societatile de asigurare captive
TRANSCRIPT
Disciplina: Asigurări şi reasigurăriCoordonator: Student:Prof. Univ. Dr.
CUPRINS
Capitolul 1. Actorii pieţelor internaţionale ale asigurǎrilor şi reasigurǎrilor.............3
1.1.Companiile captive de asigurǎri şi reasigurǎri.............................................4
1.2.Funcţiile unei societǎţi captive de asigurǎri.................................................6
1.3. Clasificarea societǎţilor de asigurare captive..............................................6
Capitolul 2. Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală.................................8
2.1. Noţiunea şi caracteristicile companiilor offshore.......................................8
2.2 Forme ale companiilor de asigurare captive..............................................10
Capitolul 3. Motive pentru a înfiinţa o companie offshore......................................13
Concluzii..................................................................................................................19
Bibliografie..............................................................................................................20
Capitolul 1. Actorii pieţelor internaţionale ale asigurǎrilor şi reasigurǎrilor
2
Cele mai reprezentative pieţe de asigurări si reasigurări sunt concentrate in cele
mai mari centre comerciale si financiare ale lumii unde se desfasoara majoritatea
covarsitoare a acestor tranzacţii.
Unele dintre acestea sunt piete care alta data serveau numai asiguratorilor
directi locali si care , in urma extinderiiactivitatii unor companii de asigurare ce si-au
deschis filiale, au devenit treptat internationale. Este cazul Londrei, Europei
continentale, S.U.A., Japoniei.Fiecare dintre acestea este o piata internationala
deoarece o mare parte sau chiar cea mai mare parte din afacerile incheiate provin de la
societati de asigurari si reasigurari din alte tari si pentru ca influenteaza in mare
masura uzantele si practicile altor piete.
Ele difera din punct de vedere al dimensiunii,al preponderentei unor anumite
categorii de afaceri, al stilului, al uzantelor si al modalitatii de incheiere a tranzactiilor,
capatand astfel unicitate1.
Pionii care actioneaza pe aceste piete sunt: societatile de asigurare, societatile
de reasigurare si agentiile de intermediere(brokeri). In general, contractele de asigurare
de valori mari, dar si cele de reasigurare sunt rareori incheiate in mod direct; pozitia
cea mai semnificativa o detin brokerii pentru stabilirea celor mai bune legaturi intre
partile doritoare sa incheie contracte de asigurari si reasigurari.
1.1.Companiile captive de asigurǎri şi reasigurǎri
1 Ciurel, Violeta-Asigurari si reasigurari:abordari teoretice si practici internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 53
3
Tipurile de companii pe care le intalnim pe piata in calitate de asiguratori si
reasiguratori sunt:companii de asigurari, companii captive de asigurari si reasigurari,
asociatii mutuale, companii de reasigurari, sindicate Lloyd’s, pool-uri de subscriitori.
Companiile captive de asigurari si reasigurari constituie o categorie aparte a
asiguratorilor si, in acelasi timp, a reasiguratorilor, cunoscand o dezvoltare deosebita
in perioada postbelica, strâns legata de formarea marilor companii industriale şi
comerciale.
Dictionarul Webster le defineste astfel:”companie detinuta sau controlata de o
alta intreprindere al carei obiect de activitate, este, in primul rand acoperirea
necesarului de asigurari si , in al doilea rand, efectuare de operatiuni pe piata2”. Alţi
autori le considera ca o forma de „autoasigurare oficializată” sau „companii de
asigurari sau reasigurari detinute sau controlate de o societate, cu alta activitate decat
de asigurari, create in principal pentru a asigura sau reasigura riscurile sociietatii
mama sau ale filialelor acesteia.
Ele au aparut in perioada anilor 1920-1930 din necesitatea contracararii unor
dificultati ivite in plasarea riscurilor mari de pe pietele conventionale de asigurari
directe.Ulterior, companiile industriale si comerciale, devenind tot mai interesate in
controlare costurilor cu asigurarile, au solicitat si alte forme de asigurari partiale si cu
scheme de plata a primelor mai flexibile.
În acelasi timp, deoarece un asigurat nu are acces direct si in mod normalal la
reasigurare, companiile captive devin un mijloc, o modalitate eficienta pentru
societatea fondatoare de a profita de resursele, preturile si competentele tehnice
disponibile pe piata reasigurarilor. Inafara acestora considerente, la baza extinderii
companiilor captive se afla si motivatii de altă natură , precum: controlul direct al
pragului de asigurare, extinderea protectie prin asigurare, imbunatatirea miscarii
fondurilor si a eficientei investitiilor(in special pentru companiile captive din
strainatate), posibilitatea cresterii investitiilor, evitarea restrictiilor monetare, plata
unor impozite mai mici si altele.
2 www.asig.ro
4
Societatile de leasing captive, apartinand producatorilor si dealerilor auto, si
subsidiarele bancilor vor domina piata de leasing auto in urmatorii ani, apreciaza
specialistii din domeniu.
Societăţile captive, împreună cu cele subsidiare bancare, vor deţine
aproximativ 80% din piaţa de leasing3.
Reprezentanţii firmelor de leasing spun ca piaţa se va împărţi strategic pe cele
trei categorii de societăţi (captive, independente si subsidiare bancare), avand tendinte
clare de concentrare. Cea mai mare parte a volumului de leasing pentru autovehicule
va tinde sa se concentreze catre societăţile captive, a căror dezvoltare este strans legata
de volumele de vanzari ale societatilor-mama, si catre societatile subsidiare bancilor,
capabile sa ofere soliditate si conditii financiare atractive.
In literatura de specialitate, se apreciaza ca adevaratul motor al actualei
dezvoltari a companiilor captive de asigurari l-a constituit complexitatea crescanda a
tehnicilor de management al riscului4. Ele reprezinta o metoda frecventa in cazul
societatilor care au un management al riscului adecvat, istoricul daunelor s-a dovedit a
fi bun, iar capacitatea financiara proprie a detinatorului companiei captive este ridicata.
Practic, termenul de „captiv” a inceput sa fie folosit de abia acum patruzeci de
ani, odata cu cresterea numarului companiilor create in mod expres pentru furnizarea
serviciilor de gestiune societatilor captive implantate in insulele Bermude.Acestea
permiteau economii considerabile, motiv pentru care numeroase societati
transnationale si-au creat propriile lor companii captive pentru a beneficia de
reglementari mai suple si de concesii fiscale.
Se estimeaza ca, in prezent, in lume functioneaza circa 2000 de astfel de
companii apartinand firmelor din tari dezvoltate( mai ales din S.U.A. si Marea
Britanie) a caror activitate se desfasoara in principal, in tarile ce atrag investitori straini
prin „paradisul” fiscal.
În optica nord-americană, „raţiunea de a fi” a companiilor captive este
„folosirea lor ca un canal de reasigurare”5.
Totuşi, cea mai mare parte a operaţiunilor se concentrează în ţările dezvoltate.
3 www.asig.ro4 Vacarel, i. Bercea-Asigurari si reasigurari, Editura Marketer, Bucuresti, 20025 R.C. Goshay, Captive Inssurance Companies, In Risk Management, Ed. H. W. Snider, Homewood III, R. D. Irwin Inc. 1964, pag. 120
5
Recurgerea la companii de asigurari captive este mai frecvent intalnita in
sectoare ca:petrochimie, siderurgie, energetice, industrie farmaceutica, materiale de
constructii, industrie alimentara, industrie extractiva, transporturi, si mai putin in
domeniul bunurilor de consum si industriale, constructii.Obiectul lor de activitate se
rezuma , mai ales, la saigurarile si reasigurarile de bunuri.
Companiile captive au configuratii si dimensiuni diferite.Unele sunt
organizate sub forma asociatiilor mutuale (reciproce), altele sub forma societatilor pe
actiuni.Cele mai multe companii captive au toate caracteristicile unei companii clasice
de asigurari, dar sunt administrate independent de societate mama.
1.2.Funcţiile unei societǎţi captive de asigurǎri
O companie captiva indeplineste toate functiile unei companii de asigurari
traditionale: subscriere, documentatie, functii juridice, comercializare, investitii,
administrarea daunelor, dar in practica, unele dintre acestea sunt transferate unor
experti sau consilieri externi.
1.3. Clasificarea societǎţilor de asigurare captive
In prezent, dupa sfera de cuprindere a activitatii pe care o desfasoara, intalnim
pe piata doua categorii mari de companii captive, si anume6:
1.companii captive private, care asigura numai riscurile proprietarului lor.
La randul lor, acestea pot fi:
1.a. exclusiviste, cand asigura numai riscurile societatii de care apartin;
1.b. de interes comun (interintreprinderi) in situatia in care apartin si asigura
sau reasigura mai multe societati(entitati).Ele au fost create de catre asociatii
comerciale sau profesionale pentru a raspunde necesitatilor membrilor lor in materie
de asigurari, si ,din acest punct de vedere, ele se apropie de sistemul asigurarilor
mutuale;
6 Constantinescu, D. A si altii.-Asigurari si reasigurari, Editura tehnica, Bucuresti, 1998, pag.57
6
2. companii captive mixte, care, alaturi de asigurarea riscurilor proprietarului
sau, efectueaza asigurari si pentru terte parti.
O alta clasificare a companiilor captive are la baza relatia dintre acestea si
societatea mama si locul de implantare a acestora in raport cu nationalitatea si sediul
societatii de care apartin.Distingem sub acest aspect, doua categorii:
1. Companiile „onshore”, care sunt societati de de drept din tara gazda ce isi
desfasoara activitatea in aceasta tara si sunt supuse regimului fiscal local.Ele
reprezinta circa 15% din totalul companiilor captive si sunt situate in S.U.A.,
Germania, Australia, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Hong-Kong, Norvegia,
Marea Britanie si Suedia.
2. Companiile „offshore”, care sunt societati de drept straine ce isi desfasoara
activitatea in alte tari in conformitate cu legislatia din tara gazda.Ele constituie
majoritatea covarsitoare a companiilor captive, respectiv 85% din total, si sunt situate
in tarile ce ofera facilitati fiscale, impozite reduse sau chiar scutiri si alte avantaje.
Cele mai multe companii captive offshore isi au sediul in Insulele Bermude,
Insulele Cayman, Guernsey, Bahamas, Seychelles care detin inpreuna circa 75% din
totalul companiilor captive din toata lumea.Celelalte sunt situate in alte tari din
Caraibe, Gibraltar, Insula Man, Channel Islands, Insulele Virgine Britanice, Nauru,
Singapore, Vanatu, Barbados, precum si in anumite tari asiatice si latino-americane7.
Capitolul 2. Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală
Fiscalitatea ridicata existenta în majoritatea statelor lumii a determinat atât
persoanele juridice cât si pe cele fizice sa valorifice, în conditii moderne, arta de a
evita caderea în câmpul de atractie al legii fiscale.
7 Constantinescu, D.A.-Asigurari si reasugurari, Editura Tehnica, bucuresti, 1998, pag. 58;
7
Evaziunea fiscala este una dintre principalele metode folosite pentru exonerarea
de la plata obligatiilor fiscale. Numerosi diletanti ai dreptului asimileaza evaziunea
fiscala unui mijloc eminamente fraudulos de eludare a fiscului.
Realitatea însa este total diferita, iar dovada cea mai concludenta a acestui fapt
o constituie tocmai existenta companiilor offshore.
2.1. Noţiunea şi caracteristicile companiilor offshore
Termenul offshore desemneaza ” mot a mot „ un teritoriu situat dincolo de
tarm „în larg“, în opozitie cu onshore care arata plasarea pe tarm. Potrivit dictionarului
anual al revistei „The Economist” companiile offshore sunt firme înregistrate în
anumite tari sau jurisdictii care au o legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite
foarte scazute, ce nu desfasoara însa activitati pe teritoriul statului unde sunt
înmatriculate. Aceste jurisdictii în care „latul“ fiscal este inexistent sunt cunoscute sub
denumirea de paradisuri fiscale.
În general, scopul crearii unor astfel de companii este de a aduna profitul
acumulat, care ramâne neimpozabil sau impozabil cu un procentaj nesemnificativ si
care poate fi scos de catre actionari din societate sub forma de dividende, acestea
ramânând, la rândul lor, neimpozabile.
Cu siguranta, afacerile offshore sunt afaceri de anvergura. Surse sigure
confirma ca aproape 60% din depozitele de valuta ale omenirii sunt înmagazinate în
banci offshore, iar 35% din valoarea comertului mondial de bunuri si servicii trece prin
centre offshore sau prin paradisuri fiscale. Astfel, ultimele cifre publicate de FMI
evidentiaza faptul ca în 1991 depozitele offshore formau un total echivalent cu cele ale
Frantei, Japoniei si SUA împreuna.
O alta caracteristica a centrelor offshore este faptul ca ele sunt specializate în
functie de serviciile pe care le ofera. De exemplu, Insulele Bermude sunt specializate
în domeniul asigurarilor si reasigurarilor, Luxemburg, Dublin si insulele Guernsey
sunt în fruntea fondurilor de investitii offshore, Insula Cayman este placa turnanta a
trusturilor offshore, iar Jersey a bancilor. Tot prin insula Cayman trec si asigurarile
8
medicale, în timp ce Arhipelagul Barbados este specializat în corporatiile straine de
import – export8.
Entitatea offshore poate desfasura acte de comert în orice stat din lume cu
exceptia celui în care a fost înmatriculata. Aceasta extrateritorialitate a activitatii
comerciale este, de altfel, principalul motiv al exonerarii de la plata taxelor si
impozitelor.
Pe lânga aceasta conditie, în vederea functionarii legale a companiilor offshore trebuie
îndeplinite si urmatoarele cerinte minimale:
- asigurarea, mentinerea si întretinerea unui sediu în jurisdictia respectiva, care
poate fi chiar o casuta postala sau sediul unei firme de avocatura/management, care
mentine legatura cu board-ul firmei si îi retransmite corespondenta;
- angajarea unui reprezentant local si/sau a unui secretar al companiei
domiciliat în statul respectiv, în scopul mentinerii unei legaturi permanente cu
autoritatile;
- evitarea unor activitati ca: asigurarile si reasigurarile, fonduri mutuale,
brokerajul titlurilor mobiliare, operatiunile bancare.Companiile care doresc sa
activeze în aceste domenii o pot face dupa primirea unei licente speciale si cu
respectarea unor conditii suplimentare (capital minim, garantii morale si materiale,
etc.)
Comparând modul în care se realizeaza încorporarea în majoritatea
paradisurilor fiscale cu pretentiile legii românesti, se constata ca a înfiinta o firma
offshore este un proces mai simplu, mai rapid si chiar mult mai ieftin.
Ce avantaje are un investitor printr-o firma offshore?
- fiscalitate zero sau aproape zero. În mod normal, companiile offshore
datoreaza o taxa de înregistrare anuala fixa situata în jurul sumei de USD 1.000;
- formalitati contabile inexistente sau permisive. Majoritatea paradisurilor
fiscale nu impun depunerea bilantului anual sau a altor declaratii contabile;
- anonimitate. Garantarea confidentialitatii beneficiarilor unei corporatii
offshore – persoane fizice sau juridice – reprezinta un factor ce confera o atractivitate
deosebită acestor structuri;
8 www.asig.ro
9
- flexibilitate si operativitate în înmatricularea companiei. O entitate juridica
noua poate fi creata în 24 de ore, fara ca prezenta proprietarului sa fie necesara.
- absenta controalelor si a restrictiilor valutare;
„Hainele“ juridice pe care le pot îmbraca entitatile offshore sunt variate, ele
particularizându-se în functie de obiectul de activitate al viitoarei companii, mai exact
de genul de afaceri care vor fi derulate prin aceasta. O logica simpla arata ca nu este
rational sa construiesti offshore o unitate de productie, care nu ar putea beneficia de
facilitatile fiscale ca rezultat al extrateritorialitatii afacerilor sale. În schimb, este cât se
poate de avantajos sa intermediezi tranzactii si sa prestezi servicii offshore, acumulând
profituri neimpozabile.
2.2 Forme ale companiilor de asigurare captive
Cele mai cunoscute forme îmbracate de aceste societati sunt:
- companie holding, care administreaza resursele financiare ale companiilor
de baza (în special profiturile). O corporatie holding detine actiuni în companiile
lucrative din teritoriul cu fiscalitate ridicata (eventual poate deveni „investitor strain“,
cu toate avantajele acestui statut) si poate închiria acestora echipamente sau chiar
capital, cu o dobânda convenabila;
- firma de consultanta si servicii, care asigura diferite prestatii (consultanta,
proiectare, servicii de marketing), încasând onorarii offshore;
- casa de clearing/factoring, care primeşte comisioane pentru facturarea
plăţilor, lichidarea, preluarea şi urmărirea (chiar în justiţie) a creanţelor externe,
executarea garanţiilor contractuale etc.;
- trust. Multă lume îl cunoaste pe miliardul George Soros ca cel mai bogat
speculant din lume, dar putini stiu ca majoritatea actiunilor sale comerciale se
desfasoara prin intermediul unor trusturi sau societati offshore plasate în Antilele
Olandeze, unde veniturile sale sunt scutite de taxe.
Trusturile sunt o inventie a cutumei britanice, prin care o persoana îsi transfera
o parte din bunurile sau valorile sale catre o alta persoana, care le va pastra, administra
si controla. Aceasta entitate juridica administreaza drepturi de autor, brevete de
10
inventii si inovatii, marci si patente, alte redevente rezultate din drepturi de proprietate
intelectuala si industriala, acumulând offshore veniturile rezultate din acestea;
- agentie sau reprezentanta comerciala, care intermediaza offshore
importuri si exporturi, contra unui comision rezonabil sau înregistreaza profituri din
diferentele de pret;
- societate de asigurare captiva;
În doctrina, societatile captive sunt definite astfel: întreprinderi de autoasigurare
oficializate sau societati de asigurare sau reasigurare controlate de o întreprindere, care
nu are ca obiect de activitate asigurarea sau reasigurarea, create special pentru a
asigura sau reasigura riscurile firmei mama;
- banca, pentru oportunitatea unor „afaceri pe picior mare“;
Pentru a releva într-o maniera edificatoare modul de functionare al unei entitati
offshore, ne vom raporta la una dintre caracterizarile realizate in doctrina:
„Firmele si corporatiile occidentale folosesc din plin avantajele pe care le ofera aceste
paradisuri financiare. De exemplu, o firma multinationala dintr-un stat exporta marfuri
în alt stat, utilizând în acest scop serviciul a doua filiale ale sale: cea din Bahamas si
cea din statul importator. Societatea-mama exporta initial filialei din Bahamas,
stabilind în mod artificial un pret de transfer scazut, astfel încât profiturile operatiunii
apar nu în statul exportator, ci la filiala din Bahamas.
La rândul ei, filiala din Bahamas exporta marfurile filialei din statul importator
la un pret de transfer artificial ridicat, astfel încât si de aceasta data profiturile apar în
bilanturile firmei din Bahamas.
Scopul acestor operatiuni este transferarea celei mai mari parti din profit în
Bahamas. Totul este efectuat în scripte si, desi perceptorii de impozite din statul
exportator cunosc situatia, nu au ce face. Ei trebuie sa impoziteze profiturile, ce apar în
bilanturi, iar, daca acestea sunt întocmite cu documente în regula, mecanismul de
evaziune fiscala este perfect“.
Care contribuabil ar putea ramâne impasibil la un asemenea artificiu fiscal, ce-i
poate conferi oportunitatea de a minimaliza considerabil obligatiile sale fiscale?
Particularitatea esentiala a entitatilor offshore consta în evitarea prin mijloace
legale a obligatiilor fiscale. Prin urmare, aceasta sustragere nu se poate confunda cu
11
notiunea de evaziune fiscala. Sub acest aspect, Dictionarul de economie al celebrei
reviste „The Economist“ definea evaziunea fiscala astfel: neplata obligatiei fiscale a
unei persoane fizice sau juridice catre stat prin metode frauduloase, ca de exemplu,
nedeclararea profitului, micsorarea valorii reale a profitului prin cresterea cheltuielilor
sau diminuarea venitului prin fals sau uz de fals, înregistrarea la organele fiscale a
balantelor si a bilanturilor contabile false, bancruta etc.
Pe de alta parte, potrivit aceluiasi dictionar, evitarea legala a sarcinilor fiscale
(evaziunea fiscala legala) reprezinta structurarea activitatilor financiare în conformitate
cu legea în scopul minimalizarii obligatiei fiscale. Înfiintarea si activitatea companiilor
offshore sunt, prin urmare, operatiuni legale de evitare a fiscului, iar regimul fiscal de
non-impozitare este garantat prin lege si nu este rezultatul unor masinatiuni
frauduloase, asa cum se considera în general.
De altfel, marile firme de contabilitate si-au dezvoltat propriile departamente
ce se ocupa exclusiv de operatiuni în paradisurile fiscale pentru clientii lor interesati.
Desi impresia generala este ca paradisurile fiscale se ocupa în primul rând de
„spalarea“ banilor de orice provenienta fara a adresa întrebari stânjenitoare clientilor
lor, de fapt, în centrele offshore respectabile, regulamentele sunt mai dure decât în
statele dezvoltate. Sub acest aspect, trebuie relevat ca majoritatea guvernelor din
statele offshore supravegheaza cu mare atentie activitatea bancilor licentiate în
teritoriu si aproba cu exigenta maxima crearea de noi institutii financiare. Falimentul
din anul 1991 al Bancii de Credit si Comert International, precum si momentul 11
septembrie 2001, au constituit împrejurari ce au determinat înasprirea supravegherii
activitatilor offshore în vederea identificarii potentialilor escroci financiari.
Totusi, cresterea interesului pentru companiile offshore a fost direct
proportionala cu accelerarea ratei criminalitatii economice. Paradisurile fiscale, prin
facilitatile puse la dispozitia clientilor lor, reprezinta, pentru majoritatea escrocilor
financiari, adevarate „oaze de albire“9 a banilor provenind din diverse activitati
prohibite de lege.
În acest context, companiile offshore au reprezentat un adevarat „magnet“ nu
numai pentru persoanele dornice sa-si protejeze beneficiile de fiscalitatea ridicata, dar
9www.asig.ro
12
si pentru cele care sperau sa-si rotunjeasca substantial veniturile prin musamalizarea
profiturilor ilegale sau pe seama naivitatii unora.
Capitolul 3. Motive pentru a înfiinţa o companie offshore
Pentru a ne da seama de ce este avantajoasa infiintarea unei companii offshore
in scopul unei conduceri mai bune a afacerilor este suficienta studierea avantajelor pe
care le ofera aceste companii. Acestea sunt reprezentate de10:
anonimitate si confidentialitate;
suporta taxe reduse si ajuta la o mai buna planificare internationala a taxelor;
lipsa controalelor valutare;
opereaza intr-un sistem economic si politic stabil;
opereaza intr-un sistem bancar bine organizat si dezvoltat;
posibilitatea diversificarii obiectului de activitate fara nici o restrictie;
regulamente lejere;
posibilitatea de expansiune mult mai buna;
ascunderea provenientei marfurilor prin prelucrarea in zonele libere adiacente
altor centre financiare offshore;
Anonimitate si confidentialitate
Anonimatul si confidentialitatea sunt invocate ca principale avantaje ale companiilor
offshore, dupa taxele scazute sau chiar lipsa acestora. Printre motivele care determina
o asemenea alegere se numara:
in cele mai multe cazuri compania offshore este folosita ca o a treia parte
desfasurând tranzactii pe piata locala. In acest caz, cele 2 companii nu trebuie sa
aiba acelasi (aceiasi) director(i) intrucât aceeasi persoana nu poate semna un
acord intre 2 companii in calitate de director al amândurora;
10 www.asig.ro
13
in multe tari obligativitatea de a plati taxe este legata de locatia administratiei
companiei. Daca este evident ca directorii si actionarii unei companii straine
sunt inregistrati pe piata locala, veniturile companiei straine vor fi considerate
ca venituri ale unor proprietari locali si vor fi, in consecinta, taxabile;
oamenii de afaceri doresc sa mentina anonimatul in ceea ce priveste activitatile
desfasurate, profiturile acumulate, investitiile;
anonimatul nu poate fi obtinut odata ce compania a fost inregistrata cu
detinatorii ei reali, iar documentele in care sunt consemnati actionarii si
directorii sunt indosariate. In contrast, când compania este inregistrata ca
anonima, iar proprietarii, la un moment dat, nu mai doresc acest lucru, structura
nu poate fi oricând schimbata;
publicul are acces la dosarele ce contin certificatele de actionar, documentele de
constituire ale unei companii etc.
Pe plan mondial peste 95% din detinatorii de companii offshore folosesc o
structura de anonimat, restul preferând o structura deschisa.
Angajatii sunt obligati prin juramânt sa pastreze secrete numele beneficiarilor
nerezidenti. Doar datele generale sunt prezentate din când in când pentru a informa
guvernul si publicul cu privire la evolutia in acest domeniu. In functie de dorinta
beneficiarului companiei, identitatea acestuia poate fi cunoscuta doar de cei cu care
lucreaza in mod direct, cum ar fi directorul general si adjunctul.
Suporta taxe reduse si ajuta la o mai buna planificare internationala a taxelor
Jurisdictiile fiscale existente pe plan mondial se impart in doua categorii: cele
caracterizate de un nivel ridicat al taxelor (taxa pe venit, TVA, taxa pe salarii, taxa pe
dividende, taxe municipale, taxe de drumuri, taxe imobiliare etc.) si cele care nu
percep taxe deloc sau acestea sunt foarte mici. In jurisdictiile care nu percep taxe, cum
ar fi Bahamas, Gibraltar nici una din taxele mentionate mai sus nu este perceputa. O
companie inregistrata intr-o astfel de jurisdictie nu plateste nici o astfel de taxa.
Daca luam in considerare o jurisdictie cu taxe scazute, vom vorbi de taxa pe
profitul companiei. O jurisdictie cu astfel de taxe este Ciprul, unde se aplica o taxa de
14
4,25% pe profit brut. Profitul brut este calculat prin scaderea din venit a tuturor
cheltuielilor facute de o companie pentru desfasurarea afacerilor. Aceasta include
costul bunurilor vândute, salariile, cheltuielile de calatorie, cazare si protocol, taxe
profesionale, comisioane si asa mai departe. Nu exista limite in ceea ce priveste aceste
cheltuieli decât bunul simt. Mai mult, salariile nu sunt taxabile. Totusi, alte jurisdictii,
de exemplu Insula Man11, impun o taxa fixa (750 lire sterline, sau 1200$ in cazul
Insulei Man) oricarei companii, indiferent de profiturile sau pierderile acesteia.
Cât despre planificarea internationala a taxelor, companiile internationale folosesc
entitatile offshore pentru a-si dirija profiturile catre acestea si pentru a-si desfasura
activitatea astfel incât sa plateasca cât mai putine taxe.
Nu este de mirare ca mii de oameni de afaceri si companii folosesc companii
offshore pentru planificarea internationala a taxelor, printre acestea numarându-se
firme renumite in intreaga lume precum Pepsi Cola, Tetra Pak, Barclays RJR Nabisco
si altele.
Existenta unor tratate de evitare a dublei impuneri internationale impreuna cu
taxele scazute ofera posibilitati imense pentru planificarea taxelor.
Lipsa controalelor valutare
Multi oameni de afaceri incearca sa evite stabilirea unei baze straine acolo
unde exista controale valutare sau sunt intentionat complicate formalitatile ce privesc
aceste operatiuni.
Companiile offshore nu sunt supuse controalelor valutare de nici un fel. ele pot
primi fonduri fie in cash, fie sub alta forma, in orice tip de valuta si de asemenea pot
face plati catre orice persoana in orice tara, sau pot face retrageri de fonduri fara nici o
explicatie sau documente cerute de banca. Astfel, compania opereaza intr-un sistem
bancar nerestrictiv.
Companiile offshore pot mentine conturi in orice tip de valuta, sub forma de conturi
curente, conturi cu preaviz, sau depuneri la termen fix, iar dobânzile platite sunt
similare cu cele practicate la nivel international. Fondurile din aceste conturi pot fi
11 www.asig.ro
15
transferate in strainatate fara nici un fel de restrictie si fara solicitarea unor
documente sau a unor permise.
Opereaza intr-un sistem economic si politic stabil
Orice om de afaceri, orice investitor isi doreste sa isi desfasoare activitatea intr-
o tara ce are aceste caracteristici. Nimeni nu doreste sa isi vada banii pierduti din cauza
schimbarii guvernelor, sistemului de guvernare sau din cauza instabilitatii
economice ce poate aduce cu ea inflatie regresie economica si multe alte probleme.
Dupa aparitia noilor state independente din fostul bloc sovietic procesul de
restructurare economica a dus inevitabil la crize financiare (falimente bancare, jocuri
piramidale etc.) care au insemnat pentru populatie pierderea economiilor.
Unul din cele mai mari avantaje ale Ciprului, ca centru offshore este
stabilitatea economica si politica intr-o regiune vulnerabila in aceasta privinta.
Razboiul civil din Liban i-a conferit Ciprului primul avantaj in 1970, urmata de
Razboiul din Golf din 1990 si colapsul Iugoslaviei. Multe companii care au venit
pentru un refugiu temporar au ramas atunci când au vazut ca aceasta tara le ofera mai
mult de atât.
Opereaza intr-un sistem bancar bine organizat si dezvoltat
Aceasta este una din prioritatile pe care orice centru financiar offshore le are de
indeplinit. La aceasta au contribuit si marile banci ale lumii ce si-au stabilit centre de
operare in aceste zone si au ridicat astfel standardul de desfasurare al acestei activitati.
Având in vedere modul in care se desfasoara afacerile astazi este de neconceput
ca un centru financiar offshore sa nu aiba un sistem bancar bine dezvoltat.
Posibilitatea diversificarii obiectului de activitate fara nici o restrictie
16
Centrele financiare offshore permit in mod frecvent diversificarea obiectului de
activitate al unei companii, operatie care nu este posibila in tara de origine a
investitorului.
Companii cu impuneri si restrictii dureroase in tara lor de origine pot gasi
nenumarate solutii comerciale in centre offshore, scapând astfel de multe din
probleme. De exemplu, bancile japoneze sau americane nu se pot angaja in unele
chestiuni legate de titlurile de valoare prohibite de lege in tarile lor, intra pe acest
delicat domeniu cu ajutorul entitatilor offshore.
Trebuie mentionat si faptul ca formalitatile de diversificare a activitatii unei
companii sunt indeplinite fara prea multa birocratie.
Regulamente lejere
Frica de regulamente excesive este o atractie majora spre acest domeniu si este
motivul pentru care inregistrarea de banci, societati de asigurari sau societati de
transport maritim a devenit un pilon important al industriei offshore. Un nou val de
instrumente financiare se deplaseaza spre domeniul offshore pentru acelasi motiv.
Acest val include fonduri de investitii inchise, instrumente de plata, comertul cu
Eurodolari.
Posibilitate de expansiune mult mai buna
Marile corporatii vad centrele offshore ca pe ceva indispensabil pentru
expansiunea lor pe noi piete la costuri competitive. De exemplu, centrele financiare
offshore domina câteva activitati internationale cum ar fi: shippingul, transportul
aerian, domeniul financiar si al societatilor de asigurari captive.
In ultimul timp au fost inregistrate, aproximativ un milion de companii offshore
in toata lumea, iar multe din corporatiile de rasunet de pe piata mondiala opereaza prin
aceste centre. Am amintit aici IBM si Microsoft in Dublin, Orient Express si American
Airlines in Bermude, De Burs in Insula Man, GE si CNN in Cipru12.
12 www.asig.ro.
17
Astfel o firma va putea intra mai usor pe o piata sau isi va putea deschide o filiala
sau o sucursala intr-o anumita tara pentru ca va fi privita ca o firma straina si va putea
beneficia de facilitati acordate de guvernul tarii respective. Putem da aici ca exemplu
de tara România care acorda facilitati investitorilor straini ce isi plaseaza banii in tara
noastra.
Ascunderea provenientei marfurilor prin prelucrarea acestora in zonele
libere adiacente altor centre offshore
Oamenii de afaceri pot ascunde provenientei marfurilor pe care le comercializeaza
cu ajutorul zonelor libere. Astfel, ei pot introduce marfurile in zonele libere unde le pot
schimba ambalajul, le pot prelucra si le pot ascunde provenienta pentru ca marfurile vor
avea ca provenienta apoi zona libera, si implicit tara care a organizat aceasta zona libera si
astfel marfurile pot fi mai usor alese de consumatori.
Concluzii
Dezideratul oricarui investitor offshore este unul simplu si evident: acela de a
plati cât mai putin si de a câstiga cât mai mult. Anterior aparitiei oportunitatii de
încorporare a unei societati offshore, acest investitor ar fi putut suporta pierderi majore
18
si chiar s-ar fi putut afla în pragul falimentului din cauza fiscalitatii impuse asupra
activitatii societatii sale.
În astfel de conditii, rezidentii statelor dezvoltate au preferat transferul de
fonduri catre acele jurisdictii a caror legislatie îndeplinea un cumul de trasaturi
favorabil eschivarii legale din fata fiscului. Utilizarea societatilor offshore este „un
artificiu fiscal“ ce nu se asociaza cu frauda fiscala.
Este vorba de un mecanism perfect legal de evitare a obligatiilor fiscale, la
care adera din ce in ce mai multi contribuabili „speriati“ de regimurile fiscale ridicate
din statele onshore. Utilizarea firmelor offshore, a facilitatilor financiare, bancare si
fiscale din paradisurile fiscale constituie o practica internationala curenta si nu
întotdeauna lipsita de riscuri. Organismele internationale încearca sa previna utilizarea
paradisurilor fiscale ca baze ale activitatilor criminale, dar si migratia evidenta a
contribuabililor si a institutiilor financiare importante.
La ora actuala, bancile si societatile financiare offshore controleaza direct sau
indirect peste 50% din lichiditatile de pe piata mondiala. În pofida faptului ca, empiric,
practicile de evitare fiscala sunt asociate cu banii negri, cu activitatile criminale, cu
cartelurile drogurilor sau cu evaziunea fiscala, exista multe firme cu nume sonore care
nu se feresc sa apeleze la ele: J.P. Morgan, Exxon, Merril Lynch, Microsoft,
McDonalds Pepsi-Cola, etc.
Fiscalitatea ridicata existenta în majoritatea statelor lumii a determinat atât
persoanele juridice cât si pe cele fizice sa valorifice, în conditii moderne, arta de a
evita caderea în câmpul de atractie al legii fiscale.
O particularitate deosebit de importanta a sistemului offshore este celeritatea
procedurilor si absenta birocratiei. Astfel, practic în termen de 3-5 zile de la
înregistrarea cererii de constituire a societatii, aceasta va fi înmatriculata în Registrul
Comertului din statul respectiv.
Bibliografie
19
1. Ciurel, Violeta – Asigurari si reasigurari: abordari teoretice si practici
internationale, Editura All Beck, Bucuresti, 2000;
2. Constantinescu, D.A. şi alţii – Asigurari si reasigurari, Editura Tehnica, Bucuresti,
1998;
3. Goshay, R. C. – Captive Inssurance Companies, In Risk Management, Editura H.W.
Snider, Homewood III, R.D.Irwin Inc., 1964;
4. Văcărel, I., Bercea, V. – Asigurari si reasigurari, Editura Marketer, Bucuresti, 2002;
5. www.asig.ro;
20