Sodiul

Rolul sodiului (Na) în organism

Sodiul este un mineral esenţial care, împreună cu clorul, intră în proporţie de 40% în alcătuirea celui mai vechi conservant natural, sarea de masă (clorura de sodiu). Descoperit împreună cu potasiul, acesta acţionează ca un electrolit şi exercită funcţii similare, dar în afara celulelor, în fluidul extracelular.

În tabelul lui Mendeleev, sodiul are numărul atomic 11, simbolul  Na  şi  este cel mai răspândit metal alcalin la suprafaţa Pământului la nivelul marilor întinderi de apă (apa mărilor), dar şi unul dintre cele mai răspândite din Univers. La rândul său, potasiul este cel mai răspândit de pe Pământ, dar la nivelul plantelor.

Denumirea de natrium provine din limba latină modernă, care a adăugat sufixul – iu, cuvântului grecesc „ ” (nítron)νίτρον . Proprietăţile excepţionale de conservare a sării au fost apreciate de arabi care o numea natrun şi de egipteni care îi spunea netjeri.

Concentraţia mare de sodiu se deplasează descendent la exteriorul celulei, pe când cea a potasiului se deplasează ascendent în interiorul membranei celulare. Această deplasare creează o tensiune dinamică, esenţială proceselor fiziologice din organism, în depolarizarea membranelor şi în transmiterea stimulilor. În procesul de creare a lucrului mecanic de către muşchi ionii de sodiu (Na+) şi calciu (Ca2+1) au un rol fundamental.

Cantitatea de sodiu la o persoană adultă este în jur de   90 g. Aproximativ 30% din cantitatea de sodiu se găseşte în celulele oaselor sub formă de săruri minerale, însă cea mai mare parte se găseşte în mediul extracelular (lichidele intercelulelare şi sânge), atingând o concentraţie de 137-147 mEq/l, adică de 10 ori mai mare decât concentraţia intracelulară (13-15 mEq/l).

Pentru a menţine nivelul sodiului constant în plasmă şi  sectorul extracelular, organismul dispune de o serie de mecanisme: fluxul sanguin renal, sistemul renina-angotensina-aldosteron, activitatea anhidrazei carbonice, ADH, vasopresina, alţi hormoni steroizi controlaţi de hipofiza anterioară. Un corp

sănătos, cu o funcţie renală excelentă, nu poate elimina mai mult de 7 g se sodiu pe zi.

Rolul sodiului în organism

-                      esenţial pentru o creştere normală;

-                      determină deplasările de apă în corp;

-                      menţine presiunea osmotică a fluidelor;

-                      păstrează echilibrul ionic şi acido-bazic;

-                      menţine echilibrul fluidelor în limite normale;

-                      creşte permeabilitatea pereţilor celulari;

-                      ajută nutrienţii să depăşească bariera membranară;

-                      intervine în procesul de metabolizare a nutrienţilor;

-                      participă la conversia acizilor graşi esenţiali în fosfolipide;

-                      măreşte excitabilitatea neuro-musculară;

-                      creşte rezistenţa fizică şi psihică la efort;

-                      contribuie la menţinerea calciului în sânge;

-                      stimulează producţia adrenalinei şi biosinteza aminoacizilor;

-                      ajută la reglarea presiunii sângelui;

-                      influenţează tensiunea şi are rol anticoagulant;

-                      participă laprocesul de digestie;

-                      protejeză mucoasa gastrică;

-                      previne apariţia ulcerului gastric;

-                      contribuie la reglarea diurezei;

-                      ajută la prevenirea insolaţiilor.

Doza zilnică recomandată

Cantitatea de sodiu din dietă se măsoară în mg, iar necesarul zilnic este de 1 g/l lichid. Unii specialiştii recomandandă unui adult tânar sănătos, fără probleme cardio-vasculare şi renale, un aport de aproximativ 2300mg/zi, iar persoanelor cu hipertensiune arterială un maxim de 1500mg/zi.

Centrul pentru Control şi Prevenirea Bolilor din SUA, a recomandat recent tuturor adulţilor să limiteze consumul la 1500 mg/zi. Părinţii sunt sfătuiţi să îşi obişnuiască copii cu regimuri cât mai sărace în sare, deoarece obiceiurile alimentare dobândite în această perioada le vor influenţa alimentaţia şi sănătatea ca adulţi. Surse de sodiu

Sodiul sub formă de nitrit de sodiu (E 250), bicarbonat de sodiu, benzoat de sodiu, glutamat monosodic este folosit în industria alimentară pentru a da culoare, aromă, gust, destul de plăcut, alimentelor conservate, pentru a mări termenul de valabilitate şi pentru a preveni creşterea bacteriei ce cauzează botulismul.

Din păcate dieta modernă, numită de specialişti hipersodată, toate produsele de la restaurantele de tip fast-food, alimentele procesate din comerţ (supele la cutie, cele instant, covrigii, chipsurile de cartofi, diferite sosuri, ketchupul,  sucul de roşii, muştarul, preparatele din carne – mezeluri, suncă, bacon, cârnaţi, etc.), aduc un aport excesiv de sodiu (15-20 g sare pe zi), contribuind la apariţia bolilor degenerative, inclusiv a cancerelor.

Ca regulă generală, legumele şi fructele sunt bogate în potasiu, în timp ce alimentele bogate în proteine conţin mai mult sodiu.

Deficitul de sodiu

Datorită faptului că este atât de răspândit în natură şi se găseşte din abundenţă în majoritatea produselor consumate zilnic, nu este necesară o suplimentare a aportului de sodiu prin folosirea suplimentelor nutritive sau a preparatelor sintetice (farmaceutice), decât în cazul  hiponatremiei.

Carenţa de sodiu sau hiponatremia, apare cand organismul pierde în exces concentraţia de sodiu din sânge, prin transpiraţii abundente, diaree sau urină. Hiponatremia apare rar, dar poate să apară la persoanele care nu se hidratează suficient (mai ales vara) şi care desfaşoară activitaţi fizice intense, sau la persoanele care utilizază în mod irational diureticele. Carenţa de sodiu se manifestă prin deshidratare hipotonă, micşorarea spaţiului extracelular,

hipotensiune, filtrare redusă, incapacitate de concentrare, tulburări de memorie, greaţă, astenie

Aportul în exces de sodiu, hipernatremia, creşte concentraţia de sodiu din sânge. Hipernatremia apare mai ales la persoanele în vârstă care au o dietă necorespunzatoare şi nu beau suficientă apă care să determine retenţie hidrosalină prin mecanism renal. Aceasta se manifestă prin  iritabilitate, letargie, hipertensiune arterială, iar la cei cu probleme medicale (insuficienţă cardiacă, nefropatii, ciroză) simptomatologia se poate agrava.

Sfaturi utile

Capcana sării este la fel de perfidă ca cea a zahărului, dar o poţi evita ţinand cont de aceste sugestii:

Citeşte cu mare atenţie etichetele produselor alimentare, urmăreşte cuvintele sare, sodiu, Na. Conservele de carne (vită, porc, pasăre, peşte), mezelurile (şuncă presată, slănină, cârnaţi, salam, crenvuşti), băuturile acidulate, chiar şi cele dietetice, berea, laxativele, au un conţinut ridicat de sare.

Bibliografie:

http://revitalizeazasanatatea.ro/rolul-sodiului-in-organism/#sthash.31KDIppX.dpuf