceŃi nişte poze cu grădiniŃa, cu parcul unde se joacă, cu

magazinul unde faceŃi cumpăraturi, cu orice alt loc pe care îl frecventează copilul în mod

curent.

În prima zi a săptămânii, spuneŃi-i copilului: „astăzi este luni” arătându-i căsuŃa de pe

planşă corespunzătoare. „Ce faci astăzi? Mergi la grădinită, apoi vii acasă, mai târziu mergem

la magazin (sau mergem în parc şi te joci cu copiii).” În momentul în care îi spuneŃi toate

Zilele săptămânii


181

astea, prindeŃi (cu o pioneză) în căsuŃa corespunzătoare zilei respective, imaginile cu

grădiniŃa, cu magazinul, cu locul de joacă sau cu orice alt loc. La fel procedaŃi şi în zilele

următoare. La sfârşit de săptămână folosiŃi nişte imagini care să sugereze activităŃile pe care

vi le propuneŃi.

În următoarea săptămână, explicaŃi-i că începeŃi iar cu ”luni”, urmează apoi „marŃi”,

etc. Acum puteŃi să îl întrebaŃi: „ce faci, lunea?”. Copilul ar trebui să vă răspundă: „merg la

grădiniŃă, etc”. AjutaŃi-l dacă întâmină dificultăŃi. LăsaŃi-l pe el să agaŃe imaginile

corespunzătoare.

VeŃi vedea că, după câteva săptămâni înŃelege clar ce înseamnă săptămâna şi cum se

derulează zilele.


182




� să înŃeleagă noŃiuni precum: anotimp, primăvară, vară, toamnă, iarnă,


� dezvoltarea creativităŃii.


Despre anotimpuri sunt multe lucruri care se pot spune dar, pentru a lămuri un copil ce

înseamnă fiecare, trebuie să găsiŃi elemente distincte care să caracterizeze fiecare perioadă în

parte. Astfel, sunt prezentate mai jos câteva din aceste caracteristici, care pot fi explicate

copilului. Nu vă limitaŃi doar la acestea. PuteŃi să daŃi şi alte exemple care să îl stimuleze şi să

înŃeleagă la ce faceŃi referire.

PRIMĂVARA

♦ copacii înfloresc,

♦ e cald afară,

♦ totul e verde,

♦ vine iepuraşul cu cadouri de Paşte.

VARA

♦ e foarte cald,

♦ ne îmbrăcăm cu haine subŃiri,

♦ e vacanŃă,

♦ mergem la mare şi la munte.

TOAMNA

♦ plouă mult,

♦ ne îmbrăcăm cu haine mai groase,

♦ frunzele îngălbenesc şi cad,

♦ se culeg roadele de pe câmp (fructe, legume, etc),

♦ începe grădiniŃa.

Anotimpurile


183

IARNA

♦ e foarte frig (ger),

♦ ninge,

♦ ne dăm cu sania,

♦ vine Moş Crăciun cu daruri.

Nu uitaŃi sa-i spuneŃi copilului în ce anotimp e ziua lui de naştere sau orice eveniment

pe care el îl ştie şi poate fi un bun exemplu pentru această activitate.

Eu vă propun să căutaŃi în reviste sau pe internet imagini frumoase care să descrie

anotimpurile şi să le decupaŃi. Astfel, pentru imaginea de primăvară, căutaŃi copaci înfloriŃi,

păzări zburând, flori înflorite, ghiocei, etc, pentru imaginea de vară, căutaŃi, imagini cu copii

care se joacă, care sunt la mare sau la munte, etc, pentru toamnă căutaŃi să decupaŃi copaci cu

frunze ruginii, oameni culegând fructe şi legume, etc iar pentru iarnă imagini cu copii pe

sănii, cu zăpadă, şi un om de zăpadă, etc. DecupaŃi-le dumneavoastră sau copilul şi, apoi îi

spuneŃi: „Hai, să creăm un tablou de primăvară (vară, toamnă, iarnă). Dintre toate elementele

decupate alege desenele care descriu cel mai bine acel anotimp (cel pe care l-aŃi enunŃat

dumneavoastră mai înainte). Asta, bineînŃeles, după ce i-aŃi explicat ce se întâmplă în fiecare

anotimp. VeŃi observa că micuŃul nu va fi interesat doar de explicaŃiile dumneavoastră,

imaginile îl vor atrage mai mult şi va înŃelege mai uşor ce reprezintă noŃiunile pe care i le

explicaŃi. În altă zi, lăsaŃi-l singur, să le găsească. PuteŃi chiar să le lipiŃi împreună pe foi albe

A4, creând imagini ce descriu câte un anotimp.

Această activitate o puteŃi face în mai multe zile până ce copilul a înŃeles şi a reŃinut

caracteristicile anotimpurilor şi va şti să răspundă la întrebări referitoare la aceste noŃiuni.


184





� dezvoltarea creativităŃii,

� obişnuinŃa de a se juca cu jocuri de construcŃie,

� dezvoltarea motricităŃii fine (copilul capătă siguranŃă în a colora sau a trasa linii cât

mai drepte).


Am repetat de mai multe ori în această carte faptul că trebuie să vă faceŃi timp să vă

jucaŃi cu copilul. Nu se poate să nu găsiŃi o jumătate de oră (o dată la două, trei zile măcar) să

faceŃi împreună o activitate. Nu e de ajuns să cumpărăŃi copilului jocuri de tot felul, ci arătaŃi-i

şi cum trebuie să le folosească, reuşind astfel să îşi dezvolte aptitudini diverse şi gândirea.

Copiii învaŃă prin imitaŃie şi nu cred că efortul din partea dumneavoastră e foarte mare. Acum

e momentul pentru jocuri de genul: LEGO, puzzle, cuburi.

LEGO

ConstruiŃi o casă, o maşină, un turn, etc. În timp ce realizaŃi aceste lucruri, explicaŃi

copilului cum anume reuşiŃi să le faceŃi. Ex.”Construiesc o casă. Acum fac pereŃii, uşa,

fereastra, acoperişul. Uşa e albastră, acoperişul e roşu. Uite! Folosesc piese mici şi mari. Te

rog să-mi dai piese galbene! etc”

PUZZLE

AlegeŃi la început imagini simple. ArătaŃi-i cum să urmărească imaginea desenată

pentru a căuta piesele. După ce faceŃi dumneavoastră o dată, lăsaŃi-l şi pe copil să încerce.

Întâi va privi, apoi va încerca cu ajutorul dumneavoastră iar, mai târziu, va şti singur cum se

face.

LEGO, puzzle, cuburi, desen


185

CUBURI

Până acum foloseaŃi cuburi pentru a construi turnuri pe care le dărâma sau trenuri pe

care le împingea. Acum arătaŃi-i cum să construiască imagini (iniŃial e bine să fie simple) şi

procedaŃi ca la puzzle până va reuşi să le facă singur.

DESEN

ÎncurajaŃi-l pe copil să deseneze. E o activitate care îi dezvoltă creativitatea, capătă

siguranŃă în a mânui instrumentul de scris şi e una din activităŃile care îl captivează.

Desenatul, chiar dacă pare o pierdere de vreme (talentul copilului nefiind unul deosebit), are

un rol foarte important, fiind modalitatea prin care el poate învăŃa diverse lucruri, ce altfel ar

fi foarte greu de explicat. DesenaŃi şi coloraŃi împreună, pentru că sunt activităŃi cu ajutorul

cărora puteŃi construi multe activităŃi.

FaceŃi dumneavoastră mai întâi un desen oarecare şi apoi încurajaŃi-l şi pe el să facă

unul asemănător. Va fi încântat când va reuşi să deseneze un copil, o casă, o maşină, etc.

LăudaŃi-l şi puneŃi „opera” la expoziŃie (pe frigider fixată cu magneŃi sau în orice loc vizibil)

să vadă toată lumea „cât de frumos a desenat copilul”. Aprecierea adulŃilor reprezintă o mare

mândrie pentru copil şi, încurajat în acest mod, va continua să facă activităŃi diverse, numai

bune pentru a evolua şi a-şi dezvolta capacităŃile psiho-motorii.


186




� conştientizarea simŃului gustativ

� dezvoltarea abilităŃii de a diferenŃia diferite tipuri de gusturi


Această activitate îşi propune să lămureasă şi să ajute copilul să diferenŃieze

principalele tipuri de gusturi.

Astfel, aşezaŃi pe patru farfurii mici zahăr, sare, cacao şi o felie de lămâie. ArătaŃi-i

copilului aceste produse şi denumiŃi-le pe fiecare în parte (probabil că ştie aceste noŃiuni).

Apoi rugaŃi-l să guste din fiecare şi faceŃi comentarii de felul: zahărul e dulce, sarea e sărată,

cacaoa e amară iar lămâia e acră. GustaŃi şi dumneavoastră împreună cu copilul, astfel încât să

îl încurajaŃi să o facă. Totodată puteŃi să vă manifestaŃi plăcerea când gustaŃi zăhărul sau să vă

strâmbaŃi atunci când le gustaŃi pe celelalte. RepetaŃi de mai multe ori aceste noŃiuni până

când micuŃul le-a învăŃat şi le-a reŃinut.

În zilele următoare puteŃi să faceŃi comentarii despre mâncarea pe care i-o oferiŃi la

masă: prăjitura e dulce, brânza e sărată, ciorba e acră, etc. ÎndemnaŃi-l să vorbească despre

aceste lucruri şi să descrie gustul mâncării. În scurt timp va folosi singur în vorbirea sa aceste

noŃiuni.

Ce gust are?


187




� dezvoltarea gândirii logice,




Această lecŃie îşi propune să dezvolte la copil atât limbajul, atenŃia, cât şi gândirea

logică. Sunt prezentate câteva exemple de exerciŃii cu mulŃimi şi numere care îl vor determina

pe copil să facă nişte corelaŃii între culori şi forme, între obiecte şi cifre, să grupeze obiecte de

acelaşi tip sau de aceeaşi culoare şi să gândească logic fiecare aspect.

ArătaŃi-i fiecare exerciŃiu, explicându-i ce trebuie să facă şi apoi puteŃi să îi desenaŃi

chiar dumneavoastră alte exemple astfel încât să se acomodeze cu acestea.

În timp ce îi explicaŃi aceste lucruri puteŃi accentua noŃiuni ca: mulŃime, acelaşi,

aceeaşi, aceleaşi, aceiaşi, la fel, diferit, etc.

1. ÎncercuiŃi toate maşinile din mulŃimea de mai jos.

Matematică


188

2. ÎncercuiŃi dreptunghiurile din mulŃimea de figuri geometrice de mai jos.

3. ÎncercuiŃi separat figurile geometrice ce au aceeaşi culoare, formând trei mulŃimi

separate (mulŃimea ce conŃine figuri geometrice verzi, roşii şi galbene).


189

4. IndicaŃi cu o linie cifra lipsă din fiecare şir şi scrieŃi-o apoi în pătratul gol.

1 2 4 5

6 8 9 10

3 5 7

4 7

5. Analog ca la punctual 4.

2 4 5

4 5 6

7 9

5 6 9

3

4

5

6

7

8

1

3

6

7

8

10


190

6. NumăraŃi câte obiecte de acelaŃi fel sunt în imagine şi indicaŃi cu o săgeată numărul

corespunzător.

7. Analog ca la punctul 6.

1

2

3

4

5

1

2

3

4

5


191






� asocierea diferitelor obiecte cu utilitatea lor


Această activitate are ca scop dezvoltarea atenŃiei copilului şi găsirea de către acesta a

utilităŃii diferitelor obiecte. Astfel, trebuie să vă gândiŃi la câteva obiecte pe care micuŃul le

cunoaşte şi, arătându-i-le, să construiŃi un dialog constructiv despre modul cum se folosesc

acestea, care să îl ajute să îşi dezvolte limbajul. Este foarte utilă această activitate pentru a

ajuta copilul să poată conversa cât mai liber, să aibă iniŃiativă şi să îşi dezvolte atenŃia.

PuneŃi întrebări de genul:

♦ La ce foloseşte pieptenul (umbrela, creionul, farfuria, paharul, cheia, becul, etc)?

♦ La ce folosesc hainele (banii, ochelarii, etc)?

LuaŃi în mână obiectul respectiv, puneŃi întrebarea şi încercaŃi să îniŃiaŃi un dialog. „La

ce foloseşte pieptenele? Îi arătaŃi totodată şi obiectul. „Cu el ne pieptănăm.” ExemplificaŃi

prin mişcări acŃiunea respectivă. Apoi puteŃi continua dialogul: „Acest pieptene este al meu

(al mamei). Ce culoare are? Are culoarea verde. Câte pieptene sunt la baie? Sunt trei pieptene.

etc”

IniŃial ajutaŃi-l dumneavoastră pe copil să dialogheze, punând şi întrebări, dând şi

răspunsuri atunci când pare să fie în dificultate. Pe măsură ce observaŃi că se descurcă mai

uşor la a da răspunsuri, lăsaŃi-l să converseze cât mai liber. Chiar dacă se mai poticneşte,

încurajaŃi-l şi lăudaŃi-l arătându-i cât de mulŃumiŃi sunteŃi de reuşitele sale.

PuteŃi proceda, în acelaŃi mod, cu orice obiect aveŃi la îndemână. Cu cât reuşeşte să se

exprime liber, cu atât evoluŃia lui va fi una frumoasă şi va încânta pe toată lumea.

La ce foloseşte?


192





� dezvoltarea atenŃiei.


Pentru a-i dezvolta copilului atenŃia, spontaneitatea şi logica, putem să facem

următoarea activitate. PărinŃii ştiu care sunt cunoştinŃele pe care le-a acumulat micuŃul. În

funcŃie de acestea, puteŃi să încercaŃi să formulaŃi propoziŃii, lăsându-l pe copil să completeze

ultimul cuvânt astfel:

♦ Soarele are culoarea................ (galbenă).

♦ Acum mergem la ................ (grădiniŃă).

♦ CăŃelul face ................ (ham).

♦ Aceasta este o ................ (maşină).

♦ Tu mănânci o .................... (banană).

♦ Mama vine cu ................ (trenul).

După acest tip de propoziŃii, încercaŃi ceva mai complicat cum ar fi să formulaŃi

întrebări care să conŃină o greşeală iar copilul să răspundă prin „da” sau „nu”. Exemplu:

♦ Soarele are culoarea verde?

♦ Pisica face oac?

♦ Câinele zboară?

♦ Acesta e piciorul? (arătând spre mână)

AjutaŃi-l dacă pare nedumerit de aceste propoziŃii. Răspunsul i-l puteŃi sugera

dumneavoastră la început: „Nu, soarele este galben”. Va înŃelege că intenŃia dumneavoastră

este aceea de a-i testa atenŃia şi, la o altă întrebare asemănătoare, va răspunde singur, dorind

să vă demonstreze că ştie răspunsul corect.

PuteŃi formula multe alte întrebări simple care să conŃină o greşeală în funcŃie de

cunoştinŃele copilului, astfel încât să poată recunoaşte eroarea.

Este corect? Da sau nu.


193

RâdeŃi şi amuzaŃi-vă de fiecare dată când copilul realizează greşeala din formularea

dumneavoastră. Vă reamintesc încă o dată că buna dumneavoastră dispoziŃie, răbdarea şi

înŃelegerea pe care i-o arătaŃi copilului sunt cele mai bune argumente de a-l convinge să

asculte, să interacŃioneze şi să înveŃe tot ceea ce trebuie să ştie. O atitudine mult prea severă,

dură şi cicălitoare nu va face decât să inhibe dorinŃa copilului de a comunica, să-l sperie şi să

aibă reŃineri în a relaŃiona, de teamă să nu greşească şi, astfel, să vă supere.


194



� dezvoltarea unui limbaj superior,

� acumularea unor cunoştinŃe ce vor fi necesare copilului în momentul intrării la şcoală


În acest moment copilul stăpâneşte destul de bine limbajul, înŃelege tot ce i se spune,

ştie şi poate să se exprime şi reuşeşte să poarte un dialog. Greşelile gramaticale pe care încă le

mai face nu trebuie să ne îngrijoreze- acestea sunt normale (copilul îşi perfecŃionează în

continuare limbajul). ContinuaŃi să vorbiŃi cu copilul, arătaŃi-i tot interesul dumneavoastră şi

nu abandonaŃi să îl învăŃaŃi lucruri noi chiar dacă limbajul pe care îl foloseşte este aproape la

fel cu al unui adult. Un copil trebuie stimulat permanent pentru a-şi dezvolta gândirea şi

inteligenŃa.

Acesta e cel mai bun moment să treceŃi împreună de la învăŃarea limbajului, la pasul

premergător întrării la scoală. Să ştiŃi că sunt oameni care se nasc cu o inteligenŃa superioară

dar, s-a demonstrat că, dacă aceasta nu e stimulată şi educată corespunzător în copilărie şi

adolescenŃă, rezultatele nu duc nici pe departe acolo unde ar fi de aşteptat.

Un prim pas în acest sens poate fi făcut cumpărând un joc ce conŃine o tablă cu cifre şi

litere magnetice.

ÎncepeŃi să îi arătaŃi cifrele pe care copilul ştie să le rostească. LăsaŃi-l să se joace cu

ele, repetând, din când în când fiecare cifră. AliniaŃi-le şi puneŃi copilul să le numească, apoi

amestecaŃi-le şi arătaŃi-i câte una pe sărite până când le învaŃă. Odată ce a învăŃat cifrele de la

1 la 10, puteŃi să continuaŃi cu cele până la 20.

TreceŃi apoi la litere. Nu i le daŃi pe toate odată. ArătaŃi-i întâi literele ce formează

cuvântul „MAMA” (adică, M şi A). RostiŃi-i-le clar şi repetaŃi până le învaŃă. PuneŃi-l să

repete după dumneavoastră pe silabe: „ma-ma”.

În altă zi, arătaŃi-i şi litera T (pe lângă cele învăŃate deja), formând cuvântul „TATA”.

ArătaŃi-i câte o literă, două şi daŃi-i timp să le memoreze. Nu îl agasaŃi şi nu îl certaŃi dacă nu

le-a reŃinut – e încă mic şi, până la şcoală, are timp suficient să se acomodeze cu ele. Dacă

Cifre şi litere


195

pare că nu e interesat de învăŃarea literelor mai bine abandonaŃi ideea (de fapt, alfabetul se

învaŃa la şcoală).

Dacă nu aveŃi un joc cu cifre şi litere magnetice puteŃi folosi următoarele planşe. PuteŃi

să i le arătaŃi pe rând sau le puteŃi decupa. O altă variantă ar fi să scrieŃi pe hârtie litere şi cifre

arătându-i-le şi denumindu-le. AlegeŃi varianta care vă convine cel mai mult şi care vi se pare

mai uşoară.


19

6

1 2 3 4 5

6 7 8 9 10

11 12 13 14 15

16 17 18 19 20


19

7

A Ă Â B C D E

F G H I Î J K

L M N O P Q R

S Ş T ł U V W

X Y Z

solutionarea intarzierii limbajului

Documents