Soarele, vântul, ploaia

Într-o zi, Vântul, Ploaia și Soarele se întrebau cum ar putea convinge pe cineva să facă altceva decât vrea

să facă. Uneori poate fi extrem de dificil să faci ceva ce nu dorești să faci. Ați făcut vreodată lucruri pe care

nu doreați să le faceți?

Hai să facem un joc, spuse Soarele. Îl vedeți pe puștiul acela care poartă o jachetă? Ia să vedem care din noi

îl poate convinge să și-o dea jos.

Lăsați-mă pe mine să încerc, spuse Vântul cu nerăbdare. După care începu să sufle pe lângă urechile

băiatului, șoptindu-i mai întâi cu blândețe: Dă-ți jos geaca, te rog, dă-ți-o jos!

Cum băiatul nu dădea semne că ar vrea să se dezbrace, Vântul suflă ceva mai tare și repetă aceleași vorbe

cu o voce mai puternică. Cu cât bătea mai tare, cu atât mai frig se făcea și cu atât mai tare se ghemuia

băiatul în jacheta sa. Vântul începu să șuiere cu toată forța pe lângă urechile puștiului. Acum nu se mai

ruga de el, ci urla cu toată puterea Dă-ți jos geaca aia! Hai odată! Vântul pufnea, urla și șuiera, dar băiatul

se înfășura și mai strâns în geaca sa, ținând-o strâns-strâns pe corp

Ei, acum e rândul meu, zise Ploia. E clar că nu o să reușești cu băiatul ăsta. Degeaba urli la el, fiindcă el își

strânge și mai tare jacheta pe corp. Ploaia începu apoi să facă ce știa ea mai bine. Începu să picure

mărunțel și foșnea la urechea băiatului. Hai, dă-ți jos geaca! Dă-o jos!

În loc s-o asculte, băiatul își trase gluga peste cap și se încheie la fermoar, pentru a nu se lăsa udat.

Necăjită, Ploaia n-avea de gând să se dea bătută. Dacă nu mă ascultă, o să-l spăl până îi smulg geaca de pe

piele! se răsti Ploaia și dădu drumul urgiei. Picăturile îl plesneau pe băiat. Haide dă-ți jos geaca! Dar

băiatul parcă nici nu auzea, își acoperea cu jacheta tot corpul, căutând din priviri un adăpost unde să se

refugieze.

Ei, acum e rândul meu, spuse Soarele pe un ton calm. Fără să scoată un cuvințel, începu să-și trimită razele

spre băiat, uscându-i hainele și trupul. Îl învălui într-o căldură plăcută și ridică ușor temperatura. La

început, băiatul își dădu jos gluga. Pe măsură ce Soarele continua să îl mângâie cu razele sale, băiatul

descheie fermoarul hainei. Cu grijă, Soarele ridică temperatura, iar băiatul își dădu jos jacheta și se

bucură de căldura plăcută ce îl învăluia.